CAP 3 Trasarea constructiilor civile si industriale

3.1.Proiectarea retelei de constuctie

Reteau de constructie se prezinta ca o retea compacta de
patrate sau dreptunghiuri cu laturile de 100,200sau 400m avand
coordonatele calculate intr un sistem particular de axe ,paralele
cu axele constructiilor de trasat. Proiectarea retelei de constructie
se efectueaza de obicei pe planul general al obiectuilui de
proiectat si consta in amplasarea punctelor retelei si determinarea
coordonatelor varfurilor retelei (coordonate de proiectare),
compensarea retelei si trasarea definitiva a retelei .
Conditii de indeplinit :
-Laturile retelei sa fie paralele cu axele constructiilor , astfel ca
majoritatea constructiilor sa se incadreze in dreptunghiuri sau
patrate;
-Punctele retelei de constructie sa se gaseasca in afara zonei sapaturilor ,iar liniile cat mai aproape
de conturul obiectelor de trasat
-Punctele retelei nde constructie sa permita masuratori liniare si unghiulare
-Reteaua sa aiba o forma cat mai economica , care sa permita reducerea sau cresterea densitatii de
puncte in functie de cerintele trasarii.
Coordonatele retelei de patrate sau dreptunghiuri se calculeaza din sistemul general de
coordonate prin transcalcul. Practic se calculeaza coordonatele a cel putin trei puncte amplasate pe
fiecare aliniament.dupa verificarea coliniaritatii punctelor se trece la calculul coordonatelor
celorlalte puncte , cunoscand distanta dintre punctele amplaste pe acelasi segement.
Trasarea provizorie a retelei se realizeaza din
punctele retelei de sprijin care au servit la ridicarea
terenului destinat constructiei . Se procedeaza mai
intaim la trasarea axei principale , operatie ce impune
materializarea in teren a trei puncte P1, P2,P3
Pentru trasarea punctelor se utilizeaza una din
metodele parcurse la 2,5, in cazul de fata metoda
intersectiei unghiulare.
Dupa ce se face controlulu coliniaritatii punctelor
P1,P2,P3 prin determinareasuprafetei
Care trebuie sa fie egal cu zero , se trece la trasarea cu
ajutorul teodolitului a celei de adoua axe ,
perpendiculara pe prima .
In continuarte se traseaza punctele retelei dce pe azele principale , utilizand teodolitulpentru
masurarea unghilor drepte si ruleta sau panglica , pentru masurare4a distantelor.
Dupa trasarea provizorie a retelei se efectueaza observatii unghiulare sau liniare intre
punctele retelei, cu instumente care trebuie sa stisfaca erorile medii patratice stbilite initial , dupa
cfare se trece la compensarea acestor observatii
Metoda cea mai avantajoasa de compensare este metoda poligoanelor alocate, care consta in
compensarea mai intai a unghiurilor , iar dupa aceea a coordonatelor .
Valorile coordonate definitive ale retelei de
construtie sunt cele rezultate dupa operatia de
compensare. Intre coordonatele compensate si
coordonatele retelei marcate porvizoriu se vor constata
diferentele .Cu aceste diferente vor trebui reasezate
centrele reperelor trasate provizoriu, obtinanad pozitia
proiectata a fiecarui punct.
Operatia de corectare a retelei de constructiei se exucta pentru fiecare punct al retelei prin
metoda coordonatelor polare . Reperele provizorii ale retelei de comnstructie sunt inlocuite prin
repere defintitive ,materializate prin borne de beton de 0,7-1m, avand la partea superioara o placa
metalica pe care se materializeaza punctul prin chiurnaruire .

1
 Dupa marcarea definitiva a punctelor retelei de constructie se trece la masuratorile de control
pentru a constata justetea reducerii (corectarii) si se obtine date asupra preciziei de alcatuire a retelei
topografice de constructie .
Masuratorile liniare se efectueaza prin sondaj , iar masuratorile unghiulare , de control , se
efectueaza intr o singura serie cu teodolite, care ofera o precizie de lectura de +-2 secunde sau +- 2
secude centizimale.
Daca abaterile la masurarea lungimii laturilor nu depasesc 10-15mm, iar abaterile fata de
unghiul drept nu depasesc delta beta=+-10-15 secunde (30-45 secunde centizimale) , se considera ca
reducerea retelei a fost executata corect. In continuare la trasarea constructiilor , ca si coordonate
rectangulare ale punctelor bornatevor fi considerate celede la proiectare , iar unghiurile vor fi admise
ca unghiuri drepte .
Eroarea de pozitie reciproca a punctelor vecine ale retelei de constructiei pentru laturi de
200 m nu trebuie sa depaseasca+- 2 cm (1/10000).
3.2 Proiectarea retelei alimentrice
In vederea trasarii pe inaltimea elementelor constructiilor se impune cererea unei retele de
sprinjin alimentrice. Punctele de sprijin ale retelei altimetrice trebuie sa indeplineasca conditii legate
de stabilitatea si accesibilitatea acestora in procesul de constructie .
Pentru reaalizarea celor doua conditii pe suprafata platfomelor industriale se ampleaseaza dua
tipuri de repere de nivelment: repere de control (principale),care realizeaza prima conditie si repere
de executie (de constructie) care realizeaza cea de a doua conditie. Pe platforma industriala de
intindere medie se amplaseaza 4 sau 5 repere de control si o retea de repere de constructie. Pe marile
platforme industriale se amplaseaza o retea de control ce inconjoara santierul si o retea de repere
de executie in apropierea constructiei. Reteaua reperelor de control se executa cu precizia
nivelmentului geometric de ordinul II – III. Reteaua reperelor de constructie poate fi realizata cu
precizia nivelmentului de ordinul IV si V.
3.3 Trasarea axelor constructiilor
Avand in vedere faptul ca toate detaliile constructiilor sunt date de axele lor tasarea
constructiilor va consta din: trasarea axelor fata de punctele retelei de trasare ,trasarea in detaliu fata
de axele materializate p teren.
La proiectarea si executie se vor avea
in vedere axele principale ,axele de baza si
cele intermediare. Axele principale sunt
constituite din 2 linii drepte perpendiculare I-I
si II-II dispuse simetric in raport cu
constructia . Punctul de intersectie a celor 2
axe i se determina coordonatele in sistemul
dat. De regula ,axele principale se aplica pe
teren pentru constructiile care au o suprafata
mare si o configuratie complexa. Axele de
baza sunt axele care formeaza conturul
exterior al cladirii. In practica trasarii
constructiilor se aplica pe teren tocmai aceste
axe care trec prin punctele caracteristice
principale date prin coord. carteziene ale retelei de constructie. Celelalte axe se numesc axe
intermediare.
Materializarea axelor prezentate se face prin minim 2 repere materializate de o parte si de alta
a constructiei .Punctele axelor de baza se traseaza pe teren fata de punctele retelei de constructie prin
metoda coord rectangulare sau prin celelalte prezentate.Verificarea trasarii punctelor constructiei se
face prin : trasarea acestor puncte prin alta metoda ,trasarea punctelor de la alte laturi masurate ale
retelei de constructie,utilizand aceeasi metoda,prin compararea distantei masurate intre punctele
trasate,cu cea data in proiect.
Pt controlul trasarii punctele caracteristice ale constructiei de mici dimensiuni se masoara
diagonalele constructiei trasate ,diagonale care trebuie sa fie egale intre ele si egale cu cele din
proiect. Abaterea admisa fata de unghiu drept nu trebuie sa depaseasca +- 60sec respectiv 185cente.

2
La abateri mai mari se va corecta pozitia punctelor trasate .Pt trasarea in detaliu a constructiei ,cu o
precizie ridicata se executa in jurul cladirii , o imprejmuire speciala din lemn.Imprejmuirea se
proiecteaza si se traseaza cu laturile paralele cu axele cladirii si la o distanta egala cu inaltimea
gropii de fundatie ,pot fii continue sau discontinue.Cele de tip continuu sunt formate dintr un sir de
stalpi amplasati la distante de 3-4 m care inconjoara cladirea ,iar acestia se prind prin cuie ,dulapi cu
muchiile superioare amplasate orizontal la o inaltime de 0,5-1,2m fata de sol.Cand terenul are o
inclinare mare , imprejmuita se construieste in trepte .

3.4Trasarea axelor de imprejmuiri

Intrucat pctele caracteristice ale cladirilor
dispar in timpul executarii gropilor de fundatie
este necesar ca axele de baza sa fie materializate
prin imprejmuiri .Pt trasarea axei AA se
stationeaza cu teodolitul in pct I se da viza la pct
IV dupa care se blocheaza miscarea orizontala
.Prin bascularea lunetei in plan vertical se
marcheaza pct B1,pe imprejmuire.daca distanta
intre pctI si IV este mai mare de 50 m se
recomanda ca trasarea pct B1 sa se faca in ambele
poz ale lunetei.Se traseaza apoi un unghi de 200 g
sau se da luneta peste cap si se materializeaza p
imprejmuire pozitia pct B2.din acelasi pct I se vizeaza pct II si se materializeaza p imprejmuire poz
pct m2.Prin rotirea teodolitului cu 200g se traseaza pct m1.Dupa acestea instrumentul se muta in pct
III si se traseaza in mod analog axele D-D si 8-8 .pt control trasarea se poate face din pvt II si IV /pt
verificare trasarii axelor p imprejmuiri se fac masuratori intre pcyele materializate p muchia
superioara a dulapilor daca lungimile masurate difera de cele date n proiect,pctele determinate se
aduc la pozitiile prevazute n proiect.Dupa trasarea axelor de baza ale cladirii se va trece la trasarea
axelor intermediare B-B,C-C ,2-2...7-7.Materializarea axelor p imprejmuiri se realizeaza prin cuie
sau crestaturi.pt o mai buna conservare axele principale si de baza se materializeaza la sol prin
minimum 4 repere,plantate la o adancime de 1,2-1,5m
3.5 Trasarea fundatiilor
Trasarea in detaliu a fundatiilor cuprinde : trasarea gropilor de fundatii ,trasarea corpului
fundatiei si ridicariile de executie ale fundatiei .Gropile de fundatii se executa p intreaga suprafata a
constructiei proiectate sau numai p directia zidurilor portanta sau de compartimentare.Trasarea
gropilor fundatiei se face de la axele de baza ale constructiei materializate p imprejmuiri de la care
se masoara distantele pana la axele fundatiilor,de o parte si de alta a axelor de baza.Prin intinderea
unor fire de sarma intre cuiele batute p imprejmuiri se obtine conturul fundatiei transmiterea la sol a
conturului se face cu ajutorul firelor cu plumb,iar materializarea se face cu tarusi.In timpul executarii
gropii de fundatie, periodic se controleaza adancimea cu teuri si sabloane fata de cota imprejmuiri .
Groapa de fundatie se considera terminata dupa ce s a controlat largimea si adancimea ei si nu s au
constatat abateri inadmisibile de la proiect ,tolerantele admise d la dimensiunile proiectate ale gropii
fundatiei sunt in limitele de +-3-5cm.Cand gropa de fundatie e gata se trece la ridicarea de executie a
acesteia .Fata de axele longitudinale si transversale ale fundatiei se masoara distantele pana la
marginile taluzurilor si se efectueaza niv geometric al fundului sapaturiip patrate cu laturi de 5-8m.p
baza acestor date se intocmeste schema de executie a gropii de fundatie,in care se arata dim acesteia
fata de axele fundatiei si se trec cotele suprafetei terenului inainte de excavarea gropii si cotele de
executie ale bazei gropii.Dupa terminarea si verificare gropii de fundatie se trece la trasarea corpului

3
fundatiei care se prezinta sub forma unei fundatii p piloti,fundatii de prefabricate de beton armat,tip
pahar .Functie de tipul fundatiei se monteza cofrajul pt montarea armaturilor si tuirnarea
betonului.Pozitia in plan a cofrajului se controleaza in raport cu axele dce trasare si se considera
buna atunci cand devierea axelor fundatiei nu e mai mare decat 1,5-2 cm.Latimea cofrajului nu se
admite mai mica decat cea proiectata,iar majorarea sa se admite de max 5mm.Cu ajutorul firului cu
plumb se controleaza verticalitatea cofrajului iar cu instrumentul de nivelat se dau cote p peretii
cofrajului.Abateerea de la verticala a cofrajului nu trebuie sa depaseasca 2mm/m.dupa ce cofrajul a
fost receptionat se trece la executarea betonarii. .Dupa turnarea fundatiei se determina cateva cote
prin niv geometric care se compara cu cele proiectate.se acepta o diferenta de +- 2-3cm.
3.6.1 Trasarea cotelor la fundatii
Se poate realiza in functie de adancimea gropii fie prin niv geometric ,de la mijloc sau cu
ajutorul unui late,unui boloboc. atunci cand gropile nu sunt f adanci fie utilizand metoda citirilor
simultane p o ruleta lestata la partea inferioara
atunci cand adancimea gropilor e mare .
Relatia de calcul a cotei fundatiei:
Hf=Hr+Ir-(a-b)-If ; Unde Hr=cota reperului de
lucru; Ir=citirea p mira din pct r ;If=citirea p
mira plasata in gropaa de fundatie; a,b-lecturi p
ruleta. Atunci cand cota gropii de fundatie e
impusa prin proiect se calculeaza citirea p mira
necesara trasarii cotei impuse din pr:
If=Hr+Ir-(a-b)-Hf pr
3.6.2 Trasarea cotelor la plansee
Pt transmiterea cotei la plansee se foloseste metoda cirtirilor simultane la 2 instrumente de
nivelat.Citirile se efectueaza p o ruleta sau o panglica lestata la partea inferioara pt a o fixa in poz
verticala.Cota plaanseului se va obtine cu rel:Ha =Hr1+r1+(d-c)-a unde
Ha-cota planseului; r1-lectura p mira plasata n r; a –lectura p mira amplasata n a; c,d-lecturi pe ruleta
In cazul cand cota planseului este impusa prin proiect se va calcula lectura p mira din pct A
care va trebui sa satisfaca COTA PROIECTATA (Hapr)
Vom avea : apr=Hr1+r1+(d-c)-Hapr : unde Ha-cota planseului; r1-
lectura pe mira plasata n r;
a – lectura pe mira amplasata in a; c,d – lecturi p ruleta;
m1 si m2 lecturi p ruleta jos si sus .m3 si m4 erori de citire p mire
m5si m6 erori de comparare a celor 2 mire.m7 eroare de comparare a
ruletei
3.7 Urmarirea comportarii consrtuctiilor
Consta in realizarea determinarilor privind trasarea si inclinarea acestora
3.7.1 Determinarea modului de trasare a constructiilor
Consta in obs de nivelment efevtuate repetat asupra unor marci de urmarire fixate p
constructia luata in studiu p baza pr intocmit la fiecare lucrare n parte .Masurarea deplasarilor p
verticala se realizeaza prin parcurgerea urmatoarele etape:
Crearea unei retele speciale de nivelment
Amplasarea reperelor de control si marcilor de trasare
Alegerea instrumentelor, ametodelor si a preciziei de executare a nivelmentului
Stabilirea transeelor de masuratori
Executarea observatiilor
Compensarea tasarii si deformatiei la fundatiile constructiilor.
Reteaua speciala de nivelment –se realizeaza
1.repere mobile fixate p constructia care se taseaza si repere de control amplasate in afra zonei de
influenta
2.repere de control amplasate in afara zoneide influenta a constructiei.
Alegerea instrumentelor.La executarea observatiilor se folosesc instrumente de nivelment de inalta
precizie(ni 004,ni 002,ni007)sistdii de invar.

4
Transele de masuratori Acestea vor fi stabilite in functie de evolutia fenomenului de trasare ,fiind
mai dese la inceput si din ce in ce mairare p masura ce fenomenul se stabilizeaza iar primul ciclu de
obs. Va incepe imediat dupa realizarea fundatiei constructiei.
Executarea observatiilor
Se vor efectua cu instrumente de nivelment de inalt a precizie ,efectuarea la intervale de timp bine
stabilite.Efectuarea observatiilor consta in relizarea unui nivelment geometric de la mijloc de ordinul
I sau II executat in conditii atmosferice favorabile,in sens direct si invers sau cu 2 planuride vizare ,
obtinandu se astfel cotele tuturor marcilor de trasare .Neinchiderile trasarilor de nivelment trebuie sa
se incadreze in toleranta T = +-0.5mm radicaldin n unde n-nr statiilor.Observatiile se fac la anumite
intervale
Prelucrarea observatiilor
Pt calculul deplasarilor p verticala ale marcilor de trasare se folosesc 2 procedee:-calculul trasarilor
p baza diferentelor de nivel intre punctele urmarite
-calculul tasarilor p baza cotelor absolute a marcilor de tasare
Tasarile absolute sau totale ale fiecarei marci (Ti)se calculeaza ca diferenta dintre cotele ciclului de
observatii curente (Hi i)si cotele ciclului de obsrevatii initiale (Hi o).Astfelputem scrie:Ti=Hi I –hi o
Tasarea mediea intregii constructii se determina cu relatia : Tm =(T1S1+T2S2+T3S3+…
+TnSn)/S1+S2+S3+…+Sn)unde T-subt tasarile absolute ale marcilor
S – suprafata talpilor fundatiilor aferente elementelor de rezistentap care s au fixat marcile.In
practica tasrea medie poate fi calculate ,ca medie aritmeticaa tasarilor tuturor marcilor.Rezultatele
fiecarui ciclu de observatii se trec intr o fisa speciala si se intocmeste pt fiecare reper un graphic al
evolutiei saleintimp ,obtinandu securbele de trasare ale reperilor.

3.7.2 Masurarea inclinarii construtiilor inalte

Poate fi realizata pentru urmatoarele procedee:-prin bascularea lunetei teodolitului in plan
vertical,cu ajutorul firului cu plumb,cu ajutorul verticalei optice,prin vizarea laterala cu
teodolitul,prin masuratori unghiulare.

a)Procedeul prin bascularea lunetei teodolitului se poate utilize atat pt montareasi verificarea
verticalitatii elementelor de constructie cat si la
monatrea in poz verticala a stalpilor prefabricate.In
cazul primului procedeu vom proceda la plonjarea
lunetei teodolitului instalat p prelungirea unei laturi a
fig de baza din reteaua spatiala de trasare montare.
Eetapele p care le vom parcurge sunt: - instalarea
teodolitului in 2 pcte de statie (O1,O2)la o distanta de
2-3ori inaltimea constructiei,proiectandu se punctual
P d la partea superioara la cea inferioara a
constructiei.
-efectuarea de lecturi in punctele p prim si p second ,iar la mijlocul distantei punctual P0.
- efectuarea de vize si lecture la punctual R situate la baza constructiei in mod similar cu punctual
P ,rezultand punctele R prim si R second,iar la mijlocul distantei punvtul P0.
In urma efectuarii acestor operatii vom constata oabatere a pctului P0 fata de punctual R0 rezultand
o marime liniara delta l a inclinarii zidului. Delta l1=Ro-Po
Marimea unghiulara a inclinarii gama1 se va calcula cu relatia:gama 1 cc=(delta l 1/h)*ro cc
Unde h –h constructiei.
Precizia rezultata prin utilizarea acestui procedeu ,va fi influentata de :eroarea de Calare,de
vizare,de instalare a teodolitului in aliniament ,eroarea datorata conditiilor exterioare.
b)Procedeul cu ajutorul firului cu plumb
Este cel mai simplu procedeu de verificare a
verticalitatii zidurilor si a elementelor
prefabricate.Operatia consta in a lansa de la partea
superioara a constructiei fire de otel care se lesteaza
cugreutati de 20-30kg pt a reduce osilatiile firului . In

5
etapa a II a vor fi masurate cu rigle gradate milimetrice ,distantele orizontale la partea superioara si
inferioara a cladirii ,de la firul suspendat pana la zid.daca distantele masurate sunt egale ,zidul este
vertical ,iar in caz contrar diferenta celor 2 valori ne va da inclinarea liniara a zidului sau a
elementului prefabricat.Precizia medie de montare si de verificare a poz verticale prin acest procedeu
e de 1:1000 din h medie a constructiei.
c)Procedeul cu ajutorul verticalei optice
Este un procedeu care se executa cu ajutorul unui aparat adaptat pt acest lucru ,P.Z.L-Zeiss
jena care faciliteaza transmiterea p verticala a punctelor cu o eroare a verticalitatii de + -
1mm/100m.Pt a determina o inie verticala se aseaza aparatul intr un pct de statie situate la o distanta
orizontala de 0.5 -1 m si se vor da vize in plan vertical la o mira orizontala pozitionata in puncte
diferite p verticala interesata efectuand citirile Ca1,Ca2,Ca3etc.Daca lecturile vor fi egale atunci
elemental verificat e vertical .
Precizia de trasare prin acest procedeu: m=+- radical din h 2/ro 2(0.25t2+400/v2+mc2): unde:h-h de
proiectare a verticalei; t-sensibilitatea nivelei torice; v-puterea de marire a lunetei; mc-eroare de
centrare
d)Procedeul prin vizarea laterala cu teodolitul
Este un procedeu utilizatla determinarea inclinarii
transversale a elementelor de constructie.In vederea
verificarii unui sir de stalpi situati p axa A-A vom trasa o axa
paralela cu aceasta la distanta a marcand capetele ei .Se va
stationa cu teodolitul in pct A dand viza la marca de vizare
situata in A prim.In dreptul rizurilor verticale vor fi
effectuate citiri successive jos sis us p fiecare stalp stabilind
inclinarea transversala in cele 2 pozitii ale lunetei cu
relatia:delta l I =Ci s –Ci j.Pozitia in plan a stalpilor delta
alfa I este data de relatia delta alfa i=a-Ci j.
Inclianrea longitudinala a stalpilor in lungul sirului se va
determina prin masurarea distantelor intre vizarile de la
baza si partea superioara a stalpilor vecini.Precizia acestuui
procedeu va fidata de eroarea de trasare a aliniamentului
parallel,eroarea de centrare si reducere a marcii de vizare ,de Calare ,de citire p nivela laterala
,eroare datorata conditiilor exterioare.
e)Procedeul prin masuratori unghiulare
Este cel mai précis procedeu de determinare a inclinarii constructiilor bazandu se p
masurarea unghiurilor in plan orizontal ,atat la punctul de la baza cat si la cel situat in varful acesteia
,utilizand 2 statii situate p prelungirea a2 pereti care se intersecteaza.se masoara distantele orizontale
de la punctul de statie la cele d intersectie precum si unghiurile gama si gama 1 ,determinate intre
prelungirile respective si 2 puncte alese C si C1.Daca masuram periodic unghiurile gama si gama1
vom determina cresterile partiale ale constructiei exprimate in grade : delta gama 1 = gama 1 secund
– gama 1 prim
Si delta gama 2 = gama 2 secund – gama2 prim.
Pentru trasarea la marimi liniare a cresterii inclinatiilor delta q vom utiliza relatia
Delta q 1 =delta gama 1 cc /ro cc *L=delta gama 1 cc /636620cc*L
In care delta q 1 = cresterea partiala a inclinariii in mm; L= dist orizontala d la statia A pana la pct B
in mm; Delta gama cc – cresterea partiala a unghiului gama intre 2 masuratori successive.
Marimea totala a cresterii inclinarii Q in pct B situat la varful constructiei care : Delta Q= radical din
delta q1 patrat + delta q 2 patrat.
Pt determinarea inclinarii turnurilor si a cosurilor inalte vom proceda astfel:-la o distanta
egala cu 2-3 ori h turnului se vor materializa cu tarusi 2 statii S1 si S2 care vor forma cu cosul
respectivun unghi de 100 g. Din pctul S1 se vor executa observatii in ambele poz ale lunetei la pctele
C1 ,C2,C3,C4 iar in pct S2 se vor efectua obs azimutale la pct C,5,6,7,8.
Facand media obs la pctele 2,3 si 6, 7 se va obtine poz axului cosului de fum la partea superioara ,iar
din media lecturilorr la punctele 1,4 respectiv 5,8 se va obtine poz axului turnului la partea
inferioara.Din diferenta pozitiei axului la partea superioara si inferioara p cele 2 directii

6
perpendiculare ,se va obtine abaterea unghiulara de la verticala a cosului de fum: alfa1 =(c2+c3)/2-
(c1+c4)/2
alfa2 =(c6+c7)/2-(c5+c8)/2
Pentru a afla marimea deplasarii liniare a centrului de sus vom utiliza urmatoarele relatii:
q1=L1*tg alfa1=alfa1/ro *L1
q 2=L2*tg alfa2=alfa 2/ro *L2
Q=+-radical din q1 patrat + q2aptrat
In care: q1 ,q2-marimea depalsarii axei de sus,determinate din cele2 statii
L1,L2-distantele de la instrument la centrul cosului de fum
Alfa1-diferenta valorilor medii ale citirilor,la partea de sus (3-2)si de jos(1-4)effectuate la punctele
marginle ale cosului din statia S1; Alfa 2- diferenta valorilor medii ale citirilor ,la partea de sus(6-
7)si de jos(5-8)effectuate la punctele marginale ale cosului din statiaS2; q-marimea totala a inclinarii
cosului.
e) Procedeul prin masuratori unghiulare
Este cel mai précis procedeu de determinare a
inclinarii constructiilor, bazandu-se pe masurarea
unghiurilor in plan orizontal, atat la pct de la baza cat si
la cel situate in varful acesteia, utilizand 2 statii situate
pe prelungirea a 2 preti care se intersecteaza. Se
masoara distantele orizontale de la punctual de statie la
cele de intrsectie(20…50m) precum unghiurile γ si γ1
determinate intre prelungirile respective si 2 pct alese C
si C1.
Daca masuram periodic unghiurile γ si γ1 vom
determina cresterile partiale ale constructiilor exprimate
in grade Δγ1=γ’’1-γ’1 si Δγ2=γ’’2-γ’2
Pentru trecerea la marimi liniare a cresterilor
inclinarilor Δq vom utilize relatia: Δq1=Δγ1cc /ρ cc *L= Δγ1cc /636620*L in care:
Δq1-cresterea partiala in mm
L-dist orizontala de la statia A pana la pct B in mm
Δγ1cc –crestera partiala a unghiului γ intre doua masuratori
successive
Marimea totala a cresterii inclinarii Q in pct B situate la varful
constructiei este: ΔQ=√Δq12 + Δq22
Pentru determinarea inclinarii turnurilor si a cosurilor inalte vom
proceda astfel:
-la o dist egala cu de 2-3 ori inaltimea turnului se vor materialize cu
tarusi 2 statii S1 si S2 care vor forma cu cosul respective un unghi
de 100g.
Din pct S1 se vor executa observatii in ambele pozitii ale
lunetei la pct C1 C2 C3 C4, iar din pct S2 se vor efectua observatii
azimutale la punctele C,5,6,7,8. facand media observatilor la punctele 2,3 si 6,7 se va obtine pozitia
axului cosului de fum la partea superioara, iar din media lecturilor la punctele 1,4 si 5,8 se va obtine
pozitia axului turnului la partea inferiora. Din diferenta pozitiei axului la partea superioara si
inferioara, pe cele 2 directii perpendiculare se va obtine abaterea unghiulara de la verticala a cosului
de fum: α 1=(c2+c3)/2 – (c1+c4/2) : α 2=(c6+c7)/2 – (c5+c8)/2
Pentru a afla marimea deplasarii liniare a centrului de sus vom utilize relatiile:
q 1 =L1*tgα1=(α1/ρ)*L1 : q2=L2*tgα2=(α2/ρ)*L2 : Q=±√q12+q22
in care:-q1 si q2-marimea deplasarii axei de sus determinate din cele 2 statii
-L1 si L2 dist de la instrument la centrul cosului de fum
-α1 diferenta valorilor medii ale citirilor, la partea de sus (3-2)si partea de jos (1-4) effectuate la
puntele marginale ale cosului din statia S1
-α2 diferenta valorilor medii ale citirilor, la partea de sus (6-7)si partea de jos (5-8) efectuate la
puntele marginale ale cosului din statia S2; Q marimea totala a inclinarii cosului.

7
 CAP. 4. Trasarea cailor de comunicatii
4.1Generalitati:
Constructia cailor de comunicatii necesita un insemnat volum de lucrari topo la proiectare, trasare si
executie. Etapele de realizarea a acestei lucrari constau in:
 Proiectarea pe plan a axei caii la scara 1:5000 – 1:25000
 Trasarea pe teren a axei proiectate
 Ridicarile topo de detaliu in jurul axei, necesare intocmirii proiectului definitive
 Stabilirea unui traseu definitiv
 Trasarea curbelor de racordare
 Trasarea pe teren in plan si in inaltime a caii de comunicatie

4.2 Aplicarea pe teren a traseului provizoriu si ridicarea in plan a benzii de studiu.

Traseul stabilit pe harta sub forma de linia franta denumit si poligonul de baza, se aplica prin
teren prin metoda drumuirii. Cand traseele sunt lungi neincadrate intre pct cunoscute, sau fara vize
de referinta, se vor efectua intersectii inapoi nu numai la capete ci si pe parcurs, ori de cate ori e
posibil. Fasia de teren din lungul acestui traseu denumita banda de studiu, se ridica in plan prin
metoda radierii, pe o latime corespunzatoare, obtinand in final un plan de situatie cu curbe de nivel,
pe care se alege traseul definitiv.

4.3 Pichetarea traseului definitiv

Marcarea varfurilor de unghi V1,V2, V3….Vn ale liniei poligonale se face prin metoda
polara, din punctele de drumuire D1, D2….Dn executata in scopul trasarii axei cai de comunicatie.
Uneori se apeleaza si la coordonate echerice sau reperaj prin distante fata de detaliile existente pe

teren.
Dupa materializarea varfurilor de unghi se marcheaza corespunzator punctele caracteristice
ale traseului: inceputul si sfarsitul caii de comunicatie, punctele obligate (intersectii), hectometri
intregi, punctele principale ale punctelor de racordare, schimbarile de panta, lucrarile de arta si se
intocmeste carnetul de pichetaj.
4.4 Trasarea punctelor principale ale curbelor de racordare
Pt asigurarea circulatiei diferitelor mijloace de transport, traseul caii de comunicatie, compus
din aliniamente care se intersecteaza in varfurile de unghi Vi necesita racordarea aliniamentelor prin
curbe de racordare. Cele mai folosite curbe de racordare sunt cele in arc de cerc. In cazul vitezelor
nari de circulatie, intre aliniamnet si curba de racordare principala se introduc, pt evitarea socurilor
curbe de tranzitie sau curbe progresive (parabola cubica, clotoida, lemniscata). Punctele principale
ale curbei de racordare sunt: varful de unghi V, punctul de intrare in curba Ti, punctul de iesire din
curba Te, punctul de varf al curbei (bisector) B si cebtrul de racordare O.
4.4.1 Trasarea punctelor principale ale curbelor de racordare, cand varful de unghi V este
accesibil.
In functie de raza de racordaere aleasa R si unghiul dintre aliniamentele β se calculeaza:
 Unghiul la centru: φ=200g-β
 Lungimea tangentei T: T1=T2=Vti=Vte=R*ctg(β)
 Lungimea bisectoarei b: b=VO-BO=[R/cos(φ/2)]-R=R(secφ/2-1)
 Lungimea curbei lc: lc=πRα/200g
 Depasirea tangentei D: D=2T-lc

8
Pt verificarea trasarii pct B se calculeaza coord.
rectangulare pe tg: XB=R*sin(φ/2)Y=R(1-cos φ/2)
Elementele de trasare ale curbelor de
racordare in arc de cerc au fost calculate in functie de
raza de racordare R si unghiul dintre aliniamentele β
si prezentate sub forma tabelara. Trasarea efectiva se
face cu teodolitul si ruleta. Astfel din varful de unghi
V, pe directia celor 2 aliniamente se aplica cu ruleta
lungimea tangentelor obtinand punctul de intrare in
curba Ti si punctul de iesire din curba Te. Trasand cu
teodolitul unghiul β/2 fata de directia aliniamentului,
se obtine directia bisectoarei pe care se traseaza
lungimea b, obtinand punctul de mijloc al curbei B. Pt
verificarea trasarii punctului B se masoara din punctul
de intarre in curba, pe directia aliniamentului
coordonatele rectangulare pe tangenta (XB, YB)
4.4.2Trasarea punctelor principale la racordarea in arc de cerc, cand varful V este inaccesibil.
Atunci cand varful de unghi este inaccesibil,
ca elemnetele de trasare ale punctelor de intrare si
iesire in curba, se calculeaza distantele HTi si GTe. Pt
a calcula aceste elemente pe directai aliniamentelor
A1 F1 si B1F1 se aleg punctele H si G. Se masoara
distanta de la H la G si unghiurile γ si φ.
In functie de aceste elemente se deduc unghiurile γ’ si
φ’: γ’=200 – γ ; φ’= 200-φ
Unghiul dintre aliniamentele β se calculeaza cu
relatia: β=200g-( γ’+φ’).
Unghiul la centru va fi egal cu unghiul de frangere al
aliniamentelorsi se calculeaza cu relatia: φ=200g-
β=γ’+φ’.
In continuare se calculeaza lungimea segmentelor VH
si VG aplicand teorema sinusului:
GH/sinβ=GV/sinφ’=HV/sinγ’ de unde rezulta:
GV=GH(sinφ’/sinβ) : HV=GH(sinγ’/sinβ).
Elementele de trasare se calculeaza din tg T, calculata cu relatia lungimii tg, rezultand:
HTi=T-VH si GTe=T-VG, care aplicate pe teren din pct H si G definesc pozitia punctelor de intrare
si de iesire din curba. Pt trasarea varfului de varf a curbei se calculeaza tg auxiliara: t=Rtg(φ/4).
Masurand din punctele de intrare si de iesire din curba, pe directia celor 2 aliniamente, valoare
tangentei auxiliare T, se obtine din punctele F1 si E1, iar la jumatatea segmentului F1B1 se
picheteaza punctul de varf al curbei B.
4.4.3Trasarae punctelor principale a curbelor de racordare in cazul in care nu exista
vizibilitate intre punctele H si G.
In cazul in care nu exista vizibilitate intre punctele H si G
se va executa o drumuire pe traseul G-201-202-203-H cu vize
indepartate spre E si F. In traseul poligonal se masoara unghiurile
ω1, ω2…ω5 si distantele d1, d2,d3, d4. Coordonatele puncetlor G
si H se determina din punctele retelei de triangulatie prin una din
metodele cunoscute. Unghiul β dintre aliniamente se va calcula cu
relatia: β=200g*(n-2)-Σωi.; Unghiul la centru φ=200g-β.
In punctele G si H se calculeaza punctele ω’ si φ’ cu relatiile:
ω’= θGH-θEG si φ’=θFH-θHG
Orientarile din relatiile de mai sus se calculeaza din coordonatele
punctelor. Distanta de la G la H se calculeaza de asemenea din
coordonate, iar apoi problema se reduce la cazul anterior tratat.

9
 4.5 Trasarea in detaliu a curbelor de racordare
Executia viitorului drum presupune pichetarea pe teren nu numai a punctelor principale ci si a
unor puncte intermediare, suficient de dese pe arcele TiB si TeB. Trasarea in detaliu se poate face
prin metode diferite pe baza unor tabele special intocmite, date in literatura de specialitate.
Trasarea puntelor de detaliu se face de la punctele de intrare si de iesire din curba spre punctul de
varf al curbei si, intrucat trasarea este simetrica se va prezenta in continuare doar trasarea de la
punctul de intrare spre punctul de varf al curbei. La trasarea punctelor de detaliu, se aplica mai multe
metode din care se pot aminti:
 Coordonate rectangulare pe tangenta (abscise si arce egale)
 Metoda polara
 Metoda coardelor prelungite
 Met coordonatelor rectangulare pe coarda
 Met sfertului
4.5.1 Metoda coordonatelor rectangulare pe tangenta, ordonate sau abscise egale.
Pt materializarea pe teren a punctelor de detaliu,
este necesar sa se calculeze, mai intai, elementele de
trasare a acestora. In functie de densitatea impusa a
punctelor de detaliu, se alege valoare ordonatei X1, fata
de care se vor calcula celelalte ordonate si abscise.
Astfel se pot scrie relatiile:
x1=2,3,4,5….20m: y1=R-√R2-(x1)2
x2=2*x1; y2=R-√R2-(2x1)2
……………………………………………
xn=n*x1; yn=R-√R2-(nx1)2
Pt trasarea punctelor de detaliu, in punctul de intrare in
curba pe directia tangentei se masoara abscisele
x1,x2….. obtinand in final punctele de detaliu 1,2… . Metoda se aplica in cazul cand exista
vizibilitate spre punctul de frangere al aliniamentelor si terenul este orizontal.
4.5.2 Metoda coordonatelor rectangulare pe tangenţi, arce egale
La această metodă, trasarea punctelor de detaliu se fiice în mod similar cu metoda
precedentă, însă elementele de trasare se obţin diferit .
Ii funcţie de densitatea punctelor de detaliu, se alege lungimea arcului 1 ca fiind egală cu 5,10
... 20 m, fata de care se calculează unghiul la centru λ. Cu unghiul la centru si raza de racordare
impusă, se calculează coordonatele rectangulare pe tangentă aplicând relaţiile:
xi=Rsiniλ ; yi=R-Rcosiλ = R(1-cosiλ) i - numărul punctului de detaliu (i = 1,2,...)
4.5.3 Metoda polari
Metoda se aplică în cazul terenurilor accidentate (ramblee
înalte şi deblee adânci) şi respectiv când există vizibilitate spre
punctul de frângere al aliniamentelor V. La această metodă
elementele de trasare ale punctelor de detaliu se calculează în funcţie
de lungimea corzii S, care poate fi de 2, 5 sau 20 m si raza de
racordare R. Unghiul polar de trasare se calculează cu relaţia:
λ/2=arcsin(S/2R) Pentru trasarea punctelor de detaliu, se staţionează
cu teodolitul în punctul de intrare m curbă se vizează vârful de unghi
V, cu Om aparat după care se roteşte aparatul cu mişcarea
înregistratoare până când la microscopul de lectură se va executa o citire egală cu valoarea unghiului
A/2- calculat. Cu ruleta se măsoară pe aceeaşi direcţie lungimea corzii S obţinandu-se punctul 1. Se
trasează apoi unghiul 2λ/2 iar cu un capăt al ruletei în punctul 1, cu lungimea ruletei egală cu
valoarea S, se aduce cel de-al doilea capăt al ruletei pe direcţia de viză, obţinând poziţia punctului 2.
In continuare se trasează unghiul 3λ/2, iar cu un capăt al ruletei în punctul 2 se aduce cel de-al doilea
capăt pe direcţia de viză, materializând punctul 3.Similar se procedează pentru trasarea celorlalte
puncte de detaliu. Intrucât erorile de trasare se acumulează, după 5-6 puncte trasate, se amplasează
teodolitul în punctul 5, se dă viză spre punctul de intrare m curbă şi se trasează unghiut 6λ/2. Pe
această direcţie se materializează punctul 6 ta distanţa S.

10
4.5.4 Metoda coardelor prelungite
Metoda prezintă particularitatea că operaţiile de trasare
se realizează in apropierea curbei de racordare, cu ajutorul a
două rulete, în funcţie de densitatea punctelor de detaliu care
trebuie asigurată se alege lungimea corzii S. Primul punct de
detaliu se trasează prin metoda coordonatelor rectangulare pe
tangentă Pentru trasarea celorlalte puncte de detaliu, se
calculează lungimea segmentului k din asemănarea
triunghiurilor O12 cu 12’2. Astfel se poate scrie:S/R=K/S ;
K=S2/R
Pentru trasarea punctului 2 se prelungeşte coarda Ti1 cu o
lungime egală cu S obţinând punctul 2’, iar în continuare cu
ajutorul a două rulete, prin metoda intersecţiei liniare, având ca elemente liniare de trasare S si k se
obţine punctul 2.Pentru trasarea celorlalte puncte se procedează in mod similar.
4.5.5 Metoda coordonatelor rectangulare pe coardă
Metoda se aplică atunci când tangentele T sunt
inaccesibile din cauza obstacolelor existente pe teren, dar m
schimb există vizibilitate sj accesibilitate pentru măsurarea
distantelor pe direcţia corzii TiTe. Deoarece trasarea punctelor
de detaliu este simetrici fată de punctul bisector B se va
prezenta in continuare metodologia de trasare de la punctul de
intrare in curbi spre punctul bisector.
Dupa ce se stabileşte densitatea de pichetare din care rezulţi
lungimea de arc l, se calculează într-o primă 6ză unghiurile λ
si λ’ : λ=1/R*ρ; λ’=α/2 – iλ
Se calculeaza coordonatele pe tangenta cu relatiile: xi=Rsin(iλ)
si yi=R[1-cos(iλ)] => x’ i =x i si y’ i =y indice
Ti - y i
=R(1-cos  /2)-R[1-cos(i  )]=R[cos(i  )-cos  /2]
Trasarea arcului BT i se face prin coordonatele rectangulare pe coarda, pentru x de la B’ spre T i
aplicand x1’,x2’,x3’,…,xi’ si cu yi’ ,perpendicular pe coarda.
Controlul tasarii se face aplicand pe coarda TiB’ ordonatele(x Ti -x i ) in care x Ti =R sin  /2;
4.5.6 Metoda sfertului
Este o metoda expeditiva de intercalare a punctelor de indesire pe arce de cerc intinse intre
punctele intermediare fixate anterior la distante prea mari.
Calculul elementelor de trasare se va baza pe consideratiile matematice deduse din teorema
inaltimii inscise in triunghiul dreptunghic BT e M .
2
S
Conform acestei teoreme se obtine   =h(2R-h)=2Rh-h
2
2

Deoarece sageata h 1 are o valoare mica in

comparatie cu raza, in al doilea termen din relatia(4.26)
2
S
poate fi neglijata,iar relatia devine:   =2h i R.
2

 h 2 =  Ti B  =  BTe 
2 2 2
 hi = S
8R 8R 8R
Valorile segmentelor T i B si BT e se pot obtine din
triunghiurile TiBD si TeBD, aplicand teorema lui Pitagora :
2
S
(TiB) 2 =(BTe) 2 =h 2 1 +  => (TiB) 2 =(BC) 2 =2h i R (4.31)
2
2hi R h1
Inlocuind relatia (4.31) in relatia (4.29) se obtine : h 2 = = (4.32)
8R 4
11
 Potrivit acestei relatii (4.32) a doua sageata reprezinta un sfert din prima de unde deriva si
h
denumirea metodei.Similar se pot scrie relatiile entru celelalte sageti. h i = i 1
4
Trasarea consta in ridicarea unor perpendiculare pe mijlocul corzilor AB si BC pe directia
caroara se masoara lungimea sagetilor h 2 obtinand puncele E si I.

4.6 Trasarea serpentinelor

In cazul terenurilor accidentate si a unghiului mid din aliniamente, racordarea aliniamentelor
se face prin curbe exterioare complexe numite serpentine.
Partile principale ale serpentinelor sunt:
- curba circulara principala de raza r amplasata in
exteriorul varfului ascutit V;
- doua curbe auxiliare Ti-Bi-Te si Ti-B2-Te de raza R ;
- doua aliniamente intermediare Te-D si D’-Te.
In cazul cand valorile razelor R sunt egale si
valorilealiniamentelor de redresare sunt de asemenea egale,
serpentinele sunt simetrice. Elementele cunoscute sunt unghiul
U dintre aliniamnete ,raza r a curbei principale , raza R a
curbelor auxiliare si lungimea portiunii de redresare l
.Marimile r,Rsi l se aleg in functie de situatia din teren,tinand
cont de valorile minime prescrise. Pentru executarea trasarii se
calculeaza : unghiurile  ,  si lungimea S.
r r
In acest sens in triunghiul V1DV se poate scrie : Tg  = = Rtg / 2  l (4.34)
DV1
Valoarea tg  se poate exprima in functie de unghiul pe jumatate cu relatia:
2tg / 2
Tg  = 1  tg 2  / 2 => (2R+r)tg 2  /2+2l*tg  /2-r=0

 1  l 2  r (2 R  r )
Prin rezolvare rezulta : tg  /2= (4.37)
2R  r
Unghiul la centru  , aferent curbei principale se calculeaza cu relatia :  =200-(2  -U)
Distanta S se calculeaza cu relatia : S= Pentru control se calculeaza : S=
r
 sin

 R * tg / 2  l 
cos 
Pentru trasarea puncelor principale ale serpentinei , se stationeaza cu teodolitul in varful de
unghi V , se da viza pe directia aliniamentului A1 cu zero in aparat si se traseaza unghiul( 200 g -  )
pe directia caruia se masoara distanta r.
La capatul distantei se obtine punctul de intrare in curba principala D.Trasand unghiul  fata de
punctul D se obtine directia spre punctul de iesire din curba D’ , pozitia acestuia fiind materializata
la distanta r.
Pentru a obtine varfurile de unghi V1 si V2 aferente curbelor auxiliare , din punctul V pe direcia
celor doua aliniamente se masoara distana S. Din V1 se masoara pe directia aliniamnetului A1
tangenta T, obtinandu-se punctul de intrare in curba auxiliara Ti.
Pentru a obtine punctul de iesire din curba auxiliara , pe directia ViD se masoara tangenta T.
Pentru verificare se masoara distanta TeD, care trebuie sa fie egala cu l.

4.7 Trasarea curbelor progresive

Curbele progresive asigura trecerea lina a vehiculului
din aliniament in curba virajului arc de cerc.
12
 Aliniamentul se caracterizeaza prin raza infinita(  =  ), curba (q=1/  =0) , iar curba de
racordare viraj arc de cerc prin raza finita(R) si curbura(q=1/R).
Pentru prevenirea socului provocat de forta centrifuga mai ales in punctele de intrare si iesire
din curba unde are valori maxime este necesar ca aceasta sa apara si sa dispara treptat printr-o
variatie progresiva a curburii de la 0 la 1/R.Acest lucru se realizeaza prin introducerea unor curbe
progresive de raza variabila numite si radioide iar arcul care ramane in partea centrala a racordarii se
numeste viraj.
La drumuri cele mai des utilizate curbe progresive sunt clotoidele , la calea ferata parabola cubica
iar la canale lemniscata.
Curba clotoidei variaza liniar de la 0 la 1/R iar pentru a determina curbura unor puncte
intermediare situate la o anumita distanta de punctul de intrare in curba se poate scrie :
1 1 S R S
 : =   =   *s=R*l=A 2 unde : 1/  - curbura curbei progresive in punctul M (punct
 R l l
intermediar pe curba progresiva) ;1/R- curbura la sfarsitul curbei progressive si intrarea in viraj arc
de cerc ;s-distanta de la punctul de intrare in curba la punctul intermediar ;l-lungimea curbei
progresive ;A- modulul clotoidei .
Se calculeaza modulul clotoidei : A=  * s = R * l
Modulul clotoidei depinde si de viteza de circulatie a masinilor :A=0,207 V 3
Unde : V-viteza autovehiculului in km/h.
Variabila independenta a clotoidei se calculeaza cu relatia :
 i  S indice i la patrat / 2Apatrat = s supra 2p = ½ (A/p)la patrat
Unde,  i
- unghiul format de tangenta la clotoida in punctul i cu sensul pozitiv al axei
absciselor
Si- lungimea arcului de clotoida; A-modulul clotoidei
1
Pentru punctul final al clotoidei  i se noteaza cu :  0 = , unde; l-lungimea clotoidei R-raza
2R
virajului arc de cerc
Raza de curbura a clotoidei variaza de la infinit (la intrarea in curba) pana la R (la intrarea in
si
viraj arc de cerc )si se calculeaza cu relatia: pi 
2 i
Coordonatele rectangulare ale punctelor de detaliu ale clotoidei se calculeaza cu relatiile:
t5 t9 t3 t7 t 11
xi  A 2 (t    ...) ; y i  A 2 (   ) , unde t = radical din alfa indice i
10 216 3 42 1320
Coordonatele centrului de racordare viraj arc de cerc se calculeaza cu relatia:
x oi  xi  p i * sin  i ; y oi  y i  pi * cos  i

4.8Tratarea curbelor verticale:

Racaordarea declivitatilor se executa prin curbe verticale in arc de cerc , care pot fi convexe
sau concave. Pentru asigurarea unei bune vizibilitati a traseului in fata autovehiculelor , raza curbei
d 2 f  h2
verticale convexe se calculeaza cu relatia R= , df- este distanta de franare; h- inaltimea
h2
ochiului conducatorului autovehiculelor

13
 Racordarea se face cu raze mari , pana la
10000m, pentru racordarea cu curbe convexe si pana la
2000, pentru racordari cu curbe concave .Unghiul la
centru delta al racordarii este egal cu suma unghiurilor
de panta , fara a tine cont de conventia ca unghiurile de
rampa se considera pozitive , iar unghiurile de anta
negative. Tinand cont de figura 4.14 se poate scrie:
  p1  p 2 : unde, p1 si p2 reprezinta pantele celor 2
aliniamente , care pentru drumuri se exprima in
procente , iar pentru cai ferate in promile. Racordarea
verticala se face in mod similar cu metoda racordarii in
arc de cerc de la partea planimetrica.
Astfel se scrie : T=Rtg  / 2
Pentru a calcula bisectoarea b, in triunghiul OAV se
poate scrie:
T 2  R 2  (OV ) 2  ( R  b) 2  R 2  2bR  b 2 ,
Neglijind termenul bpatrat si efectuand operatiunile de calcul rezulta :b= Tpatrat supra 2R
Acceptand ca b aprox. Yindice M si T aprox.Xindice M , estimari ce pot fi determinate pe baza
relatiilor: YM  b cos  / 2  b ; T  X M  V 'V  b sin  / 2  0
X2
Se poate scrie: YM  M
2R
X2
Relatia este valabila pentru orice punct curent de pe curba si atunci se poate scrie : Yi  i
2R
Dand valori diferite lui xi se deduc valorile yi cu care se traseaza curba de racordare prin coordonate
rectangulare pe tangenta. Datorita faptului ca unghiurile de panta si rampa sunt mici , abscisele xi se
pot lua in valori orizontale si ordonatele yi pot fi masurate pe verticala.
Trasarea se va face de la punctul de intrare in curba spre punctul de varf , masurand xi in valoare
orizontala , iar in punctul gasit se va trasa prin nivelment , cota punctului.
Valoarea acesteia se calculeaza cu relatia:
Hi  H A  xi tg  y i  H A  xi p  y i , in care:
HA- este cota punctului A, din profilul longitudinal proiectat
p- panta aliniamentului

4.9 Trasarea profilului longitudinal si a profilelor transversale

Trasarea pe teren a profilelor longitudinale se efectueaza in doua faze: in timpul executarii
terasamentelor si in timpul realizarii imbracamintii , cand se efectueaza racordarea declivitatilor.

14
Profilul in lung se ridica prin drumuiri de nivelment geometric , iar profilele transversale prin
radieri.In cazul drumurilor de coasta , cu pante mari , profilele transversale se ridica cu lata si

bolobocul.
Trasarea pe teren a prof long se realiz in urmat etape:
- trasarea cotelor
- trasarea pct de indesire pe liniile de panta data , intre punctele de schimbare a declivitatilor
- trasarea racordarii verticale ale declivitatilor din prof long
Linia rosie din prof long se traseaza pe teren in functie de cotele de executie calculate ca diferenta
intre cotele proiectate si cotele terenului.Cand diferenta dintre cota proiectului si cota terenului este
pozitiva (z1 z2 z3) drumul se executa in rambleu, negativa in debleu.
Cota de umplutura Zu se marcheaza in axul drumului printr-o sipca de inaltime coresp.in profil de
rambleu, iar cota de rambleu Zs se inscrie pe sipca scurta.
Trasarea profilelor transversale comporta urmat faze:
- calc elementelor necesare pichetarii prof transv
- trasarea amprizei caii fata de tarusul din axa
- trasarea pe teren a pantelor taluzurilor cu aj jaloanelor si a sabloanelor
-
4.9.1 Calculul amprizei in rambleu pe un teren orizontal .
La acest profil , latimea rambleului la bazase determina relatia:2L=b+2a
1 hu
Din relatia de mai sus valoarea “a” o determinam cu relatia: =  a=m*h u
m a
b
Inlocuindu-l pe “a “ in relatie se va obtine: 2L=b+2mh u iar L= +mh u
3

4.9.2 Calculul latimii debleului la suprafatza terenului aproximativ orizontal

Pentru un astfel de profil vom determina latimea
debleului cu relatia : 2L=b+2c+2a=b+2mh u +2c
b
Din relatia de mai sus : L= +mH +c unde : b-
3
latimea platformei ;m=d/h –indicele taluzului;
h u =cota de executie in ax ; a- latimea santului de
scurgere a apei 

4.9.3 Calculul amprizei in debleu pe teren orizontal

Atunci cand terenul este inclinat , atat in cazul rembleului cat si
al debelului cailor de comunicatie , com determina doua distante
inegale( L1 si L2) din axa C.
15
Pentru rembleu (figura 4.18) , in vederea determinarii celor doua latimi vom considera ca panta
terenului este aceeasi intre punctele A si B ( 1 :n) , ca panta taluzului proiectat este (1 :m) si cota de
terasament in axa (h u ).
Cele doua distante orizontale L1 si L2 se vor determina astfel :
Pentru determinarea distantei L1 din figura avem :
SC = SM + MC  SO  OC
1

SM
de unde SM   b  ; MC  h (cota de terasament in axa) ; 1  SO de unde SO  L1
m b/2 2m
r
m L1 m
1 OC L1 b 1 1
 de unde O C  ;  hr  L1 (  )
n L1 n 2m m n
1 b
L1  (  mhr )
Si dezvoltand in serie aceasta relatie se va ajunge la formula: m 2
1
n
Pentru determinarea distantei L2 plecand de la relatia geometrica

1 b
b 1 1 L2  (  mhr )
S C  S M  MC  S E  E C sau  hr  L2 (  ) dezvoltand in serie : m 2
2m m n 1
n
Pentru marcarea amprizei debleului prin punctele A si B de asemenea vom determina distantele
orizontale L1 siL2 . Cele doua relaţii de calcul sunt:
1 b 1 b
L1  (  c  mhs L 2  (  c  mhs )
m 2 ); m 2
1 1
n n
unde c - lăţimea şanţului colector

4.9.4 Gabaritarea profîlelor transversale

Pe baza elementelor de trasare a amprizei se trece la gabaritarea profilelor transversale care
se face cu: panglica de oţel, ruleta, lata,
bolobocul, şabloane, jaloane, ţăruşi,
instrumente de nivelat şi mire.
Taluzele se marchează cu şabloane de
şîpci de pante date în profilele transversale tip,
montate cu fire cu plumb, boloboc sau echere
de pantă .

16
 CAP. 5 Trasarea podurilor si viaductelor

5.1 Documentaţia topografică şi reţeaua de sprijin pentru ridicarea şi trasarea cursului de apă
Pentru proiectarea şi trasarea podurilor şi viaductelor avem nevoie în primul rând de planul
bazinului hidrografic în cauză, care poate fi obţinut prin copiere de pe hărţile existente la scările de
1:100000 ... 1:50000, astfel ca dimensiunile acestuia să nu depăşească 40x20cm la scara dată şi care
constituie baza pentru întocmirea planului de situaţie şi a planului la scară mare necesar proiectării în
detaliu a podului. Planul de situaţie: se întocmeşte la scara de 1:5000 pentru râurile mici şi 1:10000
pentru cele cu lăţime mare, utilizând de regulă
metoda aerofotogrametrică, metoda tahimetrică pentru zonele cu întindere mică sau fototeodolitul
pentru zonele accidentate.
Planul la scară mare: se întocmeşte la scara de 1:1000 cu echidistanţa curbelor de nivel E =
0,5m pentru o lungime a traversării < 300 m şi la scara de 1:2000 cuE= 1 m pentru lungimi mai
mari, fiind utilizat pentru proiectarea în detaliu a podului şi pentru studiile de detaliu a traseelor
căilor de acces la pod. Reţeaua de sprijin pentru proiectarea podurilor şi pentru trasarea capetelor
acestora se realizează prin drumuiri planimetrice şi altimetrice pe ambele maluri (fig. 5.1), legate de
reţeaua geodezică.
Dacă râul are o lăţime mai mare de 300 m drumuirile planimetrice se leagă de reţeaua
geodezică de bază şi în regiunea traversării- De asemenea se vor executa ridicări de detalii pe cale
tahimetrică prin metoda coordonatelor polare. Pe acestemagistrale se vor trasa profîle transversale cu
detalii de teren, care vor fi determinate nivelitic, la o distanţă între ele de 1/5 din lăţimea albiei.
Profille transversale trebuie legate nivelitic şi planimetric Ia capetele de pe ambele maluri de reţeaua
de sprijin.
Ridicarea topografică se execută pe cât posibil împreună cu studiile geotehnîce şi
hidrogeologice din această zonă şi de aceea o parte din punctele reţelei vor servii ca bază pentru
aceste studii în vederea stabilirii
deplasării terenurilor şi terasamentelon
Precizia triangidatiei podului
trebuie astfel realizată încât erorile medii
pătratice în poziţia centrelor
uurastructurilor şi în determinarea
lungimilor deschiderilor podului să nu
depăşească ±l,5...2cm iar erorile în
poziţia punctelor triangulapei podului,
care trebuie să fie de 1,5...2 ori mai mici,
vor fi în medie de ±1 cm

5.2 Determinarea lungimii podurilor şi viaductelor

La acest mod de trasare punctele M şi N care constituie lungimea trecerii L sunt amplasate
fiecare pe câte un mal în locuri ferite de inundaţie. Când nu se cunoaşte poziţia în teren a celor două
puncte, proiectate în prealabil pe planul de situaţie, se va efectua trasarea lor fie prin reperaj feţă de
obiectele înconjurătoare existente în teren şi
pe planul de situaţie fie prin trasarea din
vârfurile de unghi (Via V13) a axelor căilor de
acces la pod. Lungimea unui pod poate fi
determinată prin metoda tahimetrică, metoda
geometrică, metoda prin măsurare directă
metoda prin măsurare paralactică, metoda
trigonometrică.
Metoda tahimetrică - constă în
măsurarea lungimii axei podului după ce în
prealabil s-au determinat diviziunile mirei si constantele tahimetrului.

17
5.2.1 Metoda geometrică
Se utilizează când avem materializate pe teren
capetele podului însă acestea nu sunt legate la
sistemul geodezic de coordonate.
Se vor construi pe unul din maluri două unghiuri
drepte în punctele A şî C cu un echer topografic.
Din asemănarea triunghiurilor dreptunghice care se
AE
formează putem scrie: AB  CD
EC
Toate elementele se vor măsura în valori orizontale cu
ruleta.

5.2.2 Metoda prin măsurare directă:

Se poate aplica in urmatoarele trei ipoteze:
a) Cand valea peste care trece podul este uscată;
b) de pe podina construită pe râurile cu adâncimea apei < 3m;
c) iarna pe gheată.
La măsurarea peste valea uscata sau iarna pe gheaţă (a şi c) se vor utiliza fire de invar sau
panglici cu diviziuni milimetrice fiind necesar:
-să se cureţe terenul pe, direcţia axei podului, pentru a face posibilă
aşezarea instrumentului de măsurare directă a distanţelor;
-sa se aplice corecţiile de reducere la orizont să se alinieze panglica cât mai exact pe aliniament şi să
se folosească dinamometru: In cazul măsurării distanţei peste râuri cu adâncimea apei până la 3 m se
poate construi un eşafod din piloţi bătuţi la intervale de câte 3...4 m li şi solidarizaţi prin dulapi la
partea superioară. Pe piloţi se va monta o podină orizontală la partea superioară şi o alta lungimilor
la partea inferioară pe care se deplasează operatorul.

5.2.3 Metoda paralactică de determinare a lungimii podului

Această metodă se utilizează de obicei pentru lungimi ale podurilor şi viaductelor < 400 m
utilizând o baza de trasare AB ,determinată prin măsurare
precisă şi un unghi paralactic  determinat cu un aparat de
precizie. Relaţia de calcul pentru obţinerea distanţei
l 
orizontale va fi: L  * ctg . Condiţiile care trebuie
2 2
respectate pentru obţinerea preciziei necesare sunt;
-realizarea perpendicularităţii bazei AB pe axa podului,
trasând direcţiile CB şi CA ca echerul cu prisme, iar
distanţele (CB = CA = 20m), cu o ruletă divizată milimetric
şi etalonată;
-punctele C, D, A şi B se vor materializa corespunzător şi
se materializeaza prin utilizarea unor cuie subtiri;
-la distanţele măsurate CB si CA se vor aplica toate corecţiile pentru obţinerea valorilor lor
orizontale;
-baza AB va fi aşezată pe un teren orizontal, iar vizele spre capetele acesteia vor trece cu cel puţin 3
m peste nivelul apei;
-măsurarea unghiului paralactic  spre punctele A şi B din staţia D se va face după o semnalizare
prealabilă a acestora cu ţinte de vizare.
Măsurând unghiul paralactic  cu un teodolit de precizie şi utilizând o bază paralactică bine
constituită vom obţine o precizie de cea. 1 :4000.

18
 5.2.4 Metoda trigonometrică de determinare a lungimii trecerii peste obstacole
Se bazează pe determinarea unor baze orizontale de ambele părţi ale râului sau numai
de o parte a lui şi pe determinarea cu precizie a tuturor unghiurilor care
se formează între acesta şi axa podului.
Schemele pentru calculul lungimii podului pe cale trigonometrica sunt:
a) Determinarea lungimii CD a podului din doua baze CB şi CA situate de
o parte a râului măsurând cu precizie toate unghiurile care se formează şi
aplicând teorema sinusurilor.
Dacă abaterile dintre cele două valori obţinute pentru lungimea CD
sunt nesemnificative se va lua media lor.

b) Determinarea lungimii CD a podului din două baze situate de o parte şi

de alta a podului.In funcţie de obstacolele de pe leren, pentru amplasarea pe bazele de aceeaşi parte a
axei podului sau opuse la cele două
capete (fig. 5.7b) cu lungimi de 0,7...1
din lungimea CD
Determinarea lungimii podului
pe cale trigonometrică, utilizând
patrulatere cu ambele diagonale
observateSe vor măsura gi compensa
toate unghiurile în triunghi, după care
aplicând regula sinusurilor vom
calcula mai multe valori independente
a lui CD din fiecare triunghi.
c) Determinarea lungimii axei podului (CD) cu ajutorul a două
baze egale, perpendiculare şi simetrice faţă de axa CD a
podului.Aplicând această metodă va creşte precizia de
determinare a axei, întrucât avem un număr dublu de vârfuri
staţionabile, comparativ cu metoda anterioară, iar precizia de
calcul va fi de circa 1:5000.
Ca regulă generală la toate cele trei scheme, trebuie
menţionat faptul că punctele C şi D care reprezintă capetele
podului trebuie să fie foarte bine marcate şi legate planimetria
şi altimetric de reţeaua de sprijin a şantierului.

5.3 Trasarea centrelor infrastructurii la poduri

Punctele M şi N ale axei longitudinale a podului trebuie amplasate la o depărtare suficientă
de malurile râului, pentru a nu fi deteriorate în timpul procesului de construcţie, iar dacă acestea au
dispărut, se vor reconstrui fie pornind de la vârfurile de frângere ale căilor de acces la pod; de la
punctele de reperaj ale capetelor axei podului sau ale reţelei de sprijin existente (vezi fig. 5.2)
Trasarea centrelor infrastructurii pe pilele podurilor şi viaductelor se va face prin aplicarea de
distanţe cu benzi de oţel divizate milimetric, prin intersecţie reperată sau prin intersecţie unghiulară
înainte.
-Aplicarea distanţelor din proiect cu ruletele divizate milimetric, în scopul aplicării centrelor
infrastructurii se va face în cazul albiilor uscate sau îarna pe gheaţă. Distanţele se vor apiica de Ia
punctele M şi N prin măsurarea pe podine orizontale pe direcţia axei longitudinale a podului,
introducând corecţii de etalonare şi temperatură pentru mărimea măsurată a fiecărei deschideri.
-Trasarea prin intersecţie reperată se va face diferit în funcţie de
adâncimea râurilor astfel:
a) Pe râurile- mici cu adâncimea apei <3m şi nenavigabile se pot utiliza procedeele aliniamentelor
paralele şi neparalele cu axa longitudinală a podului.

19
a1) Trasarea cu ajutorul aliniamentelor paralele se poate realiza prin construirea unui aliniament
paralel (M N) în aval de axa podului, pe o podină, iar pe o podină se trasează proiecţiile centrelor
infrastructurilor.
Cu teodolitul instalat pe podină vom trasa
în punctele 1, 2, 3, etc, perpendiculare pe axa MN,
iar distanţele obţinute reprezintă axele
longitudinale ale infrastructurilor care la
intersecţia cu axa traversării MN dau poziţia
centrelor fiecărei infrastructuri C1, C2, etc. Se vor
bate trei piloţi (unul între cele două axe şi doi
dincolo de axa podului care vor permite
continuarea trasării chiar şi în cazul în care
vizibilitatea este întreruptă).

a.2) Trasarea cu ajutorul aliniamentelor neparalele

Se foloseste cand in apropierea cursului
traversarii avem un pod vechi care se poate utilize
pentru traversarea axelor infrastructurii. In acest caz
vom proiecta sub un unghi drept fata de axa
podului(MN), in punctele initiale M’ si N’, unde
masuram unghiurile β si γ calculand distantele X
b
inter infrastructuri astfel : X = sin    ; b- distanta
intre centrele infrastructurilor
b)Rauri cu adnacimea apei mai mare de 4 m si curgere rapida
In acest caz pentru aflarea centrelor infrastructurilor
se vor construi pe cele doua maluri doua baze
perpendiculare pe axa podului (AC si BD) amplasate
una aspre amonte si alta spre aval, iar controlul
trasarii se va face construind alte 2 baze AC’ si
BD’ in prelungirea prismelor.Verificarea pozitiei
centrelor infrastructurilor se face trecand cu teodolitul
in punctele materializate pe cele 2 prelungiri ale
bazelor si intersectand prin vizare la punctele
corespunzatoare de pe malul opus. Toate segmentele
masurate pe cele 2 baze sunt egale intre ele si se masoara fata de axa podului.
c)Metoda intersectiei unghiulare inainte
La aceasta metoda centrele infrastructurii
podului se obtin prin intersectia vizelor pornite de la
2 puncte ale triangulatiei podului.Acest mod de
trasare se utilizeaza de obicei la traversarile peste
rauri mari navigabile.La acest mod de trasare este
necesar ca una din laturile triangulatiei podului si
axa acestuia sa fie aproximativ egale (AB ≈ III) iar
laturile I-A si II-B ≈ I-II/3. Precizia de trasare a
unghiurilor α is β creste odata cu distantele de
vizare, iar pozitia punctelor intersectate 1, 2, 3
trasate din A si B va fi verificata prin a treia viza in
lungul axei I-II. Trasarea centrelor infrastructurilor la raurile mari presupune parcurgerea a 2 etape :
- trasarea cu precizie mica (provizorie, pe apa) cand punctul obtinut se marcheaza cu baliza
plutitoare sau geamandura ; si trasarea definitiva care este realizata dupa ce partea superioara a
infrastructurii a iesit din apa, asigurand precizia trasarii conform normativelor de trasare.

20
 5.4 Trasarea altimetrica peste cursuri de apa
Are ca scop fixarea unor repere de nivelment pe ambele maluri care vor folosi atat in timpul
studiilor hidrologice cat si la alcatuirea bazei altimetrice pentru intocmirea planului topographic la
scara mare cu amplasamentul podului si trasarea in inaltime a constructiilor aferente. La traversarile
pentru lungimi mai mari de 300m vor fi plantate minimum 2 repere permanente pe fiecare mal, iar
eroarea limita in determinarea cotelor in raport cu un reper initial nu trebuie sa depaseasca ±10mm.
Pntru lungimi ale podului de 80 – 300 d sunt suficiente 2 repre de nivelment(cate unul pe fiecare
mal), de care se va lega si fixa in apropierea infrastructurii podului cate un reper provizoriu pentru
transmiterea cotelor pe infrastructurile aflate pe uscat sau in apa la o distanta<100m.Punctele
nivelate se vor marca prin baterea unor cuie, de la care cota poate fi transmisa la piesele
infrastructurii pe verticala in sus sau in jos. Transmiterea cotelor de pe un mal pe altul poate fi facuta
prin : nivelment dublu geometric, nivelment trigonometric sau nivelment hidrostatic.
5.4.1 Transmiterea cotelor prin nivelment dublu geometric
Presupune stationarea cu aparatul de nivel pe ambele maluri alea raului, iar cand conditiile
permit sip e un banc de nisip sau insula catre mijlocul apei. Trasarea cotelor se poate face
astfel prin : nivelment geometric obisnuit la o latime a raului mai mica de 150 m, sau in cazul unei
latimi de pana la 250 m daca avem posibilitatea sa fixam mira pe un pilot in mijlocul albiei si prin
nivelment geometric utilizand o marca mobila pe mira in cazul raurilor cu latimi > 150 m. Se pot
utiliza scheme variate de transmitere a cotelor cu precizia unui nivelment de ordinul II sau II astfel :
a) Schema prin nivelment aplicat atat pe insula cat si de pa maluri
Inainte de efectuarea nivelmentului se vor planta pe ambele maluri cate 2 repere de nivelment(RI, RII
si RIII, RIV) in locuri unde raza de vizare trece la minimum
2-3 m deasupra pamantului.Din statia S1 se vor executa
citiri la firul nivelor in rodinaea reperelor R1, R3 si R4, R2,
iar pentru verificarea determinarii diferentelor de nivel
intre 2 puncte vom stationa cu aparatul si intre reperele de
pe cele 2 maluri ale raului executand din statiile S2 si S3
citiri pe mirele instalate in R1 si R2, respectiv R3 si
R4.Pentru transmiterea cotei poate fi satisfacatoare daca
suma diferentelor de nivel in poligonul R1-R3-R4-R2-R1 sa
fie intre ±10-20 mm.

b) Schema prin nivelment aplicat de pe cele doua maluri- se utilizeaza atunci cand nu exista
insula in mijlocul raului sau nu se pot bate piloti intrucat adancimea apei este prea mare. In acest caz
determinarile vor fi facute dupa ce in prelabil pe cele 2
maulri se amplaseaza decalat 2 repere : R1 si R2 care
formeaza cu 2 puncte de statie I si II materializate pe teren
la o distanta de 10-30 m fata de reperele R1 si R2, un
paralelogram sau dreptunghi. Din statia I se fac 2 citiri : a1
si b1 spre reperele R1 si R2 , iar din statia II alte 2 citiri, a2 si
b2 spre aceleasi repere cu egalitatile distantelor I-R1=II-RII
si I-RII=II-R1.Se executa 2-4 serii de observatii in functie de
latimea raului si precizia necesara de transmitere a cotei, iar
ecartul admis intre diferentele de nivel ale laturii R1-R2
pentru o serie de observatii este 5-10mm/100 m distanta.

c) Schema de aplicare a nivelmentului la rauri cu

latime mai mare de 200-300m
In acest caz pe unul din maluri se amplaseaza reperul de
cota cunoscuta R1(ZR), iar pe celalalt mai alte 2 repere R2 si
R3 care vor constitui impreuna cu R1 varfurile unui triunghi
isoscel.Citirile pe mira din statiile I si II si respectiv II si III
se vor realiza la fel ca in cazul schemei prin nivelment

21
aplicat de pe cele 2 maluri, utilizand concomitent 2 instrumente de nivelment cu puterea de marire
M≥42x si folosind panouri mobile montate pe mira.Pentru obtinerea unor rezultate bune la
transmiterea cotei de pe un mal pe altul se vor respecta urmatoarele conditii : sa nu difere unghiul
« i » dintre directricea nivelei si axa de vizare a lunetei, intrucat la o variatie mica a unhiului dintre
semiserii apar erori sistematice de valori mari in diferentele de nivel ; sa se lucreze in conditii de
temperatura constanta, fiind cunoscut faptul ca o variatie a temperaturii de 1o C provoaca schimbarea
unghiului i cu 0.5˝ ; evitarea influentei refractiei atmosferice verticale prin efectuarea transmiterii
cotelor concomitent cu 2 aparate pe ambele maluri si rotind apoi statiile intre ele.

5.4.2 Transmiterea cotelor prin nivelment trigonometric

Punctele intre care se va face transmiterea
cotei pester au sunt puncte ale triangulatiei
podului care vor fi amenajate si ca repere de
nivelment. Tintele de vizare si teodolitele vor fi
asezate in varfurile unui paralelogram ale carui
laturi scurte I-M si II-N sa nu sepaseasca 3 m.
Ordinea de efectuare a determinarilor este
urmatoarea : citim pe mira apropiata cu luneta
orizontala, inaltimea h a teodolitului deaspura
reperului ; citim unghiurile zenitale Z in ambele
pozitii ale lunetei efectuand 2-3 serii de
observatii ; citim unghiurile zenitale Z prin
schimbarea statiilor intre ele transportand
teodolitele de pe un mal pe altul. In cazul unei serii realizate cu ambele aparate concomitent
diferenta de nivel intre punctele M si N se determina cu relatia :
z  z l i l i
h  Dtg 2 1  1 1  2 2  ; unde z1 si z2 sunt unghiurile zenitale ale tintelor de vizare masurate
2 2 2
concomitent cu teodolitele ; l1 si l2 sunt inaltimile semnalelor de vizare, masurate incepand cu talpa
mirei ; i1 si i2 sunt inaltimile teodolitelor deasupra reprelor M si N. Diferenta de nivel finala se va
obtine ca o medie a seriilor efectuate, iar abaterea acestor valori fata de diferenta de nivel medie, va
fi precizia realizata la transmiterea cotei.

5.4.3 Transmiterea cotelor prin nivelment hidrostatic

Se utilizeaza in deosebi la transmiterea cotelor peste cursuri de apa avand latime mare.
Modul de operare consta in a aseza pe fundul apei un tub de cauciuc rezistent care se va umple cu
apa sub presiune mare pentru a nu ramane bule de aer in el. La capetele furtunului se vor monta
tuburi de sticla cu diviziuni care se fixeaza pe stalpii aflati pe maluri. Vom considera pentru
observatii ca meniscul lichidului din cele 2 tuburi se afla la aceeasi suprafata de nivel, iar cu ajutorul
a 2 instrumente de nivelment vom lega aceasta suprafata de reperele R1 si R2 situate pe cele 2 maluri.
Pentru determinari foarte precise pe ambele maluri se vor face observatii concomitente la intervale
de timp stabilite dupa un anumit
program, in ce priveste
presiunea, temperatura apei si a
aerului, pentru a se putea face
corectii la rezultate atunci cand
este cazul. Diferenta de nivel se
va obtine din media valorilor
rezultate din programul de
observatii.

22
 CAP. 6 Lucrari topografice pt. IMB
6.1 Aspecte generale privind realizarea lucrarilor de imbunatatiri funciare
Studiile de teren premergatoare trasarilor pentru lacrarile de Imbunatatiri funciare se pot clasifica in :
Studiile climatice sunt bazate pe inregistrarile pe perioade lungi de timp (20-30 ani) si ele trebuie sa
prezinte date in legatura cu temperature, precipitatiile, evapotranspiratia potentiala, vanturile etc.
Studiile hidrologice permit sa se prezinte reteaua hidrografica, denumirea albiilor raurilor, debitele
si nivelurile carcteristice, hidrograful debitelor de apa, calitatea apei, regimul viituriloretc.
Studiile hidrogeologice se bazeaza pe foraje executate la diverse adancimi, prezentandu-se sub
forma de harti hidrogeologice cu hidroizofreatele si hidroizohipsele, precum si profile
hidrogeologice representative cu stratificatia pamanturilor si rocilor, caracteristicile stratului acvifer,
regimul nivelurilor apelor freatice etc.
Studiile geotehnice sunt bazate pe foraje executate la diferite adancimi, avand ca rezultat obtinerea
planurilor de situatie cu raionarea geotehnica si indicarea naturii pamanturilor de adancimea
forajelor, planuri de detaliu cu amplasamentele lucrarilor de prospectiuni in zona constructiilor
principale.
Studiile pedologice stabilesc, din punctul de vedere al lucrarilor de imbunatatiri funciare,
caracteristicile si raspandirea solurilor, pe baza lor intocmindu-se harta texturii solului, harta
permeabilitatii, harta capacitatii .
Studiile hidraulice pe baza carora se rezolva mai multe probleme cum ar fi :1) studii pe modele
hidraulice asupra unui sector sau tronson de rau ; 2) conditiile de evacuare a debitelor maxime in
albie, la baraje ; 3)capacitatea de evacuare a descarcatorilor de ape mari ai barajelor ; 4)infiltratiile
prin corpul barajului sau pe sub baraj ; 5) nivelurile apei in emisar si evolutia malului emisarului in
punctele de descarcare a retelelor de descarcare.
6.2 Lucrari topografice la trasarea proiectelor de desecare
Lucrarile de desecare se realizeaza in vederea asigurarii unui regim hidric favorabil atat in sol cat si
la suprafata acestui in vederea dezvoltarii in conditii normale a culturilor. Lucrarile de desecare
cuprind : reteaua permanenta de canale si conducte. Constructiile aferente acesteaia si unele lucrari
anexe. Reteaua permanenta este alcatuita din : canale de pamant deschise realizate in zonele mai
joase constituind reteaua de colectare ; canale deschise de adancime mare pentru interceptarea
panzei freatice sau conducte inchise care formeaza reteaua de drenaj ; canale de centura pentru
interceptarea apelor provenite din exteriorul suprafetei amenajate.
Constructiile aferente retelei de desecare constau in : ruperi de panta(caderi , stavilare, constructii
pentru subtraversare, podete etc). Lucrarile anexe sunt necesare pentru exploaterea amenajarilor
executate si suprind : drumuri de exploatare, plantatii de protectie, diferite constructii pe sistem.
In vederea eliminarii excesului de apa, se vor trasa canale colectoare fie perpendicular, fie sub un
unghi oarecare fata de canalul principal de evacuare.
Aplicand metoda coord. Rectangulare vom trasa pozitia altimetrica a pun ctelor de varsare ale
canalelor colectoare, stabilind din aceste puncte directia axelor respective care se va jalona, la fel se
va face si pentru materializarea prin jaloane a canalelor secundare si a santurilor de desecare. Pentru
canalele de coasta sau centura trasarea axelor se va face prin metoda drumuirii pornind de la punctul
de varsare a canalului. Dupa trasarea axelor si marcare lor ale retelei de canale colectoare si de
evacuare, se vor determina cotele acestor puncte prin nivelment geometric, intocmind fise de
gabaritaj si trasand profilele transversale ale canalelor.
6.2.1 Trasarea profilului transversal a unui canal de desecare amplsat pe un teren ses
Elementele geometrice necesare la trasare
sunt : latimea la fund(b=1,8m), adancimea
canalului (h=2.1m) si inclinarea taluzurilor
(1 :2). Se calculeaza deschiderea totala a
canalului, egala cu 4.2+1.8+4.2=10.2m,
masurand de la axa cate 5.1m pe cele 2
directii. Reperarea tarusilor de pe axa in caz
de distrugere se va face cu ajutorul unor reperi

23
materializati la aceeasi distanta(15-20 m) determinati prin nivelment geometric fata de acelasi plan
de comparatie.
6.2.2 Trasarea profilului transversal al unui canal de coasta
Pentru marcarea pe teren a profilului transversal, utilizam ca si in cazul  trasarii canalului pe
terenul ses, cele 3 elemente esentiale : latimea la fund a canalului (6m), adancimea canalului (3m) si
taluzurile cu inclinarea 1 :1.

24