Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
42Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Mircea Cartarescu - REM

Mircea Cartarescu - REM

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 8,947|Likes:
Published by amaliabis

More info:

categoriesTopics, Art & Design
Published by: amaliabis on Nov 27, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

01/31/2014

pdf

text

original

 
 REM 
Cortazar, un Marquez ferfenit
(Erendira,
ediţia cea mare),
Manuscrisul de la Saragosa
în legătură ţeapănă de carton stacojiu, vreunmetru de
„Romanul secolului XX" 
şi mult mai lungi şiruri pastelate de
„BPT"-uri
şi
„Univers"-uri,
cărţi lucioase, alb-negre, din
„Biblioteca deartă" 
(ochesc îndată
 Înţelepciunea formelor 
de Sendrail,
 Arta fantastică 
deBrion şi tot soiul de alte pălăvrăgeli despre gotic, manierism, baroc, rococoşi artă modernă — care ar fi toată de sorginte gotică, manieristă, barocăsau rococo). Grele, de consistea şi aproape de di-mensiunile unor  planşete de desen, albumele de artă curbează un raft întreg, unde zac oblic,lăcuite din belşug, mirosind a chimicale. Doar unul este întors puţinîncoace. Poţi vedea pe coperta lui un fel de rulotă de lemn, cu uşile date înlături, într-un peisaj de clădiri roşietice, cu bolţi şi creneluri care se pierdîn perspective nesfîrşite. Cred că e în amurg, dar nu prea tîrziu. Umbraunei fetiţe care se joacă cu cercul se lungeşte pe macadam. Din celelaltealbume vezi doar cotoarele, cu numele albe, clar tăiate, ale pictorilor:Tintoretto, Guardi Da Vinci, Degas, Harunobu, Pontormo, Mantegna. Pealte rafturi — poezie cît vezi cu ochii: colecţia vărgată şi pestriţă „Celemai frumoase poezii" (cît i se potriveşte cafeniul lui Eliot, verdele ţipător  poeziei americane, cărămiziul lui Iannis Ritsos! Nici nu ţi-i poţi inchipuialtfel), colecţia „Orfeu" în coperţi de sugativă, albastre-cenuşii (aici să-lamintim pe bunul Dylan Thomas — „Şi cum eram tînăr pe sub crengile demăr..."), în fine colecţia pătrăţoasă dar estetică „Poesis", cu negrul sumbrual lui Wallace Stevens şi verdele adânc al lui Rimbaud. Un perete de cărţi, pînă în tavan, pe nişte rafturi aproape invizibile. O înlmăşeaarmonioa, un kosmos. ti filozof? Treci în toga ta crem, cu undreptunghi azuriu pe cotor, unde îţi este trecut numele şi ce ai scris. Eştieseist? Locul tău e acolo, între Petros Haris şi Camus, şi trebuie să îmbracistraie cernite. ti politolog, atomist, biolog cu ceva idei originale,sociolog, antropolog? La „Idei contemporane". Ai dreptul i alegiculoarea, de la galben ca lămîia pînă la violet ca panseaua. Eşti cevanedefinit, romancier necunoscut sau prea cunoscut, pedagog? Volumseparat, cu toate avantajele şi dezavantajele. Eşti inginer constructor, profesor de rezistenţa materialelor, cazangiu, matematician? Regretăm.Doamna care locuieşte în garsoniera aceasta nu te va cumpăra niciodată.O garsonieminusculă, spre marginea Capitalei. Ajungi aicischimbînd mai multe autobuze şi încîlcindu-te pe străduţe cenuşii. Scara
1
 
 blocului are pereţii vopsiţi în verde pal şi miroase a gunoi. Cîte unasparagus complet ofilit într-un ghiveci, pe un suport de fier forjat, cîte o poză scorojită, înfăţişînd mînăstirea Voroneţ, cîte un leandru într-o cutie delemn de sub care ies gîndaci mititei de bucătărie, cam asta vezi pecoridoare, la capătul şirurilor lungi de uşi numerotate, pe care ţi le închipuineobişnuit de subţiri. Bloc de garsoniere confort trei. Camera ei este însăîngrijită şi frumoasă. Sub rafturile nesfîrşite (acum văd nişte tratate mari,greoaie, de oncologie, o carte despre adenopatii, alta cu titlu purpuriu,agresiv:
 Leucemia)
se întinde o sofa dublă, acoperită cu o cergă lăţoasă,roşie, care pare extrem de călduroasă. Ar fi şi cazul. Căldura trebuie săajungă greu aici, la periferie. Pe jos, surpriză: gresie! Iar peste ea, două blăniţe cenuşii de iepure. Pe lîngă sofa abia ai loc să treci. Totuşi, în acelspaţiu îngust se mai înghesuie şi o măsuţă, pe care se află un coş cu mereşi o scrumieră. Sub măsuţă sînt ziare şi reviste, mai ales
 Luceafărul,Orizontul 
şi, dedesubt, un număr îngălbenit din
 România literară.
Lîngăfereastră, în stînga, o nişă cu o chiuvetă şi un rudiment de masă de bucătărie. Imediat lîngă uşa de la intrare, baia cu WC şi duşul. Pe pereţiiodăii, frumos zugrăviţi, cîteva gobelinuri în culori degrade: un apus desoare, o fetiţă cu gîscă şi o femeie citind o scrisoare la fereastră (copie, probabil, după Vermeer). Fireşte, le-a cusut ea însăşi cînd era mică.Camera e deocamdată goală, dar o simt venind. Firul mă leagă demaşinile ei cu numere imposibil de ţinut minte (trei sute şaizeci şi cît? osută douăzeci şi cît?), de străzile ei mărginite de şcoli şi ateliere, vibrează,îmi întind labele transparente prin cameră. Tremur de poftă, de aşteptare.Pîndesc la geam, apoi, cu agilitate, sar la uşă. Mă strecor printre cărţi,lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie şicotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pîndă, carenu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre uşă al patului, un dosar legat cu şiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cît o carte poştală şiantena lungă, nichelată. Zace pe-o rînă. Deschid dosarul, să treacă timpulcît mai repede. Este un zodiac xeroxat pe foi groase de hîrtie. Zodiile sîntreprezentate prin viniete şterse, sofisticate, încep să citesc la întîmplaredespre domnii născuţi în zodia Gemenilor, dar mă plictisesc repede şi legla loc şireturile dosarului. Mă mai uit în jur şi privirile îmi cad peun vraf de discuri, aşezat pe o policioară. Scot unul care are pe copertăfotografia mare, color, a unui tînăr ţinînd de coarnele răsucite un berbecimens şi miţos. Chiar atunci aud paşi pe culoar, o cheie se răsuceşte în broasca yale şi intră ea.Aduce în blana de vulpe mirosul de zăpadă de-afară. Are încă ace de
2
 
gheaţă în sprîncene, iar căciuliţa de lînă tivită şi ea cu blană de vulpe e albăde zăpadă. Tropăie la intrare cu cizmele scurte în care şi-a vîrît pantaloniitricotaţi, strînşi pe picior, îşi scoate mănuşile, apoi haina de blană, scurtă pînă la şolduri, şi rămîne într-un pulovăr de aceeaşi culoare cu pantalonii:un cafeniu închis, îşi smulge şi basmaua colorată de la gît, cu deseneturceşti, foarte fine, şi-şi scoate cizmele cu fermoar. Mă uit mai bine, ca săv-o pot descrie. Pare să aibă vreo treizeci şi cinci de ani. Nu are o faţăfrumoasă, ci mai curînd ciudată. Acum e rumenă din cauza frigului deafară, dar altă dată e palidă ca moartea. Iar uneori e roză în obraji ca fetelede ipsos din vitrine, căci foloseşte un fond de ten neobişnuit, roz-bonbon,care contrastează cu trăsăturile mai curînd severe ale feţei ei. Şi acum areochii încondeiaţi cu prea mult negru şi prelungiţi cu o codiţă unsuroasă.Gura ar fi frumoasă fără umbra de mustaţă, destul de vizibilă. Cu pomeţiiieşiţi în afară, cu părul
 scurt 
şi curbat în dreptul urechilor, cu gîtul camţeapăn, deloc lipsit de un fel de maiestate inutilă, seamănă cumva cu ofigură bizantină dintr-un mozaic dogmatic şi migălos. Nu stă nicio clipălocului, altfel descrierea mi-ar fi ieşit mai bine. Cred că esenţialul l-amspus. Acum îşi trage pulovărul peste cap, aşa că-i pot desluşi mai binecorpul, neobişnuit de frumos, aproape adolescentin. Doar guşa aproapedublă şi un mic val de grăsime deasupra şoldurilor atentează la graţiaacestui corp. Pentru cine nu caută nod în papură, este numai bun de ţinut în braţe. La gît poartă un lănţişor cu cruciuliţă, care acum i-a ajuns la spate,între omoplaţi, iar pe degetele într-adevăr cam uscate şi pieloase — omulţime de inele cu peruzea, culoarea ei zodiacală. Acum s-a aşezat pecerga lăţoasă şi îşi scoate pantalonii, rămînînd în ciorapi de culoareacafelei cu lapte, îşi trage peste cap şi helanca neagră, de sub care apare o bluză de bumbac. Se ridică şi scotoceşte printr-un dulap minuscul pe careacum îl observ şi eu. E un prilej să-i admir încă o dată silueta gracilă, cunimic mai prejos decît a oricărei puştoaice. Scoate prosopul şi intră în baie,care are pe uşă o aplică de plastic alb-gălbui înfăţişînd un copil pe oliţă. Seaude, după un timp, zgomotul duşului, care nu va dura prea mult, fiindcă bănuiesc că nu e apă caldă, după cum bîrîie şi chicoteşte Svetlana. Căci ocheamă Svetlana, nume care în primul rînd nu i se potriveşte deloc şi apoimai şi sună cam bizar, nu prea comod pentru ce-mi trebuie mie. I se ziceînsă Nana, şi cum cei care îi spun astfel fie că nu l-au citit pe Zola, fie cănu le pasă, totul reintră în normal.Mă învîrt prin odaie, din ce în ce mai surescitat. Labele, ghearele, pîntecul meu transparent umplu camera, care sticleşte tot mai stins înamurgul de iarnă, în baie a încetat de mult duşul, dar ea nu iese. Se aude
3

Activity (42)

You've already reviewed this. Edit your review.
Danii Tudor liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
gabimani liked this
Andra Elena liked this
Kathy Puiu added this note|
Capitalei
Kathy Puiu added this note|
Capitolul 1 - 7

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->