GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

Psihopedagog Adela SEREA

ASOCIAŢIA ALTERNATIVE SOCIALE

GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ

PENTRU PERSOANELE AFLATE ÎN DETENŢIE

Asociaţia Alternative Sociale 1

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

ARGUMENT

Penitenciarul nu reprezintă doar un spaţiu de detenţie în care deţinuţii ispăşesc o

pedeapsă, ci are şi un rol de reeducare în vederea reintegrării socio-profesionale optime a
persoanelor condamnate în vederea prevenirii recidivei.

Conform Recomandării nr. R (89) 12 / 13. 10. 1989 a Comitetului de Miniştri al

Consiliului Europei cu privire la educaţie, toţi deţinuţii trebuie să aibă acces la educaţie: aceasta
trebuind să includă educaţie de bază, formare profesională, activităţi de creaţie şi culturale,
educaţie fizică şi sport, educaţie socială şi posibilitatea de a frecventa o bibliotecă. De asemenea,
se menţionează că educaţia în penitenciar trebuie să aibă în vedere dezvoltarea în ansamblu a
persoanei, ţinându-se cont de mediul său social, economic şi cultural, subliniindu-se mai ales
importanţa activităţilor de creaţie şi culturale care oferă deţinuţilor posibilităţi speciale de
desfăşurare şi de exprimare, precum şi a educaţiei sociale care să se bazeze pe elemente practice
care să permită deţinutului să-şi gestioneze viaţa cotidiană din penitenciar, în scopul facilitării
reintegrării sale în societate.

Educaţia deţinuţilor trebuie să ţină cont de caracteristicile şi principiile educaţiei adulţilor,

dar şi de faptul că privarea de libertate are efecte negative generale ca: depersonalizarea,
instituţionalizarea, desocializarea etc. şi efecte negative specifice fiecărui individ cum ar fi nivelul
scăzut de educaţie, dificultăţi de concentrare, slabe abilităţi de interacţiune şi comunicare,
iritabilitate crescută şi accese de furie etc.

Toate aceste aspecte justifică mai ales beneficiul educaţiei nonformale în mediul
penitenciar, educaţie care are ca principal scop ocuparea creativă a timpului şi dezvoltarea unor
abilităţi şi deprinderi necesare creşterii autonomiei personale şi a şanselor de reintegrare socială şi
profesională.

Asociaţia Alternative Sociale 2

2006
GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

CUPRINS

1. Activităţi introductive

2. Activităţi de autocunoaştere şi intercunoaştere

3. Activităţi ludice şi de relaxare

4. Activităţi culturale şi de cunoaştere

5. Activităţi de socializare

6. Activităţi practice pentru muncă şi viaţă

7. Activităţi de formare a autonomiei personale

8. Concluzii

9. Bibliografie

Asociaţia Alternative Sociale 3

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

I. ACTIVITĂŢI INTRODUCTIVE

Activităţile introductive pe care le propunem au ca scop familiarizarea deţinuţilor cu

tehnicile şi regulile specifice lucrului în grup precum şi cu noţiuni generale despre învăţare şi
educaţie.

Activitatea 1: LUCRUL ÎN GRUP

Scop: Familiarizarea cu principalele reguli de lucru în grup.
Obiective:
O1. Să definească termenul de grup;
O2. Să explice avantajele lucrului în grup;
O2. Să realizeze propriul set de reguli de grup;
O3. Să lucreze în grup respectând regulile de comunicare;
Materiale: flipchart / tablă, markere / cretă, planşe sau slid-uri cu regulile de grup, foi sau caiete
şi instrumente de scris, Fişa cu REGULI DE GRUP.
Timp: 1 h
Descrierea activităţii:
1. Li se cere participanţilor să dea exemple de grupuri şi în urma discuţiilor se formulează o
definiţie a grupului.

Grupul este un ansamblu format din două sau mai multe persoane care desfăşoară o
activitate comună având acelaşi scop şi respectând reguli comune.

2. Discuţie liberă despre avantajele şi dezavantajele lucrului în grup.

3. Se cere participanţilor să spună ce reguli trebuie respectate într-un grup ca cel în care se află.
Toate părerile se trec pe o foaie de flipchart şi se discută. Se poate prezenta la final fişa cu
următoarele REGULI DE GRUP.

1. Toţi membrii grupului sunt egali

2. Toţi membrii grupului stau pe scaune aşezate în cerc.
3. Toţi membrii grupului păstrează o atitudine decentă. (poziţie pe scaun, gesturi)
4. Toţi membrii grupului folosesc un limbaj adecvat.
5. Toţi membrii grupului au dreptul la o opinie.
6. Fiecare membru al grupului are posibilitatea de a-şi exprima liber opiniile.
7. Vorbim pe rând şi ridicăm mâna pentru a ne înscrie la cuvânt.
8. Toţi membrii grupului ascultă fără a ironiza sau umili.
9. Toţi membrii grupului respectă părerea celorlalţi.
10. Se critică numai ideile, nu persoanele.
11. Toţi membrii grupului participă activ la activităţi.
12. Toţi membrii grupului realizează exerciţiile.
13. În grup se vorbeşte numai despre subiectele propuse.

Asociaţia Alternative Sociale 4

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

Activitatea 2: EDUCAŢIE NONFORMALĂ VERSUS EDUCAŢIE FORMALĂ

Scop: Familiarizarea cu noţiunea de educaţie nonformală

Obiective:
O1. Să explice diferenţa între educaţia formală şi educaţia nonformală;
O2. Să lucreze în grup respectând regulile de comunicare;
Materiale: flipchart / tablă, markere / cretă, planşe sau slid-uri cu definiţiile şi caracteristicile
educaţiei formale şi nonformale, foi sau caiete şi instrumente de scris.
Timp: 1 h
Descrierea activităţii:
1. Discuţie liberă despre educaţia formală şi educaţia nonformală; definiţii, caracteristici pe
marginea planşelor sau slid-urilor cu definiţiile şi caracteristicile educaţiei formale şi nonformale.

Educaţia formală este educaţia organizată, de la învăţământul primar la învăţământul

superior care include programe specializate de pregătire profesională şi tehnică şi care se
desfăşoară în şcoală sau în alte instituţii specializate de învăţământ pe baza unor programe
oficiale care se finalizează cu certificate şi diplome.

Caracteristici ale educaţiei formale:

• Obligatorie până la un anumit nivel
• Instituţionalizată şi ierarhizată pe cicluri şcolare
• Gradată cronologic
• Organizată şi condusă de la un centru de autoritate la nivel ministerial
• Trecerea de la un nivel la altul presupune parcurgerea unui curriculum obligatoriu, în mare
parte impus
• Profesorul este autoritatea centrală
• Relaţia profesor-elev este formală

Educaţia nonformală reprezintă orice program planificat de educaţie personală sau

socială, conceput pentru a îmbunătăţi anumite competenţe, în afara curriculum-ului
formal, prin activităţi educative desfăşurate în afara sistemului formal de învăţământ
de către diferite instituţii educative.

Caracteristici ale educaţiei nonformale:

• Voluntară, bazată pe implicarea atât a individului, cât şi a grupului, stimulează formarea
relaţiilor interumane
• Se desfăşoară în contexte variate şi presupune un cadru de învăţare, o structură şi un
conţinut flexibil
• Participativă şi centrată pe cel care învaţă
• Urmăreşte anumite obiective educaţionale, dar este centrată în special pe formarea abilităţilor
pentru/de viaţă şi pregătirea pentru cetăţenia activă
• Holistică şi orientată spre proces, bazată mai mult pe experienţă şi acţiune, având ca punct de
plecare nevoile participanţilor
• Valorifică la maximum experienţa, autoritatea fiind aleasă nu impusă

Asociaţia Alternative Sociale 5

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

2. EXERCIŢIU – Discutaţi despre ceea ce este Adevărat şi ceea ce este Fals în

educaţia non-formală. Listaţi părerile pe o coală de flipchart, pe 2 coloane.
Confruntaţi lista obţinută cu tabelul de mai jos.

ADEVĂRAT
1. Educaţia nonformală are un caracter formativ
2. În cadrul educaţiei nonformale se transmit şi
informaţii
3. Educaţia nonformală se bazează pe metode
participative, active
4. Participanţii pot sta jos în timpul activităţilor
5. Participanţii pot întrerupe formatorul pentru a
pune întrebări sau pentru a clarifica unele aspecte
6. Educaţie nonformală există şi în şcoli
7. Planul iniţial al cursului se poate modifica în
funcţie de reacţiile participanţilor
8. Trecerea de la o etapă de învăţare la alta se va
realiza, în educaţia nonformală, numai după ce toţi
participanţii şi-au îndeplinit sarcinile
9. În cadrul educaţiei nonformale poţi spune liber
ceea ce gândeşti
(„Metode creative folosite în activităţile cu tinerii” – Suport de curs realizat de Fundaţia Life –
FALS
1. Educaţia nonformală nu presupune evaluare
2. Educaţia nonformală nu presupune un cadru
organizat
3. Între cursanţi şi formator trebuie să existe o
subordonare ierarhică
4. În cadrul educaţiei nonformale este doar joc şi nu
învăţare
5. În educaţia nonformală nu se folosesc metodele
expozitive
6. Greşelile trebuie sancţionate, pedepsite
7. Cursanţii pot face glume oricând pe seama
colegilor, formatorului etc.
8. Educaţia nonformală trebuie coordonată la nivel
central de Minister
9. Educaţia se transmite unilateral, de la formator
la cursanţi
Centrul de resurse şi informaţii pentru organizaţii )

Activitatea 3: STILURI DE ÎNVĂŢARE

Scop: Analizarea propriului stil de învăţare

Obiective:
O1. Să descrie diferite stiluri de învăţare;
O2. Să-şi analizeze propriul stil de învăţare pe baza chestionarului;
Materiale: flipchart / tablă, markere / cretă, Chestionarul stilurilor de învăţare, foi sau caiete şi
instrumente de scris.
Timp: 1 h
Descrierea activităţii:
1. Exerciţiul Şarpele experienţei personale de învăţare. Participanţii primesc câte o foaie şi un creion
şi li se cere să deseneze pe această foaie un şarpe. Educatorul explică participanţilor că pe acest
şarpe trebuie să treacă experienţele / situaţiile personale de învăţare care i-au marcat cel mai
profund, pozitiv sau negativ. Participanţii au la dispoziţie 3-5 minute pentru a îndeplini această
sarcină. Educatorul împarte grupul mare în subgrupuri de 3-6 persoane şi fiecare participant
trebuie să descrie şi să explice subgrupului 1 situaţie de învăţare pozitivă şi o situaţie de învăţare
negativă care l-a marcat. În fiecare subgrup se alcătuieşte o listă cu experienţele pozitive şi o listă
cu experienţele negative de învăţare. Listele sunt afişate şi discutate în grupul mare astfel încât să
se evidenţieză diferitele stiluri de învăţare.
2. Participanţii vor completa Chestionarul stilurilor de învăţare pentru identificarea propriului
Asociaţia Alternative Sociale 6
2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

stil. Educatorul explică particularităţile fiecărui stil de învăţare: Activ, Reflexiv, Teoretician,
Pragmatic

Chestionar Stiluri de învăţare 1

Parcurgeţi chestionarul stilurilor de învăţare si punctaţi conform instrucţiunilor. Transferaţi
punctajul pentru fiecare poziţie a ciclului de învăţare, in diagrama si uniţi punctele obţinute. Cea
mai lunga axa din figura obţinută indica felul dumneavoastră preferat de învăţare. Completarea
chestionarului nu are limita de timp. Corectitudinea rezultatelor depinde de cat de sincer veţi fi.
Nu exista răspunsuri bune sau proaste. Daca sunteţi de acord cu o afirmaţie, puneţi semnul „O”.
Daca nu sunteţi de acord, puneţi semnul „X”.

1. Am opinii foarte ferme despre ceea ce este bine sau rău, corect sau incorect.
2. Acţionez adesea fără să ţin cont de consecinţele posibile.
3. Am tendinţa sa soluţionez problemele pas cu pas.
4. Consider ca procedurile formale limitează libertatea de acţiune a oamenilor.
5. Am reputaţia ca spun cu voce tare, simplu si direct, ceea ce gândesc.
6. Constat ca acţiunile bazate pe intuiţie sunt la fel de valabile ca si cele bazate pe o gândire si
o analiza atenta.
7. îmi plac tipurile de activităţi care îmi permit sa le pregătesc şi să le implementez minuţios.
8. Îi chestionez tot timpul pe oameni in privinţa premiselor lor fundamentale.
9. Ce contează cel mai mult este daca un lucru are aplicabilitate practica.
10. Caut în mod activ experienţe noi.
11. Când aud despre o idee sau o abordare noua, încep să mă gândesc la felul cum pot fi
aplicate in practică.
12. Ţin foarte mult la autodisciplina; de exemplu îmi supraveghez regimul alimentar, fac
exerciţii fizice zilnice, respect un program strict.
13. Mă mândresc când realizez o lucrare fără cusur.
14. Mă împac mult mai bine cu persoanele logice, analitice, decât cu cele spontane,
„iraţionale”.
15. Mă preocupă foarte mult interpretarea datelor la care am acces, şi evit să trag concluzii
pripite.
16. Îmi place sa iau o decizie după ce mă gândesc cu atenţie la toate alternativele.
17. Mă atrag mai mult ideile noi, neobişnuite, decât cele cu aplicabilitate practica.
18. Prefer sa încadrez lucrurile in tipare cunoscute.
19. Accept si mă supun procedurilor atâta timp cat consider ca eficientizează munca.
20. Îmi place sa leg acţiunile mele de un principiu general.
21. În discuţii îmi place sa fiu exact la subiect.
22. Tind sa am relaţii mai degrabă distante , decât informale cu colegii.
23. îmi place provocarea lucrurilor noi sau diferite.
24. îmi plac oamenii spontani, amuzanţi.
25. Dau o atenţie mare detaliilor , înainte de a ajunge la o concluzie.
26. Mi se pare dificil sa vin cu idei nebuneşti.
27. Nu cred in pierderea timpului datorita „învârtitului in jurul cozii”.
28. Am grija sa nu trag prea uşor concluzii.
29. Prefer sa am cat mai multe surse de informaţii posibile.
1
P. Honey si A. Mumford (1929) – the Manual of Learning Styles, Peter Honey
Asociaţia Alternative Sociale 7
2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

30. Oamenii neserioşi, care nu iau lucrurile in serios, mă irita.

31. Ascult punctul de vedere al altora înainte sa mi-1 spun pe al meu.
32. Tind sa spun deschis ce sentimente am.
33. În discuţii, îmi place să mă uit la alţii cum vorbesc.
34. Prefer sa răspund la evenimente spontan , flexibil, decât sa planific minuţios înainte.
35. Tind sa fiu atras/ atrasa de tehnici cum ar fi: planuri de contingenţa, grafice, analize.
36. Mă îngrijorează daca trebuie să mă grăbesc, dacă am un termen limita prea strâns.
37. Tind sa judec ideile oamenilor după aplicabilitatea lor practica.
38. Oamenii liniştiţi, tăcuţi, mă fac să nu mă simt in largul meu.
39. Mă simt iritat de oamenii care grăbesc lucrurile.
40. Este mult mai important să trăieşti prezentul, decât sa te gândeşti la trecut sau la viitor.
41. Cred ca deciziile bazate pe o analiza atenta a tuturor informaţiilor, sunt mai bune decât cele
bazate pe intuiţie.
42. Tind sa fiu un perfecţionist.
43. În discuţii culeg de obicei o mulţime de idei scoase la un moment.
44. În întâlniri evidenţiez ideile practice, realiste.
45. Foarte des regulile sunt pentru a fi încălcate.
46. Prefer sa stau retras si sa iau in considerare toate consideraţiile.
47. Văd adesea inconsistenţă ţi slăbiciuni în ideile altora.
48. Vorbesc mai mult decât ascult.
49. Pot, de regula, sa găsesc modalităţi mai bune si mai practice de a rezolva o problema.
50. Cred ca rapoartele scrise trebuie sa fie concise si la obiect.
51. Cred că trebuie sa primeze o gândire raţională, logică.
52. Am tendinţa ca in relaţiile cu oamenii sa ating mai degrabă problemele concrete, decât sa
mă angajez in discuţii cu caracter social.
53. Îmi plac cei care abordează o problema in mod realist si nu teoretic.
54. În cadrul unei discuţii îmi pierd răbdarea dacă apar chestiuni irelevante.
55. Dacă am întocmit un raport, fac multe ciorne, pana când scriu versiunea finală.
56. Mă entuziasmează să încerc un lucru, ca sa vad daca merge in practica.
57. Ţin foarte mult să ajung la o soluţie printr-o abordare logică.
58. Îmi place să fiu eu cel care vorbeşte cel mai mult.
59. În cadrul unei discuţii, constat adesea ca eu sunt cel realist, aducându-i pe oameni la obiect
şi evitând speculaţiile fanteziste.
60. Înainte de a hotărî ceva, îmi place sa cântăresc mai multe alternative.
61. În discuţiile cu oamenii, constat adesea ca eu sunt cel mai obiectiv dintre toţi.
62. Prefer, de regula, sa nu ies in fata, sa nu-mi asum controlul, sa nu vorbesc mult.
63. Îmi place când sunt in stare sa-mi încadrez acţiunile curente in tabloul general al activităţii
pe termen lung.
64. Când ceva merge rău, mă mulţumesc sa ridic din umeri.
65. Am tendinţa sa resping ideile spontane , fanteziste, pe motiv ca sunt inaplicabile.
66. Este cel mai bine sa gândeşti cu atenţie înainte sa treci la acţiune.
67. În general obişnuiesc mai mult să ascult decât sa vorbesc.
68. Am tendinţa să fiu dur cu cei cărora le este dificil să adopte o abordare logica.
69. De cele mai multe ori, consider că scopul justifică mijloacele.
70. Nu mă deranjează sa-i lovesc pe oameni în sentimentele lor, atâta timp cat reuşesc sa fac să
meargă treaba.

Asociaţia Alternative Sociale 8

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

71. Mi se pare sufocant sa lucrez după planuri formale şi obiective specifice.

72. Fac parte, de regulă dintre cei care sunt sufletul unei petreceri.
73. Fac orice este necesar pentru a-mi realiza lucrarea.
74. Mă plictisesc iute de munca metodica, detaliata.
75. Ţin foarte mult sa analizez premisele fundamentale, principiile si teoriile pe care se bazează
diferitele lucruri si evenimente.
76. Mă interesează întotdeauna ce gândesc oamenii.
77. Îmi plac şedinţele conduse metodic si respectarea agendei.
78. Mă feresc de aspectele subiective, echivoce.
79. îmi plac situaţiile de criza cu agitaţia si dramatismul lor .
80. Oamenii mă considera adesea insensibil la sentimentele lor.

Punctajul
Acordaţi cate un punct flecarei afirmaţii pe care aţi notat-o cu semnul O. Cele care au primit
semnul X nu primesc nici un punct. Indicaţi pe lista de mai jos afirmaţiile la care aţi pus
semnul O.
2 7 1 5
4 13 3 9
6 15 8 11
10 16 12 19
17 25 14 21
23 28 18 27
24 29 20 35
32 31 22 37
34 33 26 44
38 36 30 49
40 39 42 50
43 41 47 53
45 46 51 54
48 52 57 56
58 55 61 59
64 60 63 65
71 62 68 69
72 66 75 70
74 67 77 73
79 76 78 80
Activ Reflexiv Teoretician Pragmatic

Asociaţia Alternative Sociale 9

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

4. ÎNVĂŢAREA EXPERIENŢIALĂ CA PREMISĂ A EDUCAŢIEI

NONFORMALE

Scop: Înţelegerea mecanismului învăţării experienţiale

Obiective:
O1. Să definească învăţarea experienţială;
O2. Să exemplifice învăţarea experienţială.
Materiale: flipchart / tablă, markere / cretă, Planşă sau slide cu Modelul învăţării experienţiale,
foi sau caiete şi instrumente de scris.
Timp: 1 h
Descrierea activităţii:
1. Se prezintă definiţia şi etapele învăţării experienţiale aşa cum reies din model şi se discută
liber fiecare etapă.
2.
Învăţarea experienţială este învăţarea din experienţe.

Caracteristici ale învăţării experienţiale:

• Are o structură flexibilă a activităţilor de învăţare în grup şi exerciţii similare experienţelor
din viaţă
• Educatorul are ca principală funcţie crearea unui mediu propice învăţării (stimulativ, eficient,
relevant)
• Participanţii îşi conduc învăţarea individual şi îşi asumă responsabilitatea pentru asta
• Presupune antrenarea într-o activitate, revizuirea critică a acestei activităţi, extragerea
concluziilor şi aplicarea rezultatelor într-o altă situaţie practică

Asociaţia Alternative Sociale 10

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

Modelul învăţării experienţiale:

3. Discuţie liberă despre importanţa şi utilitatea învăţării experenţiale

4. Exerciţiul Axa Pro / Contra – Educatorul cere participanţilor să-şi imagineze o axă între cele
2 extreme (TOTAL PRO şi TOTAL CONTRA). Participanţii vor trebui să se aşeze pe această
axă imaginară în funcţie de convingerile personale în legătură cu utilitatea învăţării experienţiale;
cu cât sunt mai mult de acord vor trebui să se aşeze mai aproape de capătul TOTAL PRO şi
invers.

Asociaţia Alternative Sociale 11

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

II. Activităţi de autocunoaştere şi intercunoaştere

Activităţi de autocunoaştere şi intercunoaştere sunt exerciţii şi jocuri individuale sau de

grup (4 – 20 persoane) care au ca principal scop o mai bună cunoaştere a propriei persoane
şi/sau a celorlalţi.
Le recomandăm a fi folosite într-un program de educaţie nonformală pentru deţinuţi pentru
că ele pot optimiza relaţiile din penitenciar prin dezvoltarea unor atitudini prosociale ca
înţelegere, toleranţă, acceptare etc. prevenind astfel eventuale conflicte.
În funcţie de momentul utilizării şi de timpul care poate fi alocat, aceste activităţi pot fi
simple exerciţii introductive sau de final în cadrul altor programe sau teme sau pot reprezenta
simple secvenţe distractive.

Exemple:

1. „Eu sunt ... şi-mi place să mănânc .../ să citesc .../ să mă îmbrac cu ... / etc.”
Scop: Optimizarea cunoaşterii de sine şi / sau a acelorlalţi
Obiective:
O1. Să exprime în faţa grupului propriile preferinţe în ceea ce priveşte mâncarea, îmbrăcămintea,
interesele;
O2. Să asculte preferinţele celorlalţi.
Materiale; - nu sunt necesare
Timp: ½ h – 1 h
Descrierea activităţii: participanţii stau pe scaune în cerc şi fiecare trebuie să-şi spună numele şi
mâncarea sau cartea preferată etc. Dacă grupul este nou format li se poate cere participanţilor să
repete ceea ce au spus cei dinaintea lor înainte de a-şi spune numele propriu pentru reţinerea cât
mai exactă a tuturor informaţiilor.
Se poate creşte gradul de complexitate al activităţii, cerându-se participanţilor să explice cât mai
pe larg preferinţa (De ce îţi place?; Când ai mâncat / îmbrăcat / citit prima oară această mâncare
/ îmbrăcăminte / carte?; Povesteşte o întâmplare hazlie care are legătură cu această preferinţă!
Etc.) sau li se poate solicita să spună primele 3 preferinţe.
Variantă: „Dacă aş fi un animal aş fi ... pentru că ...”;

2. „Nume-adjectiv”
Scop: Optimizarea cunoaşterii de sine şi / sau a acelorlalţi
Obiective:
O1. Să identifice propriile trăsături de personalitate;
O2. Să asculte părerile celorlalţi.
Materiale: nu sunt necesare.
Timp: ½ h – 1 h
Descrierea activităţii: participanţii stau pe scaune în cerc şi fiecare trebuie să-şi spună numele şi
un adjectiv care îi reprezintă şi începe cu aceeaşi literă ca şi numele lor – Cristi cel Credincios.
Variantă: Se poate solicita participanţilor să –şi spună numele şi 3 calităţi sau, ca şi la exemplul
anterior, li se poate cere să explice pe larg alegerea.

3. „Reclama personală”

Asociaţia Alternative Sociale 12

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

Scop: Optimizarea cunoaşterii de sine şi / sau a acelorlalţi şi dezvoltarea creativităţii

Obiective:
O1. Să creeze o reclamă a propriei persoane;
O2. Să evalueze critic pozitiv reclamele celorlalţi participanţi.
Materiale: foi de flipchart, markere, culori, pensoane sau orice alte materiale
Timp: ½ h – 1 h
Descrierea activităţii: fiecare participant va trebui să-şi creeze în 15 minute o reclamă a propriei
persoane şi să o prezinte grupului cât mai creativ. Activitatea se poate desfăşura şi sub formă de
concurs.

4. „Autoportretul”
Scop: Optimizarea cunoaşterii de sine şi / sau a celorlalţi şi dezvoltarea creativităţii
Obiective:
O1. Să – şi construiască autoportretul;
O2. Să evalueze critic pozitiv portretele celorlalţi participanţi.
Materiale: foi de flipchart, markere, culori.
Timp: ½ h – 1 h
Descrierea activităţii: fiecare participant trebuie să-şi deseneze propria figură pe marginea căreia
se va discuta ulterior răspunzându-se la întrebări de genul – Ochii sunt deschişi sau privirea este
întoarsă? De ce?; Zâmbetul/tristeţea au motive şi în realitate? Dacă priviţi acest autoportret vă
recunoaşteţi?; Autoportretul vă reprezintă? Etc.)
Variantă: Se poate realiza „Autoportretul în grup” - fiecare îşi face autoportretul şi la final
moderatorul prezintă pe rând aceste autoportrete, membrii grupului trebuind să răspundă la
întrebările de mai sus. Participanţilor li se poate cere să identifice persoane căreia îi aparţine
autoportretul.

5. “Cine sunt eu?”

Scop Optimizarea cunoaşterii de sine şi / sau a celorlalţi şi dezvoltarea creativităţii
Obiective:
O1: să-şi exprime gândurile şi sentimentele despre problemele personale.
O2: să vorbească în grup despre aceste gânduri şi sentimente
Materiale Fişa de lucru a participanţilor “Cine sunt eu?”, creioane, tablă, cretă, hârtie.
Timp 1 h
Descrierea activităţii
1. Se cere participanţilor să răspundă sincer şi să completeze fişa de lucru “Cine sunt eu?”
2. După ce participanţii au completat fişa de lucru, vor descrie una din calităţile pe care au
arătat că o admiră, aceste calităţi fiind notete de educator pe o coală mare / pe tablă. Dacă apar
repetări se notează cu o linie fiecare menţionare, pentru a sublinia câţi participanţii s-au referit la
acea calitate.
3. Se poartă o discuţie liberă pe marginea întrebărilor: A fost greu să răspundeţi la întrebările
din fişă? Explicaţi.; V-aţi simţit stânjeniţi sau vi s-a părut greu să scrieţi lucruri pozitive despre
voi înşivă, chiar dacă nimeni nu va citi ce aţi scris? Explicaţi.; Cum vi se pare că vă folosiţi timpul
pentru a reflecta la calităţile voastre?; Admirăm şi trăsăturile negative ale oamenilor? Explicaţi.

Asociaţia Alternative Sociale 13

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

CINE SUNT EU? – Fişa de lucru

Nume _______________________Prenume_________________________
Data completării______________________

1. Oamenii de care îmi pasă cel mai mult în viaţă sunt ________________________________
___________________________________________________________________________

2. Mă simt mândru de mine când _______________________________________________

________________________________________________________________________

3. Sunt o persoană plăcută pentru că_____________________________________________

___________________________________________________________________________

4. Oamenii pe care îi admir cel mai mult în viaţă sunt______________________

________________________________________________________________________

5. Calităţile pe care le admir cel mai mult la ei sunt__________________________________

__________________________________________________________________________

6. Două din cele mai remarcabile calităţi ale mele sunt________________________________

___________________________________________________________________________

7. Unul dintre lucrurile cele mai bune pe care le-am făcut vreodată a fost__________________
___________________________________________________________________________

Asociaţia Alternative Sociale 14

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

III. Activităţi ludice şi de relaxare

Activităţi ludice şi de relaxare sunt acele activităţi individuale sau de grup care au ca
principal scop detensionarea, destinderea persoanei/grupului, condiţionarea pozitivă operantă şi
crearea unui mediu relaxat.
Le recomandăm a fi folosite într-un program de educaţie nonformală pentru deţinuţi pentru
că ele pot optimiza relaţiile din penitenciar prin reducerea stresului şi a sentimentului de teamă,
optimizarea comunicării şi asigurarea bunei dispoziţii etc. prevenind astfel eventuale conflicte.
În funcţie de momentul utilizării şi de timpul care poate fi alocat, aceste activităţi pot fi
simple exerciţii introductive sau de final în cadrul altor programe sau teme sau pot reprezenta
simple secvenţe distractive.

Exemple: Audiţii muzicale, vizionări de filme, plimbări, dans, dramatizări; jocuri de societate ca:
„ŢOMANAP”, „Telefonul fără fir”, „Telefonul fără fir cu gesturi” (participanţii stau în cerc, cu
spatele spre interiorul cercului şi un participant face un gest sau o succesiune de gesturi; următorul participant
trebuie să imite gesturile ş.a.m.d. Ultimul participant se asemenea în faţa celui care a iniţiat gesturile şi va face
gesturile percepute de el, în timp ce primul participant va face gesturile iniţiale. În mod normal, aceste gesturi ar
trebui să fie identice, însă acest lucru se întâmplă foarte rar. După ce a făcut gestul, fiecare participant se întoarce
cu faţa spre cerc.), „Mim cu sau fără muzică”, „Una spun şi alta fac” (participanţii stau în cerc şi un
participant stă în interiorul cercului şi mimează o acţiune. Următorul participant îl întreabă: Ce faci? Primul
participant va răspunde, numind o altă acţiune decât cea mimată (Exp. mimează tăiatul lemnelor şi spune că
scrie). Participantul care a întrebat Ce faci ? rămâne în cerc şi va mima ce a spus celălalt că face (în exp. va
mima că scrie), „Obiectul multifuncţional” (Participanţii stau în cerc şi un participant stă în cerc şi ţine în
mână un obiect (exp. capsator). El va mima o acţiune făcută cu acest obiect, diferită de cea la care se foloseşte
obiectul respectiv=capsat (exp. perie de haine, perie de dinţi, clamă, pix, etc.). Cine recunoaşte şi numeşte obiectul
intră în cerc.) etc.

IV. ACTIVITĂŢI CULTURALE ŞI DE CUNOAŞTERE

Activităţi culturale şi de cunoaştere sunt activităţile care au ca scop

consolidarea/completarea cunoştinţelor, lărgirea sferei cunoaşterii şi formarea/exersarea
deprinderilor cognitive
În această categorie de activităţi includem toate activităţile care facilitează reintegrarea şcolară
sau optimizarea situaţiei şcolare pentru deţinuţii care îşi definitivează studiile în penitenciar,
completarea culturii generale şi de specialitate, exersarea deprinderilor cognitive de bază (calcul şi
rezolvare de probleme matematice, scris-citit, învăţare etc.)
Le recomandăm a fi folosite într-un program de educaţie nonformală pentru deţinuţi pentru
că ele pot optimiza relaţiile din penitenciar prin creşterea stimei de sine şi valorificarea intereselor
deţinuţilor.

Exemple:
1. Activităţi de asistare/sprijinire a beneficiarilor reintegraţi şcolar în efectuarea temelor;
2. Discuţii pe marginea unor cărţi citite/filme vizionate – aceste discuţii se pot organiza
spontan dacă constatăm că există interese comune în rândul membrilor grupului (toţi au vizionat
un film care i-a impresionat) sau pot fi provocate prin vizionarea unor filme în grup şi discutarea

Asociaţia Alternative Sociale 15

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

lor ulterioară sau prin recomandarea unor lecturi ca suport pentru discuţii tematice. Alegerea
filmului/ cărţii se face în funcţie de grup.
3. Rezolvarea de exerciţii şi probleme logico-matematice şi de perspicacitate
4. Jocuri şi exerciţii de îmbogăţirea vocabularului cum sunt: „Găseşte sinonime /antonime
/omonime”, „Cât mai multe cuvinte cu A”, Rebusuri /integrame etc.
5. Exerciţii şi activităţi de stimulare a comunicăriiîn grup
Exemplu: Lista proverbelor şi aforismelor
Scop: compararea părerilor spontane ale membrilor unui grup, aflarea opiniilor acestora cu
privire la diferite situaţii.
Obiective:
O1: Să –şi spună părerea cu privire la conţinutul unor proverbe sau aforisme
O2: Să asculte opiniile celorlalţi
O3: Să respecte reguli de comunicare în grup
Materiale: o listă cu proverbe şi aforisme pentru fiecare persoană şi o foaie de răspuns în care
sunt trecute numerele de ordine ale proverbelor şi variantele de răspuns: A – Întru-totul adevărat; B
– Nu este întru-totul adevărat; C – Nu pot să răspund nici cu A, nici cu B.
Timp: 1h – 1 ½ h
Desfăşurarea activităţii:
1. Fiecare participant completează individual chestionarul.
2. Se compară răspunsurile tuturor participanţilor, fiind trecute într-un tabel sintetic astfel: în
prima coloană se consemnează numărul de ordine al proverbelor, iar în celelalte coloane se trec
răspunsurile persoanelor.
În cazul în care există unanimitate a răspunsurilor, se cere membrilor grupului să explice de ce au
dat aceleaşi răspunsuri. Dacă răspunsurile sunt divergente, se organizează o discuţie asupra
cauzelor.
3. La final se organizează o discuţie privind dificultăţile legate de comunicare (aceleaşi expresii,
foarte cunoscute şi recunoscute, pot să nu aibă aceeaşi semnificaţie pentru toată lumea) şi se
subliniază că multe dintre stările tensionate au ca sursă superficialitate a modului în care sunt
formulate opiniile, aprecierile referitoare la persoane, situaţii.
Prezentăm mai jos o listă cu proverbe şi aforisme (ele pot fi, însă, înlocuite şi cu altele).
Recomandăm utilizarea unor liste cuprinzând 35-50 de proverbe.

2) Membrii grupului
1) Proverbe şi aforisme 1 2 3 4 5 6 7

Gândeşte de azi şi pentru mâine

Cărţile trebuie să urmeze ştiinţei şi nu ştiinţa cărţilor
Soarele, cât de cald este, nu încălzeşte pe toată lumea
Pe prietenul sigur îl cunoşti în împrejurări nesigure
La vijelii, copacii cei mari cad, iar buruienile rămân pe loc
Niciodată un invidios nu va ierta meritul
Mai lesne este să ciopleşti pomul decât omul
Sunt obiceiuri care mai bine să fie călcate, decât urmate
Cine nu ştie potecile nu ştie nici drumul mare
Este dorită lenea celui rău şi tăcerea prostului

Asociaţia Alternative Sociale 16

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

Cu cât râul este mai adânc, cu atât curge mai lin

Munca omului noroc îi aduce
Când treci prin ţara orbilor, închide şi tu un ochi
Cu capul se lucrează mai greu decât cu sapa şi lopata
Unde omul se mulţumeşte acolo raiul şi-l găseşte
Vorba rea fuge mai tare decât cea bună
Mai bine un duşman înţelept decât un prieten nărod
Lauda în faţă este jumătate ocară
Toţi se plâng de bani, dar de minte nimeni
Prostul întâi vorbeşte şi apoi gândeşte
Talentul fără de noroc este de prisos
Cugetul cel bun este cea mai bună pernă
Vai de cel care cade pe mâna unui intrigant! Că se vede
legat de mâini şi de picioare cu lanţuri ce nu le vede
Fie-ţi milă de timpul care trece în zadar
Dulce este viaţa, dar scump o plătim
Răul nu rămâne nepedepsit
Mic cu cei mici şi mare cu cei mari mereu să te arăţi
Cine cutează să spună adevărul, lesne poate merge cu
capul spart
Munca are rădăcini amare, dar fructe dulci
Ce se obţine lesne nu e bun
Greu se cunoaşte cineva pe sine
Pe toţi să-i asculţi, dar pe puţini să-i crezi
Pe cei mai buni cai îi mănâncă hamul
Să te asemenea cu cei puţini, iar nu cu cei mulţi
Cele mai mari gânduri din inimă izvorăsc

6. Jocuri şi exerciţii de dezvoltare a imaginaţiei şi creativităţii ca: desene/colaje tip mozaic sau
tapet, construire de scenarii/povestiri pe temă dată, ilustrarea prin desen a unui
obiect/personaj imaginar, completarea de propoziţii/povestiri/desene neterminate („Du
gândul mai departe”, „Ce s-ar întâmpla dacă ... – exp. soarele ar fi rece sau nu ar fi pe
lume flori etc”),
7. Exerciţii de exersare a empatiei („Ce-ai face dacă ai fi în locul ... – exp. mamei tale sau al
preşedintelui etc.”)
Precizare: În funcţie de nivelul grupului / individului, se recomandă la început exerciţii de
empatizare cu persoane neutre infracţiunii, putându-se apoi introduce exerciţii de emapatie cu
victima.
8. Exerciţii/jocuri pentru dezvoltarea atenţiei şi a capacităţii de concentrare ca „Ce lipseşte
din desen/cameră?”, „Ce este în plus?”, „Găseşte diferenţele/asemănările”.
Planşe pentru „Găseşte diferenţele”

Asociaţia Alternative Sociale 17

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

9. Exerciţii de exersare a memoriei etc.

Asociaţia Alternative Sociale 18

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

V. Activităţi de socializare

Activităţi de socializare = activităţi care au ca scop principal formarea şi exersarea

deprinderilor de comportare civilizată şi de relaţionare socială adecvată
În această categorie de activităţi includem toate activităţile care vizează optimizarea relaţiile
dintre deţinuţi în perioada de detenţie, consolidarea şi pozitivarea relaţiilor în grup, exersarea de
relaţii în micro-grupuri (familie, clasă, colectiv de muncă, grupul de prieteni) şi macro-grupuri (la
restaurant, la cinematograf, la teatru, la cumpărături etc.).
Le recomandăm a fi folosite într-un program de educaţie nonformală pentru deţinuţi pentru
că ele pot optimiza relaţiile din penitenciar şi facilita reintegrarea socio-profesională după
eliberare prin exersarea unor comportamente prosociale.
Exemple: aniversări ale zilelor de naştere, organizarea de petreceri cu ocazia sărbătorilor
religioase, jocuri de rol şi alte jocuri / competiţii sportive în aer liber etc. În jocul de rol se joacă
o scurtă piesă care are subiect inspirat din viaţa reală. În utilizarea jocului pe roluri trebuie să se
ţină cont de sentimentele participanţilor şi de stereotipurile şi prejudecăţile care pot influenţa
rezultatele jocului. Întotdeauna, jocul de rol trebuie să fie urmat de discuţii.

1) Ghici cine vine la cină?

Scop Conştientizarea rolului pe care îl are familia în transmiterea valorilor societăţii
Obiective
O1. Să analizeze mesajele pe care le-au primit de la familie despre oameni diferiţi din punct de
vedere socio-cultural
O2. Să explice valorile care se ascund în spatele acestor mesaje.
Materiale Copii ale role-cardurilor, hârtie si pixuri pentru observatorii speciali
Timp 1h
Desfăşurarea activităţii
1. Din grup se vor alege 4 voluntari pentru roluri si alţi 4 care vor fi observatori speciali. Restul
membrilor grupului rămân observatori generali.
2. Fiecare observator va observa un voluntar şi va nota toate argumentele folosite de acesta. Se
hotărăşte de la început cine pe cine observă.
3. Fiecare voluntar primeşte un role – card şi are 2-3 minute să intre în rol.
Card 1 FIICA / Fiul – Ai hotărât să-ţi înfrunţi familia şi să le spui că vrei să te muţi cu prietenul
tău / prietena ta de culoare.
Situaţia – Iţi anunţi familia că vrei să locuieşti cu prietenul tău / prietena ta, care e de culoare şi încerci să-ţi
aperi hotărârea. Argumente: vrei să iei o poziţie pentru a te opune prejudecăţilor faţă de relaţiile dintre tinerii de
origine diferită.
Card 2 MAMA – Fiica ta / fiul tău are un prieten / o prietenă de culoare cu care are o relaţie
foarte apropiată.
Situaţia – Vă iubiţi fiica/ fiul foarte mult dar nu înţelegeţi cum a putut să vă facă un asemenea lucru. Vă
sprijiniţi soţul în tot ce zice. Nu vă ameninţaţi fiica / fiul.
Card 3 FRATELE MAI MARE – Sora ta / fratele tău are un prieten / o prietenă de culoare cu
care are o relaţie strânsa.
Situaţia – În principiu nu-ti pasă dacă sora ta / fratele tău are un prieten / o prietenă de culoare şi de fapt tu
aperi dreptul oamenilor de a fi liberi. Îţi arăţi grija şi vrei să-ţi aperi sora / fratele.
Card 4 TATAL – Fiica ta / fiul tău are un prieten / o prietenă de culoare cu care are o relaţie
foarte apropiată.

Asociaţia Alternative Sociale 19

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

Situaţia – D-voastră reprezentaţi autoritatea în casă, nu sunteţi de acord cu relaţia fiicei/fiului şi vă pasă de ce
spun oamenii. Gândiţi-vă la un tată sever şi argumentaţi precum ar face- o el.
4. Scena: 4 scaune în semicerc reprezintă camera de zi a unei case în care vor asista la o discuţie
în familie.
5. Scena se joacă timp de 15 – 20 minute.
6. Se poartă o discuţie despre cum s-au simţit voluntarii- actori. Fiecare observator va
citi argumentele folosite de fiecare actor pentru a-i convinge pe ceilalţi. Se continuă cu o discuţie
cu tot grupul despre care au fost argumentele asemănătoare cu cele pe care le-aţi auzit in familiile
voastre?; Ar fi existat vreo diferenţă dacă în loc să fie de culoare prietenul / prietena ar fi fost de
aceeaşi rasă?; Ce s-ar fi întâmplat dacă nu era vorba despre o relaţie cu o persoană de culoare ci
despre o relaţie între persoane de acelaşi sex?; Credeţi că asemenea conflict e normal în zilele
noastre, sau e ceva trecut?

2. „Avioanele”
Scop Exersarea abilităţilor de negociere şi rezolvare de conflicte
Obiective:
O1. Să utilizeze tehnici de negociere şi rezolvare de conflicte
O2. Să lucreze în grup
Materiale: Foi flipchart, hârtie de copiator alba, hârtie de copiator colorata, markere, carioca /
creioane colorate / tempera, pensoane, pixuri, scotch, lipici solid, flipchart, ecran,
videoproiector, laptop
Timp: 1 h – 1 ½ h
Descrierea activităţii
1. Participanţii se împart în 2 grupuri. Educatorul explică regulile exerciţiului: fiecare grup
reprezintă o mare companie de avioane; cele 2 companii sunt în concurenţă şi trebuie să
construiască cel mai performant avion care se găseşte la ora actuală pe piaţă (avion confecţionat
din hârtie care trebuie să zboare pe o distanţă de minim 7m şi care să fie colorat în minim 10
culori). Pentru a realiza acest avion, fiecare companie trebuie să realizeze un prototip cu care să
convingă Banca (reprezentată de către 2 voluntari şi educator) să îi finanţeze producţia de
avioane. Fiecare Companie primeşte de la Bancă un minim de resurse cu care, însă nu poate
începe realizarea prototipului. Prima companie primeşte 5 coli de hârtie, iar a doua companie
primeşte 1 tub de lipici şi 5 creioane colorate. Echipele companiilor sunt informate că au voie să
negocieze atât între ele cât şi cu banca pentru obţinerea de noi resurse. Câştigă echipa care
realizează producţia cea mai mare de avioane în 20 de minute. La final se vor purta discuţii în
grupul mare despre: Cum au decurs negocierile?; Dacă au apărut conflicte cum au fost abordate?
Etc.

3. „Negocierea valorilor”
Scop Exersarea abilităţilor de negociere şi rezolvare de conflicte
Obiective:
O1. Să utilizeze tehnici de negociere şi rezolvare de conflicte
O2. Să lucreze în grup
Materiale: hârtie pixuri
Timp: 1 h
Descrierea activităţii

Asociaţia Alternative Sociale 20

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

1. Educatorul le spune participanţilor următoarea poveste: „Sunteţi în vacanţă. Vă pregătiţi

pentru o excursie. Unde?! ... Este vorba despre o excursie prin viaţă care va dura câteva luni.
Trebuie să vă faceţi bagajele, care pentru această excursie vor fi diferite de cele obişnuite. Pentru
a vă relaxa şi a vă simţi cât mai bine în această vacanţă, trebuie să vă luaţi în bagaj cel puţin 10
calităţi şi 10 defecte ale voastre.” Participanţii sunt lăsaţi 10 minute pentru a nota aceste calităţi şi
defecte. După aceea formatorul continuă: „Este foarte, foarte târziu. Mai sunt doar 5 minute
până la plecarea trenului şi bagajul vostru nu se închide. Din păcate toate defectele sunt aşezate la
fundul rucsacului, iar la suprafaţă sunt doar calităţile. Trebuie să lăsaţi acasă 3 calităţi. Tăiaţi de pe
listă trei calităţi de care credeţi că vă puteţi lipsi câteva luni.” Participanţii au la dispoziţie 5
minute pentru a rezolva această sarcină. După aceea formatorul continuă: „Bravo! Sunteţi în
tren! Plecaţi în excursia vieţii voastre. Acum aţi ajuns la destinaţie. Din păcate, deja observaţi că
nu aveţi în bagaj tot ceea ce v-ar trebui pentru a vă descurca. Din fericire, puteţi negocia cu
colegul de cameră pentru a obţine de la el ceea ce vă lipseşte.” Participanţii se împart în perechi
şi timp de 5 minute trebuie să negocieze astfel încât să obţină de la partener trăsăturile pe care ei
nu le au dar şi le-ar dori. Regulă: Nu poţi da nimic fără să primeşti ceva la schimb.
2. După aceea educatorul continuă: „Din păcate la colegul de cameră nu aţi găsit tot ceea ce vă
doriţi. Din fericire puteţi merge împreună la vecinii de apartament să negociaţi cu ei.”
Participanţii au la dispoziţie 5 minute pentru a uni echipele 2 câte 2 şi să poarte o negocie în grup
de 4.
3. Educatorul continuă: „Din păcate nici la vecini nu aţi găsit tot ceea ce vă doriţi. Din fericire
puteţi merge cu toţii în holul hotelului pentru a vedea dacă nu puteţi să negociaţi cu un alt
membru al grupului mare.” Participanţii au la dispoziţie 10 minute pentru a se reuni în grupul
mare şi să poarte o negociere cu ceilalţi.
4. La final se vor purta discuţii în grupul mare despre: Cât de uşor / greu a decurs negocierea?;
Cât de mulţumit este fiecare participant de „bagajul” pe care îl are acum?; Cât de greu a fost să
schimbe defecte pe calităţi? Etc.

VI. ACTIVITĂŢI PRACTICE PENTRU

MUNCĂ ŞI VIAŢĂ

Activităţi practice pentru muncă şi viaţă sunt activităţi care au ca scop formarea/exersarea
de deprinderi şi abilităţi necesare pentru optima integrare şcolară şi/sau socio-profesională
În această categorie de activităţi includem toate activităţile care vizează formarea de
deprinderi necesare pentru reintegrarea şcolară şi/sau socio-profesională, dezvoltarea capacităţii
de concentrare şi de respectare a unui program, dezvoltarea de deprinderi util-gospodăreşti
Le recomandăm a fi folosite într-un program de educaţie nonformală pentru deţinuţi pentru
că ele pot facilita reintegrarea socio-profesională după eliberare prin exersarea unor
comportamente prosociale.
Exemple: activităţi de expresie plastică folosindu-se diferite suporturi, instrumente şi
materiale – hârtie, culori, materiale textile, sticlă, seminţe şi alte materiale naturale, mărgele etc.
(desene, picturi, colaje, cusături, broderii şi împletituri, modelaj, origami, confecţii de obiecte din
lemn), exerciţii şi jocuri de organizare a spaţiului şi de orientare spaţio-temporală, activităţi
gospodăreşti şi de întreţinere a igienei spaţiului (gătit, spălat şi curăţenie, înfrumuseţarea
spaţiului) etc.

Asociaţia Alternative Sociale 21

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

Exemplu de exerciţiu de orientare spaţio-temporală:

Atinge punctele – Participanţii stau în cerc. Coordonatorul de joc numeşte câteva repere care
vor trebui atinse: perete, genunchiul unui coleg, umărul unui coleg, întrerupător, tricou roşu,
nasul unui partener. La semnal, participanţii pornesc şi trebuie să stingă toate reperele în ordinea
dată. La începutul jocului este recomandat să dăm doar 3 repere ca apoi numărul acestora să
crească. Se pot oferi repere direcţionale ca: dreapta uşii, ceva verde din stânga etc.

Asociaţia Alternative Sociale 22

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

VII. ACTIVITĂŢI DE FORMARE A AUTONOMIEI PERSONALE

Activităţi de formare a autonomiei personale reprezintă activităţi care au ca scop

formarea/exersarea de deprinderi de autoservire şi autoîngrijire în vederea adaptării la viaţa
cotidiană.
În această categorie de activităţi includem toate activităţile care vizează informarea privind
igiena personală/igiena mediului şi viaţa sexuală – discuţii pe marginea unor materiale
informative, jocuri de rol pentru diferite roluri din familie sau din societate (angajat, cumpărător,
locatar al blocului etc.), exerciţii de realizare a bugetului personal sau al familiei, discuţii şi jocuri
de rol pentru dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor şi de realizare a unor planuri personale
de viitor.
Le recomandăm a fi folosite într-un program de educaţie nonformală pentru deţinuţi pentru
că ele pot facilita reintegrarea socio-profesională după eliberare prin exersarea unor
comportamente prosociale.

1. „Comportamente sănătoase şi comportamente de risc”

Scop: promovarea unui stil de viaţă sănătos
Obiective:
O1. să identifice comportamentele sănătoase şi de risc
O2. să analizeze diferite comportamente sănătoase şi de risc „acceptate social”
Materiale: flipchart / tablă, markere / cretă, planşe sau slid-uri cu comportamentele sănătoase
sau de risc, foi sau caiete şi instrumente de scris
Timp: 1 h
Desfăşurarea activităţii
1. Grupul se subîmparte în 2 grupuri, 1 sub grup trebuind să identifice cât mai multe
comportamente care întreţin starea de sănătate, celălalt subgrup lucrând la o listă cu
comportamente de risc.
2. Fiecare grup deleagă un reprezentant care prezintă lista cu comportamente
3. Se discută în grupul mare. Eventual se prezintă listele de mai jos.

Comportamente sănătoase: exerciţiu fizic (practicat regulat), alimentaţie sănătoasă, echilibru

somn-veghe, comportament sexual protejat, comportamente preventive (vizite medicale regulate,
utilizarea centurii de siguranţă, utilizarea cremelor de protecţie solară, utilizarea echipamentelor
de protecţie etc.).
Comportamente de risc: sedentarism; alimentaţie nesănătoasă; fumat, consum de alcool,
droguri; comportament sexual neprotejat; neutilizarea centurii de siguranţă, a echipamentelor
de protecţie, a cremelor de protecţie solară; nerespectarea unui program de controale medicale
periodice etc.

Asociaţia Alternative Sociale 23

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

VIII. CONCLUZII

Cine poate organiza şi desfăşura activităţi de educaţie nonformală cu persoanele deţinute?

• Educatorii, psihologul sau asistentul social din penitenciar împreună cu unul sau mai mulţi
beneficiari
• Beneficiarii între ei (după principiile peer-education)

Unde se pot realiza aceste activităţi?

• Într-un club sau un spaţiu special amenajat în penitenciar
• În aer liber (când beneficiarii au permisiunea de a ieşi)

Care sunt criteriile care ghidează selecţia activităţilor cu beneficiarii?

• Vârsta şi educaţia beneficiarilor
• Maturizarea psiho-socială şi nivelul de dezvoltare intelectuală al beneficiarilor
• Interesele şi nevoile exprimate de deţinuţi
• Mărimea grupului şi relaţiile stabilite în grupul beneficiarilor
• Starea psihică a persoanelor deţinute şi recomandările psihologului
• Planurile de viitor pe care le are fiecare beneficiar
• Materialele şi resursele de care dispune penitenciarul

Important! Activităţile de educaţie nonformală nu trebuie impuse!

Care sunt modalităţile de proiectare/planificare şi evaluare a activităţilor de educaţie

nonformală realizate cu deţinuţii?
Se recomandă a se realiza o planificare lunară a activităţilor pentru fiecare beneficiar sau pentru un
grup. Structura planificării poate fi: scop, 1-3 obiective, titluri şi descrierea succintă a activităţilor,
resurse, standarde de performanţă şi modalităţi de evaluare.
Evaluarea activităţilor realizate trebuie să aibă, în principal, caracter formativ şi se poate realiza, în
funcţie de tipul de activitate, prin: discuţii, chestionare, foi de lucru, fişe de observaţii, aprecierea
lucrărilor realizate, expoziţii etc.

Asociaţia Alternative Sociale 24

2006
 GHID DE EDUCAŢIE NONFORMALĂ PENTRU PERSOANLE AFLATE ÎN DETENŢIE

BIBLIOGRAFIE

1. Liviu Măgurianu şi Adela Serea, Suport de curs Formare de formatori pentru coordonatorii Centrelor de
Tineret. Program de educaţie de la egal la egal pentru prevenirea şi combaterea traficului de copii şi reintegrarea
copiilor victime ale traficului în scopul exploatării prin muncă sau sexuale, Asociaţia Alternative Sociale
Iaşi, 2005
2. SCREAM, ILO-IPEC, 2003
3. Includerea socială a tinerilor – Ghidul lucrătorului de tineret, European Youth Exchange, Moldova,
2004
4. Metode creative folosite în activităţile de tineret, Fundaţia Life
5. TOT-Intercultural Learning Manual, Fundaţia Life
6. Games & Activities – compilation, Fundaţia Life
7. Pachetul Educational al Animatorului de Tineret (CD multimedia), Fundatia Life
8. Domnica Petrovai, Bogdana Bursuc, Raluca Tătaru, Maria Nistor, Cum să ne dezvoltăm un stil de
viaţă sănătos, Centrul Parteneriat Pentru Egalitate, Bucureşti, 2004
9. Ghidul educatorului, Centrul de Resurse Juridice, Open Society Institute, Direcţia Generală a
Penitenciarelor, Bucureşti, 2003
10. Mihaela Săsărman (coordonator), Manualul Comunităţii Terapeutice, Bucureşti 2003

11. Alte resurse:

12. www.youthpeer.org
13. www.fhi.org
14. www.life.org
15. www.gender.ro

Asociaţia Alternative Sociale 25

2006