Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
21379316 Tipuri de Atitudine in Comunicarea Interpersonal A

21379316 Tipuri de Atitudine in Comunicarea Interpersonal A

Ratings: (0)|Views: 44|Likes:
Published by Liteanu Alina

More info:

Published by: Liteanu Alina on Dec 02, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/10/2012

pdf

text

original

 
Comunicarea – formă fundamentală a interacţiunii interpersonale
Tipuri de atitudine în comunicarea interpersonală
Termenul „a comunica” provine, din punct de vedere etimologic, de la verbullatin „comunicare”
1
 care are sensul de a avea în comun, a face ceva în comun, aîmpărtăşi ceva. Într-un sens foarte larg, comunicarea desemnează orice proces prin careo informaţie este transmisă de la un element la altul.În societatea contemporană, comunicarea a devenit o tecentrală dedezbatere, iar literatura de specialitate cuprinde o mare diversitate de lucrări careanalizaează situaţiile, instrumentele, tehnicile de comunicare în vederea creării unor condiţii optime pentru o comunicare autentică şi eficientă. În mod paradoxal, foarte puţine cercetări vizează comunicarea interindividuală ca atare. Studiile dedicatesituaţiilor de schimb între doi indivizi aflaţi în relaţie directă sunt puţine. Din momentce comunicarea presupune a te exprima şi a te face înţeles, apare întrebarea, ce condiţiii-ar permite individului să se exprime în situaţia interindividuală în modul cel maiautentic cu putinţă. Elementul esenţial în asigurarea calităţii comunicării interpersonaleeste tipul de relaţie dintre persoanele aflate în interacţiune, aceasta fiind rezultatulatitudinilor fiecărui actor din cadrul procesului de comunicare.
COMUNICAREA INTERPERSONALĂ (INTERINDIVIDUALĂ)
În accepţiunea sa generală, comunicarea reprezintă un mod de manifestare algândurilor şi sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor şi mimicii, în scopulde a te face înţeles. Prin definiţie, comunicarea interpersonaeste „un modfundamental de interacţiune psiho-sociaal persoanelor, realizat prin intermediulsimbolurilor şi a semnificaţiilor sociale, în vederea obţinerii stabilităţii sau a realizăriiunor modificări de comportament individual sau la nivel de grup”
2
. Prin comunicare,individul se umanizează, îşi ordonează comportamentele sub influenţa experienţeisociale, îşi înţelege rolul şi locul printre ceilalţi, îşi formează şi dezvoltă personalitatea.
1
Valentina MARINESCU, „Introducere în teoria comunicării”, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003, p. 7
2
 
 Ibidem
, p. 60
1
 
În cadrul oricărui proces comunicaţional interpersonal, au loc simultan două procese
3
:reprezentarea (prin intermediul căreia indivizii fac diverse afirmaţii despre persoane, obiecte) şi prezentarea (modul în care oamenii prezintă anumite informaţii,mod care va determina şi va defini modalitatea de relaţionare cu alţi semeni).Pentru a analiza comunicarea interumană, este necesar o concepem ca ointeracţiune socială a unor actori, prezenţi într-o situaţie. Aceşti actori se confruntămereu cu un anumit număr de probleme imediate sau pe termen lung, pe care le potrezolva prin comunicare. Aceste probleme, care reprezintă de fapt dimensiunilefundamentale ale comunicării umane, pot fi considerate, în opinia lui Alex Mucchielli,mizele procesului de interacţiune interpersonală
4
:
 Miza informativă
– Orice comunicare aduce, în mod sigur, informaţii. Modelul procesului de comunicare reprezentat prin existenţa unui emiţător şi a unuireceptor, reaminteşte faptul că, a comunica înseamnă şi a informa. Cu toateacestea, comunicarea interumană nu poate să se limiteze a fi doar o modalitatede informare, ea fiind un proces mult mai complex decât acesta.
 Miza de poziţionare
– Prin comunicare, orice individ îşi asumă o identitate şi se poziţionează în raport cu celălalt actor al comunicării. Modalitatea aceasta deintervenţie comunicativă este legată de existenţa socială a oamenilor, deoarecenu poţi exista fără să te defineşti în raport cu alţii, într-o societate. Astfel,comunicarea este un instrument de poziţionare deţinut de fiecare persoană.
 Miza de mobilizare
– Comunicarea este întotdeauna şi o tentativă de a influenţa,de a convinge pe alţii, iar una dintre caracteristicile ei este aceea de a produceefecte. Ea urmăreşte să-l determine pe celălalt să creadă, să gândească sau săacţioneze conform convingerilor celeilalte persoane care participă lacomunicare. A comunica presupune, în mod obligatoriu, a interveni cu scopulde a schimba starea situaţiei pentru celălalt (fie şi numai informaţia lui) şi de aacţiona asupra lui (adică asupra sistemului său de reprezentări).
 Miza relaţională
Unul dintre fenomenele care are loc în cadrul uneiconversaţii este fenomenul de simpatie-antipatie. Astfel, orice comunicare
3
Peter HARTLEY, „Interpersonal communication”, ediţia a II-a, Editura Routledge, Londra, 1999, p. 37
4
Alex MUCCHIELLI, „Arta de a comunica”, traducere de Giuliano Sfichi, Gina Puică, Marius Roman,Editura Polirom, Iaşi, 2005, pp. 79-87
2
 
fixează natura reliei pe care o avem cu interlocutorul, relaţie care secristalizează pe parcursul desfăşurării comunicării.
 Miza normativă
– Comunicarea nu se poate derula, fără ca interlocutorii să se poziţioneze într-un sistem de reguli împărtăşite şi acceptate de ambii. Acestereguli care caracterizează condiţiile desfăşurării actului comunicaţional, preexistăsau sunt construite reciproc în timpul acestuia de către partenerii de comunicare.Problema eficienţei comunicării interpersonale a fost tratată din mai multe perspective, printre care: perspectiva umanistă, pragmatică sau cea a schimbului social.Reprezentanţii abordării umaniste sunt A. Maslow, G. Allport şi C. Rogers, care punaccent pe ideea de deschidere, empatie, suportivitate, sinceritate, reacţie onestă
5
încadrul procesului de comunicare.
CONCEPTUL DE ATITUDINE
 Noţiunea de atitudine se defineşte ca fiind „starea mentală şi neurofiziologicădeterminată de experienţă şi care exercită o influenţă dinamică asupra individului, pregătindu-l să acţioneze într-un mod specific unui număr de obiecte şi evenimente”
6
.Atitudinile sunt luări de poziţie ale unui individ în raport cu un obiect, cu o persoană.Ele se exprimă mai mult sau mai puţin deschis prin diferite simptome sau indicatorifoarte variabili: vorbire, tonul vocii, gesturi, acţiuni, absenţa gesturilor sau a acţiunilor.Atitudinea este constituită din ceea ce se crede că se află în spatele comportamentului,fiind predispoziţii acţionale, dar şi o cauză a comportamentelor.În teoria comunirii, este foarte importantă distinia între atitudine şicomportament, cu precizarea că o comunicare armonioasă exclude orice conflict întreatitudine şi comportament. Astfel, se poate afirma, că faţă de o anumită persoană unindivid poate avea o atitudine binevoitoare sau de neutralitate şi în consecinţă va adoptaun comportament care să exprime atitudinea pe care o are sau care o va disimula.Atitudinile sunt mai complexe, mai profunde, pe când comportamentele sunt oricândobservabile. Tipologia comportamentelor conversaţionale elaborată de Peretti, Legrandşi Boniface este realizată în raport cu atitudinile interioare ale interlocutorului faţă de el
5
Irena CHIRU, „Comunicarea interpersonală”, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003, pp. 15-16
6
Jean-Claude ABRIC, „Psihologia comunicării”, traducere de Luminiţa şi Florin Botoşineanu, EdituraPolirom, Iaşi, 2002, p. 36
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->