Professional Documents
Culture Documents
Academician I.Joltovski
Articol tradus din Stroitelnaia Gazeta, nr. 18/10 octombrie 1954, publicat în revista
Arhitectura, 1954.
3 Un, exemplu, dintre multe altele, care pot fi invocate, este noua clãdire a
ignorându-se, astfel, toate celelalte), fie prin dispariþia/demolarea rapidã a acestora, fie
prin deplasarea funcþiilor centrale într-un ansamblu nou construit, cel vechi intrând,
deseori, într-un proces lent de degradare fizicã.
Astfel de transformãri au avut loc bineînþeles, ºi în perioadele istorice anterioare.
Dar dupã al doilea rãzboi mondial, amploarea lor a fosrt nemaiîntâlnitã pânã atunci în
România, iar scara noilor intervenþii a pus, de fapt, în crizã ºi adus pânã la urmã, la
dispariþia, în mare parte, a organismului urban preexistent. Trebuie menþionat însã faptul
cã o transformare la fel de radicalã poate fi întâlnitã în toate oraºele europene, ca un tribut
adus dezvoltãrii generale, rapide, dupã 1950.
2. Problema centralã în evaluarea raportului distrugere/modernizare este aceea a
stabilirii cât mai crecte a distrugerii, ca necesitate impusã de evoluþia fireascã a societãþii
ºi a distrugerii datorate altor cauze, aºa cum a fost cazul României postbelice, o conºtientã
voinþã de edificare a "oraºului nou, socialist" ºi a face sã disparã mãrturiile unei istorii
incomode. Rãspunsul la aceastã analizã nu poate fi exclusiv prin prisma atitudinii noastre
actuale, poziþie care ar dãuna, cu siguranþã, înþelegerii istoriei recente a oraºelor noastre,
ci trebuie corelatã cu întregul context politic ºi economic al epocii respective, cu
mentalitãþile perioadei ºi nivelul atins de gândirea urbanisticã. Pentru cazul particular al
României postbelice, rãspunsul þine, pe de o parte, de cauze interne, dominate de
ideologia regimului comunist instaurat la 30 decembrie 1947 ºi, pe de alta, de atitudinea
profesioniºtilor faþã de construcþia urbanã, care trebuie pusã în contextul mai larg al
evoluþiei pe plan european a urbanismului.
a. în privinþa primei determinante, vom aminti doar politica de industrializare
rapidã ºi forþatã, dusã cu consecvenþã pânã în 1989. Acest fapt a condus la creºterea
vertiginoasã a populaþiei oraºelor ºi, pe plan urbanistic, la necesitatea asigurãrii
suprafeþelor de cazare pentru toatã aceastã populaþie nou venitã din mediul rural, dar ºi
pentru populaþia care trãia în condiþii igienice ºi de confort mult reduse. În acelaºi timp
trebuie menþionatã o politicã de negare- din punct de vedere al ideologiei regimului- a
oraºelor "moºtenite" din perioada antebelicã. Hotãrârea C.C. al P.R.M. din moiembrie
1952 privind Construcþia ºi reconstrucþia oraºelor4 a trasat aceastã opþiune ideologicã,
care s-a accentuat din ce în ce ºi a cãpãtat accente dramatice în deceniile opt ºi nouã, pe
fondul impunerii unei voinþe totalitare tot mai puternice. Fenomenul este caracteristic
oricãrui regim totalitar; fiecare tinde spre înlocuirea arhitecturii ºi oraºului anterior, cu
altele, care sã-i reprezinte ideologia.
Au existat cel puþin douã instrumente extrem de eficace pentru aplicarea acestor
deziderate: proprietatea statului asupra terenurilor urbane ºi comanda de stat (denumitã
"comanda socialã"), care a deþinut o proporþie covârºitoare. A dispãrut, practic,
proprietatea particularã asupra terenului urban, în general de mici dimensiuni, care a
conferit, timp de secole, continuitatea scãrii oraºului. 5 Proprietatea imobiliarã particularã a
ajuns la cheremul planificatorilor urbani, iar despãgubirile, în cazul demolãrilor, au ajuns
sã fie ridicole în raport cu valoarea realã a clãdirii. Ambele instrumente au fãcut posibilã
apariþia marilor ansambluri de locuit ºi dotãri cu caracter public.
b. În cazul celei de-a doua determinante- evoluþia practicii urbanismului, trebuie
8 În anumite situaþii, valorile distruse nici nu pot fi evaluate, din lipsa studiilor ºi
cercetãrilor istorice aprofundate anterioare dispariþiei.
Tovarãºi,
De multã vreme nu s-a mai þinut la noi o consfãtuire unionalã a constructorilor ºi
aceasta a devenit acum foarte necesar. Cred cã aceastã consfãtuire va fi de mare folos, nu
numai constructorilor, dar ºi întregii noastre activitãþi, atât în industrie cât ºi în celelalte
ramuri ale economiei naþionale.
Poporul sovietic sub conducerea Partidului Comunist, a obþinut mari succese în
industrializarea þãrii noastre. Clasa muncitoare, þãrãnimea colhiznicã ºi intelectualitatea
din Uniunea Sovieticã se mândresc cu aceste succese; de ele se bucurã ºi prietenii noºtri de
peste hotare.
Industrializarea þãrii sovietice a fost realizatã datoritã faptului cã partidul nostru a
tradus neîncetat în viaþã învãþãturile lui Lenin ºi Stalin. Aceasta a constituit principala
noastrã sarcinã- ea rãmâne sarcina de bazã ºi de viitor. Trebuie sã dezvoltãm ºi de-acum
înainte, pe toate cãile, industria grea. Industria grea constituie baza economiei naþionale,
izvorul puterii economice a statului socialist, al capacitãþii sale de apãrare, izvorul
bunãstãrii materiale ºi culturale a oamenilor muncii. Numai cu condiþia dezvoltãrii mai
departe a industriei grele vom putea împinge înainte cu succes toate ramurile economiei
naþionale, vom putea ridica neîncetat bunãstarea poporului ºi vom putea asigura
integritatea graniþelor Uniunii Sovietice. (Aplauze prelungite).
Acesta este principalul. Dezvoltarea continuã a industriei grele- sporirea producþiei
de metal, cãrbune, petrol, energie electricã, produse chimice, dezvoltarea industriei
constructoare de maºini grele, a maºinilor- unelte, a producþiei de utilaj pentru forjã ºi
presare, iatã fundamentul puternic pentru ridicare cu succes a tuturor ramurilor industriei ºi
agriculturii.
Bizuindu-se pe realizãrile obþinute în dezvoltarea industriei grele, partidul ºi
guvernul acordã o atenþie deosebitã extinderii producþiei mãrfurilor de larg consum.
În anul acesta s-a fãcut mult pentru realizarea hotãrârilor plenarelor Comitetului
Central al Partidului Comunist privitoare la dezvoltarea mai departe a agriculturii. Dupã
cum se ºtie, Partidul Comunist a trasat ca una dintre cele mai importante sarcini sporirea
producþiei de cereale prin creºterea randamentului culturilor agricole din toate regiunile
þãrii ºi prin cultivarea pãmânturilor virgine ºi înþelenite.
Anul 1954 a fost primul an de luptã pentru realizarea programului de dezvoltare
rapidã a agriculturii. ªtiþi cã în anul acesta, într-un numãr de regiuni din Ucraina, regiunile
Volgii ºi în alte raioane de sud ale þãrii, au fost condiþii meteorologice extrem de
nefavorabile. Ca rezultat al secetei, în aceste raioane am avut o recoltã de cereale foarte
slabã. Dar þara a fost mult ajutatã în anul acesta de Siberia, mai ales de þinuturile Altai ºi
de Kazahstan. Colhoznicii, lucrãtorii din S.M.T-uri ºi sovhozuri, organizaþiile de partid ale
þinutului Altai ºi dintr-un numãr de regiuni din Siberia, din republica Kazahã, au muncit
bine, au înfãptuit lucrãri mari pentru þarã. Cu toatã recolta slabã de cereale dintr-o serie de
regiuni sudice, în anul acesta, au fost colectate pânã la 5 decembrie în întrega þarã, cu 271
milioane puduri de cereale mai mult decât la aceeaºi datã cu un an în urmã.
Din comunicatul Comitetului Central al P.C.U.S. ºi al Consiliului de Miniºtri al
U.R.S.S, publicat în presã la 8 noiembrie vã sunt cunoscute cifrele privind realizãrile
anului agricol. Acest comunicat l-aþi citit ºi ºtiþi cã în 1954 am colectat cereale, carne,
lapte, leguminoase, cu mult mai mult decât în anul anterior. Într-adevãr sporul a fost mare.
Unii îºi pun întrebarea cum se explicã faptul cã deºi volumul colectãrilor ºi achiziþiilor de
produse agricole a asporit în anul acesta, totuºi în magazine nu se gãsesc totdeauna
produsele necesare ? Cum de se întâmplã aceasta? Aceasta se explicã prin faptul cã cererea
de obiecte de consum a crescut foarte mult, pentru cã poporul are mai mulþi bani.
Preþurile mãrfurilor au fost reduse cu miliarde de ruble, salariul real al muncitorilor ºi
funcþionarilor, precum ºi veniturile colhoznicilor au crescut foarte mult. (Aplauze)
De aceea oricât de mult sporim producþia de mãrfuri, totuºi cererea populaþiei nu
este încã pe deplin satisfãcutã. Cu ocazia unor întâlniri ºi consfãtuiri þinute în diferite
regiuni ale þãrii cu colhoznicii, aceºtia ºi-au exprimat de multe ori dorinþa de a se pune în
vânzare mai mult zahãr, încãlþãminte, þesãturi de lânã ºi, desigur, de bunã calitate. Cererea
de mãrfuri de calitate superioarã a crescut. Acesta este rezultatul faptului cã mãsurile
înfãptuite de partid ºi de guvern au creat condiþii pentru creºterea importantã a capacitãþii
de cumpãrare a oamenilor muncii. Sarcina noastrã constã în a satisface cât mai deplin
nevoile crescânde ale populaþiei. De aceea, lupta pentru sporirea producþiei de cereale,
cartofi, leguminoase, carne, þesãturi ºi alte mãrfuri trebuie dusã ºi de acum înainte cu
consecvenþã ºi perseverenþã.