Glanda hipofiza

 Desi hipofiza a fost cunoscuta de foarte multa

vreme, existenta ei fiind semnalata de Galenus
(129-216 d.Hr), totusi importanta ca glanda
endocrina a fost pusa in evidenta la sfarsitul
secolului al XIX lea prin experientele lui
Charles Edward (1890). George Oliver si
Edward Schaffer sunt primii care au pus in
evidenta(1985) existenta in glanda hipofiza a
unui principiu biologic activ. Cercetarile asupra
functiei acestei glande si a substantelor biologic
active elaborate au continuat practic toata durata
secolului al XX lea , avand drept rezultat
identificarea structurii chimice a acestora si a
rolului lor în organism.
 Situatie topografica:
Glanda hipofiza este asezata in dreptul fetei inferioare a
creierului, posterior de chiasma optica, anterior de corpii
mamilari, continuand extremitatea inferioara a tijei
pituitare. Ea se gaseste adapostita in “saua turceasca” a
sfenoidului
 Dimensiuni si greutate:

Hipofiza are o forma elipsoidala, alungita in sens

transversal si usor aplatizata de sus in jos. Diametrul
transversal (cel mai lung) este de 12-15mm, diametrul
antero-posterior de 8mm si diametrul vertical de 6mm.
Greutatea hipofizei este de 0,4- 0,6g si variaza in functie
de varsta si stari fiziologice, astfel ea creste in timpul
menstruatiei si scade la persoanele invarsta
  Structura:
Hipofiza este alcatuita din trei lobi: anterior, intermediar si
posterior. Lobul anterior, intermediar si portiunea tubara,
formeaza adenohipofiza, iar lobul posterior formeaza
neurohipofiza. Lobul anterior este foarte bine vascularizat si
din punct de vedere histologic este alcatuit din tesut
conjunctiv(stroma) si celule glandulare (cromofobe si
cromofile).Din punct de vedere functional celulele cromofobe
sunt considerate celule aflate in repaus, in timp ce celulele
cromofile sunt in stare de activitate. Lobul intermediar adera
de lobul anterior, avand aceeasi origine cu acesta, structural
este alcatuit din tesut conjunctiv(stroma) si din celule
glandulare bazofile. Se dezvolta mai mult la animale. Lobul
posterior deriva din nevrax, fiind o structura mai putin
dezvoltata, alcatuita din testut conjunctiv si elemente
nervoase.Glanda hipofiza este legata fiziologic de hipotalamus,
atat pe cale umorala cat si pe cale nervoasa, incat functia
hormonala a celor trei lobi se afla sub controlul acesteia din
urma. Pentru fiecare hormon hipofizar exista un factor de
eliberare hipotalamic, dar exista si produse de secretie ale
hipotalamusului cu rol inhibator. Hormonii hipofizei, la randul
lor, au rol esential in stimularea si reglarea celorlalte glande
endocrine, fapt pentru care complexul hipotalamic-hipofizar a
fost denumit si ’’creer endocrin”.
 Hormoni secretati:
Adenohipofiza secreta: STH (hormonul somatotrop), ACTH
(hormonul adrenocorticotrop), FSH ( foliculostimulant), LH
(hormonul luteinizant), TSH ( hormonul tireostimulant),
Prolactina (hormon lactogen) si ICSH (hormonul stimulant al
secretiei de testosteron).
Lobul intermediar secreta MSH(melanocitostimulator) iar
lobul posterior secreta Ocitocina si Vasopresina/ADH
Hormonul de crestere, numit si hormon somatotrop sau STH,
este secretat de celulele eoyinofile. Folosind initialele
cuvintelor din limba engleza hormonul de crestere se mai
numeste si GH. El este esential in procesul de crestere, iar la
adult are un rol important in activitatile metabolice. Secretia
sa din granulele de depozit intracelulare este reglata de
hormonii hipotalamici GHRH (growth hormone-releasing
hormone) si SRIF (somatotropin release-inhibiting factor).
Sub influenta diferitilor factori hipofiza umana secreta zilnic
cca aproximativ 4-5 mg de STH. Secretia adenohipofizara si
concentratia hormonului de crestere in plasma sunt influentate
de mai multi factori.
Primul factor ce intervine in reglarea secretiei de hormon
somototrop este propria sa concentratie in plasma sanguina,
ce prin conexiune inversa determina stimularea sau inhibarea
secretiei. Un al doilea factor il constituie
glicemia:hiperglicemia inhiba secretia de STH, iar
hipoglicemia, indiferent de natura ei, o stimuleaza. Secretia
de STH depinde si de noradrenalina si dopamina, serotonina,
fie prin stimularea somatoliberinei, fie prin inhibarea GHRIH
ului.Aminoacizii si in mod deosebit arginina determina
intensificarea secretiei de somotropina. S-a pus in evidenta
pe cale experimentala ca introducerea de arginina in
organism declanseaza o crestere imediata a concentratiei in
STH. De asemenea este secretat ca raspuns la efort fizic
intens, stres, somn profund, hipoglicemie, glucagon, insulina,
hormoni tiroidieni,
estrogen, testosteron si vasopresina.STH stimuleaza
productia de ARN, sinteza proteica, mobilizeaza acizii grasi
din depozite si are efecte tranzitorii antagonice insulinei;
niveluri crescute timp indelungat pot induce alterarea
tolerantei la glucoza. Secretia de STH este pulsatila, dar la
adulti concentratiile plasmatice sunt stabile, Daca hipofiza
secreta deficitar sau excesiv STH in diferite etape ale
cresterii, va determina aparitia nanismului si respectiv a
gigantismului. Un exces de hormon de crestere la adult va
genera acromegalie.

Hormonul adenocorticotrop. Se mai numeste corticotropina

sau corticostimulina ACTH, denumiri ce sugereaza actiunea
hormonului asupra corticosuprarenalei. ACTH controleaza
dezvoltarea si secretia hormonala a corticosuprarenalei.
Prin stimularea zonei fasciculate a corticosuprarenalelor
activeaza sinteza si secretia de glucocorticoizi (cortizol si
corticosteron).Proprietatile secundare ale ACTH se datoreaza
efectelor metabolice ale hormonilor glucocorticoizi, activand
metabolismele glucidic, protidic si lipidic. Reglarea secretiei
de ACTH se realizeaza pe cale neuroumorala cu participarea
indirecta a hipotalamusului.Principalul factor umoral de
reglare il constituie concentratia sanguina a hormonilor
glucocorticoizi, indeosebi a cortizolului. Sub influenta
acestora, secretia de ACTH scade, printr-un mecanism de
feedback negativ si, respectiv, creste in cazul scaderii
glucocorticoizilor din circulatie. ACTH-ul are valori crescute
in: boala Addison, boala Cushing (hiperplazie suprarenala
dependenta de glanda pituitara), sindromul adrenogenital,
stres, si prezinta
valori scazute in: sindromul Cushing, insuficienta hipofizara
primara, insuficienta suprarenaliana / hipofizara secundara,
adenomul suprarenalian, administrarea de steroizi.
FSH (hormonul foliculostimulant), impreuna cu LH
(hormonul luteinizant), apartin familiei hormonilor
gonadotropi si sunt secretati pulsatil de hipofiza anterioara,
ca raspuns la eliberarea intermitenta de GnRH (gonadotropin
releasing hormone) de la nivelul hipotalamusului. Nivelul
sanguin al hormonilor gonadotropi este controlat de hormoni
sexuali (estrogen, progesteron, testosteron) prin feedback
negativ pe hipotalamus.
La barbati FSH stimuleaza spermatogeneza (un nivel scazut
de hormoni gonadotropi poate cauza
azoospermie). La femei FSH, alaturi de LH, stimuleaza
cresterea si maturarea foliculilor si biosinteza estrogenului la
nivel folicular. Nivelul de FSH are un maxim in perioada de
mijloc a ciclului menstrual (faza ovulatorie), insa cu o
crestere mai mica decat in cazul LH. In mod simplist, nivelul
de FSH si LH este crescut in cazurile in care hormonii
sexuali au o productie deficitara (hipogonadism, sindrom
Klinefelter, anorhidie, sindromul testiculului feminizant,
alcoolism, menopauza). Nivelul de FSH si LH este scazut in
insuficienta hipofizara sau hipotalamica, tumori testiculare
sau suprarenaliene care influenteaza secretia de estrogeni sau
androgeni.
Hormonul de stimulare tiroidiana (TSH, tirotropina) se
formeaza in celulele bazofile ale hipofizei anterioare si are o
secventa secretorie circadiana controlata de
hormonul eliberator de TSH (TRH) produs de hipotalamus.
Eliberarea hipofizara de TSH constituie mecanismul central de
reglare pentru actiunea biologica a hormonilor tiroidieni. TSH
are o actiune stimulatorie asupra formarii si secretiei
hormonilor tiroidieni, precum si o actiune
proliferativa.Determinarea TSH reprezinta testul initial in
diagnosticul afectiunilor tiroidiene. Chiar si mici modificari in
concentratia hormonilor tiroidieni vor determina modificari in
sens invers (mult mai pronuntate) ale concentratiei de TSH.
Prolactina(hormonul lactogen) este un hormon sintetizat,
depozitat si secretat de lobul anterior al hipofizei Functiile
biologice ale prolactinei sunt numeroase, dar cele mai
importante sunt: activitatea lactogenica (declansarea secretiei
lactate) si activitatea galactopoetica (mentinerea productiei de
lapte).
La barbati nivelul sanguin de prolactina (care este in mod
obisnuit mai mic decit la femei) ramane relativ constant din
copilarie pana in perioada de adult si batranete. La femei
nivelul sanguin al prolactinei creste incepand cu perioada de
pubertate (o data cu cresterea secretiei de estrogeni) si scade
dupa menopauza (o data cu scaderea nivelului de estrogeni).
Nivelul prolactinei din sange creste progresiv in timpul
sarcinii (cand se observa si o crestere in volum a glandei
hipofizare) ajungand pana la de 5-10 ori mai mult decat
nivelul normal.
Hormonul ICSH (Interstitial Cells Stimulating Hormone)
stimuleaza secretia celulelor interstitiale Leydig, respectiv
secretia de androgeni, hormoni care mentin reactivitatea
sistemului nervos si stabilesc un anumit
grad de excitabilitate. Androgenii pregatesc epiteliul
germinativ sa raspunda la FSH, mentin troficitatea tubilor
seminiferi si a liniei seminale, fiind indispensabili unei
spermiogeneze normale.
MSH(hormonul melanocitostimulator) este sintetizat in lobul
intermediar hipofizar si provoaca pigmentarea pielii, ca
urmare a dispersiei granulelor de melanina din celulele
melanofore ale pielei ; in lipsa hormonului, granulele de
melanina se concentreaza in jurul nucleului melanoforelor si
pielea se decoloreaza. Pe langa actiune de pigmentare a pielii
si a parului acest hormon se pare ca intervine si in procesele
de sinteza a rodopsinei.
Hormonii hipofizei posterioare.Hipofiza posterioara este
alcatuita din tesut nervos si se gaseste intr-o
legatura organica cu hipotalamusul, incat se admite ca
hipotalamusul anterior, repectiv nucleele hipotalamice cu
lobul posterior al hipofizei formeaza o unitate morfo-
funcţionala numita neurohipofiza. Produsele biologic active
secretate de neurohipofiza sunt ocitocina si vasopresina.
Ocitocina este un hormon polipeptidic sintetizat de catre
hipotalamus si transportata la neurohipofiza, unde este
depozitata  sau eliberata, impreuna cu neurofizina ocitocin
specifica, avand functia de a stimula contractia muschiului
uterin si de a favoriza alaptarea. Ocitocina determina
cresterea fortei de contractie uterina, avand rol in initierea si
mentinerea travaliului, precum si actiune asupra celulelor
mioepiteliale ale alveolelor mamare, determinand
ejectia laptelui din celulele secretoare la nivelul mamelonului
. Vasopresina(ADH) este un hormon hipotalamic, secretat
la nivelul nucleilor supraoptic si paraventricular si transportat
de a lungul prelungirilor axonale in lobul posterior hipofizar.
Eliberat in sange, actioneaza asupra tubilor colectori
determinand cresterea permeabilitatii pentru apa. Secretia de
ADH este declansata de o serie de stimuli, atat de natura
osmotica cat si nonosmotica. Deficitul in ADH este
responsabil de diabet insipid, afectiune caracterizata printr-o
poliurie (emisie de mari cantitati de urina) si o polidipsie
(sete intensa si imperioasa). Hipersecretia inadecvata de
ADH, sau sindromul lui Schwartz-Bartter, determina
scaderea nivelului sodiului in sange si reducerea cantitatii de
urina.