Professional Documents
Culture Documents
VIZITEU
FIABILITATEA
INSTALAŢIILOR ENERGETICE
EDITURA PIM
IAŞI 2010
Referenţi ştiinţifici:
Prof.univ.dr.ing.DUMITRU IVAS
ISBN
30ex
Editura PIM
Iaşi, 2010
ISBN
Autorul a obtinut titlul de dr.ing in Fiabilitate cu o teza valoroasa care a abordat pentru
prima data la noi problema fiabilitatii sistemelor de protectie si securitate.
PARTEA I-a
ELEMENTE DE BAZA IN TEORIA FIABILITATII .........................................11
I.1. Introducere ………………………………………………………..……….….…..12
PARTEA a II-a
FIABILITATEA SISTEMELOR DE PROTECŢII ŞI AUTOMATIZARE ALE
INSTALAŢIILOR ELECTROENERGETICE ...................................................111
II.1. Modelul fiabilităţii previzionale...........................................................112
II.1.1 Modelele de fiabilitate ale releelor şi sistemelor de protecţie .................112
II.1.2. Definiţii şi concepte ................................................................................112
II.1.3. Locul şi rolul protecţiilor...........................................................................114
II.1.4. Variante de echipare primară a unui element primar cu
întrerupătoare respectiv protecţii............................................................ 114
II.1.5. Defecţiuni ale protecţiilor şi efectele lor ................................................. 116
II.1.6. Modelul de fiabilitate al unui releu simplu .............................................. 118
II.1.7. Modele de fiabilitate a sistemelor de protecţie montate pe
intrerupătoare ..................................................................................... 122
II.1.8. Model de calcul a fiabilităţii unui element primar cu
considerarea echipării acestuia cu protecţii. .........................................123
II.2. Modelul fiabilităţii experimentale ...................................................... 126
OBIECTUL CURSULUI
DEFINIŢII
Fig.1
Sistem neredontant
Fig.2
Redondanţa pentru
elemente
Fig.3
Redondanţa pentru
componente
Fig.4
Fig.5
• Evenimentul Φ - este numit eveniment imposibil şi este acel eveniment care sigur
Ω = Φ
………….. (**
Φ =Ω
Dacă se notează cu A – întrerupătorul închis
B - evenimentul ca întrerupătorul să fie deschis
Atunci:
Ω = A B (1)
C B = Φ (2)
(((((
C şi B – se numesc evenimente incompatibile ( nu se pot produce simultan )
Evenimentele compatibile sunt evenimente care pot avea loc simultan.
Modelarea cazului când elementele nu-şi influienţează reciproc comportarea este
mai simplă şi se face prin evenimente independente. În caz contrar se folosesc
modele ale evenimentelor dependente care sunt mai complicate. Adică, între cele
două evenimente există o condiţionare ( o dependenţă).
Ex : Defectarea unuia din cele două transformatoare existente într-o staţie duce la
creşterea încărcării celuilalt şi deci la creşterea posibilităţii de defectare a celuilalt).
A A ......... A = A = Φ
1 2 n
1
i
(3)
A A ...... A = A = Ω
1 2 n
1
i
(4)
A A A . A = Φ
0 1 2 3
(5)
A A A A = Ω
0 1 2 3
(6)
A A = Ω (7)
A A = Φ (8)
Exemplu :
- se notează cu A - evenimentul când elementul funcţionează
- se notează cu A (non A) - evenimentul când elementul nu funcţionează
K ⊂ P(E ) ( (9)
∀ A ∈K ⇒ A ∈k (10)
(11)
∀ (A ) i i∈N
∈K ⇒ A ∈k
i∈N
i
C=1
10
10 10
adică C evenimente
2
10
0 1 10 10 i
C + C + ..... C = ∑ C = 2 (12)
10
10 10 10 i =1 10
(14)
P(Ω) = 1
- probabilitatea evenimentului imposibil este zero
(15)
P(Φ) = 0
- probabilitatea reuniunii a două evenimente incompatibile între ele este egală cu
suma probabilităţilor evenimentelor
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 20
A B =Φ ⇒ P( A B) = P( A) + P( B) (16)
P( A) = m (17)
n
Într-un câmp finit de evenimente , ale cărui evenimente sunt egal probabile
probabilitatea unui eveniment oarecare este egal cu raportul dintre numărul de
evenimente elementare favorabile evenimentului dat şi numărul total de evenimente
ale câmpului.
P( A) = ∏ P(Ai )
n
unde (19)
1
2 n
(20)
1 2 n
1
P(A1 A2)
P(A2 / A1) =
P(A1)
(21)
P ( A A ) = P( A ) * P ( A / A )
1 2 1 2 1
(22)
Exemplu
SP
G
Fig. 6
Studiu de caz
K
I DRRI
C D
P(DRRI D)
Avem: P(DRRI D) = (24)
P(D)
P( Z2 A DRRI)
P( Z2 A DRRI )=
P(DRRI)
(25)
P( Z2 A DRRI)
P( Z2 A DRRI )=
1 − P(DRRI D)
(27)
P( Z2 A DRRI)
P( Z2 A )=
1 − P(D) ⋅ P(DRRI D)
DRRI (28)
Caz numeric:
Când se cunosc probabilităţile de refuz de declanşare a intrerupătorului şi de
funcţionare în treapta a II-a, când refuză DRRi
P(D) = 0,001
P( Z2 A DRRI ) = 0,00101
P (DRRI D ) = 0,99111
P( Z 2 A DRRI) = 0,00101⋅ [1 − 0,001⋅ 0,99111] = 0,001008
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 23
Formula probabilităţii totale ilustrează corelaţia dintre probabilitatea unui eveniment A
şi evenimentele N1, N2………… Nn care formează un sistem complet de evenimente.
1 2 n i
i =1 i =1
I1
L1
Io I2
L2
.
.
Ln
In
Fig.8
1 2 n i
(31)
i =1
P(H i / A ) ⋅ P ( A) = P (A / H )⋅ P (H ) i i
(32)
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 24
P (A / H i ) ⋅ P ( H i )
(
P H A=
/ ) i
(33)
P( A)
dar,
P ( A) = ∑ P (H ) ⋅ P (A / H ).
n
i
(34)
i
i =1
deci,
Exemplu
În construcţia unei linii se folosesc 3000 izolatoare din care 600 sunt refolosite iar
2400 sunt noi . Probabilitatea de conturnare a celor folosite este 0,1 iar a celor noi de
0,05. Câte conturnări din 10 se vor datora izolatoarelor noi ?
Fie - E1 (E2.) – evenimentul ca un izolator solicitat de o supratensiune să fie nou ,
respectiv refolosit
- X – evenimentul de a apare o conturnare
E E
= 0.05 2
P 1
P
= 0.1 (37)
X X
X P(E1) ⋅ P (E / X ) (38)
P = 1
= 0.67
∑ P(E k / X ) ⋅ P (E )
2
E
1
k
k =1
Din 10 conturnări 6,67 se var datora izolatoarelor noi iar restul de 3,33 izolatoarelor
refolosite care deşi mai puţine au o capacitate mai mică de a suporta supratensiuni
fără a se conturna.
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 25
I.3. VARIABILE ALEATOARE
avem :
P(XI < x1, X2 < x2 ……. Xn < xn) = P ( XI < x1 ) · P ( X2< x2) · ….P ( Xn < xn) (43)
Schematic avem :
x x ....... x Tabloul care defineşte distribuţia sau repartiţia (45)
1 2 n
X ←
p1 p ...... p
2 n
variabilei aleatoare X.
x x ....... x →
Se cere : 1 2 n Valorile posibile ale variabilelor aleatoare (46)
sau simplificat
p1 + p2 + ……..+ pn = 1 (49)
x x ....... x (50)
1 2 m
X
p p ...... p
1 2 m
x + y x 2 + y ....... x + y ....... x + y
1
X +Y
i m
1 2 i n
(53)
p11 p ................. p ............ p
12 ij mn
Dacă :
x x ....... x
1 2 m
X
p p ...... p
1 2 m
y y ...... y
1 2 n
Y
q1 q ....... q
2 n
z z ....... z
1 2 s
Z
r1 r ........ r
2 s
x1+ y1 +
z
1 x1+ y1+ z .... x + y i j
+ z .... x + y z
k m n s
(54)
X +Y + Z
2
p111 p ............................ p ................. p
112 ijk mns
P( X = xi ) = p
P(Y = y i ) = q
i
Dacă
j
P ij
= p ⋅q
i j
F ( x) = ∑p n
unde p = P( X (ω ) = x n
n
(55)
Xn < x
Exemplu :
1 2
0 3 4 5
X
0.1 0.2 0.1 0.3 0.1 0.2
utilizând formula F ( x) = ∑ p n
rezultă : (56)
Xn < x
0 daca x < 0 (57)
0.1
daca 0 < x ≤ 1
0.1 +
0.2 daca 1 < x ≤ 2
F ( x) = 0.1 + 0.2 + 0.1 daca 2 < x ≤ 3
0.1 + 0.2 + 0.1 + 0.3 daca 3 < x ≤ 4
0.1 + 0.2 + 0.1 + 0.3 + 0.1
daca 4 < x ≤ 5
1 daca x >5
Aşadar dacă X este o variabilă aleatoare discretă funcţia sa de repartiţie este dată de
:
F ( x) = ∑p
Xi < x
i
(58)
Exemplu :
0 1 2 3
X
1 3 3 1
8 8 8 8
P( x ≤ X < x )
2
= F( x ) 2
− F( x ) 1 (60)
1
F ( x + ∆x ) − F ( x ) P ( x ≤ X < x + ∆x )
f ( x ) = F ' ( x ) = lim = lim (62)
∆x → 0 ∆x ∆x → 0 ∆x
De aici rezultă :
P( x ≤ X < x + ∆x ) = f ( x ) dx (63)
a. Valori medii
M (x )
∞
= ∑ Pn x n (64)
n =1
M ( X +Y ) = M ( X ) + M (Y ) (65)
M (cX ) = c ⋅M (X ) (66)
Deci ,
M (cX )
∞ ∞ ∞
= ∑ Pn (c xn ) = ∑ c Pn xn = c ∑ Pn xn = c M (X ) (67)
i =1 i =1 i =∞
În general :
∞ ∞
(68)
M ∑ ci X = ∑c M ( X )
i =1
i i i
i =1
M ( X ⋅Y ) = M ( X ) ⋅ M (Y ) (69)
M ( XY ) ≤ M (X 2 ) * M (Y 2 ) (70)
Fie X o variabilă aleatoare discretă a cărei valoare medie este M(X) , variabila
aleatoare
τ = X − M (X ) (71)
Avem M (τ ) = M [X − M ( X ) ] = M ( X ) − M [M ( X )] (72)
M [M (X )]= M (X ) (73)
Deci .
M (τ ) = M (X )− M [M (X )] = M (X )− M (X ) = 0 (74)
c. Momente
Fie X o variabilă aleatoare discretă şi r un număr natural . Dacă ∃ M(Xr) atunci
această valoare se numeşte momentul de ordin r al variabilei aleatoare X şi se
notează :
M r (X ) = M ( X r ) = ∑ xn ⋅
r
p n
(75)
n =1
M (X ) = M ( X ) = ∑ xn ⋅ P n
1
1
= M (X ) (76)
n =1
M (X
r
) = M (τ ) = M [X − M (X )] = M X − M ( X ) (78)
r r
r
d. Dispersia
M (τ ) = M [τ ]
2
2
(79)
∆ (X ) = τ = m (X
2 2
2
) = M (X − M (X )) 2
(80)
- ∆ (X
2
) = M (X ) − [M (X 2
)]
2
(82)
∆ (X
2
) = M [(X − M
2
( X ))] = M (X − M (X )) =
2
= M [X −2 X M (X )+ M (X )⋅ M (X )] =
2
M M ( X )
2
= M (X ) − 2 M (X ) +
M M ( X )
*
M M ( X )
=
= 2 − 2 M (X ) ⋅M (X ) + M (X ) ⋅M (X ) =
M (X )
= M (X )
2
− [M (X )]2
- Dacă : Y = λ ⋅ X + µ ;λ şi µ fiind două constante (83)
∆ (Y ) = λ ∆ (X )
2 2 2
(84)
∆ Y = λ ⋅ ∆( X )
- Dacă λI sunt n constante iar XI sunt n variabile aleatoare discrete independente
două câte două , atunci :
n n
∆ ∑ λ i ⋅ X i = ∑ λ i ⋅ ∆ (X i )
2 2
(85)
i =1 i =1
a. Valori medii
Fie X o variabilă aleatoare continuă având funcţia de repartiţie F(X) şi fie f(x)
densitatea de repartiţie a variabilei aleatoare X , atunci se numeşte valoarea medie
a variabilei aleatoare :
+∞
+∞
M (X ) = ∫ xdt ( X ) = ∫ xf ( x )dx (86)
−∞
−∞
τ = X − M (X ) (87)
c. Momentul
M ( X ) = M (X ) = ∫ x dF ( x) = ∫ x f ( x)dx
r +∞ r +∞ r
(88)
r −∞ −∞
M (X )= M
= +∞
(x ) dF = ∫ +∞
r r
∫
r
r
X
−∞ −∞
x f ( x )dx (89)
M r (τ ) = M
(X − M ( X )) .. r
(91)
Expresia :
eitX = cos tX + j sin X ∀t∈R (93)
ϕ (t ) = M [e ]= ∫ +∞
⋅ dF (x)
itX itX
x −∞ e (94)
ϕ (t ) = ∑ e p
x
k =1
itX
k
(95)
unde:
p k
[
=P X = x] k
k∈N (96)
Dacă variabila aleatoare este continuă şi are o densitate de repartiţie f(x) întrucât
dF(x) = f(x) dx , funcţia sa caracteristică va fi :
ϕ (t ) = ∫ e
+∞
⋅ f ( x)dx
itX
x −∞
(97)
ϕ (t ) − ϕ (t ) < 2 ε
x 1 x 2
(99)
- Pentru ∀ t ∈ R
ϕ x (t )
____________
ϕ x (− t ) = (100)
Demonstraţie :
ϕ x (t )
__________________ ____________
ϕ x (− t ) = ∫−∞ e dF ( x ) = ∫ + ∞ eitxdF =
+∞ −itx
(101)
−∞
ϕ (t ) = e ⋅ϕ (at )
y
ibt
X
(102)
Demonstraţie :
ϕ (t ) = ϕ (t ) = M [eaX +b ] = ∫−∞ eit ( aX +b )dF =
+∞
y aX + b
=∫
−∞
+∞
e
itaX
⋅ e dF = e
itb itb
∫ e
−∞
+∞ itaX
dF = e M
itb
(e ) =itaX
=e
itb
ϕ (at ) X
ϕ (t ) = ϕ (t ) ⋅ϕ (t )
X +Y X Y
(103)
Demonstraţie :
ϕ X +Y
(t ) = M [eit ( X +Y ) ] = M [eitX ⋅ eitY ] = M [eitX ]⋅ M [eitY ] (104)
deci, ϕ (t ) = ϕ (t ) ⋅ϕ (t )
X +Y X Y
(105)
ϕ ∑ (t ) = ∏ ϕ (t )
Xk Xk
(107)
ϕ (t ) = i ∫ x e
(n) n +∞ n itx
dF ( x ) (108)
−∞
iar :
ϕ
(n)
( 0)
M n
(X ) = n
(109)
i
Demonstraţie :
Prin derivare de n ori a funcţiei caracteristice se obţine :
ϕ (t ) = i ∫ x e n +∞ n itx
dF (x ) (110)
X −∞
ϕ (0) = i ∫ x e dF ( x) = i M
n +∞ n 0 n
[X ] (111)
X −∞ n
deci,
ϕ
(n)
( 0)
M n
(X ) = n
(112)
i
- Dacă pentru ∀ n∈N , momentul absolut de ordin n există ( ∃ M( | X | ) )
atunci funcţia caracteristică ϕX (t) se poate dezvolta în serie de puteri.
(it )
ϕ (t ) = ∑ k! M (X )
n
k
k
(113)
X
k =1
Demonstraţie:
+ ;R =
(itx ) θ n
e 1! 2! ( n − 1)! R n n
n! (114)
0 <θ <1
1−ϕ (kt ) ≤ k
X
2
[1 − ϕ X
(t )] (115)
În mod particular :
1 − ϕ (2t ) ≤ 4[1 − ϕ (t )]
X X
Teorema de inversiune
− itx1 − itx 2
−e
F (x ) − F (x ) = lim 2Π ∫ e ϕ
1 +u
(t ) dt (117)
2 1 −u it X
u →∞
Teorema de unicitate
−ity
−
− itx
( x ) = lim lim 1
+u e ϕ (t )dt (118)
F y →∞ u →∞ 2 Π
∫ −u it X
G (Z ) = ∑
k =0
pk Z k (119)
ϕ (t ) = G (e )
X
it
(120)
Derivăm de k ori :
k −1
G'(Z ) = 0 + 1 p + 2 p Z + 3 p Z + ....... + k p Z + ....
1 2 3
2
k
Deci ,
(k )
p = G k!
(0)
( Z ) = k! p ⇒ ( Z ) = k! p ⇒
(k ) 0 (k )
G () Z G (121)
k k k
Fie :
q = p( X > k )
k
qk
= p k +1
+ p k +2
+ ...... + 1 − ( p + p + ....... p )
0 1 k
(122)
k =0
k Z
( p + p + ....... p )Z
∞
H (Z ) = ∑ 1 −
k
0 1 k
k =0
∞ ∞ ∞ ∞
H (Z ) = ∑ Z − ∑ p Z −∑ p Z ......... − ∑ p
k k k k
k =0 k =0
0
k =0
1
k =0
k Z
∞ ∞ ∞ ∞
H (Z ) = ∑ Z − p ∑Z − p ∑ Z ......... − p ∑ Z
k k k k
0 1 k
k =0 k =0 k =0 k =0
H (Z ) =
1
−
p0 − p1 Z .............. = 1 − G( Z )
1− Z 1− Z 1− Z 1− Z 1− Z
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 39
1 − G( Z )
H (Z ) = (123)
1− Z
- p = G ( 0) (124)
0
Demonstraţie :
G( Z ) = ∑ p
k
k Z
k = 0 ⇒ G( Z ) = p Z ⇒ p = G( Z ) 0
0 0
(125)
Z = 0 ⇒ G ( Z ) = P 0 + P 0 + ...
0
0 1
p = G ( 0)
0
G (Z ) = 0 + 0 + 2 p + 3 ⋅ 2 p Z + 3 ⋅ 4 p Z ............. + k (k −1) p Z
k −2
'' 2
2 3 4 k
G (Z ) = 0 + 0 + 0 + 3 ⋅ 2 ⋅ p + 4 ⋅ 3 ⋅ 2 p Z .................... + k (k −1) (k − 2) p Z
''' 1 k −3
3 4 k
G' (1) = ∑ kp = M ( X )
k
= ∑ k p − 3∑ k p + 2∑ k p = M ( X ) − 3 M ( X ) + 2M ( X )
3 2
k k k 3 2
De aici rezulta
M ( X ) = G' (1)
M ( X ) = G' ' (1) + G' (1)
2
ϕ (t t ..... t ) = ∫ e (t x
X 1 2 n
n
i 1
+
1 t 2 x2+.....+t n xn )
dF (x x ...... x )
1 2 n (127)
R
ϕ (t t ..... t ) = ∫ cos(t x + t x
X 1 2 n
n
1 1 2 2
+ ..... + t n xn )dF (x x ...... x ) (128)
1 2 n
R
Repartiţia binomială
Repartiţia Poisson
Repartiţia multinomială
Repartiţia binomială cu exponent negativ
Repartiţia hipergeometrică
1. Repartiţia uniformă
2. Repartiţia exponenţială
3. Repartiţia normală
4. Repartiţia normal redusă
5. Repartiţia lognormală
6. Repartiţia χ2 (hi pătrat)
7. Repartiţia γ (gama)
8. Repartiţia β (beta)
Într-o urnă există b bile de două culori . Se extrage una din ele . După ce se vede ce
bilă a fost , (ce culoare a avut ) , bila se introduce din nou în urnă. Avem astfel n
extrageri independente . Fie nr. de bile de o culoare notat cu a (bile albe ) şi nr. de
bile de altă culoare notat cu r (nr.de bile roşii )
a+r=b, b = număr total de bile
Fie A evenimentul care constă în extragerea la întâmplare a unei bile albe şi CA
evenimentul contrar .
Avem :
a a
p = P ( A) = =
a+r b
r r (129)
q = P (CA) = = , p, q < 0 , p + q =1
a+r b
Se fac n extrageri .
Notăm cu Ak evenimentul care constă în obţinerea a k bile de culoarea a din cele n
extrageri . Evenimentul { Ak } , k=1,2….n formează un sistem complet de evenimente.
Probabilitatea obţinerii a k bile de culoarea a din cele n extragerii este.
n−k
P( K ) = P( Ak ) = C n P
k k
q
Variabila aleatoare are următoarea repartiţie:
0 1.......................k ................................n
(130)
n 1 1 n −1 1 1 n −1 n
q C pq ......... C n p q ................... p
n
M (X ) = ∑
n−k
= ∑k Cn p q
k
= np
k
x k pk
k =1 k =1
( px + q)
n n−k
∑C p x q
n k
=
k k
n
k =1
derivând avem
( px + q) n −1 n n−k
∑k C p x q
k k −1
=
k
np n
k =0
np = M (x ) (131)
- Dispersia este :
∆ (x ) = M (x ) − [M (x )]
2
= npq (132)
2 2
Demonstraţie :
M (x ) = M [x ] = ∑ k 2 C p q
2 k k n−k
2 n
Ştiind că :
np ( px + q) n −1
= ∑k Cn
k
px q
k k −1 n−k
deoarece ( px + q) = ∑ C
n k
n
k
pq
n−k
npx ( px + q) n −1
= ∑k Cn
k
pxq
k k n−k
np ( px + q) n −1
+ (n − 1) ( px + q) n−2
⋅n⋅ p
2
⋅x = ∑k
2 k k
C p x q
n
k −1 n−k
x =1
np ( p + q) + (n − 1)( p + q) ⋅ n ⋅ p = M ( X )
n −1 n−2 2
2
np ( p + q ) ( p + q ) + (n − 1) p = M ( X )
n−2
2
+ (n − 1) p ⋅ n = M 2 ( X )
2
np
n = M 2 (X )
2 2
np + n p −p
2
M ( X ) − [M (x )] 2 2 2 2
= np + n p −p n−n = np (1 − p ) = npq
2 2
2 p
- Funcţia caracteristică
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 43
ϕ X (t ) = M [eitX ] = ∑ eitk C kn p q (p*eit ) q = [p*eit + q]
n n −k n n −k
= ∑C n
k k k .n
k =0 k =0
ϕ (t ) = [p⋅eit + q]
.n
X
(133)
ϕ (t ) = G (e )
X
it
(134)
unde :
n
G (Z ) = ∑ este funcţia generatoare ,
k
pZ k
(135)
n =0
M ( X ) = M ( X ) = G' (1)
1
P ( Kλ ) = λ e
k
−k
(137)
k!
k=1,2….n λ > 0
se numeşte repartiţie Poisson de parametru λ.
0 1 2......................k .....................
(138)
λ ⋅e λ λ
−λ −λ −λ
−X
e
⋅e ....... ⋅e ..................
1! 2! k!
M (X ) = ∑ X p = ∑ k λ e = ∑ k
λ ⋅λ
n ∞ .k −λ ∞ k
−λ
⋅ =
k =0k! λ (k − 1).!⋅.k e
k k
k =0 k =0
= λ ⋅ e ∑ λ = λ ⋅ e λ + λ + λ + ..... λ
∞ k −1 .0 .1
.2 .k −1
+ ....
−λ −λ
k =1 (k − 1).! (k−
1 1! 2! 1).!
λ
=e
−λ λ
= λ ⋅e e =λ
-Dispersia
∆
2
=M (X ) − [M ( X )]
2 ..2
(140)
λ
M [X ] = ∑ X p = ∑ k ⋅ k! e = λ e
k
n ∞
+λ =λ +λ
2 2 2 −λ 2 −λ 2
k k
k =1 k =0
Deci ,
∆ =λ
2 2
+λ− [λ ] = λ .2
(141)
-Funcţia caracteristică
Are expresia :
ϕ (t ) = e λ e −1
it
(142)
X
- Evenimentul care constă din extragerea unei bile de culoarea j este notat Aj
Probabilitatea evenimentului Aj este :
(A ) = n n r
p = p
j
=
j
cu ∑p =1 (143)
j j
n1 + n2 ....... + nr n j =1
j
p (k k ...... k ) = p (B
n 1 1 1 k 1k 2..... kr
) (144)
p (B )= n! k1 k2 kr
(145)
k 1k 2..... kr
* p p ...... p
k 1!. k 2 !....... k r ! 1 2 r
-Dispersia
∆
2
= M ( X ) − [M ( X )]
2
.2
= np 1 −
j
( p )= n p q
j j j
(147)
-Funcţia caracteristică
Are valoarea :
ϕ (t ) = ∑ p(B
X k 1k 2......kr
)⋅ e ( j i1k 1+ t 2 k 2 +......trkr )
=
k 1.....kr
=∑
n!
k 1!k 2 !......k r !
(p1eit1) (p1eit 2) ....(p1eitr ) =
k1 k2 kr
(148)
= + + + ......... +
it1 it 2 it 3 itr
pe 1
pe 2
pe 3
pe r1
n −1 n k −n
P− n (k ) = C k −1 p q (149)
M (X ) =
n
1
p
2
M 2 (X ) = n 2
nq
+ 2
p p
nq
∆ =
2
2
p
.n
p eit
ϕ (t ) = 1− q it
e
X
na
M (X ) =
a+b
nb(a + b − n )
∆
2
=M [X ] − [M ( X )]
2 .2
= (151)
(a + b) (a + b − 1)
2
I.4.2.1.REPARTIŢIA NORMALĂ
A fost pusă în evidenţă de Moivre sub formă redusă ca o repartiţie limită a unei
repartiţii binomiale cu p=q=1/2 .
Generalizată pentru pq ∈ (0,1) a fost obţinută de Laplace .La forma generală cea
mai cunoscută insă a ajuns Gauss care a utilizat-o la studiul erorilor
Fie o variabilă aleatoare continuă X . Aceasta urmează o repartiţie normală de
parametri m şi τ2 dacă densitatea sa de probabilitate este :
1 −
(x −m ) 2
f ( x) = e τ
2
2
(152)
τ 2π
Media :
M (X ) = m (153)
Dispersia :
∆ (X ) =τ
2 2
(154)
Funcţia de repartiţie :
1 x −
(u −m) 2
F ( x) =
τ 2π ∫ e −∞
2τ
2
du (155)
Funcţia caracteristică:
τt
ϕ (t ) = e
2 2
itm −
2 (156)
X
Demonstraţie
Media :
∞ 1 ∞ −
(u − m ) 2
M ( X ) = ∫ xf ( x )dx = ∫ x e 2τ
2
dx (157)
−∞ −∞
τ 2π
x−m
t= ⇒ x = tτ + m dx = τdt (158)
τ
(159)
= I 1 + I 2 m
1 1
= m 2π = m
2π 2π
= 0 = 2π
int egr .
Poisson
τ
2
=M (X ) − [M ( X )]
2 .2
(160)
1 x −
(ln x − n ) 2
f ( x) =
τ 2π ∫ e−∞
τ
2
2
(162)
şi se notează LN(nτ2)
unde n şi τ2 sunt media şi respectiv dispersia logaritmului lui X
− λx x≥0 λ>0
e
pentru si
f (x ) = (163)
[ ]
−
0 pentru x∈ 0, ∞
Media :
1
M (X ) = (164)
λ
Dispersia :
1
∆ (X ) = (165)
2
λ
2
Funcţia caracteristică:
λ
ϕ (t ) = λ − it
X
(166)
Funcţia de repartiţie :
1 − − λx x>0
e
pentru
F ( x) = (167)
0 pentru x≤0
cu
∞ α −1 −x
γ (α ) = ∫ x e dx (169)
0
(1− 2itτ )
n
ϕ
−
(t ) = 2 2
(170)
X
(1− 2itτ 2)
n1+ n 2
ϕ X 1+ X 2
(t ) =
.−
2
(171)
m −1
x −u ( x −u ) m
f ( x) =
m
e x −.
0
(172)
x xo
0
m – parametru de forma
x0 - parametru de scală
u – parametru de localizare sau de calaj
Repartiţia aceasta se mai numeşte şi repartiţie Weibull triparametrică . w (m , x0 ,u)
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 51
Funcţia de repartiţie a sa este :
(x − u )
m
0
x x
e
1 −. − λx
f ( x) = x0 = λ e (174)
x x0
0
1
cu λ= (175)
x 0
A = p{T
1 f
≤t } elementul se defectează în intervalul [0 , t ]
A = p{T
1 f
>t } elementul nu se defectează în intervalul [0 , t ]
AA
1 2
=Ω (reuniunea acestor două evenimente formează
evenimentul sigur )
{ } {
p{A1 A2}= p T f ≤ t + p T f > t = F (t ) + p T f > t = 1} { } (176)
Tf Tf
0 A1 t 0 A2 t
Deducem :
{ }
p T f > t = 1 − F (t ) cu F (t ) {
= pT f
<t } (177)
Q(t ) = pT { f
<t = } F (t ) (178)
R(t ) = pT { f
>t } (179)
t <T f
< t + dt (180)
p t
<T f
< t + dt = F (t + dt ) − F (t ) = dF (t ) = f (t )dt
(181)
p
t
<T f
< t + dt
= F (t + dt ) − F (t ) = f (t )dt
(182)
p
t
<T f
≤ t + dt / T f > t
= λ (t )dt
(183)
B = {t < T ≤ t + dt}
1 f
B = {T > t}
(184)
2 f
Avem :
p B1 B2
p{B1 / B2} =
((
= p t < T f < t + dt ) (T >t )) (185)
( )
f
p (B2 ) pT f >t
Dar B1 include B2 B ⊂B
1 2
⇒ B B
1 2
= B
1
(
p t < T f ≤ t + dt / T f > t = ) p(t <pT( ≤>tt+) dt ) = F (t 1+−dtF) (−t)F (t) =
f
T f
(186)
dF (t ) f (t )dt
= =
1 − F (t ) 1 − F (t )
Prin integrare se obţine:
t
F (t ) = 1 − e ∫0
− ( t ) dt
= Q (t ) (187)
R(t ) = e ∫0
− λ ( t ) dt
(189)
λ(t)
I II
III t
− λt
Q (t ) = 1 − e
− λt
(190)
R (t ) = 1 − e
Adică este necesar ca practic funcţia de repartiţie F(t) să fie exponenţială.
Se mai definesc următorii indicatori de fiabilitate :
• Timpul mediu de funcţionare neîntreruptă
[ ]
∞
M T f = ∫ R(t )dt (191)
0
neîntrerupt până la t1
t2
p ( t1 t 2 ) = ∫
− λ ( t ) dt
t1 (192)
[
M T f − t1 = ] 1 ∞
R(t1) ∫t1
R(t )dt (193)
…
0 t1 t2 tn
Fig.11
Ω[t , t + ∆t ]
∑ k ⋅ p (t + ∆t )
ϖ .(t ) = lim
k
= lim k =1 (194)
∆t →0 ∆t ∆t →0 ∆t
unde :
Ω[t , t + ∆t ] - este numărul mediu de defectări în intervalul ∆t
intervalul ∆t.
Se definesc următoarele funcţii de repartiţie :
G (t ) = p{T ri ≤ t } (196)
1
=
∑T ri
=µ ← intensitatea de reparare a elementului (198)
M [T d ] n
simplu reparabil
− λt
F (t ) = 1 − e
− λt
(199)
G (t ) = 1 − e
λ .µ
Ω[0, T ] = T (200)
λ +ν
Probabilitatea de funcţionare la momentul t este :
µ λ − (λ + µ ). t
p (t ) = + .e (201)
λ+µ λ+µ
cu condiţia iniţială :
p ( 0) = 1 (202)
q(t ) = 1 − p (t ) =
λ
λ+µ
[
1− e
− (λ + µ )t
] (203)
I 1 2 i n
1 2 i n
Fig. 12
S = E E E ....... E ...... E
1 2 3 i n
(205)
R s
= p ( S ) = p ( E1 E 2...... E i ...... E n) =
= P( E1) ⋅ p ( E 2) ⋅ ... p ( E i )..... p ( E n) = (206)
n n
= ∏ P ( E i ) =∏ Ri
i =1 i =1
= P( E1) ⋅ p( E 2 ) ⋅ p( E )..... p(
3 E n
R ) (207)
E E E E ..... E
s
E 1 1 2 1 2 n −1
Rs ∏
=
i =1
p ( E i
) = ∏
i =1
1 − p E i
= ∏
i =1
1 − R i (208)
Un sistem are o structură paralelă d.p.d.v. al fiabilităţii dacă pentru buna funcţionare
a sa este suficient cel puţin un element component al său să fie în stare de buna
funcţionare .
Ei - evenimentul bună funcţionare a evenimentului i
S - starea de bună funcţionare a sistemului
S = E E E
1 2 3
...... E i ....... E n (209)
În fig. 12a este prezentată schema fiabilistică iar în 12b graful asociat ei .
Conform De MORGAN
__ −−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−
=
S E1 E 2 E 3 .... E i ..... E n (210)
__ __ __ __ __ __
deci ,
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 60
1
2
2
I 3
O
.
.
. i
. I O
i .
.
n
.
. b
Fig. 13
_ n
[ p (E )] = ∏ Ri
_ _ n n _
R s = p (S ) = ∏ i =1
p E i = ∏ 1 −
i =1
i
i =1
(213)
R s = ∏ Ri = ∏ [1 − Ri ]
_ _ n
n
(214)
i =1 i =1
Rs - nonfiabilitatea sistemului
__
Ri − nonfiabilitatea elementului
R s = 1 − R s = 1 − ∏ Ri = 1 − ∏ [1 − Ri ]
_ _ n _ n
(215)
i =1 i =1
VII
II
III
B C
A
D
VIII
K L
E F
H
V
IV
VI
Fig.14
I V
BB C G H
II
I
VI
D IV V
III VII
III
A II
VI
IV VIII
E F K L
Fig.15
1 A B C K L
2 A D K L
3 E F G K L
4 E F H K L
R = R *R
I B C
(217)
R II = R I * R D = (1 − R )(1 − R ) = (1 − R − R + R R )
___ __ __
I D D I I D (218)
sau
__
R II
= 1 − R II = 1 − 1 + R D + R I − R I R D = R D + R I − R I R D =
(219)
= R D + R B RC − R B RC R D
R III
= R A R II = R A R D + R A R I − R I R D R A =
(220)
= R AR + R AR R −R R R R
C A B C D
D B
R IV
= R *R E F
(221)
RV = RG R H = (1 − R )(1 − R ) = 1 − R − R + R R
__ __ __
G H G H G H
__
(222)
R V
= 1 − RV = RG + R H − RG R H
R = R R = R E R (RG + R − R R ) =
VI IV V F H G H
(223)
=R R R +R R R −R R R R E F G E F H E G F H
III VI III
− RVI + R III RVI
__
(224)
R VII
= 1 − RVII = R III + RVI − R III R IV
R VIII
= Rk R L (225)
R =R R
S VIII VIII
= (R III + RVI − R III RVI ) ⋅ Rk ⋅ R L (226)
Înlocuind expresiile lui RIII , RVI , RVII şi RVIII în relaţia de mai sus se obţine expresia
fiabilităţii sistemului.
1 2 3 …….…………..i…………………………………n
1( 1 ) 2( 1 ) 3( 1 ) ………………i( 1 )………………………….………n( 1 )
1( k ) 2( k ) 3( k ) …………..…i( k )………………………….……n ( k )
Fig. 16
R S
= ∏ Ri = R1 R2 .............. Rn (227)
i =1
R g
k
= ∏RS =
j=0
j
R S.R S.........R S =
0 1 k
(R ) S
.k + 1
(228)
Rg = 1 − Rg = 1 − (R ) S
k +1
=1− (1− R S ) k +1
(229)
Deci :
R g
= 1− (1− R S )k +1
(230)
metode aproximative .
Din expresiile funcţiilor de fiabilitate (utilizând probabilităţile de defectare ale
elementelor) se obţin polinoame în R din care se reţin în urma ordonării după
i
3 1 3
1 31
1 3
12 23
2
2
Fig. 17
În ipoteza R i
<< 1
avem:
R ≅R R
1 12 31
R ≅R R
2 12 23
(231)
R ≅R R
3 31 23
31 3
1 3 1
1 3
12 23
2
2
Fig.17
= RR
3 1
− nonfiabilitatile
R 31 RRR 1, 2, 3,
structurii stea (cunoscute)
R 2
RR (232)
R 12
= 1 2
R R R
31, 12 , 23,
− nonfiabilitatile structurii triunghi (necunoscute)
R 3
= RR
2 3
R 23
R 1,
parametri ε şi ω.
R 1− R R
ε = tgω = = = (233)
R R 1− R
Din :
1− R
tgω = ⇒ Rtgω = 1 − R
R
1
⇒ R = (234)
tgω + 1
R
Din: tgω = ⇒ tgω − Rtgω = R (236)
1− R
tgω
⇒R = (237)
tgω + 1
1 R
sau: = ⇒ 1 − R = Rctgω
ctgω 1− R
1
R =
ctgω + 1
(238)
n n
1 1
= ∏ RS = ∏
R S
i =1 i =1 (tgω + 1)
.i
=
∏ (ε
n
i
+ 1)
(239)
i =1
1
R =
ε
(240)
S
S
+1
ε S + 1 = ∏ (ε i + 1)
n
1 1
= ⇒ (241)
ε S +1 ∏ (ε
n
i
+ 1) i =1
i =1
∏ (ε + 1) − 1
n
ε S
=
i =1
i (242)
1
R = (243)
p
ctgω p
+1
Se obţine:
1 1 (244)
=
ctgω p
+1
∏ (ctgω
n
+1 )
i
i =1
ctgω ∏ (ctgω )
n
⇒ = +1 −1 (245)
p i
i =1
1 3
12 23
2
2
Fig. 18
ε = ε ε 12 31
(246)
1
1+ε +ε 12 23
+ ε 31
ε = ε ε 12 23
(247)
2
1 + ε 12 + ε 23 + ε 31
ε = ε ε 31 23
(248)
31
1+ε +ε12 23
+ ε 31
Definiţie
Notăm :
1 - starea de funcţionare
2 – starea de refuz
Aşadar o legătură a sistemului este o mulţime de componente ale sistemului cu
proprietatea că sistemul funcţionează dacă elementele acestei mulţimi funcţionează
şi restul sunt defecte.
Definiţie
Numim TĂIETURĂ o submulţime T a sistemului bivalent S cu T⊆ E care satisface
relaţia :
ϕ (X1 , X2 , …… Xn)=0
1 pentru e ∉T
i
unde : x i
=
0 pentru
e ∈T
i
se numeşte tăietură.
Aşadar o tăietură T a sistemului S este o mulţime de componente ale acestuia cu
proprietatea că sistemul nu funcţionează dacă componentele acestei mulţimi sunt
defecte , iar restul componentelor funcţionează.
Ex.
ϕ (1,0,0,1,0) = 0 − submultimea {e , e , e }
1 4 5
nu este o legatura
ϕ (1,1,0,0,0,1) = 1 − submultimea {e , e , e }
3 4 5
nu constitue o taietura
Demonstraţie
Ex. : L = {.e , e .}; L = {.e .}; L = {.e , e .}; L = {.e , e .}; L = {.e , e , e .}
1 2 3 2 1 3 1 3 4 1 2 5 1 2 3
e2 e3
e1
Z
e1 e3
O
e1 e2
e3
e1
e2
Fig. 19
T 1
= {.e , e , e .}
1 2 3
Ex.: T 2
= {.e , e .} 1 3
T 3
= {.e , e .} 1 2
e1
e1
e1
e2
O
Z
e2
e2
e3
Fig. 20
ϕ (x ) = 1 − ∏ 1 − ∏ x ∏ (1 − x )
t t (251)
et∈Li et∉Li
ϕ (x )
∑ ∏ x ∏ (1 − x )
k
= t t
(252)
i =1 et∈Li et∉Li
ϕ (x ) = ∏ 1 − ∏ x ∏ (1 − x )
k
t t
(253)
i =1 et∉Ti et∈Ti
ϕ (x) = 1 − ∑∏ x ∏ (1 − x )
n
2
t t (254)
i = k et∈Ti et∉Ti
Ex:
X1 X2 X3 ϕ( X1 X2 X3) Legăturile sunt:
0 ∃ xi = 1
0 1 0
0
1 0 1 L2={e2}
0
1 1 1 L3={e2 e3}
0
0 0 1 L4={e1}
1
0 1 0
1
1 0 0
1
1 1 1 L5={e2 e3e3}
1
ϕ (x ) ( ) = (1 − )(1 − ) 1 − ( )
x1 x2 x3 + + x2 (1 − x1) 1 − x3 +( )
k
= ∑ ∏ xt ∏ 1 − xt
i =1 et∈Li −−−
et∈Li (255)
( )
+ x2 x3 (1 − x1) + x1 (1 − x2 ) 1 − x3 + x1 x2 x3
Tăieturile sunt:
T 1
= {.e1 , e2}
T 2
= {.e2} (256)
T 3
= {.e3}
Funcţia de structură va fi :
ϕ (x )
n
2
= ∑ ∏ xt ∏ (1 − xt ) = 1 − x1 x2(1 − x3 ) − x2 (1 − x1) − (1 − x3 ) −
i = k +1 et∈Li et∉Ti
− x2 (1− x1)(1− x3)− x (1 − x )(1 − x )
3 1 2 (257)
1. Metoda binomială
2. Metoda Monte-Carlo
3. Metode bazate pe procese Markov cu parametru continuu
4. Metode bazate pe procese Markov cu parametru discret
5. Metode bazate pe enumerarea exhaustivă a stărilor sistemului
6. Metode bazate pe utilizarea formulei probabilităţii totale
7. Metode bazate pe mulţimea legăturilor şi tăieturilor minimale
8. Metode bazate pe ridicarea la putere a matricei de conexiune
9. Metode bazate pe reducere succesivă a mărimii matricei de conexiune
10. Metoda căilor adiţionale
(n − m ) p
Pm+1,n = Pm,n (m + 1)q (258)
Media este :
M ( x) = np iar (259)
Dispersia :
∆ (x ) = n p q
2
(260)
Valorile mediei şi dispersiei sunt utile şi în cazul când modelul binomial se înlocuieşte
cu alte modele. De exemplu pentru valori mari ale lui m şi n repartiţia binomială tinde
către una normală având aceleaşi valori ale mediei şi dispersiei:
1 −
(x − M ) .2
f ( x) = e 2σ
.2
(261)
σ 2Π
adică :
.2
m − nq
1 −
1
lim p = e 2 npq (262)
n →∞
mn
2Πnpq
p(k ,λ ) λe
k
−λ
= devine: (263)
k!
∏ (p + q )
n
i i
(265)
i =1
∏ (p )
n
+ q =1 (266)
i i
i =1
Exemplu
Fie sursele S1, S2 ,S3 care debitează pe o bară a unui consumator . Se cere să se
afle probabilităţile diferitelor nivele de putere pe bară.
S1 S2 S3
Consumator
Fig.21
1 S1 p1 q1
2 S2 = 2S1 p2 q2
3 S3 = 3S1 p3 q3
I f f f p1 p2 p3 SI = S1 + S2 + S3 = 6S1
II f f r p1 p2 q3 SII = S1 + S2 = 3S1
III f r f p1 q2 p3 SIII = S1 + S3 = 4S1
IV f r r p1 q2 q3 SIV = S1 = S1
V r f f q1 p2 p3 SV = S2 + S3 = 5S1
VI r f r q1 p2 q3 SVI = S2 = 2S1
VII r r f q1 q2 p3 SVII = S3 = 3S1
VIII r r r q1 q2 q3 SVIII = 0
6S1 cu p = p1 p2 p3
5S1 cu p = q1 p2 p3
4S1 cu p = p1 q2 p3
3S1 cu p = p1 p2 q3 + q1 q2 p3 (267)
2S1 cu p = q2 p2 q3
S1 cu p = p1 q2 p3
I f f f p1 p2
II f r r p1 q2
III r f r q1 p2
IV r r r q1 q2
I f f f p1 p2
II f r f p1 q2
III r f f q1 p2
IV r r r q1 q2
g = lim g (272)
n
n →∞
x n +1
= b0 xn (modp ) (273)
k −1
xi+k ∑
= b j xi + j
+ a (mod .P ) (274)
j =0
din care se poate obţine relaţia metodei congruenţionale multiplicative dacă se face
a=0 şi k=1
Fie A - procesul simulat
p - probabilitatea de apariţie a evenimentului modelat
N - nr. de încercări
ξ - variabila booleană = ⌠ 1 dacă evenimentul apare
0 dacă evenimentul nu apare
L - nr. total de evenimente favorabile
n
L = ∑ξ (275)
i
i =1
L
f – frecvenţa evenimentului: f = (276)
a N
• Media frecvenţei evenimentului este :
M ( f ) = N1 M ( L) = N1 M (∑ξ ) = NpN = p
a i
(277)
• Dispersia :
∆ (f ) = pQ
2
(278)
a N
Demonstraţie :
Np(1 − p )
∆ (f )= ∆ (L ) = ∑ ∆ (ξ ) =
1 1 Qp
=
2 2 2
2 2 2 (279)
a
N N N N
f a
tinde
→ M ( f )= p
a
(281)
p( f − p < ε ) = 1 −
τ (f ) ( f − p < ε ) = 1 − NpQ
2
a
⇒ p (282)
ε ε
a 2 a 2
p( f − p < ε ) = 1 − δ
a
Fie: (283)
p ( f − p > ε )= δ
a
δ ∈ (0,1) cu δ>
pQ
Nε
2
p(1 − p )
(284)
pQ pQ
⇒ε > ⇒ε > ε>
2
Nδ Nδ Nδ
Din :
p(1 − p )
f − p<ε ⇒ f −p≤ (285)
a a Nδ
sau :
p (1 − p )
2
1− p
f −p≤ ⇒ f −p≤ (286)
a pNδ a pNδ
f −p 1− p 1− p
a
p
≤
pNδ
adică ε r
<
pNδ
(287)
Această ultimă relaţie arată că eroarea relativă scade odată cu creşterea lui N
1− p +3 1− p
Pentru ε = 10% δ = 0,1 ⇒ N= −2 −1
= 10 (289)
10 ⋅10 ⋅ p p
N
T calc .. min
= (290)
nr.de oper. pe sec undă
Pentru ε = 10%
1− p 1
= 10 .
3
T calc . min
. (291)
p nr. de oper pe sec
Un proces este de tip Marcov de gradul k dacă starea lui la momentul t depinde
numai de ultimele k stări . Aceasta este un proces fără istorie în sensul că întreaga
sa evoluţie trecută este concentrată în ultimele k stări .
Cel mai des întâlnit este procesul Marcov de gradul 1 a cărui stare depinde numai
de ultima stare ( anterioară)
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 83
Dacă mulţimea stărilor i este discretă avem de-a face cu un lanţ Marcov.
Procesele Marcov pentru care variabila t este continuă se numeşte proces Marcov cu
parametru continuu sau proces Markov cu timp continuu.
Modelul Markov permite determinarea probabilităţilor ca sistemul să se afle în fiecare
din cele n stări posibile .
Probabilităţile de tranziţie din starea i la momentul s în starea j la momentul t (t>s) se
defineşte astfel .
n
rel. II p j (t ) = ∑ pi(s ) pij (s, t ) (294)
i =1
1p1(t)
1p1(s)
pi1(s,e)
p1j(s,t)
j
2p2(t)
Pi(s) pi2(s,e) 2p2(s) p2j(s,t)
Pj(s)
i
pik(s,e) pkj(s,t)
kpk(t)
npn(s)
pnj(s,t)
Fig. 22 Fig. 23
p (t + ∆t ) = ∑ p (t ) ⋅ p (t, t + ∆t )
j i ij
(295)
i =1
p (t, t + ∆t )
λ ij = lim
ij
(296)
∆t →0 ∆t
De aici rezultă:
pij (t,t + ∆t )= λ ij
∆t + 0(∆t ) (297)
pij (t,t + ∆t )= λ ij
∆t (298)
λ (t )∆t = 1 − ∑ λ (t )∆t
jj
i≠ j
ji (301)
p j (t ) =
d i≠ j
− (304)
dt ∆t ∆t
dar : − ∑ λ (t ) = λji jj
deci (305)
p (t ) = ∑ p (t ) λ (t ) + p (t ) λ = ∑ p (t ) λ (t ) (306)
d
ij jj ij
dt j
i≠ j
i j i
λ (t ) = q
ij ij
- se numeşte matricea intensităţilor (308)
de tranziţie
' (t ) =
pi
[q ]⋅ [p (t )]
ij i
(309)
[q ] ij
- matricea de tranziţie
q =1
∑ ij
(310)
qij > 0
q < 0
ij
lim p (t ) = p
n →∞
i i
⇒ devine o cts tan ta (312)
⇒ ' (t ) = 0
pi
⇒ [q ]⋅ [p (t )] = 0
ij i
(313)
M [α (t )] = p T =∑pT (317)
S J
J ∈S
M [β (t )] = p T = ∑ pT (318)
r i
J ∈r
M [τ (t )] = p T = ∑ p ∑ p T
iJ
(319)
J ∈r
r J
M [T ] = MM [[ατ ((tt))]]
f (320)
Toate aceste relaţii sunt valabile pentru cazul în care rata defectărilor este constantă.
λ
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 88
Fig.24
1 2 n
Fig.25
Sistemul se va afla în starea de succes atât timp cât toate cele n elemente se vor
afla în stare de succes. Defectarea unui element nu atrage după sine defectarea unui
alt element. Un al doilea element se admite că se poate defecta după ce cel defectat
anterior este reparat şi adus în stare de succes.
[ ][ ]
q ⋅ p = 0
iJ i
(322)
=1
pi
µ1 λ2 λn
Fig.26
1 2 3 n +1
− ∑λi µ µ 1 2
. µ n
λ −µ 0 . 0
[q ] =
1 1
1
λ 0 −µ
2
iJ 2 2
. 0 3 (323)
. . . . . .
λ n 0 0 . −µ n
.
n +1
n +1
∑ p =1
i =1
i
(324)
− ∑ λ i
µ µ 1 2
. µ p
1
n
λ1 −µ 0 . 0 p2
* =0
1
λ2 0 −µ 2
. 0 p
3 (325)
. . . . . .
λ n 0 0 . − µ n pn+1
n +1
− ∑ λ i p + ∑ µ pi = 0
1 i −1
i =1
⇔ λ1 p − µ p = 0
1 1 2
(326)
λ 2 p1 − µ 2 p3 = 0
.
λ n p1 − µ n pn +1 = 0
1
p1 =
1 + ∑ λi
µi
⇒ p2 = p1
λ1 (327)
µ1i
.
pn = p1
λn
µn
Avem :
p = ∑ p
S i∈S i
(328)
p R = ∑ pi
i∈R
i∈S - semnifică stările de succes. Practic starea de succes globală este dată
de suma stărilor de succes.
i∈R - semnifică stările de refuz. Practic starea de refuz globală este dată de
suma stărilor în care sistemul refuză funcţionarea.
M [α (t )]
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 91
• Durata medie totală de insucces (de nefuncţionare ) în perioada de referinţă T:
M [β (t )]
M [ν (t )]
M [T f ]
• Timpul mediu de reparare sau timpul mediu de înlocuire (durata medie a unei
stări de insucces eliminată prin reparare sau înlocuire sau durata medie de
reparare sau înlocuire)
M [T R]
Astfel :
i =1 µ i
λ T∑
n +1
i
M [β (t )] = p T =
µ i =1
i
1+ ∑ λ
R n +1
i
µ i =1
i
M [τ (t )] = ∑ p∑ p T
i iJ
i∈S J ∈R
M [T ] = MM[[ατ ((tt))]] =
f
∑λi
i
∑λ i
M [T ] = M [β (t )] = µ
i
i (329)
R
M [τ (t )] ∑λ i
i
y = − t + at + b
g
reprezintă legea căderii corpurilor în vid în
2
câmp gravitaţional (330)
Funcţia anterioară este o funcţie teoretică.
Dacă printr-o experienţă se măsoară corespondenţa dintre t ţi y se obţine o funcţie
empirică unde se vor întâlni abateri faţă de calculele făcute prin relaţia scrisă
experienţa neputând fi făcută în condiţii ideale.
De obicei se spune că experimentele conduc la funcţii empirice.
p (t , y ) p (t , y ).............. p (t , y
1 1 1 2 2 2 m m m
)
pi – punctele de pe abscisă ( spre exemplu timpul )
yi – punctele de pe ordonată ( spre exemplu frecvenţa)
Punctele pi din plan pot fi elementele unei serii statistice în care abscisele reprezintă
diferite momente , iar ordonatele frecvenţele fenomenului.
Dispunerea în plan a punctelor pi prezintă o oarecare neregularitate . Prin ajustare se
propune să se găsească o curbă care apropie cel mai bine punctele pi obţinându-se
astfel direcţia de dezvoltare a fenomenului reprezentat prin punctele pi.
Y y=a+bt
pi ( ti , yi)
Pi’ ( ti , a+bti)
t
ti
Fig.27
∑ (a +bt i − y i )
.2
= min (331)
i i
.2
∑ pi pi = min
'
(332)
Suma pătratelor diferenţelor dintre ordonatele teoretice şi ordonatele empirice să fie
minimă ; procedeul fiind numit şi metoda celor mai mici pătrare .
not n
F (a, b ) = ∑
i =1
(a +bt i − yi) .2
(333)
δ .F
δ .a = 0 δ .
∑ (a + bt i − yi ) .2
⇒
δ .a
=0
δ .F = 0
(334)
δ .b δ . ∑
( a + bt i − y i )
.2
=0
δ .b
(
∑ 2 a + bt − y = 0
i
)
( )
i
(335)
∑ 2 t i a + bt i − y i = 0
n
∑ a + ∑ bt i − ∑ y i = 0
1
⇒ n (336)
a + b .2 −
∑ ti ∑ ti ∑ yi ti = 0
1
∑ y ∑t i i
∑y n
i
∑ t ∑ yi t
.
∑ y t ∑t
.2
i i i i
a= b= i
∑t ∑t
(338)
n i
n i
∑t ∑t ∑t ∑t
.2 .2
i i i i
∑t =0
.2
Se poate simplifica prin schimbarea originii axelor astfel încât i
Rezultă atunci :
∑y ∑yt
'
a= i
b= i i
(339)
∑t
2
n
i
Y y=a+bt
pi ( ti , yi)
t
ti
Fig 28
Această ajustare printr-o linie dreaptă este un caz particular al unei ajustări generale.
n
y = a0 + a1 t + a2 t + a3 t + ..................... an t = ∑ ai t (340)
.2 .3 .n .i
i =0
Determinarea coeficienţilor a a
0, 1.................... a n
se face impunând condiţia celor mai mici
pătrate.
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 96
∑ (a 0 + a1t1i + a 2t i2 +........+ a nt in − y i )
.2
= min (341)
y = a0 + a1 t + a 2 t
2
(342)
δ .F
=0
δ a0
δ .F (343)
=0 ⇒
δ a1
δ .F
=0
δ a2
(
2 n +
a 0 a 1 ∑ t i
+ a2 ∑ t i − ∑ y = 0
2
)
( )
i
⇒ 2 ∑ a0 t i + a1 ∑ t i + a2 ∑ t i − ∑ t i y = 0
2 3
(344)
( )
i
2 ∑ a0 t i + a1 ∑ t i + a2 ∑ t i − ∑ t 2 y = 0
2 3 4
i i
⇒ a0 , a1 , a2 prin Cramer .
Pentru simplificare se poate transla sistemul . Translarea se poate face astfel încât
axa y să cadă la mijlocul seriei caz în care :
∑t = 0 ∑t =0
3
i
si i (345)
∑ ti ∑ yi − ∑ ti ∑ ti yi
n 2 2
a =
0
n∑ ti − ∑ t 2
n
i( ).2
∑ ti yi (346)
a1 =
∑ ti
n∑ ti ∑ y − ∑ ti ∑ ti y
2 2 2
a 2 =
( )
i i
n∑ ti − ∑ t 2
n .2
i
Y
Ajustare parabolică
Ajustare exponenţială
Fig.29
y =a b .t
(347)
se logaritmează :
i (349)
i =0
δ .F
δ .a = 0
δ .F = 0
(350)
δ .b
a =
∑ log yi
n
⇒
∑ t i log yi
(351)
b =
∑ti
2
R(t ) , Q(t ), λ (t ) , f (t )
f (t ) se pot
^ ^ ^
^
n (t i −1 + ∆ t i ) − n (t i −1)
λi = N (t i )∆ t i
← intensitatea de defectare (352)
^
n( ) − n( )
f i = tN (0)∆ t i i −1
← probabilitatea de defectare la momentul t
t i
(densitatea repartiţiei timpului de funcţionare (353)
până la prima defectare)
^
n (t i )
Ri = 1 − N (0)
← probabilitatea de funcţionare neîntreruptă în
intervalul ( 0 , t ] (354)
^
n( )
Q i = 1 − N (t0) i
← probabilitatea de avariere în intervalul ( 0 , t ] (355)
) = NN ((t ))
^
tr dacă tr < T
T dacă tr ≥ T
tr - este timpul în care se produc r defecte .
f ( x) = e 2σ
.2
(358)
σ 2π
Cum parametrii m şi σ sunt necunoscuţi iar repartiţia este exprimată prin densitatea
de repartiţie f(x) a lui N (m,σ2 ) spunem că repartiţia este specificată.
Cunoaşterea fenomenului presupune cunoaşterea valorilor numerice a parametrilor.
Definim repartiţia complet specificată ca fiind acea repartiţie exprimată printr-o funcţie
dată în care toţi parametrii sunt cunoscuţi. Operaţia prin care determinăm valoarea
parametrilor se numeşte estimarea parametrilor.
λ = λ (x x .......... x )
n n 1 2 n
(359)
funcţia necunoscută căutată (estimaţia care trebuie determinată spre a fi luată drept
valoare a parametrului λ)
f(x,λ) – este densitatea de repartiţie
Funcţia λ n
= λ (x x
n 1 2
.......... x n ) o numim funcţie de estimaţie sau estimator.
Spunem că dacă :
atunci λ (x x
n 1 2
...... x n ) se numeşte estimator corect sau estimaţie consistentă .
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 103
Aceasta înseamnă că dacă această relaţie are loc atunci pentru valori mari ale lui n
funcţia de estimaţie λ (x x
n 1 2
...... x n ) ia valori apropiate de λ cu o probabilitate
p (λ − λ < ε )→ 1
n (361)
Aşadar aceste valori aproximează foarte bine valorile lui λ şi deci λ (x x ...... x )
n 1 2 n
va
m (x x ........ x )
n 1 2 n
şi σ (x x ...... x )
n 1 2 n
(362)
Convergenţa unei funcţii în probabilitate spre o constantă prezintă foarte adesea mari
dificultăţi .Se preferă astfel să se recurgă la condiţii mai simple :
Iată!
• Dacă:
M [λ (x x ......... x )] = λ + α (n )
n 1 2 n
cu lim α (n ) = 0
n →∞
∆ [λ (x x ......... x )] = 0
.2
spunem ca [λ (x x ......... x )]
n 1 2 n
(364)
n 1 2 n
este un
estimator corect
al parametrului λ
n →∞
n 1 2 n
spunem ca [λ (x x ......... x )]
n 1 2 n
este o estimatie
(365)
absolut corecta a
parametrului λ
Dacă dintre toate estimaţiile absolut corecte ale unui parametru λ există o estimaţie
λ n
a cărei dispersie este :
∆ [λ (x x ......... x )] =
.2 1 (366)
δ inf (x,λ )
n 1 2 n .2
nM
δλ
(367)
E (λ )= 1
δ ln f (x,λ )
n n .2
(λ ) nM
∆
.2
δλ
n
Se observă că :
E (λ ) = 1
n - estimaţia este eficientă.
1
1= ⇒
δ ln f (x, λ )
.2
∆ (λ )
nM
.2
δλ
n
(368)
∆ (λ )=
.2
1 (369)
⇒
δ ln f (x, λ )
n .2
nM
δλ
adică estimaţia n
este de dispersie minimă adică o estimaţie eficientă.
δ ln .F
=0
δλ
Dacă pentru parametrul λ există o estimare eficientă , atunci ecuaţia de
verosimilitate are soluţie unică . Estimaţia se numeşte suficientă în acest caz
În cazul mai multor parametri funcţia de verosimilitate are expresia :
1 2 r 1 2 S k 1 2 S
k =1
sistemul de ecuaţii :
δ ln F
δ =0
λ 1
δ ln F = 0
δ
λ2 numite ecuaţii de verosimilitate (371)
.
.
δ ln F = 0
δ λS
Exemplu :
Repartiţia exponenţială pentru care s-au făcut n testări determinându-se valorile
TT1 2
...... T n se scrie :
(372)
p(t = T ) = λ e
− λt
F (T 1 T 2 ......T n , λ ) = ∏ (t i λ ) = λ e
n
−λ T I .λ −λ T 2 ............λ −λ Tn
e e
[ ]
i =1
ln F (T 1 T 2 ......T n , λ ) = ln λ ∑T i
n −λ
e
ln F (T 1 T 2 ......T n , λ ) = ln λ − λ ∑ T i = n ln λ − λ ∑ T i
n n
n
(373)
i =1 i =1
δ ln F δ (n ln λ − λ ∑ T i ) n n
= = − ∑T i
δλ δλ λ i =1
H 1
:λ =λ 1
H 2
:λ = λ 2
Deci :
H 0
: λ = λ0 − ipoteza nula
(376)
H : λ = λ1
1
H 2
: λ = λ2
− ipoteze alternative
H n 0 : λ = λ n
• ipoteza nulă - H 0
: λ = λ0
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 109
• ipoteza alternativă - H 1
: λ = λ1
Mulţimea tuturor observaţiilor posibile se împarte în două regiuni distincte :
V – numită regiune critică
CV - numită regiune de acceptare
• Ipoteza se acceptă dacă rezultatul observaţiei cade în regiunea CV de acceptare
• Ipoteza se respinge dacă rezultatul observaţiei cade în regiunea critică V
[
β = p (x1 x2 .... xn )∈ CV / H 1 ] (378)
[ ]
p (x1 , x2 ...... xn )∈ V / H 0 = α (379)
[
p (x1 , x2 ...... xn )∈ CV / H 1 = β ] (380)
are valoarea minimă. Această regiune determinată în acest caz de mulţimea V este
cea mai bună regiune critică iar testul bazat pe cea mai bună regiune critică se
numeşte cel mai puternic test.
I.11.2 . TESTUL χ2
i −1
i
i −1
(381)
χ
2 [ν −ν ti]
= ∑ ei
N
.2
(382)
1 ν ti
ν t
- frecvenţa teoretică
ν ti
=N p = ∫xx i
N . f (x )dx (383)
i
i −1
p χ > χ = δ
2 .2
(384)
0
unde :
χ02 – este tabelat în funcţie de δ şi de numărul de grade de libertate.
Dacă există S parametri şi aceştia sunt estimaţi cu aceeaşi selecţie se reduce
numărul gradelor de libertate de la N -1 la N – S – 1.
Există ipotezele :
H0 : F(x) – este funcţia de repartiţie căutată (ipoteza nulă)
H1 : F(x) – nu este funcţia de repartiţie căutată (ipoteza alternativă)
Ipoteza se acceptă la pragul de încredere α ( F(x) este funcţia de repartiţie
căutată ) dacă :
χ χ χ χ (N − S − 1)
2 2 2 2
≤ sau ≤ (385)
α
χ χ (N − 1)
2 2
> (386)
Sistemele de putere (SP), fac parte din categoria sistemelor mari, a căror
funcţionare are efecte sociale majore.
Elementele primare (EP), precum:
− generatoarele (G),
− transformatoarele (T),
− liniile (L),
− barele colectoare (BC),
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 114
sunt cele prin a căror funcţionare, energia electrică (EE) ajunge la consumatori în
momentul în care este produsă.
Cerinţa, privind continuitatea în alimentare a consumatorilor, este realizată
prin disponibilitatea EP şi prin redundanţă (rezervare).
Disponibilitatea necesară pentru EP, este realizată prin fiabilitatea (R) lor şi
prin mentenanţă (M).
La defectarea unui EP, când asupra sa se execută lucrări de mentenanţă,
nemaifiind necesară funcţionarea, elementul trebuie să poată fi izolat de restul
sistemului primar, care trebuie să rămână în funcţiune.
Această cerinţă este realizată prin încadrarea (figura 50) tuturor elementelor
primare cu întrerupătoare (I) sau mai corect celule. Acestea din urmă fiind
subsisteme complexe, care îndeplinesc următoarele funcţiuni multiple, dintre care, în
continuare ne interesează trei:
− funcţia de comandă (FC) - care constă din punerea şi scoaterea din
funcţiune voită de către operator;
− funcţia de protecţie (FP) - care constă în izolarea elementului defect de
celelalte elemente ale sistemului, care trebuie să rămână în funcţiune;
− funcţia de izolare (FI) - care constă în izolarea unui întrerupător sau EP
defect sau aflat în mentenanţă.
Modelarea protecţiilor, în studiul fiabilităţii sistemelor de putere, poate fi
făcută,numai printr-o corectă localizare a lor în schemele monofilare ale SP şi, o
corectă analiză a efectelor funcţionării sau nefuncţionării lor.
Protecţia sesizează apariţia unui defect, localizează defectul şi comandă
declanşarea întrerupătoarelor, care realizează legătura dintre elementele primare
integre şi cel defect.
Nefuncţionarea protecţiei sau a întrerupătorului comandat are acelaşi efect,
dar include în zona defectă şi elementele primare vecine integre.
În studiile de până acum s-a modelat împreună cu întrerupătorul şi protecţia
aferentă lui. Neabordarea diferenţiată a făcut ca şi datele privind funcţionarea să fie
reduse.
În continuare, se va încerca modelarea detaliată a protecţiilor, pornind de la o
analiză a defecţiunilor protecţiilor şi o detaliere a nefuncţionării protecţiilor în funcţie
de poziţia acestora în sistemul primar.
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 115
Acesta din urmă extinde un model propus anterior [IVAS 94].
Trebuie remarcat că efectele nonfiabilităţii protecţiilor sistemelor primare pot fi
analizate din puncte de vedere diferite, dar convergente, din care enumerăm:
− privim sistemul primar în sine;
− privim un element primar al sistemului primar;
− privim numai protecţia;
− privim sistemul primar din punct de vedere al serviciului pe care acesta îl
asigură consumatorilor (alimentarea acestora cu energie electrică).
Ultimul punct de vedere este cel corect, conţinându-le pe celelalte.
d) fi caracterizate de
Ep3
contururi de protecţie,
Ep4
materializate de celulele
e) Ep1,2,3 Ep1,2,3 prin care se face
izolarea lor voită sau
forţată, de celulele
Figura 30 Variante de echipare ale unui element primar
elementelor vecine
N(1− n ) energizate (care reprezintă surse sau sunt legate la surse pe alte căi).
N
Multiplicarea avariei (declanşarea lui Nn prin I5, I6), la defectarea lui E şi refuzul
lui I4 (figura 31), se realizează numai pe durata comutărilor normale Tm, când se
apelează la funcţia de izolare a celulei (I4) dupa care Nn se repune în funcţiune. E, va
fi repus, după timpul de reparaţie Tr, de înlăturare a avariei care a generat
fenomenul.
I6 I1
Nn E N2
I4 I2
I5 I3
Figura 31
Element încadrat în sistem
cu considerarea vecinilor săi
N3
E - element (zonă
protejată)
N1÷Nn - element (zonă
protejată) vecină
Mi 1
I
K
R0
R0 Mi
a) b)
P I
Mi TC 1
I
K
R0
c) d) R0 Mi
Fiecare din funcţiile de distribuţie din figura 34, pot fi obţinute prin tehnici de
selecţie şi estimaţie a parametrilor.
Odată cunoscute, calculul probabilităţilor de acţionare falsă (intempestivă) sau
rateuri (refuzuri), pot fi obţinute prin integrare (figura 35).
Riscul de funcţionare intempestivă este dat de relaţia:
X RM
q int = ∫ f (a)da ⋅ + ∫ f (r )dr (387)
Am X
N R0 A Mi N R0 A Mi
a) ideal f(mn) f(n) f(ma) b) real corect
P P
1 1
N R0 A Mi N R0 A Mi
c) pericol de refuz d) prericol de acţionare intempestivă
1
e) cu probabilitate atât de refuz
cât şi de funcţionare intempestivă
P
f(r) f(a)
1
Rm Am X RM AM
A R0 N Mi A R0 N Mi
a) ideal b) real corect
P P
1 1
A Ri N Mi A R0 N Mi
c) prericol de refuz d) prericol de acţionare intempestivă
A R0 N Mi
f(a) f(r)
Am A Rm X AM R RM
TT DA I
CO RC a)
RB1
TC RC1
CO DA I
TT RC2
b)
RB2
Vom analiza cazul cel mai frecvent (figura 30.b) pe care-l detaliem în fig. 39.
IC1 L1 L2 IC2
IS1 IS1
∼ I1 I2 ∼
Sursă E S2
Vecin 1 Vecin 2
N1 N2
Figura 39 Încadrarea unui element primar echipat cu două întrerupătoare în sistemul de putere
anume:
vecine, s-a întocmit un graf al stărilor, pentru exemplul din figura 59, prezentat în
E - elementul primar;
X - element integru;
( )
λ Xi µ Xi - intensitatea de defectare (reparare) a elementului Xi;
1
λm = - intensitatea de comutare normală a unui vecin N;
Tm
22
qSλK A1 N1 E N2 A2 qSλK
23 λm 24
λN2 λN1
A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2
pSλK 25 pSλK
A1 N1 E N2 A2
λN2 λN1
14 18
A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2
q1qSλK q2qSλK λmm
λmm
15 19
A1 N1 E N2 A2 p1qSλK p2qSλK A1 N1 E N2 A2
λm λm
p1pSλK 25 p2pSλK 20
16 12
A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2
λm λm
λN1 λN2
17 pSq1λK 21
A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2
0 µN2
µN1
A1 N1 E N2 A2
λE
µE µE 1 µE
A1 N1 E N2 A2 q1q2λK
q 1p 2λ K
p 1p 2λ K p1q2λK
2 λm 3 λm 4 5
A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2
λmm
λN1 λN2
6 7
A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2
µN1 µN2
pSλK qSλK pSλK qSλK
8 λm 9 10 λm 11
A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2 A1 N1 E N2 A2
Figura 40 Graful stărilor unui element primar echipat cu două întrerupătoare aflat întrun sistem de putere
1.0
µE=0,05[h-1], precum şi Tk=10-3[h-1]
şi Tm=0,5[h-1], conduce la un
0.5
număr de întreruperi care
λE10-3 afectează sarcina conectată în
0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
nodul N1, ca cel prezentat în figura
Figura 41’ Numărul de întreruperi care afectează sarcina dintr-
un nod (N1) 41’.[VIZI 97/2],
În [SING 80], [ANDE 84], [ALLA 82], sunt prezentate, atât aspecte care
vizează fiabilitatea operaţională, cât şi aspecte care vizează fiabilitatea
experimentală a instalaţiilor de protecţie şi automatizare, fără însă a fi diferenţiate.
După opinia noastră, chestiunile trebuie disociate, întrucât, rezultatele sunt diferite.
Adică, este posibil să se decidă într-un singur fel pentru situaţia în care realitatea
comportă aspecte diferite, tocmai din cauza faptului că nu se sesizează că
problemele aparţin la planuri diferite.
t
tr.IV
t4
tr.III
t3
t2 tr.II
t1 tr.I
z1 z
z2
z3
z4
F1 R1 E1 R 1 + E1
tr. I P1 = J1 = I1 = Q1 = (393)
N1 N1 N1 N1
F2 R2 E2 R 2 + E2
tr. II P2 = J2 = I2 = Q2 = (394)
N2 N2 N2 N2
F3 R3 Ei3 R 3 + E3
tr. III P3 = J3 = I3 = Q3 = (395)
N3 N3 N3 N3
F4 R4 E4 R 4 + E4
tr. IV P4 = J4 = I4 = Q4 = (396)
N4 N4 N4 N4
Dacă probele vor fi făcute pentru mai multe relee, de exemplu m relee, pentru
fiecare din ele vor fi determinate valorile:
Fi( k ) k ∈ (1,2,...,m)
R(i k ) k ∈ (1,2,...,m)
E(i k ) k ∈ (1,2,...,m)
Pentru releul de distanţă, în ansamblul său, vom avea următoarele
probabilităţi:
F +F +F +F
M M M M ∑F M
S
P= 1 2
=
3 4 S =1
(397)
N1 + N2 + N3 + N4 4
∑N
S =1
S
∑N
S =1
S
∑N
S =1
S
4 4
EM1 + EM2 + EM3 + EM4 + RM1 + RM2 + RM3 + RM4 ∑ EMS + ∑ RMS
Q= = S =1 S =1
(400)
N1 + N2 + N3 + N4 4
∑N
S =1
S
1 m (k ) 1 m (k ) 1 m (k ) 1 m (k )
⋅ ∑ F1 + ⋅ ∑ F2 + ⋅ ∑ F3 + ⋅ ∑ F4
m k =1 m k =1 m k =1 m k =1
P= 4
(408)
∑N
S =1
S
sau
4 4 4
1 m (k ) m
∑ FSM ∑ ⋅ ∑ FS
S=1 m k =1
∑ ∑F (k )
S
P= S =1
4
= 4
= S=1 k =1
4
(409)
∑N
S =1
S ∑N
S=1
S m ⋅ ∑ NS
S=1
4 m
∑ ∑F (k )
S
Deci P= S =1 k =1
4
(410)
m ⋅ ∑ NS
S =1
∑ ∑R (k )
S
J= S =1 k =1
4
(411)
m ⋅ ∑ NS
S =1
4 m
∑ ∑E (k )
S
I= S=1 k =1
4
(412)
m ⋅ ∑ NS
S=1
4 m 4 m
∑ ∑E (k )
S + ∑ ∑ R(Sk )
Q= S =1 k =1
4
S =1 k =1
(413)
m ⋅ ∑ NS
S =1
Dacă releul are L trepte şi notăm cu V una din mărimile P, J, I se obţin relaţiile
generale, "relaţiile FRE" (414), în ipoteza că numărul de teste din fiecare treaptă
este egal N1=N2=...=NL=N*:
V∈{P,J,I}
T∈{F,R,E} (414)
1 L m (k )
V= ∑∑ TS
LmN * S =1 k =1
1 L m (k ) L m (k )
Q= ∑∑ E S + ∑∑
LmN * S =1 k =1 S =1 k =1
RS
Studiu de caz
Prin testarea la diverse valori ale impedanţei a unor relee frecvent utilizate în
reţelele de 110 kV cu ajutorul simulatorului de defecte s-au obţinut rezultate care pot
fi sintetizate în grafice de tipul celor din figurile 43, 44, 45. Dacă se imaginează un
180
160
140
120
100
80
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49
număr test
Figura 43
1140
1040
940
840
740
640
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49
număr test
Figura 44
140
130
120
110
100
90
80
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49
număr test
Figura 45
t
t4
C
t3
B
t2
t1
zreg A z
zreg2
zreg3
a a
Tz tr
maximă se obţine pentru valori ale timpului de răspuns t r = Tz' > Tz (fig.48)
b) Curba deplasată la stânga (3), adică, cea pentru care probabilitatea
maximă se obţine, pentru valori ale timpului de răspuns t r = Tz'' < Tz (fig.49)
c) Curba înscrisă (4), adică, cea care are maxima atinsă tot pentru
t r = Tz .(fig.50),dar este de dispersie mai mica
nr
nsol 2
a a
Tz T’z tr
nr
nsol
3
a a
Fig.49 Curba caracteristica funcţionarilor
intempestive
T’’z Tz tr
F
nr
Figura 50
nsol
Tz tr
5
Fig.51 Curba caracteristica unei conformitati
reduse
a a
Tz tr
nr
nsol
nr Fig.73
nsol
5
t1 t1 t2 t2 +∞ +∞
CC = ∫ f1( t)dt − ∫ f4 ( t)dt + ∫ f4 ( t)dt − ∫ f1( t)dt + ∫ f1( t)dt − ∫ f4 ( t)dt (418)
−∞ −∞ t1 t1 t2 t2
+∞
sau CC = ∫ [f1( t) − f4 ( t)]dt (419)
−∞
este mai mică, cu atât conformitatea în raport cu exigenţa convenită este mai bună
(produsul fiind superior exigenţelor convenite).
• Cu cât, valoarea CN (aplicabil în situaţii pentru care curbele au forma din figura 54):
t1 t1 t2 t2 +∞ +∞
CN = ∫ f5 ( t)dt − ∫ f1( t)dt + ∫ f1( t)dt − ∫ f 5( t)dt + ∫ f5 ( t)dt − ∫ f1( t)dt (420)
−∞ −∞ t1 t1 t2 t2
+∞
sau CN = ∫ [f5 ( t) − f1( t)]dt (421)
−∞
este mai mare, cu atât neconformitatea în raport cu exigenţa convenită este mai
mare (produsul fiind inferior exigenţelor convenite).
Valorile t1 si t2 reprezintă punctele de intersecţie între curbele 1 şi 4, respectiv 1 şi 5.
0.00997356 0.01
0.009
0.008
0.007
y( 1000 , 40 , t )
0.006
y( 1000 , 80 , t ) 0.005
y( 1000 , 60 , t ) 0.004
0.003
0.002
0.001
6.0858e-015
0
700 760 820 880 940 1000 1060 1120 1180 1240 1300
700 t 1290
Figura 54’ Curbele experimentale a două tipuri de relee raportate la curba de exigenţă convenită
0.7
0.645649
0.66
0.62
0.58
D1( t ) 0.54
0.5
D2( t )
0.46
0.42
0.38
0.34
0.38757 0.3
700 760 820 880 940 1000 1060 1120 1180 1240 1300
700 t 1290
Figura 54’’ Curbele experimentale a două tipuri de relee raportate la curba de exigenţă convenită
1 2 2
.e 2. 14.64 1 .e 2. 25.55
I( f ) dt dt
14.64. 2. π 25.55. 2. π
154.516 80
I( f ) = 0.297 (423)
În condiţiile în care, furnizorul garantează pentru releu, curbe având toleranţe
±8 cunoscute (curba 6, albastră din grafic), se poate calcula riscul de funcţionare
intempestiva, la defect într-un punct situat la o distanţă ce măsoară o impedanţa
Zreg1. Dacă releul ar fi trebuit să fi fost deja trecut în treapta a doua, el lucrând tot în
treapta rapidă, conform curbei 5 din grafic (curba 5 corespunde răspunsurilor
obţinute pe cale experimentală după cumpărarea releului pentru o impedanţă egală
cu impedanţa de trecere din treapta întâia în treapta a doua - Zreg1), riscul va avea
valoarea (diagrama a cincea comparativ cu diagrama a şasea ):
1000 8
2
(t 288 )
2
1 .e 2. 23.41
qint dt
23.41. 2. π
100 (424)
qint = 1
Deci riscul, ca pentru un defect situat la o distanţă, căreia îi corespunde
impedanţa de trecere din treapta întâia în treapta a doua, protecţia să funcţioneze
intempestiv, este egal cu 1. Adică, în comparaţie cu diagrama de funcţionare a
0.08
0.072
f( t , 95.8 , 5.68 )
0.064
f( t , 124.66 , 6.9 )
0
0 120 240 360 480 600 720 840 960 1080 1200
t
Figura 55 Explicativă la determinarea riscului de funcţionare intempestivă
timp
ti+1
ti
Zi,1 Impedanţa
Zi,2
Zi,3
Zi,4
Zreg,i
Zi,5
Zi,6
Zi,7
Zi,8
Figura nr. 56 Testarea timpului de răspuns la limita de trecere dintre două trepte consecutive de impedanţă
40-50
30-40
20-30
50 10-20
0-10
Frecventa raspunsurilor
40
30
1052,298756
20 1031,214237
1032,772243
Timpul de raspuns[ms]
10
271,4283955
0
158,0345331
Z1,1=15.5
Z1.2=16
Z1.3=16.5
Z1,4=17
122,4936928
Zreg.1=17.5
Z1,5=18
Z1,6=18.5
82,51922076
Z1,7=19
Z1,8=19.5
Impedanta [ohm/primar]
Figura 57
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 144
Este evident, observând graficele din figurile 57, 58 şi 59, că există zone de
interferenţă între curbele de distribuţie ale timpilor de răspuns corespunzătoare
diverselor impedanţe. Este posibil ca de o manieră asemănătoare celei prezentate la
Studiu de caz 1 să se calculeze riscurile ca releele să funcţioneze pentru o
impedanţă vecină, când sunt reglate la o anumită valoare. Trasând graficele timpilor
de răspuns,pentru valorile impedanţelor reglate în vecinătatea impedanţei de
trecere, din treapta întâia în treapta a doua (figurile 60, 61 şi 62), se observă:
• timpul cel mai mic de răspuns în treapta întâia corespunde releelor D114
(suprafaţa albastră), apropiat de cel obţinut şi în cazul releelor RD110;
• cel mai mare timp de răspuns în treapta întâia corespunde releelor din
familia PD (suprafaţa roşie);
• existenţa unor vârfuri care pun în evidenţă întârzieri de funcţionare
(refuzuri) în cazul releelor din familia PD, atât în treapta întâia cât şi în
treapta a doua;
• existenţa unor suprafeţe, care pun în evidenţă funcţionări intempestive, în
treapta a doua, în cazul releelor RD110;
• trecerea din treapta întâia în treapta a doua, la releele D114, se face după
o suprafaţă racordată, în timp ce, pentru celelalte două tipuri de relee
trecerea este mai bruscă;
• timpii de răspuns în treapta a doua, sunt mai mari pentru releele de tip PD
şi RD110.
30-35
25-30
35 20-25
30 15-20
25 10-15
Frecventa
20 5-10
15
0-5
10 1125.75066
5 380.2551656
raspuns [ms]
0
Timpul de
308.5148918
Z1,1=15.5
Z1.2=16
Z1.3=16.5
Z1,4=17
Zreg.1=17.5
Z1,5=18
282.8905011
Z1,6=18.5
Z1,7=19
Z1,8=19.5
Impedanta
Figura 58
25
Frecventa
20
15 1063.228844
Timpul de răspuns [ms]
10
1068.434201
1088.005204
5
91.13051709
0
Z1,1=15.5
96.87521914
Z1.2=16
Z1.3=16.5
Z1,4=17
Zreg.1=17.5
Z1,5=18
78.44901102
Z1,6=18.5
Z1,7=19
Z1,8=19.5
Impedanta
Figura 59
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 146
Dependenta timpului de raspuns in cazul releelor D 114 de impedanta(la trecerea
din treapta intaia in treapta a doua) si de numarul de teste.
1200
1000
1000-1200
200
0
1
Z1,8=19.5
6
Z1,7=19
11
Z1,6=18.5
16
Z1,5=18
21
Zreg.1=17.5
26
31
Z1,4=17
36
Z1.3=16.5
Nr.testului
41
Z1.2=16
46
Z1,1=15.5
Impedanta
Figura 60
1400
1200
1200-1400
200
1
0
10
19
Z1,8=19.5
Z1,7=19
28
Z1,6=18.5
Z1,5=18
Zreg.1=17.5
37
Z1,4=17
Z1.3=16.5
Z1.2=16
46
Z1,1=15.5
nr. de teste
impedanta
Figura 61
1000-1200 1200
800-1000 1000
0-200 400
1 200
22
0
Z1,8=19.5
Z1,7=19
Z1,6=18.5
43
Z1,5=18
Zreg.1=17.5
Nr.testelor Z1,4=17
Z1.3=16.5
Z1.2=16
Z1,1=15.5
Impedanta
Figura 62
.
3. Releele RD110 pe linii care acceptă deconectări intempestive, fără să pună
în pericol siguranţa sistemului, eventual utilizarea lor în paralel cu relee din
noile tehnologii, declanşările în treapta a doua fiind transmise în condiţii de
tip ŞI;
4. Înlocuirea releelor PD3/2 de pe autotransformatoare, cu relee D114 sau
altele realizate în tehnologie digitală
5. Corelarea utilizării performanţelor acestor tipuri de relee cu rezultatele
privind ierarhizările elementelor primare ale sistemelor, cu ajutorul
indicatorilor de risc probabilistic de tensiune, respectiv de încărcare a
laturilor , precum şi funcţie de importanţa elementelor primare din punct de
vedere a stabilităţii dinamice;
6. Trasarea de diagrame similare şi pentru alte tipuri de relee, inclusiv pentru
cele funcţionând pe principiile tehnologiei digitale şi realizarea de corelări conform cu
punctul 5.
δner numărul de instalaţii care au răspuns eronat la solicitare (au refuzat sau au
funcţionat intempestiv) în intervalul ∆ti
nint numărul cumulat de instalaţii de tipul respectiv care pana la momentul ti au
funcţionat intempestiv aflate în funcţiune
nref numărul cumulat de instalaţii care până la momentul ti au refuzat
funcţionarea în cazul solicitărilor
ner numărul cumulat de instalaţii care până la momentul ti au transmis
răspunsuri eronate la solicitări
∆ti δnp δnsol nint δnint nref δnref ner δner N(0) Nn.int Nn.ref Nn.er
n ( t + ∆t ) − n er ( t i−1 ) δn er ( ti)
λ er ( t i ) = er i−1 i = (432)
Nn.er ( t i ) ⋅ ∆t i Nn.er ( t i ) ⋅ ∆t i
0,000045
0,00004
0,000035
lambda er. = 2E-08t + 6E-06
0,00003
0,000025
0,00002
0,000015
0,00001
0,000005
0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63 65 67 69
timpul[luni]
Fig.63
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 153
TRENDUL POLINOMIAL AL INTENSITĂŢII DE TRANSMITERE A RASPUNSURILOR ERONATE ÎN
CAZUL PROTECŢIILOR
lambda eronat [h-1]
0,000045
lambda er. = 1E-14t5 + 2E-12t4 - 4E-10t3 + 2E-08t2 - 1E-07x + 5E-06
0,00004
0,000035
0,00003
0,000025
0,00002
0,000015
0,00001
0,000005
0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63 65 67 69
timpul[luni]
Fig.64
0.10392
0.103915
0.10391
0.103905
0.1039
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
95% 90% 85% 80% 75% 70%
Studiu de caz 2
Analiza diferenţiată pe tipuri de protecţii şi automatizări, având în vedere doar
instalaţiile zonei Bacău este prezentată în tabelul 5.3.a şi tabelul 5.3.b. Se constată o
comportare extraordinar de bună a releisticii LZ31, R3Z24 şi R1Z24a, pentru care
lambda este 0. Acest lucru se poate datora numărului mediu mic de solicitări, precum
şi numărului mic de relee de aceste tipuri, aflate în exploatare.
Tab.5.3 b
maximale diferenţiale diferenţiale diferenţial protecţii drri rar aar dasf
linii+trafo linii bare e trafo homopolar
e
număr mediu de 9.58333 0.83333 0.583333 1.833333 13.33333 0.75 96.333 3.0833 8.6667
solicitări
Lambda eronat mediu 1.56914 3.01408 6.97998E- 5.41719 4.22994 1.58636 6.0314 2.9918 3.9578
[1/h] E-06 E-05 06 E-07 E-06 E-06 E-06 E-06 E-06
Confirmarea este dată de faptul că, în cazul analizei făcute la nivelul tuturor
protecţiilor din SEN, unde atât numărul de solicitări, cât şi cel de relee de acelaşi tip
este mult mai mare, valorile lui lambda, pentru releele din tipurile amintite nu mai este 0
(Siemens şi ABB tabelul 5.4).
Timpul [Luni] Lambda Int. (Ti) Lambda Int. (Ti) Timpul [Luni] Lambda Int. (Ti) Lambda Int. (Ti)
protecţii automatizări [h ] protecţii automatizări [h ]
-1 -1
-1 -1
[h ] [h ]
Val. med. 4.8309E-06 9.6435E-07 Val. med. 4.8309E-06 9.6435E-07
1 2.58819E-06 1.52982E-05 35 2.90009E-06 0
2 7.80878E-06 0 36 1.16993E-05 0
3 0 5.11844E-06 37 2.93107E-06 0
4 2.60787E-06 5.13761E-06 38 5.88731E-06 0
5 7.8685E-06 5.15693E-06 39 1.78923E-05 0
6 0 5.17639E-06 40 5.99014E-06 0
7 0 0 41 0 0
8 2.62786E-06 0 42 9.04445E-06 0
9 2.6329E-06 0 43 1.21662E-05 0
10 1.59815E-05 0 44 1.53439E-05 1.05926E-05
11 0 0 45 3.07565E-06 0
12 5.34792E-06 0 46 0 0
13 5.36885E-06 0 47 6.17902E-06 0
14 0 0 48 1.8791E-05 0
15 2.68969E-06 0 49 6.2924E-06 0
16 0 0 50 3.15343E-06 5.31683E-06
17 0 0 51 3.1607E-06 0
18 1.08438E-05 0 52 3.168E-06 0
19 2.71632E-06 0 53 3.17533E-06 0
20 1.92815E-05 5.19599E-06 54 0 0
21 5.53122E-06 0 55 3.1827E-06 0
2.7712E-06 0 56 6.39507E-06 0
23 5.56488E-06 5.21575E-06 57 0 0
24 5.58754E-06 0 58 0 0
25 5.6104E-06 0 59 0 0
26 2.81095E-06 5.23566E-06 60 3.205E-06 0
27 5.64503E-06 0 61 9.68289E-06 0
28 8.52014E-06 0 62 0 0
29 5.70371E-06 5.25572E-06 63 0 0
30 0 0 64 0 0
31 1.15031E-05 0 65 3.23524E-06 0
32 2.88181E-06 0 66 3.31339E-05 0
33 2.88788E-06 0 67 0 0
34 2.89397E-06 0 68 3.32141E-06 0
0,000035
0,00003
lambda int. = 2E-08t + 5E-06
0,000025
0,00002
0,000015
0,00001
0,000005
0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63 65 67
timpul[luni]
Fig.66
0,000035
0,00003
lambda int. = 4E-13t 5 - 7E-11t 4 + 3E-09t 3 - 7E-08t 2 + 6E-07t + 2E-06
0,000025
0,00002
0,000015
0,00001
0,000005
0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63 65 67
timpul[luni]
Fig.67
0.00002
0.000018
0.000016
0.000014
0.000012
0.00001
0.000008
0.000006
0.000004
0.000002
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
95% 90% 85% 80% 75% 70%
Fig.68
Studiu de caz 2
Analiza diferenţiată pe tipuri de protecţii şi automatizări (pentru statistici la nivelul
zonei Bacău), este prezentată în tabelele 5.6.a şi 5.6.b. Ca şi în cazul intensităţii
operaţionale de transmitere a răspunsurilor eronate, se constată valori nule pentru
releele LZ31, R3Z24 şi R1Z24a. Explicaţia constă în faptul că, pe lângă o foarte bună
comportare a acestora la Zona Bacău, atât numărul de relee cât şi numărul de
solicitări a fost redus. Acest fapt este demonstrat şi de situaţia în care, analiza are în
vedere toate protecţiile Siemens şi ABB de la FIT existente în SEN (tabelul 5.7),
unde numărul de relee, dar şi numărul de solicitări a fost mult mai mare.
Tabelul 5.6 a Lambda intempestiv mediu pe tipuri de protecţii şi automatizări (Zona Bacău)
Tabelul 5.6 b
Studiu de caz 1
În tabelul 5.8 sunt prezentate atât valorile medii (prima linie), cât şi valorile
punctuale ale intensităţilor operaţionale de refuz, în cazul protecţiilor (coloanele 2 şi
5) şi automatizărilor (coloanele 3 şi 6). Timpul de supraveghere a fost de 68 de luni,
unitatea de măsură este 1/h.
Pentru calculele obişnuite sugerăm, atât pentru protecţii, cât şi pentru
automatizări utilizarea valorilor medii (tabelul 5.8 prima linie).
Timpul [Luni] Lambda Refuz (Ti) Lambda Refuz (Ti) Timpul Lambda Refuz (Ti) Lambda Refuz (Ti)
Protecţii [1/h] Automatizări [1/h] [Luni] Protecţii [1/h] Automatizări [1/h]
0.00001
0.000008
0.000006
0.000004
0.000002
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
95% 90% 85% 80% 75% 70%
Fig.69
0,000045
0,00004
0,000025
0,00002
0,000015
0,00001
0,000005
0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63 65 67
timpul[luni]
Fig.70
0.000045
5 4 3 2
lambda refuz = -4E-13t + 7E-11t - 4E-09t + 8E-08t - 1E-07t + 3E-06
0.00004
0.000035
0.00003
0.000025
0.00002
0.000015
0.00001
0.000005
0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63 65 67
timpul[luni]
Studiu de caz 2
Analiza diferenţiată pe tipuri de protecţii şi automatizări (numai cu referire la
instalaţiile Zona Bacău) este prezentată în tabelele 5.8.a şi 5.8.b. Pentru releele ABB
(LZ31) şi Siemens (R3Z24 şi R1Z24a) valoarea lui lambda este şi în acest caz 0. Ca
şi în cazurile anterioare explicaţia constă în aceea că, pe lângă o foarte bună
comportare a acestor relee, numărul lor precum şi numărul de solicitări la care au
fost supuse este mic. Se poate constata, că în cazul unui număr foarte mare de relee
(toate din SEN pentru FIT), acest indicator nu mai este zero (tabelul 5.9).
Tabelul 5.8.b
Studiu de caz
În tabelul 5.10, sunt prezentate valorile punctuale ale acestei mărimi, în cazul
automatizărilor (coloanele 2 şi 5) şi al protecţiilor (coloanele 4 şi 6).
Tabelul 5.10 Densitatea de repartiţie operaţională a timpului de funcţionare corecta pana la primul răspuns eronat
Pentru instalaţiile din Zona Bacău este prezentată tendinţa acestei mărimi prin
trendul linear (figura 72 pentru automatizări şi 73 pentru protecţii) respectiv cel
polinomial (figura 74 pentru automatizări şi figura 75 pentru protecţii).
0.000045
0.00004
0.000035 f er(ti) = -1E-07t + 9E-06
0.00003
0.000025 R2 = 0.0781
0.00002
0.000015
0.00001
0.000005
0
1
3
5
7
9
11
13
15
17
19
21
23
25
27
29
31
33
35
37
39
41
43
45
47
49
51
53
55
57
59
61
63
65
67
timpul [luni]
Figurra 72
0.00003
0.000025
f er(ti) = 4E-10t + 5E-06
0.00002
R2 = 3E-06
0.000015
0.00001
0.000005
0
1
3
5
7
9
11
13
15
17
19
21
23
25
27
29
31
33
35
37
39
41
43
45
47
49
51
53
55
57
59
61
63
65
67
timpul [luni]
Figura 73
0.00005
5 4 3 2
0.00004 f er(ti) = -5E-13t + 8E-11t - 5E-09t + 1E-07t - 1E-06t + 9E-06
2
0.00003 R = 0.1164
0.00002
0.00001
0
1
10
13
16
19
22
25
28
31
34
37
40
43
46
49
52
55
58
61
64
67
timpul [luni]
Figura 74
0,00003
f er(ti) = 4E-14t 5 - 1E-12t 4 - 3E-10t 3 + 2E-08t 2 - 3E-07t + 5E-06
0,000025 R 2 = 0.026
0,00002
0,000015
0,00001
0,000005
0
10
13
16
19
22
25
28
31
34
37
40
43
46
49
52
55
58
61
64
67
1
timpul [luni]
Figura 75
Tabel nr. 5.11 Densitatea operaţională de repartiţie a timpului de funcţionare corectă până la prima funcţionare intempestivă
Nr. Crt. Automatizări Protecţii Nr. Crt. Automatizări Protecţii
1 1.51171E-05 2.06418E-06 35 0 2.06418E-06
2 0 6.19253E-06 36 0 2.06418E-06
3 5.03902E-06 0 37 0 8.25671E-06
4 5.03902E-06 2.06418E-06 38 0 2.06418E-06
5 5.03902E-06 6.19253E-06 39 0 4.12836E-06
6 5.03902E-06 0 40 0 1.23851E-05
7 0 0 41 0 4.12836E-06
8 0 0 42 0 0
9 0 2.06418E-06 43 0 6.19253E-06
10 0 2.06418E-06 44 1.0078E-05 8.25671E-06
11 0 1.23851E-05 45 0 1.03209E-05
12 0 0 46 0 2.06418E-06
13 0 4.12836E-06 47 0 0
14 0 4.12836E-06 48 0 4.12836E-06
15 0 0 49 0 1.23851E-05
16 0 2.06418E-06 50 5.03902E-06 4.12836E-06
17 0 0 51 0 2.06418E-06
18 0 0 52 0 2.06418E-06
19 0 8.25671E-06 53 0 2.06418E-06
20 5.03902E-06 2.06418E-06 54 0 2.06418E-06
21 0 1.44492E-05 55 0 0
22 0 4.12836E-06 56 0 2.06418E-06
23 5.03902E-06 2.06418E-06 57 0 4.12836E-06
24 0 4.12836E-06 58 0 0
25 0 4.12836E-06 59 0 0
26 5.03902E-06 4.12836E-06 60 0 0
27 0 2.06418E-06 61 0 2.06418E-06
28 0 4.12836E-06 62 0 6.19253E-06
29 5.03902E-06 6.19253E-06 63 0 0
30 0 4.12836E-06 64 0 0
31 0 0 65 0 0
32 0 8.25671E-06 66 0 2.06418E-06
33 0 2.06418E-06 67 0 2.06418E-05
Pentru instalaţiile din Zona Bacău este prezentată tendinţa acestei mărimi,
prin trendul linear (figura 76 pentru automatizări şi 77 pentru protecţii) şi prin cel
polinomial (figura 78 pentru protecţii).
f int. (ti)
0.000016
0.000014
f int. (ti) = -4E-08t + 3E-06
0.000012
0.00001
R2 = 0.102
0.000008
0.000006
0.000004
0.000002
0
-0.000002
1
10
13
16
19
22
25
28
31
34
37
40
43
46
49
52
55
58
61
64
67
timpul [luni]
Figura 76
0.000025
f int.(ti) = 6E-09t + 3E-06
0.00002
R2 = 0.001
0.000015
0.00001
0.000005
0
1
3
5
7
9
11
13
15
17
19
21
23
25
27
29
31
33
35
37
39
41
43
45
47
49
51
53
55
57
59
61
63
65
67
timpul [luni]
Figura 77
0.000025
0.00001
0.000005
0
1
3
5
7
9
11
13
15
17
19
21
23
25
27
29
31
33
35
37
39
41
43
45
47
49
51
53
55
57
59
61
63
65
67
timpul [luni]
Figura 78
Tabelul 5.12 Densitatea operaţională de repartiţie a timpului de funcţionare corecta pana la primul răspuns al instalatei
Pentru instalaţiile din Zona Bacău, sunt prezentate trendurile lineare, ale
automatizărilor, respectiv protecţiilor în figurile 79 şi 80 iar cele polinomiale, sunt
prezentate în figurile 81 şi 82.
0,00004
0,000035 f ref.(ti) = -8E-08t + 7E-06
R2 = 0.0582
0,00003
0,000025
0,00002
0,000015
0,00001
0,000005
0
1
3
5
7
9
11
13
15
17
19
21
23
25
27
29
31
33
35
37
39
41
43
45
47
49
51
53
55
57
59
61
63
65
67
timpul [luni]
Figura 79
0.000018
0.000016 f ref.(ti) = 5E-09t + 1E-06
0.000014 R2 = 0.0014
0.000012
0.00001
0.000008
0.000006
0.000004
0.000002
0
1
10
13
16
19
22
25
28
31
34
37
40
43
46
49
52
55
58
61
64
67
timpul [luni]
Figura 80
0.00004
0.000035
0.00003 f ref(ti) = -4E-13t5 + 7E-11t4 - 4E-09t3 + 7E-08t2 - 3E-07x + 4E-06
0.000025 R2 = 0.1249
0.00002
0.000015
0.00001
0.000005
0
1
10
13
16
19
22
25
28
31
34
37
40
43
46
49
52
55
58
61
64
67
timpul [luni]
Figura 81
0.000018
0.000016
0.000014 f ref(ti) = -4E-14t5 + 6E-12t4 - 3E-10t3 + 7E-09t2 - 1E-07t + 2E-06
0.000012 R2 = 0.0234
0.00001
0.000008
0.000006
0.000004
0.000002
0
1
10
13
16
19
22
25
28
31
34
37
40
43
46
49
52
55
58
61
64
67
-0.000002
timpul [luni]
Figura 82
( t ) = 1 − n er ( t i )
R (438)
i
N( 0 )
Studiu de caz
În tabelele 5.13.a şi 5.13.b, este prezentată fiabilitatea operaţională medie, pe
tipuri de instalaţii. De remarcat valorile foarte bune (maxime posibile) ale acestei
mărimi în cazul releelor LZ31 (ABB), R3Z24 şi R1Z24a (Siemens). Aceste rezultate
se datoresc pe de o parte comportării foarte bune în exploatare a acestor tipuri de
relee, iar pe de altă parte faptului că, atât numărul lor, cât şi numărul solicitărilor la
care au fost supuse în zona Bacău a fost mic. Acest lucru este pus în evidenţă şi prin
rezultatele obţinute din analiza statistică la nivel SEN pentru instalaţiile de FIT
prezentată în tabelul 5.14.
Tabelul 5.13 b
maximale diferenţiale diferenţiale diferenţiale protecţii drri rar aar dasf
linii+trafo linii bare trafo homopolare
număr mediu de 9.58333 0.83333 0.583333 1.833333 13.33333 0.75 96.333 3.0833 8.6667
solicitări
Probabilitatea medie 0.95117 0.54762 0.869048 0.984333 0.863569 0.9231 0.8128 0.9345 0.8267
de succes (R med.)
1.2
1
0.8
0.6
0.4
0.2
0
1 2 3 4 5 6
timpul [ani]
Figura 83
Fig.84
1,2
R(t) = -0.0037t + 1.0108
1 R2 = 0.9923
0,8
0,6
0,4
0,2
0
1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49 52 55 58 61 64 67 70
TIMPUL [LUNI]
Fig.85
1,2
0,8
R1(t) = -0.0035t + 0.961
0,6 R2 = 0.9129
0,4
timpul [luni]
Fig.86
Studiu de caz
În tabelele 5.14.a şi 5.14.b, este prezentat riscul operaţional mediu de
funcţionare intempestivă, pe tipuri de instalaţii de protecţie şi automatizare. Se
remarcă valorile nule ale acestuia în cazul Siemens şi ABB aflate în exploatareîn
zona Bacău. Valorile acestui risc se modifică în cazul statisticii elaborate la nivel
SEN, pentru instalaţiile electroenergetice de FIT (tabelul 5.15) deoarece, atât
numărul de relee, cât şi cel al solicitărilor este mult mai mare.
Tabelul 5.14 b
Tabelul 5.15 Riscul mediu de funcţionare intempestiva pe tipuri de protecţii la nivel SEN
Trendul linear (de culoare roşie) şi cel polinomial (de culoare verde) şi
expresiile analitice aferente lor, în cazul protecţiilor, sunt prezentate în figura 88. În
cazul automatizărilor aceleaşi trenduri sunt ilustrate în figura 89.
valoarea
riscului
0,15
0,1
0,05
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
95% 90% 85% 80%
75% 70%
Fig.87
0,2
Fig.88
0,07
0,06
0,05
0,04
q int1 (t) = 0.0005t + 0.0193
0,03
R2 = 0.9197
0,02
0,01 q int2 (t) = -2E-11t6 + 4E-09t5 - 3E-07t4 + 2E-05t3 - 0.0003t2 + 0.0039t + 0.0074
R2 = 0.9695
0
1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49 52 55 58 61 64 67 70
timpul [luni]
Fig.89
circuite circuite
logice de tip logice de circuite circuite
“NU” si de tip “ŞI” cu logice de logice de
tip “DA’’ trei porti tip “ŞI” tip “DA”
circuite
UH logice de tip
“SAU”
circuite
logice de circuite
Prag de tip “ŞI-NU” logice de
UR tensiune
mare tip “ŞI”
US
UT Prag de
tens.
joasa
ardere siguranta
medie tens.
functionare
protectie homo-
polara de tens.
(defect real
in primar)
UH
Fig.90.Releu electronic de tensiune homopolară pentru reţelele având neutrul tratat prin rezistenţă
Tabelul 5.16 b
maximale diferenţiale diferenţiale diferenţiale protecţii drri rar aar dasf
linii+trafo linii bare trafo homopolare
număr mediu de 9.58333 0.83333 0.583333 1.833333 13.33333 0.75 96.333 3.0833 8.6667
solicitări
Probabilitatea medie 0.02344 0 0 0.002333 0.011799 0 0.1756 0.0655 0
de refuz (q ref med)
Tabelul 5.17 Riscul operaţional mediu de refuz pe tipuri de protecţii la nivel SEN
Valorile medii ale maximelor riscului operaţional de refuz, pentru toate tipurile
de protecţii, luate nediferenţiat, sunt date între anumite limite, corespunzătoare
diverselor grade de încredere (95%, 90%, 85%, 80%, 75%, 70%), în figura 91. Ele
pot fi utilizate cu succes, în calculele pesimiste.
0.05
qref.
0.04
0.03
0.02
0.01
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
95% 90% 85% 80% 75% 70%
Fig.91
0.05 R2 = 0.9845
0.04
q ref2 (t) = 0.0009t - 0.0035
0.03
R2 = 0.9736
0.02
0.01
0
1
10
13
16
19
22
25
28
31
34
37
40
43
46
49
52
55
58
61
64
67
70
-0.01
TIMPUL [LUNI]
Fig.92
0.25
0.2
0.15
q ref1 (t) = 0.003t + 0.0197
R2 = 0.9021
0.1
q ref2 (t) = 6E-08t4 - 8E-06t3 + 0.0003t2 + 0.0004t + 0.0014
0.05 R2 = 0.9862
0
1
4
7
10
13
16
19
22
25
28
31
34
37
40
43
46
49
52
55
58
61
64
67
70
timpul [luni]
Fig.93
( t ) = n er ( t i ) = nint ( t i ) + nref ( t i ) = q ( t ) + q ( t )
Q (440)
i int i ref i
N( 0 ) N( 0 )
Studiu de caz
În urma studiilor efectuate asupra instalaţiilor de protecţie şi automatizare din
zona Bacău, s-au obţinut următoarele valori medii, pentru riscul de răspuns eronat
(diferenţiate pe tipuri de instalaţii tabelele 5.18.a şi 5.18.b). Se constată că această
mărime, are valorile cele mai mici (0), în cazul instalaţiilor de protecţie echipate cu
relee LZ31, R3Z24 şi R1Z24a. Aceasta, demonstrează, o foarte bună funcţionare a
echipamentelor respective, însă trebuie ţinut cont şi de faptul că numărul solicitărilor
la care acestea au fost expuse, este posibil să nu fie concludent. Observaţia de mai
sus, este confirmată şi de valorile din tabelul 5.19, obţinute pentru întregul număr de
Tabelul 5.18 a Riscul operaţional mediu de răspuns eronat pe tipuri de instalaţii (Zona Bacău)
Tabelul 5.18 b
maximale diferenţiale diferenţiale diferenţiale protecţii drri rar aar dasf
linii+trafo linii bare trafo homopolare
număr mediu de 9.58333 0.83333 0.583333 1.833333 13.33333 0.75 96.333 3.0833 8.6667
solicitări
Probabilitatea medie
de transmitere a
răspunsurilor eronate 0.04883 0.45238 0.130952 0.015667 0.136431 0.0769 0.1872 0.0655 0.1733
(Q med)
0,2
0,18
0,16
0,14
0,12
0,1
0,08
0,06
0,04
0,02
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Fig.94
0.3
Q = 0.0037t - 0.0108
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0
-0.05 1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49 52 55 58 61 64 67 70
TIMPUL [LUNI]
Fig. 95
S = 1 − Q = 1 − qref
2
− qint ⋅ (2 − qint ) (444)
1
SAU
Qref = qref 1 ⋅ qref 2 (445) 1
2 SAU
dacă qref 1 ≠ qref 2
2
SAU
Qref = qref
2
(446) Figura 99 Schema logică de
funcţionare a sistemelor cu relee
Figura 98 Relee paralel
dacă qref 1 = qref 2 = qref paralel
qint < 1
Deoarece ⇒ Q int > qint (451)
2 − qint > 1
Deci probabilitatea de funcţionare intempestivă, în cazul utilizării unei scheme
SAU, este mai mare decât în cazul folosirii unui singur releu.
Cazul releelor serie (ŞI)
1
1 2
2 ŞI
ŞI
Q int = qint 1 ⋅ qint 2 dacă qint 1 ≠ qint 2 (452)
Deci probabilitatea de funcţionare intempestivă, a releelor serie (ŞI), este mai mică
decât în cazul utilizării unui singur releu, iar probabilitatea de refuz în cazul releelor în
schemă ŞI(serie) este mai mare decât în cazul utilizării unui singur releu.
Expresiile insecuritatii(riscului), respectiv securităţii, în cele doua cazuri sunt
următoarele:
Cazul SAU
SAU
Q SAU = S = Q ref
SAU
+ Q int
SAU
(456)
qint 1 = qint 2
+ qint ⋅ ( 2 − qint ) dacă
SAU
S = Q SAU = qref
2
(458)
qref 1 = qref 2
Securitatea are expresiile:
qint 1 = qint 2
− qint ⋅ ( 2 − qint ) dacă
SAU
S SAU = 1 − S = 1 − Q SAU = 1 − qref
2
(460)
qref 1 = qref 2
Studiu de caz 1
În cazul a doua instalaţii conectate SAU, când riscului de refuz i se dă valoarea
maxima, 0.05 (vezi fig.91), iar cel intempestiv ia valori între limitele 0.06-0.016 (vezi
fig.88), variaţia securităţii unui astfel de sistem, arată ca în fig.102
0.8811 0.9
0.88
0.86
0.84
0.82
S q int , 0.05 , 2 0.8
0.78
0.76
0.74
0.72
0.7031 0.7
0.06 0.072 0.084 0.096 0.108 0.12 0.132 0.144 0.156 0.168 0.18
0.06 q int 0.16
Daca însă, riscul maxim, variază între limitele sale (0.02-0.05), iar riscului
intempestiv i se dă valoarea maxima posibila, 0.16, securitatea se prezintă ca în
fig.103
0.7052 0.706
0.706
0.705
0.705
0.705
S 0.16 , q ref , 2 0.704
0.704
0.704
0.704
0.703
0.7031 0.703
0.02 0.023 0.026 0.029 0.032 0.035 0.038 0.041 0.044 0.047 0.05
0.02 q ref 0.05
Fig.103 Variaţia securităţii în cazul a doua instalaţii conectate în logica de tip SAU, la q.int constant
Securitatea atinge valori mult mai mici, în cazul variaţiei riscului de refuz, ea
fiind mult mai sensibilă în raport cu acest risc decât cu riscul de funcţionare
intempestivă.
Cazul ŞI
ŞI
Q ŞI = S = Q ref
ŞI ŞI
+ Q int (461)
ŞI qint 1 ≠ qint 2
S = qref 1 + qref 2 − qref 1 ⋅ qref 2 + qint 1 ⋅ qint 2 dacă (462)
qref 1 ≠ qref 2
iar securitatea corespunzătoare este:
ŞI
S ŞI = 1 − S = 1 − Q ŞI = 1 − qref 1 ⋅ qref 2 + qref 1 ⋅ qref 2 − qint 1 ⋅ qint 2 (463)
apoi
qint 1 = qint 2
S = Q ŞI = qref ⋅ (2 − qref ) + qint
ŞI 2
dacă (464)
qref 1 = qref 2
iar securitatea:
Studiu de caz 2
În cazul a doua instalaţii conectate ŞI, când riscului de refuz i se dă valoarea
maximă, 0.05 ( vezi fig.91), iar cel intempestiv ia valori între limitele 0.06-0.016 (
vezi fig.88), variaţia securităţii unui astfel de sistem, arată ca în fig.104. Dacă însă,
0.8989 0.9
0.897
0.894
0.891
0.888
S q int , 0.05 , 2 0.885
0.882
0.879
0.876
0.873
0.8769 0.87
0.06 0.072 0.084 0.096 0.108 0.12 0.132 0.144 0.156 0.168 0.18
0.06 q int 0.16
Fig.104 Variatia securităţii în cazul a doua instalaţii conectate în logica de tip ŞI, la q.ref constant
0.9348 0.94
0.932
0.924
0.916
0.908
S 0.16 , q ref , 2 0.9
0.892
0.884
0.876
0.868
0.8769 0.86
0.02 0.023 0.026 0.029 0.032 0.035 0.038 0.041 0.044 0.047 0.05
0.02 q ref 0.05
Fig.105 Variatia securităţii în cazul a doua instalaţii conectate în logica de tip ŞI, la q.int constant
A1 A2 A3 Ai An Figura 106
Cazul a n relee serie
Sistemul refuză, dacă cel puţin un element refuză; schema echivalentă de refuz fiind
prezentata în fig.107:
qint 1
ŞI
Q ref = 1 − (1 − qref 1 ) ⋅ (1 − qref 2 )⋅...⋅(1 − qrefi )⋅...⋅(1 − qrefn ) (468)
= 1 − ∏ (1 − q refi )
n
qint 2 ªI
Qref (469)
i =1
Q ŞI = 1 − ∏ (1 − qrefi ) + ∏ qint i
n n
i =1 i =1
iar securitatea:
n n
S ŞI
= 1− Q ŞI
= ∏ (1 − qrefi ) − ∏ qint i (471)
i=1 i=1
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 188
Dacă elementele sunt identice avem:
Q ŞI = 1 − (1 − qref ) + qint
n n
(472)
S ŞI = (1 − qref ) − qnint
n
n
SAU
Q ref = qref 1 ⋅ qref 2 ⋅...⋅qrefi ⋅...⋅qrefn = ∏ qrefi (473) Ai
i =1
qref 1
qref 2
qref n
poate considera ca fiind compusă din două subsisteme, unul alcătuit din n elemente
paralel având probabilităţile de refuz: qref 1, qref 2 ,..., qrefi ,..., qrefn , iar celălalt alcătuit din n
elemente serie având probabilităţile de funcţionare intempestivă
qint 1, qint 2 ,..., qint i ,..., qint n .
Studiu de caz
Variaţia fiabilităţii, R(qref,n) şi a securităţii S(qint, qref,n), pentru protecţiile cu
relee ZPA arată ca în figura 111. Se observă, că fiabilitatea creşte cu numărul de
instalaţii aflate în paralel, în timp ce securitatea atinge un maxim, pentru n=2, după
care scade.
0.999946 1
0.9
R( 0.089637 , n )
S q int , 0.089637 , n
0.8
0.726398 0.7
1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
1 n 4
Diferenţa evoluţiei celor două mărimi este mult mai bine pusă în evidenţă, în
cazul instalaţiilor de automatizare RAR (fig.112)
R( 0.1756 , n ) 0.92
0.9
S q int , 0.1756 , n
0.88
0.86
0.84
0.82
0.8
1 1.7 2.4 3.1 3.8 4.5 5.2 5.9 6.6 7.3 8
n
prescriere unghi
TT Linie de comparare
Trafo2 SI2
UL
P2 NU
DD3
1
SI3
NU 2
O
Amplificator RE
+
RAR Reanclanşare
(-)
S q int , 0.014127 , n
S q int , 0.011294 , n
S q int , 0.0833333 , n
S q int , 0.02344 , n
S q int , 0.011799 , n 2
0.7
S q int , 0.11 , n
1
S q int , 0.1756 , n
0.65
S q int , 0.2 , n
0.625822 0.6
1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
1 n 4
Figura 114 Variaţia securităţii în funcţie de qref şi numărul de relee aflate în paralel
0.4
0.374522
Q q int , 0.014127 , n
Q q int , 0.089637 , n
1
Q q int , 0.011294 , n
2
Q q int , 0.06884 , n
Q q int , 0.0833333 , n
Q q int , 0.02344 , n
Q q int , 0.011799 , n
Q q int , 0.11 , n
Q q int , 0.1756 , n
Q q int , 0.21 , n
0.121294 0.1
1 2.5 4
1 n 4
Figura 115 Variaţia riscului în funcţie de qref şi numărul de relee aflate în paralel
R ( T > t ) = e − λ er ⋅t (480)
Alegem între două tipuri de protecţii pentru care cunoaştem:
λer1 - intensitatea de transmitere a răspunsurilor eronate (funcţionări intempestive
şi refuzuri) a primului tip de protecţie;
R ( T2 > t ) = e − λ er 2 ⋅t 2 (482)
reprezintă probabilităţile ca protecţia să nu transmită răspunsuri eronate în intervalul
(0,t).
C2 λ ⋅C
C n2 = = − er 2 2 (487)
t2 ln R adm
Rezultă:
C n1 λ er1 ⋅ C1
= (488)
C n2 λ er 2 ⋅ C 2
Făcând Cn1=Cn2 rezultă:
λ er1 ⋅ C1 = λ er 2 ⋅ C 2 (489)
Adică ştim care dintre cele două protecţii, văzute pe piaţă este mai economic de
costurile de exploatare ( C 1E , C 2E ) :
C n1 λ er1 ⋅ (C 1I + C 1E )
Avem: = (491)
C n2 λ er 2 ⋅ (C 2I + C 2E )
C n1
Dacă: >1 - este mai avantajos să cumpărăm protecţia 2
C n2
C n1
<1 - este mai avantajos să cumpărăm protecţia 1.
C n2
Dacă se ţine cont de actualizarea cheltuielilor şi de daunele care se pot
produce la consumatorii de energie electrică, avem:
n n N
C1 = C1I + ∑ C1EAi ⋅ k iA + ∑ ∑ D ijCMA ⋅ fiAR (492)
i=1 i=1 j=1
n n N
C 2 = C 2I + ∑ C 2EAi ⋅ k iA + ∑ ∑ D ijCMA ⋅ fiAR (493)
i=1 i=1 j=1
qref1
m
qint2
Qint3
qinti
qintn
Figura 117 Schema echivalentă de funcţionare intempestivă a unui lanţ cu n relee serie
( )∏ (1 − qrefi )
n
Q ref = 1 − 1 − qm
ref 1 (494)
i= 2
[ ]∏ q
n
Q int = 1 − (1 − qint 1 )
m
int i (495)
i= 2
( m
)( m
) (
Q ref = 1 − 1 − qref11 ⋅ 1 − qref22 ⋅...⋅ 1 − qrefii ⋅...⋅ 1 − qrefn
n m
) ( m
) (496)
( ) ( ) ( )
m1 m2 mn
Q int = 1 − 1 − qint 1 ⋅ 1 − 1 − qint 2 ⋅...⋅1 − 1 − qint n (497)
[ (
S = 1 − 1 − q ref
m1
)( ) ( )] [ (
1 ⋅ 1 − q ref 2 ⋅ ... ⋅ 1 − q refn + 1 − 1 − qint 1
m2 mn
)
m1
]⋅ [1 − (1 − q int 2 )
m2
]⋅ ... ⋅ [1 − (1 − q int n )mn
] (498)
sau
( ) ( )
n
m
n
mi
S = 1 − ∏ 1 − q refii + ∏ 1 − 1 − q int i (499)
i=1 i=1
Sau să avem securitate maximă la un cost mai mic decât o valoare prestabilită
S = Smax ; C ≤ C lim (501)
Este important să se ştie că, deşi fiabilitatea creşte prin mărirea redundanţei,
fiind cu atât mai bună cu cât redundanţa fiecărui element este mai mare, securitatea,
care este un indicator mult mai complex în ceea ce priveşte caracterizarea
succesului instalaţiilor de protecţie şi automatizare, creşte prin componenta sa
specifică refuzului dar scade prin componenta sa specifică funcţionărilor
intempestive.
Deci, există un optim de redundanţă pentru care securitatea are valoare
maximă[VIZI 97/3],. Ori tocmai acest optim se doreşte a fi stabilit astfel încât riscul
răspunsurilor eronate al instalaţiilor de protecţie şi automatizare să fie minim.
Relaţiile anterioare se mai pot scrie :
Studiu de caz
Se consideră protecţia unei linii de înaltă tensiune, pentru ale cărei
elemente se cunosc riscurile de funcţionare intempestivă şi de refuz precum
şi costurile aferente acestora. Se pune problema optimizării securităţii
(minimizarea riscului), în condiţiile multiplicării prin redundanţă a elementelor
componente ale protecţiei .
Rezultatele se prezintă ca mai jos.
0.18
0.16
0.14
Riscul sistemului
0.08
0.06
0.04
0.02
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
a)
b)
Figura 119 MTBF pentru instalaţiile clasice şi cele tolerante la defectări
a) Protecţii clasice b) Protecţii tolerante la defectări
T’fin T’fidm
T’fi
Upr. “A lucrat
releul”
Bloc generare Circuit D1a D2a D3a
tensiune de
prescrisă blocaj IEŞIRE
Upr.
Ub
D1b D2b D3b
R
S Bloc măsură
T Ub
N Bloc
Blocaj extern autotestare
RESET
“ON/OFF”
“Releu defect”
RESET EXTERN
+ +24 Vcc
24 V - Bloc +15 Vcc
220 V alimentare
ca
Figura 121 Releu electronic cu autotestare pentru anclanşarea automată a buclelor deschise
Funcţia de toleranţă
la defectări
U UNITATEA DECLAN-
UNITATE
DE DE ŞĂRI
START LOGICĂ
Funcţia de
INTERFAŢĂ protecţie INTER-
INTRĂRI FAŢĂ
Funcţie de
Funcţia de
RAR IEŞIRE
validare mărimi Funcţia de
UNITATE perturbograf+
DE locator SEMNALI-
AFIŞARE ZĂRI
Condiţii externe +
I controale
Funcţia de
comunicaţie
UNITATE DE PROGRAMARE
Figura 122 Releu de distanţă digital tolerant la defectări utilizând redundanţa analitică
MENTENANŢĂ
A( t ) = R( t ) + F( t ) ⋅ M( t r ) (508)
n1λ 1t 1 + n 2 λ 2 t 2 ++ n k λ k t k
∑ ni λ i t i
i= 1
cu: MTR = = (510)
n1λ 1 + n 2 λ 2 ++ n k λ k k
∑ ni λ i
i= 1
unde:
ni - numărul de componente de acelaşi tip ale echipamentului de securitate;
λi - intensitatea de defectare a acestui tip de componente;
ti - timpul mediu, apreciat de furnizor, pentru înlăturarea defecţiunii unei
componente din grupul ni (luat din normele de montaj).
Cu aceste valori se calculează A 0 ( t )
Pe baza observaţiilor din exploatare, în timpul a "m" acţiuni de mentenanţă,
media timpului de reparare, MTR, are expresia:
t + t ++ t (511)
1 m
= ⋅ ∑ t i
1 2 m
MTR =
m m i=1
∑ α i + ∑ βi = 1 (516)
cu ∑ γ s + ∑ δr = 1 (518)
s r
în care:
k s ( 0 ) - este parametrul perturbator limită acceptat;
k s (m) - este parametrul perturbator după intervenţie;
Variaţia lui Qm în funcţie de timpul de viaţă al echipamentului este prezentată
în figura 123.
Qm
tv - este momentul în care
1,4 echipamentul ar trebui vândut,
chiar dacă la un preţ foarte scăzut
1
deoarece în foarte scurt timp
parametrii săi nu mai pot fi
t
menţinuţi(refăcuţi) nici prin lucrări
tv tr
de mentenanţă;
Figura 123 Variaţia indicatorului calităţii procesului de mentenanţă
tr - momentul în care
echipamentul ar trebui retras din exploatare, funcţionarea sa nemaiprezentând nici
securitate, nici credibilitate.
Studiu de caz
Se consideră o protecţie maximală de curent, cu blocaj voltmetric situată într-o
cabină de relee, în care se execută lucrări de mentenanţă. În cazul releelor maximale
de curent Ki(0)=0,85 (coeficient de revenire), după lucrările de mentenanţă acesta
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 208
este Ki(m)=0,86. Pentru releele minimale de tensiune Ku(0)=1,15; Ku(m)=1,08.
Umiditatea Kv(0)=70%, după lucrările de mentenanţă Kv(m)=63%, iar temperatura
Kt(0)=100C ş i Kt(m)=160C. Din experienţa de exploatare şi întreţinere, se apreciază
că: α i = α u = β v = β t = 0,5 .
Indicatorul calităţii procesului de mentenanţă este:
0,5 0,5 0,5 0,5
k (m) k ( 0) k (m) k (m)
Qp = i ⋅ u ⋅ v ⋅ t = 1,384
k i ( 0) k u (m) k v ( 0) k t ( 0)
Dacă riscul limită acceptat pentru acţionările false este Qint.lim, iar cel puţin
pentru refuzuri este Qref.lim timpii dintre două verificări succesive rezultă din relaţiile:
2 ⋅ Q int.lim
∆t optim1 ≤ (519)
λ int
2 ⋅ Q ref.lim
∆t optim2 ≤ (520)
λ ref
(
∆t optim = min ∆t optim1, ∆t optim2 )
2π
unde: ϖ =
T
T - intervalul pe care s-au cules datele
se pot obţine prognoze în legătură cu fenomenul urmărit plecând de la datele culese
pentru perioadele anterioare.
Momentul t este bine să fie dat în luni (30,4 zile).
II.5.8. CONCLUZII
Capitolul oferă instrumente de analiză atât pentru cei care concep schemele
în care sunt utilizate instalaţii de protecţie şi automatizare cât şi pentru cei care
exploatează şi întreţin astfel de instalaţii. Sunt expuse o serie de algoritme menite să
analizeze o parte din elementele care influenţează fiabilitatea şi securitatea
instalaţiilor de protecţie şi automatizare.
Este vorba de următoarele:
− alegerea instalaţiilor de protecţie şi automatizare pe baza criteriului
performanţă fiabilistă-cost, luându-se în considerare, atât costurile de
III.1.1. GREUTATEA
G[∆ xi y (x )] 1 (i ) (i )
g = = m y1
G (x ) − G y0 (x ) (522)
2
xi m
2
unde :
l p
∑2 − ∑2
m −( rj −1) m −( rf −1)
l p
= ∑2 − ∑2
j =1 f =1 −( rj −1) −( rf −1)
g = m
xi
2 j =1 f =1
(527)
l p
= ∑2 − ∑2
−( rj −1) −( rf −1)
g xi
j =1 f =1
În practică :
l − p
=
i
g xi m −1
i
(528)
2
Calculul minitermenilor poate fi făcut pe mai multe căi pentru cazul când nu se
utilizează calculatorul mai comod este întocmirea tablourilor Karmingh
III.1.2. IMPORTANŢA
(i )
P S1
- probabilitatea de succes a sistemului când P i
=1
(i )
P SO
- probabilitatea de succes a sistemului când P i
=0
⋅∆P + ∑ δ
δ PS δ P ⋅∆ ⋅ ∆ .....∆ + ..... + ∆ ⋅ ∆ .....∆
2 l
P
∆P = ∑ ⋅ ∆ P ⋅ ∆ P + ..... + ∑ P P P P P P S
S
δ δ ⋅δ i
δ ⋅ δ ...δ i j i j k 1 2 k
C P C P P C P P P
1 2 l
i∈ i i , j∈ i j i , j ...k ∈ i j k
m m m
(530)
III.1.3. APORTUL
δ PS
B = P (531)
i
δ Pi i
L1 110 B1 T1 MT
110 C
110 L2 B2 T1 MT
Fig.124
Varianta 1 L1 = L2 = 5km
Varianta 2 L1 = L2 = 200km
y(x ) = x1 x3 x6 + x2 x4 x7 + x1 x3 x4 x5 x7 + x2 x3 x4 x5 x6 (533)
δQ δ Q
2
∆Q = ∑ S
⋅∆ Q + ∑ S
⋅∆ Q ⋅ ∆ Q + ..... (535)
i∈C δ Q i , j∈C δ Q δ Q
S 1
i 2
i j
i
m m i j
δQ
∆Q = ∑ S
∆Q (536)
i∈C δ Q i
S 1
i
m
δQ ⋅∆
Q = Q − ∆Q = Q − ∑ Q S
(537)
S O S O
i∈
C δQ 1
m i
i
dar,
∆Q = Q − Q i iO i
(538)
deci,
Z = KI I + K pP + Kd D (540)
D =k d Q
p o s
(541)
D - daunele
d - dauna specifică pe unitatea de timp datorită defectării
Kd – coeficient dimensional
În acest caz:
D = K pdO Q − ∑
δ QS δQS
QiOi + ∑ Qi (542)
O δ
Q i
δ Q i
1
QO
1 δQS δQS
D = K p d O Q + ∑ ∑
1
Q = K d Q + K d Qi (543)
O
δQ i
i
p O O p O
i∈C δQ
1
m i
Modelele având la bază algoritmul lui Beliman permit determinarea valorilor optime
ale indicatorilor de fiabilitate pentru elementele componente ale sistemului .
I i
= nIO - IO – investiţia necesară unui element (545)
n
Q =Q O
- n - nr. de elemente în paralel (546)
ln Q
ln Q = n ln Q ⇒ n= (547)
O
ln Q O
O
ln Q O
1 2 i m
n
Fig.125
δQ δQ ∆ ∆
2
∆Q = ∑δ S
∆Q + ∑δ δ Q Q S
+ ... (549)
S
i∈
Cm
1
Q i
i
C Q Q
i , j∈
2
m i j
i j
δQ δQ
2
Q =Q − ∆Q = Q − ∑δ S
∆Q + ∑ δ δ ∆Q ∆Q S
+ ... (550)
S O S O
i∈
Cm
1
Q i
i
C Q Q
i , j∈
2
m i j
i j
∆Q = Q i iO
−Q
i
(552)
Se obţine :
δQ
Q =Q − ∑ δ S
(Q −Q )
S O
i Q i
iO i
(553)
δQ δQ δQ
Q =Q − ∑ δ +∑ Q =Q =Q + ∑ δ
1
S
Q δQ
S S
Q
S O
i Q i
iO
i
i
i S O
i Q i
i
Z = I + E = min im
S S
(554)
≤
Q S Qe
( ) ( )
m m
IS = ∑IiQ
i =1
i E S = ∑ Ei Q
i =1
i 0 < Q <1 i
(555)
deci ,
Z S ∑ I i
=
i i i
i =1 i =1
(556)
QS ≤ Q e
Sistem care permite determinarea indicatorilor de fiabilitate folosind un model
clasic de programare dinamică .
Z = ∑ I (Q ) + ∑ E (Q ) = min im
m m
i i i i
(557)
i =1 i =1
În cazul când nu există nici un element în paralel (structura cea mai simplă), valoarea
indicatorului q se numeşte Qnatural . Această valoare este valoarea limită acceptată
pentru primul pas
Q ≤Q =Q (558)
natural lim ita
Intrare
date
I= 0
QS = Qnatural
I=I+1
Rutină
Qlimită = Qlimită - ∆Q
program
dinamică
DA
NU
I=0
DA NU
Zj< Zj-1
Tipăreşte
date
STOP
Fig.126
Ne propunem să tratăm :
principiile de bază ale redondanţei
r = m −m
1f 2f
- reziduul dintre valorile filtrate ale traductorului 1 şi 2 (559)
m1 f PRAG MAXI
m1 FILTRU +
DETECTOR SEMNAL
m2 f
m2 FILTRU -
PRAG MINI
m1 f
m1 FILTRU
r1
m2 f
Diagnosti
m2 FILTRU r2
DETECTOR VOTER
Traductor
m3f
m3 FILTRU r3
= f − m3 f (560)
r 2 m 1
r 3
= m 2
f − m3 f
m1
Traductor 1
m2
Traductor 2 m valid
VOT
Intrare 1 LOGIC
mS
Intrare 2
MODEL
Intrare 3
Fig. 129 Traductorul material înlocuit printr-un model analitic
Se aplică în cazul sistemelor multiplex unde se dispune de două sau mai multe
sisteme de măsură identice. Pentru fiecare variabilă scalară necunoscută x a
vectorului X se achiziţionează mai multe măsuri yi .
De exemplu în cazul a două măsuri yi şi yJ ale unei variabile x se asociază reziduul .
p =y−y
iJ i J
(561)
În cazul unui sistem triplex când pentru o mărime scalară x avem măsurile y1 y2 y3
afectate de erorile ε1 ,ε2 ,ε3 avem:
y = x +ε
1 1 y 1 ε 1
1
y = x +ε
2 2 sau
y 2 = 1 X + ε 2 (562)
1 ε 3
y = x +ε
3 3 y 3
Fie : y = H x +ε
− − −
Pentru a găsi relaţiile de redondanţă între măsuri este suficientă eliminarea mărimii
νH =0 (563)
ν y =ν −
Hx +ν ε =ν ε
−
deoarece ν H =0 (564)
−
Notăm ν y= p− −
şi-l numim vector de paritate . Acest vector este nul în cazul
y − y = ε −ε
1 2 1 2
y − y = ε −ε
2 3 2 3 (566)
y − y = ε −ε
3 1 3 1
Numai două din cele 3 ecuaţii de paritate sunt independente ( Rangul ν matricei
este 2) . În general rangul lui ν este egal cu numărul de măsuri m minus numărul
necunoscutelor n de eliminat :
rangν = m − n (567)
y
1 −1 0 1
p = 0 1 −1. y =ν ε
2
−
(568)
−
y 3
ε 1
p = ν1 ν 2 ν 3. ε = ε ν1+ε ν 2 +ε ν 3
2 1 2 3 (569)
− − −
ε −
3
− − −
ν2
B(-1,1)
A(1,0)
υ x
C(0,-1)
Fig. 130
f (y y )= 0
,
− ....... y ....... y ← cazul nelinear
1 2 i m
m (570)
− ∑ ai y =0 ← cazul liniar
i
i =1
y = H x +ε
− −
− (571)
(m,1) (m, n ) (n,1)
dimensiunii n a lui x .
• posedă m-n linii linear independente , rangul său fiind egal cu m-n
yH
ε
yν
Yz
H
Hx
Fig. 131
n
Vectorul H x = ∑ x i hi
− i =1
aparţine spaţiului H de dimensiune n ,iar vectorul de
y = y H + yν (574)
− − −
− − −
(575)
yν
−
= I − H
(H T H ) H y
−1 T
Condiţiile pentru ca cele m-n ecuaţii de paritate să fie independente şi ca liniile lui ν
să fie ortonormate ν( ν = I ) conduc la alegerea lui ν astfel ca :
T
νν
T
= I −H (H T H ) −1
H
T
(576)
yν =ν ν y =ν ν T T
ε =ν
T
p (577)
− − −
m m
∑ ∑α y (k − j ) + ∑ ∑ β u (k − j ) = 0
i =1 j =1
ij j
i =1 j =1
ij j
(578)
x (k + 1) = F x (k ) + G u (k )
− − −
y (k ) = H x (k )
(579)
− −
u - vectorul intrărilor
−
x− (k + r ) = F x− (k ) + ∑ G u− (k + i )
r r − i −1
i =0
F
(580)
r −1
y (k + r ) = H F x (k ) + H ∑ F G u (k + i )
r r −i −1
− − i =0 −
Fie :
y (k ) (k )
− H 0 0 . . 0 u−
(k + 1) (k + 1)
y− HF HG 0 0 u
. . −
. = . * x
(k ) + .
HG . . 0 *
.
(581)
.
. . . . . .
.
( H F r HF r −1 r −2
HG u (k + r − 1)
y k + r ) HF . .
− −
y (k , r ) = H (r ) x (k ) + G (r )u (k , r ) + ε (582)
− − − −
paritate Ω cu condiţia ca :
Ω H (r ) = 0 (583)
p = Ω y (k , r ) − G (r )u (k , r ) = Ω ε (584)
− − −
Toate aceste ecuaţii nu sunt independente mai ales dacă fereastra de observabilitate
[k , k+r] este prea largă.
Sistemele tolerante la defectări sunt sistemele care-şi pot continua execuţia corectă
a funcţiilor lor de intrare – ieşire în prezenţa unor defectări apărute în timpul
funcţionării.
Este foarte important ca pentru sistemele de mare răspundere funcţională
componentele acestora să fie tolerate la defectări. Din punct de vedere tehnic,
această cauză nu este uşor de realizat .
Pentru a putea funcţiona tolerant la propriile defectări , sistemele de proiectare şi
automatizare trebuie să-şi detecteze propriile defecte să localizeze aceste defecte şi
să-şi stabilească pentru mai departe structurile proprii astfel încât ele să-şi realizeze
integral sau parţial propriile facturi .
Aşadar este nevoie să-şi detecteze şi să-şi diagnostigheze dacă este posibil , ele
însele defecţiunile proprii .
III.5.3. DETECŢIA
III.5.4. IDENTIFICAREA
Fig.132
MODEL PROPUS
(CARACTERIZAT)
EXISTĂ O
IDENTITATE DE
COMPORT. ÎNTRE
OBIECTŞI MODEL
STOP
Fig.133
a o - vectorul nominal
−
T
∆S (a ) = a − a 0
M a − a 0 (585)
− − − −
∆E a = ∫ S m t, a − S 0 (t ) N S m t , a − S 0 (t )
(586)
− − − − − − −
Sm – ieşiri model
S0 – ieşiri obiect ( proces real )
Ieşirile modelului pot fi lineare sau neliniare
Metoda modelului
A. – În cazul ieşirilor model lineare îşi propune determinarea parametrilor modelului
prin :
a) - minimizarea distanţei de stare
b) - sau prin minimizarea distanţei de structură
S =e a +a
1 1 1 2 S 1 e1 1
S =e a +a
2 2 1 2 S 2 e2 1
. = . . a1 + b = V a + b
T
. (587)
a 2 − − −
. . . .
= en a1 + a 2 S e 1
S n n n
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 239
S1
S 2 - vectorul observaţiilor
.
.
S
n
e1 1
e2 1 - vectorul intrărilor
. .
. .
e
n 1
a1
- vectorul parametrilor modelului – trebuie determinat
a 2
b - vectorul de zgomot
−
y = ∑ (S mi − S i )
2
(588)
δy
[V V ] V S
−1
^
=0 ⇒ a=
T
T
(589)
δa −
T
∆S (k ) =
−
a m (k )− a 0
M a m (k ) − a 0 (591)
− − −
unde :
∆S = S m (k ) − S 0 (k ) (592)
S ( k ) = a T V (k ) (593)
0 −
−
V (k )
−
- vectorul informaţie
Parametrii sunt :
λ [S m (k ) − S 0 (k )] M V (k )
−1
a m (k + 1) = a (k ) −
m T
− (594)
−
V (k ) M V (k ) + T
−1
−
n
−
Zgomot de
W(t observaţie
MODEL
Zgomot de proces
Semnal
STRUCTURĂ
observat
l(t) LINEARĂ
Semnal util
Fig.135
x =F x +G u + w (595)
k +1 k k k
S = H x +v
k k k
(696)
în care :
S (k ) - vectorul de observare
−
u (k ) - vectorul de comandă
−
F - matricea de tranziţie
G - matricea de comandă
H - matricea de observare
w k
v
u x k
+ k
S
k + -1
k
G Z H
+ +
Fig. 136
^ ^
=F +G u (598)
x k / k −1
x k −1 / k −1
k −1
• Filtrajul sau estimaţia aposteriorii permite estimarea optimă a stării ţinând seama
de noile observaţii S conformei metodei celor mai mici pătrate simple estimaţia
k
^ ^
= Lx +K S (599)
x k /k k / k −1
k
Ştiind că :
S = H x +v (600)
k k k
^ ^
= Lx + KH x +v K (601)
x k /k k / k −1
k k
M x
^
=
k /k
LM x
^
+ KHM (x ) + KM (v ) (602)
k / k −1
k k
M x
^
=
k /k
LM x
^
+ KH (x ) + KM (v )
k −1
(603)
k / k −1
k
fie :
M x
^
=
k/k
(L+ KH ) x k
(604)
L + KH = 1 (605)
^
x
= Lx
^
+ KH (x ) + K v
k / k −1 k
(606)
k /k k / k −1
Cum :
^ ^
S = H x + vk ⇒v = S −H (607)
k
k / k −1
k k x k / k −1
Avem :
^
x = (L
+ KH )
x
^
+ K S − H
^
xk / k −1
(608)
k
k /k k / k −1
=1
Deci:
^ ^ ^
+ K S − H
x k/k
=
xk / k −1
k xk / k −1 (609)
^ ^
= F x +G u k −1
x k/k k −1 / k −1
(610)
^ ^ ^
+ K S − H
x k/k
=
xk / k −1
k xk / k −1
S k
u k −1
K
+
- x k / k −1 x k / k −1
H F −1
Z
G
u k −1
PREDICŢIE
MODEL FILTRARE
Fig.137
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 245
III.8. TEHNICI DE DETECŢIE A DEFECTELOR TRADUCTOARELOR
h1 + r
PROCES
( TRADUCTOR )
ei
MODEL
^
h 1
Fig.138
ei – mărimea de intrare
Se măsoară în permanenţă ecartul :
^
r ( k ) = h1 ( k ) − h1 ( k ) (611)
adică diferenţa dintre ieşirea reală a traductorului şi ieşirea din model care este o
mărime estimată.
Deci din informaţii despre starea traductorului (este bun sau defect) în funcţie de
mărimea lui r.
Dacă modelul din exemplul de mai sus este corect estimarea stării traductorului este
bună . Dar dacă modelul nu este corect? Atunci este necesară corectarea modelului.
Se procedează la utilizarea relaţiilor de construire a unui filtru KALMAN.
r
−
h1 +
PROCES
( TRADUCTOR )
^
FILTRU SAU h 1
RECONSTRUCTOR
Fig.139
h1 (k ) = a h1+ (k − 1) + b l (k − 1)
i
(612)
Estimaţia
(filtrajul):
^
h1 (k ) = h1− (k ) + k * r(k )
+
(613)
cu r ( k ) = h1 − h1 ( k ) (614)
k- matricea de câştig
Rezidiul r(k) se stabilizează la o valoare constantă din cauza buclei închise în cazul
în care traductorul ar furniza o mărime abstractă .Metoda în bucla deschisă este cea
mai bună d.p.d.v. al robusteţii.
y1
Yj Filtru ^
yj
estimator ^
ym
Y1
LOGICA
Yi DIAGNOSTIC
DE
Ym DECIZIE
Fig.140
Are particularitatea că defectarea măsurii utilizată pentru estimare atrage după sine o
eroare de estimare asupra tuturor celorlalte măsuri , în timp ce o defectare a oricărei
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 247
alte măsuri nu creează ecart (reziduu) decât pentru aceea măsură , astfel
defecţiunea poate fi uşor detectată şi diagnosticată .Metoda utilizată în aeronautică
pentru observarea elementelor de acţionare (servo-valve) mai este numită şi metoda
imaginii electronice.
Y(t)
SISTEM
Intrare +
DETECŢIE
e(t) -
IMAGINE
^
ELECTRONIC Y (t )
Fig.141
Este soluţia opusă celei prezentate anterior de cea mai bună calitate.
YI
Y1
FILTRU DIAGNOSTIC
Yj LOGICA DE
ESTIMATOR DECIZIE
Ym
Fig.142
Y1 r1
Y1
^
FILTRU
Yi ri
DECIZIE
YI ESTIMATOR Diagnostic
^
Ym rm
Ym
Fig.143
Y−
.
Fig.144
III.8.1.1. MONITORIZAREA
• Un alt criteriu important care stă la baza prognosticării defectelor este şi viteza
acumulării de gaze în ulei.
• Toate defectele care depind de timpul dezvoltării deteriorării, pot fi împărţite în
3 grupe :
– defect evolutiv brusc,
– defect evolutiv rapid şi
– defect evolutiv lent.
Intr-un sistem markovian cu doua stări se scriu relaţiile între fiabilitate, entropie si
disponibilitate.
Disponibilitatea putând fi influienţată de mentenanţă.
Se creşte numărul de stări, deci complexitatea şi se poate arăta cum incertitudinile
parametrilor se propagă şi afectează disponibilitatea.
i =n
H ( p1 , p2 ,... pn ) = −∑ ( pi )Ln( pi ) (615)
i =1
i =n
∑(p ) =1
(616)
i
i =1
Pentru un sistem Markov simplu cu două stări mutual exclusive, una de bună
foncţionare şi alta de defectare, entropia sa se scrie:
(617)
∂H ∂p = 0 (617)
MaxH ( p ) = H ( p = 1 / 2 ) (618)
R = exp(− H ) (619)
Mentenananţa nu intervine ea nefiind decât un mijloc de ameliorare a
disponibilitătii.
[ ]
D1 = 1 + (Td + Ti + Tr ) (T f )
−1
(620)
[( p=)1⋅ Ln
H ( p ) = −D i ( p ) + (1 − p ) ⋅ Ln(1 − p )]
i (621)
• Coeficientul de variaţie al disponibilitaţii variază după relaţia :
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 256
CVi ≈ (i ) (i − 1) (622)
Se pot interpreta separat aceste relaţii funcţie de numărul stărilor , deci funcţie
de complexitatea funcţională a sistemului.
Se constată descreşterea valoarii disponibilităţii în raport invers cu numărul de
stări deci cu complexitatea sistemului markovian considerat
Intrucat apar in plus:
- duratele de reparaţie,
- duratele de detecţie şi de
- identificare a defecţiunilor .
• Se poate spune că cu cât disponibilitatea unui sistem este mai ridicată cu atât
ea este mai incertă.
h(t ) = (β η ) ⋅ (t η )
β −1 (623)
RT ( ) + h(T )⋅ ∫
* *
T*
0
R (t ) ⋅ dt = (1) (1 − r )
(624)
Unde :
• h(t) – Rata de defectare
• R(t)- Funcţia de fiabilitate (supravieţuire) ;
• (r) – raportul (inferior unităţii) între costul de mentenanţă şi de reparaţie
(parametru economic).
( ) (
CV T * ≈ (CVη )⋅ [1 + (1 4 ) ⋅ CVr2 + CVr2 CVη2 ] ) (627)
Parametrii technici : η = 10,000h; β = 2; MTTF ≈ 1an CVη = 10%
Notăm:
• (Tt) perioda de test,
• (Ta) durata medie de defectare,
• (Tr) durata medie de reparare
• (p) probabilitatea ca dispozitivul sa nu raspunda la solicitari.
( )
CV Tt * ≈ (1 2 ) ⋅ CVr2 + CVa2 + CV p2
(630)
• Pentru cazul prac al unui grup diesel valorile sunt destul de realiste :
(T t
*
) (
≈ 141h & CVt * ≈ 19% ) (631)
Alegerea optimului între aceste două strategii rezultă din considerente tehnico
economice :
- o reparaţie minimă avand costul (Cr) sub o valoare critică (Cc*), limitată
superior de costul de înlocuire (Cn), egal cu preţul dispozitivului nou.
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 261
Ne bazam pe doua ipoteze :
• una de natură technică (cf: fiabilitate dispositivului ),
• alta economică (cf:costul reparaţiei)
R (t ) = exp[ −(t η ) ]
β (632)
F (C r ) = 1 − exp[− (C r C r 0 )] (633)
(C ) − (C ) + (β − 1) ⋅ (C ) ⋅ [−1 + exp(C
*
c n r0
*
c )
Cr 0 ] = 0 (634)
( )
CV Cc* ≈ (CV ) + (1 / 16)⋅ (CV )⋅ [1 + CV ]
β
2
r
2
β
2
(638)
( )
CV Cc* ≈ 11.5%
(640)
Se observă:
• Dispersia semnificativă a costului critic în jurul valorii sale medii
• Incertitudinea care poate fi exploatată in sensul introducerii în procesul de
decizie a unor noi criterii (întarzierea reparaţiei, nivelul de pregătire a celui
care repară etc)
Modelul reparatiei minime este mai elaborat decat primele două :
• metoda bazată pe vârstă şi
• metoda bazată pe testare
PROBABILITĂŢI
atunci –
P ( A B) = P( A) + P( B) (641)
se numeşte probabilitate
- P ( A ) = ∑ P( A )
i i
__ se numeşte probabilitate complet aditivă. (643)
- P ( A ) ≠ ∑ P( A )
i i
(644)
- P ( A B) = P( A) + P(B) − P( A B ) (645)
PROBABILITĂŢI CONDIŢIONATE
⇒
B P (A B )
P =
P( B)
=
P( A)
(646)
A
Ω
- = (648)
P A 1
- AA =Φ
i j i ≠ j (649)
P ( A ) = ∑
- A i (650)
A i
A
P( A B > 0
B P( A B)
-
P
A
=
P( A) P( A) > 0 ⇒P (B / A ) ≥ 0 (651)
P( A) ≠ 0
( ) P (Ω A ) = P( A) = 1
Ω
=
PA Ω
- = (652)
P A A P( A) P( A)
( ) P[ (A Ai)] P (A Ai) ∑ P(A Ai) P(A Ai)
−
P A Ai
A
-
P i
A
= = = = = = ∑ ∑ A (653)
i
P( A) P( A) P( A) P( A) P( A) A
A
P( A) = ∑ ( A )* P
i i
(654)
Ai
A
Ştim că :
P
A
=
P( A A )
⇒P (A Ai) * P( Ai )
= P (655)
Ai P ( Ai ) Ai
FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 265
Sumând avem :
A
= ∑ P Ai
(656)
∑ P( A A ) i
P Ai ( )
∑ (A A ) = P [ (A A )] = P [A ( Ai ) ] ⇒
Dar ,
i i
(657)
∑ P (A A ) = P [A Ω ] = P(A)
i
deci ,
A
(
P A ) = ∑ P * P ( Ai ) (658)
A
i
adică ,
A
P( A) = ∑ P( )
Ai * P (659)
i
Ai
Dacă - A ∈Κ i
şi
n −1
P A ≠ Φ
i =1
i
(660)
A2 A3
P A = P ( A )* P
n
A
atunci *
P
....... P n
(661)
A A ..... A
i 1
i =1 A
1 A
1 A2 1 2 n −1
A2
P ( A A ) = P( A1) * P
1 2
evident din formula probabilităţilor condiţionate
A1
p. Pn-1 adevărat ,
demonstrăm n
An−1
P A = P ( A )* P A ..... P
n −1
2 (662)
i
A
1
A1 A2...... An−2
i =1 1
Serie:
n −1 n −1 (663)
P A = P A A
i =1
i
i =1
i n
Dar ,
B P (A B ) ⇒ ( B
P =
P A B ) = P( A) * P (664)
A
P( A) A
Deci,
n −1
Ai
=
n −1 An
Ai * P n −1 = P( A1 ) * P
A22
*
A3
An −1
(665)
P A n P P .... P .....
i =1
B i =1
Ai
A1 A1 A2 A1 A2 An − 2
A i =1
Deci,
n −1 P2 An −1 *
P A = P ( A )* P ..... An (665’)
i 1 P .... P ....
i =1 A
1 A1 A2 An − 2 A
1 A2 An −1
A
P( A ) * P A
A
j
(667)
P =
j j
A
A
∑ P ( A )* P i
A i
Avem ,
Aj P (A A ) ⇒ ( A
P =
P
j
A A ) = P ( A) * P j
j
A
P*( A) A (668)
A
⇒ P (A A ) == P ( A j) * P
j
A
j
P (A ) = ∑ P (A ) * P
A (669)
i
A
A
P ( A )*P
A j A (670)
P =
j j
A
A
∑ P ( A )* P
i
A i
ABB 96 - Buyer’s Guide 96/97 vol 2 Protection , Monitoring and control ABB - 1996
ALLA 82 - R.N. Allan - Terminal effects and protection sistem failurs in composite system reliability
evoluation - IEEE - Transaction on Power Apparatus and systems, vol.. Pass - 101, No.12,
December 1982
ALLA 94 - Ronald Allan, s.a…Effect of protection system on bulk power reliability evoluation - IEEE
Transaction on Power System, vol.9, No.1, February 1994
ANDE 84 - P.M. Anderson - Reliability modeling of power systems - IEEE - Transmision on Power
Apparatus and Systems, vol.PAS - 103, No.8, August 1984
ANGE 80 - Ion Angeloiu, ş.a., Introducere în sisteme tehnice, Editura militară, Bucureşti, 1980
BADE 73 - I Badea , Gh. Broşteanu , I Chenzbraun, P. Columbeanu Protecţia prin relee şi
automatizarea sistemelor electrice Ed.Tehnică Bucureşti 1973
BARO 88 - T.Baron,Al. Isac-Maniu şi alţii Calitatea şi fiabilitatea - manual practic voi.1şi 2 Ed.Tehnică
, Bucureşti 1988
BAST 82 - Patrik Bastard s.a…The technique of finite-impuls-response filtering applied to digital
protection and control of medium voltage power system IEEE Transactions on Power Delivery
vol.7 nr.2 aprilie 1982, pag. 620
BOIS 93 - Boisseau C, Tautin P - Evaluation monitoring method applied to instrument transformers
Electricite de France, mai 1993 pag.21
CAR 94/1Cârlan Probleme de optimum în ingineria sistemelor tehnice, Editura Academiei Romane,
Bucureşti, 1994
CAR 94/2 - Miltiade Cârlan, Curs de fiabilitate, CFP -RENEL, Bucureşti, 1994
CARL 91 - Carlos A.Dortolina 2.s.a …, An aproche for explicity modelyng the protective relaying
sistem in substation reliability evoluation studies - IEEE. Transmitions on Power Systems
vol.6, Nr.4, november 1991pag.1373
CATA 93 - V.Catania A Modular-Network Architecture for Performance Enhancement in Extended
Local Area Network, IEEE Transaction on Reliability, vol. 42, No. 1, 1993, pag. 50
CATU 85 - V.Cătuneanu, I. Bacivarof Fiabilitatea sistemelor de telecomunicaţii, Editura militară,
Bucureşti, 1985
CATU 89/1 - V.Cătuneanu, A. Bacivarof Structuri electronice de înaltă fiabilitate, Editura militară,
Bucureşti, 1989
CATU 89/2 - V.Cătuneanu, Florin Popentiu, Optimizarea fiabilităţii sistemelor, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1989
CĂTU 97 - Vasile Cătuneanu TQM, Metodă şi tehnică de bază în aplicarea ingineriei convergente în
intreprinderile industriale - FRPC & ROMCONTROL SA Simpozionul COMPETITIVITATE ŞI
PROFIT PRIN CALITATE , mai 1997
CHIAN 91 - Shih-Chian Yang Reconfigurable Fault Tolerant Network for Fast Packet Switching, IEEE
Transaction on Reliability, vol. 40, No. 4, 1992, pag. 476