SISTEMUL

NERVOS
PERIFERIC
 Sistemul nervos periferic include toate formaţiunile
extranevraxiale care alcătuiesc sistemul nervos somatic şi sistemul
nervos vegetativ.
 Legătura dintre sistemul nervos central şi componentele
organismului se realizează prin nervi.
 Nervul este format din fibre nervoase grupate în fascicule, care-şi
au originea în encefal - nervii cranieni, sau în măduva spinării -
nervii spinali.
 Filetele nervoase care alcătuiesc nervii sunt:
 motoare, cu originea în sistemul nervos central;
 senzitive, cu originea în ganglionii nervilor cranieni sau spinali,
formaţiuni fusiforme, alb cenuşiu plasate pe rădăcinile nervilor;
 senzoriale, cu originea în organele de simţ.
 Pe traiect nervii emit ramuri comunicante prin care se
realizează plexuri nervoase.
 Nervii emit numeroase ramuri: musculare, cutanate,
articulare, vasculare.
 Nervii motori se termină în muşchii striaţi sub formă de plăci
neuromotorii, iar nervii senzitivi se termină prin corpusculi
senzitivi.
 NERVII CRANIENI
Nervii cranieni îşi au originea în nucleii din encefal şi au fost sistematizaţi în 12 perechi de
către SAMUEL THOMAS SOEMMERING (1755-1830), dar se pare că notarea lor cu cifre
romane îi aparţine lui GALENUS (150 e.n.) din Roma Antică.
 I – NERVII OLFACTIVI
 II – NERVUL OPTIC
 III – NERVUL OCULOMOTOR
 IV – NERVUL TROCLEAR
 V – NERVUL TRIGEMEN
 VI – NERVUL ABDUCTOR
 VII – NERVUL FACIAL (INTERMEDIOFACIAL)
 VIII – NERVUL VESTIBULOCOCLEAR
 IX – NERVUL GLOSOFARINGIAN
 X – NERVUL VAG
 XI – NERVUL ACCESORIU
 XII – NERVUL HIPOGLOS
Nervii cranieni se pot clasifica după origine şi după funcţie.
După origine nervii cranieni sunt:
prozencefalici: I, II;
mezencefalici: III, IV;
rombencefalici: V, VI, VII, VIII, IX, X, XI, XII.
După funcţie nervii cranieni se clasifică în:
nervi senzoriali: I, II, VIII;
nervi motori: III, IV, VI, XI, XII;
nervi micşti: V, VII, IX, X.
 NERVII OLFACTIVI

 sunt alcătuiţi din numeroase filete nervoase cu originea

reală în mucoasa olfactivă din cavitatea nazală şi cu
originea aparentă în bulbul olfactiv. Din cavitatea nazală
ajung în cavitatea craniană prin lama ciuruită a etmoidului.
 Din nervii olfactivi se detaşează nervul vomeronazal şi
nervul terminal , care se desprind din mucoasa olfactivă a
organului vomeronazal şi se alătură nervilor olfactivi. Pe
traiectul nervului terminal, în vecinătatea bulbului olfactiv,
se găseşte un ganglion terminal.
 La mamiferele domestice nu s-au depistat probleme
olfactive, cu excepţia canidelor bolnave de turbare, la care s-
au remarcat halucinaţii olfactive.
 NERVUL OPTIC

 este un nerv senzorial cu funcţie vizuală, conduce influxul

nervos de la retină la chiasma optică, la corpii geniculaţi
laterali şi coliculii rostrali care constituie centrul reflex
optic, precum şi la cortexul de pe faţa medială a lobilor
occipitali.
 Originea reală a nervului optic se găseşte în retină, iar
originea aparentă la nivelul chiasmei optice.
 Filetele nervoase traversează aria ciuruită a coroidei şi
scleroticii, se dispun în jurul arterei şi venei centrale a
retinei şi se detaşează de la polul caudal al bulbului ocular,
traversează canalul optic şi pătrunde în cavitatea craniană,
unde se încrucişează cu simetricul realizând chiasma
optică.
 NERVUL OCULOMOTOR
 conţine fibre motoare şi parasimpatice cu originea
reală în nucleul motor şi nucleul parasimpatic din
mezencefal, iar originea aparentă în şanţul medial
de pe pedunculul cerebral. Perforează meningele şi
prin fisura orbitară ajunge în cavitatea orbitară, se
plasează între muşchii drept ventral şi retractor al
bulbului ocular, se divide într-o ramură dorsală şi
o ramură ventrală, inervează cea mai mare parte a
muşchilor bulbului ocular, corpul ciliar şi irisul.
 NERVUL TROCLEAR
 este un nerv motor cu originea reală în
nucleul motor din mezencefal şi cu originea
aparentă caudal de coliculul caudal, între
coliculul caudal şi pedunculul cerebelar
rostral.
 În vălul medular rostral, cei doi nervi trocleari
se intersectează şi formează decusaţia
nervilor trocleari inervând muşchiul oblic
dorsal al globului ocular.
 NERVUL TRIGEMEN

este un nerv mixt, somatosenzitiv şi somatomotor, inervând o parte din pielea capului,
mucoasa cavităţii orale şi muşchii masticatori.
 Fibrele motoare îşi au originea reală în nucleul motor din punte numit şi nucleu
masticator.
 Fibrele senzitive îşi au originea reală în ganglionul trigeminal de pe rădăcina senzitivă a
nervului, situat într-o duplicătură a durei mater şi în tractul mezencfalului.
 Fibrele care provin din ganglionul trigeminal sunt sistematizate în:
 fibre protoptice, exteroceptive pentru sensibilitatea termoalgică a pielii şi mucoasei;
 fibre epicritice pentru sensibilitatea tactilă a pielii şi mucoasei;
 fibre dentare responsabile de sensibilitatea proprie a dinţilor, proprioceptive, tactile şi
dureroase;
 Rostral de ganglionul trigeminal, nervul trigemen se trifurcă în: nervul oftalmic, nervul
maxilar, nervul madibular.
 Nervul trigemen este un nerv mixt şi prin:
 fibrele motoare ale nervului mandibular inervează muşchii: maseter, temporal, pterigoidian
medial, pterigoidian lateral, milohioidian, porţiunea rostrală a muşchiului digastric, tensor al
timpanului, tensori ai palatului moale;
 fibrele senzitive controlează sensibilitatea din regiunile: frontală, auriculară, palpebrală,
cavităţile nazale, palatul dur, palatul moale, dinţi, gingii, buze, planşeul oral, moţul mentonier;
 fibrele simpatice şi parasimpatice reglează secreţia glandelor salivare, lacrimale, tarsale,
nazale, palatine, acţionează asupra irisului producând mioza sau midriaza, intervin în
acomodarea cristalinului, fibre care provin pe calea unor nervi desprinşi din ramurile nervilor
facial, glosofaringian şi vag.
 NERVUL ABDUCTOR

 este un nerv motor care îşi are originea reală în nucleul

motor din punte sau mielencefal, iar originea aparentă
rostral în şanţul lateral ventral al mielencefalului.
 părăseşte cavitatea craniană prin fisura orbitară, trece medial
de nervul maxilar, apoi se plasează între nervul oculomotor
şi oftalmic, se divide într-o ramură pentru muşchiul drept
lateral şi o ramură pentru porţiunea laterală a muşchiului
retractor al bulbului ocular.
 NERVUL FACIAL
numit şi nerv intermediofacial este un nerv mixt, având fibre motoare, senzitive, parasimpatice şi
simpatice.
După unii autori ar exista XIII perechi de nervi cranieni, componenta motoare alcătuind nervul facial, iar
componenta senzitivă nervul intermediar.
Fibrele motoare îşi au originea reală în nucleul motor al nervului facial şi fibrele parasimpatice în
nucleul parasimpatic sau lacrimal şi salivar superior, numit şi lacrimo-muco-nazal din punte şi
mielencefal.
Fibrele senzitive îşi au originea în ganglionul geniculat situat pe genunchiul nervului facial din canalul
nervului facial al porţiunii pietroase a osului temporal.
Fibrele simpatice ajung în nervul facial de la ganglionul cervical cranial prin plexul carotidian intern pe calea
nervilor pietros mic şi pietros mare.
Originea aparentă a nervului facial este situată la extremitatea laterală a corpului trapezoid.
Nervul facial pătrunde în canalul nervului facial prin meatul acustic intern din porţiunea pietroasă a
temporalului, realizează o inflexiune numită genunchiul nervului facial unde se găseşte ganglionul
geniculat senzitiv, apoi iese prin gaura stilomastoidiană şi se plasează medial de glanda parotidă,
direcţionându-se rostral spre mandibulă, trece peste muşchiul maseter, ventral de arcada zigomatică, primeşte
o ramură comunicantă de la nervul auriculotemporal provenit din mandibularul trigemenului şi realizează
un plex subzigomatic din care se desprind ramurile bucale.
Traseul nervului facial poate fi sistematizat în trei traiecte:
traiectul intraosos;

traiectul subparotidian;

traiectul facial.

Nervul facial prin:

fibrele motoare inervează muşchii urechii mijlocii, occipitohioidieni, porţiunea caudală a digastricului,
muşchii palatului moale;
fibrele senzitive colectează senzaţiile din primele 2/3 rostrale ale mucoasei limbii, mucoasa palatină şi
nazofariangiană;
fibrele simpatice şi parasimpatice intervin în secreţia salivară, nazală şi lacrimală.
 NERVUL VESTIBULOCOCLEAR
 numit sau statoacustic este un nerv senzorial, format din doi nervi distincţi
şi cu funcţii diferite:
nervul vestibular responsabil de simţul static, echilibru şi orientare;

nervul coclear pentru simţul acustic.

Originea reală a nervului vestibular se află în ganglionul vestibular sau

Scarpa, senzitiv şi plasat în porţiunea pietroasă a temporalului, la intrarea în
labirintul osos din urechea internă.
Originea reală a nervului coclear se află în ganglionul spiral senzitiv, din
baza lamei spirale a melcului osos în urechea internă.
Originea aparentă a nervului vestibulococlear se găseşte lateral de corpul
trapezoid.
Nervul vestibular captează impulsurile de la maculele utriculei şi saculei,
de la crestele ampulare din ampulele canalelor semicirculare prin nervul
utriculoampular şi nervul sacular şi le conduce la tracturile
mezencefalului, prozencefalului şi măduvei spinării.
Nervul coclear captează vibraţiile din canalul spiral al cocleei şi le
conduce la nucleul coclear dorsal din mielencefal şi la corpul geniculat
medial.
 NERVUL GLOSOFARINGIAN
este un nerv mixt, constituit din fibre motoare, senzitive, parasimpatice şi simpatice.
Originea reală a:

fibrelor motoare sunt în nucleul ambiguu nucleul motor al nervilor glosofaringian şi vag din
mielencefal;
fibrele senzitive în ganglionul proximal şi ganglionul distal de pe traiectul nervului;

fibrele parasimpatice în nucleul parasimpatic al nervului glosofaringian din mielencefal numit şi

salivar caudal;
fibrele simpatice provin din ganglionul cervical cranial.

Din ganglionul distal se desprinde nervul timpanic sau ramura lui Jacobson, care pătrunde în
cavitatea timpanică, unde în vecinătatea promontoriului se ramifică formând un plex timpanic de
unde se desprind:
nervul pietros mic ale cărui fibre parasimpatice se dirijează spre ganglionul otic al nervului
mandibular;
nervii caroticotimpanici care conţin fibre simpatice provenite din plexul carotic intern, realizat
din ganglionul cervical cranial;
ramură tubară pentru tuba auditivă;

Nervul glosofaringian prin:

fibrele motoare inervează muşchii ridicători şi constrictori ai faringelui şi muşchii palatului moale;

fibrele senzoriale controlează sensibilitatea gustativă din treimea caudală a limbii;

fibrele senzitive sunt responsabile de sensibilitatea bazei limbii, istmului gâtlejului, faringelui,
cavitatea timpanică şi tuba auditivă;
fibrele parasimpatice trec şi la ganglionul otic al mandibularului;

fibrele simpatice ajung la glanda parotidă, tuba auditivă, nervul pietros mare.
 NERVUL VAG
numit şi pneumogastric este un nerv mixt ale cărui fibre îşi au originea reală:
fibrele motoare în nucleul ambiguu, nucleu comun pentru nervii vag şi glosofaringian, situat
în mielencefal;
fibrele senzitive în ganglionul proximal şi ganglionul distal ai nervului vag;

fibrele parasimpatice din nucleul parasimpatic al nervului vag din mielencefal numit şi
nucleu cardio-pneumo-enteric;
fibrele simpatice provin din ganglionul cervical cranial.

Originea aparentă se află în şanţul lateral dorsal al mielencefalului.

părăseşte cavitatea craniană prin gaura jugulară sau sfâşiată, pe traiect prezintă un ganglion
proximal sau jugular şi un ganglion distal sau nodos, comuni cu nervul glosofaringian.
se direcţionează ventro-caudal, medial de nervul hipoglos, se alătură fibrelor simpatice ale
ganglionului cervical cranial şi formează trunchiul vagosimpatic care însoţeşte dorsal artera
carotidă comună de-a lungul şanţului jugular, înconjuraţi de vagina carotică.
Pătrunde în cavitatea toracică prin apertura cranială a toracelui , la baza cordului se bifurcă şi se
uneşte cu simetricele formându-se dorsal şi ventral de esofag câte un trunchi vagal dorsal şi un
trunchi vagal ventral care străbat diafragma alături de esofag prin ostiul esofagian dispus între
pilierii stâng medial şi drept medial, pentru a ajunge în cavitatea abdominală.
este sistematizat în patru porţiuni: cefalică, cervicală, toracică, abdominală.

fibrele motoare inervează muşchii: constrictori ai faringelui, ai laringelui, ai esofagului;

fibrele senzitive doar la canide culeg sensibilitatea pielii din scafa auriculei, în rest culeg
sensibilitatea viscerală a: palatului moale, faringelui, laringelui, traheei, esofagului, bronhiilor,
pulmonilor, cordului, marilor vase de la baza cordului, organelor din cavitatea abdominală;
fibrele parasimpatice şi simpatice întreţin tonusul fibrelor musculare netede din organe, sunt
moderatoare şi inhibitoare ale ritmului cardiac, excito-secretoare pentru glandele mucoaselor
organelor din cavitatea toracică şi abdominală
 NERVUL ACCESORIU

este un nerv motor a cărui origine reală o are în nucleii motori din
mielencefal şi măduva spinării iar originea aparentă în şanţul lateral
ventral al mielencefalului.
Împreună cu nervul vag părăseşte cavitatea craniană prin gaura jugulară
sau gaura sfâşiată, emite o ramură internă prin care comunică cu nervul
vag şi o ramură externă care se dirijează ventro-caudal, sub glanda
parotidă, încrucişează medial artera occipitală, ajunge ventral de aripa
atlasului şi se bifurcă într-o ramură dorsală şi o ramură ventrală.
Pe traiect primeşte fibre de la ganglionul cervical cranial prin care
participă la formarea plexului faringian.
 NERVUL HIPOGLOS

este un nerv motor cu originea reală în nucleul motor al nervului

hipoglos din mielencefal şi cu originea aparentă în şanţul lateral ventral
al mielencefalului.
părăseşte cavitatea craniană prin canalul nervului hipoglos al
occipitalului, se curbează ventro-cranial, trece lateral de artera carotidă
externă şi de faringe, pătrunde în limbă şi emite ramuri linguale una
dorsală şi alta ventrală, prin care inervează muşchii limbii.
Pe traiect nervul hipoglos emite filete parasimpatice şi simpatice care
participă la formarea plexului faringian, primite de la ramura faringiană
a nervului vag şi respectiv de la ganglionul cervical cranial.
De asemenea, schimbă fibre cu ramura ventrală a nervului spinal CI-
CIII, formând ansa cervicală.
 NERVII SPINALI
 au originea reală în măduva spinării şi părăsesc canalul vertebral prin găurile
intervertebrale sau vertebrale laterale.
 Fiecare nerv spinal are două radăcini, o rădăcină dorsală şi o rădăcină ventrală.
 Originea aparentă a rădăcinii dorsale se află la nivelul şanţului lateral dorsal al
măduvei spinării, iar a rădăcinii ventrale în şanţul lateral ventral.
 Rădăcina dorsală este alcătuită din filete mai groase şi mai puţine, senzitive şi
parasimpatice, pe traiect prezentând un ganglion spinal, iar rădăcina ventrală conţine
filete motoare mai subţiri şi mai numeroase.
 Rădăcinile nervului spinal perforează meningele măduvei spinării şi se unesc într-un
trunchi comun, care părăseşte canalul vertebral prin gaura intervertebrală sau ventrală
laterală ca apoi să se bifurce într-o ramură dorsală şi o ramură ventrală.
 Pe traiect din trunchiul nervului spinal se vor desprinde:
 ramura meningiană care reintră în canalul vertebral şi emite ramuri pentru plexul
meningean a cărui filete se distribuie meningelui şi vaselor sanguine din canalul
vertebral;
 ramuri comunicante albe mielinice şi cenuşii amielinice care leagă nervul spinal de
lanţul ganglionar simpatic paravertebral.
 Nervii spinali au o dispoziţie segmentară, metamerică şi sunt perpendiculari pe
măduva spinării, cu excepţia celor sacro-caudali care sunt oblici latero-caudal formând
în jurul conului terminal al măduvei spinării aşa numita coadă de cal.
 În funcţie de regiunea corporală şi de specie, numărul perechilor de nervi spinali
diferă.
 Fiecare nerv spinal se bifurcă într-o ramură dorsală şi o ramură
ventrală.
 Din ramura dorsală a nervului spinal C1se detaşează nervul
suboccipital, din C2 nervul occipital mare.
 Din ramura ventrală a nervului spinal C2 se desprinde nervul
auricular mare şi nervul transvers al gâtului.
 Restul ramurilor ale nervilor spinali cervicali se întreţes
formând plexuri venoase.
 Ramurile ventrale ale nervilor spinali C5-C7 alcătuiesc nervul
frenic şi alături de ramurile ventrale ale nervilor C8 şi Th1-Th2
participă la formarea plexului brahial.
 PLEXUL BRAHIAL
Plexul brahial se formează din întreţeserea ramurilor ventrale ale ramurilor ventrale
ale nervilor spinali cervicali VI,VII,VIII şi toracali I şi II.
Din plexul brachial se desprind:
nervul dorsal al spetei;

nervul subclavicular;

nervul suprascapular;

nervii subscapulari;

nervul musculocutanat;

nervul axilar;

nervii pectorali craniali;

nervul toracic lung;

nervul toracodorsal;

nervul toracic lateral;

nervii pectorali caudali;

nervul radial;

nervul median;

nervul ulnar.
 NERVII TORACICI
 Fiecare nerv toracic emite o ramură dorsală şi o ramură ventrală.
Ramura dorsală se bifurcă într-o ramură medială pentru musculatura spinării şi
o ramură laterală cutanată, care emite o ramură cutanată laterală şi o ramură
cutanată medială prin care este inervată pielea trunchiului până la linia care uneşte
tuberozitatea spinei scapulare cu rotula.
Ramura ventrală sau nerv intercostal se direcţionează de-a lungul marginii
caudale a coastei corespondente, trece printre muşchii intercostali intern şi extern,
apoi se plasează între muşchiul intercostal intern şi fascia endotoracică acompaniat
de artera şi vena intercostale.
nervul costoabdominal trece caudal de colul ultimei coaste direcţionându-se oblic
ventro-caudal spre extremitatea procesului transvers al primei vertebre lombare,
apoi străbate musculatura abdominală latero-ventrală şi se distribuie pielii regionale.
Fiecare nerv intercostal emite o ramură cutanată laterală şi o ramură cutanată
ventrală.
Ramura cutanată laterală devine subcutanată în treimea distală a coastei şi se
distribuie pielii regionale, iar ramura cutanată ventrală devine subcutanată în
dreptul articulaţiei condro-costale şi se distribuie pielii regionale.
Fibre din nervii intercostali II şi III se unesc cu fibre din nervul toracic lateral şi
formează nervul intercostobrahial care trece peste marginea caudală a muşchiului
triceps brahial şi pătrunde în muşchiul pielos omobrahial.
La speciile la care există mamele toracice, din ramura cutanată laterală se desprind
filete pentru mamele
 NERVII LOMBARI
Fiecare nerv lombar emite o ramură dorsală şi o ramură ventrală.
Ramura dorsală se divide într-o ramură medială pentru musculatura regională şi o
ramură laterală care prin ramura cutanată medială şi ramura cutanată laterală
inervează pielea din regiunea crupei şi coapsei.
Ramurile ventrale ale nervilor lombari se întreţes şi participă la formarea plexului
lombar care împreună cu plexul sacral formează plexul lombosacral.

NERVII SACRALI
Nervii spinali sacrali se desprind din măduva spinării din ce în ce mai oblic caudo-
lateral, realizând aşa-numita "coadă de cal". După ce ies din canalul vertebral se
bifurcă într-o ramură dorsală şi o ramură ventrală.
Ramurile dorsale ale nervilor sacrali inervează muşchii regionali prin ramura
dorsală, iar prin ramura laterală care emite nervii mijlocii ai crupei inervează pielea
de pe faţa latero-caudală a crupei şi coapsei.
Ramurile ventrale ale nervilor sacrali se întreţes şi formează plexul sacral care
participă la formarea plexului lombosacral.
 PLEXUL LOMBAR

 Plexul lombar provine din ramurile ventrale ale

nervilor spinali LI-SI, fiind acoperiţi de muşchii
psoaşi şi emit:
 nervul iliohipogastric;
 nervul ilioinghinal;
 nervul genitofemural;
 nervul cutanat femural lateral;
 nervul femural;
 nervul obturator.
 PLEXUL SACRAL
 provine din ramurile ventrale ale nervilor spinali sacrali.
 Din plexul sacral se desprind:
 nervul gluteu cranial;
 nervul gluteu caudal;
 nervul cutanat femural caudal;
 nervii caudali ai crupei;
 nervul sciatic;
 ramura muşchiului coccigian;
 ramura muşchiului ridicător al anusului;
 nervul pudend;
 nervii rectali caudali.
 Din plexul lombosacral se evidenţiază trunchiul lombo-sacral
provenit din ramurile ventrale ale nervilor spinali LVI-VII şi SI-II,
din el desprinzându-se nervii gluteu cranial, gluteu caudal, sciatic.
 NERVII CAUDALI

Provin din nervii spinali ai conului medular, din jurul firului

terminal, sunt în număr de 5-8 în funcţie de specie şi prin
ramurile dorsale şi ramurile ventrale alcătuiesc plexuri care se
distribuie pielii şi muşchilor cozii.
 SISTEMUL NERVOS AUTONOM
 Sistemul nervos autonom sau vegetativ cuprinde:
 sistemul nervos intramural;
 sistemul nervos simpatic;
 sistemul nervos parasimpatic;
 Sistemul nervos intramural este plasat în pereţii organelor
cavitare, sub formă de plexuri enterice, în care sunt incluşi şi
ganglioni nervoşi microscopici.
 Plexurile enterice sunt sistematizate în: plex subseros,
mienteric (AUERBACH), submucos (MEISSNER).
 Plexurile enterice au un anumit grad de autonomie, dar sunt
influenţate şi de sistemele nervoase simpatic şi parasimpatic.
 SISTEMUL NERVOS SIMPATIC
 Numit şi sistem ergotrop, coordonează catabolismul, fiind generator de energie,
produce tahicardie, dilataţia bronhiilor, inhibă motricitatea stomacului şi intestinului,
stimulează contracţiile uterului, provoacă midriaza, creşte presiunea arterială, etc.
 Sistemul nervos simpatic este alcătuit din:
 fibre preganglionare provenite din cornul lateral al măduvei toraco-lombare;
 ganglioni:
 paravertebrali, care formează un lanţ ganglionar conectat prin ramuri
interganglionare care alcătuiesc trunchiul simpatic aşezat ventro-lateral de-a
lungul vertebrelor ThI-CdIV-VII;
 prevertebrali, autonomi şi situaţi în vecinătatea viscerelor;
 intramurali în pereţii organelor cavitare;
 fibre postganglionare care intră în componenţa nervilor spinali, sau formează nervii
splanhnici mare şi mic, nervul vertebral, ramuri pentru vase şi viscere.
 Sistemul nervos simpatic din punct de vedere topografic poate fi sistematizat în:
 porţiunea cefalico-cervicală;
 porţiunea cervico-toracală;
 porţiunea toracală;
 porţiunea lombară;
 porţiunea sacrală;
 Porţiunea cefalico-cervicală
 ganglionul cervical cranial;
 ganglionul cervical mijlociu;
 Ganglionul cervical cranial plasat subparotidian, la nivelul găurii sfâşiate la ecvine
şi suine, iar la rumegătoare şi carnivore la nivelul găurii jugulare, este fuziform de
culoare cenuşiu-roz.
 La ecvine are o lungime de aproximativ 2-3 cm şi o lăţime în jur de 0,5 cm.
 Din fibrele postganglionare se formează:
 nervul jugular;
 nervul carotic intern;
 plexul carotic intern;
 nervii carotici externi;
 plexul carotic extern;
 plexul carotic comun;
 ramuri laringofaringiene;
 Nervul jugular reprezintă calea prin care fibre simpatice ajung în nervul
glosofaringian şi vag, pentru a se distribui mucoasei faringelui, palatului moale şi
limbii.
 Nervul carotic intern însoţeşte artera carotidă internă, fiind dublu la ecvine.
 Din nervul carotic intern fibre simpatice se duc la:
 ganglionul ciliar şi pe calea nervului oculomotor ajung la iris şi corpul ciliar
prin nervii ciliari scurţi;
 ganglionul pterigopalatin al nervului maxilar şi ajung la mucoasa palatului
moale prin nervul palatin mic, mucoasa palatului dur prin nervul palatin mare,
mucoasa nazală prin nervul nazal caudal şi glanda lacrimală prin nervul
zigomatic;
 ganglionul mandibular al nervului mandibular, distribuindu-se glandelor bucale
prin nervul bucal, glandelor linguale, sublinguală şi mandibulară prin nervul
lingual, mucoasei istmului gâtlejului, mucoasei limbii;
 ganglionul otic al nervului mandibular şi se distribuie glandei parotide.
 Nervul carotic intern emite o ramură şi pentru glomul carotic din sinusul
carotic.
 Plexul carotic intern se găseşte în peretele arterei carotide interne.
 Nervii carotici externi formează în jurul arterei carotide externe un plex carotic
extern
 Plexul carotic comun înconjoară artera carotidă comună.
 Ramurile laringofaringiene se distribuie mucoasei laringelui şi faringelui.
 Ganglionul cervical mijlociu absent la ecvine, este situat cranial
de prima coastă sau este unit cu ganglionul cervicotoracic.
 Din ganglionul cervical mijlociu se detaşează nervul cardiac
cervical care participă la formarea plexurilor cardiac, esofagian,
perivascular.
 O serie de fibre postganglionare ale ganglionului cervical cranial se
alătură nervului vag, realizând împreună trunchiul vagosimpatic,
care traversează şanţul jugular, dorsal de artera carotidă comună,
unind ganglionul cervical cranial de ganglionul cervical mijlociu
şi/sau cu ganglionul cervical caudal.
 Porţiunea cervico-toracală
 ganglionul cervico-toracic;
 ganglionii toracici.
 Ganglionul cervico-toracic sau ganglionul stelat rezultat din fuziunea ganglionilor
cervical caudal şi toracic cranial, uneori participând mai mulţi ganglioni toracici.
 Are o formă neregulată, de stea cu mai multe braţe, de culoare cenuşiu-gălbui, situat
lateral pe muşchiul lungul gâtului, în dreptul primei coaste şi a primului spaţiu
intercostal.
 Din ganglionul stelat se desprind:
 ansa subclaviculară;
 plexul subclavicula;
 nervul vertebral;
 plexul vertebral;
 nervii cardiaci cervicali;
 Ansa subclavicular sau ansa Vieussens înconjoară artera subclaviculară.
 Plexul subclavicular se distribuie arterei subclaviculare şi ramurilor ei.
 Nervul vertebral se alătură arterei vertebrale şi prin intermediul lui se realizează
conectarea ganglionului cervicotoracic cu nervii spinali CVIII-CII. Inconstant pe traiect
poate exista un ganglion vertebral.
 Nervii cardiaci cervicali se desprind din ganglionul cervical caudal şi participă la
formarea plexurilor cardiac, perivascular, esofagian.
 Porţiunea toracală
 Ganglionii toracici în număr de 13-18 în funcţie de specie, realizează un şirag de
ganglioni conectaţi între ei de fibre interganglionare, plasaţi lateral pe corpul vertebrelor
toracice.
 Din ganglionii toracici se desprind:
 nervii cardiaci toracici;
 nervul splanhnic mare;
 nervul splanhnic mic;
 ramură renală.
 Nervii cardiaci toracici derivă din primii 5-6 ganglioni toracici şi participă la formarea
plexurilor cardiac, perivascular.
 Nervul splanhnic mare provine din ganglionii toracici exceptând primii 5-7 şi ultimii 2-3.
Traversează diafragma printre pilierul lateral şi muşchiul micul psoas, ajungând în
cavitatea abdominală se dirijează spre ganglionul celiac.
 Pe traiectul terminal al nervului splanhnic mare la canide şi ecvine se găseşte un
ganglion splanhnic.
 Nervul splanhnic mic se desprinde din ultimii ganglioni toracici sau primii 2-3 lombari
se dirijează spre plexurile celiac şi renal, dar realizează legături şi cu nervul splanhnic
mare.
 Ramura renală se desprinde din nervul splanhnic mic şi se epuizează în plexurile renal şi
adrenal.
 Inconstant din ultimul ganglion toracic se desprinde o ramură subţire care ajunge la
plexul renal, fiind socotit nerv splanhnic accesoriu.
 Porţiunea lombară
 Include:
 ganglionii lombari;
 nervii splanhnici lombari;
 Ganglionii lombari sunt în număr variabil de 5-7 şi alcătuiesc un şirag plasat
ventral de procesele transverse ale vertebrelor lombare, lateral de corpul vertebrelor.
 Din fibrele postganglionare se formează nervii splanhnici lombari care se dirijează
spre plexul celiac şi mezenteric cranial.
 Porţiunea sacrală

 cuprinde:
 ganglionii sacrali;
 nervii splanhnici sacrali;
 ganglionii caudali;
 ganglion impa;
 Ganglionii sacrali în număr de 3-5, sunt dispuşi medial de găurile
subsacrale.
 Fibrele postganglionare formează nervii splanhnici sacrali care
participă la formarea plexului pelvin.
 Ganglionii caudali sau coccigieni, în număr variabil se înşiră ventral
de-a lungul vertebrelor caudale.
 Ultimii ganglioni caudali fuzionează şi astfel cele două lanţuri
ganglionare simetrice se termină printr-un ganglion impar.
SFÎRŞIT