SCOPUL LUCRARII

Necesitatea unui diagnostic rapid al bolilor respiratorii ale pasarilor,

aparute in unitatiile de crestere fie ele industriale, fie gospodaresti, a ridicat
ponderea unui diagnostic morfopatologic si a unui diagnostic clinic , la un
nivel superior. Specialistul veterinar de astazi trebuie sa fie atat un bun
clinician, dar si un bun morfopatolog, care prin necropsiile zilnice pe care le
efectueaza sa aiba permanent in fata potentialul patogen existent in
unitatea de crestere. Se va putea inarma astfel cu tot arsenalul de masuri
preventive si curative pentru ca o eventuala izbucnire de boala sa fie rapid
lichidata si pierderile sa fie cat mai reduse. In combaterea bolilor respiratorii
ale pasarilor, fie ele infectioase, fie parazitare, tehnicianul veterinar trebuie
sa urmareasca aplicarea regulilor de igiena si alimentatie corespunzatoare
unei exploatari rationale si economice. Pentru a preciza daca un animal
este sau nu bolnav si de ce afectiune sufera, se cer de la ingrijitor orice
lamuriri cum ar fi: -Cand si cum a observat inbolnavirea? -Daca animalul a
mai fost bolnav si de ce boala? -Daca mai sunt in jur si alte animale
bolnave? -Cum s-a intervenit? Adica date antecedente de istoric al bolii ce
poarta numele de anamneza; ele ne dau uneori un sprijin pretios in
stabilirea diagnosticului si al prognosticului. In acelas timp, animalul
contentionat in scopul de a permite examinarea sa este investigat clinic
prin metode curente cum ar fi: inspectia, palpatia, percutia, ascultatia si
termometria. Uneori sunt necesre si alte examene speciale, examene de
laborator. Metaforic vorbind, sanatatea animalelor influenteaza intr-o
masura considerabila sanatatea umana. Asadar este imperios necesar ca
pasarile domestice si produsele lor sa fie crescute, intretinute si procesate
dupa toate normele igienice si sanitar-veterinare in vigoare. Lucrarea de
fata Bolie respiratorii ale pasarilor doreste sa fie o sinteza a elementelor
indispensabile de cunoastere in domeniul patologiei, semiologiei si
terapeuticii respiratorii a pasarilor. Daca nu am reusit sa redau totul, sa nu
uitam ca noul apare in fiecare zi si in patologie ca in orice domeniu al vietii.
Patologia de astazi nu mai seamana cu cea de ieri, si cu siguranta
patologia de maine va fi alta fata de ceea pe care o cunoastem astazi.

1
 PASTRAREA SANATATII PASARILOR NOASTRE

Ar trebui sa fim foarte preocupati de mentinerea sanatatii pasarilor.

Gainile bolnave nu se mai oua, nu cresc cum trebuie si nu sunt potrivite
pentru inmultire. De aceea, orice crescator ar trebui sa-si dea osteneala,
sa-si insuseasca cunostintele cele mai importante despre boli, cauzele lor,
simptomele, combaterea lor si despre metodele terapeutice posibile.Numai
asa putem scuti pasarile noastre de suferinta. Fiindca in aceasta lucrare voi
vorbi numai despre cele mai importante boli, va recomand ca, in caz de
nevoie sa consultati si alte carti de specialitate mai detaliate. Totusi,
cunostintele preluate din aceste carti de specialitate nu inlocuiesc sfaturile
medicului veterinar. Este strict necesar sa recunoastem simptomele
cazurilor de imbolnaviri grave. Putem a evita astfel suferinta pasarilor, dupa
exemplul dat in relatarea care urmeaza. De cate ori pasarile prezinta
simptome neobisnuite, crescatorii se grabesc sa taie pasarile care au
probleme. Este bine sa rezervam un sector separat din adapost pentru
animalele bolnave sau ranite sau sa amenajam un loc unde sa putem izola,
un timp, animalele bolnave pentru a le ajuta sa se vindece mai rapid si a le
feri, pe cele sanatoase, de o eventuala contaminare cu germeni. Dupa
insanatosire, le putem reintegra in card fara nici un fel de probleme.
Pasarea sanatoasa si cea bolnava Inainte de a prezenta tabloul clinic al
bolilor, cauzele lor posibile si tratamentul corespunzator, ar trebui sa stim
foarte bine cum trebuie sa arate o gaina sanatoasa. Ochii trebuie si fie
luminosi, limpezi, penajul neted si stralucitor, iar creasta si gusa de un rosu
deschis, sunt primele semne ale unei stari perfecte de sanatate. Cand
respiratia deabia i se aude si nu exista scurgeri oculare, nazale sau orale,
vom cerceta animalul mai indeaproape. Mucoasa cailor respiratorii trebuie
sa fie rosie, de un rosu deschis sau sangeriu, nu palida sau galbuie. Si
excrementele constituie un element important: nu trebuie sa fie apoase.
Diareea se recunoaste usor dupa penele murdare din juful cloacei. O gaina
sanatoasa este usor de recunoscut: ea este atenta, ciuguleste si
cotcodaceste, isi ingrijeste penele, mananca si bea regulat cu o pofta de
mancare normala. Pasarea sanatoasa este vioaie. Primele semne de boala
sunt lipsa poftei de mancare sau, dimpotriva, foamea si setea exagerate.
Pasarile bolnave se izoleaza de card, stau retrase, apatice, cu aripile

2
atarnand, cu penele zburlite si cu capul varat intr-un colt, sunt slabite iar
penajul este lipsit de stralucire si friabil. Daca observam lucruri suspecte,
trebuie sa luam masuri. Cum putem preveni aparitia acestor simptome,
vom vedea in continuare. Pasarea sanatoasa Sa previi este mai bine decat
sa vindeci Preventia-i mama sigurantei Curatenia, ingrijirea adecvata si o
hrana selectionata constituie cea mai buna garantie pentru intretinerea
sanatoasa a pasarilor noastre. Este strict necesar sa se indeparteze
excrementele de pe podelele adapostului si sa se controleze caracteristicile
acestora (consistenta, culoare, miros) pentru prevenirea bolilor. Si
suporturile pe care stau pasarile trebuie curatate constant de impuritati. O
data pe saptamana vom schimba asternutul in cusca. In adapost vom
observa daca asternutul este uscat, curat si fara praf. De 3-4 ori pe an, din
toamna pana in primavara cand pasarile stau mai ales in adapost iar
pericolul de infectii create, ar trebui sa reinnoim asternutul de paie. Baia de
nisip pe care trebuie sa le-o asiguram va fi alcatuita din nisip fin, uscat,
putin rumegus ca si praf de var si deparazitata cu insecticid praf. Medicul
veterinar poate recomanda si alte metode antiparazitare. In orice caz,
inainte de a le inchide, toamna, in adapost, cel putin o data pe an, grajdul
va fi curatat temeinic. Stiu din experienta cat de solicitanta este aceasta
operatic, dar merita. Toate partile componente ale adapostului vor fi
curatate cu lesie fierbinte de soda si periate. Tot asa si peretii - dupa
curatare, vor fi varuiti pentru a nu mai da nici o posibilitate capuselor si
puricilor. Pentru un plus de precautie, in laptele de var putem adauga si un
dezinfectant. Mica farmacie a adapostului Pentru amintitele masuri de
prevenire si ingrijire ca si pentru cazuri de necesitate ar trebui, in orice caz,
sa fim pregatiti. Pentru aceasta se recomanda sa alcatuim, la sfatul
medicului veterinar, o farmacie a adapostului. Ea ar trebui sa contina: - un
preparat cu multivitamine pentru tratarea si prevenirea bolilor cauzate de
deficitul de vitamine (de exemplu rahitismul) si pentru intarirea generala a
organismului, mai ales in faza de boala si dupa vindecare. - un medicament
antiparazitar pentru curele obisnuite - un medicament pentru tratarea bolilor
diareice - un dezinfectant pentru tratarea ranilor pielii si dermatozelor - un
medicament impotriva ectoparazitilor ca puricii si capusele - o alifie pentru
rani si contra degeraturilor - solutie borica (2%) si ceai de musetel pentru

3
tratamentul inflamatiilor oculare. Medicamentele trebuie sa stea incuiate si
sa nu fie accesibile copiilor.

1.VIROZE RESPIRATORII AVIARE

1.1. LARINGOTRAHEITA INFECTIOASA A PASARILOR

(Laryngotracheitis Infectiosa Avium) Este o boala infectocontagioasa a
galinaceelor, cu mers enzootic, produsa de un virus filtrabil, caracterizata
din punct de vedere anatomoclinic prin inflamatia acuta alarinxului si
traheei, cu semne respiratorii grave. a. Istoric, raspandire: A fost descrisa
prima data in Canada (1922) si S.U.A. (1925), de unde a fost introdusa,
prin importul de pui, in Germania (1932). Beaudette sustine ca boala este
produsa de un virus, dar dovada experimentala a anaturii virotice a bolii o
face Beach (1931). Seifried (1931) pune in evidenta, in clulele epiteliale ale
traheei, incluziile intranucleare specifice. Dupa introducerea bolii in
Germania ea s-a raspandit in Europa, fiind semnalata in Rusia, Anglia,
Spania, Italia, Polonia. La noi in tara a fost identificata intr-o singura unitate
in 1967. b. Etiologie: Agentul etiologic este un virus cu marime de 80-100
m?. Trece usor prin filtrele Berkefeld V., partial prin N., dar nu prin W.
Virusul se cultiva in embrionul de gaina de 9-12 zile, prin inocularea
materialului virulent pe cale carioalantoidiana. De asemenea, se cultiva in
culturi de tesuturi (celulele aparatului respiator, celule renale). In embrionul
de gaina produce pe alantocorion leziuni caracteristice de marimea uni bob
de mei. In celulele epiteliale din mucusul traheal si laringian de la pasarile
bolnave ca si in epiteliile ectodermice ale embrionului de gaina pe care s-a
cultivat virusul, se constata prezenta de incluzii intranucleare colorabile cu
solutia Giemsa (incluziile Seifried). Virusul nu aglutineaza globulele rosii de
pasare, nici nu formeaza in organism anticorpi fixatori de complement.
Rezistenta virusului este slaba in conditiile mediului exterior. Sub forma de
mucus traheal, virusul este distrus la temperatura camerei pana in 10 zile,
la lumina solara directa in 6-7 ore. In cadavre, putrefactia il distruge foarte
repede. c. Receptivitatea: In mod natural sunt receptive gainile si fazanii.
Celelalte pasari, precum si animalele de laborator sunt refractare la
infectie. Tineretul aviar in varsta de 4-8 luni este mai sensibil. In mod
experimental, boala poate fi reprodusa prin badijonarea larinxului, a
mucoasei conjunctivale sau cloacale cu material virulent constituit din broiaj
4
al mucoasei traheale de la o pasare bolnava. Receptivitatea pasarilor este
marita si boala capata o extindere mare prin actiunea unor factori
favorizanti: carentele alimentare si vitaminice, in special hipovitaminoza A,
supraaglomerarea in adaposturi (mai ales in sistem de crestere in baterii),
exesul de umiditate, frigul, transporturile obositoare, parazitismul intestinal,
reactiile postvaccinale dupa diferite imunizari active, asocierea cu alte boli
(difterovariola, holera). Pasarile trecute prin boala castiga imunitate. Ele
transmit anticorpi prin vitelus, astfel ca puii eclozionati din astfel de oua au
o imunitate pasiva pana la 4-10 zile, rezistand la infectie. d. Surse de
infectie si mod de contaminare: Sursele de infectie sunt pasarile bolnave si
cele trecute prin boala, care raman purtatoare si eliminatoare de virus timp
indelungat, pana la 500 zile. Astfel se explica aparitia an de an a bolii in
unele ferme avicole. Materiile virulente sunt mucusul traheal, bronsic,
jetajul, secretiile conjunctivale. Pe coaja oualelor si in ouale provenite de la
gainile infectate nu s-a putut pune in evidenta prezenta virusului.
Contaminarea se face direct prin coabitare intre pasarile bolnave sau
eliminatoare de virus si cele receptive. Transmiterea prin ou nu se face.
Cotaminarea poate fi si indirecta, prin pasarile refractare la infectie si
personalul de ingrijire a pasarilor. De asemenea sobolanii pot fi
transmitatori (vectori) ai virusului. Calea de infectie este calea respiratorie,
prin stropii virulenti inhalati o data cu aerul. Se admite si posibilitatea
infectiei pe cale digestiva, prin apa si alimentele contaminate. Experimental
infectia se realizeaza prin badijonarea mucoasei conjunctivale sau
laringiene. e. Patogeneza: Virusul patrunde prin mucoasa nazala sau
bucala. El are o afinitate pronuntata pentru mucoasa traheala, unde se
multiplica, producand inflamatia acesteia. De la locul de multiplicare, virusul
trece si in sange, dar nu se multiplica. Prin interventia germenilor
microbieni secundari de la suprafata mucoasei respiratorii, procesul
inflamamato initial se complica, agravandu-se. f. Epizootologie: Boala
apare in tot cursul anului, dar mai ales toamna si iarna. Frecventa mai
mare in sezonul de toamna se explica prin completarea efectivului matca
cu pasari tinere receptive la infectie, introduse in efectivul dce pasari
adulte, trecute prin boala si ca atare purtatoare de virus. Caracterul
stationar al bolii, de la an la an, cu frecventa maxima toamna, se explica
prin existenta purtatorilor de virus si nu prin persistenta virusului in mediul
5
exterioe. Boala are un mers enzootic, fara tendinte de raspandire in alte
ferme la distanta, afara de cazul cand se scot pasari eliminatoare de virus,
pentru completarea efectivului. De fapt insa, in modul acesta, prin pasari
purtatoare de virus, se introduce infectia in ferma indemna. g.
Simptomatologie: Incubatia naturala este de 6-12 zile; in infectia
experimentala incubatia este mai scurta si variaza dupa calea de inoculare.
Boala evolueaza sub forma acuta subacuta si cronica. Forma acuta:
(hemoragica) se intalneste la inceputul epizootiei. Ea incepe cu febra
puternica (44 grade C), iapetenta si sete puternica; prostratie, cianoza
mucoaselor aparente, a crestelor si a barbitelor. In scurt timp apa tulburari
respiratorii grave- dispnee puternica. In momentul inspiratiei,pasarea isi
ridica si isi intinde capul cu ciocul larg deschis, percepandu-se un zgmot de
glu-glu si un fel de tipat plangator; in expiratie capul se lasa in jos, cu ochii
inchisi, pana cand ciocul atinge solul. Pasarile stranuta puternic, sunt
cuprinse de o tuse spasmodica. Isi scutura cu putere capul, eliminand un
jetaj mucos, sanguinolent, uneori chiar chiaguri de sange sau sange lichid.
In cazurile mai usoare se constata numai o respiratie horcaitoare, raluri in
timpul respiratiei si tuse. Moartea se produce in decurs de 2-4 zile, in 50-
90% din cazuri, prin asfixia produsa de chiagurile de sange care
obstrueaza larinxul, prin edemul laringotraheal sau prin toxiemie. In cele
mai multe cazuri insa,simptomele sunt mai putin severe, manifestandu-se
prin dispnee, raluri traheala, tuse, ciocul intredeschis Forma subacuta:
manifestarile respiratorii sunt mai benigne. Pasarile pot elimina, in timpul
stranutului sau tusei, un exudat consistent sau pseudomembrane. Unele
pasari prezinta un catar oculo-nazal si chiar sinuzita infraorbitara sau
oftalmie purulenta. Boala se poate constata si la puii tineri, de 10-20 zile,
cu semne de conjunctivita si diaree grava. Durata acestei forme este de 1-
3 saptamani, cu mortalitate de 10-15%; la puii tineri mortalitatea se ridica la
50-100%. Forma cronica:poate aparea de la inceput, ca atare, sau ca
urmare a formei subacute. Se intalneste de regula spre sfarsitul enzootiei.
Se manifesta prin respiratie dispneica, bucala, siflanta, cu prezenta de
pseudomembrane traheale, cu caracter cazeos, la orificiul traheal. Exudatul
se muleaza sub forma de mansoane de-a lungul traheei, producand
obstructia larinxului si moartea prin asfixie. Durata bolii este de 1-1,2 luni,
cu o mortalitate de 5%. Se pot constata si forme benigne de boala, cu
6
tulburari respiratorii putin accentuate, asemanatoare altor boli respiratorii
ale pasarilor. La pasarile ouatoare ara loc o scadere a ouatului, in medie pe
efectiv cu 12%, uneori insa pana la 50%. Toate formele clinice de boala pot
evolua, simultan sau succesiv, in cursul unei enzooti. h. Modificari
anatomopatologice: In forma acuta se constata o traheita hemoragica:
mucoasa este tumefiata, cu petesii si un mucus sanguinolent la suprafata,
uneori coaguli de sange. In forma subacuta se observa o laringotraheita:
mucoasa este edematiata, cu un exudat fibrinos la suprafata. -Chiaguri de
sange pe mucoasa inflamata a traheei. In forma cronica se constata
pseudomembrane cazeoase in faringe, laringe si trahee. In examenul
histopatologic se constata incluziuni intranucleare, in celulele epitrliale ale
mucoasei laringelui si traheei, colorabile in roz prin metoda Giemsa
prelunita ( Seifried, 1931). -Incluzii Seifried in celulele mucoasei traheale.
Ele se constata usor in faza initiala a bolii, pana nu sa produs alterarea
pronuntata a mucoasei, observandu-se frecvent in forma acuta de boala
rareori in cea cronica. Aceste incluziuni se pot constata insa si in epiteliile
pleoapelor si ale bronhiilor. Intr-un nucleu se constata de regula o singura
incluziune rotunda, ovala sau neregulata, ocupand aproape jumatate de
nucleu (Poliakova, 1951). In general, mai ales in formele acute si subacute,
modificarile anatomopatologice, macroscopice si microscopice sunt
carcteristice si precizeaza diagnosticul. i. Diagnostic: Datele epizootologice
si anatomoclinice permit un diagnistic in formele acute si tipice; in formele
mai putin grave si cronice, diagnosticul clinic este dificil sau imposibil din
cauza asemanarii cu alte boli respiratorii. Laringotraheita infectioasa
afecteaza rareori puii tineri, desi acestia sunt sensibili la infectie cu virusul
LTI. Scaderea ouatului in LTI nu este asa de accentuata ca in
pseudopesta, nici chiar ca in bronsita infectioasa a gainilor. Pseudopesta
aviara, forma respiratorie, este mai difuzibila, scaderea ouatului mai
pronuntata, in multe cazuri exista sindrom digestiv si nervos. Boala poate fi
confirmata prin izolarea virusului si identificarea lui prin reactia HA si IHA.
Difterovariola aviara prezinta leziuni cutanate, pseudomembranelese
gasesc mai ales pe mucoasa bucala, iar dupa detasarea lor mucoasa
apare sangeranda. Bronsita infectioasa, la gainile adulta, prezinta un
sindrom respirator mai putin accentuat, iar la pasarile peste varsta de 2
luni, de regula, nu se inregistreaza mortalitate. In schimb la puii pana la
7
vrsta de 10 zile boala are un tablou clinic destul de caracteristic.
Micoplasmoza aviara are o evolutie cronica, iar leziunile principale sunt de
aerosaculita, cu depozite fibrinoase. De astfel aceste infectii pot coexista.
Coriza infectioasa prezinta modificari anatomopatologice ale mucoasei
nazale, conjunctivale, a sinusurilor intraorbitare, niciodata ale mucoasei
laringotraheale. Boala este, in genera, beningna cu mers cronic.
Hipovitaminoza A este caracterizata si ea prin pseudomembrane, dar
acestea sunt albicioase si usor detasabile; in faringe si esofag se constata
zone alb-galbui, datorita uei materii cazeoase la orificiile glandelor
mucoase. Diagnosticul de laborator se face prin reproducerae
experimentala a bolii, prin izolarea virusului LTI si prin examen
histopatologic. Pentru infectia experimentala se utilizeaza mucusul traheal
filtrat si aseptizat cu antibiotice, cu care se tamponeaza mucoasa traheala
a puilor sensibili si rezistenti la infectie. Puii sensibili fac de regula o forma
acuta si tipica de boala. Pentru izolarea virusului se inoculeaza embrioni de
gaina de 9-10 zile. Examenul histologic al mucoasei respiratoriii in formele
acute si subacute, in special la inceputul bolii, este de o inalta valoare
diagnostica si este decisiv(a se vedea modificarile histopatologice). In
studiile epizootologice sunt utilizabile testele serologice de SN si
seroprecipitare in gel de agar. j. Tratament, profilaxie si combatere: Nu
exista un tratament specific si eficace. In formele subacute, tetraciclinele
amelioreaza starea cinica prin actiunea lor fata de germenii secundari.
Pastrarea indemnitatii fermelor avicole se obtine prin controlu si carantina
de 14 zile a pasarilor nou introduse in ferma. In perioada de carantina se
introduc martori de contact, din efectiul propriu al fermei. Dupa aparitia bolii
se vor sacrifica si valorifica pasarile din lotul unde a aparut boala, urmata
de dezinfectia radicala a adapostului cu formol 1. Spre a se evita pericolul
excretorilor de lunga durata, repopularea se va face numai dupa 3 luni. In
cazul cand din considerente economice nu se poate recurge la sacrificarea
pasarilor bolnave si suspecte de contaminare, se va proceda numai la
sacrificarea celor bolnave si vaccinarea celor aparent sanatoase din ferma
contaminata. Vaccinul este un virus- vaccin viu, preparat pe embrionul de
gaina, livrabil sub forma liofilizata. Aplicarea lui se face dupa solubilizarea
intr-un diluant special, prin tamponarea mucoasei cloacale, cu ajutorul unei
pensule aspre. Se produce o inflamatie a mucoasei cloacale, urmata de
8
istalarea imunitatii dupa 9 zile pe o perioada de 6 luni. Acest vaccin viu are
inconvenientul ca pasarile vaccinate raspandesc virusul un anumit timp
dupa vaccinare. Din efectivele unde s-a aplicat vaccinarea nu vor fi scoase
pasari de vanzare in scopul cresterii. Aplicarea vaccinului se mai poate
face pe pielea deplumata sau pe mucoasa oculara. Pasarile vaccinate vor
fi controlate dupa 4-6 zile, iar cele la care nu s-a produs reactia locala vor fi
revaccinate. Efectivul vaccinat va fi crescut si exploatat separat pana la
valorificarea lui totala. Repopularea adaposturilor unde au stat pasarile
vaccinate se va face numai dupa 2-3 dezinfectii riguroase si dupa trecerea
a 2 saptamani vara si 6 saptamani iarna de la lichidarea efectivului si
efectuarea dezinfectiei finale.

1.2.BRONSITA INFECTIOASA AVIARA (Bronchitis infectiosa avium)

Este o boala infectocontagioasa de natura virotica, a puilor de gaina, cu
evolutie acuta, produsa de un virus filtrabil, caracterizata din punct de
vedere anatomoclinic prin inflamatia bronhiilor (ca si a traheei si a
laringelui), cu semne respiratorii grave. La adulte boala se traduce prin
tulburari ale ouatului, fara alte manifestari morbide. a.Istoric, raspandire,
importanta: A fost descrisa prima data in S.U.A. de catre Shalk si Hawn
(1931) Beach si Schalm (1933) dovedesc prin probe de imunitate
incrucisata diferenta intre laringotraheite si bronsita infectioasa. La inceput
boala a fost semnalata la puii mici, sub o forma grava si cu o raspandire
rapida; ultrrior boala s-a constatat si la puii mai mari, sub o forma mai putin
grava. Boala este foarte pagubitoare , prin mortaltatea mare la pui si
raspandirea rapida in untatiile mari de crestere a puilor; puii mai mari,
trecuti prin boala, ramanintarziati in dezvoltare. La gainile adulte se
constata o scadere accentuata a ouatului. b.Etiologie: Virusul bronsitei
infectioasa (BI) este un mixovirus, cu dimensiuni de 70-105m. Se cultiva pe
oul embrinat de gaina, in varsta de 9-12 zile. Izolarea virusului pe
embrionul de gaina este destul de dificila, deoarece el nu produce, de
regula, moartea embrionilor in primele 4-6 pasaje. In cadrul virusului BI s-
au constatat diferente imunologice ; pana in prezent s-au pus in evidenta 5
tipuri imunologic distincte. Rezistenta virusului, in conditiile mediului
exterior, este mica. Pastrarea virusului, in conditiile mediului exterior este
mica. Pastrarea virusului sub forma de lichid alantoamniotic necesita

9
temperaturi sub -45C; sub forma liofilizata este valabil peste un an.
Dezinfectantela uzuala in concentratii obisnuite distrug repede virusul.
c.Receptivitate: Pui de gaina pana la varsta de 5-10 zile au receptivitatea
maxima. Puii mai mari fac forme mai usoare de boala, iar gainile adulte fac
forma inaparenta de boala, exprimata numai prin tulburari ale ouatului.
Porumbelul este refractar la infectie. Pasaril trecute prin boala castiga
imunitate puternica si de lunga durata, transmisibila prin vitelus la pui, pe
care ii protejeaza fata de infectie pana la 2 luni. d.Surse de infectie si mod
de contaminare: Pasarile bolnave si recent trecute prin boala constituie
sursa principala de infectie. Jetajul (exudatul bronsial, traheal si nazal)
contine virus. De asemenea, sangele si organele interne de la pasarile
bolnave sunt virulente. Virusul este eliminat in special prin jetej. Prin fecale,
virusul este eliminat incepand cu ziua a 3-a pana in ziua a 24-a dupa
infectie; incepand cu ziua a 35-a dupa vindecare, virusul nu a mai putut fi
pus in evidenta nici la pasarile trecute prin boala, nici in oua, ceea ce
pledeaza pentru inexistenta purtatorilor de virus de lunga durata in bronsita
infectioasa. Contaminarea naturala se face direct, prin coabitare; mai rar
indirect, prin intermediul apei si al alimentelor contaminate. Calea de
infectie naturala, este cea respiratorie, mai rar cea digestiva. In mod
experimental, infectia se poate realiza prin instilatia nazala si laringiana a
mucusului virulent. Pe cale digestiva, subcutanata si intravenoasa, infectia
se realizeaza inconstanat. e.Simptomatologie: Perioada de incubatie in
boala naturala este de 36 ore pana la 6 zile. La puii in varsta de 2-10 zile.
Puii sunt lipsiti de voiciune, se ingramadesc in locurile calduroase, stau
somnolenti. Tulburari respiratorii traduse prin dispnee, puii stau cu cioicul
deschis si gatul intins; respiratie bucala horcaitoare, raluri si tuse chintoasa,
cu accese de sufocatie. - Atitudine tipica in bronsita infectioasa a puilor. In
timpul acceselor de tuse, mucozitatiile si exudatul cazeos acumulat in
bronsii si partea inferioara a traheei sunt eliminate in exterior. Nu se
constata exudat sanguinolent ca in laringotaheita. Nu se observa niciodata
semne nervoase. Se constata si semne de conjuctivita si rinita, cu jetaj
seros, stranut; adeseori si inflamatia sinusurilor infraorbitale. Durata bolii
este de 3-10 zile. La puii mici sub 10 zile mortalitatea este de 50%; La puii
peste 3 saptamani: mortalitatea este mica dar puii raman inapoiati in
dezvoltare, manifestand mult timp dispnee si raluri. La puii peste 6
10
saptamani: semnele respiratorii sunt mult mai putin evidente. Puii prezinta
dispnee, raluri traheale si tuse. De regula, puii nu mai prezinta semne de
coriza. Dezvoltarea puilor se face necorespunzator cu varsta. La tineretul
peste 2 luni si pasarile adulte: tulburarile respiratorii sunt putin evidente; se
constata o slabire progresiva. Pasarile consuma grauntele, dar refuza
uruielile; nu se constata tulburari digestive, nici nervoase. La gainile
ouatoare se constata o scadere a ouatului; ouale sunt deformate, cu coaja
subtire si aspra sau fara coaja. Adeseori se constata gaini fals ouatoare,
adica pasari cu aparenta normala care cauta cuibul, dar nu oua.
Mortalitatea este neansemnata. f.Modificari anatomopatologice: Leziunile
nu sunt caracteristice. Se constata o traheita catarala: petesii si exudat
bogat seromucos pe mucoasa laringotraheala; nu se constata aspectul
sanguinolent al exudatului ca in laringotraheita infectioasa. - Cheaguri de
sange in mucoasa tumefiata si inflamata a traheei. La gaini: degenerari
ovariene, atrezii foliculare, oua cu coaja moale si deformata. - Modificari in
aspectul si consistenta cojii oualelor. In pulmoni: focare de
bronhopneumonie, cu exudat serogelatinos in bronhii si sacii aerieni, uneori
cu aspect cazeos. In unele cazuri se observa pericardita fibrinoasa. La
ehamenul histologic nu se constata incluziispecifice ca in laringotraheita
infectioasa. In faza acuta se constata o infiltrare celulara in lamina propria,
fara modificareaepiteliului cilindric traheal. Mucoasa este puternic
ingrosata. g.Diagnostic: Diagnosticul anatomoclinic este foarte dificil sau
chiar imposibil, deoarece boala are multe asemanari cu celelalte boli
respiratorii ale pasarilor: formele subacute si cronice de laringotraheita,
formele benigne respiratorii de pseudopesta aviara, micoplasmoza aviara,
holera cronica si difterovariola aviara. In tabelul I se redau unele diferente
intre BI si forma respiratorie a pseudopestei aviare, produsa de tulpini mai
putin patogene. Foarte adesea aceste infectii pot coexista in acelas efectiv,
ceea ce impune un diagnostic complex de laborator pentru confirmarea sau
infirmarea prezentei virusului BI. Tabelul I: Bronsita
infectioasaPseudopesta aviara Incubatia18-96 ore, matim 6 zile4- 11 zile
MortalitateaNumai la puii foarte miciLa toate varstele DispneeaLa
numeroase pasari deodataNumai cateva pasari deodata Simptome
nervoaseNici unulFrecvente Consum de hranaRedus la jumatateNul La
necropsieExudat seromucos in trahee si bronhii; uneori petesiPetesii pot
11
aparea peste tot OuatulScade rapid (uneori la zero). Inca normal la primele
semne. Pe o lunga perioada de timp, ouatul este scazut si nu se
restabileste decat partial.Scadere rapida la zero. Diminuarea se produce
de la primele semne de boala. Ouatul se restabileste dupa cateva
saptamani Examenul virusologic,pentru punerea in evidenta a virusului
BI,se face prin inocularea materialului suspect (mucus bronsic,broiaj de
pulmon, aseptizate bacteriologic) in oul embrionat de gaina in varsta de 9-
10 zile si adaptarea lui prin pasaje succesive pana la aparitia
nanismului.Identificarea virusului BI din embrionul de gaina se face prin
testul de SN pe embrionul de gaina, cu un ser anti-BI de referinta. De
asemenea se poate recurge la infectia experimentala a puilor mici, indemni
de BI, si a martorilor imunizati, prin inocularea intratraheala a materialului
suspect. In formele asimptomatice sau cronice se poate recurge la testul
de SN pe oua embrionate. In acest scop, serul pasarilor de cercetat se
pune in contact, in vitro, timp de 30`, cu o tulpina de virus de referinta cu
titru ridicat, iar amestecul este inoculat in oua embrionate in varsta de 10
zile, provenite din gaini verificate ca indemne de BI.Testul de SN se
considera pozitiv daca 50% din embrioni au ramas in viata dupa 8 zilede la
inoculare. In afara de testul de SN se poate utiliza si seroprecipitarea in gel
de agar. h.Tratament, profilaxie si combatere: Tratamentul curativ cu
streptomicina (intramucular sau per os) are o valoare discutabila. Pentru
prevenirea bolii se vor folosii la incubatienumai oua de la pasari si din
ferma indemne de boala. Puii mici vor fi crescuti separat de pasarile adulte.
Completarea efectivului de pasari se va face numai cu pui sanatosi. In
loturile de pui unde apare boala se va proceda radical: puii bolnavi vor fi
sacrificati, executandu-se dezinfectia adapostului. In locul unde apare
boala vaccinarea nu da rezultate, din cauza difuzarii rapide a infectiei.
Loturile amenintate de contaminare vor fi supuse vaccinarii. Puii peste
varsta de 6 saptamani pot fi supusi imunizarii active cu un virus vaccin viu
atenuat pe cale nazala, oculara, sau intramusculara. Profilaxia si
combaterea bolii, mai ales la puii tineri, se bazeaza, in special, pe masuri
generale. Se vor asigura conditii optime de crestere pentru puii tineri. Puii
din efectivele contaminate vor fi crescuti si destinati consumului cand ajung
la greutatea de valorificare, fiind contraindicata retinerea lor pentru
reproductie. Dupa eliberarea adaposturilor de aceste efective se va
12
executa o dezinfectie, iar dupa o luna se poate trece la repopularea lor cu
efective sanatoase.

1.3. PSEUDOPESTA AVIARA (Boala de Newcastle, Pesta Aviara

Asiatica, Pneumoencefalita, Pesta Aviara Atipica) Pseudopesta aviara este
o boala infectioasa, de tip evolutiv acut, mai rar subacut, enzootica
specifica galinaceelor, produsa de un virus filtrabil si caracterizata clinic
prin semne respiratorii si digestive, insotite sau urmate de manifestari
nervoase, asociate diferit, iar anatomopatologic prin proventriculita, enterita
si tiflita hemoragico-necrotica. a.Istoric, raspandire, importanta:
Pseudopesta poate fi considerata ca fiind cea mai grava boala a pasarilor,
cu cea mai mare putere de difuziune. A fost diagnosticata pe toate
continentele. La noi in tara boala a fost introdusa in anul 1942, provocand
anual pierderi importante atat in sectorul industrial cat si in unitatile
gospodaresti, in care nu se respecta normele de profilaxie generala si
specifica. Aceste pierderi sunt consecinta morbiditatii si mortalitatii foarte
ridicate cu care boala evolueaza, a restrictiilor impuse in cadrul masurilor
de combatere si a cheltuielilor antrenate de aplicarea masurilor profilactice.
In prezent se mai inregisteaza focare limitate, doar acolo unde se incalca
masurile de profilaxie. b.Etiologie: Agentul patogen al pseudopestei este un
virus care se cultiva pe oua embrionate ca si pe culturi de celule. Culturile
pe oul embrionat servesc la prepararea vacinurilor antipestoase. Virusul
pseudopestei se absoarbe pe eritrocitele de gaina si provoaca aglutinarea
lor (hemaglutinarea). In organismul pasarilor, virusul determina formarea
anticorpiior specifici, care ii inhiba propietatea hemaglutinanta, ca si
anticorpi care-i neutralizeaza actiunea patogena. Aceste propietati se
folosesc in cercetarile de diagnostc la identificarea virusului. Intre tulpinile
de virus izlolate in diferite zone ale globului nu exist diferente antigenice. In
schimb, puterea patogena a vrusului poate varia in functie de tulpina,
deosebindu-se dinacest punct de vedere trei tipuri de tuilpini: cu
patogenitate foarte scazuta (lentogene), cu patogenitate medie, patogene
numai pentru pui (mezogene) si cu patogenitate ridicata (velogene).
Tulpinile din primele 2 grupe se utilizeaza ca vaccinuri vii, iar cele din
ultima grupa se izoleaza obisnuit din focarele grave de boala. Virusul este
destul de rezistent in mediul exterior. Caldura il distruge repede iar razele

13
solare in cateva minute, pana la 1-2 zile. La temperatura camerei rezista
pana la 17 saptamani, in apa 10-15 zile, iar in cotete pana la 250 de zile. In
carcase si oua rezista pana la 200 de zile, iar cand acestea sunt congelate
pana la doi ani. Antisepticile obisnuite (soda caustica, clorura de var,
formolul, etc), in concentratii uzuale, distrug virusul in cateva minute pana
la o ora. c.Caractere epizootologice: Receptivitate: In conditii naturale sunt
receptive :gaina, curca, bibilica, fazanul, paunul. Celelalte pasari nu sunt
receptive sunt refractare, imbolnavinduse exceptional. Ele pot face infectii
inaparente clinic, jucand un mare rol in difuzarea boli. Surse de infectie :
sunt reprezentate de pasarile bolnave, care elimina cantitati masive de
virus prin toate produsele de secrectie si excretie (fecale, jetaj). Difuzarea
boli se realizeaza si prin produsele si subprodusele pasarilor bolnave
(carne, oua, pene), prin cadavre, ca si prin toate lucrurile venite in contact
cu pasarile bolnave (furaje, apa, obiecte de inventar, custi, mijloace de
transport, etc). Omul poate vehicula virusu pasiv sau face infecti benigne
sau inaparente, devenind purtator activ. Mod de contaminare:transmiterea
boli se face direct prin cohabitarea pasarilor bolnave cu cele santoase si
indirect pe cale respiratorie si digestiva, cu apa, furaje si particule de praf
contaminate. Dinamica epizootica:dupa ce a aparut intr-un efectiv,
pseudopesta evolueaza grav, cuprinzand intr-un timp scurt 90-100% din
pasari. In cazul in care nu se iau masuri corespunzatoare, boal are o
evidenta tendinta la evolutia epizootica, difuzand in afara focarului si
cuprinzand teritorii mari, evoluand ca cea mai contagioasa boala a
pasarilor. In efectivele incomplet imunizate datorita vaccinarilor incorecte,
se intalnesc aspecte enzootice, in care numarul cazurilor de inbolnavire
variaza intre 20-80%. Enzootiile cele mai grave in sezoanele reci si umde,
cand virusul rezista mai mult in mediul extern. d. Tabloul clinic: Boala apare
dupa o incubatie scurta, de 3-10 zile si evolueaza acut,in 1-5 zile,rar mai
mult. Semnele clinice sunt caracterizate printr-o stare generala grava,
insotita de tulburari digestive, nervoase si respiratori. Pasarile sunt abatute,
somnolente, fara pofta de mancare, cu creasta si barbitele cianozate. In
cavitatea bucala se constata un exudat mucos, abundent, iar pe mucoasa
se observa hemoragii punctiforme sau focare necrotice mici de culoare
cenusie galbuie. Gusa este impastata (indigestie ingluviala). Un semn
foarte frecvent este enterita, manifestata prin diaree, cu fecale galben-
14
verzui, cu miros respingator. Pe mucoasa cloacala se constata adeseori
focare hemoragico-necrotice. Frecvent se intalnesc si semne nervoase
(convulsii sau paralizii). Sindromul respirator sau laringotraheal, tot de
natura nervoasa, este manifestarea clinica cea mai caracteristica
pseudopestei si se traduce prin respiratie accelerata, dispneica si
zgomotoasa, horcaitoare. Pentru a se elibera de mucusul care obstrueaza
caile respiratori anterioare, pasarile scot un zgomot asemanator cu
stranutul, scturand in acelasi timp capul. Acest concert de respiratie
zgomotoasa, horcaitoare si stranut-tuse este caracteristic pseudopestei. -
Dispnee La curca, boala evolueaza mai benign si predomina sindromul
digestiv si nervos. Boala evolueaza in majoritatea cazurilor mortal. Pasarile
nu mai rareori se vindeca, dupa o convalescenta lunga sau raman cu tare
nervoase sub forma de paraliziii. e. Modificari anatomopatologice: La
pasarile moarte de pseudopesta se constata leziuni grave si foarte
importante pentru diagnostic. Astfel in cavitatea bucala, faringiana,
laringiana, in trahee se gaseste o cantitate mare de mucus filant, gros,
uneori sub forma de depozite difteroide, usor detasabile. La nivelul
mucoasei bucofaringiene, uneori si esofagiene se mai pot gasi mici noduli
galbeni-cenusii, cu continut mucopurulent sau cazeos, uneori inconjurati de
o zona hemoragica. - Laingotraheita consecutiva. In stomacul glandular se
observa hemoragii si necroze localizate de obicei la varful papilelor
glandulare sub forma unui brau la intrarea si iesirea din stomac
( proventriculita hemoragico-necrotica ). Pe mucoasa intestinala, mai
frecvent la baza sacilor cecali si intestinul gros, dar si pe restul intestinului,
se observa focare hemoragico-necrotice, punctiforme sau sub forma de
ulcere mai mari. - Hemoragii in mucoasa stomacului glandular. In restul
organelor se pot intalnii leziuni hemoragice sau degenerative. La puii mici,
pana la varsta de 2 luni, leziunile sunt mai putin constante si mai discrete.
Ca modificari histopatologice importante pentru diagnostic se citeaza si
leziuni de encefalita nepurulenta, intalnite la 88-89% din cazuri. - Focare
hemoragiconecrotice in intestin la gaina f.Diagnostic: Se stabileste pe baza
difuzibilitatii accentuate, a tulburarilor generale intense, dominate de
simptome digestive, nervoase si respiratorii si a leziunilor de proventriculita
si tiflita hemoragico-necrotica. Boala s-ar putea confunda cu holera, tifoza
laringotraheita si cocidioza. Holera evolueaza mai rapid, cu leziuni de
15
hepatita miliara necrotica, fara proventriculita si tiflita hemoragico-necrotica.
Tifoza este mai rar intalnita si evolueaza trenant si subacut cu anemie si
tulburari digestive si cu leziuni hepatice grave, care lipsesc in pseudopesta
aviara. Laringotraheita evolueaza numai cu simptome respiratorii, iar
cocidioza apare obisnuit la tineret si evolueaza numai cu simptome
respiratorii. Cocidioza apare obisnuit la tineret si evoluaza cu diaree si tiflita
hemoragica difuza. In cocidioza , examenul microscopic al fecalelor este
edificator. In focarele atipice de boala, inregistrate uneori la pasarile
vaccinate si la pui, este absolut necesara confirmarea diagnosticului prin
examene de laborator. In acest scop se expediaza la laborator mai multe
pasari bolnave si cadavre. Cercetarile de laborator constau in izolarea si
identificarea virusului, prin inoculari la pui sau embrioni si examene
serolologice- reactia de hemaglutinare si inhibare a hemaglutinarii si
seroneutralizarii. g.Prognostic: Este grav, boala avand o evolutie mortala,
cu caracter epizootic, nedispunand de mijloace curative eficace.
h.Profilaxie: In efectivele contaminate boala se combate prin masuri
generale si specifice, care constau in: - declararea bolii si instituirea
carantinei de gradul II. - sacrificarea pasarilor bolnave si darea lor in
consum conditionat, dupa sterilizarea prin fierbere; uneori, pentru
eradicarea bolii se poate hotari sacrificarean intregului efectiv contaminat. -
distrugerea cadavrelor si asternutului prin ardere sau ingropare. -
dezinfectia halelor, cotetelor si padocurilor cu soda custica 2% sau formol
3%. -vaccinarea de necesitate a pasarilor sanatoase, cu vaccin H sau
Roakin, daca sunt in varsta de pana peste 2 luni si cu vaccin La Sota la
tineretul sub 2 luni. Prevenirea aparitiei pseudopestei in efectivele indemne
se realizeaza prin masuri generale si specifice. Ca masuri generale se vor
executa dezinfectii profilactice si se va reglementa circulatia persoanelor,
vehiculelor, etc. trebuie avuta o deosebita grija la achizitionarea pasarilor,
oualelor pentru incubatie si furajelor, ca acestea sa provina din efective si
localitati sigur indemne. Profilaxia specifica consta in vaccinarea
profilactica periodica a tuturor pasarilor. La noi in tara se utilizeaza in mod
curent vaccinul antipseudopestos La Sota. Vaccinul antipseudopestos La
Sota este preparat dintr-o tulpina mai atenuata ( lentogena ). Se prezinta in
fiole, sub forma liofilizata ce se dilueaza in diferite proportii, in diluant. Se
administreaza individual pe cale conjunctivala sau subcutan in doza de 0,5
16
ml la gaina si 1ml la curca, la pui se poate administra incepand cu varsta
de 8-10 zile. In efectivele mari se poate aplica in apa de baut sau sub
forma de aerosoli. La pasarile adulte, mai aleas la cele apartinand raselor
perfectionate, este indicata vaccinarea in continuare cu vaccinul La Sota
din 3 in 3 luni. Se mai folosesc cu succes si alte vaccinuri cuma ar fi:
vaccinul antipseudopestos viu din tulpini mezogene ( H sau Roakin ) si
vaccinul uleios inactivat, acestea fiind folosite mai des in fermele de
selectie la curci si gaini. Trebuie retinut faptul ca indiferent de tipul de
vaccin utilizat lupta antiepizootica impotriva pseudopestei nu va fi
incununata de succes daca nu se respecta toate masurile profilactice
generale. - Tehnica vaccinarii antipseudopestoase la gaina

1.4. GRIPA AVIARA ( Avian influenza ) a. Istoric si raspandire. Gripa

aviara (Avian influenza), este o boala infectjioasa a pasarilor cauzata de
mutatia de tip A a virusului gripal. Boala a fost descoperita in Italia in jurul
anului 1900, de atunci raspandindu-se in intreaga lume. b. Etiologie: Toate
pasarile sunt considerate predispuse la infectie cu gripa aviara, desi unele
specii sunt mai rezistente la imbolnavire, Pasarile migratoare (in special
ratele salbatice) sunt considerate principala sursa de gripa aviara, acestea
fiind si cele mai rezistente la infectie. Pasarile domestice, in schimb,
inclusiv gainile si curcanii, sunt deosebit de predispuse la epidemiile de
gripa letale. Perioada de incubatie este de la trei la cinci zile, iar
simptomele variaza de la un individ la altul. Izbucnirile formelor foarte
patogenice pana acum au fost cauzate de virusul gripal de tip A, din familia
Orthomyxoviridae, care actioneaza ia nivelul acidului ribonucleic, ARN
(subtipurile H5 si H7). Din 16 subtipuri de virusi ai tipului A (numite H)
fiecare cu 9 sub-sub-tipuri (numite N), doar trei -H5, H7 sj H9 sunt capabile
sa treaca granitele dintre diferite specii (in special de la pasare la om).
Virusul gripal contine un lant unic negativ ARN compus din noua fragmente
care codifica 144 proteine virale (combinatii intre N si H, rnateriaiul genetic
al virusului). Fragmentele de ARN au un invelis proteic comun, care le
uneste forrnand nucleoproteidul. invelisul exterior este constituit dintr-o
membrana lipidica; lipidele sunt raspunzatoare pentru complicatiile grave
care afecteaza individul in timpul bolii. Combinatia H5N1, cea care a
permis trecerea de la pasari la om, prezinta particularitati din mai multe

17
puncte de vedere. H5N1 se modifica rapid si prezinta tendinta de a
dobandii gene de la virusi, infectand si alte specii de animale. Abliitatea sa
de a cauza boala acuta la oameni a fost confirrnata. Mai mult, studiile de
laborator au demonstrat ca acest virus are o patogenitate ridicata si poate
cauza boli acute si la oameni. in mod normal, virusii gripei aviare nu
afecteaza si alte specii decat pasarile si porcii, in schimb, virusii care au
suferit mutatii s-au dovedit capabili sa provoace efecte catastrofale.
Transmiterea bolii se face prin aer si prin excrementele pasarilor (de la un
animal bolnav la altul), in primul rand, apoi prin alimente contaminate, apa,
echipamente si imbracaminte; nu au fost inregistrari, pana acum, de
infectare prin mancare gatita din carne de pasare (de la animale bolnave la
om si de la un om bolnav la altul). in absenta masurilor prompte de control
sustinute de o buna supraveghere, epidemiile pot dura ani. Pentru ca virusii
gripali suporta schimbari genetice frecvente, este nevoie de o monitorizare
permanenta a situatiei gripei la nivel global si ajustari anuale in compozitia
vaccinurilor antigripale, activitati ce au fost prioritare pentru Programul
Global de Gripa al Organizatiei Mondiaie a Sanatatii (OMS) inca de la
inceputul lui in 1947. Prima infectie cu un virus de gripa aviara inregistrata
la om a aparut in Hong Kong in 1997, cand tulpina de tip H5N1 a cauzat
boli respiratorii acute la 18 persoane, dintre care 6 au murit. Infectia la
oameni a coincis cu o epidemie de gripa aviara, cauzata de aceeasi
tulpina, la populatiile de pasari domestice din Hong Kong. Investigatiile
legate de izbucnirea epidemiei au stabilit ca sursa infectarii oamenilor a
fost contactul direct cu pasarile afectate. Studiile efectuate ulterior la nivel
genetic au aratat ca virusul a trecut direct de la pasari la oameni.
Transmiteri s-au inregistrat si la lucratorii de asistenta medicala, dar nu au
cauzat boii acute. Despre gripa aviara s-a pomenit din nou spre sfarsitui
anului 2003, cand milioane de pasari au trebuit sacrificate in rnai multe tari
asiatice pentru a preveni raspandirea infectiei, pagubele provocate
industriei avicole din aceste tari fiind colosale. Dupa modelele precedente,
epidemiile de gripa se asteapta sa apara, in medie, de trei patru ori intr-un
secol, cand un nou subtip de virus apare. Oricum incidenta epidemiilor de
gripa este imprevizibila. In secolul al XX-lea, marea epidemie de gripa
dintre 1918-1919, care se estimeaza ca a cauzat moartea a 40-50 milioane
de oameni in intreaga lume, a fost urmata de epldemii in 1957-1958 si
18
1968-1969. Expertii in domeniu considera ca o alta epidemie de gripa este
inevitabila si posibil iminenta. c. Tabloul clinic: Tabloul clinic al infectiilor
gripale aviare este foarte variat, dependent de tipul de virus, specia de
pasari, varsta si conditiile de intretinere. Formele clinice cele mai grave le
prezinta pesta aviara, cu tulburari respiratorii, circulatorii, digestive si
nervoase. Exista o mare asemanare sub aspect clinic intre pesta aviara si
pseudopesta aviara (boala de Newcastle), cu deosebirea ca in pesta aviara
apar frecvent si edeme ale tesutului conjunctiv subcutanat, localizate mai
ales la cap si gat. Edemele constituie semne caracteristice, foarte
importante pentru orientarea diagnosticului, dar acestea sunt inconstant
prezente si apar nu numai in pesta aviara. Uneori gripa pasarilor evolueaza
numai cu manifestari respiratorii sau digestive si chiar asimptomatic. Forma
asimptomatica poate fi demonstrata numai prin evidentierea anticorpilor
serici. d. Modificari anatomopatologice: Modificarile anatomopatologice
constau in leziuni asemanatoare cu cele din pseudopesta, la care se
adauga prezenta edemelor gelatinoase in tesutul conjunctiv subcutanat, a
exsudatelor seroase, sero-fibrinoase sau sero-hemoragice in cavitati si a
hemoragiilor pe seroase si mucoase. In proventricol pot sa apara hemoragii
diseminate sub forma de inel, dar lipsesc modificarile cu caracter necrotic-
difteroid, obisnuit intalnite in pseudopesta. In gripa aviara cu manifestari
predominent respiratorii, obisnuit, se constata catar conjunctival, rinita,
traheita, sinuzita, aerosaculita si pneumonie interstitiala. Diagnosticul de
certitudine al bolii se bazeaza pe izolarea si identificarea virusului gripal
sau si pe evidentierea anticorpilor in serul sanguin al pasarilor trecute prin
boala. e. Tratament : Impotriva lui H5N1 nu exista deocamdata decat un
vaccin aflat in stadiu experimental. Chiar daca acesta se va dovedi eficient,
cantitatile necesare in cazul unei epidemii globale ar depasi cu mult
capacitatea rnondiaia de produce. Acelasi lucru este valabil si in cazul
singurului tratament antiviral care pare sa fi dat pana acum rezultate
impotriva gripei aviare. f. Masuri de profilaxie : Vaccinarea pare sa fie
singura posibilitate certa de prevenire a gripei aviare, dar utilizarea
vaccinurilor in acest scop este limitata din considerente economice.
Vaccinurile inactivate dau o imunitate de scurta durata si utilizarea lor
presupune o permanenta cunoastere a tipurilor existente in teritoriu, pentru
o continua adecvare a compozitiei antigenice a vaccinului corespunzator
19
evolutiei procesului de reasortare genomica a virusurilor care produc boala.
Pentru combaterea bolii la pasari in focarele diagnosticate, este necesara
sacrificarea intregului efectiv si efectuarea de dezinfectii generale riguroase
in adaposturile depopulate, In abatoare si in intreprinderile de valorificare a
deseurilor organice. Pentru protectia populatei umane fata de
contaminarea cu virusul gripal aviar este esentiala respectarea normelor de
igiena veterinara pe tot parcursul procesului de crestere a pasarilor si de
obtinere si de prelucrare a produselor avicole. Vaccinarea antigripala
obisnuita, care se practica anual in tara noastra, nu asigura o protectie fata
de virusurile gripale aviare, deoarece acestea sunt diferite din punct de
vedere antigenic. Pe plan mondial, a fost pusa la punct prepararea de
vaccin contra tipului aviar H5N1, dar OMS apreciaza ca in cazul aparitei
unei pandemii de gripa aviara nu ar fi posibila o productie suficienta de
vaccin, nici macar pentru populatia Europei. De aceea, se considera ca
protecta pasarilor si a oamenilor fata de gripa aviara trebuie realizata
preponderent prin masuri de protectie generala, nespecifica. In
transmiterea la distanta a acestor virusuri un rol important revine pasarilor
salbatice migratoare, care nu trebuie sa vina in contact cu pasarile
domestice si nici cu furajele si apa destinata acestora. Este mai ales
important ca pasarile domestice sa fie crescute in spatii inchise, in care nu
au acces pasarile salbatice. Aceasta masura trebuie aplicata cu prioritate in
localitatiile aflate pe culoarele de migrate a pasarilor saibatice acvatice. In
Romania, exista doua culoare mari de migrate a pasarilor: din nord (mai
ales din Marea Baltica) si din sud (Delta Nilului, Dakkar si Africa
subsahariana) spre Delta Dunarii sau alte lunci din sudul tarii. Dinspre nord
(Marea Baltica), dar posibil si din est (Marea Caspica) migratia pasarilor
ameninta teritoriul Romaniei cu gripa aviara, iar dinspre sud cu virusul
encefalitei West Nile, care se manifesta tot mai frecvent, fiind transmis de
tantari (la animale si la om). Transmiterea virusurilor gripale pe alte cai si
mai ales prin ou, desi pare posibila, nu a fost inca constatata in conditii
naturale. Tratamentul termic al carnii si oualor exclude posibilitatea
infectarii omului pe aceasta cale, iar spalarea cu apa calda si sapun a
mainilor si in general a suprafetlelor contaminate, ca si utilizarea de
antiseptice si dezinfectante uzuale, asigura distrugerea virusului gripal in
decurs de cateva minute.
20
 2.BACTERIOZE RESPIRATORII AVIARE

2.1.CORIZA CONTAGIOASA A PASARILOR ( Coryza infectiosa

avium ) Este o boala infecto-contagioasa a pasarilor, cu o etiologie
complexa, cu mers enzootic, caracterizata din punct de vedere clinic printr-
un catar oculonazal si tumefierea fetei, insotit adeseori si de catarul
sinusurilor infraorbitale. Prin etiologia ei multipla, termenul de coriza este
mai mult un termen generic decat al unei boli distincte. a.Istoric,
raspandire, importanta: Coriza contagioasa a fost mult timp considerata ca
un simptom al altor boli specifice (difterovariola aviara, holera cronica). In
1931, De Blieck pune in evidenta, in secretiile nazale ale pasarilor bolnave
de coriza, o bacterie fina gram-negativa, colorabila bipolar, avand caracter
hemoglobinofil ( B. Hemoglobinophilus coriaze gallinarum). El reproduce
boala la pasare, prin cultura acestui germen instilata nazal. De Blieck, ca si
Fally mai inainte (1918), a facut dovada experimentala ca aceasta coriza,
cu caracter contagios, nu este produsa de virusul difterovariolei aviare. Mai
multi autori americani izoleaza si descriu un germen asemanator cu cel
descris de De Blieck, cu care reusesc sa reproduca boala, pe care il
denumesc hemophilus galinarum cu toate ca el n-ar prezenta absolut toate
caracterele acestuia. Boala este destul de raspandita in toarte tarile cu
avicultura intensiva. b.Receptivitate: In mod natural sunt receptive gaina,
curca, porumbelul si fazanul. Foarte putin receptive sunt palmipedele. In
cadrul aceleas specii, tineretul intre 3-8 luni este mai sensibil. Sensibilitatea
la infectie este influentata intr-o mare masura de deficienta factorilor
zooigienici. c.Etiologie: Etiologia corizei contagioase este inca neprecizata,
cu toate multiplrle cercetari microbiologice facute in acest scop.
Hemophilus gallinarum este un bastonas cocoid, imobil, gram-negativ,
colorabil bipolar. Este hemofil; se cultiva in agarul cu sange 5%, intr-o
atmosfera cu CO 10%, sub forma unor picaturi fine de roua. De asemenea
se cultiva bine in agar cu ser de gaina si medii cu drojdii. Cultivarea
repetata pe medii artificiale duce la pierderea patogenitatii pentru gaina.
Rezistenta germenului este mica in conditiile mediului exterior. La
temperatur de 22?C rezista apna ia 4 zile; temperatura de 45-50?C il
distruge imediat. Germenele descris de Nelson (1923-1936) s-a stabilit
ulterior ca apartine grupului PPLO, fiind astazi considerat ca agent al bolii

21
cronice respiratorii. Se mai considera de catre unii ca agetul etiologic ar fi
un virus filtrabil cultivabil pe oul embrionat de gaina. Indiferend de germenii
microbieni in cauza, aparitia si raspandirea infectiei intr-un efectiv de pasari
sunt influentate, intr-o mare masura, de o serie de cauze favorizante.
Timpul rece, umed, adaposturile cu curenti reci de aer, asternutul umed,
ventilatia insuficenta a adaposturilor, suprapopulare a acestora,
supraincalzirea si lipsa de oxigen legata de suprapopularea adaposturilor
constituie factori favorizanti ai aparitiei si raspandirii boli. Alimentatia
carentata, hipovitaminoza A, favorizeaza aparitia bolii; de altfel este
cunoscuta coriza de nutritie, datorita carentei in vitamina A, care are rol
important in mentinerea integritatii epiteliilor. In afara cauzelor enumerate
mai sus si alti factori ca:oboseala de transport, parazitismul, joaca un rol
favorizant. Coriza contagioasa are un pronuntat caracter sezonier; apare
mai ales toamna spre iarna, o data cu aparitia timpului rece, umed si
avariatilorbruste de temperatura. Evolueaza sub forma enzootica; in
gospodariile in care factorii favorizanti actioneaza timp indelungat, boala
capata un caracter stationar. Boala este destul de raspandita in toate tarile
mai ales in unitatile mari avicole. d.Simptomatologie: Incubatia naturala
este de 1-3 zile, uneori pana la 8 zile. Boala se traduce printr-o coriza
subacuta. La inceput, pasarile scutura capul, stranuta, se scarpina cu
piciorul la nari. Dupa 2-3 zile se constata o secretie limpede, mucoasa; de
asemenea o secretie conjunctivala serosa. Mucusul nazal se amesteca cu
praful din atmosfera, formandu-se conclomerate murdare, uscate, in jurul
orificiilor nazale - Conjuctivita , jetaj si sinuzita. Dupa cateva zile, jetajul
devine mucopurulent, gros, producand uneori o obstructie a narilor. In
acest caz, pasarile erespira pe cavitatea bucala si tin ciocul cascat. Din
cauza respiratiei bucale, limba se usuca si pasarile in timpul respiratiei fac
un zgomot special, cunoscut in limbajul popular sub denumirea de tfna.
Inflamatia mucoasei nazale se extinde si la mucoasa conjuctivala a
sinusurilor. Secretia conjuctivala la inceput seroasa devine mucopurulenta,
pleoapele sunt tumefiate, sensibile, se lipesc. Mai rar se constata semne
de cheratita, ulceratia cornei si chiar panoftalmie. In cazul inflamatiei
sinusurilor infraorbitare, acestea sunt destinse, capul tumefiat, cu aspect
uneori de cap de bufnita. La presiune, pe regiunea sinusurilor infraorbitare,
acestea sunt destinse, adeseori exudatul iese prin orificiile nazale. Mai
22
tarziu exudatul din cavitatile sinusurilor devine consistent, cazeos. - Aspect
de cap de bufnita Sinusurile se dilata mult, pielea in dreptul lor este
edematiata, pasarile tin ochii inchisi. Uneori, din cauza destinderii enorme a
sinusurilor, prin exudatul consistent care nu se mai evacueaza sre cavitatile
nazale, se produce deformarea boltii palatine spre cavitatea bucala, ceea
ce duce uneori la imposibilitatea inhiderii ciocului. Pe mucoasa bucala apar
pseudomembrane de culoare gri-alburie, dupa detasarea carora mucoasa
ramane putin modificata.` Mult mai rar, procesul inflamator de la mucoasa
oculara si nazala se poate extinde spre trahee si bronhii. In atmosfera
adaposturilor neaerisite in care se gasesc numeroase cazuri de coriza
contagioasa se percepe un miros dulceag, urat, caracterisric. Boala este
afebrila; pasarile la inceput au apetit normal, apoi pe masura ce boala
avanseaza, se constata micsorarea apetitului, scaderea productiei de oua
si slabirea progresiva a pasarilor Durata evolutiei bolii este de 2-4
saptamani, cu o mortalitate de 2-10%. Cand conditiile zooigienice sunt
nesatisfacatoare, procentul de mortalitate poate fi mult mai ridicat. Durata
enzootiei intr-o crescatorie cu efectiv mare de pasari este de cateva iuni,
uneori enzootia capatand un caracter stationar, aceasta in cazul cand nu
se remediaza conditiile zooigienice si nu se iau masuri de combatere. e.
Diagnostic: Din punct de vedere epizootologic si clinic, coriza contagioasa
se aseamana cu numeroase boli ale pasarilor, fata de care trebuie sa se
faca un diagnosic diferential. Holera aviara: forma cronica, se manifesta in
animite cazuri sub forma de coriza cronica. In holera aviara insa, formele
de coriza coincid sau sunt precedate de forme acute, septicemice.
Modificarile anatomopatologice si examenul bacteriologic precizeaza
diagnosticul. Pseudopesta aviara: forma subacuta benigna, se aseamana
cu coriza contagioasa. Ea este insa mai difuzabila, starea generala mai
grava, dispneea accentuata si de regula exista si forme acute de boala, cu
o simptomatologie caracteristica. Precizarea pseudopestei se face prin
examen virusologic ( inocularea oualelor embrionate cu o suspensie din
broiaj de creier, lichidul alantoamniotic producand aglutinarea globulelor
rosii de gaina). Difterovariola aviara: in formele atipice, se traduce uneori
prin coriza. Examinarea in masa a uni efectiv de pasari ne da posibilitatea
sa constatam si forme tipice de difterovariola: leziuni nodulare pe pielea
capului, pseudomembrane difteroide in cavitatea bucala, care prin detasare
23
lasa o mucoasa sangeranda. Examenul histologic poate ajuta diagnosticul.
Diferentierea se mai poate face si prin diagnosticul terapeutic.
Streptomicina injectata intramuscular are efect terapeutic bun in coriza si
este ineficace in difterovariola. Difterovariola mai poate fi precizata si prin
infectia experimentala. Prin broiaj de pseudomembrane suspendate in ser
fiziologic, aplicate pe pielea deplumata a unui membru, se produce dupa
cateva zile, in caz de difterovariola, leziunea caracteristica. Laringotraheita
infectioasa: este o boala cu manifestari si leziuni traheo-bronhice, cu
evolutie supraacuta si acuta. Boala cronica respiratorei: este foarte greu de
diferentiat clinic si chiar anatomopatologic. In aceasta boala avem leziuni
de aerosaculita, cu depozite fibrinoase galbui in sacii aerieni.
Hipovitaminoza A: se manifesta prin pseudomembrane alb-galbui, care prin
detasare lasa mucoasa putin modificata. Caracteristice in aceasta boala
sunt leziunile din mucoasa laringiana si faringiana, sub forme de pete
alburii, cu dimensiunea de 1-2 mm, datorate acumularii unei substante
cazeoase in glandele mucoasei. Prin presiune se evacueaza din glandele
mucoasei materia cazeoasa sub forma de cilindrii de 2-3 mm lungime.
Diagnosticul de laborator: consta in izolarea din cavitatea nazala a
agentului patogen (hemophilus galinarum) si infectia experimentala cu
cultura acestui germen. In caz de coriza contagioasa se reproduce, dupa
cateva zile de la instilatia nazala, un catar nazal tipic, iar din secretia
nazala se izoleaza germenele respectiv. f.Tratament, profilaxie si
combatere: Prima si cea mai importanta masura profilactica si curativa este
imbunatatirea conditiilor de adapostire si alimentatie, fara de care celelalte
mijloace sunt eficace. Adaosul de vitamina Ain alimente joaca un rol
important. Sulfamidele (sulfadiazolul, sulfametazina) administrate in apa de
baut reprezinta un tratament comod in efectivele mari de pasari.
Sulfametazina se administreaza timp de 3-5 zile in apa de baut in
concentratie de 0,2%. Sulfadiazolul se administreaza timp de 7-10 zile in
apa, in concentratie de 0,5%. Tratamenrul profilactic al pasarilor sanatoase
dintr-un efectiv contaminat se face prin administrarea antibioticelor din
grupa tetraciclinelor. Teramicina sau Hostaciclina se adauga in hrana
concentrata in proportie de 200-400 mg pentru 1kg de concentrate.
Concomitent, pasarile cu coriza vor fi tratate si local, prin aplicarea in
cavitatea nazala a unor oleuri antiseptice (antibiotice, oleuri eterice,
24
vitamina A in oleu de vaselina). Daca tratamentul cu antibiotice se aplica
parenteral, nu pe cale bucala in apa sau furaje, nu este necesar si
tratament local. In scop profilactic este utila administrarea antibioticelor
furajere in zilele si perioadele cu timp rece si umed. Imunoprofilaxia
activase poate face printr-un vaccin inactivat dintr-o cultura de H.
Gallinarum; valoarea profilactica a vaccinarii este relativa. Pentru
eradicarea bolii intr-o crescatorie contaminata este recomandabila
valorificarea prin consum prin consum a intregului efectiv, cand pasarile
ajung la greutatea de valorificare, dezinfectia radicala a adaposturilor si
repopularea crescatoriei, dupa doua saptamani de la dezinfectia finala, cu
pasari din efective verificate ca indemne de boala. Coriza contagioasa
aviara- aspect clinic

3. PARAZITOZE RESPIRATORII AVIARE

3.1. SINGAMOZA GALINACEELOR ( Singamidoze ) a.Definitie: Sunt

boli cunoscute si sub numele de helmintozele aparatului respirator, care se
produc la galinacee si anseriforme in urma dezvoltarii helmintilor din familia
Syngamidae la nivelul traheei, al bronhiilor si chiar al plamanului. b.Istoric
si si raspandire: Cu toate ca boala este cunoscuta inca din secolul al XV-
lea sub denumirea de viermii rosii ai gatului, primele lucrari stiintifice
asupra ei apar in secolul al XVIII-lea. Boala este raspandita in aproape
toate tarile lumii, atat la pasarile domestice cat si salbatice. Printre cele
domestice sunt afectate: gainile, curcanii, paunii si anseriformele, iar dintre
cele salbatice, cu importanta mai mare sunt fazanii. In tara noasatra a fost
semnalata si de Simionescu E. (1952) si apoi de Lungu V., si Suteu E.
(1956) c.Etiologie: Agentul patogen , Syngamus trachea este un vierme de
culoare rosie, masculul si femele formand in permanenta un cuplu
asemanator literei Y. Gura este orbiculara si are o capsula bucala puternica
in fundul careia se gasesc 7-9 dinti. Masculul masoara 2-6 mm lungime pe
0,2 mm latime, iar femela poate ajunge pana la 30 mm lungime, masculul
este prevazut cu o bursa caudala, cu ajutorul careia este fixat de femela in
permanenta dand cuplul caracteristic. In stadiul adult, femela se gaseste
fixata pe mucoasa traheala in special. Sunt viermi ovipari, femela eliminand
oua deja embrionate in momentul eliminarii lor. In mediul exterior, ele ajung
fie o data cu tusea sau stranutul pasarilor, dar mai exact o data cu
25
excrementele, ouale fiind deglutite. Aceste oua se pot dezvolta in mediul
exterioor daca au temperatura in jurul a 25C si umiditate suficienta; in timp
de cel mult 7 zile apare o larva de 280 lungime pe 15 largime. In acest
stadiu este infestanta si poate contamina si alte pasari, in cazul cand sunt
inghitite. Sunt pareri ca pentru a se dezvolta, Singamus trachea are
nevoie , ca gazda intermediaras, de rame din genul Lumbricus. Larvele
ingerate de pasari si ajunse in tubul digestiv trec pe cale circulatorie in
plamanul acestora, localizandu-se apoi in trahee. Sunt insa pareri ca
localizarea in trahee s-ar face fara a fi nevoie de migratia larvelor prin
circulatie. Se pare insa ca ajungerea in trahee direct din tubul digestiv
anterior este mult mai grea. Evolutia se face deosebit de repede, astfel ca
in 14-21 de zile de la ingerarea larvelor infestate deja se pot gasi oua in
fecalele pasarii infestate. d.Epizootologie: Boala se gaseste numai in unele
regiuni unde se mentine de la an la an. Sunt cercetari care au demonstrat
ca atat ramele cat si unele gasteropode terestre pot acumula in organism
formele larvare de Syngamus, constituind in acest fel un izvor de
contaminare de la an la an. Pasarile salbatice contribuie, de asemenea, la
mentinerea si intinderea focarului. In tara noastra, boala este cantonata in
cateva regiuni, ca: Bucuresti, Arges etc., pe suprafete mici, dar cu reaparitii
de la an la an. e.Contaminare Aceasta se poate face direct prin ingerarea
formelor larvare impreuna cu alimentele sau apa, dupa cum si prin
ingerarea formelor facultative aratate. f.Modificari anatomopatologice Mai
ales in sfertul anterior al traheei se gaseste un numar variabil de perechi de
Syngamus, in general 3-6 perechi. Se poate intampla ca numarul parazitilor
sa fie mai mare si sa formeze ghemuri mai, ales la fazan. Leziunile de
mucoasa traheala se datoresc capsulei bucale a viermilor si ele se prezinta
ca mici timefactii, uneori continand o mica masa cazeoasa sau numai
purulenta, alb-galbuie. De asemenea se pot gasi fie noduli miliari pe trhee,
fie mici abcese. - Trahee de pui cu Singamus tracheea. g.Simptimatologie:
Manifestarea clinica este in functie de varsta pasarilor. La varsta de 3-4
saptamani sunt semnele respiratorii. Puii fac eforturi penibile de inspiratie,
actul respirator devenind extrem de dificil. Ciocul este tot timpul
intredeschis si puii au tendinta sa inghita mereu. Din cand in cand se aude
o tuse puternica si brusca, dupa care gatul este intins si respiratia
accelerata. Pofta de mancare scade treptat, pui slabesc si mor,
26
mortalitatea putand ajunge pana la 80% la puii in varsta de 2-3 luni.
h.Diagnostic: Semnele clinice, tusea, tendinta de asfixie, ciocul in
permanenta deschis, in special la puii tineri, sunt suficiente pentru
diagnostic. la puii foarte tineri se pot vedea, la o lumina puternica prin
transparenta, viermii in trahee. Se poate confirma diagnosticul prin
examenul ovohelmintoscopic. i.Prognostic: Pentru tineretul sub 2-3 luni,
prognosticul este grav, atat la puii de gaina cat si la fazan; vindecarea
spontana este o raritate. j.Tratament: Cu toate ca s-au incercat multe
substante chimice, totusi pana acum nu se dispune de un tratament usor
de aplicat. Se foloseste tetraclorura de carbon, cu ol. olivarum sausimpla,
in doza de 0,25-1 ml per os, chiar in alimente, administrata de 3 ori la
interval de 2 zile. Solutia Lgol (iod metalic 1g, iodura de potasiu 2g si apa
distilata 250 ml) a dat bune rezultate, atat la fazani cat si la gaini si pui, pe
cale intratraheale, inoculand pana la 1 ml. Tot pe aceasta cal s-au folosit
solutii alcoolice de acid salicilic 8% cu rezultate mai bune. S-a observat ca
ingerarea de usturoi da, in unele cazuri cele mai bune rezultate.
k.Profilaxia: Se izoleaza pasarile bolnave. Se face deparazitarea cotetelor
si se iau masuri ca puii pana la varsta de 1,5 luni sa nu consume rame.
Este indicat sa se foloseasca padocurile cat mai uscate , de preferat pe
locuri nisipoase unde ouale de helminti nu se pot dezvolta. - Dezvoltarea la
Singamus trachea.

4. MICOPLASMOZE RESPIRATORII AVIARE

4.1. MICOPLASMOZA RESPIRATORIE AVIARA ( BRC= Boala

respiratorie cronica) a.Definitie : Este o boala infectioasa a galinaceelor, cu
mers enzootic, caracterizata clinic prin semne respiratorii cronice: raluri
traheale, tuse, urmate de intirzierea in dezvoltare a tineretului aviar, de
slabirea progresiva a gainilor adulte, scaderea ouatului, ajungind uneori
pina la cahexie. Anatomopatologic se traduce prin aerosaculite, adeseori
cu depozite fibrinoase. La curci evolueaza sub forma de sinuzita
periorbitara. b. Istoric, raspindire : Boala a fost descrisa prima data in
S.U.A, de De-laplane si Stuart (1943). Boala este foarte raspindita in
S.U.A., Canada, Anglia, Olanda, acolo unde rasele de gaini au atins o
specializare mare. Prin importul de pui si oua de reproductie, boala s-a
raspindit in-tr-un numar mare de tari. In Romania, boala s-a constatat prima
27
data in 1958, dupa importul de pui din Canada. Astazi este foarte raspindita
in fermele avicole din sistemul intensiv de crestere. Importanta economica
a bolii este mare ; desi mortalitatea este mica, totusi pagubele economice
sint mari din cauza intirzierii in dezvoltare a ti-neretului aviar, a micsorarii
productiei de oua si carne, a procentului redus in fecunditate si ecloziune,
deprecierii calitative a carnii si necesitatii unor tratamente costisitoare. c.
Etiologie: Agentul etiologic este Mycoplasma gallisepticum. De la pasarile
bolnave ea se izoleaza in mod regulat unele tulpini sint patogene, altele nu.
Adeseori acest PPLO actioneaza in asociatie cu alti germeni bacterieni sau
virali. Cind actioneaza microorganismul singur, acesta determina o boala in
general benigna in asociatie cu alti germeni boala capata insa un caracter
grav. M. gallisepticum se izoleaza obisnuit din organele respiratorii ale
pasarilor bolnave, mai ales din sacii aerieni. Se cultiva pe mediile cu ser si
in embrionul de gaina pe care-1 omoara, producind leziuni pe aparatul
respirator. Tulpinile patogene produc aglutinarea globulelor rosii de pasare.
Anticorpii aglutinanti din serul gainilor infectate natural pot fi pusi in
evidenta prin reactia de aglutinare cu un antigen de M. gallisepticum. Serul
pasarilor infectate in contact cu cultura de M. gallisepticum inhiba fe-
nomenul de aglutinare a eritrocitelor de gaina. d.Epizootologie: Sursele de
infectie si modul de contaminare. Sursele primare sint reprezentate prin
pasarile bolnave si cu infectii inaparente, care poarta ger-menii in aparatul
respirator si-i elimina prin exsudatul cailor respiratorii. Patrunderea bolii
intr-un efectiv indemn se face prin introducerea de pasari cu forme cronice
de boala sau cu infectie inaparenta, iar transmisia se face prin contact pe
cale orizontala. Un alt mod de transmitere este calea verticala, prin oua
infectate, pro-venite de la gainile bolnave sau purtatoare de micoplasme
(transmisie transovariana). Infectia puilor tineri poate ramine mult timp
latenta, pina intervin o serie de factori favorizanti, ca: supraaglomerarea din
adaposturi, micro-climatul necorespunzator din adaposturi, alimentatia
deficitara, diverse afectiuni respiratorii, parazitismul intestinal, fortajul
fiziologic in timpul ouatului la puicile in virsta de 56 luni, reactiile
postvaccinale mai ales cu vaccinuri vii etc., care determina exprimarea
clinica a infectiei. Incidenta si gravitatea formelor clinice este in directa
legatura cu actiunea factorilor favorizanti. Calea de infectie naturala este
cea respiratorie ; agentul etiologic produce initial inflamatia catarala a
28
mucoasei respiratorii si a sacilor aerieni. In cazul infectiei transovariene,
puii eclozionati sint infectati inca din viata embrionara. e. Simptomatologie.
Incubatia naturala, in cazul contaminarii prin contact, este de 1030 zile.
Manifestable clinice variaza in mare masura dupa virsta la care apare
boala. La puii in virsta de 13 luni se constata : apetit redus, jetaj seromu-
cos, stranut, rareori tuse, raluri fine traheale, dispnee. Puii stau cu ciocul
intredeschis, adesea au sinuzita infraorbitara si enterita. Aceasta stare
morbida este urmata de intirziere in dezvoltare. - Dispnee accentuata. La
puicile in virsta de 56 luni, boala debuteaza uneori cu semne de coriza
cronica, dar tabloul clinic se caracterizeaza in principal prin semne
respiratorii, datorita aerosaculitei : tuse, altermnd cu stranut, dispnee,
ciocul intredeschis, respiratie horcaitoare, raluri la nivelul larinxului si
traheei. Pasarile scad in greutate, productia de oua scade cu 10 50%.
Uneori apare o diaree cronica, conjunctivita, keratite, sinuzite cu colectie f
ibrinoasa-cazeoasa. Pasarile peste virsta de 10 luni fac, in generall forme
benigne de boala sau infectii inaparente. Ele dau oua cu procent scazut de
fecunditate. La curca, boala se manifesta, de regula ca sinuzita uni- sau
bilaterala. Sinusurile infraorbitare sint dilatate de un exsudat seromucos
sau cazeos, care uneori deformeaza capul. Boala evolueaza cronic, timp
de 24 luni. Mortalitatea la tineret variaza intre 10 si 30/o; la adulte,
pierderile prin mortalitate sint neinsemnate atunci cind conditiile de
intretinere sint bune. f. Modificari anatomopatologice : Modificarile
anatomopatologice sint variabile dupa virsta pasarilor si stadiul bolii. In
stadiul initial al bolii se constata un exsudat mucos pe traiectul aparatului
respirator (sinusuri, trahee, bronhii, sacii aerieni). Intr-un stadiu mai
avansat, exsudatul devine purulent sau cu particule cazeoase. Exsudatul
cazeos nu adera la mucoasa, el se poate forma in cavitatile nazale, trahee,
bronhii, sacii aerieni. Adeseori se formeaza adevarate depozite cazeoase
galbui in sacii aerieni si orificiul traheal. Peretii sacilor aerieni sint ingrosati
si opaci (aerosaculita). Uneori se produce, perihepatita sau serozita
generalizata, enterita cronica. Ficatul si alte organe interne sint acoperite
cu o membrana fibrino-cazeoasa. Rareori apar focare necrotice in ficat. -
Dopuri cazeoase la orificul laringeal Examenul histologicc al mucoasei
sinusurilor si traheei arata o hiperplazie a mucoasei, glandele mucoasei
traheale prezinta prelungiri tubulare care sint considerate caracteristice
29
pentru BRC. g. Diagnostic: Diagnosticul clinic si anatomopatologic dispune
de suficiente date pentru precizarea bolii. Clinic, boala trebuie diferentiata
de bronfita infecfioasa; laringotraheita infecfioasa; pseudopesta aviara,
lenta, respiratorie ; diftero-variola aviara si hipovitaminoza A.
Anatomopatologic, leziunile sint caracteristice. Leziunile din aspergiloza si
ornitoza, care se aseamana in parte cu cele din BRC, pot fi precizate prin
examen bacteriologic. Leziunile histologice ale mucoasei traheale sint
caracteristice. - Sectine histologica in mucoasa traheala Examenul
bacteriologic, pentru izolarea M. gallisepticum, nu se face in mod obisnuit,
deoarece datele anatomoclinice sint in general suficiente pentru precizarea
bolii. Izolarea agentului etiologic este dificila ea se poate face din mucusul
traheal, pe medii speciale si pe embrionul de gaina, iar patogenitatea
tulpinii izolate poate fi testata prin infectie experimentala in sacii aerieni ai
puilor tineri, proveniti din efective indemne. Examenul. serologic pentru
decelarea anticorpilor specifici este metoda care permite stabilirea
existentei infectiei intr-un efectiv de pasari. Se foloseste reactia de
seroaglutinare cu un antigen din tulpini selectionate (Se). Reactia de
seroaglutinare lenta (RSAL) este mai precisa decit seroaglutinarea rapida
(RSAR). Titrul de 1/40 in RSAL se considera pozitiv. Reactia de inhibare a
hemoaglutinarii este insa si mai sigura decit reactia de aglutinare. Metodele
serologice au o inalta valoare ca examen de masa, dar nu pentru
diagnostic individual. h. Tratamentul si combaterea: Pasarile cu forme
grave de boala nu se trateaza, ci se elimina din efectiv. Formele usoare de
boala se pot trata prin antibiotice, administrate preferabil pe cale
parenterala. Se poate folosi Teramicina in suspensie uleioasa 2,5% (25
mg/ml) injectabila s.c. la git sau ceafa, in doza de 14 ml (pui pina la 8
saptamini, 1 ml; tineret intre 2 i 6 luni, 2 ml; gaini adulte, 4 ml). Tratamentul
se repeta dupa 3 saptamini. Valorificarea pasarilor se poate face dupa 4
saptamini. Streptomicina (dihidro si sulfat aa) se admi-nistreaza in doza de
250 mg la gainile adulte, repetata dupa o saptamina. Aceste antibiotice
amelioreaza evident starea clinica a pasarilor bolnave, in caz de
aerosaculite acute, dupa 48 ore de la administrare, daca nu sint complicatii
cu alte infectii. Tratamentul curativ se poate aplica oral, in hrana.
Teramicina sau Tetraciclina pura se administreaza in furaj fara saruri de
calciu. Amestecul de antibiotic 1 g/1 kg furaj, bine omogenizat, se
30
administreaza dimineata, calculat la 30 g furaj pe cap de pasare (30 mg
antibiotic), timp de 34 zile consecutiv. In restul tainurilor, furajele se
administreaza in mod normal, cu saruri minerale. Aceasta medicare
produce vindecare sau ameliorarea clinica; ea este insa putin eficace in
micoplasmoza cailor respiratorii su-perioare. Un tratament profilactico-
curativ eficace si comod de aplicat este administrarea Eritromicinei. In mod
preventiv s-au obtinut rezultate bune dupa urmatoarea schema (Nemteanu
si colab., 1967) : Eritromicina tiocianat (solubila in apa : produs de import =
Gallimycin) se administreaza la puii de o zi, in doza de 12,5 g/100 1 apa, 3
zile consecutiv. Administrarea se repeta din 30 in 30 zile, cite 5 zile
consecutiv, in doza de 12,5 g/200 1 apa. Produsul indigen, insolubil in apa
Eritromicina baza se da in primele zile de hranire, in doza de 100 g/tona de
furaj, 5 zile consecutiv. Tratamentul se repeta din 30 in 30 zile. Acest
tratament profilactic, in absenta altor infectii asociate, are ca rezultat
prevenirea aparitiei formelor clinice sau anatomopatologice s.i reducerea
cu 50% a reagentilor serologici in comparatie cu efectivele de origine. Se
poate aplica si un tratament profilactic-curativ de masa, atunci cind formele
clinice nu depatesc 10% din efectiv. Cazurile clinice se scot din efectiv si
eventual se trateaza pe cale parenterala, iar restul pasarilor sanatoase se
trateaza preventiv pe cale orala. Eritromicina tiocianat se da in doza de 25
g/100 1 apa, timp de 5 zile consecutiv, sau 200 g/tona de furaj, timp de 5
zile. Eritromicina baza se da 200 g/tona furaj, 5 zile consecutiv. Aceasta
medicare se poate repeta lunar. Un alt antibiotic folosit pe scara mare este
Tylan-ul (tartrat de tylosin). In scop curativ, se administreaza sub forma
injectabila, pe cale s.c. in doza de Im/lkcorp, sau in apa de baut (Tylan
solubil 0,5 g/litru), timp de 2448 ore. In scop preventiv, Tylan-ul se
administreaza in apa de baut 0,5 g/litru, in primele 3 zile dupa ecloziune.
Administrarea se repeta la virsta de 34 saptamini, sau dupa a 2-a
vaccinare contra pseudopestei aviare, timp de 24 ore. In cazul
micoplasmozei asociate cu alte infectii bacteriene se obtin ret zultate
satisfacatoare printr-o medicatie asociata. In cazul asocierii cu E. coli, se
administreaza streptomicina parenteral, de doua ori la interval de o
saptamina, concomitent cu Furazolidona 0,04% in furaj, timp de 714 zile. In
caz de asociatie cu Ps. aeruginosa, Streptomicina se administreaza
simultan cu Sulfadimidin 0,2% in apa sau 0,5% in hrana, timp de 56 zile. i.
31
Profilaxia: Profilaxia micoplasmozei se bazeaza pe folosirea de oua pentru
incubatie din efective indemne, verificate in prealabil prin control serologic.
Introducerea de pasari in efectiv se va face numai din ferme indemne pe
baza de certificat. Carantina profilactica pentru adulte trebuie sa fie de 30
zile, iar pentru pui, de eel putin 612 luni. Aceste masuri sint greu de aplicat
si, in actuala situate a raspindirii bolii in multe tari si la noi, sint aproape
inaplicabile. In tarile in care se urmareste eradicarea BRC, planul de
actiune prevede crearea de efective de reproduce indemne de aceasta
infectie. In acest scop, in fermele destinate furnizarii de oua pentru
incubatie, se va efectua controlul prin RSAL a puilor la virsta de 12, 16, 20
saptamini, pentru depistarea si eliminarea purtatorilor. De asemenea este
necesara generalizarea sistemului de crestere in circuit inchis, cu
popularea si depopularea totala a unei ferme avicole. Efectivele libere de
micoplasme trebuie supuse unor masuri speciale pentru pastrarea
indemnitatii. Pina atunci se urmareste micsorarea pericolului transmiterii
infectiei prin ou, folosindu-se diverse metode de tratare cu antibiotice a
oualor de incubat. Una din metode consta in imersia oualor in solutia de
antibiotice, urmata de patrunderea solutiei in ou datorita temperaturii
diferentiate. Ouale sint in prealabil incalzite la 37 C, dupa care se imerg in
solutia de antibiotic la 4 C. Dupa 10 minute, ouale se scot, se usuca si se
pun la incubatie. Alta metoda foloseste presiunea diferentiata. Ouale
spalate se introduc in solutia de antibiotic intr-un container. Se face vid pina
la 3060 cm Hg, timp de 5 minute. Dupa aceea, presiunea se egaleaza cu
cea atmosferica, iar ouale se scot din container dupa 10'. Alta metoda
foloseste inocularea directa a antibioticului in ou. La ouale intre a 7 la a 11-
a zi de incubatie se perforeaza camera de aer si se inoculeaza solutia de
antibiotic, dupa care se astupa uvertura cu parafina. R i c h-t e r foloseste
doza de 0,1 ml solutie 1% Tylosin in ser fiziologic, introdusa in camera
alantoidiena. Tratarea oualor cu antibiotice inhiba dezvoltarea
micoplasmelor din ou, dar nu le omoara. Ca atare are un efect limitat,
neputind duce la eradicarea infectiei. Pentru a preveni sau micsora
transmiterea infectiei prin ou la pui s-a preconizat injectarea gainilor, o data
pe luna, in toata perioada cit se li-vreaza oua la incubat, cu doza de 200
mg Streptomicina. Profilaxia BRC se realizeaza si prin conditii optime de
intretinere, comsbaterea bolilor respiratorii, dehelmintizari periodice,
32
administrarea de antibiotice in furaje timp de 5 zile la pasarile supuse
diferitelor stress-uri (transporturi, vaccinari, hemoaglutinari). CONCLUZII
Lupta impotriva imbolnavirii cailor respiratorii este o preocupare continua, a
tehnicianului si medicului veterinar precum si a ingrijitorilor de animale si a
administratorilor de ferma, care vor trebuii sa asigure animalelor conditii
optime de dezvoltare, astfel incat, rezistenta organismului animal sa nu
scada, lucru care ar facilita aparitia bolilor de orice natura. Scopul
combaterii bolilor respiratorii si nu numai este scaderea incidentei factorilor
fevorizanti si a surselor de infectie astfel incat acestia sa nu mai duca la
declansarera bolii. Combaterea agentilor patogeni se realizeaza direct, prin
introducerea antibioticelor, sulfamidelor, calmantelor, antiparazitarelor,
tonicelor generale, si indirect sub forma masurilor de dezinfectie si
curatenie, vestimentatia de protectie proprie adapostului, principiul totul
plin-totul gol, utilizarea mijloacelor de transport curate si dezinfectate, pe
scut respectarea cu strictete a masurilor esentiale de zooigiena. Factorii
care favorizeaza aparitia bolilor trebuie eliminati. Aceasta se realizeaza
prin: - Achizitionarea animalelor cu o origine cunoscuta, si cu o stare
cunoscuta de sanatate, atestata prin certificat sanitar-veterinar. -
Achizitionarea animalelor strict din efective cunoscute ca fiind cu siguranta
indemne. - Combaterea efectiva a parazitilor din adaposturi, efectuarea
periodica de dezinfectii, dezinsectii, si deratizari. - Evitarea
supraaglomerarii. Climatizarea inseamna controlul si optimizarea gazelor
daunatoare, a temperaturii, a curentiilor, sis a umiditatii din aer. Ventilatia
din adapost trebuie asigurata de personal specializat care va controla
cotele de aerisire. Alimentatia trebuie sa se faca intr-un mediu igienizat si
dezinfectat, fara germeni si ciuperci, in functie de categoriile de varsta
carora le apartin animalele si sa fie insotita de o adapare suficienta.

BIBLIOGRAFIE

1.Baiesi I.; Bran L.: Bolile infectioase ale animalelor domestice.

Editura Didactica si Pedagogica- Bucuresti- 1971 2.Baiesi I.; Bran L.: Bolile
infectioase ale animalelor domestice- Boli virotice. Editura Didactica si
Pedagogica- Bucuresti- 1965 3.Licperta E.; Appeltauer V.; Bogdan A.;
Popoviciu A.; Moisiu M.: Patologie veterinara si controlul sanitar veterinar al
alimentelor Editura Ceres- Bucuresti- 1986 4.Paul I. : Diagnostic
33
morfopatologic veterinar. Editura Ceres- Bucuresti 1982 5.Niculescu A.:
Parazitologie veterinara Editura Didactica si Pedagogica- Bucuresti- 1964
6.Peiz L.; Beate C.: Crestera gainilor Eitura M.A.S.T.- Bucuresti- 2004

34