O Istorie Glorioasa - Alexandra Tomita - Final

© 2007 by Editura Polirom
www.cartearomaneasca.ro
Editura CARTEA ROMÂNEASC|
Bucure[ti, Calea Victoriei, nr. 115, sector 1
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României :

TOMI}|, ALEXANDRA
O istorie „glorioas\” / Alexandra Tomi]\. – Bucure[ti :
Cartea Româneasc\, 2007
ISBN : 978-973-23-1921-5
821.135.1-94
Printed in ROMANIA
CARTEA ROMÂNEASCÃ
2007
ALEXANDRA TOMI}| s-a n\scut în Constan]a, la 1 septem-
brie 1974. A absolvit Facultatea de Studii Europene a Univer-
sit\]ii „Babe[-Bolyai” din Cluj-Napoca (1999). {i-a continuat
studiile la U.B.B., Facultatea de Psihologie [i {tiin]e ale Edu-
ca]iei, sec]ia Psihologie (2002-2005). A absolvit la U.B.B.
Masteratul de Studii Europene Comparate al Facult\]ii de
Studii Europene (2006). A lucrat ca profesoar\ în înv\]\mîntul
secundar (1999-2001). Experien]\ de munc\ în sectorul privat
(din 2005). Diverse premii de studii: la Conferin]a Na]ional\
a Studen]ilor Europeni[ti (1996); la Simpozionul Asocia]iei
Studen]ilor Europeni[ti (1998); la Conferin]a Na]ional\ a Aso-
cia]iei Studen]ilor Psihologi din România (2004) etc. A publicat
poezie în revistele Tribuna [i Steaua din Cluj-Napoca (1996).
Colabor\ri la revistele Altfel (1998-1999) [i Verso (2006-2007).
Dedic aceast\ carte memoriei
tat\lui meu, care nu m\ p\r\se[te.
O istorie „glorioas\”
1. Argument
Nu ne putem desp\r]i de o ideologie împov\r\toare

ignorînd-o, ci doar scrutînd-o cu luciditate.
Lucian Boia
Tema abordat\ în lucrarea de fa]\ este cea a protocro-

nismului românesc. Ea ar putea p\rea nesemnificativ\
celor care consider\ c\, în judecarea [i condamnarea
comunismului, trebuie s\ se aib\ în vedere mai ales conse-
cin]ele sale concrete, cuantificabile (num\rul victimelor
politice decedate în închisori sau deportate, num\rul sate-
lor [i al bisericilor rase la p\mînt de alonja arhitectonic\
ceau[ist\ [.a.m.d.). Ceea ce ne-a interesat, în primul rînd,
a fost s\ relev\m cum, penetrînd cultura, politicul a reu[it
s\ deturneze [i s\ altereze sensul [i valorile acesteia. Ori-
cum, interesul constant fa]\ de studierea comunismului
din România confer\ o cert\ not\ de actualitate lucr\rii
noastre.
Protocronismul românesc a suscitat interesul cercet\-
toarei Katherine Verdery, din SUA, care, în cartea Com-
promis [i rezisten]\. Cultura român\ sub Ceau[escu (tradu-
cerea româneasc\, Humanitas, 1994), a dedicat un amplu
capitol acestui fenomen. Abordarea amintit\, de[i disec\
profesionist problema [i ofer\ numeroase sugestii fertile [i
explica]ii plauzibile ori dificil de contrazis, nu satisface sub
7
Alexandra Tomi]\
aspectul descrierii detaliate a fenomenului protocronist

(evolu]ia conceptului, „preistoria” lui, exemple de „proto-
cronii” [.a.m.d.). Bineîn]eles, miza cercet\toarei americane
a fost alta, iar cartea citat\ r\mîne o referin]\ în domeniu,
dup\ cum [i nou\ ne-a oferit un punct de plecare, inclusiv
în ce prive[te sursele bibliografice. A[adar, pîn\ în momen-
tul de fa]\, nu exist\ ceea ce s-ar putea numi „o abordare
sintetic\” a protocronismului românesc, care s\ ofere, pe
lîng\ defini]ii opera]ionale ale conceptului, [i alte informa]ii
factuale celor interesa]i. Pentru aceasta, am introdus nu-
meroase citate care s\ ne sus]in\ observa]iile [i, din mul-
titudinea episoadelor litigioase provocate de dezbaterile în
jurul protocronismului, le-am detaliat pe acelea care ni
s-au p\rut semnificative. Am dorit s\ ob]inem o cartogra-
fiere a fenomenului. Demersul pe care l-am ales este un
prim pas în aceast\ direc]ie, avînd caracter sintetic [i fiind
subsumabil cercet\rilor de istoria ideilor. Ne deosebim ast-
fel de Katherine Verdery, a c\rei abordare este de natur\
analitic\ [i urmeaz\ un parcurs sociologic-antropologic.
Pe de alt\ parte, lucr\rile recente [i relativ recente ale
lui Lucian Boia asupra mitologiei comunismului au abor-
dat protocronismul exclusiv ca experien]\ a Uniunii Sovie-
tice staliniste. Observa]iile oferite de Lucian Boia [i cola-
boratorii s\i în aceste lucr\ri ne-au fost îns\ foarte utile în
parcurgerea [i sistematizarea bibliografiei cu privire la
protocronismul românesc. Cu dou\ mize dificile – furni-
zarea de informa]ii factuale [i descifrarea înc\rc\turii
mitologice comuniste din retorica protocronist\ – am scris
cartea de fa]\. Ea se adreseaz\ atît cititorului mediu,
interesat s\ afle mai multe despre perioada respectiv\, cît
[i acelora pentru care indigenismul este semnificativ [i
familiar inclusiv ca experien]\ biografic-profesional\.
Structura lucr\rii reflect\ demersul metodologic pentru
care am optat. Capitolul „Protocronism românesc sau tera-
8
pie prin mit” deschide discu]ia asupra na]ionalismului

ceau[ist (protocronismul fiind unul dintre avatarurile
acestuia, poate cel mai inedit) din perspectiva mitologiei
comunismului. Ipoteza pe care o avans\m în acest capitol
este c\ protocronismul românesc poate fi privit ca un efort
al na]ional-comunismului de a valorifica maximal o
constela]ie (cluster) de mituri de produc]ie proprie, pentru
a compensa ieftin [i eficient lipsurile devenite endemice [i
criza societal\ (Boia, 1998). Tot aici schi]\m contextul de
apari]ie a protocronismului, încercînd s\ relev\m condi-
]iile care au ac]ionat ca un catalizator pentru geneza sa.
Fructific\m, de asemenea, sugestiile oferite de Boia (1997,
1999, 2005), Boia & colaboratorii (1998), încercînd s\
identific\m structurile mitologice preluate, dezvoltate [i
vehiculate de adep]ii autohtonismului.
Reflectînd la „Cariera spectaculoas\ a unui concept,” ne
propunem s\ atingem trei obiective : definirea conceptului
de „protocronism” ; prezentarea sumar\ a „actorilor” identi-
ficabili pe scena indigenismului (urmînd ca descrierea aces-
tora [i a confrunt\rilor dintre adep]i [i opozan]i s\ fie
reluat\ în detaliu, ulterior, în capitolul „O idee belige-
rant\”) ; descrierea caracteristicilor neao[ismului „matur”,
în faz\ doctrinar\ : instrumentar metodologic [i aparat con-
ceptual/terminologic, program de ac]iune, canale de
diseminare a ideilor, publicul-]int\, chiar [i „codul deonto-
logic” rezultat prin prescrierea unor norme de comporta-
ment pentru adep]i, respectiv generarea unei adev\rate
„ebuli]ii” intelectuale (e.g., lansarea diverselor variante la
protocronism). Pentru acest din urm\ scop, pornim de la
observa]ia c\ autohtonismul a avut parte de o carier\ spec-
taculoas\ [i neprev\zut\ de nici una dintre p\r]ile impli-
cate ; astfel, contextul politic [i economic din România
anilor ’80, sprijinul tacit de care s-au bucurat agen]ii ideo-
logici din partea partidului comunist, mizele confrunt\rilor
9
Alexandra Tomi]\
[i rafinarea continu\ a argumenta]iei indigeniste ca replic\

la atacurile opozan]ilor (Verdery, 1994) au concurat la dos-
pirea artificial\ a unei idei care, în alte împrejur\ri, ar fi
fost cel mult ignorat\, dac\ nu luat\ în derîdere.
Protocronismul – desigur, f\r\ a fi fost cunoscut sub
aceast\ denumire – a ap\rut de fapt în Uniunea Sovietic\
stalinist\ (Boia, 1998 ; id., 2005), cu finalit\]i similare
autohtonismului românesc. Preocup\rile de acest gen au
existat [i în România, înainte sau la pu]in timp dup\
instalarea regimului comunist, conturînd „Preistoria ideii
de protocronism”.
„O istorie glorioas\” este capitolul rezervat prezent\rii
colec]iei propriu-zise de „protocronii”. Bineîn]eles, seria
r\mîne deschis\. Pentru a ar\ta propor]iile piretice atinse
la un moment dat de discursul neao[ist, am inclus în
aceast\ parte [i cîteva exemple din ceea ce am numit
„exotisme” sau „derapaje”. Ridicolul unora dintre afirma-
]iile protocroniste este atît de evident, încît chiar unii
dintre sus]in\torii conceptului lansat de Edgar Papu au
criticat „exager\rile” confra]ilor.
Protocronismul pare s\ fi fost „O idee beligerant\”, ai
c\rei adep]i [i adversari s-au angajat într-un r\zboi ce a
scindat lumea cultural\ româneasc\. Taberele au fost ine-
gale, [i nu rareori, armele [i tehnicile de lupt\ au ilustrat
principiul à la guerre comme à la guerre, mai degrab\ decît
civilitatea disputelor intelectuale. Am ales inten]ionat
aceast\ terminologie avînd conota]ii belicoase, pentru
bunul motiv c\ ea a fost utilizat\ explicit mai ales de
indigeni[ti. Iat\, probabil un efect al atmosferei de a[a-zis\
lupt\ [i vigilen]\ revolu]ionar\ pe care regimul comunist
a men]inut-o pîn\ în ultimele sale clipe.
„Mizele protocronismului” dezv\luie ra]iunile – invo-
cate, dar [i ascunse/reale – care au pus în mi[care între-
gul mecanism. De[i mai pu]in evident din titulatur\, se
face referire aici [i la cei care nu s-au ar\tat dispu[i la
10
compromisuri cu regimul comunist (ceea ce, în contextul

lucr\rii de fa]\, ar putea constitui „mizele antiprotocro-
nismului”). De un real folos în conceperea acestui capitol
ne-au fost observa]iile formulate de Katherine Verdery
(1994), precum [i interven]iile lucide [i energice ale
Monic\i Lovinescu la Europa liber\, tip\rite în anii ’90.
„Ecouri postdecembriste” este partea care se ocup\ de
prelungirile protocronismului dup\ 1989. Se mai poate
vorbi despre aceast\ maladie în cultura român\ dup\
c\derea regimului comunist ? Dac\ da, care (mai) sînt
sus]in\torii ei [i ce mize au r\mas în joc ?
În „Epilog” ne-am propus o trecere în revist\ a traseelor
profesional-culturale pe care le-au parcurs dup\ 1989 cei
mai vizibili sus]in\tori ai protocronismului. Am conceput
prima parte a acestui capitol ca pe o „schi]\ de biografie”
postdecembrist\ pentru fiecare dintre ei. F\r\ a fi invitat la
reflec]ii patetice asupra „confisc\rii revolu]iei”, inclusiv în
cultur\, cititorul va avea totu[i la dispozi]ie cîteva exemple
de protocroni[ti a c\ror carier\, aproape f\r\ excep]ie, a
atins apogeul dup\ c\derea dictaturii. A doua parte a capi-
tolului întrege[te cercetarea noastr\ prin unele concluzii
care fixeaz\ cele mai importante aspecte ale protocronis-
mului, a[a cum le-am identificat pe parcurs.
11
Alexandra Tomi]\
2. Protocronism românesc
sau terapie prin mit
Pentru a deschide discu]ia noastr\, credem c\ este

necesar\ o prim\ opera]ionalizare a conceptului de proto-
cronism, urmînd ca în capitolul al doilea, „Cariera specta-
culoas\ a unui concept”, s\ oferim mai multe defini]ii,
prelevate din diverse surse bibliografice, în scopul con-
struirii unei imagini unitare – nu [i uniforme – a fenome-
nului luat în studiu. Prin urmare, defini]ia „de lucru” pe
care o prefer\m deocamdat\ este cea utilizat\ de Katherine
Verdery : „idee [care] îi încuraja pe criticii [i pe istoricii
literari s\ caute evolu]ii în cultura român\ care anticipa-
ser\ evenimentele din culturile mai bine r\spîndite ale
Europei Occidentale (deci proto-chronos : primul în timp)”
(Verdery, 1994 : 152). Capitolele „Preistoria ideii de proto-
cronism” [i „O istorie glorioas\” ale lucr\rii noastre vor
aduce o nuan]are a accep]iunii termenului, ar\tînd c\ exem-
plele de protocronii nu au venit doar din zona literaturii.
Motiv\m alegerea acestei defini]ii prin faptul c\ ni s-a
p\rut neutr\ [i clar\ în compara]ie cu celelalte furnizate
de bibliografie [i care au fost generate de cei care au sus-
]inut sau au respins protocronismul. În prelungirea ei [i
tot sub rezerva detalierii ulterioare, vom numi participan]ii
la dezbaterile pe acest subiect „protocroni[ti” (cu
variantele : „indigeni[ti”, „autohtoni[ti”, „neao[i[ti”, „parti-
zani/adep]i/sus]in\tori ai noii metode critice”, „partizani/
adep]i/sus]in\tori ai noii perspective culturale”), respectiv
12
„antiprotocroni[ti”, iar „protocroniile” vor desemna

exemple de pionierate identificate în diverse domenii. În
leg\tur\ cu aceste etichete, s\ observ\m un am\nunt
interesant : în momentul în care a întreprins analiza feno-
menului, Katherine Verdery considera c\ termenul de
„protocronist” i s-a p\rut a fi cel mai neutru, în compara]ie
cu celelalte etichete vehiculate în dezbaterea din jurul
protocronismului (Verdery, 1994 : 157). Între timp îns\,
cuvîntul respectiv a acumulat conota]ii depreciative, ajun-
gînd s\ fie echivalat cu „na]ionalist” sau chiar „ceau[ist”
(vezi infra, capitolul „Ecouri postdecembriste”).
Abordarea protocronismului românesc din perspectiva
istoriei ideilor este un demers cu mari [anse de a deveni
comprehensibil [i substan]ial dac\ se face via imaginar
colectiv, i.e. mitologie comunist\. Argumentele demersului
de acest tip sînt prezentate foarte conving\tor de Lucian
Boia (1997, 1998, 2005), de aceea consider\m potrivit s\ le
relu\m aici, succint. Apropiindu-ne de experimentul comu-
nist „din perspectiva [i cu mijloacele imaginarului”, vom
constata c\ acesta „nu a fost o simpl\ alc\tuire socio-po-
litic\”, ci mai ales „o viziune specific\ despre lume, despre
istorie, despre destinul omului, despre viitor”, cumulînd,
a[adar, toate caracteristicile unei mitologii reificate, „care a
ac]ionat brutal asupra societ\]ii reale, impunîndu-i struc-
turi [i direc]ii cu totul inedite (Boia, 1998 : 5). Ca orice
„alc\tuire” ideatic\ subsumabil\ viziunii comuniste despre
lume (a[adar, apar]inînd ideologiei), indigenismul, mai ales
în faza sa „matur\”, doctrinar\, a exploatat intens imagi-
narul colectiv. Totu[i, nu consider\m c\ protocronismul
este un mit în sine, în sensul miturilor comuniste identi-
ficate [i analizate de Boia (1995, 1997, 1998, 2005), ci mai
degrab\ o constela]ie (cluster) de motive [i structuri mitolo-
gice, produse/încurajate s\ se produc\ de c\tre propa-
ganda comunist\. Credem c\, prin natura sa, conceptul
lansat de Edgar Papu intr\ în a[a-numita categorie a
13
Alexandra Tomi]\
„miturilor istorice”, întrunind caracteristicile acestora : este

puternic integrator [i simplificator, introducînd în istorie
un principiu de ordine [i con]inînd un sistem de interpre-
tare, un cod etic (prescrip]ii comportamentale) [i o asump-
]ie central\ – comunismul materializeaz\ hic et nunc [i
speran]ele, [i idealurile omenirii sau, într-o alt\ formulare,
adev\rul reificat ca principiu c\l\uzitor al societ\]ii (Boia,
1997 : 8).
Pe de alt\ parte, este evident c\ protocronismul româ-
nesc satisface dou\ n\zuin]e majore ale comunismului :
transformismul [i voluntarismul1. Transformarea din te-
melii a lumii [i mobilizarea general\ pentru împlinirea
idealurilor comuniste presupuneau, în mod legitim, ex-
ploatarea trecutului, pentru a g\si precedente care de-
monstrau c\ „omenirea î[i putea for]a destinul [i putea
învinge iner]ia istoriei (contrar, de fapt, principiilor teoriei
marxiste !)” (Boia, 2005 : 101). Dincolo de inerentul s\u
caracter „paseist”, ce ]intea s\ releve înr\d\cinarea istoric\
a proiectelor comuniste, indigenismul românesc a dobîn-
dit, inevitabil, [i o anume înc\rc\tur\ „futurologic\”, de
asumare titanic\ a viitorului omenirii. Astfel a fost posibil\
apari]ia a ceea ce s-ar numi „finalit\]i ultime” (soteriologia
[i misionarismul cultural) ale protocronismului, pe care
le vom analiza în detaliu în capitolul Cariera spectaculoas\
a unui concept.
Istoricul Alexandru Zub ne faciliteaz\ în]elegerea mo-
dului în care func]ioneaz\ mecanismul de exploatare a
imaginarului colectiv de c\tre miturile istorice (implicit de
c\tre protocronism) : „muta]iile radicale în sfera puterii”
au ca epifenomen intensificarea mitogenezei, cu beneficii
pentru putere, care astfel se legitimeaz\, dar [i pentru
1. Transformismul [i voluntarismul sînt dou\ concepte-cheie

din culisele ideologiei comuniste ; ele au fost descrise în
detaliu de Lucian Boia (2005 : 100 sqq.).
14
comunitate, care se ap\r\, la rîndul ei, de „agresiunile

puterii” (Zub, în Boia, 1998 : 85).
Comunismul românesc a avut [i el o istorie fr\mîntat\,
pe care cercet\torii au împ\r]it-o în trei perioade : etapa
sovietiz\rii (1948-1960) ; anii destinderii ideologice
(1960-1974) ; perioada cultului personalit\]ii [i a socialis-
mului dinastic, între 1974 [i 1989 (Dr\gu[anu, în Boia,
1998 : 100). Fiecare dintre aceste perioade a secretat pro-
pria sa ideologie, subsumabil\, desigur, conceptului de
marxism-leninism, îns\ completat\ cu un set propriu de
norme, cli[ee, interdic]ii, terminologii [i, evident, cu o
emisie mitologizant\ proprie. Dup\ cum se remarca, „sub-
stan]a mitului este dependent\ de priorit\]ile ideologice
ale momentului” (ibid., 102).
Istoria [i „sufletul na]ional”
Preocup\rile autohtoniste din România nu au început o

dat\ cu era Ceau[escu, îns\ anul de na[tere al concep-
tului de protocronism a fost 19742, a[adar, la trei ani dup\
Tezele din iulie3 – piatr\ de hotar de la care regimul
2. Paternitatea denumirii îi apar]ine lui Edgar Papu (1974 : 8).

Comparatistul era cunoscut pentru preocup\rile sale literare
de natur\ protocronist\ (vezi infra, capitolul Cariera spectacu-
loas\ a unui concept). Contribu]iile respective, la fel ca „proto-
croniile” române[ti semnalate [i de al]ii, înaintea lui Papu, în
literatur\ sau [tiin]\, ar fi trecut probabil neobservate în
lipsa fermentului politic ce a stimulat apari]ia [i dezvoltarea
indigenismului. De altfel, Verdery (1994 : 61) citeaz\ o surs\
din redac]ia revistei Secolul 20, conform c\reia lui Papu i s-a
comandat scrierea articolului din iulie 1974, care avea s\
devin\ certificatul de na[tere al conceptului de protocronism.
3. Katherine Verdery (1994 : 79-81) arat\ c\ cele dou\ discursuri
ale lui Nicolae Ceau[escu din 6 [i 9 iulie 1971, cunoscute
15
Alexandra Tomi]\
ceau[ist a f\cut virajul spre na]ionalism [i cultul per-

sonalit\]ii. Aceasta a însemnat neostalinizarea ]\rii, aban-
donarea tendin]ei spre reformism moderat [i reimpunerea
strategiilor ideologice de control, în condi]iile pauperiz\rii
[i atomiz\rii sociale tot mai accentuate4 . Inspirat de vizi-
ulterior drept Tezele din iulie, au marcat debutul na]ional-co-

munismului în România. Comentînd pe marginea studiului
întreprins de cercet\toarea american\, Mircea Martin intro-
duce cîteva nuan]e interesante, care sus]in ideea unei evolu]ii
discontinue a discursului despre na]iune în România dintre
anii 1964 [i 1989 (perspectiv\ diferit\ de cea a lui K. Verdery).
„[U]na este ideea na]ional\ din 1964 [i alta este ea în 1980 –
în practica ideologic\ a PCR, bineîn]eles. […] În 1964, cînd
(pe atunci) PMR lansa Declara]ia de independen]\ din aprilie,
era un partid puternic, iar discursul na]ional n-a fost adoptat
din sl\biciune, ci pentru a cî[tiga o baz\ de mas\ [i o sus]i-
nere intelectual\ în condi]iile delimit\rii de politica colonia-
list\ a Moscovei. Respectivul moment nu poate fi nici 1971,
cînd avea loc o dezicere clar\ de na]ionalism [i o reinstaurare
a unei ideologii marxist-leniniste ferme [i chiar ortodoxe în
cultur\ în primul rînd, acolo de unde nu disp\ruse, dar se
deschisese, devenise mai tolerant\, se «umanizase». Aceast\
deschidere este acum calificat\ drept „ploconire” în fa]a ideo-
logiei burgheze [i a Occidentului [i contracarat\ printr-un
«spirit militant puternic». […] În anii ’60, noi n-am sim]it
ideea na]ional\ ca pe o ideologie, dimpotriv\, ca pe o non-ideo-
logie (dac\ nu cumva ca pe o contra-ideologie), oricum, ca pe
o eliberare de sub povara ideologiei terorist-comuniste. În
anii ’80, ideea na]ional\ s-a transformat în ideologie, în sensul
c\ a fost aservit\ unei politici oficiale, pe de-o parte, iar pe de
alt\ parte, a devenit na]ionalism în teoria [i practica acelei
grup\ri care f\cea jocul puterii. Dar, nici atunci, acest discurs,
de[i oficializat, n-a fost singurul. Chiar dac\ în forme mai
pu]in vizibile, adic\ rareori publicistice, au fost exprimate [i
puncte de vedere diferite (opuse chiar, uneori !) în leg\tur\ cu
tematica na]ional\. […] Introducerea în discursul comunist
al anilor ’60 din România a ideii na]ionale a avut drept
16
tele în China [i Coreea de Nord, Nicolae Ceau[escu a tras

semnalul „revolu]iei culturale”. El le-a cerut imperios inte-
lectualilor s\ pun\ um\rul la „ridicarea continu\ a rolului
conduc\tor al partidului”, la „ridicarea nivelului combati-
vit\]ii revolu]ionare [i a spiritului militant, partinic […]
împotriva influen]elor ideologiei burgheze, a mentalit\]ilor
urmare o reform\ în plan cultural. O reform\ imediat\, dar [i

îndep\rtat\, c\ci, în ciuda voin]ei politice exprimate clar [i
autoritar de Ceau[escu în 1971, ea a continuat (mai bine zis,
s-a prelungit statu-quo-ul) [i dup\ aceea, [i nici efortul con-
certat al unor factori ideologici, politici [i mai ales economici
din anii ’80 n-a reu[it s\ o blocheze total. Oricum, revolu]ia
cultural\ de inspira]ie maoist\ n-a izbutit s\ înlocuiasc\
aceast\ reform\.” (Martin, 2002d)
4. Lucian Boia plaseaz\ momentul de apari]ie a na]ional-comu-
nismului românesc în aprilie 1964, cînd, prin Declara]ia
P.M.R., „comunismul românesc p\r\sea «interna]ionalismul»,
sub care se ascundea de fapt «antina]ionalismul», optînd
pentru na]ionalism. O întoarcere, cel pu]in în ce prive[te
discursul, de o sut\ optzeci de grade” (Boia, 1997 : 69). Dan
Zamfirescu, pretinzînd c\ a avut acces la informa]ii de culise,
devanseaz\ cu un an (mai-iunie 1963) producerea rupturii
dintre Bucure[ti [i Moscova. El evoc\ un episod inedit, în
care „personalit\]i ale vie]ii [tiin]ifice [i culturale […] au fost
convocate de Gh. Gheorghiu-Dej spre a li se înf\]i[a situa]ia
intervenit\ între cele dou\ capitale [i faptul c\ steagul d\ruit
de Hru[ciov spre amintirea «regimului sovietic ce eliberase
Bucure[tiul» îi fusese returnat cu explica]ia c\ Bucure[tiul se
eliberase prin insurec]ia de la 23 august, nu fusese eliberat
de armata ro[ie !” (Zamfirescu, 2003 : 110, vol. I). Dan Zamfi-
rescu afirm\ c\ ar de]ine informa]ia respectiv\ înc\ din 1963,
de la un bun prieten, al c\rui tat\ (Theodor Firic\) se aflase în
grupul chemat la Gheorghiu-Dej. Totu[i, pare cam greu de
crezut c\ un demnitar comunist ar fi împ\rt\[it atît de impru-
dent familiei secrete de stat, cu riscul ca acestea s\ fie colpor-
tate în cercuri tot mai largi ; este mai probabil ca autorul
amintit s\ fi avut informa]ia din alte surse.
17
Alexandra Tomi]\
retrograde”, s\ combat\ viguros „manifest\rile de cosmo-

politism” [i „diferitele mode artistice împrumutate din
lumea capitalist\” (citate preluate din Martin, 2002a).
E[ecurile economice [i sociale ale regimului au declan-
[at un nou tip de mitogenez\, conform unui mecanism
simplu : „o societate marcat\ de dezechilibre [i frustr\ri,
blocat\ în evolu]ia ei, în[elat\ în a[tept\rile ei, va genera
f\r\ încetare fantasme compensatoare” (Boia, 1998 : 218).
Discursul na]ionalist adoptat de regim a fost o strategie de
manipulare deopotriv\ eficient\ [i pu]in costisitoare. {i,
cum viitorul p\rea temporar compromis, iar propaganda
[tia deja cum s\ reajusteze periodic istoria, în func]ie de
necesit\]i, discursul na]ionalist a recuperat rapid dou\
teme majore : trecutul [i valorile autohtone5 . Istoria eroic\
[i valorile na]ionale au fost tot mai mult invocate [i hiper-
bolizate. Astfel, „chiar o societate pu]in evoluat\ putea s\
contribuie prin evenimente cruciale la destinul lumii sau
s\ produc\ o pleiad\ de personalit\]i de prim\ valoare”
(Boia, 2005 : 103). Uzînd de aceast\ diversiune [i punînd în
circula]ie mituri relativ noi, regimul ceau[ist a încercat
s\-[i valideze statutul de continuator legitim al trecutului
glorios [i ap\r\tor suprem al valorilor na]ionale. De altfel,
se [tie c\ nu a fost unicul regim comunist care s-a legitimat
prin apelul insistent la paseism [i autohtonism. Stindardul
na]ionalismului agresiv a fost arborat [i de regimurile co-
muniste din China, Albania, Coreea de Nord, „campioana
absolut\” r\mînînd îns\ U.R.S.S. (Boia, 1997 : 69).
Lucian Boia a analizat în lucr\ri succesive (1995, 1997,
1998, 1999, 2005) „bateria” de mituri recognoscibile în
5. Raoul Girardet (2003 : 32) identific\ patru teme predilecte ale

na]ionalismului ideologic : suveranitatea, unitatea, istoria unei
na]iuni, preten]ia la universalitate. Cum vom vedea, aceste
nuclee tematice au fost dezvoltate [i în retorica na]ionalist\ de
la noi.
18
ideologia na]ional-comunismului românesc [i a celui so-

vietic ; nu le relu\m aici, pentru c\ evocarea lor nu ]ine
strict de obiectul lucr\rii noastre. Din p\cate, bibliografia
nu ofer\ prea multe indicii despre existen]a unui fenomen
similar protocronismului în alte ]\ri din fostul bloc sovietic,
în care na]ionalismul a devenit „solu]ia local\” de ie[ire din
fund\tura ideologic\ a marxism-leninismului6 . Iat\ dou\
exemple mai apropiate de experien]a autohton\ a exalt\rii
pionieratelor culturale. Gheorghe Firca furnizeaz\ cîteva
idei privind o abordare cu vagi accente „protocroniste” a
intelectualilor din Bulgaria comunist\, potrivit c\rora „orice
fenomen cultural medieval românesc trebuia privit ca o
prelungire sud-slav\ asupra nordului latin, ca un reflex al
predomin\rii (m\car prin cultul ortodox [i prin actele
cancelariilor domne[ti) limbii medio-bulgare” (Firca, 2006).
Ad\ug\m cîteva informa]ii foarte interesante [i înc\ pu]in
cunoscute, oferite de domnul Gaál Áron, poet [i traduc\tor
din Ungaria (Gyula), cu privire la ceea ce s-ar putea numi
un „protocronism maghiar”. Conceptul ca atare nu a existat
6. Enciclopedia on-line Wikipedia ofer\ cîteva echivalente intere-

sante ale protocronismului românesc, generate, ca [i acesta,
de na]ionalismul în care au e[uat, inevitabil, regimurile totali-
tare contemporane : „Dictatorul comunist albanez Enver Hodja
a sprijinit teoria lui Zacharia Mayani conform c\reia albanezii
[i limba lor s-ar origina în anticele civiliza]ii etrusc\ [i pelasg\.
Dictatorul comunist bulgar Todor Jivkov a sus]inut teoria
dup\ care ar exista leg\turi evidente între bulgari [i traci.
Fiica acestuia, Liudmila Jivkova, a creat Institutul de Tracolo-
gie în cadrul Academiei Bulgare de {tiin]e. Dictatorul irakian
Saddam Hussein a apelat frecvent la imaginile [i retorica ce
afirmau c\ exist\ o rela]ie direct\ între Irakul zilelor noastre [i
anticele Sumer sau Babilon. {ahul iranian Mohammad Reza
Pahlavi a încercat s\ impun\ o identitate na]ional\ prin apelul
insistent la diferitele etape ale Imperiului Persan, cu referire
special\ la dinastia Ahamenizilor” (Wikipedia, 2006).
19
Alexandra Tomi]\
(s\ ne amintim c\ patentul denumirii este românesc !), îns\

propaganda comunist\ din Ungaria anilor ’50 (pîn\ la
revolu]ia din 1956) a încercat de asemenea s\ acrediteze
ideea de anterioritate (implicit, superioritate) a culturii
maghiare. Finalit\]ile erau similare celor asumate de
autohtoni[tii din România na]ional-comunist\. Aceste
eforturi au luat forme bizare, dac\ nu hazlii. De pild\, por-
nind de la cuvîntul kocsi (ma[in\, autovehicul), pe care l-au
descompus în Kocs (numele unei localit\]i din Ungaria) [i
sufixul i (care înseamn\ „provenit din”), simili-protocroni[tii
maghiari au sus]inut c\ ma[ina a fost inventat\ de unguri.
Unele voci au afirmat c\ toate celebrit\]ile hollywoodiene
ale epocii erau de origine maghiar\ – opinie întemeiat\ pe
existen]a real\ a cîtorva actori americani originari din Un-
garia. Asemenea excese, între care se înscrie [i amintita
„protocronie” cu iz monden, i-au f\cut pe al]ii („antiproto-
croni[ti” !) s\ constate, ironic, c\ pîn\ [i Dumnezeu este
ungur (Gaál Áron, comunicare personal\ în data de 7 oc-
tombrie 2006). Spre deosebire de protocronismul românesc
din deceniile opt-nou\, încerc\rile asem\n\toare din ]ara
vecin\ au fost sporadice [i nu au degenerat într-un program
cultural aservit Puterii, revolu]ia din 1956 [i evenimentele
ulterioare descurajînd tentative de acest fel.
O alegorie
Care erau îns\ „structurile mitologice” lansate în cultur\

([i) de propaganda comunist\ din România ? În afar\ de
miturile specifice comunismului interna]ionalist, regimul
lui Nicolae Ceau[escu a recuperat [i dezvoltat o serie de
mituri [i structuri mitologice na]ionale, care se bucu-
raser\ de oarecare carier\ în secolul al XIX-lea [i prima
jum\tate a secolului al XX-lea. Protocronismul a preluat
ori s-a sprijinit pe aceast\ mitologie preexistent\, c\reia
20
i-a ad\ugat alte cîteva cli[ee sau accente proprii (de

exemplu, pseudofilia]iile autohtoniste). Semnal\m pree-
minen]a preocup\rilor neao[iste în literatura [i critica lite-
rar\ româneasc\, comparativ cu alte domenii, aceasta
fiind una dintre tr\s\turile care îl diferen]iaz\ de proto-
cronismul sovietic. De[i referin]ele indigeniste sînt nume-
roase pentru istorie, [tiin]\ [i tehnic\, muzic\, arte plas-
tice (vezi capitolele „Preistoria ideii de protocronism” [i
„O istorie glorioas\”), „b\t\lia” dintre adep]ii noii metode [i
oponen]ii lor s-a purtat mai cu seam\ pe cîmpul literaturii.
Verdery explic\ aceasta prin faptul c\ „[literatura proto-
cronist\] împrumuta autoritate cultural\ sferei politice,
oferind conducerii partidului aparen]a unui sprijin din
partea înv\]\mîntului [i culturii [i ob]inea pentru produ-
c\torii ei (scriitorii) [i poli]i[tii ei (criticii) o însemnat\
influen]\ politic\” (Verdery, 1994 : 195). Se pare c\ litera-
tura este [i domeniul celor mai mari acumul\ri simbolice
(în compara]ie cu filosofia sau sociologia, de exemplu),
pentru c\ indigenizeaz\ cu succes produc]iile culturale
(Gheorghiu, 1987, apud Verdery, 1994 : 331, nota 19),
încatenîndu-se natural cu geniul na]ional, specificitatea [i
originalitatea culturii [i celelalte mitologeme. Complet\m
aceste explica]ii cu observa]ia – deja comun\ – c\ regi-
murile comuniste, ca orice sistem totalitar, au încurajat
logocra]ia, care a servit [i la edificarea cultului personali-
t\]ii. Virgil Ierunca (1994 : 220) constat\ c\ na]ional-co-
munismul românesc a dezvoltat metode ingenioase „de a
tortura limbajul, spre a-l sili s\ nasc\ o irealitate aproape
magic\”. În plus, nu putem ignora faptul c\ literatura are
per excellentiam un caracter volatil [i un sistem axiologic
propriu, intern, ceea ce face mereu discutabil\ grani]a
dintre valoare („originalitate”, în]eleas\ aici ca „protocro-
nie”) [i nonvaloare.
Pentru facilitarea analizei noastre, am selectat zece sin-
tagme-etichet\, ale c\ror con]inuturi se subsumeaz\
21
Alexandra Tomi]\
semnifica]iilor-pivot : trecutul patriei [i valorile autohtone.

Acestea sînt : geniul na]ional ; specificitatea [i originalitatea ;
maturitatea cultural\ ; continuitatea ; trecutul glorios ; orga-
nicitatea culturii ; aspira]ia [i dreptul la universalitate ;
complexele de inferioritate nejustificate ; noua con[tiin]\ de
sine a culturii române ; autonomia cultural\. Aceste sintagme
sînt recurente în discursul na]ionalist oficial, dar [i în dez-
baterile dintre protocroni[ti, respectiv dintre protocroni[ti
[i opozan]ii acestora. Le vom descrie succint, ilustrîndu-le
cu numeroase citate din autorii indigeni[ti.
Am integrat cele zece sintagme într-o „nara]iune” com-
pact\, cu minime comentarii explicative, pentru a evita o
enumerare seac\ [i didactic\ a lor [i pentru a oferi o
versiune concentrat\ a discursului indigenist, la care vom
face referire [i în urm\toarele capitole. Credem c\ cele
zece concepte nu pot fi considerate mituri în sine, ci mito-
logeme – motive mitice, structuri mai mult sau mai pu]in
compacte [i modificabile – a c\ror prezen]\ este obligatorie
pentru a coagula un capitol sau altul din retorica na]iona-
list\ [i, implicit, din discursul autohtonist. Cu alte cu-
vinte, ele ar apar]ine categoriei de „cli[ee, repeti]ii, scheme
invariabile prezente în sfera de manifestare [a mitului],
cli[ee care […] au rolul [i func]ia lor valorificatoare, de-
monstrativ\, compunînd [i explicînd mitul în sine” ({er-
ban, în Boia, 1998 : 135). Prezen]a substan]ial\ a acestor
mitologeme în propaganda indigenist\ este un argument
în favoarea ideii c\ protocronismul românesc – ca [i cel
sovietic – a fost una dintre cele mai vizibile [i extinse
întruchip\ri ale mitologiei na]ional-comuniste.
Etichetele pe care le-am ales sînt sintagme-cheie cu un
anumit con]inut ideatic subiacent. Între conceptul lansat
de Edgar Papu [i aceste structuri mitologice exist\ o rela]ie
de interdependen]\ dinamic\ : pe de o parte, pionieratele
române[ti în diferite arii ale cunoa[terii umane (proto-
cronismul) „probeaz\” geniul na]ional, maturitatea culturii
22
române[ti, dreptul [i aspira]ia românilor la universalitate

etc. Pe de alt\ parte, existen]a acestor atribute intrinsece
poporului român explic\ succesul explor\rilor în istoria
culturii române, care multiplic\ permanent exemplele de
precursori în diferite domenii. În consecin]\, discursul prot-
cronist va cuprinde, ca repere obligatorii pentru partici-
pan]i, structuri mitologice, eviden]iind, din perspectiva mi-
tologiei comuniste, ceea ce Virgil Ierunca a numit „asaltul
de ideologeme triviale dat de activi[tii partidului comunist
împotriva realului” (Ierunca, 1994 : 129). Este limpede c\
discursul protocronist a sprijinit propaganda în tentativele
ei de mistificare profitabil\ a realit\]ii indigente din Româ-
nia acelei epoci.
Mitologemele apar în retorica na]ionalist\ ca avînd un
net caracter indigen, românesc. În nici unul dintre textele
protocroniste (propriu-zise) pe care le-am parcurs nu am
g\sit reflec]ii privind „organicitatea”, „maturitatea”, „uni-
versalitatea” sau m\car „complexele de inferioritate nejus-
tificate” ale altei culturi, fie [i din aceea[i arie geografic\.
Românii par s\ fie cumularzii unui num\r impresionant de
însu[iri excep]ionale, de departe printre cele mai înzestrate
popoare ale lumii – poate chiar cel mai înzestrat, [i în egal\
m\sur\ cel mai nedrept\]it, dup\ unele opinii mai exaltate.
Func]iile principale ale acestui „exclusivism” proclamat de
propaganda na]ional-comunist\ ([i, implicit, de protocro-
nism, ca expresie specific\ a ei) sînt u[or de identificat,
amintindu-le [i noi de-a lungul studiului nostru : accele-
rarea desprinderii (formale) de tutela ruseasc\ prin exacer-
barea specificit\]ii na]ionale, înt\rirea cultului personali-
t\]ii prin promovarea imaginii lui Ceau[escu drept expo-
nent genial al Na]iunii glorioase, tentative de a legitima
regimul comunist prin construirea de filia]ii fictive, respec-
tiv de a compensa eficient [i ieftin criza socio-economic\ tot
mai adînc\ (vezi [i Verdery, 1994 : 153 sqq. ; Dr\gu[anu, în
Boia, 1998 : 125 ; Boia, 1998 : 218 ; id., 2005 : 103). S\
23
Alexandra Tomi]\
urm\rim îns\, în rezumat, alegoria generat\ de discursul

protocronist :
Geniul na]ional „între]ine orgoliul creator, voin]a con-
structiv\ [i formativ\, confruntate cu vitregiile istoriei”
(Rachieru, 1985 : 244). Acest mirabilis spiritus loci s-a
conservat de-a lungul timpului [i, în pofida vitregiilor is-
toriei, s-a manifestat proteic [i plenar : „Condi]iile geo-po-
litice nu ne-au putut împiedica geniul s\ se manifeste :
dovada cea mai bun\ sînt operele, pîn\ nu de mult r\zle]e,
tocmai de aceea cu atît mai edificatoare” (Secolul 20, 1976 :
12). În epoci de pace sau de r\zboi, du[manii sau prietenii
au fost deopotriv\ impresiona]i de „vulcanica erup]ie a
geniului românesc, propulsat de o extraordinar\ istorie”
(Zamfirescu, 1977a : 162). Zonele de penumbr\ ale sufle-
tului na]ional [i incertitudinile viitorului vor fi spulberate
prin apelul la resursele fabuloase ale geniului colectiv :
„Dot\rile lui [ale poporului român] sînt atît de mari, încît
înghit [i anumite lipsuri (de organizare, o [ov\ial\ mo-
ral\), care prin puterile creatoare ale acestui popor pot fi
învinse” (Papu, 1981, reluat în id., 2005 : 102).
În compara]ie cu celelalte mitologeme din retorica na-
]ionalist\, geniul na]ional are un caracter axiomatic, p\-
rînd s\ genereze toate celelalte caracteristici ale „sufletului
românesc”. El este mai mult decît un oarecare ingenium
local, generat de anumite condi]ii geografice [i istorice [i
avînd nenum\rate variante în alte p\r]i ale lumii. De altfel,
expresia a avut o îndelungat\ carier\, ap\rînd inclusiv în
publicistica eminescian\. Valoarea simbolic\ imens\ a
respectivei sintagme o face dificil de prins într-o defini]ie.
Poate de aceea protocroni[tii nu au g\sit de cuviin]\ s\
opera]ionalizeze locu]iunea pe care o foloseau atît de frec-
vent. Totu[i, Edgar Papu – intervievat de Ilie Purcaru în
aprilie 1981 [i glosînd pe marginea rolului îndeplinit de
România în „concertul universal al culturilor” – las\ s\ se
întrevad\ o posibil\ semnifica]ie a geniului na]ional : „am
24
încredere în virtu]ile [i înzestr\rile excep]ionale ale

poporului român” (Papu, 1981, reluat în id., 2005 : 102 ;
subl. A.T.). Formulare vag\, dar cu atît mai oportun\
pentru cei dispu[i s\ exploateze sau m\car s\ invoce sim-
bolistica „sentimentului na]ional”, [i din care reiese clar
c\ semnifica]ia expresiei cu pricina dep\[ea accep]iunea
comun\, etnicizant\, de „spirit al locului”.
Genialitatea este o caracteristic\ evident\ a poporului
român, îns\ specificul [i originalitatea româneasc\ sînt
date [i de alte repere. Exist\ numeroase „constante spiri-
tuale române[ti” (Streinu, în Marcea, 1975 : 194), care
alc\tuiesc un profil moral singular pe harta lumii : „fizio-
nomia moral\ a poporului român se caracterizeaz\ prin
urm\toarele note componente : precump\nirea ra]iunii ;
ra]ionalism (lato sensu) ; realism ; sentiment viu al naturii ;
melancolia doinei ; umor [i vivacitate ; sentiment na]ional
adînc, dar sobru, înso]it de un spirit de larg\ toleran]\ ;
putere remarcabil\ de absorb]ie ; spirit de m\sur\ [i de
în]elegere concret\ a situa]iilor ; refuzul misticismului”
(Joja, 1967, în Marcea, 1975 : 232-233). Rezultanta aces-
tor elemente cumulate este o „formul\ etnic\ complex\”
(Zamfirescu, 2002 : 91), închegat\ într-un spa]iu privile-
giat, al conflictelor [i interferen]elor culturale, definind o
cultur\ „ivit[\] prin conjunc]ia vitalismului dacic cu ne-
voia roman\ de claritate, o conjunc]ie a etosului [i logo-
sului, apolinizînd fondul dionisiac” (Rachieru, 1985 : 5
sqq.) etc. Fire[te, o astfel de cultur\ va stîrni invidia altora,
care fie o ignor\, fie se angajeaz\ într-un boicot cultural
împotriva a tot ce este românesc (Anghel, în Ungheanu,
1985 : 463).
În anii ’80 demagogia partinic\ introduce în circula]ie
(sau, dup\ caz, retrage din repertoriul lexical oficial) sin-
tagme [i idei care indic\ tendin]a de radicalizare a discur-
sului despre românitate. }inta acestor noi m\suri pare s\
fie „«omogenizarea na]iunii» sub lozinca demagogic\ a
25
Alexandra Tomi]\
«limbii comune a socialismului [i comunismului» ori sub

aceea diversionist\ [i pervers\ a «limbii unice a muncii»”
(Martin, 2002e). Limba român\, sublimat al geniului na]io-
nal, devine ]int\ predilect\ a discursurilor encomiastice,
poate la fel de frecvent ca persoana lui Nicolae Ceau[escu7.
De altfel, leg\tura dintre cele dou\ obiecte de cult se face
rapid, pre[edintele comunist devenind ([i) „Primul B\rbat
al }\rii [i al Limbii Române” (Constantinescu, 1984 : 6).
Cultivarea [i respectarea limbii na]ionale sînt, f\r\ îndo-
ial\, justificate pîn\ la un punct. Aplicate excesiv îns\,
aceste ac]iuni ajung s\ alimenteze retorica na]ionalist\ [i
comportamentele de excludere social\ împotriva celor care
nu cunosc/nu utilizeaz\ curent limba majorit\]ii.
Textele publicate de unii dintre cei mai zgomoto[i scrii-
tori ai epocii – Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ion L\n-
7. Red\m in extenso fragmente din dou\ articole care, dincolo de

evidente derapaje stilistice [i lexicale, ilustreaz\ aceast\ ten-
din]\ :
„Dar LIMBA ROMÂN| [sic ! – A.T.] este important\ nu numai
pentru scriitori [i suprastructura societ\]ii, ci în primul rînd
pentru poporul nostru – f\uritorul ei, cel ce a depozitat – de-a
lungul [i de-a latul acestei p\duri divine – în]elegerea lumii,
armonia comunic\rii de pe întreg teritoriul ce-i apar]ine, în-
treg tezaurul de gîndire [i sentimente ale fiin]ei noastre na]io-
nale din toate vremurile. Atunci cînd ne-am bucurat de rarele
momente de fericire na]ional\, tumultul fiin]ei noastre a ape-
lat la limba str\bunilor, din ale c\ror cuvinte s-a z\mislit
sintaxa unor cîntece nemuritoare cu care ne-am mîngîiat su-
fletele prin veacuri. Dac\ ar fi s\ socotim secole de-a rîndul ce
avem noi mai de pre] pe acest p\mînt, este absolut sigur c\
zestrea cea mai de seam\ ce ne-a l\sat-o via]a milenar\ a
str\mo[ilor no[tri este LIMBA ROMÂN| [sic ! – A.T.]” (Pitu],
1982 : 1).
„A gîndi în limba român\ – iat\ proxima fatalitate a literaturii
noastre vechi sau moderne, orale sau scrise. Contururile
ferme, pregnan]a cristalin\, flexibilitatea ml\dioas\ [sic ! – A.T.]
26
cr\njan, Gheorghe Pitu], F\nu[ Neagu sînt cî]iva – cores-

pund indica]iilor venite de la vîrf, prin care se cerea în
mod explicit mediului literar o mai mare aten]ie acordat\
limbii române. Dincolo de utilizarea ei ca limb\ oficial\,
retorica na]ionalist\ acrediteaz\ româna drept unicul
idiom ce reprezentase cultura „dintre Dun\re [i Carpa]i”
de-a lungul întregii istorii. Preluînd ideea, protocroni[tii
a[le] limbii române oblig\, simultan, creatorii s\ preia, s\

exploateze, s\ prelucreze [i s\ înnobileze acest tezaur inesti-
mabil. Fiindc\ limba oric\rui popor – [i poporul român bimi-
lenar o dovede[te – umple cu vîrf senin ozonat [i adînc scru-
pulos sufletesc [sic ! – A.T.] n\zuin]ele, fericirile, triste]ile [i
visurile fiec\ruia. Fiindc\ fiecare se reg\se[te în limba ro-
mân\, locuind-o, dup\ puteri [i n\dejdi, dup\ voca]ie [i ambi-
]ie […] Evenimentele importante, fundamentale din istoria
limbii române, iat\ str\dulcea fatalitate [sic ! – A.T.] a scriito-
rului român, proxima lui exigen]\ imutabil\. Pentru c\ aceste
evenimente, ast\zi, în anii socialismului, ca întotdeauna,
str\lumineaz\ reflectînd str\dulcea [sic ! – A.T.] fatalitate isto-
ric\ a f\uritorilor diurni [i nocturni, nedormi]ii gliei, ai labora-
torului, ai il\ului, ai îmblînzirii atomului [i con[tiin]ei. {i[,]
parafrazînd un vers devenit clasic, mi se pare c\ niciodat\
limba nu fu mai frumoas\. {i cu deplin temei a[ îndr\zni s\
spun : niciodat\ limba nu va fi mai frumoas\. Deoarece în
limba român\ se strîng, focalizate, toate eforturile de cuget [i
f\ptuire înmiresmate cu aroma peren\ a interesului comun
[sic ! – A.T.], a viitorului îndeolalt\, a idealului omului de
omenie. Nimic mai firesc – pentru locuitorii arcului carpatic –
nimic mai obligatoriu [sic ! – A.T.] a fi fiind în limba român\, în
limba zari[tei clocotitoare a str\vechimii urcînd în str\viito-
rime […] A scrie în limba român\, azi, este a urm\ri [i a
glorifica, f\r\ indulgen]e poleite din import, satisfac]iile [i
nereu[itele [i persever\rile [i izbînzile finale ale celor care se
lupt\, care n\zuiesc, care îndr\znesc, care persist\, care vor,
pot [i trebuie s\ izbîndeasc\ realizîndu-se, realizînd. Adic\, la
rîndu-le, îmbog\]ind îns\[i limba ocrotitoare, matern\, sacr\”
(Constantinescu, 1984 : 1, 6).
27
Alexandra Tomi]\
au glorificat limba român\, de[i, în paralel, au deplîns

restrînsa ei circula]ie. Ei au încercat s\ impun\ teza c\
aceasta r\mîne singurul vector posibil al dezvolt\rii cultu-
rale na]ionale, cu toate c\ sintagma „români, maghiari,
germani [i de alte na]ionalit\]i”, utilizat\ de regul\ cu
referire la popula]ia ]\rii, sugera eterogenitatea etnic\ ([i
ca atare lingvistic\) a locuitorilor României socialiste.
Oricine va cerceta originalitatea [i specificitatea culturii
române[ti va constata [i uimitoarea ei maturitate. Cultura
român\ nu este exclusiv rural\ [i folcloric\8, „nu se înf\]i-
[eaz\ doar cu ar\turi [i turme de oi” (Zamfirescu, 2002 :
94). Avînd o autentic\ „voca]ie a maturit\]ii” (Papu, 1977 :
198) [i cultivînd r\bdarea, m\sura [i natura, cultura ro-
mân\ se distinge [i prin op]iuni în]elepte în dialogul inter-
cultural : „deschiderea româneasc\ respinge intransigen]a
europocentrist\, ostilitatea mutual\ a culturilor” (Ra-
chieru, 1985 : 11). O cultur\ matur\ î[i manifest\ op]iu-
nea pentru sobrietate inclusiv în abord\rile literare din
epocile vechi : „în materie de literatur\ istoric\ sîntem în
avans, în timp ce în literatura de delectare nu am atins
formele de la cur]ile Spaniei, Angliei sau Fran]ei” (Du]u,
1977 : 8). Desigur c\ destinul universal al unei astfel de
culturi nu poate fi decît excep]ional (Ungheanu, 1982a :
158). Aceast\ idee este recurent\ la protocroni[ti [i, dup\
cum vom vedea, se va cristaliza ca finalitate ultim\, ei
asumîndu-[i un autentic misionarism în numele culturii
pe care pretind c\ o reprezint\.
Maturitatea cultural\ se atinge prin continuitate isto-
ric\ [i politic\. Dintotdeauna, neamul românesc [i-a p\s-
trat nealterat nucleul vital : „indiferent dac\ p\r]i din
8. Vezi amplul eseu al lui Paul Anghel privind excep]ionalele

calit\]i ale folclorului românesc ; lucrarea a fost publicat\ [i
postum, cu titlul O istorie posibil\ a literaturii române (2002,
cu o ampl\ prefa]\ de Ilie B\descu).
28
teritoriul României au suferit [tirbiri în anumite momente

istorice, centrul vital al vie]ii [sic ! – A.T.] [i cultura na]io-
nal\ a r\mas [sic ! – A.T.] neatins\” (Zamfirescu, 1977a :
113). Rezisten]a prin cultur\ a fost arma secret\ a
poporului român (Constantinescu, 1977a : 8), el [i cultura
lui dep\[ind cu succes primejdiile discontinuit\]ii (Ra-
chieru, 1985 : 245). În concluzie, „cultura român\ are [i
prezent, [i trecut imediat, [i antichitate. Poate nu ca alte
culturi, dar cu o istorie proprie, extrem de vie, care-i
asigur\ continuitatea [i permanen]a” (Purcaru, 1986 : 8).
Fenomenul continuit\]ii este complet explicabil prin or-
ganicitatea culturii române9. Organicul este o categorie a
acesteia (Anghel, 1975 : 21), desemnînd unitate, vivacitate,
consisten]\. Ca orice organism viu, cultura na]ional\ „intr\
în metabolism” cu altele (Ungheanu, 1985 : 435), îns\ ea nu
a acceptat niciodat\ un transplant de spirit10 . Expresia
cultural\ româneasc\ î[i probeaz\ caracterul organic mai
ales prin vechile [i sacrele leg\turi dintre c\rturari [i oamenii
din popor, care s-au educat [i sus]inut reciproc ; valorile
9. Verdery, 1994 : 199, noteaz\ c\ (asemenea dreptei europene [i

fasci[tilor) protocroni[tii au f\cut uz de tehnici manipulatorii
ce con]ineau imagini organice [i metafore ale înrudirii – un
procedeu ingenios prin care se marca pretinsa leg\tur\ indiso-
lubil\ dintre exponen]ii politici (în cazul nostru : Nicolae Ceau-
[escu, Partidul) [i popor. De altfel, numeroase citate [i referin-
]e incluse în lucrarea noastr\ con]in [i personific\ri ale cultu-
rii române – un alt mod de a exprima caracterul ei organic, viu.
10. Cf. Anghel (1983 : 1) : „transplanturile de spirit nu izbutesc,
nu dau nici m\car bastarzi, sînt definitiv sortite e[ecului,
cînd nu conduc la decesul organismului purt\tor de alt spirit”.
Aluzia la sincronism este transparent\, protocroni[tii afir-
mînd în multe rînduri c\ teoria lovinescian\ ignor\ chiar
caracterul organic al culturii române. Pe de alt\ parte, este
u[or de remarcat c\ vehicularea acestui cli[eu al „organismu-
lui cultural”, pu]in sau deloc receptiv la hibrid\ri, genereaz\
un sistem de reprezent\ri xenofobe în imaginarul colectiv,
29
Alexandra Tomi]\
materiale [i spirituale create astfel definesc o cultur\ neeli-

tarist\, care a refuzat mereu formele aulice (Ungheanu, în
Iorga, 1988 : 231, nota 75 ; ideea apare ca atare [i la Iorga,
1929, reluat în id., 1988 : 139). Literatura este [i ea parte
integrant\ a acestui organism : „Literaturile na]ionale sînt
organisme autonome, cu cronologie interioar\ proprie”
încurajînd comportamente de respingere sau anulare for]at\ a

diferen]elor etnice, sub motivul men]inerii unei pretinse „pu-
rit\]i etnice”. Se pare c\ propaganda na]ionalist\ a sesizat
riscul ca politica de proclamare a specificit\]ii române[ti s\ fi
trezit suspiciuni mai ales pe plan extern, astfel încît „delimit\-
rile” [i vituper\rile oficiale împotriva na]ionalismului au proli-
ferat odat\ cu practicile propriu-zise de discriminare etnic\.
De pild\, însu[i Nicolae Ceau[escu intervine retoric împotriva
manifest\rilor [ovine, îns\ binecunoscuta „unitate monolitic\
a poporului” pe care o invoc\ intr\ evident în contradic]ie cu
ideea de diversitate [i toleran]\ ([tim c\ dialecticienii de servi-
ciu ar fi solu]ionat lesne aceste inadverten]e, mai ales c\ ideo-
logia comunist\ mutase de mult accentul pe diferen]ele dintre
clase, nu dintre na]iuni) : „[N]u trebuie s\ uit\m c\ avem
obliga]ia fa]\ de partid, fa]\ de poporul nostru, de viitorul s\u,
s\ nu facem nici o concesie na]ionalismului de orice fel, [ovi-
nismului, s\ combatem ferm orice încercare care ar dori s\
loveasc\ în unitatea de granit a poporului nostru, a tuturor
oamenilor muncii, f\r\ deosebire de na]ionalitate. Nu trebuie
s\ uit\m c\, întotdeauna, du[manii socialismului, du[manii
clasei muncitoare au folosit [ovinismul, antisemitismul [i alte
forme de a]î]are a na]ionalismului pentru a dezbina clasa mun-
citoare [i for]ele înaintate” (Ceau[escu, 1982, apud Sorescu,
1982a : 1). În acela[i context, s\ not\m c\ ampla controvers\
dintre antiprotocronistul Zigu Ornea [i protocronistul Con-
stantin Sorescu pe tema extremei drepte interbelice române[ti
[i a leg\turilor acesteia cu mi[carea muncitoreasc\ indigen\
(vezi Sorescu, 1982a-c ; Ornea, 1982a-c ; Sorescu, 1982d-e)
este simptomatic\ pentru excesiva susceptibilitate a na]io-
nal-comunismului fa]\ de posibile compara]ii între principiile
sale [i deja compromisa ideologie legionar\ (fascist\).
30
(Silvestri, 1983b : 2). Muzica, filosofia, arhitectura, istorio-

grafia literar\ – mai ales produc]iile acestora de dup\ Con-
gresul al IX-lea – se integreaz\, toate, în a[a-numitul „curent
organicist”, propriu culturii române (Silvestri, în Luceaf\rul,
1984c : 5). Protocronismul este [i el una dintre emergen]ele
acestei tendin]e vitaliste perene (ibid.).
O cultur\ organic\ este autonom\. În consecin]\, repre-
zentan]ii ei pledeaz\ legitim pentru policentrism cultural
(Zamfirescu, 2002 : 108), con[tien]i c\, de secole, „cultura
român\ dialoga de la egal la egal cu culturile Occidentului.
Era o cultur\ de r\spîntie, o cultur\ de transfer al valorilor,
major\ în m\sura în care, asigurînd transferul, î[i asigura
vocea proprie [i autonomia” (ibid.). Punct de convergen]\
între Europa de tradi]ie catolic\ [i cea slavo-bizantin\, cul-
tura român\ ocup\ un loc privilegiat în acest spa]iu : „reali-
tatea este c\ sîntem sinteza amîndurora, deci în centru.
Tocmai asta explic\ de ce, de atîtea ori, precedem în [tiin]\,
art\ etc. pe al]ii” (Papu, 1977, reluat în id., 2005 : 53-54).
Exaltarea trecutului, tem\ predilect\ a ideologiei na]io-
naliste, s-a concretizat în anii na]ional-comunismului ro-
mânesc în dou\ sintagme intens vehiculate : trecutul glorios
[i vitregia istoriei. Antinomia celor dou\ este doar aparent\,
deoarece logica dialecticii na]ional-comuniste le-a conciliat
rapid : în ciuda vitregiilor istoriei, poporul român, înzestrat
cu atribute excep]ionale, [i-a f\urit un trecut glorios, fiind
mereu înving\tor în lupte [i, mai mult, creînd o cultur\
unic\. În „sacra carte a istoriei na]ionale” (Zamfirescu,
1977a : 13), scris\ de „sacerdo]ii patriei” (Tudor, 1983 :
125)11 , stau înscrise „faptele de arme [i faptele de munc\
11. De remarcat abunden]a surprinz\toare a termenilor religio[i

într-un discurs prin excelen]\ laic. În leg\tur\ cu acest aspect,
Verdery (1994 : 333-334, nota 34) citeaz\ o informa]ie inte-
resant\, pe care i-a furnizat-o unul dintre scriitorii români cu
care a discutat. Potrivit acestei surse, unul dintre promotorii
protocronismului, Dan Zamfirescu – absolvent de seminar
31
Alexandra Tomi]\
ale Marelui Anonim12 – omul din popor”. Discursul în jurul

ideii de popor-citadel\ (Zamfirescu, 1977a : 82) este un bun
prilej de noi referin]e la superioritatea culturii române din
toate timpurile : „la vremea cînd nomazii se în]elegeau prin
semne guturale, românii vorbeau latina popular\ [i
pl\m\deau o civiliza]ie înfloritoare în amfiteatrul natural
asupra c\ruia aveau drepturi indelebile” (Tudor, 1983 :
288). Jertfele eroice ale înainta[ilor [i testamentul cultural
de excep]ie l\sat de ei sînt valori care trebuie s\ fie ap\rate
cu maxim\ vigilen]\13.
Aspira]ia [i dreptul la universalitate ale românilor sînt,
a[adar, întemeiate. Evident c\ eforturile regimului comu-
nist de a se legitima prin cultur\ [i de a se impune în
con[tiin]a public\ intern\ [i interna]ional\ clamînd univer-
salitatea culturii române[ti vin în contradic]ie cu ceea ce
Boia (1997 : 70) numea „caracterul izola]ionist al utopiilor”.
Dar, pe de alt\ parte, „universalitatea culturii române[ti”
este un concept care se integreaz\ în ansamblul omogen al
mitologiei na]ionaliste [i pe care atît protocroni[tii, cît [i
antiprotocroni[tii îl vor folosi substan]ial în interven]iile
teologic – afirmase în cercuri politice înalte c\ un ritual de tip

bizantin putea s\ faciliteze crearea unui climat ideologic ce ar
fi avut ca efect supunerea necondi]ionat\ a cet\]enilor. Pe de
alt\ parte, este foarte probabil c\ „folosirea limbajului religios
putea fi [i o încercare de a satura retorica secular\ a na]io-
nalismului cu imagini caracteristice celeilalte institu]ii, care
pretinsese mult\ vreme a-i fi ap\rat pe români în secolele
asupririi na]ionale : Biserica Ortodox\” (Verdery, 1994 :
333-334, nota 34).
12. Este clar\ deturnarea de sens a cunoscutei sintagme bla-
giene – iat\ un exemplu de apropriere cvasilicit\ a figurilor
tutelare din cultura român\, procedeu la care protocroni[tii
au recurs frecvent, în încercarea de a ob]ine legitimitate
cultural\ (vezi infra).
13. Vezi articolul virulent [i amplu pe care istoricii Constantin
Preda (director al Institutului de Arheologie din Bucure[ti) [i
32
lor. Oricum, se pare c\ indigeni[tii au intuit contradic]ia

men]ionat\, deoarece au respins frecvent ideea c\
afirmarea pregnant\ a specificului românesc printre
popoarele lumii ar duce la o insularizare cultural\ nedorit\.
Clamarea „voca]iei europene” a culturii indigene este unul
dintre artificiile menite s\ dilueze suspiciunile cu privire la
tendin]ele autarhice ale protocronismului (vezi, de exem-
plu, Zamfirescu, 1985 : 151). Pe de alt\ parte, unele voci
extind consecin]ele acestui „eurotropism” la constatarea
amar\ c\, în pofida contribu]iilor remarcabile ale culturii
na]ionale la cea continental\, Europa (Occidentul) i-ar fi
nedrept\]it pe români prin marginalizare, contestare, igno-
rare. Elitismul promovat de centrele culturii metropolitane
duce la scrierea unei istorii mistificate a culturii universale,
din care sînt excluse popoarele „mici” : „În Occident se face
abstrac]ie de priorit\]ile datorate altor cercuri de cultur\
decît ale lor : Graecum est, non legitur. Nu este aceast\
atitudine suficient\ un mod de a falsifica istoria culturii ?”
(Papu, în Luceaf\rul, 1984c : 5 ; vezi, pentru considera]ii
Ion P\troiu (director al Centrului de {tiin]e Sociale din Cra-

iova) l-au publicat în România literar\ (nr. 20/15 mai 1986,
pp. 14-15), ca replic\ la „tezele [i no]iunile ne[tiin]ifice, abe-
rante, periculoase” ale mai tîn\rului confrate N. Copoiu.
Acesta tip\rise, în revista Cîntarea României (nr. 3/1986), un
articol în care, se pare, punea sub semnul îndoielii latinitatea
limbii române, „negînd, ca [i «roeslerienii», originea daco-ro-
man\ a poporului român”. Textul semnat de Preda [i P\troiu
e un (alt) bun exemplu pentru modul cum desfiin]area formal\
a cenzurii avusese ca efect direct proliferarea cerberilor ideolo-
gici din comunitatea [tiin]ific\ [i artistic\ a ]\rii. Însu[i Nico-
lae Ceau[escu atr\sese aten]ia oamenilor de cultur\ c\ anula-
rea cenzurii de stat nu însemna sc\derea vigilen]ei revolu]io-
nare fa]\ de „apari]ia unor lucr\ri de natur\ s\ exercite o
influen]\ negativ\ asupra con[tiin]ei oamenilor, s\ propage
idei [i concep]ii str\ine spiritului general al societ\]ii noastre”
(Ceau[escu, în S\pt\mîna, 1981 : 3).
33
Alexandra Tomi]\
similare, Zamfirescu, 1985 : 154 ; Marcus, 1975 : 8 sqq. ;

Bleahu, 1981 : 5 ; Marcus, 1981 : 3 [i al]ii).
Mai mult, „una dintre marile voca]ii ale culturii române,
manifestat\ în toate timpurile [i epocile ei, a fost cea uni-
versalist\ : a crea exprimînd specificul, originalitatea na-
]ional\, în n\zuin]a de a le reprezenta în lume ; a recepta
ideile generoase [i operele mari ale umanit\]ii” (Constan-
tinescu, 1978 : 4)14. Mo[tenitori [i promotori ai unei mari
culturi, românii nu doresc s\ se transforme în „monade
leibniziene necomunicabile” (Anghel, apud Zamfirescu
2002 : 116), ci urm\resc s\ se angajeze într-un dialog
extins al culturilor (Ungheanu, 1985 : 428). Participarea
culturii române la universal este un demers pa[nic, de
consacrare neimperialist\ a valorilor proprii : „universali-
tatea nu înseamn\ universalizare, întîia no]iune e consta-
tativ\ [i judicioas\, a doua e hot\rît expansionist\ [i dog-
matic\” (Silvestri, în Purcaru, 1986 : 373).
Astfel de reflec]ii indic\, pe de o parte, tendin]a de
rafinare a discursului protocronist, inclusiv sub raport
14. Universalitatea ca voca]ie a poporului român a fost una dintre

bosele aderen]ilor la „noua metod\ critic\”. În eforturile lor de
a legitima protocronismul, au recurs frecvent la autoplasarea
într-o filia]ie ilustr\ de c\rturari ata[a]i aceluia[i nobil ]el.
Cînd acest lucru era mai dificil de realizat, lipsind referin]ele,
sau cînd retorul protocronist aborda registrul patetic, se in-
voca un fel de tr\s\tur\ voca]ional\ intrinsec\ poporului ro-
mân. De exemplu, Ilie Purcaru, reporter foarte activ la Supli-
mentul literar-artistic al Scînteii tineretului în anii ’70 [i cucerit
mai tîrziu de eseistica de coloratur\ protocronist\, noteaz\ :
„[I]deea conexiunii la universal e veche la noi. De la intrarea
lor în istorie, românii nici nu au lucrat altfel decît în sensul c\
gestul lor creator e parte din gestul creator al lumii” (Purcaru,
1975 : 5). Acest argumentum ad antiquitam, de[i incompatibil
cu principiile unui demers [tiin]ific autentic (cum se pretindea
protocronismul), a fost unul dintre sofismele intens vehiculate
ale discursului lor.
34
lingvistic [i metaforic, prin „captarea” [i prelucrarea unor

elemente de filosofia limbajului (posibil sub influen]\ noi-
cian\, model apropriat [i revendicat intens de autohto-
ni[ti). Pe de alt\ parte, ele sugereaz\ o preluare în retorica
protocronist\ a binomului obsesiv învin[i-înving\tori, con-
sacrat de istoriografia romantic\ în ce prive[te destinul
poporului român (vezi, pentru o discu]ie mai ampl\ asu-
pra unor astfel de probleme, Laignel-Lavastine, 1998 : 342
sqq., [i Boia, 1999 : 32-44).
Deloc surprinz\tor, retorica indigenist\ ajunge rapid s\
realizeze conjunc]ia cu „politica de partid [i de stat”, identifi-
cînd o pretins\ similaritate de scopuri : atît regimul, cît [i
noul val de patrio]i î[i clameaz\ interesul pentru prop\[irea
na]iunii. {i dac\ „mult-iubitul conduc\tor” pare implicat în
proiecte de dezvoltare politico-economico-social\ a Patriei,
protocroni[tii î[i vor asuma sarcina de a impune cultura
autohton\ pe plan mondial. În acest context, na]ionalismul
epocii Ceau[escu ar fi benefic pentru reafirmarea energic\
[i substan]ial\ a voca]iei universaliste române[ti : „Nu este
întîmpl\tor faptul c\ momentul actual, de maxim\ înflorire
a na]iunii, este în acela[i timp unul de maxim\ afirmare a
tenta]iei spre universalitatea pe care spiritul românesc, de
la Cantemir încoace, a dovedit-o permanent” (Marcea, 1975 :
IX-X). De altfel, patriotismul înfl\c\rat [i aspira]ia la univer-
salitate nu sînt decît aparent contradictorii ; vernacularul
sus]ine universalul : „S\ nu credem c\ putem fi universali
altfel decît fiind ai Patriei” (Alexandru, 1984 : 4).
Cu asemenea premise epocale, pentru protocroni[ti
devine de neîn]eles „blestematul complex de inferioritate”
(Papu, 1977), care greveaz\ de mult timp asupra con[tiin-
]ei române[ti. El are ca efect admira]ia exclusiv\ [i adesea
nejustificat\ pentru alte culturi, în special occidentale.
Edgar Papu va lansa, odat\ cu volumul Din clasicii no[tri
(1977), [i sintagma „con[tiin]\ retardatar\”, identificat\
de el în structura con[tiin]ei de sine a culturii române.
35
Alexandra Tomi]\
Protocroni[tii [i-au propus, ca vîrf de lance al programului

lor, conversia con[tiin]ei retardatare într-o con[tiin]\ a
avansului [i a superiorit\]ii culturale române[ti în lume.
Complexele de inferioritate cultural\ au o etiologie poli-
morf\, conform explica]iei oferite cu aplomb de c\tre teore-
ticienii protocronismului „matur” : fiind entit\]i organice,
culturile au un metabolism propriu [i, „de îndat\ ce acest
metabolism cultural sl\be[te, apar inevitabil complexele de
inferioritate sau de superioritate, complexe care ascund de
fapt absen]a unei în]elegeri corecte a valorilor” (Purcaru,
1986 : 26). {i : „con[tiin]a retardatar\ nu prea are încredere
în capacitatea proprie de crea]ie, iar… dac\ totu[i o accept\,
consider\ c\ validarea valorilor este de competen]a exclu-
siv\ a cîtorva centre culturale str\ine” (Marcus, apud Un-
gheanu 1985 : 464). Concluzia se impune de la sine : con-
[tientizarea [i fructificarea valorilor na]ionale este primul
pas în dep\[irea complexelor de cultur\ minor\, periferic\
(Papu, 1974 : 8). Ignoran]a [i indiferen]a fa]\ de propriile
valori sînt germenii „adev\ratei xenofobii” ({tirbu, 1983 : 6).
Cultura român\ : diagnostic [i promisiuni
O cultur\ veche, organic\, matur\, titanic\, unic\. Afir-

mînd obsesiv aceste caracteristici – la care se vor ad\uga
declara]iile „misionariste” [i „soteriologice” –, retorica pro-
tocronist\ se dovedea capabil\ s\ acopere segmentul „cul-
tur\” din grandiosul proiect mitologic al regimului comu-
nist15. R\mînea de solu]ionat o singur\ mare problem\ : ca
15. Lucian Boia explic\ limpede în ce consta acest megalomanic

plan de transformare [i impunere a României ca a patra
putere mondial\, prin alegerea propriei c\i de dezvoltare :
„Transfigurarea unei ]\ri mici într-o ]ar\ mare, a unei ]\ri
aflate la marginea marilor ansambluri politico-economice
într-un nucleu al lumii, a fost un proces atotcuprinz\tor,
36
intelectualii români s\-[i abandoneze complexele de infe-

rioritate [i s\ construiasc\ „noua con[tiin]\ de sine a
culturii na]ionale”. Tradi]ionala satelizare a culturii române
este injust\, îns\ autoerija]ii corifei ai spiritualit\]ii nea-
mului [tiu ce au de f\cut : „nu mai vrem s\ ne recunoa[tem
sateli]i ai unui centru de iradiere, [ci vrem s\] ne consti-
tuim noi în asemenea centru de iradiere !” (Zamfirescu,
2002 : 109). Prin abandonarea con[tiin]ei retardatare, ro-
mânii î[i vor putea construi o imagine (o con[tiin]\) de sine
autovalorizant\. Aceasta ar însemna ca ei s\-[i con[tien-
tizeze valorile na]ionale, s\ le redescopere, nu s\ le inven-
teze ori supraliciteze (Zamfirescu, 2002 : 97). Demersul de
construire a „noii con[tiin]e de sine a culturii române[ti”
(Papu, 1977 : passim) este profund voluntarist [i transfor-
mist16. Premisele sînt epocale, iar finalitatea – o soteriologie
cultural\ autentic\ : „[noua con[tiin]\ de sine a culturii
române[ti] se define[te prin convingerea c\ sîntem, în
momentul de fa]\, plasa]i pe ni[te coordonate istorice [i
spirituale ce recomand\ România, poporul român, cultura
român\ în întregul ei, s\ participe activ, cu rol esen]ial, [i
nu de figura]ie, la elaborarea unei structuri universale,
acceptabile speciei noastre întregi, în dramaticul ei efort de
înglobînd, cel pu]in la nivelul discursului, toate laturile vie]ii

na]ionale [i, prin inevitabila proiectare în trecut, totalitatea
procesului istoric. Piesa central\ a sistemului, dovada juste]ei
întregului proiect mitologic, a fost locul, cît mai important [i
cît mai respectat, pe care România lui Ceau[escu trebuia s\-l
ocupe în concertul na]iunilor lumii : acel eventual loc patru în
ierarhia mondial\ la care se referea Dan Zamfirescu. Evident,
nici Uniunea Sovietic\, nici America nu puteau fi concurate
pe propriul lor teren. Voca]ia României era s\ devin\ o putere
altfel decît celelalte, inspirat\ de alte principii [i valori, nu
mai pu]in semnificative îns\ [i atîrnînd nu mai pu]in în
balan]\ ca for]a brut\ a superputerilor” (Boia, 1998 : 209).
16. Utiliz\m cei doi termeni în accep]iunea lui Lucian Boia
(2005 : 100 sqq. ; vezi [i supra, acest capitol).
37
Alexandra Tomi]\
a dep\[i structurile antagonice [i creatoare de antagonisme

cu valen]e universal-catastrofale” (Zamfirescu, 1978, reluat
în id., 2002 : 106).
Geniul na]ional, specificitatea [i originalitatea cultural\,
maturitatea cultural\, continuitatea, trecutul glorios, orga-
nicitatea culturii, aspira]ia [i dreptul la universalitate, auto-
nomia cultural\, complexele ancilare (con[tiin]a retardatar\)
[i noua con[tiin]\ de sine a culturii române sînt elementele
prin care discursul na]ionalist (iar protocronismul este
parte integrant\ a acestuia) a contribuit la construirea [i
consolidarea cultului personalit\]ii17. Poate c\, citind scrie-
rile protocroniste din aceast\ perioad\, este util s\ evoc\m
în paralel imaginea unei ]\ri tot mai pauperizate, umilite [i
terorizate. Derularea cli[eelor patriotarde, pe acest fundal
deplorabil, va anihila impresia c\ protocroni[tii erau idea-
li[ti dezinteresa]i, inofensivi, erudi]i [i anima]i de bune
inten]ii. Acest exerci]iu simplu ar putea înt\ri îns\ opiniile
ce au sanc]ionat ridicolul [i cinismul condeierilor care s-au
pus în slujba na]ionalismului comunist.
Tezele din iulie 1971 [i Plenara C.C. al PCR din 3-5
noiembrie 1971 au impus reconsiderarea „atitudinii juste
fa]\ de mo[tenirea literar\ [i cultura român\” (Cornea et
alii, 1972 : 88). Din acest moment începe opera de con-
struire oficial\ a „noii con[tiin]e culturale” a românilor. Am
putea considera acest demers ca fiind parte integrant\ din
vastul proiect de „inginerie antropologic\” (Barbu, în Boia,
1998 : 178) asumat\ de marxism-leninism, al c\rui produs
emergent era omul nou. Cuvînt\rile lui Nicolae Ceau[escu
din anii urm\tori vor îngloba înc\ un cli[eu : valorizarea
„marilor crea]ii literar-artistice ale înainta[ilor [i, în primul
17. „Cultul personalit\]ii, în toate regimurile din lume în care s-a

manifestat, aduce cu sine na]ionalismul ca politic\ oficial\,
pentru c\ oricît de înzestrat, de genial ar fi un conduc\tor, el
nu poate fi cu adev\rat mare dac\ poporul lui este neînsem-
nat în istoria lumii.” (Dr\gu[anu, în Boia, 1998 : 125)
38
rînd, reliefarea, studierea, aprofundarea [i cinstirea… mi-

nunatei opere culturale, f\urite [i transmise, din genera]ie
în genera]ie, de talentatul nostru popor” (Luceaf\rul,
1977a : 3).
Noua gard\ pretorian\ : protocroni[tii
Paradoxul virajului na]ionalist din 1971 const\ în faptul

c\, de[i clameaz\ tezaurizarea tradi]iei [i, implicit, a tuturor
activit\]ilor culturale române[ti, ceau[ismul mineaz\ trep-
tat cultura, obligînd-o la autofinan]are [i recompensînd
doar exponen]ii fideli regimului. Bizar\, dac\ nu chiar ci-
nic\, este „explica]ia” pe care, la aproape un deceniu dup\
c\derea dictaturii, Dan Zamfirescu o a[az\ la temelia Teze-
lor din iulie. Prin acestea, cuplul dictatorial ar fi f\cut o
manevr\ strategic\ extrem de inspirat\, evitînd ca România
s\ aib\ soarta Cehoslovaciei în 1968. E adev\rat c\, astfel,
so]ii Ceau[escu [i-ar fi satisf\cut tendin]ele culturocide
generate de „repulsia visceral\” pe care o aveau fa]\ de
orice fapt cultural. Îns\ cine n-ar concede aceasta, judecînd
la adev\rata ei valoare decizia conduc\torului comunist
care [i-a salvat ]ara ? Mai mult, geniala pereche din vîrful
ierarhiei politice s-ar fi dovedit de dou\ ori inspirat\ în iulie
1971 : pe de o parte, a menajat susceptibilit\]ile moscovite
[i a evitat o invazie ; pe de alta, s-a ar\tat sincron\ cu
ultima mod\ la Paris în materie de cultur\ – decultura]ia.
A[adar, se pare c\ nu ceea ce v\zuser\ în China [i Coreea
de Nord le deschisese Ceau[e[tilor apetitul pentru instau-
rarea „revolu]iei culturale” în propria ]ar\18 ! Prin gestul
18. Originalul punct de vedere apare într-o not\ ata[at\ ulterior

unui articol pe care Dan Zamfirescu l-a publicat în 1976 [i
l-a reluat într-un volum propriu (vezi Zamfirescu, 2003 : 400,
volumul I, nota 1).
39
Alexandra Tomi]\
din 1971 [i prin m\surile ulterioare, conduc\torul

comunist ar fi confirmat c\ reprezint\ „punctul maxim” al
unei lungi [i glorioase istorii, de[i „a c\zut r\pus de imensi-
tatea sarcinii [i de dramele propriei persoane” (Zamfirescu,
1996, reluat în id., 2003 : 290, vol. I. Citatul [i o parte
dintre aceste afirma]ii fac parte dintr-o scrisoare pe care
fostul protocronist i-a adresat-o lui Adrian P\unescu în
anii ’90, pentru a-i mul]umi cu umilitate „uneia dintre cele
mai depline întruchip\ri ale geniului creator românesc
împletit cu voca]ia slujirii colectivit\]ii na]ionale” c\ l-a
propus pentru admiterea în Academia Român\, dar [i pen-
tru a „explica” ex-protocronistului Vasile Veti[anu, care s-ar
fi opus, de ce el, Dan Zamfirescu, a crezut în Nicolae
Ceau[escu [i în proiectele acestuia).
„Înghe]ul ideologic” reinstaurat la începutul deceniului
opt modific\ semnificativ structura de oportunit\]i din
cultur\ : pentru unii se deschid posibilit\]i de a face ca-
rier\, altora le sînt periclitate pozi]iile dobîndite anterior.
Racordarea mediului literar-artistic românesc la noua po-
litic\ de stat va fi, pentru cei mai mul]i oameni de cultur\,
expresia „patriotismului nedefensiv” (Papu, 1977, reluat
în id., 2005 : 53) sau, pentru cei mai deci[i, a „patriotis-
mului eficient” (Tudor, 1986a : 37). Descoperirea, fructifi-
carea [i impunerea valorilor na]ionale de diverse calibre
devine deja o problematic\ stringent\, creîndu-se impresia
unei autentice presiuni din interior [i din exterior. Senti-
mentul de urgen]\ este explicat prin faptul c\ ascensiunea
politico-economic\ a României socialiste reclam\ tezauri-
zarea reperelor sale culturale19 : „impetuosul prestigiu
[sic ! – A.T.] politico-economic din ultimul deceniu
[1970-1980] a trezit un interes multiplu – inclusiv cultural
19. Ideea apare în diverse formul\ri [i la al]i autori : H\ulic\

(1976 : 6), Purcaru (1986 : 7), Rachieru (1985 : 237), Zamfi-
rescu (1977 : 10) [.a.
40
– asupra României. Depinde de noi cum vom face fa]\ la

aceast\ solicitare din afar\” (Papu, 1978, reluat în id.,
2005 : 73). Inten]ia de a (re)cupla sfera cultural\ cu cea
politic\ – deopotriv\ un reflex al proletcultismului [i o
încercare de complimentare profitabil\ a Puterii – este
limpede formulat\ de viitorul protocronist Dan Zamfi-
rescu, înc\ din perioada a[a-zisei „liberaliz\ri” sau „prim\-
veri române[ti” a anilor ’60.
În linii mari, o declara]ie exaltat\ [i „misionarist\”
precum urm\toarea va putea fi reg\sit\ în retorica autoh-
tonist\ din deceniile opt-nou\, dar mai tran[ant exprimat\
[i cu disocieri explicite de dogmatismul proletcultist : „În
ultimii ani, un proces masiv de finalizare spiritual\ [i mo-
ral\ a tuturor experien]elor istoriei noastre contemporane,
de o intensitate [i o amploare f\r\ echivalent în trecut, se
produce. Au loc muta]ii [i cristaliz\ri din care sim]im tot
mai limpede c\ o nou\ er\ spiritual\ st\ pe cale de a se
z\misli. […] România [i poporul ei se afl\ ast\zi pe un
promontoriu al istoriei contemporane. Datorit\ revolu]iei
socialiste [i a experien]ei istorice [i morale a sfertului de
veac ce a trecut, sîntem, împreun\ cu toate ]\rile socialiste,
în avangarda unei noi umanit\]i pe cale de a prinde contu-
ruri” etc. (Zamfirescu, 1968, reluat în id., 1969 : 128 ; vezi,
pentru opinii similare, id., 1977d : 18 ; id., în Arion, 1977 :
9). Dup\ ce protocronismul devine expresia „livresc\” a
na]ionalismului ceau[ist, acela[i Dan Zamfirescu nu mai
pune problema conjunc]iei dintre politic [i cultural ca
domenii echivalente [i independente, ci le a[az\ într-o rela-
]ie de predeterminare, clamînd „fecundarea literar-artis-
ticului prin politic” (Zamfirescu, 1978, reluat în id., 1983a :
378). Cu astfel de puncte de vedere se legitima, o dat\ în
plus, amestecul puterii în mediile culturale.
În aceste condi]ii, conceptul de protocronism [i întregul
cortegiu de preocup\ri protocroniste au f\cut în scurt timp
o carier\ spectaculoas\. Însu[i brevetatorul ideii, Edgar
41
Alexandra Tomi]\
Papu, semnaleaz\ la un moment dat adecvarea acesteia la

noua politic\ de partid. S\ vedem dou\ afirma]ii ale auto-
rului amintit : „Dac\ totu[i au mai existat anterior anu-
mite glasuri rare, care s\ demonstreze, pe plan universal,
protocronismul unor poe]i români20, aceste glasuri s-au
v\zut, la timpul lor, cu des\vîr[ire izolate. Numai în foarte
recenta perioad\ de dup\ 1970, asemenea contribu]ii,
cum nu se poate mai pre]ioase au fost consemnate [i
valorificate” (Papu, 1977 : 8) ; „rezisten]a de care s-a izbit
ideea protocronismului românesc îmi confirm\ o mai
veche constatare privind deficien]a la noi în receptivitatea
la propriile valori. Din fericire, aten]ia imens\ pe care anii
no[tri o acord\ mo[tenirii culturale [i, în genere, contri-
20. Edgar Papu face referire la teza de doctorat a Svetlanei Matta,

L’Existence poétique de Bacovia, publicat\ în 1958, în Elve]ia.
Lucrarea n-a prea avut ecouri în România pîn\ în 1973. În
acest an, într-un articol din Tribuna României, Papu comen-
teaz\ entuziast opiniile autoarei elve]iene, care eviden]iaz\
superioritatea liricii bacoviene în literatura existen]ialist\ :
„Plictisul bacovian […] este mai profund decît spleen-ul, mai
existen]ial [i mai absolut decît acela al lui Sartre […] Bacovia
îl dep\[e[te pe Trakl, fiindc\ acolo unde acesta din urm\,
într-un complex de culpabilitate, tr\ie[te pr\bu[irea ca pe un
destin personal, Bacovia, exprimîndu-se la un cu totul alt
nivel, d\ acestei pr\bu[iri dimensiuni cosmice” etc. (Matta,
1958, apud Papu, 1973c : 12). Matta nu emite afirma]ii proto-
cronice nete asupra poeticii bacoviene. Papu îns\, atent la
detalii de acest tip, atrage aten]ia asupra precursoratului
poetului român, prelungind în modul urm\tor una dintre
concluziile studiului comentat : „…nu este vorba aici de o
ierarhie valoric\ între cei doi contemporani [Sartre [i Bacovia]
în în]elesul strict al no]iunii. Bacovia începe s\ scrie cu
treizeci de ani înaintea lui Sartre” (ibid.). Cî]iva ani mai tîrziu,
protocroni[tii vor invoca adesea lucrarea Svetlanei Matta,
preluînd îns\ doar constatarea mentorului lor : Bacovia –
anticipator str\lucit al lirismului existen]ialist.
42
bu]iilor protocronice române[ti din toate domeniile de

crea]ie este pe cale s\ lichideze aceast\ vetust\ deficien]\”
(Papu, 1979, reluat în id., 2005 : 88).
Pentru un observator de azi, pare neobi[nuit c\ puterea
politic\ [i-a c\utat elemente de legitimitate într-un oarecare
concept de teorie literar\, care ar fi trebuit cel mult s\ fie
dezb\tut în cercurile de speciali[ti. Pe de alt\ parte, textele
protocroniste, bombastice, patriotarde [i inevitabil lauda-
tive la adresa lui Nicolae Ceau[escu [i a politicii sale cultu-
rale, au avut un rol semnificativ în crearea [i men]inerea
mitologiei laice pe care [i-a dorit-o regimul.
Katherine Verdery (1994 : 153) consider\ c\ protocro-
nismul a fost preluat de conducerea PCR pentru a îmbu-
n\t\]i imaginea României pe plan interna]ional. Totu[i,
utilizarea protocroniilor române[ti ca vîrf de lance a poli-
ticii culturale externe a avut efecte dificil de cuantificat [i
care exced\ obiectul lucr\rii noastre. Pe plan intern îns\,
este evident c\ regimul ceau[ist a avut certe beneficii din
promovarea autohtonismului : sprijin indirect în politica
de autarhizare a României, impunerea partidului comu-
nist drept continuator legitim al seriei de figuri tutelare
din istoria românilor, extinderea aparatului politic [i a
controlului în mediul cultural – mai ales în cel literar, prin
selec]ia [i impunerea valorilor dezirabile (Verdery, 1994 :
passim). Indigenismul a avut o consistent\ contribu]ie la
edificarea „epocii de aur” sau a „comunismului kitsch”,
pentru care au fost emblematice festivismul de[\n]at [i
cultul personalit\]ii.
Pe de alt\ parte, protocronismul a reflectat noua ofen-
siv\ a transformismului comunist – o replic\ la scar\
redus\ a ceea ce se întîmplase în Uniunea Sovietic\ în
anii ’30-’40 (vezi Boia, 1998, sau idem, 2005). Mitologe-
mele emise [i vehiculate de retorica na]ionalist\ au fost,
într-un fel, „dublul eteric” al arhitecturii megalomane [i
profund inestetice din anii ’80. Cu alte cuvinte, „noua
43
Alexandra Tomi]\
geografie literar\”21 (cultural\, prin extensie) a vizat ase-

dierea mentalului colectiv, la fel cum arhitectura aberant\
a „noilor ora[e [i unit\]i agro-industriale” (satele) ]intea la
ocuparea [i modificarea teritoriului fizico-geografic22 .
21. „Noua geografie a literaturii române contemporane. Evolu]ia

valorilor” este numele unui colocviu organizat [i publicat de
revista Luceaf\rul în februarie 1985. Participan]ii – Mihai Un-
gheanu, Artur Silvestri, Ilie B\descu, Dumitru B\l\e], Adrian
Dinu Rachieru, Mirela Roznoveanu [i Nicolae Georgescu – au
dezb\tut rela]ia dintre protocronism, proletcultism („modelul
dogmatic-proletcult”) [i sincronism („modelul elitar-estetist”).
În opinia lor, proletcultismul [i sincronismul sînt modele de
dezvoltare perimate, pe care oricum cultura român\ le-a dep\-
[it. Sub auspiciile Congresului al IX-lea al PCR [i gra]ie proto-
cronismului, literatura na]ional\ este redefinibil\ în coordo-
natele unei noi geografii, caracterizate prin diada descentra-
lizare-deprovincializare. În concluzie, recuperînd specificul
na]ional, indigenismul ar fi fost cel care a reinstaurat criteriul
valoric în literatura român\ (vezi Luceaf\rul, 1985a : 4-5,
1985b : 4). Sintagma a fost apoi intens vehiculat\ de revist\,
care a publicat succesiv reac]ii la respectivul colocviu – fire[te,
toate pozitive [i entuziaste –, dar n-a reu[it s\ se impun\ : un
an mai tîrziu, nici m\car Luceaf\rul nu o mai utiliza.
22. Pentru modul în care Nicolae Ceau[escu s-a ambi]ionat s\
transfere în arhitectur\ conceptele de sistematizare [i centra-
lizare, pe care le considera reprezentative pentru realiz\rile
sale politice, vezi, de exemplu, Deletant, 2006 : 228-240.
44
3. Cariera spectaculoas\
a unui concept
În anul 1974, în Secolul 20 ap\rea articolul „Protocro-

nism românesc”, semnat de omul de cultur\ Edgar Papu,
ale c\rui preocup\ri „protocronice” anterioare erau deja
cunoscute. Acesta este, probabil, motivul pentru care toc-
mai lui i s-a cerut interven]ia ce avea s\ consacre în plan
cultural noua direc]ie din politica de partid. Reamintim,
utilizînd informa]ia oferit\ de Verdery (1994 :152), c\ redac-
]ia revistei Secolul 20 îi comandase lui E. Papu respectivul
articol. Dup\ cum vom ar\ta mai pe larg în capitolul „Preis-
toria ideii de protocronism”, în timpul regimului comunist,
în România se mai publicaser\ lucr\ri de „popularizare” a
unor ini]iative române[ti în literatur\, [tiin]\ [i tehnic\, dar
acestea nu stîrniser\ nici pe departe efervescen]a ulterioar\
a dezbaterilor asupra protocronismului, dup\ lansarea con-
ceptului ca atare. Prin forma]ia de erudit [i prestigiul s\u
cultural – pe care rar le-au contestat chiar [i opozan]ii cei
mai ferven]i ai indigenismului –, Papu a girat cu bun\ [tiin]\
na[terea protocronismului ca arm\ ideologic\ a comunis-
mului na]ionalist. În plus, el [i-a ap\rat constant ideea [i a
contribuit deliberat la dezvoltarea ei, intervenind (cu diferite
preciz\ri sau nuan]\ri, în interviuri, la colocvii etc.) ori de
cîte ori argumenta]ia antiprotocronist\ sau excesul de zel al
autohtoni[tilor în[i[i risca s\ compromit\ conceptul.
Pusee de tip protocronist mai existaser\ în România,
înc\ din secolul al XIX-lea, relevînd, dup\ cum observase
45
Alexandra Tomi]\
Verdery (1994 :152), o mai veche simptomatologie a com-

plexului de inferioritate dezvoltat de c\tre culturile perife-
rice/subalterne fa]\ de centrele culturale metropolitane.
Românii mai încercaser\, a[adar, s\ se impun\ în con-
[tiin]a public\ interna]ional\ mizînd pe originalitatea cul-
turii proprii [i, din multiplele fa]ete ale acestei originali-
t\]i, aleseser\ s\ exploateze chiar ideea de „precursorat”
românesc în diverse domenii ale civiliza]iei omene[ti. Este
evident c\ unele ini]iative au existat realmente [i ele au
fost preluate [i recunoscute ca atare pe plan interna]ional.
Scopul lucr\rii noastre nu este de a nega sau de a arunca
în derizoriu contribu]iile române[ti peremptorii la cultura
universal\, ci de a eviden]ia modul în care regimul comu-
nist a deturnat semnifica]ia unor ini]iative disparate [i a
multiplicat abuziv anticip\rile autohtone în diverse dome-
nii, construind astfel fic]iunea de care avea nevoie pentru
a se legitima [i a oferi popula]iei debusolate mecanismul
de generare a unor fantasme compensatoare.
O dat\ ce Nicolae Ceau[escu a dat semnalul de revizuire
a „mo[tenirii culturale”, discursul na]ionalist a înglobat [i a
dezvoltat un autentic delir sistematizat, con]inînd cli[ee (pe
care le-am numit „structuri mitologice”/„mitologeme”) de
tipul geniul na]ional, maturitatea culturii române[ti, origi-
nalitatea ei, necesitatea dep\[irii complexelor de inferioritate,
construirea noii con[tiin]e de sine a culturii române[ti
[.a.m.d., pe care le-am prezentat în capitolul anterior. Dup\
cum am argumentat, între aceste mitologeme [i retorica
protocronist\ exist\ interdependen]e dinamice (vezi capi-
tolul „Protocronism românesc sau terapie prin mit”).
Protocronism vs. proletcultism :

ie[irea din somnul dogmatic
Propaganda na]ional-comunist\ avea nevoie de un fer-
ment pentru a începe s\ produc\ miturile ce vor alc\tui
46
supramitul „solu]iei originale de dezvoltare”, gîndite de

Ceau[escu pentru România. Mediul cultural – [i cu prec\-
dere cel literar – era solicitat s\ contribuie la identificarea
acestui catalizator, [i, ulterior la rafinarea [i difuzarea
ideilor astfel create.
În primii ani de dup\ Tezele din iulie, scriitorii receptivi
la indica]iile politice se angajeaz\ în explorarea posibili-
t\]ilor de augmentare a specificit\]ii române[ti. Simpla
listare a unor însu[iri abstracte ale „sufletului na]ional”
era insuficient\ pentru a construi o imagine credibil\ a
regimului pe plan intern [i extern. Era nevoie de cel pu]in
o idee care s\ serveasc\ drept nucleu tare dezvolt\rilor
na]ionaliste pe care le-ar fi inspirat. Un concept prolific,
convenabil din punct de vedere ideologic, dar care s\ nu
par\ impregnat de influen]e politice, pentru a conserva
aparen]a unor autentice dezbateri de idei în cultura ro-
mân\. În plus, ideea respectiv\ ar fi umplut vidul concep-
tual creat prin abolirea tezelor [i a practicilor proletcultiste
– un pas necesar pentru noua putere comunist\ din România
[i pentru noul plan de dezvoltare a ]\rii. Nepunînd în evi-
den]\ specificitatea româneasc\ [i, astfel, dezavantajînd
noua linie na]ionalist\, proletcultismul deceniilor cinci-
-[ase devenise incomod pentru Ceau[escu. Amintea acut
[i de perioada în care ru[ii dictaser\ tot ceea ce era legat
de soarta României – un motiv în plus pentru a deveni
indezirabil.
Instalarea la putere a lui Nicolae Ceau[escu, prin Con-
gresul al IX-lea al Partidului Comunist Român (1965), a
fost ulterior acreditat\ de propagand\ ca fiind momentul
de ruptur\ cu proletcultismul dezastruos, relicv\ anacro-
nic\ [i total inadecvat\ pentru „noua con[tiin]\ de sine” a
poporului român [i a culturii lui bimilenare. Desprinderea
de proletcultism a devenit mult mai vizibil\ dup\ 1971,
cînd se d\ semnalul „reevalu\rii critice” a perioadei, pro-
paganda avînd grij\ ca analizele s\ ia mereu ca etalon
47
Alexandra Tomi]\
pozitiv epoca de „adînci [i revolu]ionare transform\ri”

instaurat\ de Nicolae Ceau[escu.
În mod previzibil, protocronismul ajunge s\ fie direct
comparat cu proletcultismul, evident, în beneficiul celui
dintîi. Proletcultismul fusese impus de puteri ostile din
exterior, cu scopul de a anihila valorile excep]ionale ale
culturii na]ionale [i de a le înlocui cu un model venetic
inacceptabil. Profitînd de o eclips\ mai mult sau mai pu]in
dirijat\ a sentimentului na]ional, „aventura proletcultist\
a fost de fapt un complot împotriva specificului spiritual
românesc” (Pelin, 1983 : 4). Ca idee de produc]ie proprie [i
ca rezultat al eforturilor mai vechi de definire a tipicit\]ii
române[ti, protocronismul recupereaz\ salutar tradi]ia.
Tezele prolecultiste promovau nonvaloarea, dizolvînd parti-
cularit\]ile na]ionale în numele unui interna]ionalism
vetust [i uniformizant. Protocronismul propune „valori fun-
damentale, în contrast cu frigida, fa]\ de esen]ele na]io-
nale, direc]ie cultural\ a anilor cincizeci, de dup\ r\zboi”
(Silvestri, 1986 : 2). Noua metod\ critic\ relanseaz\ valorile
autohtone [i reintroduce criteriul axiologic în judec\]ile
culturale : „Lichidînd circula]ia tezelor de inspira]ie str\in\,
risipind confuziile nivelatoare, trezindu-se din somnul dog-
matic, societatea noastr\ a redobîndit dreptul de a vorbi în
numele valorii. Prin filtrul proletcultist, scrisul românesc a
fost deposedat de specific [i rupt de tradi]iile sale” (Ra-
chieru, în Luceaf\rul, 1985a : 4 ; subl. A.D.R.).
Dogmatismul proletcultist a ajuns, treptat, s\ fie identi-
ficat cu un experiment funest, realizat de „for]e str\ine”
(fire[te, niciodat\ „sovietice” înainte de 1989 !) pe organis-
mul cultural na]ional. Încurajînd protocronismul, regimul
Ceau[escu a dat m\sura patriotismului s\u [i a obligat
cultura român\ s\ ias\ din „somnul dogmatic”, afir-
mîndu-se plenar. Solu]ia protocronist\ respinge „practicile
anticulturale” implementate de proletcultism [i concord\
cu logica dialectic\ a crea]iei socialiste – ea este, a[adar,
48
dezlegarea a[teptat\ la impasul în care cultura na]ional\

fusese adus\ de dogmatism (Stroie, 1986 : 1, 7). Aceste
argumente în favoarea indigenismului au fost formulate a
posteriori, pentru a forja legitimitatea metodei [i, uneori,
pentru a sus]ine atacurile împotriva celor care, în tradi]ie
lovinescian\, pledau pentru sincronizarea cu realit\]ile cul-
turale europene – antiprotocroni[tii. Ei au fost adesea acu-
za]i de neodogmatism, repro[îndu-li-se c\, în direct\ des-
cenden]\ proletcultist\, militeaz\ pentru dezr\d\cinarea
culturii autohtone (vezi, de exemplu, Pelin, 1983 : 4). Eti-
cheta îi inflama îns\ pe indigeni[ti atunci cînd le era apli-
cat\. Un exemplu elocvent este îndelungata [i agresiva
campanie anti-Europa liber\ pe care a desf\[urat-o Artur
Silvestri în Luceaf\rul [i în care acesta a încercat – între
altele – s\ demonteze atributul de „neoproletcultism” uti-
lizat de Monica Lovinescu [.a. ca sinonim pentru protocro-
nism (vezi infra, capitolul „O idee beligerant\”). Pe de alt\
parte, este semnificativ modul în care na]ionalismul ceau-
[ist a în]eles s\ se serveasc\ de protocronism ([i) pentru a
marca ideologic ie[irea de sub tutela sovietic\.
C\ut\ri
În primii ani de dup\ venirea la putere a lui Nicolae

Ceau[escu, se remarc\ o oarecare intensificare a eforturilor
de aducere în cultur\ a noii direc]ii ideologice23 . Aceste
str\danii nu penetreaz\ întregul mediu cultural românesc.
23. Într-o analiz\ consistent\ privind „Cultura român\ între co-

munism [i na]ionalism”, Mircea Martin consider\ c\ desprin-
derea de URSS [i reluarea discursului soft despre na]iune de
c\tre propaganda oficial\ (aproximativ aprilie 1964-iulie 1971)
a fost resim]it\ ini]ial de întreg mediul cultural „ca o deten-
sionare, ca o sl\bire a teribilei «vigilen]e» revolu]ionare, ca o
liberalizare [i chiar ca un început de eliberare. […] Într-un
49
Alexandra Tomi]\
Ele sînt mai accentuate la oamenii de cultur\ direct

racorda]i la sistem (de pild\, Paul Anghel, redactor-[ef la
Tribuna României, oficiosul propagandei comuniste pentru
românii din str\in\tate) sau la marginalii care caut\ o
ameliorare a statutului lor (de exemplu, Dan Zamfirescu,
Mihai Ungheanu ; acesta din urm\ era, deja, în 1971 secre-
tarul organiza]iei UTC a Uniunii Scriitorilor – cf. Martin,
2002a). Printre litera]i, „dezghe]ul” prime[te semnifica]ii
diferite : „În viziunea unor scriitori [i critici, decolorarea
ideologic\ se traduce printr-o colorare intensiv\ în sens
na]ional-autohtonist ; în concep]ia altora, aceea[i scutu-
rare de ap\sarea ideologic\ se exprim\ printr-o propen-
siune europenizant\, cosmopolit\, chiar elitist\” (Martin,
2002b). Angajamentele literare ce decurg de aici se vor
reg\si în „taberele” din disputa asupra protocronismului.
Cele cîteva texte pe care le analiz\m în acest subcapitol
ilustreaz\ op]iunile in nuce ale viitorilor indigeni[ti. Este
înc\ o epoc\ a c\ut\rilor [i experimentelor conceptuale, pe
fondul unei oarecare libert\]i de expresie. Partidul unic [i
conduc\torul lui savurau înc\ victoria desprinderii cu suc-
ces de tutela sovietic\, amplificat\ de imensul entuziasm
intern [i interna]ional produs de „rebelul” Ceau[escu în
august 1968. Propaganda comunist\ nu p\rea nevoit\ s\
cuvînt, actualizarea ideii na]ionale a reprezentat o deschidere

nesperat\ (de[i atît de dorit\) a orizontului intelectual, cultu-
ral, social” (Martin, 2002a). Acesta ar fi fost momentul în care
majoritatea intelectualilor au sperat în reînnodarea leg\turilor
cu modernitatea interbelic\ autohton\ [i în sincronizarea cu
mi[c\rile artistice contemporane din Occident. Valul de tradu-
ceri [i de reedit\ri ale unor texte române[ti [i str\ine de
calitate, polemicile în jurul structuralismului (curent la mod\
în epoc\), reflec]iile cu privire la definirea valorilor na]ionale
în raport cu universalul ar fi cîteva dintre semnele „mini-dez-
ghe]ului cultural” (vezi, pentru am\nunte, Manolescu, 1999 :
20-21 ; Mih\ilescu, 2002 : 118-130 ; Martin, 2002a).
50
urzeasc\ inepta mitologie de legitimare a regimului. Totu[i,

anumite „lu\ri de pozi]ie” semnaleaz\ tendin]a de a
(re)plasa discursul despre na]iune în coordonatele deopo-
triv\ mitice [i vagi în care îl împotmoliser\ s\m\n\torismul
[i extrema dreapt\ interbelic\. Fapt cu atît mai semnifi-
cativ, ele vin din partea viitorilor zelatori ai unei specificit\]i
na]ionale deformate de ideologia oficial\.
În noiembrie 1967, în Contemporanul apare articolul
„Tradi]ia ca «durat\» a istoriei [i culturii na]ionale”, semnat
de Dan Zamfirescu. Textul „programatic” ar fi – dup\ cum
ne avertizeaz\ autorul la reeditarea din 2003 – cel care „a
dat semnalul reintroducerii no]iunii [i ideii de «tradi]ie»,
tratate cu adversitate implacabil\ sub dictatura «realismu-
lui socialist»”, fiind [i acela care „a inaugurat ac]iunea cul-
tural\” a semnatarului (Zamfirescu, 2003 : 381, nota 4,
volumul I). Nu ne oprim la preten]iile lui Zamfirescu de a-[i
fi apropriat ceea ce era în fond o decizie venit\ de la vîrful
ierarhiei politice24 . Semnificative sînt îns\, în eseul respec-
tiv, unele idei care precontureaz\ mitologemele din discur-
sul protocronist : geniul na]ional, specificitatea [i originali-
tatea culturii noastre, continuitatea istoric\, trecutul glo-
rios, organicitatea culturii, voca]ia universalist\, autono-
mia cultural\, complexele ancilare mo[tenite [i necesitatea
instaur\rii unei noi con[tiin]e de sine a culturii române
(Zamfirescu, 2003 : 376-381, volumul I). Nu lipse[te o
24. O dovad\ indirect\ – [i, cu siguran]\, involuntar\ – ne-o

ofer\ tot autorul eseului. În nota amintit\, Dan Zamfirescu
ne informeaz\ c\ articolul respectiv a fost publicat, într-o alt\
variant\ [i sub titlul „Actualitatea conceptului de tradi]ie”, în
revista militar\ Ap\rarea patriei (ianuarie 1968), la solicitarea
colonelului Ioan Strujan (de care l-a legat ulterior o strîns\
prietenie). Pare cam greu de crezut c\ o ini]iativ\ singular\,
de semipionierat cultural (reintroducerea no]iunii de „tradi-
]ie”), s-ar fi bucurat de o aten]ie atît de mare dac\ nu ar fi fost
consonant\ cu noua tendin]\ politic\ impus\ de Ceau[escu.
51
Alexandra Tomi]\
schi]\ de filia]ie care evoc\ un lung [ir de ilu[tri înainta[i,

de la Grigore Ureche la G. C\linescu [i Eugen Ionescu ( ? !).
Un alt eseu al aceluia[i autor, tip\rit, un an mai tîrziu,
tot în Contemporanul, este un bruion de mesianism cultural
protocronist – probabil [i pentru c\ articolul, ap\rut în
august 1968, exploateaz\ entuziasmul generat de binecu-
noscutul gest antisovietic al lui Ceau[escu : „Într-o lume
bolnav\ de «alienare» – alienare cu infinite nuan]e [i care nu
o dat\ încalc\ grani]ele dintre ideologii – cultura român\ st\,
cu ce are mai trainic în stilul ei, ca o chemare c\tre acele
ipostaze existen]iale de unde o «restaurare» a omului con-
temporan devine posibil\” (Zamfirescu, 1968, reluat în idem,
1969 : 133). Articolele respective au fost urmate de altele,
similare în fond, publicate de Zamfirescu în diferite periodice
ale vremii [i reluate succesiv în diferite volume personale.
În aceea[i perioad\, unul dintre articolele lui Eugen
Barbu, ap\rut în Scînteia, prefigureaz\ isteria antilovines-
cianist\ din anii ’80. Înc\ din titlu, scriitorul constat\
aforistic c\ „moda moare tîn\r\” [i traseaz\ o paralel\
deloc subtil\ între deschiderea spre modernism (sincroni-
zare) a epocii [i dogmatismul abia dep\[it : „[D]ac\ o astfel
de literatur\ devine mod\, toat\ realitatea este dejucat\,
trucat\ [i, mai tîrziu, vom fi crezu]i cu to]ii o adun\tur\
de droga]i, de lene[i care nu au muncit niciodat\, de
clien]i de cafenea. Vreau s\ spun c\ tocmai intoleran]a
acelora care ne propun numai modul lor de a trata via]a în
roman, dup\ tipare luate de aiurea, poate duce la imagi-
nea falsificat\ a societ\]ii noastre, care nu are nimic co-
mun cu acest mod de a exista” (Barbu, 1969, apud
Mih\ilescu, 2002 : 129 ; subl. E.B.). Este transparent\
aluzia la „decadentismul” promovat de autorii care, încu-
raja]i de deschidere, începuser\ s\ se inspire din literatura
apusean\. S\ observ\m îns\ [i iritarea lumpen-proletar\
ce repune în circula]ie cli[eul artistului boem, pierde-var\,
m\cinat de false dileme. Scriitorii români aveau obliga]ia
52
s\ fie racorda]i la via]a ]\rii, s\ redea cît mai „veridic”

via]a oamenilor muncii, s\ pream\reasc\ realiz\rile comu-
nismului [i ale lui N. Ceau[escu, s\ trudeasc\ neîncetat
în „atelierul de crea]ie”, dup\ re]eta reanimat\ a literaturii
realist-socialiste. Normele de conduit\ literar\ de la care
noul val de patrio]i (protocroni[tii) avea s\ se revendice î[i
trage seva [i din asemenea „lu\ri de pozi]ie”, înc\ nedo-
minante în anii firavei „prim\veri” autohtone.
Aceste texte sînt importante pentru c\ reflect\ anumite
tendin]e care încep s\ se cristalizeze în cultura din ]ar\, [i
mai ales în literatur\. Publicistica le oglinde[te prin exce-
len]\ [i mult mai prompt, dar în exegezele academice din
epoc\ astfel de orient\ri se fac, de asemenea, resim]ite. De
pild\, studiul Manuelei T\n\sescu asupra Istoriei ieroglifice
cantemiriene con]ine, pe lîng\ sugestii de precursorat în
literatur\ al principelui, [i reflec]ii ale autoarei cu privire la
specificitatea [i valoarea literaturii române, „literatur\ n\s-
cut\ nu din întîmpl\ri [i influen]e, ci urmîndu-[i o fireasc\
dezvoltare organic\ de-a lungul veacurilor” (T\n\sescu,
1970 : 18-19). Cu atît mai pu]in surprind considera]iile unui
culturnic precum Ion Dodu B\lan, care, într-o carte ap\rut\
doi ani mai tîrziu, înfiereaz\ literatura înflorit\ prin „mi-
metism” [i ignorare a temelor majore autohtone : „Nu se
poate încuraja la nesfîr[it evazionismul, mimetismul desuet,
jocul de-a tumba cu cuvintele. Nimeni nu are dreptul s\
exerseze la infinit, ca pe un pian stricat, pe claviatura su-
fleteasc\ a unui popor întreg. În via]a acestui popor stau
temele fundamentale ale literaturii noastre actuale, capabile
s\-i asigure vigoarea, originalitatea, str\lucirea [i s\ o im-
pun\ la locul cuvenit în sistemul de valori al literaturii
universale” (B\lan, 1972, apud Mih\ilescu, 2002 : 129-130).
Revolu]ia cultural\ începuse, tobo[arii ei vesteau încotro
mergea schimbarea [i pe cine viza.
În fine, eseul „Pe cînd ora literaturii române ?”, publicat
de Paul Anghel în România literar\ (1973), este un alt bun
53
Alexandra Tomi]\
exemplu privind aceste c\ut\ri. Foarte aproape, crono-

logic, de anul de na[tere al protocronismului, articolul
este o medita]ie cam prolix\ asupra destinului literaturii
na]ionale, v\zute ca exponent al culturii române[ti. Auto-
rul prefigureaz\ cîteva accente pe care le vom reg\si în
retorica protocronist\ : denaturarea tezei lovinesciene, din
care Anghel ar dori materializarea unui sincronism à re-
bours (literatura occidental\ s\ tind\ c\tre sincronizarea
cu literatura român\) ; desprinderea de modelul mimetic
propus de E. Lovinescu [i identificarea unei alternative
proprii de dezvoltare (India, Japonia [i America Latin\
sînt invocate ca variante culturale excep]ionale, paralele
cu Europa [i SUA) ; ideea c\ profilul original al ]\rii noas-
tre este dat de sinteza influen]elor din diferite spa]ii cultu-
rale. La cap\tul unui excurs sofistic prin politologia con-
temporan\, descoperim miza articolului : România trebuie
s\ se impun\ în lume [i prin literatur\ (implicit, cultur\),
nu numai prin politica extern\ remarcabil\ a regimului
comunist : „De ce n-am reu[i [i în cîmpul literaturii s\
impunem o idee-vedet\, o idee, un curent care s\ întoarc\
interesul general c\tre literatura român\, aducînd-o la
vedere ?” (Anghel, 1973 : 5). Pledoaria lui Anghel este de
un protocronism embrionar, anun]înd atît obsesia autoh-
toni[tilor de a redefini cultura na]ional\ pe criterii extraes-
tetice („o idee-vedet\”), cît [i complimentarea puterii prin
op]iunea de conectare a politicului cu artisticul, evident –
cu subordonarea celui din urm\25 .
25. Mircea Martin, în amplul eseu din care am citat mai sus,
insist\ asupra ideii de rezisten]\ în bloc a mediului cultural
românesc la schimb\rile pe care le prefigurau Tezele din iulie
1971. Rememor\rile autorului indic\ existen]a în epoc\ a
unei solidarit\]i literare [i anticeau[iste foarte viguroase :
„Discursul era din nou cel al anilor ’50, sim]eam venind asu-
pra noastr\ un alt val de ger ideologic. Reac]ia general\ a
scriitorilor, arti[tilor, intelectualilor a fost una de surpriz\,
54
Edgar Papu [i un certificat de înregistrator
Dar cum motiva oare Edgar Papu, în 1974, necesitatea

unui nou concept cultural ? Explica]ia lui este elegant\ [i
persuasiv\, prin fine]ea argument\rii : sesizînd marele de-
calaj dintre „for]ele creatoare” (pe care le-am putea numi
„vectori ai anticip\rilor”) [i „for]ele receptoare” (vectorii sin-
croniz\rii prin imita]ie) ale culturii române, Papu apreciaz\
c\ este momentul s\ se intervin\ în sensul echilibr\rii
acestora. {i dac\ E. Lovinescu, în Istoria civiliza]iei române
moderne, comisese gestul „profund nepatriotic” al depre-
cierii culturii române, prin exagerarea caracterului ei imita-
tiv [i subordonat fa]\ de culturile occidentale, Papu consi-
der\ c\ identificarea [i analiza emergen]elor creativit\]ii
române[ti (protocroniile) ar fi un act reparator necesar.
Este interesant faptul c\ acest articol nu ofer\ o defi-
ni]ie propriu-zis\ a protocronismului. El constat\ pur [i
simplu existen]a fenomenului. Aceast\ specula]ie inge-
nioas\, de la care pleac\ orice demers [tiin]ific autentic, a
consternare [i respingere, chiar dac\ rareori f\]i[ exprimat\.

Au existat, e adev\rat, [i adeziuni (solicitate cu insisten]\ de
«sus») ale unor scriitori, dar ace[tia erau fie cunoscu]i ca
oportuni[ti (Petru Popescu), fie de]ineau la acea dat\ func]ii
care îi obligau la un asemenea gest (cum a fost cazul lui Mihai
Ungheanu, secretar al organiza]iei UTC a Uniunii Scriitorilor).
Se vorbea în acele zile de interven]iile directe ale lui Geo
Bogza [i Marin Preda pe lîng\ Nicolae Ceau[escu, în încerca-
rea de a-i tempera zelul dogmatizant. Lor li s-ar datora dispa-
ri]ia din documentele oficiale ulterioare a termenului de «rea-
lism socialist», odios pentru majoritatea scriitorilor români”
(Martin, 2002a). Al\turi de ace[tia, Mircea Martin mai citeaz\
nume precum Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Alexandru
Ivasiuc, Szasz Janos, Adrian P\unescu, A.E. Baconsky, Nico-
lae Breban, care [i-ar fi manifestat în diferite moduri dezacor-
dul fa]\ de m\surile luate de conducerea PCR în 1971 (ibid.).
55
Alexandra Tomi]\
permis ca, în scurt timp, sus]in\torii s\i s\ pretind\ c\

protocronismul este o metod\ [tiin]ific\ modern\ de cer-
cetare a istoriei culturii române[ti. Una dintre ambi]iile
protocronismului „matur” a fost consacrarea sa ca metod\
viabil\ de abordare a istoriei culturii. În opinia noastr\,
este posibil ca, dincolo de mizele politico-economice, pro-
motorii „metodei” s\ fi v\zut în ea [i o cale de autocon-
sacrare în cultura român\, cel pu]in pe acela[i palier cu
E. Lovinescu, „p\rintele” sincronismului concurent26.
Cum con]inutul protocronismului nu a fost clar definit
de la început de c\tre Edgar Papu (el revendicîndu-[i
constant doar paternitatea titulaturii), era de a[teptat ca
aderen]ii s\ ajusteze [i s\ „îmbun\t\]easc\” succesiv con-
ceptul. „Prototocronismul matur” avea s\ dobîndeasc\ o
accep]iune l\rgit\, în care semnifica]ia originar\ se di-
luase, cu toate consecin]ele ce decurgeau de aici.
Lansîndu-[i ideea, comparatistul a postulat, de aseme-
nea, dou\ premise aparent viabile, care au f\cut ulterior
posibil\ construirea unei argumenta]ii stufoase în favoa-
rea acestei teze. În primul rînd, protocronismul este o cale
sigur\ de acces la universalitate pentru cultura român\
26. K. Verdery (1994 : 196) consider\ c\ aproape to]i autohtoni[tii,

dar [i opozan]ii acestora, „credeau sincer c\ imaginea lor
despre cultura român\ era bun\. Cei mai mul]i au dus cu ei
aceast\ credin]\ în noua structur\ de oportunit\]i a anilor
’90”. Ne disociem de opinia citat\, mai ales în ce-i prive[te pe
sus]in\torii protocronismului. Dup\ 1989, promotorii s\i [i-au
redefinit op]iunile intelectuale [i profesionale, astfel încît „cre-
din]a sincer\” în destinul excep]ional al culturii române a
devenit indecelabil\ (vezi capitolele „Ecouri postdecembriste”
[i „Epilog”). Articolele lui Edgar Papu din revista România
Mare (1990-1991) au reluat vechile teme protocroniste, f\r\
adaosuri sau nuan]\ri teoretice. Lucr\rile O istorie posibil\ a
literaturii române, de Paul Anghel (2002), Sincronism european
[i cultur\ critic\ româneasc\, de Ilie B\descu (2003), respectiv
Cultura român\ – sintez\ european\, de Dan Zamfirescu (2002)
56
(Papu atingea astfel vechi obsesii ale imaginarului colec-

tiv). În al doilea rînd, o dat\ cu definirea conceptului, se
decupa o arie de studiu extrem de ofertant\ pentru cei
interesa]i. Cu alte cuvinte, cultura român\ de]inea o ex-
trem de bogat\ colec]ie de protocronii, ce r\m\sese necu-
noscut\ pentru c\, lipsind conceptul, lipsea metoda de
cercetare, respectiv lipseau cercet\torii care s\ se dedice
studiului în domeniu.
Eseul din iulie 1974 al lui Edgar Papu este urmat, în
1975, de dou\ studii pe aceea[i linie ale lui Dan Zamfi-
rescu – „Istorie [i cultur\” [i „Cultura român\ – sintez\
european\”. În acestea, „cu o complet\ acoperire erudit\,
[Zamfirescu] aduce noi ilustr\ri” la ideea priorit\]ilor ro-
mâne[ti (Papu, 1976 : 7). Mentorul Papu va g\si cu satis-
fac]ie „cea mai solid\ ra]iune de ordin istoric [i filoso-
fic-cultural a unui protocronism românesc” [subl. Papu] :
„func]iunea sintetic\ a romanit\]ii între cele dou\ Europe”
(Papu, 1976 : 8).
Conceptul ini]ial se l\rge[te rapid, gra]ie contribu]iilor
ample [i tot mai frecvente ale celor care se arat\ interesa]i
de noua perspectiv\. El devine „o problematic\ cu o ampl\
sînt reedit\ri ale articolelor sau ale volumelor din anii ’70 [i
’80. Nici o contribu]ie nou\, a[adar, care s\ eviden]ieze o
continuitate de preocup\ri [i interese în domeniul protocro-
nismului sau în sfera mai larg\ a culturii române. Nu lu\m în
discu]ie aici abord\rile tracologice ale lui Constantin B\rbu-
lescu, Napoleon S\vescu [i ale altora [i nici eseuri din dome-
niul eminescologiei transdisciplinare, de tipul celor semnate
de Pompiliu Cr\ciunescu, ce dezvolt\ o anumit\ linie de exe-
gez\ „abisal\” a operei eminesciene, tendin]\ gustat\ [i de
unii protocroni[ti. Excludem, de asemenea, textele violent
na]ionaliste ori eseurile apologetice la adresa spiritualit\]ii
române[ti (la fel de vag definite ca [i anterior), ap\rute dup\
1989 în publica]ii gen România Mare, Tricolorul etc. – în mare,
ele reiau cli[eele na]ionalist-xenofobe din anii preceden]i, ba
chiar, în unele cazuri, [i ditirambii la adresa lui Ceau[escu.
57
Alexandra Tomi]\
claviatur\” (Du]u, 1977 : 8), „o nou\ viziune critic\ [ce]

reactualizeaz\ vechea tendin]\ de întoarcere spre noi în-
[ine” [subl. aut.] (Dr\gan, 1977 : 6), „un fenomen universal
la care particip\ [i cultura româneasc\” (Marino, 1977 :
6), „o idee-for]\, cu o natur\ prospectiv\” (Balot\, 1977 :
1). Titulatura „semnificativ polemic\” (Ungheanu, 1977 :
2) acoper\ ideea de „ini]iativ\ ideologic\, artistic\, tehnic\,
validat\ ulterior prin experien]\” (Anghel, 1977 : 3). Pro-
tocronismul, crede Marin Mincu, certific\ „încrederea în
voca]ia originalit\]ii creative a literaturii române” (Mincu,
1977b : 9). „Noua metod\ critic\” î[i dovede[te moderni-
tatea [i prin caracterul ei interdisciplinar : istoria litera-
turii, antropologia, lingvistica, estetica sînt doar cîteva dintre
domeniile pe care ea se sprijin\ (Silvestri, 1986a : 2). Spe-
cificul interdisciplinar a r\mas la nivel de deziderat, pentru
c\, în afar\ de a-l clama frecvent sau de a cola no]iuni din
diverse domenii, autohtoni[tii nu au furnizat nici m\car
un text de argumentare credibil\ a lui.
Se [tie c\, înainte de a lansa ideea de „protocronism
românesc”, Edgar Papu se ocupase în cîteva studii de
relevarea unor acte de pionierat din alte cîteva literaturi
europene. Aceste elemente de „protocronism interna]io-
nal” vor fi preluate de retorica indigenist\, care le va
specula în sensul argument\rii bunei-credin]e a celor care
sus]in noua metod\. Atîta vreme cît exist\ certitudini ([i
chiar preocup\ri) de natur\ protocronist\ [i în alte culturi,
de ce ar fi tocmai protocronismul românesc blamabil ? – se
întreab\, ingenuu, autohtoni[tii. {i tot ei r\spund : pentru
c\ el dizolv\ structuri mentale osificate [i amenin]\ s\
arunce în desuetudine modul în care intelighen]ia autoh-
ton\ s-a obi[nuit s\ gîndeasc\ despre sine [i despre
cultura pe care o produce [i al c\rei exponent este. Altfel
spus, protocronismul este resim]it de adversari ca pericli-
tînd ordinea cultural\ existent\, atît în ce prive[te nivelul
mental, simbolic, cît [i nivelul institu]ional-administrativ
58
(cu aceasta, se justific\ indirect atacurile la adresa condu-

cerii Uniunii Scriitorilor). Protocronismul ar viza elimina-
rea „complexului fanariot” ce apas\ asupra destinului unei
mari culturi, în timp ce adversarii „noii metode critice” ar
fi vectorii actuali ai con[tiin]ei retardatare (Anghel, în
Br\escu, 1983a : 3). Teza ar fi la mare cinste dac\ inte-
lectualii români [i-ar fi dep\[it complexele de inferioritate
cultural\ (Br\escu, 1984 : 6 ; Zamfirescu, 1989, reluat în
id., 2002 : 152).
Aceste opinii reprezint\ una dintre liniile de argumen-
tare din discursul indigenist, direc]ie foarte solicitat\ în
primii ani de la lansarea conceptului. De notat este [i
interesul pe care protocroni[tii îl manifest\ constant pen-
tru sublinierea caracterului profund „democratic” al tezei
lor. În replic\ la acuzele de extremism [i intoleran]\, ei
sus]in c\ protocronismul promoveaz\ ideea diversit\]ii [i
a policentrismului cultural în Europa [i în lume27 (Zamfi-
rescu, 1977b : 10 ; Anghel, în Br\escu, 1983a : 11 ; Sil-
vestri, 1987 : 2), f\cînd dreptate culturilor considerate, în
27. În leg\tur\ cu ideea de pluralism, în sens larg, Katherine

Verdery formuleaz\ o opinie foarte interesant\, de[i cam
hazardat\ pentru aceia care doresc o delimitare clar\ a actelor
de disiden]\ cultural\ din timpul comunismului românesc.
Cercet\toarea consider\ c\, pentru intelectualii neaderen]i la
ideologia oficial\, „orice argument în favoarea pluralismului
era conceput inten]ionat ca mijloc politic de opozi]ie fa]\ de
centralizare. A sus]ine pluralismul, fie într-o extrem de ob-
scur\ teorie despre natura Absolutului, fie într-o amintire a
unui filozof sau a unui poet, însemna unificarea cîmpului
opozi]iei fa]\ de putere” (Verdery, 1994 : 287). Admi]înd la
limit\ acest argument, s\ observ\m c\ tema pluralismului/
policentrismului apare, în diverse formul\ri, [i la protocro-
ni[ti, apropia]i regimului per definitio. Nu [tim în ce m\sur\
ei percepeau acest subiect drept o tem\ de reflec]ie [i de
dezbatere opus\ ideologiei oficiale, care promova hipercentra-
lizarea pe toate planurile. Dac\ lucrurile ar sta astfel, atunci
59
Alexandra Tomi]\
mod impropriu, „mici” prin compara]ie cu altele (Marcus,

1975 : 9-10). Interna]ionala protocronist\ prelunge[te în
cultur\ dezideratul marxist-leninist de fraternitate [i ega-
litate între popoare. Protocronismul este un demers pa[-
nic, neintruziv, pentru c\ nu neag\ sau elimin\ valorile
culturale curente, ci flexibilizeaz\ criteriile de apreciere a
lor. Prin indigenism, „România cultural\” [i-ar dobîndi
locul meritat printre celelalte ]\ri, a[a cum „România
politic\” este deja un reper mondial datorit\ lui Ceau[escu
(Zamfirescu, 1977d-e ; id., 1983 : 2 etc.).
Defini]iile conceptului lansat de Papu sînt mult mai
numeroase decît cele pe care le-am citat. Ele se nuan]eaz\
pe m\sur\ ce sub umbrela indigenist\ intr\ tot mai multe
persoane atrase de beneficiile culturale, social-economice
[i politice pe care „noua metod\ critic\” le promite. De la
finele anilor ’70 protocronismul, deja încurajat [i recom-
pensat f\]i[ de autorit\]ile comuniste, are o accep]iune
mult mai larg\, înglobînd tot ceea ce eviden]iaz\ specifi-
citatea româneasc\ în raport cu alte culturi. Autohtoni[tii
supervizeaz\ permanent men]inerea acestei semnifica]ii
dilatate, chiar prin contribu]ii personale. Dou\ bune exem-
ple în aceast\ privin]\ – dac\ ne referim doar la reviste –
sînt serialele „Via Magna”, publicat în Flac\ra (Zamfirescu,
este posibil – cu riscul de a prezuma un prea mare rafinament

al discursului autohtonist – ca, preluînd din mers cîteva con-
cepte democratice, retorica na]ionalist\ s\ fi urm\rit demo-
netizarea lor printr-o prea lax\ circula]ie sau chiar o substi-
tuire de sens (nu ar fi fost prima, de altfel). În ambele cazuri,
adversarii protocronismului ar fi fost, evident, priva]i de înc\
o arm\ de lupt\ cultural\, aparent inofensiv\. Pe de alt\
parte, argumentul lui Verdery, luat ca atare, ar putea s\
alimenteze sofisme de (auto)inocentare a acelora care au
sus]inut indigenismul : ei pot s\ pretind\ c\ au fost, de fapt,
opozan]i ai regimului comunist, de care s-au disociat în epoc\
inclusiv prin invocarea unor valori [i principii democratice.
60
1977d-e), [i „Civiliza]ie româneasc\”, ap\rut în Luceaf\rul

(Tudor, 1985-1986b ; serialul are 65 de episoade [i, semnifi-
cativ, debuteaz\ într-o zi de 26 ianuarie, drept omagiu adus
lui Nicolae Ceau[escu).
În tendin]a de l\rgire a conceptului ini]ial, autohtoni[tii
v\d un semn de maturitate, o dezvoltare legic\ pe care
numai o idee viabil\ ar fi putut s\ o parcurg\, ajungînd în
stadiu doctrinar (Silvestri, 1986a : 2). Discursul protocro-
nist nu [i-a asumat îns\ un set propriu de reprezent\ri ale
acestei specificit\]i autohtone. Ce însemna, pentru indi-
geni[ti, „valoare cultural\ autentic româneasc\” ? Referin-
]ele sînt ambigue [i foarte diverse. Textele indic\ o tendin]\
de simbolizare a na]iunii [i a tradi]iilor ei în manier\ idi-
lic-pastoral\, vag ruralizant\ – uneori cu accente s\m\n\-
toriste – [i milenarist\ (prin exaltarea rolului României în
noua ordine mondial\ instituit\ de comunismul victorios).
Celebrarea acestei „românit\]i ancestrale [i folclorice”
(Laignel-Lavastine, 1998 : 359, nota 7), în care tot ce era
românesc era considerat bun, se apropie mult de retorica
legionar\ interbelic\ [i de efervescen]a gîndirist\. Ceea ce
le desparte este probabil amprenta ideologic\ propriu-zis\,
autohtonismul ceau[ist visînd la prop\[irea na]iunii prin
comunism, nu prin ortodoxism.
Noua defini]ie satisface în mai mare m\sur\ na]iona-
lismul oficializat, dar este [i mult mai permisiv\ pentru
preocup\ri care, prin natura lor, ar fi dep\[it accep]iunea
restrîns\ ini]ial\. Beneficiul pentru propagand\ a fost cert
– la fel [i pentru autorii protocroni[ti, care au exploatat
sofismul rezultat în scopul discredit\rii adversarilor, acu-
za]i de nepromovarea valorilor na]ionale, a[adar, nepatrio-
tism. (Pe de alt\ parte, tocmai aceast\ ambiguizare prin
extindere face ca, în studierea protocronismului, s\ fie
adesea foarte dificil de delimitat textele sau pozi]iile indi-
geniste de op]iunile mai vag exprimate.) În ce prive[te
cî[tigul teoretic adus de noua accep]iune, acesta a fost
61
Alexandra Tomi]\
nul. Dac\ în în]elesul ei originar ideea lui Papu ar fi putut

stîrni oarece dezbateri strict în planul teoriei literare,
multiplicarea ulterioar\ a semnifica]iilor o dilua pîn\ la
anulare. „Protocronismul matur” a însemnat un mixaj
diletant [i incoerent de no]iuni (adesea insuficient st\pî-
nite), propozi]ii [i concluzii disparate, extrase din istorio-
grafie, istoria literaturii, filosofia istoriei, filosofia limba-
jului, afirma]ii discutabile de determinism geografic [i
psihologie etnic\ [.a.m.d., ambalate în frazeologia patrio-
tard\ [i mitologizant\ a propagandei comuniste. Cu toat\
inconsisten]a sa ideatic\, protocronismul a alimentat în
egal\ m\sur\ kitsch-ul cultural al epocii, cultul persona-
lit\]ii la cuplul dictatorial, mentalit\]i [i practici de discri-
minare etnic\.
E. Lovinescu – a doua posteritate critic\
Era previzibil ca, odat\ ap\rut, conceptul de „protocro-

nism” s\ intre în conflict cu mai vechiul „sincronism”
teoretizat de E. Lovinescu. Edgar Papu î[i lansase ideea
într-o rela]ie de sugerat\ complementaritate cu sincronis-
mul (Papu, 1974 : 8, 11). Totu[i, trei ani mai tîrziu, în
cartea Din clasicii no[tri (1977), comparatismul schimb\
raporturile : protocronismul trebuie s\ fie gîndit „în opozi-
]ie cu ideea sincronismului, adic\ a n\zuin]ei ce alimen-
teaz\ o con[tiin]\ retardatar\” (Papu, 1977 : 9).
Este posibil ca îns\[i precizarea acestei rela]ii dintre
un concept nou ap\rut [i unul deja prestigios s\ fie semnul
c\ Edgar Papu nutrea speran]e legate de cariera terme-
nului s\u. Una dintre consecin]ele acestor reflec]ii ale lui
reprezint\ violentele încerc\ri de respingere [i compromi-
tere a tezei lovinesciene. Ele p\reau a avea o acoperire
teoretic\ formulat\ chiar de brevetatorul protocronismu-
lui, care redusese sincronismul la o jenant\ surs\ de
mimetisme [i complexe de inferioritate. Literatul se arat\
62
îns\ foarte mirat atunci cînd unii par a în]elege c\ voca]ia

de pionierat a culturii autohtone înlocuie[te tendin]ele ei
de aliniere la culturile mari : „Am fost gre[it în]eles. S-a
în]eles c\ protocronismul ar înlocui sincronismul. Or, pro-
tocronismul nu înlocuie[te, ci completeaz\ sincronismul,
care l\sase o lacun\ […] Sincronismul, lipsit de necesarul
s\u complement, care este protocronismul, a dat astfel
na[tere complexului de inferioritate despre care am discu-
tat. Altfel spus, sincronismul, în sine, e valabil. Dar nu
singur” (Papu, 1981, reluat în id., 2005 : 99). Ambiguitatea
preciz\rilor pe care le face mentorul [i inconstan]a sa fa]\
de rela]ia dintre cele dou\ concepte28 au alimentat o dat\
în plus eforturile indigeni[tilor de a se descotorosi de
mo[tenirea lovinescian\.
Soarta pe care E. Lovinescu [i sincronismul o vor avea
în interiorul discursului protocronist e trist\, dar deloc
surprinz\toare pentru un anume tip de inconsecven]\ ca-
racteristic\ indigeni[tilor. Acest parcurs al recept\rilor de
care a avut parte criticul interbelic în perioada na]ional-co-
munismului seam\n\ mult cu evolu]iile din posteritatea
lui imediat\, de dup\ 1944, cînd, în mai pu]in de patru ani,
din cea mai important\ personalitate a rezisten]ei culturale
române[ti la fascism, devenise exponentul gîndirii „deca-
dente”, „burgheze”, „reac]ionare”, „estetizante” (Vrancea,
1975 : 195-237 ; Manolescu, 1975b : 9 ; id., 1975c : 9).
Protocronismul „matur” a încercat eliminarea lui E.
28. Nu este clar dac\ E. Papu a v\zut în rela]ia dintre sincronism

[i protocronism o sintez\ a dou\ idei antitetice (de altminteri,
nu se reg\sesc astfel de subtilit\]i argumentative în interven-
]iile lui sau ale celorlal]i protocroni[ti) sau, pur [i simplu,
dou\ concepte care nu pot s\ coexiste. Confuzia pare s\ se
perpetueze : analizele recente ale fenomenului indigenist sus-
]in fie c\ mentorul a respins teza lovinescian\, de[i gîndea
sincronist (Martin, 2002b), fie c\, acceptînd-o, a reluat-o în
termeni proprii [i a îmbog\]it-o (Mih\ilescu, 2002).
63
Alexandra Tomi]\
Lovinescu din cultura român\, la fel cum procedase dogma-

tismul proletcultist, diferen]ele ap\rînd doar în ce prive[te
culpele atribuite criticului.
Cum proletcultismul [i dezghe]ul de dup\ el fuseser\
înlocuite prin neostalinistele Teze din iulie, „revalorificarea
mo[tenirii culturale” avea nevoie, ca orice nou program, de
una sau mai multe figuri tutelare, obligatoriu din tradi]ia
na]ional\ [i, ideal, promotori ai culturii române[ti. Perti-
nen]a tezei sincronismului [i anumite accente din biografia
lui E. Lovinescu f\ceau din criticul interbelic, în momentul
respectiv, un candidat excelent la statutul de mentor al noii
genera]ii de „intelectuali patrio]i”. În favoarea acestei
op]iuni se poate s\ fi cînt\rit [i faptul c\ el fusese una
dintre figurile culturale indezirabile ale proletcultismului –
or, cum am remarcat deja, propaganda na]ionalist\ î[i
proclama ferm ruptura de „anumite gre[eli ale trecutului”.
Reabilitarea unei foste personae non gratae era o dovad\ în
plus c\ noua politic\ din domeniul cultural î[i asuma
finalit\]i [i mijloace diferite.
La începutul deceniului opt, Edgar Papu, confec]ionîn-
du-[i materialul teoretic de la temelia viitorului concept
prin eseurile anteprotocroniste pe care le publica în Tri-
buna României, schi]eaz\ într-unul dintre articole un au-
tentic encomion la adresa criticului de la Sbur\torul. Tex-
tul, ap\rut în revista citat\ în iulie 1973, d\ la rîndul s\u
impresia de „tragere la tem\”, pentru c\ ideile [i persona-
litatea lui E. Lovinescu sînt amestecate, plasticizate [i
turnate în tiparele lui Papu. El ]ine s\ îl fac\ pe criticul
interbelic unul dintre „marii precursori ai aspira]iilor
noastre culturale de ast\zi”, pentru c\ „no]iunea sa de
«sincronism» nu este decît o prim\ [i necesar\ treapt\ a
ceea ce numim noi, actualmente, tendin]\ de universali-
zare” (Papu, 1973b : 12 ; subl. E.P.). Sincronismul ar fi
fost, a[adar, o etap\ – deja dep\[it\, consider\ autorul –
din consacrarea culturii române în universalitate. Pasul
64
urm\tor era de a[teptat s\ îl fac\ intelectualii, care, dez-

voltîndu-se într-o atmosfer\ de „efervescen]\ cultural\”
creat\ de valorificarea tradi]iei, vor instaura un climat
similar celui din prima jum\tate a secolului al XX-lea,
„perioad\ cînd România începuse s\ devin\ unul dintre,
focarele de ini]iative creatoare ale Europei [i cînd a anti-
cipat atîtea fenomene de cultur\ umanist\, ivite mai tîrziu
în alte p\r]i [e.g., Camil Petrescu, anticipator al „noului
roman” ; Tudor Arghezi, reprezentant ilustru al „avan-
gardei folclorice” ; Max Blecher, precursor al lui Sartre,
aminti]i în acela[i articol – nota A.T.]” (ibid.). Tot aici,
Edgar Papu încearc\ [i s\ instituie o filia]ie „vie [i mereu
deschis\” între E. Lovinescu [i acei intelectuali care î[i
doresc s\ universalizeze cultura României socialiste, îm-
plinind astfel visul predecesorilor.
Ideea respectiv\, de[i acceptat\ ini]ial, a fost rapid
abandonat\ de protocroni[ti, pe care, din motive lesne de
în]eles, îi incomoda invocarea unei descenden]e din spiri-
tul europocentrist lovinescian. De altfel, nici semnatarul
textului cu pricina nu avea s\ revin\ asupra acestei suges-
tii. Concluziile articolului, propunînd o istorie „bifazic\” a
culturii române (1. sincronism ; 2. valorificarea tradi]iei)
sînt evident în contradic]ie cu ceea ce brevetatorul proto-
cronismului va sus]ine exact un an mai tîrziu : c\ teza
lovinescian\ [i protocronismul sînt complementare, nu în
rela]ie de preeminen]\ cronologic\ sau valoric\.
Pe de alt\ parte, este posibil ca ideea unui „Lovi-
nescu-precursor” al a[a-zisei atmosfere de anima]ie cultu-
ral\ generat\ de Tezele din iulie – [i, o dat\ cu aceasta, o
prefigurare a eforturilor de a legitima protocronismul prin
aproprieri culturale insolite (chiar ilicite) – s\-i fi fost
inspirat\ lui Edgar Papu de prolificul publicist (în epoc\)
Dan Zamfirescu. Acesta scrisese cu doi ani înainte un text
prin care atr\gea aten]ia asupra actualit\]ii criticului
interbelic. Articolul respectiv ar putea fi un alt exemplu al
65
Alexandra Tomi]\
c\ut\rilor unor noi repere culturale pe care virajul na]io-

nalist le sugerase intelectualilor receptivi la solicit\rile
politice. Este interesant c\, în 1971, criticul de la Sbur\-
torul era elogiat pentru idei [i atitudini care peste un
deceniu vor alc\tui capetele de acuzare din simbolicul
proces intentat de protocroni[ti, o dat\ ce Nicolae Iorga
[i G. C\linescu vor fi apropria]i [i a[eza]i pe piedestalul
„noii metode critice”. Iat\ îns\ cît de entuziasmat era Dan
Zamfirescu, în octombrie 1971, de personalitatea [i ideile
lovinesciene : „Împotriva arhaismului s\m\n\torist [i a
poporanismului patronat de membrii marcan]i ai partidu-
lui liberal, Lovinescu a formulat, în cultura român\, un
crez propriu de politic\ cultural\, devenindu-i [i ideolog,
[i practician, [i organizator de cenaclu, [i director de
gazet\. […] E. Lovinescu a intuit un destin major culturii
române, o situa]ie în care cultura român\ s\ devin\ «sin-
cron\» cu cele mai mari culturi moderne [i s\-[i afirme
prezen]a în lume nu prin pitoresc [i culoare local\, ci printr-o
dimensiune proprie dat\ marilor probleme cu care sunt
confruntate lumea unei epoci [i omul din toate timpurile.
Întreaga sa activitate critic\ este o des]elenire a drumu-
rilor, o plantare de indicatoare ar\tînd încotro se afl\ acest
viitor major al culturii noastre. F\r\ a nega r\d\cinile
na]ionale ale culturii, i-a fixat ca ideal universalitatea. […]
Lovinescu este, f\r\ îndoial\, creatorul stilului modern al
criticii române[ti” (Zamfirescu, 1971, reluat în id., 1975 :
155-156 ; subl. D.Z.). Unul [i acela[i comentator avea s\
scrie, un deceniu mai tîrziu, un veritabil rechizitoriu la
adresa lui E. Lovinescu, pe care îl eticheteaz\ drept
„cel mai complet [i cel mai înzestrat teoretician al condi-
]iei periferice [i ancilare a literaturii [i culturii române”
(Zamfirescu, 1983 : 74 ; subl. D.Z.). Istoria literaturii
române de la origini pîn\ în prezent a lui G. C\linescu
devenea nici mai mult, nici mai pu]in decît „antidotul
66
salutar al subtilei otr\vi ce ni se strecurase în vene [prin

teoria sincronismului]” (ibid. : 76).
Adep]ii „demersului ultraneao[ist” (Ierunca, 1994 : 130)
vitupereaz\ împotriva sincronismului înc\ de la primele
Colocvii ale Luceaf\rului, în care se dezbate problematica
protocronist\ (începînd cu anul 1977). Prin Colocviile pe
tema sincronism-protocronism, organizate de revista amin-
tit\ în a doua jum\tate a anului 1977, încep redefinirile
succesive ale sincronismului lovinescian. Este posibil ca
protocroni[tii s\ fi în]eles ab initio c\ eliminarea tezei sin-
croniste din discu]iile asupra destinului culturii na]ionale
era un obiectiv dificil de atins dac\ ei s-ar fi angajat în
dezbateri publice autentice. De aceea, în loc s\ chestioneze
cu argumente validitatea „lovinescianismului”, au preferat
s\-l bagatelizeze prin des uzitata tehnic\ de ambalare a
subiectului în metafore [i formule patriotarde. De remarcat
faptul c\ nici m\car la primele dou\ Colocvii pe tema sin-
cronism-protocronism, g\zduite de Luceaf\rul în 1977 (in-
terven]iile participan]ilor fiind reluate de Mihai Ungheanu
în volumul Exactitatea admira]iei, din 1985), nu a luat parte
vreunul dintre oponen]ii protocronismului. De fa]\ au fost
doar autohtoni[tii din prima linie : Edgar Papu, Mihai Un-
gheanu, Paul Anghel, Dan Zamfirescu, Nicolae Drago[,
Pompiliu Marcea, Ovid. S. Crohm\lniceanu (acesta va fi
ulterior atacat de C. Sorescu, în 1983, pentru tr\darea
convingerilor protocroniste, întrucît a avansat opinii care
solicitau „modera]ie” [i „pruden]\” în dezvoltarea noii per-
spective, precum [i afirma]ii care valorizau net sincro-
nismul, în raport cu indigenismul), precum [i un sim-
patizant, matematicianul Solomon Marcus.
Dup\ aceste Colocvii, teza lui E. Lovinescu începe s\
fie tot mai frecvent invocat\ de indigeni[ti, ca inten]ie
„neinspirat\” de a impune cultura român\ în lume. Refe-
rin]ele ajung treptat s\ sugereze o rela]ie antagonic\ între
sincronism [i protocronism. Cel dintîi este definit, pe rînd,
67
Alexandra Tomi]\
drept expresia unui stil intelectual obedient, care ignor\

autonomia culturii române (Constantinescu, 1977a : 8), o
prejudecat\ [i o „iner]ie grea”, care se îndoie[te de creativi-
tatea [i de capacitatea geniului na]ional „de a elabora prin
el însu[i” (Dr\gan, 1977 : 6). De[i cu o tem\ comun\ –
raportul dintre cultura român\ [i cultura european\ –,
sincronismul devine insuficient, ba chiar frîneaz\ relan-
sarea noii con[tiin]e a culturii na]ionale, pentru c\ „ignor\
voca]ia protocronic\ a culturii [i literaturii române” (An-
ghel, 1977 : 8). Astfel de opinii rezult\ din tendin]a proto-
cronist\ de a îngusta [i falsifica sensul teoriei formulate
de criticul interbelic, ajungîndu-se la echivalen]a „sincro-
nism egal imita]ie (oarb\)”. Nu este de mirare atunci c\
ideea lovinescian\ va fi destul de curînd etichetat\ drept
„nociv\” sau „periculoas\” pentru români. Dan Zamfirescu
sugerase, de exemplu, înc\ din 1977, c\ sincronismul ar
fi fost o idee „funest\”, un efort programatic de a abate
cultura român\ de la calea ei regal\, acea autentic\ [i
exemplar\ via magna edificat\ de geniul na]ional din cele
mai vechi timpuri (Zamfirescu, 1977d : 18).
Într-o etap\ ulterioar\ – pentru a p\stra probabil
oarecare consecven]\ ideatic\ fa]\ de conceptul ini]ial de
protocronism (în]eles în rela]ie de complementaritate cu
sincronismul) –, neao[i[tii se arat\ dispu[i s\ „recupereze”
teza lui E. Lovinescu. Fire[te c\ ea va fi preluat\ dintr-o
alt\ perspectiv\, subsecvent\ „noii metode critice”, fiindc\
„[ideea de sincronism] nu este obligatoriu s-o în]elegem
a[a cum o expune Lovinescu” (Purcaru, 1986 : 63). Unii
indigeni[ti merg pîn\ la a realiza o expropriere de sens a
conceptului lovinescian în favoarea protocronismului,
considerînd c\ sincronismul este de în]eles „altfel decît
ni-l propunea Lovinescu” sau, cu alte cuvinte, „un sincro-
nism f\r\ Lovinescu”, cu atît mai mult cu cît criticul
interbelic nici n-ar fi dat „o defini]ie clar\ a sincronis-
mului” (Ungheanu, în Luceaf\rul, 1977d-e).
68
Zece ani mai tîrziu, insolita propunere pare s\-[i fi

g\sit [i o defini]ie convenabil\, adaptat\ autohtonismului :
„adev\rata sincronizare a unei culturi cu alte culturi nu
se produce prin imita]ie (termen în care Lovinescu crede
c\ a g\sit explica]ia tuturor fenomenelor spirituale), ci
prin afirmarea energic\, neobosit\, creatoare, a propriilor
valori, prin cultivarea a tot ceea ce este original, repre-
zentativ, tradi]ional [i specific” (Diaconescu, 1987 : 7). Se
observ\ c\ noua „defini]ie” a sincronismului a plecat de la
o accep]iune ini]ial\ gre[it\, ce echivala conceptul lovi-
nescian cu imita]ia [i cu negarea oric\rei specificit\]i au-
tohtone. Substituirea semnifica]iei unor concepte literare
pare un gest ilar [i mai greu de în]eles, dar el indic\, in
extremis, vechi nelini[ti ale unei grup\ri cu pozi]ii incerte,
care caut\ s\-[i consolideze statutul inclusiv prin confis-
carea simbolurilor adversarilor (sincronismul fiind un ter-
men de mare for]\ în cultura român\) [i repunerea lor în
circula]ie ca formule proprii.
Încerc\rile de minimalizare a influen]ei lui E. Lovinescu
au mers de obicei în paralel cu cele de accentuare a avan-
tajelor pe care le aduce „noua metod\ critic\”. Fa]\ de
sincronism, protocronismul exprim\ promisiuni mult mai
bogate, profilînd „o etern\ virtualitate [i for]a anteic\ a
creativit\]ii române[ti” (B\ile[teanu, 1977 : 6-7). Faptele
de sincronizare cu alte culturi au ca efect nedorit uniformi-
zarea valoric\ ; afirmarea specificit\]ii (protocronismul) di-
feren]iaz\ îns\ culturile29 (B\descu, în Luceaf\rul, 1984c :
4). Analizat din perspectiva conceptelor maioresciene a
29. Retorica indigenist\ n-a fost complet omogen\ [i unilateral\

pe aspectele de fond. De pild\, remarca lui Ilie B\descu,
anterior citat\, este contrazis\ indirect de Artur Silvestri, care,
în acela[i an [i tot în Luceaf\rul, noteaz\ c\ „prin ini]iativa lui
Edgar Papu cu teoria protocronist\ […] a rezultat egalizarea
dintre literaturi [i accep]ia creativit\]ii independente” (Silves-
tri, 1984r : 2).
69
Alexandra Tomi]\
formelor [i a fondului, raportul sincronism-protocronism

este net favorabil celui din urm\ : „Protocronismul schimb\
îns\ radical perspectiva : fondul cap\t\ drept de a crea
forme, propriile forme, anticipînd forme, propunînd forme
în chip prioritar. Cî[tigul teoretic este inestimabil” (Anghel,
în Ungheanu, 1985 : 436).
Este limpede c\ atacul perseverent asupra sincronis-
mului [i a autorului s\u nu exprima inten]ia de a dezbate
onest proiectul cultural al criticului interbelic, ci constituia
doar o alt\ tehnic\ agresiv\ de legitimare a indigenismului.
Absen]a antiprotocroni[tilor de la oricare dintre Colocviile
Luceaf\rului nu este întîmpl\toare, autohtoni[tii ocolind
deliberat orice dezbatere frontal\ cu adversarii lor [i prefe-
rînd replicile date în scris. Pe de alt\ parte, posibilit\]ile de
exprimare public\ a pozi]iilor antiprotocroniste devin tot
mai restrînse [i – în cazul în care ele sînt totu[i tip\rite –
provoac\ reac]ii ecolalice, autohtoni[tii revenind obstinat
asupra referin]ei respective. De exemplu, recenzia lui Nico-
lae Manolescu la volumul Sincronism european [i cultur\
critic\ româneasc\ (1984) al lui Ilie B\descu a suscitat
numeroase reac]ii protocroniste, poate [i datorit\ mizei
mari a acelei c\r]i (vezi infra, capitolul de fa]\). Laszlo
Alexandru descrie rezisten]a antiprotocronist\ din lumea
literar\ ca pe un joc al aluziilor [i sugestiilor, o metod\
ingenioas\, ba chiar, de la un moment dat, unica prin care
opiniile incomode puteau trece de filtrul cenzurii : „Din
punctul de vedere al antiprotocroni[tilor din anii ’70-’80, a
fost vorba de un conflict la care nu se putea replica decît în
culise, prin P.S.-uri, perifraze sau aluzii strecurate în co-
mentarii dedicate altor subiecte etc.” (Laszlo, 2003 : 92).
Autohtoni[tii vor sus]ine c\ renun]area la teza lovi-
nescian\ este un pas necesar, pentru c\ oricum, fiabili-
tatea ei fusese pus\ la îndoial\ chiar în momentul emiterii.
În cursul anilor ’80, sincronismul va constitui un concept
complet demonetizat. Atributele cel mai frecvent ata[ate
lui sînt cele de idee „mecanicist\”, „anacronic\”, „vetust\”
70
(vezi, de pild\, Silvestri, 1984o : 7). Se reia obstinat ideea

unei stringen]e a op]iunii pentru cultura român\, care are
de ales între sincronismul desuet [i protocronismul
promi]\tor. Bineîn]eles c\ asemenea apeluri se fac în con-
textul „demonstra]iilor” de legitimitate a conceptului lan-
sat de Papu (vezi, de exemplu, Br\escu, 1984 : 6).
Comparatistul însu[i, într-un interviu din iunie 1983,
î[i va recalibra pozi]ia fa]\ de conceptul lovinescian, afir-
mînd c\ protocronismul este prioritar în raport cu acela
(Papu, 1983, reluat în id., 2005 : 136). Din bogatul con]i-
nut ideatic al tezei lui E. Lovinescu, mentorul protocro-
ni[tilor nu mai re]ine la un moment dat decît o semnifi-
ca]ie net depreciativ\ : sincronismul devine generatorul
con[tiin]ei retardatare, care îi oblig\ pe români s\ „gîfîie”
în urma celorlalte popoare europene, ignorîndu-[i valorile
(ibid.). De fapt, ceva mai devreme, în 1976, Dan Zamfi-
rescu ceruse lichidarea oric\rei urme l\sate de malefica
teorie lovinescian\ în cultura [i în mentalul colectiv ro-
mânesc (Zamfirescu, 1976, reluat în id., 1983 : 475).
Accentul catilinarelor se deplaseaz\ în timp c\tre E.
Lovinescu însu[i, încercîndu-se decredibilizarea sa inclu-
siv ca persoan\, nu doar ca prezen]\ cultural\ major\.
Este posibil ca respectiva individualizare a atacurilor la
adresa criticului s\ fi fost alimentat\ [i de faptul c\ fiica
sa, Monica Lovinescu, î[i intensificase, la rîndul ei, ofen-
siva împotriva indigenismului din ]ar\. În manier\ neosta-
linist\, îns\[i autoritatea cultural\ lovinescian\ este pus\
la îndoial\ de c\tre protocroni[ti, care afirm\ c\, de[i
criticul pledase pentru modernizarea culturii române, el
nu poate fi totu[i considerat „campionul tuturor progre-
selor” din cultura român\ (Anghel, în Ungheanu, 1985 :
440). În fond, sus]in ei, Lovinescu a emis o „fragil\ înjghe-
bare teoretic\”, defectuos argumentat\, [i aceasta fiindc\
autorul însu[i nu era capabil s\ gîndeasc\ limpede [i
coerent (Zamfirescu, 1977c : 3). Lansînd sincronismul,
criticul de la Sbur\torul ar fi subminat cultura român\ [i
71
Alexandra Tomi]\
ar fi manifestat o „atitudine minimalizatoare fa]\ de trecu-

tul nostru istoric [i fa]\ de cultura noastr\, arborat\ pîn\
la zeflemeaua stilistic\ !” (Zamfirescu, 1977c : 3). Acuza]ia
de nepatriotism – care ar fi compromis, conform normelor
etice ale epocii, lovinescianismul – nu a fost explicit formu-
lat\, dar ea transpare cu destul\ claritate din aceste opi-
nii. Pe de alt\ parte, Monica Lovinescu, afirmînd de la
microfonul Europei libere pozi]ii care se a[ezau incontes-
tabil în descenden]a cultural\ a tat\lui ei, a devenit curînd
]inta acuzelor de antiromânism, elitism [i dezna]ionalizare
prin „occidentalizare for]at\”, într-un amplu serial-rechi-
zitoriu semnat de Artur Silvestri în Luceaf\rul (vezi infra,
capitolul „O idee beligerant\”).
Cel mai agresiv atac împotriva marelui critic interbelic
l-a lansat Corneliu Vadim Tudor, la începutul anilor ’80,
în revista S\pt\mîna. Falsa polemic\ angajat\ de colabo-
ratorul revistei cu proast\ reputa]ie în epoc\ se deschide
cu un articol ap\rut în decembrie 1981, intitulat „Cine îi
educ\ pe dasc\li”. Opiniile sale sînt mult mai radicale în
compara]ie cu cele exprimate de al]i protocroni[ti fa]\ de
E. Lovinescu. Sub pretextul c\ programa de limba [i lite-
ratura român\ pentru înv\]\mîntul liceal [i manualul de
clasa a XII-a de aceea[i disciplin\ con]in idei periculoase
pentru educa]ia tinerilor comuni[ti, Tudor atac\ atît tezele
lovinesciene, cît [i pe autorul lor. El reia, de fapt, multe
dintre contesta]iile formulate de ceilal]i protocroni[ti, îns\
într-o form\ net mai agresiv\. Sincronismul ar fi o teorie
copiat\ dup\ gînditori din Occident [i adaptat\ neînde-
mînatic la realit\]ile române[ti ; oricum, ea a fost deja
infirmat\ înc\ din momentul emiterii ei. E. Lovinescu este
antipatriot [i „xenofil”30 , cu o competen]\ discutabil\ în
30. Acuza]ia de „xenofilie”, similar\ celei de „cosmopolitism” din

perioada proletcultist\, este un reflex al na]ionalismului agre-
siv promovat de propaganda ceau[ist\ (vezi [i Verdery, 1994 :
198 sqq.), de[i, formal, era proclamat\ „grija pe care partidul
72
materie de sociologie [i istorie, iar recuperarea [i include-

rea ideilor lui în materia de studiu pentru liceu pericliteaz\
formarea imaginii reale a elevilor despre cultura [i tradi]ia
literar\ româneasc\. Red\m în continuare cîteva pasaje
semnificative din articolul respectiv – citindu-le, este u[or
de observat c\ opiniile aparent favorabile se dizolv\ în
materia acid\ a ansamblului : „Ce încearc\ cei doi autori
[Nicolae Manolescu [i Nicolae I. Nicolae] s\-i înve]e pe
elevi ? Înc\ din primele pagini [ale manualului de limba [i
literatura român\ pentru clasa a XII-a – nota A.T.] se face
un elogiu larg lui Eugen Lovinescu. Personal, n-avem
nimic împotriva lui Eugen Lovinescu, meritele lui în epoc\,
[i statul o acord\ tuturor cet\]enilor patriei, indiferent de

na]ionalitate”. Publicistul de la S\pt\mîna, era, de altfel cu-
noscut pentru militantismul lui xenofob. Unul dintre articolele
sale, „Idealuri”, ap\rut în revista amintit\, în 1980 (la publi-
care, era nesemnat, dar s-a aflat rapid c\ autorul era C.V.
Tudor), degaja sentimente intens antisemite [i general [ovine.
A f\cut mari valuri în epoc\, fa]\ de el protestînd mai ales
personalit\]i din cercurile evreie[ti din ]ar\ [i din str\in\tate,
ceea ce a dus la delimit\ri succesive ale revistei de editorialul
cu pricina ; preciz\rile venite din partea redac]iei au luat îns\
forma unor „fraze conven]ionale care mai mult agravau decît
diminuau «exager\rile»” (Manea, 1997 : 152). Textul lui Tudor
exprim\ îns\ convingeri mai mult sau mai pu]in publicizate
ale tuturor protocroni[tilor, ei vituperînd împotriva „tr\d\to-
rilor de neam”, care nu pre]uiau cum se cuvine valorile na]io-
nale. Monica Lovinescu (1994a : 155 sqq.), Norman Manea
(1997 : 142 sqq.) [i Katherine Verdery (1994 : 198 sqq.) re-
marc\ faptul c\, în fond, opiniile din editorialul „Idealuri” [i
din alte articole ap\rute în S\pt\mîna exprimau deschis ceea
ce na]ionalismul oficializat dorea în mod nem\rturisit : exclu-
derea din spa]iul public a celor de alt\ etnie decît cea român\.
De altfel, în septembrie 1990, nou-ap\rutul hebdomadar Ro-
mânia Mare (care, se [tie, prin acela[i nucleu redac]ional, a
preluat [i a exacerbat na]ionalismul promovat de defuncta
S\pt\mîna) a g\sit de cuviin]\ s\ celebreze editorialul din
73
Alexandra Tomi]\
critice [i de mecenat, fiind remarcabile. În probleme de

istorie [i de sociologie, omul a avut îns\ mari limite, de o
xenofilie deplasat\, sanc]ionate atît la acea or\, cît [i
ulterior de c\tre str\luci]i oameni de cultur\ [i [tiin]\, de
pe redutele unor puncte de vedere în care obiectivitatea
[tiin]ific\ se împletea strîns cu patriotismul pilduitor. […]
Dincolo de desconsiderarea geniului nativ românesc, a
facult\]ilor sale uria[e de a-[i crea propriile forme [i fon-
duri, criticul comitea [i o opera]iune schematic\, de supra-
fa]\, ignorînd sau ne[tiind c\ evolu]ia social\ nu poate fi
întotdeauna concomitent\ cu cea cultural\. […] Am f\cut
toate aceste preciz\ri nu din dorin]a de a corija teoria lui
Lovinescu (pentru c\ ea este din capul locului caduc\ [i a
fost infirmat\ de ceea ce s-a întîmplat atît înaintea sa [sic !
– A.T.], cît [i dup\ aceea), ci mai cu seam\ pentru a ne
exprima indignarea fa]\ de lipsa de rigoare pe care o degaj\
paginile de început ale acestui manual, fa]\ de practica
celor doi autori de a prelua necritic mo[tenirea cultural\
sau, atunci cînd erorile sînt prea cunoscute [i evidente, de
a le comenta cu jum\tate de gur\. Elevii de clasa a XII-a nu
au de unde s\ [tie exact ce trebuie înv\]at [i ce nu, ce este
cu adev\rat valoros [i patriotic în cultura român\ [i ce este
anacronic, ilogic [i retrograd” (Tudor, 1981 : 7). Pe motiv c\
1980 ca pe un eveniment de seam\ al noii con[tiin]e na]ionale

(România Mare, 1990 : 8 ; vezi [i Manea, 1997 : 176-177). N.
Manea sugereaz\ c\ na]ionalismul promovat de România Mare
este similar celui afi[at de legionari, indicînd afinit\]i ideolo-
gice pe care amintita revist\ [i le asum\ dezinvolt. Astfel, el
observ\ c\ nu este deloc întîmpl\toare coinciden]a dintre
data de na[tere a fostei c\petenii legionare Corneliu Zelea
Codreanu (13 septembrie), apari]ia articolului „Idealuri” (5
septembrie 1980) [i hot\rîrea celor de la România Mare de a
considera luna septembrie a fiec\rui an drept una festiv\,
pentru c\ „la români” sînt s\rb\tori]i în 13 septembrie cei cu
prenumele Corneliu (vezi Manea, 1997 : 177).
74
este preocupat de igiena moral-intelectual\ a tinerilor, sem-

natarul articolului amestec\ posibile aprehensiuni per-
sonale cu certe indica]ii politice, avînd ca scop anihilarea
curentului de gîndire creat de criticul de la Sbur\torul [i
resim]it în special la cei ce refuzau – mai mult sau mai
pu]in deschis – s\ se afilieze na]ionalismului agresiv pro-
movat de protocroni[ti.
Acesta era semnalul c\ propaganda avea inten]ia de a
scoate definitiv din scen\ opera lovinescian\, incomod\
pentru na]ional-comunismul ceau[ist (vezi [i Ornea, în
Lovinescu, 1997 : V-VI). Pasul urm\tor, mult mai violent,
avea s\ fie f\cut o lun\ mai tîrziu, tot în S\pt\mîna [i tot de
c\tre C.V. Tudor. Însu[i titlul articolului, „O mo[tenire cu
bucluc”, anun]\ avalan[a de invective la adresa lui E.
Lovinescu, de[i interven]ia este pus\ sub semnul onesti-
t\]ii [i al acribiei jurnalistice31 . C.V. Tudor detaliaz\ [i
augmenteaz\ semnifica]ia unor op]iuni regretabile ale cri-
ticului, încercînd s\-[i argumenteze opinia – inclus\ în
acela[i articol – c\ exist\ tendin]a nefast\ a „anumitor
31. Articolul are ata[at urm\torul [apou „democratic” din partea

redac]iei : „În spiritul luminos al politicii promovate de partid,
privind valorificarea mo[tenirii culturale, revista noastr\ a
consacrat în acest an mai multe studii [i articole dedicate
ilustrului critic literar Eugen Lovinescu, în care erau recunos-
cute meritele sale deosebite [i incontestabile pe linia promov\-
rii literaturii originale, a cre\rii unui curent spiritual moder-
nist, în epoc\, a însu[irii unor valori literare deosebite din
alte culturi. Aceasta îns\ nu ne scute[te ca, tot în spirit
partinic, s\ ne exprim\m cîteva rezerve privind unele limite
ale acestei mari personalit\]i a culturii noastre dintre cele
dou\ r\zboaie” (Tudor, 1982a : 7 ; subl. S\pt\mîna). Articolele
[i studiile la care se face referire erau, de fapt, ample enco-
mioane la adresa politicii culturale a lui Nicolae Ceau[escu,
iar numele criticului interbelic era inserat sporadic în pseu-
dofilia]iile pe care noua genera]ie de patrio]i se str\duia s\ le
construiasc\ în beneficiul „genialului conduc\tor”.
75
Alexandra Tomi]\
publica]ii” de supralicitare a memoriei lovinesciene [i chiar

de inventare a unor merite ale acestuia. Dorindu-se persua-
siv\ prin obiectivitate [i invocarea unor certe elemente din
biografia lovinescian\, „argumenta]ia” explodeaz\ pe alo-
curi în fraze de o virulen]\ neobi[nuit\ : criticul este învi-
nuit de „cameleonism literar [i politic”, de mediocritate,
oportunism, carierism, ranchiun\ [.a.m.d. : „Ceea ce re-
pro[a E. Lovinescu altora c\ fac din vestirea amurgului
zeilor, prin urmare al marilor clasici, o f\cea el însu[i mult
mai violent, cu o cruzime [i sagacitate ie[ite din comun.
N\scut\ de timpuriu [i cristalizat\ treptat, aceast\ tendin]\
necrofor\ de a-[i încropi o carier\ pe mormintele marilor
b\rba]i ai culturii române avea s\ ia forme paroxistice. Era
vorba aici despre o mediocritate pizm\tare]\ care îl încerca
uneori pe modernul Zoil fa]\ de geniile care, prin for]a
lucrurilor, îl dep\[eau” (Tudor, 1982a : 7). La acestea s-ar
ad\uga… lipsa de respect a criticului interbelic fa]\ de
propria patrie [i cultur\, fapt pe care „polemistul” îl con-
sider\ indenegabil, furnizînd citate în sprijin. Concluzia
articolului pare o subtil\ instrumentare a unor viitoare
(grave) acuza]ii de nepatriotism pentru eventualii sus]in\-
tori ai lovinescianismului : „Dac\ în materie de critic\ lite-
rar\ revizuirile mai pot fi admise ([i uneori sînt chiar reco-
mandabile), în privin]a patriei ele devin odioase. Acestea
fiind spuse, îi întreb\m pe M[ircea]. I[orgulescu]. [i pe
ceilal]i «mici lovine[ti» : nu consider\ c\ l\udîndu-l f\r\
rezerve pe critic [i preluînd public tot ce a scris, subscriu
de fapt [i la aceste grave gre[eli ale sale ?” (ibid.).
„Rezervele” exprimate de revista S\pt\mîna prin vocea
lui C.V. Tudor nu au trecut neobservate în epoc\. Într-un
Memoriu adresat Suzanei Gîdea, care conducea Consiliul
Educa]iei [i Culturii Socialiste, scriitori [i critici cunos-
cu]i – dintre care mul]i nu afi[aser\ pozi]ii pro sau contra
protocronismului – protesteaz\ fa]\ de diatribele publicis-
tului. Ei solicit\ m\suri oficiale de descurajare a atacurilor
76
„nedemne” [i „huliganice” care maculeaz\ memoria unei

mari personalit\]i a culturii române[ti32 . T\cerea oficia-
lit\]ilor cu privire la acest demers sugereaz\, pe de o parte,
sprijinul tacit de care beneficiau protocroni[tii din partea
partidului comunist.
32. Red\m integral textul comun al Memoriului, semnat de 57 de

oameni de cultur\ din ]ar\ : „În revista S\pt\mîna cultural\ a
Capitalei au ap\rut în ultima vreme mai multe articole care,
sub pretextul de a judeca obiectiv opera critic\ a lui E. Lovi-
nescu, calomniaz\ în chip inadmisibil aceast\ mare persona-
litate a culturii române. În articolul din 1 ianuarie 1982, «O
mo[tenire cu bucluc», E. Lovinescu este insultat din nou,
socotit tr\d\tor de ]ar\, înjosit moral, mistificat cu rea-cre-
din]\ în convingerile [i ideile sale, dup\ ce, într-un num\r
anterior, revista S\pt\mîna acuzase marele critic de «xeno-
filie». Lu\m act cu stupoare de apari]ia – în chiar momentul
s\rb\toririi centenarului Lovinescu [i, în genere, într-un mo-
ment de maxim efort pentru a valorifica mo[tenirea culturii
noastre – a unor astfel de atacuri nedemne, menite s\ def\i-
meze una din figurile de prim-plan ale spiritualit\]ii române
moderne. Ne exprim\m pe aceast\ cale indignarea [i, toto-
dat\, speran]a c\ astfel de ie[iri huliganice, str\ine de gîndirea
[i de etica socialist\, nu se vor repeta” (România literar\, 1990 :
12). De remarcat c\ printre semnatari nu se afl\ nici unul
dintre protocroni[tii din prima linie – Edgar Papu, Mihai Un-
gheanu, Dan Zamfirescu, Paul Anghel, Artur Silvestri, Nicolae
Drago[, Pompiliu Marcea, Constantin Sorescu ; dintre cei care
exprimaser\ pozi]ii net antiprotocroniste, apar pe list\ Nicolae
Manolescu, Zigu Ornea, Ovid. S. Crohm\lniceanu, Mircea
Zaciu, Eugen Simion. Filosoful Constantin Noica, de[i intens
revendicat de indigeni[ti, s-a al\turat celor care au contestat
opiniile s\pt\mîniste. Desigur, prezen]a pe list\ nu e echiva-
lat\ cu un protest antiprotocronist [i cu atît mai pu]in poate fi
considerat\ un act de disiden]\ fa]\ de regim. Documentul
este mai degrab\ un gest decent de ap\rare a unei figuri
autentice, majore, din cultura na]ional\ [i de oprire a exceselor
unui personaj controversat precum C.V. Tudor.
77
Alexandra Tomi]\
Pe de alt\ parte, este evident c\ invocarea tezei cu ac-

cente europeniste lansate de criticul de la Sbur\torul nu
era pe placul propagandei violent na]ionaliste. Cu o sin-
gur\ excep]ie (o parte din articolul lui Eugen Simion,
ap\rut în revista Ramuri, în 1982, [i care a fost prompt
taxat de Eugen Barbu [i C.V. Tudor în S\pt\mîna), textele
în care se lua ap\rarea lui E. Lovinescu au fost respinse la
publicare. Ele au putut ap\rea în România literar\ doar
mai tîrziu, în anul 1990, sub semn\tura lui Valeriu Cris-
tea, Ovid. S. Crohm\lniceanu, Zigu Ornea [i Eugen Si-
mion. Interven]iile au ca scop demontarea acuzelor aduse
criticului interbelic în S\pt\mîna [i demonstrarea
relei-credin]e ce anima opiniile denigratoare. Valeriu Cris-
tea [i Eugen Simion refac profilul moral [i profesional al
criticului pe nedrept atacat, insistînd pe validitatea confir-
mat\ a tezelor lovinesciene [i pe ideea c\ acestea provin
dintr-un patriotism autentic [i nedemagogic (Cristea,
1990 : 12 ; Simion, 1990 : 13, 19). Zigu Ornea arat\ cum,
„contestînd opera sociologic\ lovinescian\, Corneliu Va-
dim Tudor face afirma]ii care îi dovedesc incompeten]a”
(Ornea, 1990 : 13). Ovid. S. Crohm\lniceanu remarc\ as-
pectul c\ textele din S\pt\mîna au fost confec]ionate de
un „ideolog încercat”, care [i-a propus s\-l discrediteze pe
E. Lovinescu prin „manipularea unor citate trunchiate [i
scoase din contextul lor, cu o impudoare a relei-credin]e
f\r\ margini” (Crohm\lniceanu, 1990 : 13).
Un alt indiciu c\ eliminarea marelui critic interbelic
din peisajul cultural era un act deliberat al politicii oficiale
este faptul c\ opiniile antilovinesciene nu veneau doar din
partea protocroni[tilor propriu-zi[i, ci [i a altor intelec-
tuali. De exemplu, esteticianul [i istoricul literar Gheorghe
Achi]ei – un apropiat al mediilor comuniste ale vremii –, în
revista Amfiteatru (noiembrie 1977), a[az\ sincronismul
în rîndul „teoriilor nocive”, care au încurajat ideologia
fascist\. Teza lui E. Lovinescu, situat\ în contradic]ie cu
78
mesianismul [i cu misionarismul cultural, este

considerat\ la fel de neproductiv\ [i d\un\toare ca –
notate bene – tracismul : „Sterilitatea acestei teorii apare
dincolo de orice discu]ie, ca [i ambi]ia acelora care încer-
cau s\ demonstreze c\ am fi înainta[ii grecilor [i bunicii
romanilor” (Achi]ei, 1977 : 5).
În acela[i an, Marin Mincu se lanseaz\ în pledoaria
„Pentru o nou\ con[tiin]\ de sine a literaturii române”. În
cele dou\ texte pe care le public\ în Via]a studen]easc\,
trateaz\ sincronismul direct în rela]ie de opozi]ie cu proto-
cronismul (autorul neîn]elegînd sau ignorînd preciz\rile
ini]iale ale lui Edgar Papu). Conceptul lui E. Lovinescu
este v\zut ca decurgînd direct din sintagma maiorescian\
a „formelor f\r\ fond”, al c\rei „stigmat” asupra culturii
na]ionale poate fi anulat numai prin protocronism (Mincu,
1977a : 9). Semnatarul micului serial schi]eaz\ chiar o
microistorie a „con[tiin]ei retardatare” române[ti, care
pleac\ de la Heliade-R\dulescu, trece prin ideile lui Titu
Maiorescu [i culmineaz\ cu sincronismul lovinescian
(Mincu, 1977a : 9 ; id., 1977b : 1, 9). În concluzie, sarcina
criticii este de a pune în valoare „exemplul modelator (pîn\
acum ignorat) al literaturii române”, dep\[ind vechile
complexe de inferioritate (Mincu, 1977b : 9). Cu alte cu-
vinte, sosise momentul s\ fie abandonat\ pernicioasa tez\
lovinescian\. Argumenta]ia în favoarea indigenismului,
care salvgardeaz\ originalitatea cultural\, [i împotriva
sincronismului, care impune mimetismul orb, este cu atît
mai surprinz\toare, cu cît ea nu provine de la un proto-
cronist en titre.
La împingerea în derizoriu a ideii lovinesciene contri-
buiser\ substan]ial [i eforturile de „preluare critic\” a
clasicilor literaturii române. Lucr\rile lor fuseser\ retip\-
rite pentru a ilustra interesul conducerii de partid fa]\ de
„mo[tenirea cultural\”, îns\ noile edi]ii erau incomplete,
cu fragmentele incomode decupate de cenzur\. Se [tia
79
Alexandra Tomi]\
prea bine c\ „în România actual\ [august 1979], nici un

clasic nu e tip\rit în întregime, nici m\car Eminescu. {i
atunci, cînd se proclam\ mereu «cinstirea înainta[ilor», s\
fim încuno[tiin]a]i [sic ! – A.T.] din vreme c\ e vorba de o
glum\, de un umor particular – dac\ nu chiar negru – al
ideologiei dominante” (Ierunca, 1994 : 132). Bineîn]eles c\
opera lui E. Lovinescu era cu atît mai mult subiect al unei
hiperselective „prelu\ri critice”33 .
Protocroni[tii vs. „noii lovinescieni”
Culpabilizarea pentru nepatriotism [i ulterior demone-

tizarea tezei sincroniste în retorica indigenist\ (ce reflecta
pozi]ia oficial\ a conducerii PCR) nu reprezint\ acte de
donquijotism cultural. Atacînd sincronismul, protocro-
ni[tii î[i atacau de fapt oponen]ii contemporani. Decizia
lui Nicolae Ceau[escu de a revalorifica „minunata oper\ a
înainta[ilor” a avut ca efect ([i) polarizarea progresiv\ a
33. În prefa]a la a treia edi]ie (1997) a volumului Istoria civiliza]iei

române moderne, Zigu Ornea rememoreaz\ destinul pe care
l-au avut în comunism reedit\rile operei lovinesciene. Cit\m
cîteva fragmente elocvente, în care se reg\sesc [i idei pe care
le-am dezvoltat în acest subcapitol, cu privire la receptarea
postbelic\ a marelui critic : „Paseismul conservator (în cultur\
[i literatur\, în via]a politic\, economic\ [i legislativ\) a con-
testat opera lui Lovinescu cu o neîmp\cat\ furie. Aceasta nu
numai din 1924 pîn\ spre 1944, ci [i mai tîrziu. Nu e deloc
ciudat c\ opera sociologic\ a lui Lovinescu nu a fost agreat\
nici dup\ 1948. Dup\ ce, pîn\ prin 1965, aproape c\ nu era
îng\duit\ citarea numelui lui Lovinescu, mai apoi, în perioada
relativei liberaliz\ri, opera sa reintr\ în circula]ie. M-am folosit
de acest intersti]iu [i, în 1968, am scris un studiu despre
sociologia cultural\ a criticului. Iar în 1972, dup\ învingerea
unor dificult\]i ce p\reau mereu insurmontabile, am izbutit
s\ reeditez chiar Istoria civiliza]iei. Fire[te, cu amput\rile
80
mediului cultural românesc, echivalent\ cu o resurec]ie a

dezbaterilor interbelice dintre moderni[ti (sincroni[ti) [i
tradi]ionali[ti (autohtoni[ti). Între poli se plasau persoa-
nele cu o pozi]ie ambigu\, care fie î[i exprimau doar între
prieteni dezacordul fa]\ de protocronism/antiprotocro-
nism, fie se men]ineau într-o t\cere care le f\cea dificil de
clasificat (Verdery, 1994 : 155). Ambele grup\ri de la ex-
treme sus]ineau policentrismul cultural [i descentraliza-
rea cultural\, dar invocînd argumente diferite [i revendi-
cîndu-se de la tradi]ii diferite. În capitolul „O idee beli-
gerant\” vom relua prezentarea detaliat\ a „actorilor” an-
gaja]i în dezbatere.
Înainte de a fi împin[i într-un con de umbr\ de c\tre
alonja protocronist\ (vezi [i Laszlo, 2003 : 92), „moder-
ni[tii” atacaser\ mai mult sau mai pu]in dur ideea lansat\
de Papu. Chiar dac\ la început unora le pare o tez\ afir-
mat\ cu modera]ie [i modestie, croit\ din „specula]ii inte-
ligente, asocia]ii ingenioase, silogisme sofistice” [i erudite
inevitabile prescrise de cenzur\. (Am avut ghinion. Ini]ial

cartea sc\pase cu foarte pu]ine elimin\ri. Dar, cînd edi]ia se
afla în «bun de tipar», a c\zut n\pasta Tezelor din iulie 1971 [i
cenzura a revenit asupra c\r]ii, dictînd alte «cro[et\ri»[…] ). A
doua edi]ie din Istoria civiliza]iei a fost r\u prizat\ de oficia-
lit\]i. Gazetele obediente au t\cut sau au ricanat strepezit, iar
cele ale rezisten]ei au scris despre ea, repede [i f\r\ insisten]e.
A fost, a[ putea spune, o apari]ie editorial\ aparent neluat\
în seam\, de[i s-a epuizat din libr\rii instantaneu. Peste cî]iva
ani, cînd aripa paseist-conservatoare [i xenofob\ a ceau[is-
mului s-a organizat sub raport ideologic, a fost pornit\ o bine
dirijat\ campanie antilovinescian\. Protagoniste au fost, desi-
gur, revistele S\pt\mîna [i Luceaf\rul. Lovinescu a fost pre-
zentat, cu sistem\, drept un du[man al românismului [i al
culturii române[ti, un denigrator al spiritualit\]ii na]ionale [i
al intereselor neamului, un vîndut str\in\t\]ii [i str\inilor”
(Ornea, în Lovinescu, 1997 : V).
81
Alexandra Tomi]\
(Buduca, 1978 : 2), protocronismul nu este totu[i receptat

ca o provocare la dezbateri oneste în mediul cultural34.
Conceptul preia „o tradi]ie de foarte scurt\ r\suflare” (Gri-
gurcu, 1981b : 2), resuscitînd polemici interbelice necon-
structive. Oricum, aceast\ idee nu tran[eaz\ vechea dis-
put\ în jurul no]iunilor de valoare, originalitate [i nonva-
loare în literatura român\ : „la ce bun apelul demagogic
la înainta[i, simularea unei con[tiin]e clasicizante, dac\
nu e p\strat sim]ul m\surii, ajungîndu-se la aprecieri
hipertrofice ale unor mijlocii producte contemporane […] ?
La ce bun excesul «protocronist» […], dac\ o însemnat\
parte din valorile vii ale literaturii [i mai cu seam\ (nu
întîmpl\tor !) ale criticii de azi sînt refuzate ?” (Grigurcu,
1981b : 2).
Protocroniile excavate [i etalate de autohtoni[ti r\-
mîn „anticip\ri [ce] devin, în lipsa oric\rui rezultat pal-
pabil în afar\, simple curiozit\]i literare, care, în loc s\ ne
reconforteze orgoliul na]ional, ne deprim\ prin insig-
nifian]\” (Manolescu, 1977 : 9). Pentru spiritele lucide
devine tot mai evident c\, de[i respinge sincronismul ca
expresie a con[tiin]ei ancilare, protocronismul reprezint\
el însu[i un act de izolare cultural\ [i autoprovincializare
agresiv\ : „M\sura ]inutei culturale [i a cu adev\rat
orgolioasei con[tiin]e de sine n-are nimic în comun cu
g\unoasa autoreclam\ pompoas\ [i provincial\” (Manea,
1980 : 218).
34. Re]inem ideea istoricului Vladimir Iliescu, din Aachen, Ger-

mania, potrivit c\ruia „revolu]ia cultural\” impus\ de Ceau-
[escu prin Tezele din iulie 1971 a promovat în planul vie]ii
culturale române[ti „dou\ mituri non-socialiste : tracomania
[i protocronismul”. Ele aveau un public-]int\ diferit : exalta-
rea civiliza]iei trace era un mit destinat popula]iei cu nivel
educa]ional sc\zut, în timp ce protocronismul, gra]ie livres-
cului s\u intrinsec, se dorea a fi digerat de c\tre intelighen]ia
româneasc\ (cf. Iliescu, 2006).
82
Vocile antiprotocroniste cele mai ample [i energice

sînt incarnate de Monica Lovinescu35 [i Virgil Ierunca, la
Europa liber\. Dup\ 1980, ei vor r\mîne singurii care vor
sanc]iona deschis [i constant fervoarea autohtonist\ din
]ar\, ce, mimînd respectul fa]\ de tradi]ie [i asumîndu-[i
nobile finalit\]i, nu face decît s\ transpun\ în plan cul-
tural directivele politicii de partid36 : „«gestul selec]iei» [i
«op]iunile ferme» [clamate de protocroni[ti] n-au alt merit
decît de a populariza – nici m\car prin fraze mai inspirate
– ucazurile lui Ceau[escu” (Ierunca, 1994 : 130 ; vezi infra,
capitolul „O idee beligerant\”, pentru detalii despre anti-
protocroni[tii de la Europa liber\ [i campaniile de def\i-
mare a lor, purtate în unele reviste din ]ar\).
De[i raportul dintre interven]iile protocroniste [i cele
antiprotocroniste în spa]iul public a fost de la început net
35. În emisiunea din 12 mai 1978, scriitoarea trece în revist\

interven]iile participan]ilor la Colocviul Na]ional de Critic\
[i Istorie Literar\ (decembrie 1977), integrîndu-le în trei mari
teme : mausoleul lui C\linescu, edi]iile cro[etate [i s\rb\torita
cronic\ (Lovinescu, 1994a : 19). Cele trei sintagme reflect\
ironic atmosfera instalat\ în mediul literar românesc o dat\
cu decizia lui Nicolae Ceau[escu de a deturna în folos pro-
priu tradi]ia cultural\.
36. Men]ion\m aici interven]ia lui C. St\nescu care, într-o ampl\
replic\ la articolul lui Laszlo (2006a : 9), încearc\ s\ salveze
ideea unui protocronism „pur” ([i implicit s\ inocenteze figura
mentorului Papu), printr-o abordare maniheist\ a fenomenului.
El distinge protocronismul „din proiectul savantului erudit
[sic ! – A.T.] Edgar Papu, ce trebuie privit în complementaritate
cu sincronismul lovinescian” [i „«protocronismul» arogant [i
exclusivist, confiscat [i înghe]at de oficialit\]ile epocii, cu
concursul unor critici [i scriitori, în rama unei doctrine
culturale autarhice, izola]ioniste [i, în ultim\ instan]\, na]io-
naliste” (St\nescu, 2006 : 2). Sciziparitatea retroactiv\ între
un protocronism „erudit” [i un altul, „arogant [i exclusi-
vist”, este pur fantezist\. Polemicile ulterioare sînt destinate
s\ clarifice problema (vezi Laszlo, 2006c : 9 ; id., 2006d : 10).
83
Alexandra Tomi]\
defavorabil adversarilor indigenismului, chiar [i replicile

lor sporadice au contribuit la rafinarea discursului
neao[ist (Verdery, 1994 : 198). Studierea autohtonismului
ceau[ist pe baza documentelor epocii comport\ riscul de a
credita excesiv afirma]iile sus]in\torilor lui, conferindu-le
astfel o pondere valoric\ nemeritat\. Compatibilitatea
culant\ dintre retorica neao[ist\ [i na]ional-comunismul
impus de Ceau[escu, la care se adaug\ militantismul
patriotard al indigeni[tilor, le-au deschis acestora largi
spa]ii editoriale. Replicile adversarilor lor au fost treptat
descurajate de cenzur\, diluate în aluzii – [i totu[i mereu
urm\rite, adesea atacate virulent [i cu argumenta]ie
precar\. Vigilen]a cenzurii comuniste s-a dovedit tot mai
îng\duitoare cu violen]a de limbaj [i atacurile la persoan\
con]inute de replicile autohtoniste (vezi, de exemplu,
articolele semnate de Artur Silvestri, Corneliu Vadim
Tudor, Eugen Barbu, Constantin Sorescu, Dan Zamfirescu
în reviste ca S\pt\mîna sau Luceaf\rul).
Abunden]a interven]iilor indigeniste [i demonstra]iile
„sorbonarde” ata[ate lor pot s\ deruteze un observator
neavizat al epocii, creînd impresia de grup ce de]ine o
nou\ [i viabil\ metod\ critic\. A[adar, un grup creditabil.
Dar o asemenea ipotez\ este, credem, un regretabil argu-
mentum ad nauseam. Pe de alt\ parte, la concluzii similare
duce analiza de tipul celei întreprinse de Katherine
Verdery, în termeni excesiv „corec]i politic”, f\r\ a ridica
dubii asupra valorii intrinsece (estetice, morale sau de
adev\r social) a opiniilor ce sus]ineau dictatura comu-
nist\. O asemenea descriere aseptic\ tinde s\ acrediteze
indigenismul, v\zînd în el o mi[care cultural\ mai neobi[-
nuit\, îns\ legitim opozabil\ vreunei alte teze culturale
majore (în spe]\, sincronismul sau, cu un termen mai
larg, modernismul). Ambele ar avea [anse egale în dezba-
terea mai ampl\ asupra identit\]ii na]ionale. Referindu-se
polemic la discursul autoarei americane, Laszlo Alexandru
84
observ\ întemeiat c\ un „aspect criticabil al minu]ioasei

cercet\ri se refer\ prin for]a lucrurilor la exagerata pon-
dere acordat\ tradi]ionali[tilor protocroni[ti. În condi]iile
în care un istoric literar – sau un sociolog – este chemat s\
analizeze documentele unei epoci [i nu curentele de opinie
«subteran\», se dovede[te înc\ o dat\, în mod retroactiv,
eficien]a malefic\ a cenzurii care a alterat imaginea fidel\
asupra societ\]ii [i a culturii noastre de la un moment
dat. Dilema de principiu a unei cercet\ri asupra perioadei
respective este urm\toarea : acord\m prioritate «documen-
telor» (chiar dac\ ele au o redus\ credibilitate, tocmai
deoarece eman\ de la oficialit\]ile vremii [i le reflect\
punctele de vedere), sau m\rturiilor «apocrife» ale celor
neînregimenta]i (dar care ar putea fi acuza]i de... «subiec-
tivism») ? Spinoas\ problem\, nici pîn\ azi solu]ionat\ !”
(Laszlo, 2003 : 90). O carte recent publicat\ de Katherine
Verdery, în care autoarea î[i m\rturise[te deschis sim-
patiile ideologice marxiste37 , ne-ar putea oferi cheia pen-
tru în]elegerea distorsiunilor de percep]ie.
37. „Cercetarea întreprins\ în România nu a fost precedat\ de

interes pentru marxism, ci, mai degrab\, acesta s-a n\scut
pe parcurs […] Forma prin care am f\cut prima oar\ cu
adev\rat cuno[tin]\ cu marxismul a fost cea institu]ionali-
zat\ [i propagandistic\, întîlnit\ în mass-media române[ti
în munca mea de teren. Realizînd pr\pastia ce separa scopu-
rile exprimate ale acestui marxism de valorile [i inten]iile
oamenilor obi[nui]i, am ajuns s\ în]eleg cît de dificil\ era
misiunea mobiliz\rii revolu]ionare f\r\ o prealabil\ ridicare
a con[tiin]elor [sic ! – A.T.]. Am priceput acest lucru într-o
conversa]ie cu dou\ femei, membre ale CAP-ului din satul
pe care-l studiam. […] Cum am început s\ vorbesc, una
dintre femei s-a întors c\tre cealalt\ [i a spus : «Ea-i mai
socialist\ decît noi !»” (Verdery, 2003 : 18-19). Limba de lemn
a comunismului triumf\tor la ora[e [i sate, pe care o flutur\
cu aplomb cercet\toarea american\, sfîr[e[te uneori prin a
ne ului.
85
Alexandra Tomi]\
Protocronism cu metod\
Ambi]iile autohtoniste, în efortul lor constant de a con-

strui o autoritate cultural\ alternativ\ celei existente38 [i
încercînd s\ credibilizeze „noua metod\ critic\”, au con-
tribuit la cizelarea propriei retorici. Produsul emergent a
fost un protocronism matur sau în faz\ doctrinar\, ce presu-
punea un program (pentru autolegitimare [i definirea finali-
t\]ilor), o metodologie [i un aparat conceptual specifice,
canale de diseminare [i chiar un cod deontologic pentru
aderen]i. Unii dintre cei care ini]ial se manifestaser\/fuse-
ser\ percepu]i ca avînd preocup\ri indigeniste [i care nu
respectaser\ pe parcurs acest „cod al onoarei” au fost ex-
pulza]i [i sanc]iona]i public pentru „tr\darea” lor. De pild\,
C. Sorescu îi atac\ dur pe Mircea Zaciu [i Ovid. S. Croh-
m\lniceanu, citîndu-i în categoria celor „care contest\ pro-
tocronismul, dup\ ce ini]ial au fost inclu[i printre p\rin]ii
lui sau, luînd cuno[tin]\ de el, l-au admis” (1983 : 6).
38. Vezi Verdery (1994 : 153 sqq.) pentru informa]ii detaliate [i de

culise privind eforturile scriitorilor [i criticilor din noul val
(mul]i cu afinit\]i protocroniste) de a penetra structurile Uniu-
nii Scriitorilor, refractar\ la vîrf fa]\ de indigenism ; „tinerii”
mizau pe sprijinul PCR, care era, de asemenea, direct intere-
sat s\ preia controlul asupra Uniunii, din dou\ motive : pentru
a-i fideliza pe scriitorii [i criticii obedien]i, recompensîndu-i
cu pozi]ii-cheie în U.S.R., dar [i pentru a îndep\rta membrii
indezirabili. Rela]ia dintre partid [i U.S.R. s-a degradat conti-
nuu, mai ales dup\ 1980 (pentru detalii, vezi Deletant, 2006 :
185-186). De altfel, este semnificativ faptul c\ între 1981 [i
1989 în România nu a mai avut loc nici un congres al scrii-
torilor. Un alt moment dificil din via]a cultural\ a ]\rii s-a
produs în vara anului 1983, cînd o serie de decizii adoptate la
vîrful PCR „des\vîr[eau mini-revolu]ia cultural\ început\ cu
doisprezece ani înainte [i puneau punct oric\rei speran]e de
revenire la normal” (Deletant, 2006 : 186).
86
Ca orice nou\ teorie ce se bucur\ de oarecare amploare,

indigenismul a produs, printre receptan]ii de la periferie
(care nu doreau s\ avanseze c\tre centru din varii motive),
ceea ce am numit „ebuli]ii intelectuale”, id est microteorii
care completeaz\/nuan]eaz\ noua metod\, f\r\ a exprima
net acordul sau dezacordul emiten]ilor. Desigur, nici unul
dintre aceste aspecte nu apare ca atare în interven]iile
autohtoniste ([i cu atît mai pu]in în cele antiprotocro-
niste), îns\ toate sînt decelabile la parcurgerea celor mai
importante scrieri de sub umbrela autohtonismului.
Programul protocronismului matur se dezvolt\ pe dou\
niveluri : ranforsarea legitimit\]ii noului concept (v\zut ca
modalitate de instituire a unei noi ordini culturale, ca
alternativ\ la cea existent\, dominat\ de „europocentri[ti”)
[i definirea finalit\]ilor acestuia. În categoria eforturilor de
legitimizare a noii metode critice includem beneficiile pe
care pretind c\ le-ar aduce culturii române. Reevaluarea
ini]iativelor române[ti reprezint\ calea de acces c\tre uni-
versalitate [i este unica modalitate de a dep\[i con[tiin]a
retardatar\ (Vasile, 1977 : 8 ; Papu, 2005 : passim) ; proto-
cronismul elimin\ automatismele de gîndire [i schimb\
abord\rile tradi]ionale asupra istoriei culturii, oferind re-
pere ferme în efortul de descentralizare cultural\ (Rachieru,
1985 : 238, 244). „Argumentul” major al noii perspective
const\ în faptul c\ acesta introduce un principiu de ordine
într-o mas\ inform\ de observa]ii insulare [i aparent f\r\
utilitate practic\, existente în cultura român\39 . Sub ba-
gheta adep]ilor „noii metode critice”, acest haos dobînde[te
semnifica]ie. Tocmai de aceea protocronismul se situeaz\
„pe o treapt\ de în]elegere net superioar\ a fenomenu-
lui creator românesc [i a mecanismului s\u intern de
39. „[Protocronismul] a dat brusc tuturor constat\rilor izolate

[i tendin]elor difuze configura]ia unui sistem, structura unei
con[tiin]e [i a unei metode” (Zamfirescu, 2002 : 21).
87
Alexandra Tomi]\
dezvoltare de-a lungul secolelor” (Dr\gan, 1977 : 8). Prin

„noua metod\ critic\” se salvgardeaz\ valorile na]ionale,
subminate constant de-a lungul timpului40. Între multiplele
func]ionalit\]i ale ei s-ar afla [i capacitatea acestuia de a
solu]iona probleme curente ale economiilor neconsolidate :
un aderent inspirat sugereaz\ c\ reîntoarcerea la valorile
autohtone ar fi o modalitate de a stopa îngrijor\torul feno-
men al migr\rii creierelor c\tre Occident (B\l\e], 1983 : 1).
Ca orice proiect retoric na]ionalist, grila de lectur\ pe care
o propune indigenismul consoleaz\ pentru vechi ([i actuale)
e[ecuri [i nedrept\]i colective, promite repararea injusti-
]iilor [i stimuleaz\ reverii asupra viitorului glorios al na]iu-
nii. Premisa, unic\ [i mitic\, st\ la temelia oric\rei expuneri
publice a noului val de patrio]i : geniul poporului. Trecut\
prin filtrul protocronist, spiritualitatea româneasc\ p\s-
treaz\ numai atributele excep]ionale : „Sînt str\ine de este-
tica româneasc\ : spiritul dizolvant, angoasa, a construi
prin distrugere, spiritul apatrid, jignirea tradi]iei, [ocul
sonor, în timp ce inova]ia în]eleapt\, raportul armonios
dintre tradi]ie [i inova]ie, dintre na]ional [i universal, toate
acestea vibreaz\ în consonan]\ cu spiritualitatea româ-
neasc\ de ieri, de azi, dintotdeauna” (Popovici, 1983 : 7).
Odat\ pus\ la punct bateria de argumente, r\mîneau
de fixat obiectivele noii metode. Ce î[i propuneau indige-
ni[tii ? Am identificat dou\ tipuri de finalit\]i, intermediare
[i ultime. Obiectivele intermediare vizau viitorul apropiat
[i, de[i divers [i oarecum inconsecvent formulate, ele se
refereau la s\vîr[irea unui act de dreptate pentru cultura
român\ [i, prin extensie, pentru toate culturile mici : in-
staurarea unei noi ordini culturale pe continent, prin de-
p\[irea europocentrismului (Constantinescu, 1977a : 8),
40. Acest „argument” este probabil inspirat de un alt element

din constela]ia mitologic\ a comunismului, mitul „patriei
primejduite”, identificat [i analizat de Eugen Negrici (în Boia,
1998 : 220-226).
88
promovarea policentrismului cultural [i protejarea valo-

rilor autohtone, a valorilor intrinsece culturilor „mici”, sau
„considerarea neignorabilului” existent în orice cultur\
(Ungheanu, 1982a : 185). Îns\ protocronismul nu pro-
moveaz\ – conform declara]iilor afi[ate – izola]ionismul,
autarhia cultural\, ci propune o hart\ cultural\ euro-
pean\ cu geometrie variabil\. Nu mimetismul, ci aparentul
„filo-indigenism” ar fi de fapt calea autentic\ de europe-
nizare a culturilor „periferice” (Constantinescu, 1977a : 8 ;
Purcaru, 1986 : 62). Dup\ ce autohtoni[tii ar fi instaurat
„o nou\ con[tiin]\ despre locul [i rolul culturii române[ti
în trecut [i prezent”, ei s-ar fi lansat în asumarea „unei
noi misiuni, universale, a geniului creator românesc, pe
m\sura amplitudinii istoriei contemporane” (Zamfirescu,
în Arion, 1977 : 9). Protocronismul românesc se erija,
a[adar, în justi]iarul culturilor mici (Zamfirescu, 1986,
reluat în id., 2002 : 152).
Obiectivele cu adev\rat ambi]ioase sînt cele pe termen
lung. Datorit\ caracterului lor „vizionar” [i „planetar”, pot
fi echivalate cu „misionarismul cultural/soteriologia cul-
tural\”. O dat\ demonstrat\ legitimitatea perspectivei teo-
retizate de Edgar Papu [i nutrindu-se din substan]a
bogat\ a trecutului redescoperit, protocroni[tii î[i asumau
nu doar soarta culturii române, ci chiar destinul culturii
universale [i, de ce nu ?, al întregii umanit\]i.
În retorica autohtonist\, tranzi]ia la finalit\]ile soterio-
logic-culturale a avut un caracter subreptice : din justi]iari
rezonabili, protocroni[tii au glisat c\tre misionarismul
planetar, ei proclamîndu-se capabili s\ realizeze „restau-
rarea omului” (Zamfirescu, 2002 : 101), prin ofensiva pro-
viden]ial\ a culturii române, la rîndul ei reînnoite. Multe
dintre reflec]iile indigeniste asupra destinului acesteia
converg înspre aceast\ finalitate mesianic\41. Refacem
41. O idea]ie similar\, promovat\ „cu un cople[itor sentiment al

urgen]ei [i disper\rii” (Verdery, 1994 : 274), apare în scrierile
89
Alexandra Tomi]\
succint ra]ionamentul prin care protocroni[tii ajung s\ o

ata[eze programului lor. Reluînd, în tradi]ie proletcultist\
[i vag spenglerian\, teza Occidentului devitalizat [i despi-
ritualizat, incapabil de a mai ghida omenirea din punct de
vedere cultural, ei consider\ c\ spa]iul balcanic – în mod
fals etichetat „periferic” [i „conflictual” – este îndrept\]it [i
preg\tit s\ preia misiunea de „reînnoire spiritual\” a expe-
rien]ei umane. R\s\ritul Europei are resurse culturale
neexplorate [i neexploatate. Gra]ie ideologiei comuniste,
micile popoare din aceast\ zon\ [i-ar fi redescoperit [i
îmbog\]it con[tiin]a cultural\, în]elegînd c\ propriul mo-
del de dezvoltare este unul viabil42 . Popor-citadel\ de
[i interven]iile lui Constantin Noica. Filosoful sus]inea c\

„salvarea prin cultur\” devenise unica [ans\ pentru ca ro-
mânii s\ d\inuie ca popor. Ca s\ evit\m posibile confuzii,
schi]\m aici cîteva diferen]e între „misiunile” asumate de
protocroni[ti, respectiv de „noicieni” sau „grupul Noica” (in-
digeni[tii l-au revendicat constant pe filosof, dar i-au criticat
pe discipolii lui [i au fost critica]i de ace[tia). Spre deosebire
de reflec]iile pe aceast\ tem\ ale grupului de la P\ltini[,
protocroni[tii au formulat mai pu]in coerent [i consecvent
principiile unei soteriologii culturale pornite din România.
Atunci cînd au f\cut-o, totu[i, ei au propus mai degrab\ un
proiect de reevaluare a realiz\rilor culturale decît de proiec-
tare a unui demers cultural pentru viitor, a[a cum ar fi
preferat Noica [i noicienii (vezi [i Laignel-Lavastine, 1998 :
332). În plus, protocroni[tii s-au autodesemnat în mod expli-
cit ca vectori ai salv\rii/remodel\rii spiritualit\]ii umane,
pretinzînd c\ de]in o „solu]ie concret\” pentru aceasta (deta-
lii privind misionarismul cultural [i stringen]a acestuia, a[a
cum apar la Noica [i noicieni, vezi în Verdery, 1994 : 252
sqq. ; vezi [i infra, capitolul „O idee beligerant\”, subcapitolul
„Anex\ri sau adeziuni ? Eliade [i Noica”).
42. Nici un cuvînt, totu[i, despre Uniunea Sovietic\ ! De[i invoc\
frecvent „satelizarea” nejustificat\ a culturii na]ionale [i
necesitatea desprinderii ei de centrele tradi]ionale, interven-
]iile indigeniste se refer\ exclusiv la Occident. Este evident
90
secole, românii au mo[tenit nu numai „stricte capitole ale

istoriei na]ionale, ci pagini din istoria continentului, pe
care le-am scris adesea numai cu mîinile noastre, pentru
to]i” (Purcaru, 1975 : 5). Aceste jertfe se metamorfozeaz\
în argumente ce sus]in misionarismul cultural asumat de
români în era comunist\. Chiar Mircea Eliade43 observase
c\ Occidentul risc\ s\ se provincializeze dup\ Primul
R\zboi Mondial [i c\ singura speran]\ de revigorare a
culturii europene este s\dit\ în Europa R\s\ritean\ (cf.
Zamfirescu, 1983b : 3).
În compara]ie cu Apusul crepuscular, solu]ia unei a
treia Europe cap\t\ tot mai mult\ consisten]\, acesta
fiind momentul afirm\rii României ([i) în procesul de
construc]ie a noii identit\]i a sud-estului european. Ex-
perien]a româneasc\ se oglinde[te atît în pionieratele
artistico-[tiin]ifice, cît [i în sintezele creatoare, sus]in
protocroni[tii, a[adar se justific\ pe deplin rolul dirigent
pe care ei l-au rezervat culturii materne44 . În programul
lor de reconfigurare a h\r]ii culturale mondiale, fideli-
tatea fa]\ de regim este constant reiterat\ : „politica ex-
tern\ cu implica]ii planetare” a lui Ceau[escu este vec-
torul de impunere a României ca nou centru spiritual
european, pe care ]\rile de pe continent îl pot urma dac\
faptul c\, teoretizînd autonomia valoric\ [i „noua imagine a

dimensiunilor culturii române”, retorica protocronist\ în-
cearc\ s\ se compatibilizeze atît cu eforturile lui Ceau[escu
de a se desprinde de modelul Marelui Frate de la R\s\rit, cît
[i cu istorica reticen]\ a românilor fa]\ de ru[i.
43. Vezi infra, capitolul „O idee beligerant\”, subcapitolul „Ane-
x\ri sau adeziuni ? Eliade [i Noica”, pentru detalii privind
interesul manifestat de Mircea Eliade fa]\ de protocronismul
românesc.
44. Într-un interviu acordat Marianei Br\escu în anul 1982,
Dan Zamfirescu ofer\ un bun exemplu privind modul cum,
pentru a-[i credibiliza pozi]ia [i op]iunile, cei mai vizibili
protocroni[ti pretind c\ experien]a lor intelectual-biografic\
91
Alexandra Tomi]\
doresc s\ se salveze din „veacul apocaliptic”. Aceast\

sincronizare à rebours are un obiectiv ambi]ios, dar deloc
intangibil pentru indigenismul românesc : omul nou la
nivel planetar. Cultura noastr\, devenit\ centru al unei
„a treia Europe”, î[i poate revendica privilegiul de a
schimba destinul omenirii, folosind „[ansa ei de azi spre
a deveni aluatul unei noi umanit\]i, o umanitate a solida-
rit\]ii umane [sic ! – A.T.], în locul umanit\]ii încrînce-
n\rii universale în care tr\im. Nu-i pu]in lucru s\ fii
aluatul sufletesc al unei noi umanit\]i !” (Purcaru, 1986 :
136). Scandîndu-[i profesiunile de credin]\ în publica-
]iile-fanion ale Puterii, protocroni[tii p\reau s\ nu sesi-
zeze ridicolul demersului lor [i imensul deserviciu f\cut
adev\ratei culturi na]ionale. Suprapunînd neselectiv
coincide cu a[a-zisa transmuta]ie a focarelor mondiale de

cultur\. Autorii „confesiunilor” sugereaz\ c\ implicarea lor
în sus]inerea tezelor protocroniste nu este conjunctural\
sau tranzitorie, ci e o chestiune de destin personal asumat :
„Am plecat de la convingerea c\ Occidentul [i-a istovit resur-
sele pentru marea crea]ie cultural\ (în]elegînd prin asta crea-
]ia artistic\ [i ideologic\ de orice fel, inclusiv literatura)
p\strîndu-[i-le, ba chiar dezvoltîndu-le monstruos, în latura
pur tehnic\, în [tiin]\, în tot ceea ce ]ine de «civiliza]ie». Un
examen mai atent ne dovede[te c\, fa]\ de secolul trecut,
marile piscuri date de Occident în veacul nostru [i mai ales
în epoca de dup\ cel de-al Doilea R\zboi Mondial, în litera-
tur\, muzic\, arte plastice, sînt departe de a mai reprezenta
un apogeu creator […]. Studiile mele m-au obligat, apoi, s\
iau act de realit\]ile unui r\s\rit bizantin ignorat total de cei
mai mul]i intelectuali români sau cunoscut doar în latura
lui pitoreasc\, expus\ de un Charles Diehl […]. Mi-am con-
stituit astfel, între 20 [i 27 de ani, un «orizont r\s\ritean» pe
care nu l-a mai avut, în felul acesta, nici un cercet\tor al
literaturii noastre vechi, iar studiile de slavistic\ – rus\ [i
bulgar\ – mi-au dat apoi acces la dou\ realit\]i, dintre care
cel pu]in una este hot\rîtoare în veacul nostru. Chestiunea
92
elemente de civiliza]ie traco-dac\, roman\, elen\, bizan-

tin\, oriental\ [i de ideologie comunist\ vernacular\,
programul lor incarneaz\ astfel tentativa caraghioas\ [i
indigest\ de vindecare a complexelor ancilare.
Cum ebo[a unui program ([i a[a disipat în prea nume-
roase interviuri, articole [i c\r]i) nu oferea automat credi-
bilitate protocroni[tilor, ace[tia au încercat consacrarea
noii perspective ca metod\ [tiin]ific\, avînd metodologie [i
aparat conceptual. Precedentul fusese creat de Edgar
Papu, care, afi[înd modestia savantului de laborator, „con-
statase” existen]a unui fenomen de sine st\t\tor : „…eu
nu sînt ini]iatorul acestei idei, ci un simplu «înregistrator»,
care n-a f\cut decît s\ dea un nume unui fenomen dina-
inte descoperit” (Papu, 1979, reluat în id., 2005 : 83) ;
„Ini]ial [ideea protocronismului] n-a existat în con[tiin]a
esen]ial\ este – dup\ convingerea mea – s\ în]elegem c\, în

momentul de fa]\, nu în Occident se hot\r\[te noua sintez\,
de mîine, a umanit\]ii sau, dac\ vre]i mai nuan]at, nu în
acel Occident dup\ care s-a orientat în mod tradi]ional
intelectualul român (Fran]a, Anglia, Germania, Italia [i, mai
apoi, Statele Unite), ci în cu totul alte zone ale lumii […]. Nu
am nimic împotriva celor care tr\iesc din firimiturile care
cad de la masa unui Occident crepuscular (uneori, superb
crepuscular !), cu condi]ia ca ei s\ nu devin\ unica realitate
într-o cultur\ ca a noastr\, care-[i atinge acum ceasul
destinului major” (Zamfirescu, în Br\escu, 1982d : 5 ; subl.
D.Z.). Semnalarea repetat\ a acestei providen]iale coinciden]e
dintre „destinul culturii române[ti” [i propria biografie avea,
credem, scopul de a distrage aten]ia de la acuza]iile de oportu-
nism politic [i parvenitism, aduse de obicei protocroni[tilor.
Faptul c\ acela[i Dan Zamfirescu reia pretinsa profesiune de
credin]\ în textele reeditate în 2002 [i 2003 este nu atît proba
unui patriotism nestins, cît încercarea de a p\stra aparen]a
unei continuit\]i. R\mîne de subliniat [i tentativa cam gro-
solan\ de discreditare a epicentrelor democra]iei contempo-
rane, în numele unei pseudocrize culturale a acestora.
93
Alexandra Tomi]\
mea decît ca o problem\ de obiectiv\ constatare, prin care

am dorit s\ verific o ipotez\ a mea, pe care a[ fi respins-o
imediat în caz c\ o onest\ documentare ar fi infirmat-o”
[subl. E.P.] (Papu, 1979, reluat în id., 2005 : 82). Verbele
„obiectivante” de tipul a constata, a observa, a înregistra
etc. sînt frecvente în retorica autohtonist\, pentru a crea
impresia unui demers metodologic neutru, [tiin]ific, ce
abordeaz\ un fenomen preexistent (protocroniile), anali-
zînd [i clasificînd informa]iile culese cu maxim\ obiectivi-
tate [i rigoare [tiin]ific\.
Ca orice abordare [tiin]ific\, conceptul lansat de Edgar
Papu pretinde adînci [i extinse cuno[tin]e de specialitate :
„ideea [i metoda determin\rii «protocronismelor româ-
ne[ti» postuleaz\ ca o condi]ie sine qua non : o uria[\
cultur\ [i o cunoa[tere de specialist a punctelor de reper,
în func]ie de care se încearc\ a se stabili anumite priorit\]i
române[ti” (Zamfirescu, 1986, reluat în id., 2002 : 151).
Precau]ia specific\ a oamenilor de [tiin]\ este invocat\ [i
de neao[i[ti în abordarea fenomenului studiat. Ei avan-
seaz\ „ipoteze” pe care le confirm\/infirm\ [i, cu precau]ie
[i seriozitate, înainteaz\ în domeniul nou-descoperit, or-
ganizînd continuu informa]ia, în func]ie de rezultatele
celor mai recente cercet\ri. Pruden]a, modera]ia [i onesti-
tatea cercet\rii sînt principiile de ordine ale oric\rui de-
mers protocronist45 , pentru a se evita alunecarea în dile-
tantism [i, astfel, compromiterea metodei : „orice for]are a
notei risc\ s\ sune strident [i s\ dea cu totul alt\ culoare
unor ac]iuni reparatoare, îndrept\]ite [i menite s\ valo-
rifice pe deplin patrimoniul nostru cultural” (Crohm\lni-
45. Evident, în realitate lucrurile nu st\teau nici pe departe

astfel. Autohtoni[tii au avansat frecvent ipoteze hazardate,
pe care nu doar c\ nu le-au verificat deloc, ci, mai mult, au
construit în jurul lor un „blindaj” metaforic cu rol de con-
traargumenta]ie la sporadicele opinii antiprotocroniste (vezi
[i capitolul „O istorie glorioas\”).
94
ceanu, în Luceaf\rul, 1977d : 3) ; „consider\m c\ este nece-

sar s\ se evite exager\rile [i s\ se aplice o surdin\ supraa-
precierilor care nu servesc de fapt aspectele pozitive ale
protocronismului” (Dima, 1977 : 7).
Credibilizarea [i consacrarea metodei se realizeaz\ cu
ajutorul canalelor de diseminare adecvate. Gra]ie aces-
tora, promotorii noii perspective ajung la public, îi cî[tig\
interesul [i îl ]in la curent cu nout\]ile [i dezbaterile din
domeniu. Cum programele de radio [i televiziune erau
dedicate aproape exclusiv cuplului Ceau[escu, presa
scris\ r\m\sese unicul canal de acces la public. Revistele
cunoscute ca „tribune” ale protocronismului românesc
(vezi [i Verdery, 1994 : 152 sqq.) au fost : Luceaf\rul, S\p-
t\mîna, Flac\ra, Scînteia tineretului [i Suplimentul literar
[i artistic al Scînteii tineretului46. Între toate s-a remarcat
hebdomadarul Luceaf\rul, organ de pres\ al Consiliului
Culturii [i Educa]iei Socialiste, care a g\zduit constant
dezbateri, recenzii [i articole net favorabile autohtonis-
mului. Mimînd deschiderea spre dialog a partizanilor noii
perspective [i insinuînd incapacitatea adversarilor de a-i
combate cu argumente viabile, Mihai Ungheanu remarc\,
în deschiderea unei dezbateri pe marginea conceptelor
zilei : „Regret\m faptul c\ revista Luceaf\rul a fost pus\
în situa]ia de a publica numai texte favorabile, cel pu]in
principial, protocronismului, dar, surprinz\tor, n-am pri-
mit nici un singur text în care pozi]iile protocronismului,
argumentele discu]iei noastre despre protocronism [i
sincronism s\ fie comb\tute, cel pu]in de plano. […]
Chiar atunci cînd a fost respins termenul ori teoria de
protocronism, propozi]iile n-au dep\[it faza enun]ului”
(Ungheanu, 1985 : 426). Ipocrizia argumentului este
46. Existau, desigur, [i alte periodice care tip\reau interven]ii

indigeniste, dup\ cum exista [i o firav\ „pres\ antiproto-
cronist\”, dar o pozi]ie public\ ferm\ nu era posibil\ în ]ar\.
95
Alexandra Tomi]\
evident\ (vezi [i Manolescu, 1996 : 1, sau Laszlo, 2003 :

90, ambii amintind prezen]a tot mai slab\ a interven]iilor
antiprotocroniste în presa româneasc\ a anilor ’80, din
cauza cenzurii impuse asupra lor). Autohtoni[tii au îns\
propria variant\ de interpretare a diminu\rii
contrareplicilor. Pentru cei care cunosc într-o oarecare
m\sur\ situa]ia din epoc\, explica]ia lor frizeaz\
cinismul : „Adversarii ideii de protocronism (existent\ de
altfel f\r\ acest nume [i în alte culturi) [i-au mai încetat
campania, din lips\ probabil de argumente” (Ungheanu,
în Dr\gan, 1984 : 5 ; subl. A.T.).
Este probabil semnificativ c\, sub pretextul împlinirii a
25 de ani de apari]ie, Luceaf\rul, una dintre publica-
]iile-fanion ale na]ionalismului, a fost recompensat\ de
autorit\]ile comuniste cu Ordinul „Meritul Cultural”, clasa
I, în octombrie 1983, „pentru contribu]ia adus\ la afirma-
rea [i dezvoltarea artei [i literaturii române[ti, la înf\p-
tuirea politicii culturale a partidului [i statului nostru”
[subl. A.T.] (Luceaf\rul, 1983b : 1). În revista S\pt\mîna
din aceea[i perioad\, C. Sorescu comenteaz\ extrem de
favorabil evenimentul ce consacr\ rolul amintitului heb-
domadar în promovarea noii metode : „istoria luptei pentru
afirmarea conceptului [de protocronism] n-a fost scris\
înc\, dar e cert c\, dac\ Luceaf\rul nu s-ar fi îns\rcinat
s\-l avanseze de la gradul de propunere la acela de concept
opera]ional, ar fi sucombat în fa[\ […]. Gra]ie Lucea-
f\rului, protocronismul a devenit dintr-un învins previzibil
un înving\tor incontestabil. […] E meritul Luceaf\rului de
a fi defri[at aceast\ cale regal\ spre con[tiin]a de sine a
literaturii române” (Sorescu, 1983h : 3). S\ observ\m [i
faptul c\ aplombul indigenist a crescut pe m\sur\ ce
revista-lampadofor [i-a îngustat aria tematic\, publicînd
exclusiv texte care confereau protocronismului statutul
de „no]iune în circula]ie, operant\ [i folositoare” (Un-
gheanu, în Dr\gan, 1984 : 5).
96
Spectatorul angajat
Microteoriile care au proliferat la periferia dezbaterii

sincronism-protocronism relev\, o dat\ în plus, energiile
angajate în aceste confrunt\ri din epoc\. În general, mi-
niteoretiz\rile respective („ebuli]ii intelectuale”) men]ineau
autorul în zona dezbaterii, f\r\ a-l angaja îns\ direct în
sus]inerea sau în combaterea „noii metode critice”. Inter-
ven]iile gloseaz\ – chiar dac\ rareori în mod explicit, pro-
gramatic – pe marginea ideii de originalitate [i vechime în
cultura român\. Astfel de exemple sînt numeroase. Am
extras de preferin]\ articole ap\rute în Luceaf\rul, re-
vista-fanion a grup\rii protocroniste, considerînd c\ pu-
blicarea în acest spa]iu exprim\ dorin]a autorului de a
lua parte mai discret la discu]ii. De pild\, Adrian Marino,
acceptînd în principiu faptul c\ ideea lansat\ de Edgar
Papu este viabil\ pentru istoria culturii universale, ple-
deaz\ pentru acribie în afirmarea priorit\]ilor române[ti,
distingînd între un „protocronism real” [i unul „aparent,
de fantezie, infirmat de cronologie, de datarea precis\ [i
de examenul riguros, comparat, al datelor în discu]ie”
(Marino, 2004 : 38). Ca alternativ\ la sincronism [i proto-
cronism, el lanseaz\ conceptul de pancronism, conside-
rînd c\ acesta exprim\ mai bine ideea policentrismului
cultural, este perfect justificat [tiin]ific [i avantajeaz\
cultura na]ional\ : „[Pancronismul este] fenomenul nu
mai pu]in universal al crea]iilor [i inten]iilor simultane,
f\r\ contaminare direct\, uneori de-a dreptul imposibil\,
[este o] palingenez\” (Marino, 1977 : 6 ; id., 2004 : 39).
Marin Mincu socote[te c\ ar fi mai potrivit conceptul
dinamic de sincronizare, prin care în]elege „un proces
deschis, desf\[urat nelimitat în timp [i spa]iu”, îns\ care
nu trebuie confundat cu sincronismul lovinescian (Mincu,
1977a : 9). Paul Constantin se arat\ interesat de „r\spîn-
direa concep]iei 1900 în România”, „ce relev\ capacit\]ile
97
Alexandra Tomi]\
creatoare ale poporului român” ; dar, scrie el, „[f]ire[te c\

arta 1900 din România nu apar]ine nici Art Nouveau-ului,
nici Jugendstil-ului, ci reprezint\ o crea]ie original\, ca-
racteristic na]ional\. E de ajuns s\ amintim doar nume
ca : Mincu, Antonescu, Kós, Cu]escu-Storck, Luchian, Pa-
llady sau Tonitza, pentru a nu mai fi nevoie de argumente”
(Constantin, 1977 : 6). Dim. P\curariu (1983b : 5) face
piruete pe margine [i contest\ ideea lui Papu, c\ epoca lui
Neagoe Basarab este baroc\, sus]inînd c\ perioada res-
pectiv\ „înclin\ mai degrab\ spre umanism [i clasicism”.
Alexandru Di]\ (1983 : 6) intr\ în polemic\ delicat\ cu
Dan Zamfirescu [i Alexandru Piru, pe tema paternit\]ii
primei scrieri în proz\ a literaturii române. I.C. Chi]imia
identific\ o îndelungat\ tradi]ie a grafiei într-o protoro-
mân\ anterioar\ scrierii în slavon\ (Chi]imia, 1982c : 3) ;
pentru a demonstra aceasta, el desf\[oar\ o larg\ argu-
menta]ie în revista Luceaf\rul, considerînd c\ „înainte de
a se fi exersat scrisul în limba slav\, s-a practicat scrisul
într-o româneasc\ primar\, un fel de latino-român\” (Chi-
]imia, 1982a : 3). Nestor Vornicescu întrege[te acest punct
de vedere, sus]inînd c\ unele opere patristice reprezint\
scrisul str\român [i preced\ grafia slavon\ a textelor
religioase române[ti (Vornicescu, 1984 : 24-29, 534-541
etc.). Cartea sa a fost foarte favorabil comentat\ în Lucea-
f\rul de c\tre monogramaticul I.P., al c\rui articol ple-
deaz\ tot pentru existen]a culturii str\române (I.P. [sic ! –
A.T.], 1984 : 6).
O categorie bizar\ o constituie protocroni[tii de perife-
rie, care se înghesuie la masa dezbaterii, lansînd concepte
paralele/alternative. De exemplu, Ovid. S. Crohm\lni-
ceanu propune termenul de asincronie sau desincronizare,
în antitez\ cu sincronismul : uneori, cultura român\ [i-ar
fi întrerupt „mar[ul triumfal” de apropiere de marile mo-
dele culturale, alternîndu-l cu oportune perioade de pro-
tejare [i afirmare a elementului autohton, a[adar,
98
desincronizîndu-se. Aceast\ evolu]ie trebuie men]inut\,

pentru c\ ea conserv\ specificul na]ional (Crohm\lni-
ceanu, 1978, reluat în Ungheanu, 1985 : 466-467). Solo-
mon Marcus introduce anticronismul, ca tr\s\tur\ a cultu-
rii române, al\turi de sincronism [i protocronism. Ciud\-
]enia cu pricina poate fi definit\ ca o form\ special\ de
protocronism, „constînd în curajul de a contesta un punct
de vedere acreditat [i de a propune un altul, neverosimil”,
dar ulterior acceptat ca adev\r [tiin]ific incontestabil
(Marcus, 1977a : 4 ; Marcus apud Purcaru, 1986 : 248).
Cezar Iv\nescu avanseaz\ eucronia/eucronismul, cu sens
de „vreme prielnic\” [i fiind „foarte apropiat ca accep]iune
de prilejul lui Machiavelli” ; termenul este utilizat de autor
ca etichet\ descriptiv\ pentru perioada de dup\ 1971, în
care vede „momentul de rena[tere a literaturii române”
(Iv\nescu, în Luceaf\rul, 1982a : 4). Le reamintim citito-
rilor c\ tocmai în vara anului 1971 î[i lansase Nicolae
Ceau[escu programul de austeritate cultural\, concretizat
într-o semnificativ\ accentuare a controlului tip\riturilor
[i a propagandei comuniste.
Paternalism cultural [i edi]ii cro[etate
Cî[tigarea pozi]iei pe care [i-o doreau protocroni[tii în

mediul cultural românesc presupunea a[ezarea într-o
ilustr\ tradi]ie intelectual\. Cheia paradoxului const\ în
faptul c\, de[i „prelua]i critic” (i.e., cenzura]i) sau chiar
f\r\ opere reeditate, clasicii au fost rapid apropria]i. Edi-
]iile trunchiate sau absen]a reedit\rilor au fost condi]ii
intens exploatate de autohtoni[ti, care au putut astfel s\
construiasc\ o tradi]ie fictiv\ [i s\ se revendice drept
legitimi continuatori ai acesteia. Verdery (1994 : 332, nota
23) atrage aten]ia asupra utiliz\rii reedit\rilor ca instru-
ment al revizionismului istoric, prin care partidul
99
Alexandra Tomi]\
manipula semnifica]ia unei opere (fragmente „decupate”

sau prefe]e, postfe]e [i note de subsol ce modificau radical
în]elesul textului).
Un exemplu edificator îl reprezint\ recenzia defavora-
bil\ pe care Mihai Ungheanu o public\ pe marginea c\r]ii
E. Lovinescu : «Mihai Eminescu», din colec]ia „Eminesciana”
a Editurii Junimea (1984). Volumul cuprindea texte tip\-
rite de criticul de la Sbur\torul cu privire la opera emines-
cian\. Edi]ia contraria prin caracterul ei insolit-demitizant,
în contextul prelu\rii triumfaliste a tuturor scrierilor lui
Mihai Eminescu : se [tie c\ E. Lovinescu (asemenea lui
G. Ibr\ileanu, G. C\linescu, T. Vianu) considera c\ opera
poetului are reflexe conservatoare [i subliniat autohto-
niste, nutrind astfel retorica violent na]ionalist\ a gene-
ra]iilor succesive din România. Ca urmare, recenzentul de
la Luceaf\rul pune la îndoial\ îns\[i oportunitatea acestei
reedit\ri, care iese din tipicul eforturilor de valorificare a
mo[tenirii culturale : „Critica lui E. Lovinescu nu este o
critic\ literar\ în care exegeza eminescian\ s\ fi g\sit un
loc de prim ordin. Din acest motiv, credem c\ este bine s\
ne întoarcem la profilul seriei «Eminesciana»” (Ungheanu,
1984e : 2). Valoarea opiniilor critice se pare c\ era dat\ în
epoc\ nu de aprecieri de ordin estetic, ci exclusiv de pre-
zen]a evalu\rilor encomiastice la adresa poetului na]io-
nal ; cum opiniile lovinesciene nu exceleaz\ sub acest
aspect, ele „n-au constituit niciodat\ texte fundamentale
de referin]\ [sic ! – A.T.] în biografia eminescian\.”(ibid.).
Nu este de mirare c\ M. Ungheanu va taxa dur cartea
comentat\ : „Edi]ia alc\tuit\ de Ion Nu]\ este tipic\ pentru
maniera iner]ial\ a unor reedit\ri postbelice. […] Bine
inten]ionat în punctul s\u de plecare, util desigur prin
biografia lui Eminescu de E. Lovinescu, gestul editorial al
lui Ion Nu]\ este discutabil prin pasivitatea [i iner]ia
reedit\rii” (ibid.). „Pasivitatea” [i „iner]ia” sînt eufemisme
pentru indelicate]ea [i lipsa de vigilen]\ cu care se
100
reluaser\ texte ce impietau asupra poetului mitificat47 .

De altfel, peste un an, un alt protocronist va comenta
defavorabil edi]ia întocmit\ de Ion Nu]\, sus]inînd c\ ea
nu satisface conceptul de „acurate]e editorial\” ; de data
aceasta, citatele incriminatorii aproape c\ lipsesc, autorul
articolului insistînd asupra inadecv\rii respectivului gest
editorial (Georgescu, 1985 : 6). Aparent contradictoriu este
punctul de vedere exprimat într-o revist\ din provincie :
tip\rirea integral\ a scrierilor eminesciene ar modifica
substan]ial [i benefic percep]ia comun\ asupra autorului
lor. Figura lui rarefiat\, hieratic\ ar prinde contururi ferme,
suprimîndu-se „imaginea contraf\cut\” [i restituindu-se
con[tiin]ei publice contemporane statura poetului-erou
ancorat în realitatea social-politic\ a vremii sale, animat
de „tr\irea înaltelor comandamente patriotice care i-au
pus în mi[care via]a [i opera” (Itu, 1984 : 3).
O explica]ie cel pu]in bizar\ a utilit\]ii publice a „edi]ii-
lor cro[etate” – prin care se recuno[tea, implicit, existen]a
[i proliferarea reedit\rilor falsificate – o ofer\ Al. Oprea,
într-un interviu acordat Marianei Br\escu, în anul 1982.
Istoricul literar, care avea s\ se ocupe de editarea [i co-
mentarea publicisticii eminesciene, invoc\ un fel de pater-
nalism etatist care opereaz\ ([i) în cultur\ : partidul-stat,
preocupat de bun\starea cet\]enilor de rînd [i de accesul
47. Iat\ una dintre observa]iile lovinesciene care îl vexaser\ pe

Mihai Ungheanu : „În\bu[it\ un moment, influen]a emines-
cian\ [i-a r\scump\rat u[or timpul pierdut : pus\ în circu-
la]ie prin mi[carea s\m\n\torist\, continuat\ apoi prin oa-
meni [i ac]iuni felurite, ea supravie]uie[te [i ast\zi în unele
manifest\ri xenofobe sau fasciste ce se reclam\ înc\ de la
«actualitatea lui Eminescu»” (Lovinescu, apud Ungheanu,
1984e : 2). Este limpede c\ apropierea ideatic\ între scrierile
eminesciene [i autohtonismul compromis al s\m\n\tori[ti-
lor, fascism etc. era cu totul inacceptabil\ pentru protocro-
ni[ti, care vedeau în poetul na]ional figura lor tutelar\.
101
Alexandra Tomi]\
lor „neîngr\dit” la mo[tenirea cultural\ revalorificat\, a

hot\rît s\ le ofere acestora texte clasice simplificate, din
care s-au extras pasajele dificile sau care i-ar putea inte-
resa exclusiv pe speciali[ti. Exper]ilor li s-au rezervat,
desigur, edi]ii complete, f\cîndu-se astfel un pas mai de-
parte fa]\ de ignarii ani ’50, cînd literatura român\ clasic\
era strivit\ de cenzur\48. Exist\, a[adar, situa]ii speciale,
în care neoproletcultismul se arat\ dispus s\-[i suspende
aversiunea tradi]ional\ fa]\ de elitismul cultural. În cele-
lalte împrejur\ri, acuza]ia (ori suspiciunea) de „elitism”
r\mîne de mare for]\, ea putînd servi ca mijloc de eli-
minare a adversarilor din jocul cultural (vezi [i Verdery,
1994 : 124-127).
Retorica autohtonist\ va exalta, pentru uzul publicului
larg, însemn\tatea politicii de reeditare a clasicilor. Unii
consider\ c\ aceast\ întreprindere are un caracter ob-
[tesc-terapeutic, vindecînd de angoase existen]iale un po-
por întreg [i oferindu-i un viitor radios, garantat de redes-
coperirea trecutului magnific : „[Restituirile au] un scop
social, mai important, poate, decît umplerea unor rafturi
goale din biblioteci cu tomuri dup\ care ele plîngeau. Este
48. „Ca o expresie a aplic\rii creatoare a materialismului dialec-

tic [i istoric în studierea mo[tenirii literar-artistice, ca [i a
unor m\suri, de o importan]\ decisiv\, luate de partid – cum
a fost desfiin]area cenzurii [sic ! – A.T.] –, în ultimii ani s-au
produs clarific\ri importante, menite s\ pun\ cap\t unor
astfel de practici [edi]iile cenzurate din opere române[ti cla-
sice, publicate în anii ’50 – nota A.T.] care, în ultim\ instan]\,
tr\dau o atitudine de desconsiderare a valorilor culturale
na]ionale. Astfel, s-a mers în direc]ia diferen]ierii diverselor
tipuri de edi]ii, c\ci unul este caracterul edi]iilor curente, de
mare tiraj, care selecteaz\ anumite lucr\ri din trecut, în
func]ie de scopurile culturale curente, [i altul cel al «edi]iilor
de referin]\», prin intermediul c\rora se pune la dispozi]ia,
mai cu seam\, a speciali[tilor opera marilor scriitori, în
integralitatea lor” (Oprea, în Br\escu, 1982a : 3).
102
vorba de munca de în\l]are a omului prin cultur\, de

recî[tigare a unor coordonate adormite [sic ! – A.T.] ale
spiritului. […] Prin reeditarea operelor marilor no[tri cla-
sici, noi cî[tig\m ceva din umanismul secolelor trecute,
un sentiment al siguran]ei în Univers [i în limitele patriei
– pe care s\-l opunem spaimei universale de secolele care
vin, ceva care s\ ne ]in\ în admira]ie activ\ fa]\ de un
trecut r\d\cinos [sic ! – A.T.] ; noi cî[tig\m, pe scurt, di-
mensiunile unei continui [sic ! – A.T.] rena[teri capabile
ca, prin întoarcerea în trecut, s\ propulseze spiritul uman
spre un viitor limpede” (Georgescu, 1984b : 2). Eficien]a
acestui program de recuperare cultural\ în contextul mai
larg al transformismului comunist este indiscutabil\ pen-
tru „predicatorii” s\i din epoc\ : valorificarea mo[tenirii
culturale devine „un instrument eficace de formare a omu-
lui nou” (Itu, 1984 : 3).
Preluarea „critic\” a mo[tenirii culturale prin reedit\ri a
adus servicii substan]iale protocroni[tilor, care au încercat
s\ exploateze acest prilej pentru a ob]ine legitimitatea do-
rit\. „Edi]iile cro[etate”, proiectînd în actualitate nume
alt\dat\ ilustre ale culturii române[ti, au fost folosite drept
sprijin în argumenta]ia florid\ a retoricii indigeniste. Triada
recitire-revizuire-rescriere (Rusu, 1984 : 5), pe care par-
tizanii „noii metode critice” o doreau adoptat\ ca unic in-
strument de lucru în istoria [i critica literar\ româneasc\,
i-ar fi ajutat s\ intre în rezonan]\ cu trecutul magnificent
de la care se revendicau. Urm\torul pasaj ilustreaz\ efor-
turile de credibilizare a noii perspective, ce e[ueaz\ adesea
într-un ridicol [i eterogen (chiar injust) amalgam onomas-
tic : „Aceasta [genera]ia care [i-a propus g\sirea unui „stil
major al culturii române”] a fost genera]ia lui Blaga, Vianu,
C\linescu, Ralea, Camil Petrescu, lîng\ care va r\s\ri ime-
diat aceea a lui Mircea Vulc\nescu, Mircea Eliade, Eugen
Ionescu, Petru Comarnescu, Edgar Papu, Emil Cioran,
Constantin Noica [i c\reia îi apar]in deopotriv\ exponen]ii
103
Alexandra Tomi]\
spiritului revolu]ionar, Mihai Beniuc [i Geo Bogza”

(Zamfirescu, 1986, reluat în id., 2002 : 143).
Am încercat s\ inventariem aici eforturile autohtoni[ti-
lor de a construi o abordare [tiin]ific\ fundamentat\,
pentru a schimba soarta culturii na]ionale [i, prin ex-
tensie, a întregii umanit\]i. Cu toate c\ a absorbit energii
considerabile, protocronismul, chiar în faza sa doctrinar\,
matur\, nu a fost mai mult decît o idee steril\. O idee
care, aruncat\ pe solul fertil al ceau[ismului totalitar, a
încol]it rapid, s-a dezvoltat haotic [i a parazitat cultura
român\, deturnîndu-i vlaga.
104
4. Preistoria ideii de protocronism
Simptom al unei con[tiin]e provincialiste acute49 , pro-

tocronismul românesc nu a ap\rut, ex nihilo, în era na-
]ional-comunismului ceau[ist. Dincolo de aproprierile
autohtoniste ilicite, pe seama operei [i a preocup\rilor
unor personalit\]i culturale ilustre, artizanii noii perspec-
tive au avut [i ei precursori autentici. Preistoria ideii de
protocronism poate coborî pîn\ la mi[carea pa[optist\ din
secolul al XIX-lea, cînd coagularea con[tiin]ei na]ionale
presupunea identificarea [i promovarea valorilor viabile,
ce recomandau cultura român\ pentru o pozi]ie privi-
legiat\ pe harta Europei [i a lumii. Na]iunea se dovedea,
a[adar, „adînc incrustat\ în via]a intelectual\” a ]\rii
(Verdery, 1994 : 153).
Nu st\ în obiectivul lucr\rii noastre s\ apreciem valoa-
rea [tiin]ific\ a „protocroniilor” identificate în diferite do-
menii înainte de lansarea conceptului ca atare. Ne limit\m
la a prezenta succint aceste preocup\ri, cu scopul de a
schi]a o „preistorie a ideii de protocronism”. Nu inten]io-
n\m, fire[te, s\ argument\m în favoarea opiniilor autoh-
toniste, ce clamau preexisten]a unei con[tiin]e protocronice
49. O posibil\ „etiologie” a preocup\rilor autohtoniste este expre-

siv formulat\ de Monica Lovinescu : „{tim de unde pot porni
astfel de laude f\r\ cump\n\ : dintr-o lips\ înfiorat\, din
impresia c\ nu atît noi, românii, am sabotat istoria, cît ea pe
noi, neîng\duindu-ne s\ ne afirm\m în lume pe cît am fi
avut dreptul” (Lovinescu, 1994a : 42).
105
Alexandra Tomi]\
care s-ar fi cristalizat gra]ie eforturilor teoretizante depuse

de Edgar Papu [i discipolii s\i (vezi, de exemplu, Veti[anu,
în Br\escu, 1982c : 3 ; Silvestri, 1986a : 2 ; Ungheanu, în
Iorga, 1988 : 237-263). Astfel de preocup\ri de a releva
pionierate române[ti în diverse domenii, cu scopul de a
reitera o anume superioritate a spiritului autohton, au
existat – în forme netributare direct politicului – [i înainte
de anii ’70-’80 ai secolului al XX-lea.
În opinia multor cercet\tori ai ideii na]ionale [i ai feno-
menologiei acesteia – punct de vedere pe care îl accept\m
[i noi – prezen]a sporadic\, dar constant\, a orient\rilor
de asemenea natur\ indic\ de fapt un vechi complex de
cultur\ subaltern\, reconvertit, de-a lungul genera]iilor,
într-un efort al intelectualilor autohtoni de a defini „româ-
nitatea” [i rolul românilor în\untrul sau în afara istoriei.
La limit\, putem considera c\ retorica protocronist\ î[i
are locul în acea „frapant\ continuitate în tendin]a de a
recl\di memoria pe baza recurent\ a unui fel de marti-
rologie eroic\ colectiv\” (Laignel-Lavastine, 1998 : 345),
v\dind [i „o înclina]ie corelativ\ de a capitaliza derivele [i
adapt\rile conjuncturale, semie[ecurile sau atitudinile de
supunere fa]\ de puterea instalat\, spre a le folosi la
punerea în valoare a unei ireductibile specificit\]i na-
]ionale” (id., ibid.). Indigeni[tii au recuperat în manier\
triumfalist\ [i aseptizat\ texte [i afirma]ii care, din punc-
tul lor de vedere, ar fi demonstrat c\ românii au fost
dintotdeauna con[tien]i de valoarea lor cultural\ [i rolul
lor istoric – sau, dup\ caz, anistoric – de excep]ie. (Cu alte
cuvinte, memoria colectiv\ ar fi abstras din experien]a
istoric\ indigen\ [i ar fi conservat o anume „mentalitate
protocronic\”, ce le-a permis românilor s\ anticipeze [i,
deopotriv\, s\ surcalseze valoric mari curente culturale
sau descoperiri [tiin]ifice mondiale.)
Printr-o schi]\ a preistoriei ideii de protocronism, ne
propunem, a[adar, s\ ar\t\m c\, într-adev\r, conceptul
106
lansat de Edgar Papu [i-a avut unele prefigur\ri în dece-

niile anterioare. Inten]ion\m totodat\ s\ cartografiem in-
teresul manifestat de indigeni[ti pentru un anumit tip de
discurs asupra inventivit\]ii [i creativit\]ii române[ti na-
tive (exemplele de preocup\ri pre-protocroniste pe care le
analiz\m în acest capitol provin mai ales din textele sau
trimiterile apar]inînd lui Edgar Papu, Dan Zamfirescu,
I.M. {tefan [.a.). Referin]ele sînt, desigur, mult mai diverse
[i pot coborî mai adînc în timp. Pe de alt\ parte, facem
precizarea c\ inser\m în acest capitol doar exemple de
„precursori” ai protocronismului propriu-zis, adic\ autori
care au c\utat s\ scoat\ la lumin\ sau s\ reitereze impor-
tan]a unor acte de pionierat din cultura român\.
Autohtoni[tii au c\utat s\ arate c\ preocup\rile lor au
o lung\ tradi]ie în spa]iul românesc, împletindu-se cu
eforturile de definire [i impunere a culturii na]ionale pe
plan universal. Închegarea mediului cultural autohton la
finele veacului al XIX-lea [i începutul secolului al XX-lea
a adus cu sine adoptarea unei strategii protec]ioniste fa]\
de bunurile culturale str\ine, „o tentativ\ de ap\rare a
«fondului» [de aur] sus-men]ionat în fa]a «formelor», a ceea
ce este «autentic» de ceea ce este «fals»” (Gheorghiu, în
Zub, 1991 : 339). Dup\ 1918, aceast\ tendin]\ pare s\ se
consolideze [i s\ aib\ ecouri chiar în mediul politic. Nu
întîmpl\tor, protocroni[tii ajung [i ei la constatarea c\, o
dat\ cu edificarea statului na]ional unitar, s-au multi-
plicat eforturile de a defini specificitatea cultural\ a Româ-
niei, inclusiv prin semnalarea unor acte de pionierat pe
plan mondial. Ei nu v\d îns\ în aceast\ coinciden]\ pre-
lungirea eforturilor de consolidare a tîn\rului stat (a[adar,
mize pragmatice, de ordin politic), ci coagularea mult-a[-
teptat\ a intui]iilor pe care marii no[tri înainta[i le-ar fi
avut cu privire la destinul grandios al culturii române[ti
(mize livre[ti, idealiste). Este limpede c\ invocarea acestui
idealism care „s-a impus progresiv, dup\ 1918, unor
107
Alexandra Tomi]\
spirite diferite [i venind din direc]ii diferite” (Zamfirescu,

1986, reluat în id., 2002 : 146) era mult mai convenabil\
indigenismului – aflat în c\utare permanent\ de elemente
legitimizatoare – decît dac\ s-ar fi acceptat c\ preocup\rile
anteprotocroniste erau expresia unui mai vechi protec-
]ionism cultural înr\d\cinat în politic.
Lucian Boia realizeaz\ o interesant\ expunere privind
modul în care închegarea unui „proiect na]ional” oblig\
istoriografia s\ regîndeasc\ istoria unui popor din per-
spectiv\ „na]ional\” : „Nu o anumit\ istorie face na]iunea,
ci na]iunea, o dat\ constituit\, î[i inventeaz\ istoria care,
aparent, ar fi întemeiat-o. Nu o anume limb\, împ\rt\[it\,
îi reune[te pe oameni în na]iune, ci na]iunea, odat\ con-
stituit\, elaboreaz\ o limb\-standard pe care o impune
tuturor membrilor s\i” (Boia, 1999 : 15 ; vezi [i ibid., 32-44).
În prelungirea acestei idei, credem c\, la scar\ mai mic\ [i
cu alte mize, protocronismul a încercat remodelarea ele-
mentelor de tradi]ie cultural\ autohton\ pentru a ob]ine,
pe de o parte, legitimitate prin invocarea unei filia]ii ilustre
de preindigeni[ti ; pe de alta, pentru a amplifica repre-
zent\rile simbolice (miturile) culturale din imaginarul colec-
tiv, satisf\cînd astfel na]ionalismul oficializat.
Din eforturile de rafinare a discursului neao[ist emerg
o serie de subtilit\]i analitice. De pild\, încercînd s\ se
legitimeze pe baza unei tradi]ii ilustre [i, simultan, s\
probeze voca]ia protocronic\ a culturii na]ionale, autoh-
toni[tii opereaz\ o distinc]ie între „primul text ce dovede[te
apari]ia mentalit\]ii, atitudinii [i metodei ce se vor numi
dup\ o jum\tate de secol «protocroniste»”, respectiv „primul
document integral «protocronist», într-un fel actul de na[-
tere al protocronismului”50 (Zamfirescu, 1986, reluat în
50. Acesta ar fi, dup\ Dan Zamfirescu, articolul „Pro Caragiale.

Paradoxurile unui regizor”, semnat de regizorul Jakob Stern-
berg, „viitorul regizor [de origine român\] al celebrului teatru
evreiesc din Wilna”, [i ap\rut în Opinia public\ din 15 mai
108
id., 2002 : 145, 147 ; subl. D. Z.). Între emiterea celor dou\
acte se scurseser\ abia patru ani, îns\ intervalul este
pres\rat cu alte evenimente similare în presa vremii51 ,
semn, pentru indigeni[ti, c\ în cultura român\ interbelic\
1929. Articolul con]ine comentarii elogioase la adresa viziunii

dramatice a lui I.L. Caragiale, considerat „un precursor al
gîndirii teatrale moderne, formulate la noi – în acest col]
izolat de civiliza]ie – înaintea cuget\torilor [i pionierilor tea-
trului, bizuit pe viziunea pur teatral\, independent\, opus\
literaturii” (Sternberg, 1929, apud Zamfirescu, 2002 : 147).
Documentul anterior din genealogia protocronist\, invocat
tot de Zamfirescu, este un text nesemnat, ap\rut în revista
Ideea european\ din 15 februarie 1925. Autorul anonim – pe
care Zamfirescu îl identific\ „aproape sigur” cu R\du-
lescu-Motru – constat\ cu regret c\ opera de pionierat în
logic\ a profesorului I. Petrovici este complet ignorat\ în afara
]\rii : „Un tratat complet de teoria no]iunilor, con]inînd tot
materialul clasic al chestiunii, [i mult peste aceasta, plin de
m\sur\ [i de subtilitate, epuizînd un anume punct de vedere,
r\mîne închis între grani]ele noastre înguste, f\r\ putin]\ de
valorificare. Ceea ce s-a scris la noi aici, acum cincisprezece
ani ([i se retip\re[te acum), a ap\rut la Paris acum cît\va
vreme în manualul lui Goblot. Coinciden]\, evident, [i evident
onoratoare pentru autorul român, mai ales dac\ tratatul lui
Goblot ar fi [i mai bun decît este. Numai c\ Goblot circul\ –
chiar în }ara Româneasc\ – iar studen]ii no[tri înva]\ din el
ceea ce ar putea afla de mult\ vreme din cartea prof. Petrovici”
(Anonim, 1925, apud Zamfirescu, 2002 : 145).
51. Poate c\ ar fi interesant s\ remarc\m c\ aceste informa]ii
apar în r\spunsul protocroni[tilor la atacul pe care îl lansase
Gheorghe R\dulescu în România literar\ din 1986 ; replica lor
a fost refuzat\ la publicare în ]ar\, dar a fost tip\rit\ la Roma,
în acela[i an (vezi infra, capitolul „O idee beligerant\”). Dan
Zamfirescu, în acela[i text care pledeaz\ pentru cauza proto-
cronismului românesc, analizeaz\ preocup\rile preprotocro-
niste de la începutul secolului al XX-lea [i noteaz\ ritos : „O
anchet\ am\nun]it\ ar umple un volum cu asemenea ma-
nifest\ri «protocroniste»” (Zamfirescu, 2002 : 146).
109
Alexandra Tomi]\
exista un protocronism latent, pe care ei sus]in c\ l-au

preluat [i l-au dus la des\vîr[ire.
Preocup\rile privind relevarea priorit\]ilor române[ti în
diferite domenii, înc\ neînregimentate politic, sînt detecta-
bile [i la începutul secolului al XX-lea. Referin]ele respec-
tive sînt îns\ sporadice, au o argumenta]ie nesofisticat\ [i
un ton nepreten]ios – este evident c\ le lipse[te coloratura
politic-ideologic\ pe care „demonstra]iile” de acest tip o vor
dobîndi, obligatoriu, cinci-[ase decenii mai tîrziu. Ele au
mai degrab\ aerul unor mici curiozit\]i livre[ti, iscate de
demersuri speculative [i marginale ale unor intelectuali
care provin din diverse domenii. Indigeni[tii din epoca
Nicolae Ceau[escu vor deturna semnifica]ia acestor încer-
c\ri anterioare lor, sus]inînd c\ sînt preocup\ri protocro-
nice timpurii, apar]inînd unui efort românesc programatic
de realizare a unui mult-a[teptat act de justi]ie fa]\ de
culturile mici (Anghel, apud Zamfirescu 2002 : 153). Prin
aglutinarea referin]elor la aceste activit\]i preprotocroniste
– de[i, frecvent, trimiterile se repet\ – indigeni[tii vor în-
cerca o dat\ în plus s\ se legitimeze, construind o tradi]ie
fictiv\ a preocup\rilor de acest tip. Filia]ia intelectual\ în
care ei se autoplaseaz\ prezint\ dou\ caracteristici previzi-
bile : are o vechime apreciabil\ (de aproape dou\ secole),
„explodînd” spectaculos în protocronismul propriu-zis, [i
este puternic impregnat\ de ideologia na]ionalist\ agresiv\
a epocii comuniste. Aceste dou\ tr\s\turi au fost adesea o
surs\ bogat\ de anacronisme în retorica na]ionalist\.
Doi eminescologi de duminic\
Pentru a ar\ta cum indigeni[tii au exagerat importan]a

preocup\rilor anterioare, de pretins\ coloratur\ preproto-
cronist\, formul\m cîteva observa]ii prilejuite de o lucrare
a lui I.M. {tefan. Ca istoric al [tiin]elor, interesat [i de
110
eminescologia scientist\, autorul culege cîteva „ante-pro-

tocronii” din presa anilor ’20 ({tefan, 1989 : 46-47). El
contabilizeaz\ tentativele unor cercet\tori români din
prima jum\tate a secolului al XX-lea de a demonstra c\
anumite texte ale lui Mihai Eminescu preced\ teorii [tiin-
]ifice moderne. Accep]iunea pe care le-o confer\ I.M. {te-
fan este îns\ tributar\ protocronismului anilor ’80 – tez\
pe care, de altfel, o sprijin\ manifest. Ni se prezint\ aceste
interven]ii drept eforturi sistematice, programatice, de-
puse înc\ de timpuriu de c\tre eminescologi competen]i,
care [i-ar fi propus s\ redeseneze profilul intelectual atît
de complex al poetului.
Consultarea la surs\ a cîtorva dintre aceste referin]e
ne-a confirmat ipoteza c\ I.M. {tefan reface semnifica]ia
„pieselor de epoc\” pe care le include în catalogul s\u.
Privite astfel, ele par s\ reflecte o îndelungat\ tradi]ie a
demonstra]iilor argumentate privind precursoratul emi-
nescian în diferite domenii [tiin]ifice. De exemplu, George
Anagnostache, I. Glicsman [i N. Hoisescu sînt cita]i drept
contributori semnificativi la respectiva tradi]ie de cerce-
tare. Primul dintre ace[tia (1921, apud {tefan 1989 : 46)
vede în Eminescu un pionier al teoriei relativiste formulate
de Albert Einstein. Un an mai tîrziu, într-un num\r din
Adev\rul literar [i artistic, un anume Doctor Ygrec52 ex-
pune – în manier\ cam simplist\ – constat\rile sale cu
privire la pionieratul poetului în teoria relativit\]ii (e vorba
de aspectele „metafizice”). De[i în epoc\ sînt numeroase
articolele de popularizare a cuceririlor [tiin]ifice53 , iar
referin]ele la Albert Einstein [i la teoria relativit\]ii sînt à
la mode (hebdomadarul amintit nu face excep]ie), articolul
52. I.M. {tefan citeaz\ articolul respectiv ca apar]inînd lui I.

Glicsman ; noi l-am g\sit publicat sub pseudonimul men]ionat.
53. Ca o curiozitate, amintim aici articolul „De ce e cerul albas-
tru ?”, ap\rut în dou\ episoade în Adev\rul literar [i artistic
din 1922. Semnatarul, L. Florin (posibil pseudonim – însu[i
111
Alexandra Tomi]\
respectiv are un caracter insolit atît prin juxtapunerea

Eminescu/Einstein, cît [i prin inserarea unor ample citate
din S\rmanul Dionis [i La steaua, menite s\ demonstreze
preocup\rile „prerelativiste” ale poetului român : „Ein-
stein, de[i fizician, atinge în genialele sale descoperiri
probleme care au preocupat mult timp min]ile metafisicie-
nilor. A[a de pild\ chestiunea spa]iului [i a timpului. Ceti]i
frumoasa nuvel\ S\rmanul Dionis a lui Eminescu [i v\
ve]i convinge c\ Dionis – adic\ Eminescu – meditase mult
asupra acestor probleme.” (Doctorul Ygrec [sic ! – A.T.],
1922 : 2 ; subl. Dr. Ygrec). De remarcat, totu[i, c\ autorului
pseudonimat îi lipse[te tonul senten]ios, de tip quod erat
demonstrandum, detectabil în scrierile protocroniste din
deceniile [apte-opt. El doar î[i etaleaz\ observa]iile, l\sînd
cititorul s\ trag\ propriile concluzii.
Nu [tim dac\ aceast\ interven]ie l-a inspirat, în 1923,
pe inginerul N. Hoisescu din Cluj sau dac\ acesta a desco-
perit pe cont propriu pasajele eminesciene care descriu,
avant la lettre [i, desigur, în alt registru stilistic, con-
cluziile formulate de Albert Einstein. Oricum, articolul
autorul m\rturisind c\ a folosit „vreo 20 pseudonime în

cariera mea de ucenicie [sic ! – A.T.] scriitoriceasc\”), î[i atri-
buie meritul de a fi primul care, înc\ de pe vremea cînd era
elev de gimnaziu, a explicat cu argumente [tiin]ifice, într-un
text tip\rit, culoarea albastr\ a cerului. Pentru a convinge,
dup\ ce citeaz\ copios din textul lui L. Houllevigue, Pourquoi
le ciel est-il bleu din Le Temps/15 martie 1922, reia fragmente
ample din articolul propriu, ap\rut în revista Opinia din Ia[i,
în anul 1911, sub pseudonimul Corindon. Scopul declarat
al lui L. Florin este de a semnala faptul c\ textul lui a
precedat „explica]iile recente ale fizicienilor Rayleigh-Strutt
[i Jean Perrin” (Florin, L. [sic !], 1922a : 7) referitoare la
fenomenul optic men]ionat [i c\ argumenta]ia lui anterioar\
are cel pu]in aceea[i valoare [tiin]ific\. Se pare c\ interven]ia
a trecut neobservat\ de comunitatea [tiin]ific\ mondial\.
112
publicat de directorul „Regiunei a IX [-a] Poduri [i {osele

Cluj” în revista enciclopedic\ Orizontul îl a[az\ pe poetul
român în rîndul numero[ilor precursori ai teoriei relati-
vit\]ii, printre care Sfîntul Augustin, Balmes, Poincaré.
Plasînd ca argument un citat extins din incipitul nuvelei
S\rmanul Dionis, autorul articolului ajunge la concluzia
c\ „în literatura româneasc\ g\sim descris\ cum nu se
poate mai minunat ideia neg\rei spa]iului [i a timpului,
de c\tre marele nostru poet [i filosof Eminescu, în nuvela
sa S\rmanul Dionis” (Hoisescu, 1923 : 408). Spre deosebire
de Doctorul Ygrec, inginerul este mai ferm în concluziile
sale : „Din analiza con]inutului acestei nuvele, se vede c\
Eminescu, care a urmat la Viena cursurile de filosofie,
neag\ existen]a spa]iului [i a timpului, conchizînd c\
trecut [i viitor sînt în sufletul nostru ca p\durea într-un
sîmbure de ghind\” (ibid.). Din ambele texte re]inem stilis-
tica facil\, argumenta]ia rudimentar\ [i citatele ample, în
care înc\ nu se creeaz\ bre[e doct-explicative – a[adar,
aproape nimic din arsenalul de persuadare folosit de pro-
tocroni[tii propriu-zi[i.
Lumina nu mai vine de la R\s\rit
Retorica autohtonist\ a uzat neobosit [i neselectiv de cele

mai diverse surse bibliografice pentru a-[i demonstra via-
bilitatea. Printre alega]iile favorite o g\sim [i pe aceea a
preexisten]ei unei „mentalit\]i protocronice” la intelec-
tualii români. Ace[tia – potrivit scenariului consacrat – ar
fi c\utat de timpuriu s\ eviden]ieze anumite tr\s\turi de
specificitate ([i superioritate) na]ional\ prin care cultura
noastr\ merit\ recunoa[tere universal\. Dac\ cercet\rile
lor vizeaz\ trecutul îndep\rtat, cu atît mai bine – discursul
na]ionalist va beneficia de o colec]ie mai bogat\ de infor-
ma]ii care, chiar neverificate [i nevalidate [tiin]ific, vor fi
113
Alexandra Tomi]\
rapid convertite în argumente proindigeniste. Nicolae

Densu[ianu, Vasile Pârvan [i I.H. Cri[an sînt cî]iva dintre
istoricii care, în studii ample, au încercat s\ demonstreze
c\ geto-dacii de]ineau [i utilizau cuno[tin]e avansate de
astronomie, medicin\, matematic\ [i tehnic\. De[i teoriile
tracomane erau formal descurajate în istoriografia in-
tern\, cercet\rile lor au fost frecvent invocate de c\tre
protocroni[ti, care au v\zut în ele o excelent\ ilustrare a
geniului na]ional, manifestat continuu [i proteic (vezi, de
exemplu, Gheorghiu, 1967 : 7-20 ; Zamfirescu, 1969 : 8
sqq. ; id., 1977d : 18 ; Maghiar & Olteanu, 1970 : 15-92 ;
Anghel, 1975 ; {tefan & Nicolau, 1981a : 16 sqq. ; Tudor,
1982d ; Riza, 1982a-e ; Contemporanul, 1982 : 7-10).
Aceasta era [i o „dovad\” în plus pentru ei c\ preocup\rile
de tip autohtonist nu au început odat\ cu lansarea concep-
tului de c\tre Edgar Papu. Dup\ 1974, o dat\ ce c\ut\rile
ideologice na]ionaliste vor dobîndi forma protocronismu-
lui, referin]a la calitatea lui Papu de simplu înregistrator
al unui curent de idei deja existent va deveni aproape
nelipsit\ din retorica indigenist\.
O dat\ cu instalarea regimului comunist în România,
interven]iile de natur\ preprotocronist\ par s\ prolifereze,
de[i f\r\ s\ manifeste înc\ „voin]a de sistematizare cu
tendin]\” [i „voin]a de interpretare axiologic\” (Buduca,
1978 : 12), ce vor caracteriza textele publicate dup\ lansa-
rea conceptului. De la roata morii la turbin\ (C. Dincu-
lescu, 1954), Din istoria petrolului românesc (Gheorghe
R\va[, 1957), Focul viu. Pagini din istoria inven]iilor [i
descoperirilor române[ti (Moroianu & {tefan, 1963), Aripi
române[ti (Gudju, Iacobescu & Stoika, 1966), Din istoria
electricit\]ii (N. Bucur, I.Gh. St\nescu & M. Macovescu,
1966), Din istoria tehnicii române[ti (I.M. {tefan, 1968),
Pagini din trecutul farmaciei române[ti (Emil Gheorghiu,
1967), Contribu]ii la istoria [tiin]ei [i tehnicii române[ti în
secolele XV – începutul secolului XIX (Constantin C.
114
Giurescu, 1973) sînt doar cîteva titluri ce sugereaz\

existen]a unui interes latent în zona cercet\rilor r\v\[ite
de febra cronologist\.
Textele preprotocroniste din deceniul al [aselea stau
înc\ sub semnul „marelui frate de la R\s\rit” : evocarea
priorit\]ilor române[ti este secundar\, în prim-plan ap\-
rînd realiz\rile de excep]ie ale oamenilor de [tiin]\ sovie-
tici. De exemplu, C. Dinculescu (1954) descrie drumul
parcurs de omenire „de la roata morii la turbin\”, îns\
referin]ele se fac cu predilec]ie la „geniul poporului rus” [i
la tehnico-[tiin]a sovietic\, autorul citînd copios din lu-
crarea Inventat în Rusia, de V. Danilevski (veritabil\ oper\
protocronist\ din URSS). Totu[i, trei ani mai tîrziu, cartea
lui Gh. R\va[ despre istoria petrolului românesc este ceva
mai generoas\ cu datele privind preocup\rile indigene din
domeniu. Autorul face chiar cîteva remarci autentic proto-
croniste – bun\oar\, p\curarii ar fi „adev\ra]ii pionieri ai
petrolului românesc, cu care poporul nostru se poate
mîndri” (R\va[, 1957 : 19).
Lucr\rile din anii ’60 – mai ales cele publicate dup\
1965, anul venirii la putere a lui Nicolae Ceau[escu –
încep s\ degaje interesul manifest pentru regestionarea
capitalului simbolic reprezentat de Na]iune. Ruptura de
Uniunea Sovietic\ se reflect\ inclusiv în modalitatea de
abordare a compendiilor de istorie a [tiin]ei. O carte
precum Focul viu. Pagini din istoria inven]iilor [i desco-
peririlor române[ti (1963), scris\ de Dinu Moroianu [i de
protocronistul de mai tîrziu I.M. {tefan, este un amplu
elogiu la adresa geniului popular [i a inventivit\]ii savan-
]ilor români, public redescoperite. Autorii lucr\rii î[i des-
chid studiul cu referin]e la preistoria spa]iului românesc
(primii creatori de unelte din urm\ cu cinci-[ase sute de
mii de ani), prefigurînd anumite obsesii indigeniste legate
de continuitatea cultural\. Anumite tabuuri cu privire la
istoria [tiin]ei se p\streaz\ totu[i. Dou\ decenii mai tîrziu,
115
Alexandra Tomi]\
analizînd „deschiderile oferite de reactualizarea tradi]iei

[i civiliza]iei române[ti prin Congresul al IX-lea”, I.M.
{tefan aminte[te c\ în 1963 i se interzisese s\ men]ioneze
în lucrarea sa unele nume de savan]i, considera]i indezira-
bili în epoca respectiv\ ({tefan, în Costandache, 1983 : 4).
În 1966, se poate scrie deja o istorie a electricit\]ii, de
exemplu, în care savan]i [i inventatori români s\ stea cu
cinste al\turi de cei ru[i [i, mai mult – semn al deschiderii
c\tre Occident –, al\turi de britanici, italieni [i francezi
(Bucur & alii, 1966 : passim). Mutarea de accent se ob-
serv\ chiar din unele titluri, unde atributul „românesc”
pare s\ fie pivotul simbolic al întregului demers : el indic\
inten]ia autorului de a-[i construi cercetarea în jurul ideii
de creativitate na]ional\ remarcabil\. Începe s\ prind\
contur tendin]a de a releva acte române[ti de pionierat în
diferite domenii ale cunoa[terii umane. Aripi române[ti.
Contribu]ii la istoria aeronauticii (Gudju & alii, 1966), Pa-
gini din trecutul farmaciei române[ti (Gheorghiu, 1967) [i
Din istoria mineritului în România (Maghiar & Olteanu,
1970) ilustreaz\ bine aceste observa]ii. Volumele sînt veri-
tabile cataloage de nume [i inven]ii/descoperiri autoh-
tone, galeria de figuri celebre fiind completat\ cu nume
mai pu]in sau deloc cunoscute. Tehnica de „aglomerare
onomastic\” va fi mai tîrziu utilizat\ pe larg [i de c\tre
protocroni[ti, avantajul ei constînd în faptul c\ reu[e[te
s\ creeze în cititor impresia de tradi]ie compact\ într-un
domeniu, grefat\ pe un incontestabil ingenium na]ional.
Aceste idei privind o str\veche predispozi]ie c\tre inven]ie
[i descoperire sînt explicit formulate în textele de mai
tîrziu, care se vor ocupa tot de istoria [tiin]ei [i tehnicii
române[ti (vezi, de exemplu, Maghiar & Olteanu, 1970 :
9 ; Giurescu, 1973 : 7-9).
Dup\ Tezele din iulie 1971, asemenea preocup\ri sînt
substan]ial atrase [i în zona publicisticii. Revista Tribuna
României, care începe s\ apar\ din noiembrie 1972 [i care
116
se adreseaz\ mai ales „românilor din afara grani]elor ]\rii”,

g\zduie[te, num\r de num\r, articole care pun în valoare
ceea ce autohtoni[tii vor numi „voca]ia protocronic\ a
culturii noastre”. Precursoratele indigene din aeronautic\,
geologie, industria petrolier\ etc. sînt inserate în texte
similare stilistic celor din compendiile de istorie a [tiin]ei
[i tehnicii mai sus citate (vezi, de exemplu, Oroveanu,
1973 : 11 ; Soare, 1973 : 11 ; Gav\t, 1973 : 11 ; Tribuna
României, 1973 : 6-7 ; Ra[eev, 1973 : 11). Un bun prilej de
evoc\ri îl constituie, în aceea[i revist\, seria de articole
publicate cu ocazia celebr\rii „Anului Cantemir” la
UNESCO. Pe lîng\ articolele de prezentare a domnitorului
c\rturar, ar fi de remarcat cîteva interven]ii de nuan]\
preautohtonist\ : de pild\, principelui i se atribuie
calitatea de pionier în cartografia mondial\ (Mih\ilescu,
1973 : 7) [i în istoria artei de la noi (Sava Nanu, 1973 : 10).
Edgar Papu este unul dintre colaboratorii constan]i ai
acestui bis\pt\mînal, majoritatea articolelor lui antepro-
tocroniste ap\rînd aici (vezi infra, acest subcapitol). Stu-
diile postbelice de istoria [tiin]ei române[ti nu s-au con-
centrat doar asupra numelor [i faptelor mai mult sau mai
pu]in cunoscute publicului larg. Probabil c\, pentru a
accentua caracterul de originalitate al tradi]iei [tiin]ifice
na]ionale, au fost încurajate – mai ales dup\ 1960 – lucr\-
rile care extindeau cercetarea asupra unor figuri culturale
celebre, dar care în mod obi[nuit nu erau asociate cu
preocup\rile scientiste. Eseurile asupra lui Eminescu –
precursor în [tiin]\ [i genialitate politropic\, apar]inînd
lui I.G. Popescu54 (1946), Aurel Avramescu (1964), Lucius
54. Poate c\ termenul de „eseu” este impropriu, pentru c\ unele

dintre aceste referin]e sînt mai degrab\ simple încerc\ri ale
autorilor de a face textul propriu-zis mai atractiv, prin inse-
rarea de observa]ii sau citate care s\ sugereze aplicabilitatea
mai larg\ a informa]iilor [tiin]ifice. De pild\, pentru lucrarea
Lumea electronilor, au fost alese ca motto cîteva versuri din
117
Alexandra Tomi]\
S\veanu (1969), Ion Georgescu-Vî[te (1969), Nicolae Liu

(1969) [i altora – prelungesc – în alt registru stilistic [i cu
alte finalit\]i – texte ap\rute înc\ de la începutul secolului
al XX-lea (vezi supra). Ele anun]\ o direc]ie de cercetare
protocronist\ ce va fi dezvoltat\ în diferite forme de I.M.
{tefan (1989), Edgar Papu (1977), Constantin Noica (1975)
ori Solomon Marcus (1975, 1979).
În aceea[i perioad\ care preced\ lansarea conceptului,
istoria muzicii devine [i ea obiect de reevalu\ri în cheie
prena]ionalist\. {tefan Niculescu (1961 : 422-423) atrage
aten]ia asupra „precursoratului lui George Enescu” în
muzica mondial\, iar observa]iile formulate de G. Iona[cu
(1973, apud Zamfirescu 2002 : 122) [i Ervin Acel (1977,
apud id. : 123) privind contribu]iile române[ti la muzica
simfonic\ î[i vor g\si ecourile în amplele interven]ii ale
autohtonistului Doru Popovici (1977 : 7). De fapt, acesta
publicase înc\ din anii ’60 un compendiu de istorie a
muzicii, în care încerca s\ eviden]ieze precursorate româ-
ne[ti în domeniul muzicii corale. Anton Pann, de exem-
plu, este prezentat drept premerg\torul unor compozitori
precum Stravinski, Bartók, Enescu, Kodály, Janácek (Po-
povici, 1966 : 13-14), iar Flechtenmacher ar fi autorul
primei operete care [i-a propus s\ redea specificul na]io-
nal în genul dramatic (ibid. : 19).
Critica [i istoria literar\, domenii prin excelen]\ de
acumulare simbolic\ (vezi supra, capitolul „Protocronism
românesc sau terapie prin mit”), au fost ]inta predilect\
de reexaminare a tradi]iei culturale autohtone, o dat\
ce regimul comunist a decis s\ se îndep\rteze de
poemul eminescian Scrisoarea I, autorul motivîndu-[i astfel

op]iunea : „Nu cred c\ poate exista un motto mai potrivit
pentru o lucrare despre electron decît aceste versuri ale
marelui poet, în care el define[te, cu o limpezime [i o precizie
uimitoare, corpusculul cel mai mic din tot universul” (Po-
pescu, 1946, apud {tefan, 1989 : 35).
118
interna]ionalismul promovat de proletcultism. Exegezele

care apar în deceniul al [aptelea tind nu numai s\ alinieze
literatura na]ional\ la cea european\, ci mai ales s\ mar-
cheze, prin elemente tot mai insolite, originalitatea [i pio-
nieratele artistice ale scriitorilor români.
C\tre finele anilor ’60, B. Elvin remarc\ „modernitatea
clasicului Caragiale”. Analizînd opera acestuia, el identi-
fic\ numeroase elemente de pionierat artistic : paradoxul
tragicului generat de „comedia f\r\ de sfîr[it”, comicul
compact [i unitar ce sugereaz\ deformarea umanit\]ii
(linie dezvoltat\ ulterior de Max Frisch), anonimia [i sche-
matismul psihologic ale personajelor, refuzul descrip-
tivismului, precursorat în teoria deform\rii limbajului (sis-
tematizat\ mai tîrziu de Adamov) etc. (Elvin, 1967 : 120,
171-180). Afirma]iile criticului r\mîn totu[i moderate,
spre deosebire de unele texte exegetice ulterioare, cum ar
fi cele semnate de I. Constantinescu, din care se încheag\
un Caragiale titanic, pionier al întregii arte dramatice
moderne (Constantinescu, 1974 : 8, 11, 58-59, 185, 275,
308 sqq.). Manuela T\n\sescu, ocupîndu-se de Istoria
ieroglific\ a lui Dimitrie Cantemir, ofer\ protocroni[tilor
de mai tîrziu cîteva sugestii privitoare la opera domni-
torului, între care [i pe aceea – foarte pre]ioas\ pentru
retorica indigenist\ – c\ el ar putea fi considerat, prin
alegoriile ample, un adev\rat „Swift balcanic” (T\n\sescu,
1970 : 74).
Vladimir Streinu (1968 : 399-409) se a[az\, cu un studiu
programatic „sub raportul perspectivei [i metodei proto-
croniste” (Zamfirescu 2002 : 150), într-o tradi]ie ce î[i pro-
pune s\ releve ini]iativele române[ti din critica [i isto-
riografia literar\ european\. Aceast\ tradi]ie a fost str\lucit
reprezentat\ de Nicolae Iorga, cu a sa Introducere sintetic\
la Istoria literaturii române (1928-1929), de eseurile lui I.
Negoi]escu asupra „modernit\]ii avant la lettre a sonurilor
bolintinene” [i de G. C\linescu, cu a lui Istorie a literaturii
119
Alexandra Tomi]\
române de la origini pîn\ în prezent (1940) (Buduca, 1978 :

12). Cum am men]ionat deja, [i Edgar Papu v\dise preo-
cup\ri autohtoniste înaintea lans\rii conceptului55.
Este posibil ca, încurajînd apari]ia protocronismului
[i, ulterior, înglobîndu-l în propriul discurs mitologizant,
na]ional-comunismul românesc s\ se fi inspirat, m\car
ca punct de plecare, din ineditul autohtonism sovietic,
florid în anii „mitocra]iei” staliniste56 . De[i cu func]ii simi-
lare (proclamarea superiorit\]ii valorilor indigene pe fon-
dul amplific\rii cultului personalit\]ii, autarhiz\rii poli-
tico-economice [i înt\ririi controlului ideologic), cele dou\
expresii na]ionaliste – sovietic\ [i româneasc\ – se deose-
besc prin dou\ tr\s\turi. O prim\ disimilitudine prive[te
sferele asupra c\rora [i-au exercitat preeminent influen]a :
în U.R.S.S., Stalin a preferat exacerbarea ini]iativelor ru-
55. Anterior articolului din Secolul 20 (1974), Edgar Papu publi-

case articole precum „Înv\]\turile lui Neagoe Basarab în con-
textul Rena[terii” (Luceaf\rul, 23 ianuarie 1971), „Creang\
poetul” (Tribuna României, nr. 5/15 ianuarie 1973), „Alecsan-
dri, poet al iernii” (rev. cit., nr. 6/1 februarie 1973), „Treapta
lui Negruzzi” (rev. cit., nr. 10/1 aprilie 1973), „O exegez\
elve]ian\ despre lirica româneasc\” (rev. cit., nr. 19/15 august
1973) [i „Fantasticul în literatura român\” (rev. cit., nr. 27/
15 decembrie 1973) ; aceste interven]ii preprotocroniste au
fost dezvoltate în cartea Din clasicii no[tri (1977), în care a
ap\rut [i comunicarea despre Dimitrie Cantemir, prezentat\
la Freiburg im Breisgau, în decembrie 1973. Textul referitor
la Neagoe Basarab, publicat în Luceaf\rul (1971), este consi-
derat de Dan Zamfirescu „«actul de na[tere» al perspectivei
«protocroniste» aplicate literaturii noastre vechi”, pentru c\
Edgar Papu vede în scrierea neagoean\ o anticipare a lui
hombre secreto, descris de Baltasar Gracián un secol mai
tîrziu (Zamfirescu, în Br\escu, 1983c : 3).
56. Pentru o prezentare detaliat\ a protocronismului sovietic [i
a miturilor [tiin]ei sovietice, trimitem la Adrian Cioroianu
(în Boia 1998 : 52-58) [i Lucian Boia (2005 : 100-120).
120
se[ti în domeniul [tiin]ei [i tehnicii ; în România lui Ceau-

[escu, s-a dezvoltat mai vizibil protocronismul literar. O a
doua deosebire prive[te structurile mitologice vehiculate
în retorica indigenist\, care mizau evident pe obsesii [i
sensibilit\]i na]ionale diferite. O analiz\ comparativ\
atent\ ar putea revela [i alte disimilarit\]i existente între
cele dou\ tendin]e „ultraneao[iste”.
Se pare c\ disocierea lui Nicolae Ceau[escu de modelul
sovietic (vizibil\ dup\ 1968) [i mai ales de cel stalinist s-a
manifestat [i prin descurajarea tacit\ a oric\ror referin]e
la indigenismul sovietic din anii ’30-’40. V\lul a fost ridi-
cat, discret, doar arareori, fie [i din direc]ii diferite. Îi
men]ion\m aici pe Norman Manea [i pe Gheorghe (Gogu)
R\dulescu. Romancierul refugiat ulterior peste Ocean,
atacînd alonja protocronismului românesc, rememoreaz\
succint, într-o parantez\, experien]a sovietic\ similar\ :
„amintindu-ne c\ [i la case mai mari artificiile unor naive
mistific\ri s-au spulberat o dat\ cu clipa (în vremea cultu-
lui personalit\]ii lui Stalin ap\reau tot felul de bro[uri [i
c\r]i cu liste asupra întîiet\]ilor numeroaselor descoperiri
[tiin]ifice ruse[ti [i sovietice în toate domeniile, acoperind
pîn\ [i cele mai banale n\zdr\v\nii de ra]ionalizare cas-
nic\… [subl. A.T.], nu putem decît s\ ne bucur\m c\
readucerea dezbaterilor recente despre protocronism la
linia firescului […] a confirmat conving\tor for]ele vigile [i
demne ale culturii” (Manea, 1980 : 218). De remarcat c\,
într-o replic\ vitriolant\, C. Sorescu (1983b : 3), de[i ci-
teaz\ amplu din acest articol, omite paranteza „buclu-
ca[\”. Gheorghe R\dulescu, intervenind energic împotriva
exceselor protocroniste ([i a protocronismului în general),
face o referire discret\ la puseele indigeniste din vremea
lui Stalin : „[ideea protocronist\] îmi aducea aminte de
teze asem\n\toare, care, prin anii ’50, vehiculau, pentru
alte zone geografice, preten]ii, cam hazlii, de priorit\]i
absolute în toate domeniile” (R\dulescu, 1986 : 13). Este
121
Alexandra Tomi]\
posibil ca aceast\ minimalizare tacit\ a autohtonismului

sovietic s\ se fi datorat [i unei inten]ii nem\rturisite a
românilor (de regul\ antiru[i) de a leza preten]iile
sovietice, în contextul cre[terii dependen]ei economice a
]\rii fa]\ de U.R.S.S. dup\ 1980 (Verdery, 1994 : 161).
Zelatorii conceptului lansat de Edgar Papu (1974) pu-
teau, a[adar, s\ emit\ preten]ii de organizare epistemic\,
metodologic\ [i ideologic\ a unui material preexistent,
dar [i s\ preia sarcina dezvolt\rii „constructive” a acestui
material. Stricto sensu, Edgar Papu avea dreptate afirmînd
c\ nu era decît „înregistratorul” unui fenomen deja ap\rut.
122
5. O istorie glorioas\
Scrutînd trecutul prin lentila protocronist\, un

observator dezinteresat ar fi cu siguran]\ surprins de lun-
gul [ir al românilor care au îmbog\]it cunoa[terea uman\
prin contribu]iile lor anticipative. Seria precursorilor se
deschide cu geto-dacii, str\bate Antichitatea, Evul Mediu,
Modernitatea57 , închizîndu-se apoteotic cu figura „genia-
lului Conduc\tor” Nicolae Ceau[escu, el însu[i premerg\tor
al unor tendin]e majore în politica mondial\ (Constanti-
nescu, 1978 : 4). Hiperbola [i fic]iunea, utilizate intens de
partizanii „noii perspective”, au produs imaginea-simbol a
retoricii na]ionaliste : „istoria unei na]iuni puternice, glo-
rioase, invincibile” (Boia, 1998 : 218). Pe de alt\ parte, este
de remarcat selectivitatea preocup\rilor indigeniste : abia
atunci cînd regimul a început s\ dea semnale c\ agreeaz\
aceste ini]iative (se va vedea ulterior c\, de fapt, s-a servit
consistent de ele), febricitatea noului val de patrio]i a pro-
dus un num\r impresionant de protocronii. Cu excep]ii
notabile (pe care le-am amintit în capitolul precedent),
nimeni nu a g\sit îns\ de cuviin]\ s\ vorbeasc\ despre
protocronismul eflorescent în URSS pe vremea lui Stalin. O
explica]ie ar fi periculoasa similaritate a contextelor socio-
-economice din cele dou\ ]\ri, în ciuda distan]ei în timp.
57 Pentru a ob]ine o imagine cît mai fidel\, p\str\m periodizarea

istoriei universale, impus\ de marxism-leninism (vezi [i Boia,
2005 : passim).
123
Alexandra Tomi]\
Vom încerca s\ reconstruim perspectiva triumfalist\

pe care protocronismul a impus-o istoriei culturale a ]\rii
[i s\ evoc\m cîteva figuri din galeria (suprapopulat\) pe
care au edificat-o indigeni[tii.
Considerînd c\ am schi]at deja o preistorie a protocro-
nismului, exemplele de precursori pe care le vom oferi aici
sînt prelevate preponderent din scrierile ce au proliferat
dup\ lansarea conceptului de c\tre Edgar Papu (1974).
Majoritatea exemplelor pe baza c\rora vom construi acest
capitol provine din textele indigeniste articulate pe releva-
rea specificit\]ii [i a priorit\]ilor române[ti din literatur\.
Totu[i, unda de [oc a „noii metode” agreate [i încurajate de
na]ional-comunism s-a resim]it, în anii ’70-’80, [i în istoria
[tiin]elor sau în istoriografie. În ce prive[te acest din urm\
domeniu, Katherine Verdery dedic\ un amplu capitol des-
crierii modului în care partidul comunist din România a
„produs” istorie, rescriind în beneficiu propriu anumite eve-
nimente cu valoare simbolic\ din istoria na]ional\ (Verdery,
1994 : 205-248). În lucrarea de fa]\ nu vom aborda aceste
aspecte decît în m\sura în care au tangen]\ cu protocro-
nismul în accep]iunea sa restrîns\ (de anticipare a unui
fenomen cultural). Multitudinea referin]elor din acest capi-
tol are scopul de a reda versiunea concentrat\ – pentru
unii, poate chiar amuzant\ –, dar cît mai cuprinz\toare, a
discursului autohtonist cu privire la ideea de „prioritate
româneasc\”. Aparenta lips\ de omogenitate a exemplelor
se datoreaz\ inten]iei de a demonstra c\ teoria lansat\ de
Edgar Papu a produs efecte nu numai în literatur\. Tabloul
va fi completat cu descrierea a ceea ce numim „protocronism
intern”, respectiv „excesele” sau „derapajele” autohtoniste –
pe care, discret, le-au criticat chiar unii dintre simpatizan]ii
„noii metode critice”. Prezentarea insolitei posterit\]i pe care
noul val de patrio]i i-a rezervat-o lui Mihai Eminescu, pre-
cum [i alte cîteva comentarii privitoare la „istoria glorioas\”
creat\ de retorica indigenist\ vor încheia capitolul.
124
Protocronismul în [tiin]\ : dreptate

pentru avioplanul Goliescu
„Valorificarea mo[tenirii [tiin]ifice române[ti” este, bine-

în]eles, parte integrant\ a amplului program de recon-
struire a percep]iilor asupra tradi]iei culturale autohtone.
Sub pretextul c\ repar\ vechi nedrept\]i, na]ional-comu-
nismul î[i genereaz\ [i consolideaz\ mitologia legitima-
toare. De[i aparent î[i propun s\ scoat\ din anonimat sau
din uitare acte de pionierat mai mult sau mai pu]in impor-
tante, în realitate, eforturile de reactualizare uniformi-
zeaz\ valorile [i servesc politicul. Pretinsul act de justi]ie
fa]\ de „opera înainta[ilor” este, de fapt, o dubl\ nedrep-
tate : pe de o parte, nume [i fapte sînt recuperate [i al\tu-
rate neselectiv, din dorin]a de a ob]ine rapid imaginea
unei tradi]ii str\lucite [i extrem de bogate, f\r\ (sau cu
rare [i insesizabile) hiatusuri ; pe de alt\ parte, acelora[i
nume [i fapte li se deturneaz\ semnifica]ia, fiind puse
ilicit în slujba unui regim funest.
Prin istorici ai [tiin]elor receptivi la indica]iile date de
partid privind „revalorificarea mo[tenirii culturale”, biolo-
gia, metalurgia, aeronautica [i alte domenii [tiin]ifice ro-
mâne[ti î[i caut\ înainta[ii, contribuind la construirea
amplei mitologii na]ionaliste. Compendiile de istorie a [tiin-
]elor sînt utile atît timp cît au o finalitate [tiin]ific\ [i
instructiv\. Viabilitatea lor devine îns\ îndoielnic\ atunci
cînd astfel de lucr\ri sînt tributare ideologiei oficiale, care
se legitimeaz\ exploatînd, ([i) prin acest mijloc, vechi pro-
pensiuni de definire a identit\]ii na]ionale. Cititorul care
parcurge textele respective poate lesne s\ constate c\ ele
sînt elaborate cu terminologia [i grila de interpretare ale
propagandei comuniste, ceea ce le distorsioneaz\ semni-
fica]ia educativ\ autentic\ [i le transform\ într-o nesecat\
surs\ de anacronisme [i sofisme (vezi, de exemplu,
125
Alexandra Tomi]\
capitolul introductiv – [i nu numai – al volumului Din istoria

metalurgiei române[ti, de Iosif Trip[a & alii, ap\rut în 1981).
Cele mai multe dintre contribu]iile la istoria [tiin]elor
nu sînt ini]iative izolate în epoc\, ci, în mod evident, au un
caracter programatic, impus de la vîrful ierarhiei politice.
Bun\oar\, la începutul anilor ’80, Comitetul român pentru
istoria [i filosofia [tiin]ei de pe lîng\ Academia Republicii
Socialiste România decide s\ publice seria „Istoria [tiin]elor
în România”, proiectat\ în 18 fascicule, care vizeaz\ dezvol-
tarea diverselor domenii [tiin]ifice autohtone, de la ling-
vistic\ [i psihologie la istoriografie de art\ [i medicin\
(Busuioceanu, în S\s\rman, 1981 : 6). Tip\rirea unui nu-
m\r impresionant de tomuri (monografii, compendii etc.) [i
articole de istoria [tiin]elor creeaz\, în ansamblu, imaginea
unei na]iuni excep]ional înzestrate, care a dat universali-
t\]ii realiz\ri de mare valoare – o mitologie extrem de conve-
nabil\ pentru na]ionalismul ceau[ist.
Dintre recuper\rile protocroniste care au vizat istoria
[tiin]ei [i tehnicii, aeronautica s-a bucurat de o aten]ie
aparte, poate [i datorit\ celor cîtorva nume mari, con-
sacrate chiar pe plan interna]ional – cum ar fi „triada de
aur” Traian Vuia - Henri Coand\ - Aurel Vlaicu. Ei apar
mereu invoca]i în volumele dedicate domeniului, în jurul
lor aglutinîndu-se un num\r impresionant de al]i pionieri
români în avia]ie. Celebritatea celor trei pare s\ iradieze
asupra figurilor mai pu]in cunoscute, care adesea sînt
readuse în actualitate cu mare fast – vezi cazul lui Ale-
xandru Ciurcu, un oarecare „ziarist îndr\gostit de teh-
nic\”, din care protocroni[tii fac un „pionier de seam\ al
tehnicii reactive pe plan mondial” [i „o personalitate com-
plex\ a culturii române[ti”, pe nedrept uitat, dedicîndu-i
ample texte de evocare (Gheorghiu, 1980 : 212 sqq. ; Con-
temporanul, 1981a : 8 ; {tefan, 1982a-c). O seam\ de alte
nume sînt scoase din uitare : Aurel Biju (inventator al
unui tip de para[ut\), Grigore Bri[cu (realizatorul unui
126
model original de elicopter), Iustin Capr\ (inventatorul

unui rucsac pentru zbor), Filip Mihail (creatorul stabilo-
planului), Rodrig Goliescu („avioplanul Goliescu”), Conrad
Haas (racheta în trepte cu aripioare delta) sînt doar cî]iva
dintre pionierii aeronauticii mondiale, pe care nu doar
str\inii, ci românii în[i[i se pare c\ îi ignor\ ({tefan, 1968 :
46 ; Gheorghiu, 1979 : 123 sqq. ; id., 1980 : 17, 30 ; {tefan
& Nicolau, 1981a : 237).
Biologia româneasc\ este abordat\ de istoricii [tiin]ei
din epoc\ în mod similar : al\turi de personalit\]i cunos-
cute [i apreciate în lume (Gheorghe Marinescu, Grigore
Antipa, Emil Racovi]\, Victor Babe[), sînt aduse la lumin\
acte de pionierat sau simple contribu]ii neglijate de memo-
ria colectiv\ : Nicolae Milescu (valoroase observa]ii geobo-
tanice [i faunistice în Asia) ; Dimitrie Voinov (descoperito-
rul func]iei antitoxice a glandei intersti]iale [i cel care a
intuit în premier\ mondial\ func]ia secretorie a aparatului
Golgi) ; Daniel Danielopolu (precursorul biociberneticii) ;
Gh. K. Constantinescu (pionier al geneticii animale) ; Fr.I.
Rainer – creatorul unui „alfabet antropologic” foarte util [i
precursor al teoriei antiraseologice (Iftimovici, 1977 :
passim). Prin acumularea impresionant\ de nume [i date,
este generat\ imaginea unei (alte) ramuri a [tiin]ei în care
românii au fost mereu deschiz\tori de drumuri ori au
îmbun\t\]it semnificativ cuno[tin]ele existente. Aceast\
disciplin\ are, la rîndul ei, o istorie str\veche, ce coboar\
pîn\ la daci (ibid., 8 sqq.). În pur\ manier\ protocronist\,
unii autori reiau, chiar [i în lucr\ri de la care s-ar a[tepta
o expunere neutr\, mitul „românii – ap\r\torii Europei” [i
perechea antinomic\ trecutul glorios – vitregia istoriei.
Acest ultim mitologem este folosit de obicei pentru a subli-
nia excep]ionalitatea na]ional\, constînd aici în capaci-
tatea românilor de a da lumii realiz\ri meritorii, în pofida
circumstan]elor istorice defavorabile. Iat\, de exemplu,
cum se deschide un volum de istorie a biologiei autohtone :
127
Alexandra Tomi]\
„Acest meleag a fost, de-a lungul a peste 18 secole, poarta

care a ap\rat cetatea unde s-a f\urit [i s-a acumulat
cultura european\. În timp ce la Montpellier, Uppsala,
Zaragoza, Padova, Heidelberg [i în alte case universitare
[i academice, ascunse în spatele acestei por]i române[ti,
înv\]a]ii arborizau, disecau, construiau lunete cu care s\
p\trund\ tainele Universului, la noi se înfruntau buzdu-
gane [i izbeau ghiulele” (Iftimovici, 1977 : 12).
Psihologia româneasc\ pare s\ aib\ o frumoas\ tradi]ie
– cel pu]in bogat\ în protocronii, dac\ nu tocmai lung\ (de
altfel, se [tie c\ începuturile psihologiei [tiin]ifice mondiale
nu au nici dou\ secole –, poate de aceea indigeni[tii nu au
plasat mai departe în trecutul na]ional istoria acestei dis-
cipline). {tefan Odobleja este unul dintre numele invocate
cînd se discut\ atît priorit\]ile autohtone din psihologie, cît
[i frustr\rile create culturii na]ionale prin nerecunoa[terea
pionieratelor din diferite domenii. El este, sus]in proto-
croni[tii, p\rintele legitim al ciberneticii mondiale, pe care
a anticipat-o prin teoria psihologiei consonantiste ; abia
dup\ zece ani de la lansarea acesteia (1938), Norbert Wiener
a publicat cercet\rile care aveau s\-i aduc\ o nemeritat\
consacrare interna]ional\, în vreme ce lucr\rile românului
au r\mas necunoscute (Timbus, 1978 : 11 ; Dr\g\nescu,
1981 : 7 ; Veti[anu, 1982 : 3).
Matematica este, de asemenea, un domeniu foarte bo-
gat în priorit\]i române[ti, de care Solomon Marcus se
ocup\ atent, în numeroase articole [i c\r]i. Studiile lui
Pius Servien (Piu {erban Coculescu) au pus bazele cerce-
t\rilor privind opozi]iile dintre limbajul poetic [i cel mate-
matic, avînd numeroase contribu]ii [i în semiotica mu-
zical\ sau în filosofia [tiin]ei (Marcus, 1975 : passim ; id.,
apud Purcaru, 1986 : 242). Un alt exemplu pe care Marcus
îl invoc\ de obicei în dezbateri este cel al matematicianului
român Gabriel Sudan, care a reu[it s\ ob]in\ un rezultat
de mare valoare înaintea lui Ackermann, de[i comunitatea
128
[tiin]ific\ interna]ional\ nu cunoa[te acest lucru (Marcus,

1975 : 14 sqq. ; id, apud Purcaru, 1986 : 245-246 ; Oni-
cescu, 1981 : 101-108). Solomon Marcus este, la rîndul
s\u, un pionier în lingvistica matematic\, studiul semio-
ticii formale a folclorului, teatrologie matematic\, aplica]ii
matematice în muzic\, arte vizuale, chimie organic\
[.a.m.d. ({tefan & Nicolau, 1981a : 260). Matematica ro-
mâneasc\ este înc\ pu]in cunoscut\ peste hotare, apre-
ciaz\ protocroni[tii, de[i acest domeniu beneficiaz\ de un
adev\rat patrimoniu de pionierate pe plan mondial. Poetul
Ion Barbu (Dan Barbilian) nu este doar un inovator [i un
precursor al teoriilor semiotice, ci [i un matematician
vizionar, cu anticip\ri în geometrie [i limbaj matematic
(Marcus, 1975 : passim). Emanoil Bacaloglu (definirea
curburii unei suprafe]e plane), Spiru Haret (calculul orbi-
telor planetare, anterior lui Poincaré), Dimitrie Pompeiu
(func]ii analitice continue), Simion Stoilow (teoria topolo-
gic\ a func]iilor), Gheorghe }i]eica (geometrie diferen]ial\
centro-afin\), Octav Onicescu (contribu]ii originale la me-
canica newtonian\) sînt doar cîteva dintre figurile mai
frecvent citate în dezbaterile asupra priorit\]ilor române[ti
din acest domeniu (vezi, de exemplu, Marcus, 1975 :
passim ; id., 1977a : 4 ; id., 1977b : 11 ; {tefan & Neculau,
1981a : 58-72 ; Onicescu, 1981 : 127-132 ; Andreian Ca-
zacu, în Contemporanul, 1981b : 9).
Lingvistica are contribu]iile ei la colec]ia de protocronii,
o „pies\” exemplar\ fiind Sextil Pu[cariu, ale c\rui preocu-
p\ri [tiin]ifice au deschis cîteva direc]ii de cercetare în
dialectologia mondial\. Lingvistul suedez Alf Lombard, cu-
noscut românist str\in, la care Dan Zamfirescu face trimi-
teri frecvente în interven]iile lui, este citat ca opinie neutr\
[i competent\ inclusiv în chestiunea pionieratului româ-
nesc în lingvistic\ : „[în ce] m\ prive[te ca lingvist, a[ vrea
s\ men]ionez aici numele lui Sextil Pu[cariu. El a f\cut
ceea ce n-a f\cut nici un alt român : «Muzeul Limbii
129
Alexandra Tomi]\
Române» din Cluj, dirijat de el, buletinul Dacoromania al

acelui institut [i seria Atlaselor, întemeiate de Pu[cariu, au
orientat geografia lingvistic\ [i dialectologia în direc]ii noi
[i i-au dat acestei discipline impulsuri care au servit de
model [i în alte ]\ri. F\r\ [coala clujean\ din anii interbe-
lici, dialectologia mondial\ nu ar fi ast\zi ceea ce este.
Mul]umit\ acelui str\lucit om de [tiin]\, România este o
]ar\ protocronist\ [i în bran[a men]ionat\” (Lombard, apud
Zamfirescu, 1978, reluat în id., 2002 : 135 ; subl. D. Z.).
Piesa de rezisten]\ a protocronismului în [tiin]\ pare
s\ fie îns\ setul de „priorit\]i absolute” aduse în [tiin]a
mondial\ de c\tre români. Este vorba de idei [i teorii care
au pus bazele unor domenii din cunoa[terea uman\ [i ale
c\ror prestigiu [i valoare incontestabile sînt manipulate
de indigenism pentru a-[i înt\ri argumenta]ia : sonicitatea
(Gogu Constantinescu), biospeologia (Emil Racovi]\), lizo-
genia (Mihai Ciuc\) [i alte „cîteva sute de «fenomene»,
«efecte», «formule», «ecua]ii», «metode» ce poart\ [i ele nume
române[ti” ({tefan, în S\s\rman, 1981 : 7). La acestea se
adaug\ opere de pionierat atît de îndr\zne]e, încît
comunitatea [tiin]ific\ interna]ional\ înc\ nu a reu[it – e
vorba de anii ’80 – s\ le asimileze ori s\ le exploateze :
cabina de salvat echipajele de pe submarine (Emil Brum\-
rescu), scanarea activit\]ii cerebrale (Gheorghe Mari-
nescu), cinematografia în relief (Dumitru Daponte) sau
dictafonul lui Dinu C. Mereu]\ sînt printre cele mai impor-
tante ({tefan & Nicolau, 1981a : 263-264).
Evoc\rile actelor de pionierat sînt dublate de articole sau
simple incipit-uri care pledeaz\ pentru politica de eliminare
a „frustr\rilor” (chiar acesta este termenul !) generate de
uitarea, contestarea sau aruncarea în derizoriu a priori-
t\]ilor române[ti din [tiin]a [i tehnica mondiale. Foarte in-
teresant este c\ termenul de „protocronism” nu e folosit ca
atare în aceste interven]ii, preferîndu-i-se cel de „prioritate”
sau „pionierat” – ceea ce nu înseamn\ c\ majoritatea textelor
130
respective ar avea finalit\]i diferite de cele propriu-zis

protocroniste (cum ar fi interven]iile semnate de Dan
Zamfirescu, Edgar Papu sau Artur Silvestri, de pild\).
„Proclamarea priorit\]ilor gîndirii române[ti” este o
strategie cu dou\ obiective majore : de a stabili precur-
soratele autohtone absolute pe plan mondial (de exemplu,
Coand\, Vuia, Paulescu) [i de a face cunoscute pionie-
ratele nevalidate (Marcus, 1975 : 8 sqq. ; Bleahu, 1981 : 5 ;
Marcus, 1981 : 3 ; anchet\ de S\s\rman, 1981 : 6-7 ; Con-
temporanul, 1981b : 8-9 ; {tefan & Nicolau, 1981a : 10
sqq. ; {tefan în Costandache, 1983 : 4). Cele dou\ scopuri
se subsumeaz\ unei finalit\]i generale – aceea de a elimina
frustr\rile create [tiin]ei [i tehnicii na]ionale de culturile
mari. Nemul]umirile românilor fa]\ de acest tratament
injust s-au acumulat, creîndu-se un complex de infe-
rioritate care trebuie dep\[it. Se pot recunoa[te aici ele-
mente de retoric\ indigenist\ – „con[tiin]a retardatar\”,
„noua con[tiin]\ de sine a culturii române”, „voca]ia pro-
tocronic\ a culturii autohtone” [.a.m.d.
Dup\ anul 1977, presa central\ este împînzit\ de
articole cu net\ orientare protocronist\ (mai ales publica-
]iile cu orgolii culturale, cum erau Luceaf\rul, Suplimentul
literar-artistic al Scînteii tineretului, Flac\ra). Chiar dac\
termenul ca atare nu este utilizat în textele tip\rite, este
lesne de observat c\ abunden]a crescînd\ a referin]elor
indica nu atît o schimbare de mentalitate printre inte-
lectualii români, cît mai degrab\ r\spunsul prompt pe
care unii dintre ei îl dau la comand\ politic\. Revista
Flac\ra, p\storit\ de Adrian P\unescu, desf\[oar\ în anii
1977-1978 o întins\ campanie de pres\ menit\ s\ scoat\
din anonimat o multitudine de pionierate române[ti pe
plan mondial, mai ales în domeniul medico-farmaceutic
(vezi, de exemplu, Gherghinescu, 1978 : 14, sau seria de
articole publicate de Liviu Timbus în s\pt\mînalul amin-
tit). Interesant e c\ toate aceste precursorate se produc în
131
Alexandra Tomi]\
„epoca de m\re]e împliniri” (de pild\, noi descoperiri

medicale constituind priorit\]i române[ti la {imleu Silva-
niei), iar semnalarea lor insistent\ se face cu scopul de-
clarat de a evita tratamentul injust de care au avut parte
cele mai multe anticipa]ii indigene. Totu[i, astfel de cam-
panii de promovare a protocronismului scientist nu au
avut r\sunetul celor din critica [i istoria literar\, atît dato-
rit\ competen]ei de ni[\ pe care o presupune o dezbatere
pe teme tehnico-[tiin]ifice, cît [i capacit\]ii mai mari a
literaturii de a atrage capital simbolic (vezi supra, capitolul
„Protocronism românesc sau terapie prin mit”).
Protocronismul în literatur\ :
nu exist\ scriitori mici
Cele dintîi recuper\ri autohtoniste din beletristic\ i-au

vizat pe „marii clasici” ai literaturii române : Mihai Emi-
nescu, Ion Creang\, I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu. Se
dorea probabil ca valoarea intrinsec\ a operei lor s\ fie
amplificat\ [i proiectat\ în contemporaneitate inclusiv
prin plasarea acestor personalit\]i în punctul de start al
unor mari curente literare.
Mihai Eminescu a fost redescoperit ca unul dintre „ma-
rii precursori ai «poeziei moderne»” [i un preexisten]ialist
indenegabil (Papu, 1974 : 9-11 ; Papu, 1977 : 91-93). El a
v\dit afinit\]i precursoare – pentru literatura european\ –
cu tezaurul cultural indian (Bhose, 1983 : 3), fiind „primul
mare poet care integreaz\ India sensibilit\]ii europene”
(Zamfirescu, 1977, reluat în id., 2002 : 103). Mai mult,
intui]iile poetului prefigureaz\ teorii [tiin]ifice recente din
matematic\, semiotic\, fizic\, biologie, astronomie
[.a.m.d. (Marcus, 1989 : 179-221). O analiz\ minu]ioas\ a
manuscriselor [i a publicisticii eminesciene a scos la
iveal\ contribu]ii avant la lettre la teoria sociologic\
132
modern\ a rela]iilor dintre culturile metropolitane [i cele

periferice (B\descu, 2003 : 22 sqq.).
Ion Creang\ este extras din contextul ruralo-patriarhal
în care-l plasase critica literar\, fiind a[ezat în pozi]ia de
precursor genial al teoriilor moderne asupra automatiz\rii
[i intelectualiz\rii muncii manuale (Papu, 1977 : 133), dar
[i al conceptului literar de „absurd” (Papu, 1977 : 134) [i
poate chiar al aritmeticii narative studiate de poetica ma-
tematic\ (Marcus, 1989 : 222-225). Exegeza tradi]ional\
trebuie decli[eizat\, acceptînd ca pe o eviden]\ precurso-
ratul lui Creang\ în ce prive[te comicul absurdului [i
eugenionesciana tautologie „nimic nu e mai comic decît
comicul” (Munteanu, 1976 : 233, 238). Prin „procedeul al-
ter\rii psihologice a perspectivei asupra lucrurilor”, scrii-
torul poate fi considerat pionierul unor tehnici regizorale
foarte moderne (ibid. : 111), dar ceea ce îl face cu adev\rat
unic este modul în care sintetizeaz\ [i rafineaz\ tradi]ia
oral\ ; de aceea, el îi întrece pe cei mai cunoscu]i po-
vestitori ai lumii – Perrault, Tieck, Hoffmann, Rabelais,
Boccaccio, Homer, Sterne, Anatole France (ibid. : 107).
I.L. Caragiale contribuie cu o „inova]ie imens\ pe plan
mondial” : Cet\]eanul turmentat din comedia O scrisoare
pierdut\ este primul personaj simbolic, generic, din drama-
turgia universal\ (Papu, 1977 : 138-139). Scriitorul este [i
un precursor al viziunii teatrale moderne, antiliterare
(Zamfirescu, 1986, reluat în id., 2002 : 147), fixînd elemen-
tele principale ale conceptului de „dram\ modern\” înaintea
lui Craig, Tairov, Artaud (Constantinescu, 1974 : 7 sqq.). El
este „primul teoretician [i om de teatru modern adversar al
naturalismului”, dar [i un pionier al teoriei privind auto-
nomia teatrului (ibid. : 11, 58-59). Dramaturgul român este
adev\ratul anticipator al cli[eelor [i r\spunsurilor meca-
nice, introduse de Alfred Jarry [i Eugène Ionesco, [i nu
Gustave Flaubert (ibid. : 275 sqq.). Toate acestea fac din
Caragiale „omul de teatru complet” (ibid. : 312).
133
Alexandra Tomi]\
Lumea modern\ are de decriptat dou\ mesaje cruciale

din partea a dou\ con[tiin]e literare gigantice ale Europei
R\s\ritene : Dostoievski [i Sadoveanu (Anghel, 1971, apud
Papu, 1977 : 146). Receptarea operei l\sate de „Ceahl\ul”
literaturii române va fi decli[eizat\ dac\ se va în]elege c\,
prin scriitura lui, Sadoveanu a prefigurat gestul sapien]ial
al împ\c\rii dintre omul modern [i natur\ (Papu, 1977 :
157). Dintre to]i scriitorii mari ai lumii, Sadoveanu este
comparabil doar cu Goethe, pentru c\ numai ace[tia doi au
darul de a ilustra „circularul [i longiliniarul sau perfec-
]iunea [i infinitul” din literatur\ (Papu, 1972 : 8). Mult-invo-
catul titanism al scriitorului român îi oblig\ pe exege]ii s\i
protocroni[ti s\ fac\ uz doar de superlative : prin caracterul
ei „inepuizabil în perfec]iune”, opera sadovenian\ „se dove-
de[te a fi o excep]ie rar\ chiar pe planul universalit\]ii”
(ibid. ; subl. E.P.). Pentru a proba valoarea aceluia[i autor,
Paul Anghel recurge la o demonstra]ie cel pu]in curioas\ :
el juxtapune incipit-ul romanului Baltagul cu fragmente
antropogenetice similare din Biblie, Popol Vuh [i Rig-Veda.
„Concluzia” este pe m\sura exerci]iului exegetic : „Baltagul
lui Sadoveanu face parte din aceast\ familie de texte, nu
atît prin nara]iune, cît prin ton” (Anghel, 1975 : 65). De
altfel, în epoca de „revalorificare a mo[tenirii culturale”,
Mihail Sadoveanu are destinul previzibil al clasicilor din
literatur\ pe care regimul îi alege pentru a-l reprezenta [i
legitima : opera scriitorului este reexplorat\ [i reorientat\,
pentru a servi scopurilor „formative” ale noii metode critice.
Pentru protocroni[ti, literatura român\ este mult mai
bogat\ în acte de pionierat mondial decît se crezuse. Chiar
[i scriitorii a[eza]i de critica literar\ în e[alonul al doilea
sau al treilea ori l\sa]i pe seama exegezelor docte au fost
revaloriza]i [i adu[i în Panteon58 . Vasile Alecsandri, Costa-
58. K. Verdery (1994 : 191) afirm\ c\ „[v]alorile literare trecute pe

care le ap\ra protocronismul nu erau nicidecum fictive”.
Aser]iunea este formulat\ de aceea[i cercet\toare care, în
134
che Negruzzi, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Heliade-R\-

dulescu, Grigore Alexandrescu, Ion Agârbiceanu, Mihail
Sorbul, Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Dimitrie Cante-
mir, Neagoe Basarab [i chiar Nicolae B\lcescu sînt exemple
de precursori ale c\ror contribu]ii proiecteaz\, prin tr\s\turi
cu totul surprinz\toare, literatura român\ în universalitate.
Alecsandri este cel dintîi „care ilustreaz\ pastelul ca
gen literar în lumea modern\” [i primul poet impresionist
(Papu, 1977 : 72). El este scriitorul total al literaturii noas-
tre, prin congruen]a dintre oper\ [i biografie (Zamfirescu,
1983a : 224).
Costache Negruzzi îl preced\ pe Flaubert în realism ; de
fapt, el este „[i primul pe plan mondial care aplic\ radical
realismul la o nara]iune istoric\” (Papu, 1973a : 12 ; id.,
1977 : 52). Ba chiar „am putea s\ detect\m indicii vagi de
limbaj al «absurdului» în comediile lui Alecsandri” (Papu,
1983 : 13). Protocronismul îi face „dreptate” Hortensiei
Papadat-Bengescu, alunecat\ în uitare [i desuetudine :
romanele ei anun]\ „noul val” ap\rut ulterior în literatura
occidental\. Prin Ion Heliade-R\dulescu, poezia român\ a
fost cea dintîi care a cucerit teritoriul „st\rilor «impenetra-
bile» produse prin dezechilibrele de natur\ sexual\ ale
adolescen]ei”, care au fost sondate [i explorate cu ajutorul
unui ghid psihanalitic experimentat (Papu, 1977 : 61).
Împletirea dintre Romantism [i Clasicism a fost realizat\
pentru prima dat\ de Grigore Alexandrescu (Papu, 1977 :
alte rînduri, a refuzat s\ judece axiologic e[ecurile protocro-

niste, sub pretextul c\ valoarea literar\ e, oricum, o no]iune
relativ\. Pe de alt\ parte, criticul Nicolae Manolescu, într-o
savuroas\ conferin]\ ]inut\ la Cluj, în martie 1999, pe tema
supravie]uirii esteticului sub cele trei valuri ideologice care
l-au periclitat (cronologic : proletcultismul, structuralismul,
protocronismul), remarc\ tendin]a „noii metode critice” de a
uniformiza valorile prin elogierea excesiv\ a aproape oric\rei
produc]ii literare (Manolescu, 1999 : 21).
135
Alexandra Tomi]\
17), iar Agârbiceanu, cu romanul Arhanghelii (1913),

deschide seria prozelor care au ca protagonist un element
inanimat (Papu, 1977 : 18). Mihail Sorbul [i George Ci-
prian sînt precursori str\luci]i ai dramei moderne (Con-
stantinescu, 1977a : 8).
„Ca stare liric\ foarte modern\”, poezia lui George Ba-
covia anticipeaz\ existen]ialismul liric francez, iar o ana-
liz\ mai atent\ relev\ faptul c\ „bacovianismul dep\[e[te
ca rafinament liric baudelairismul [sic ! – A.T.]. Starea de
criz\ anun]at\ de poezia lui Bacovia e mult mai modern\
decît la Baudelaire” (Mincu, 1977b : 9). Unii exege]i v\d în
George Bacovia precursorul [i profetul lirismului din se-
colul al XX-lea (Matta, apud Papu, 1973c : 12 ; Zamfirescu,
1983a : 74).
Lirica lui Ion Barbu anticipeaz\ abord\ri semiotice dez-
voltate ulterior de Umberto Eco, Roland Barthes, Julia
Kristeva [i grupul Tel Quel, astfel încît, „comparînd ast\zi
cutare propozi]ie a sa cu achizi]iile de ultim\ or\ ale teoriei
semiotice, se poate constata c\, [i demonstra c\ anticip\-
rile barbiene în acest sens nu erau întîmpl\toare” (Mincu,
1981 : 10 sqq.). Mai mult, poetul intuie[te „experien]a
metaliterar\” din Pr\bu[irea casei Usher, de E.A. Poe, cu
mult înaintea exegezelor moderne (ibid. : 87).
Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu Caragiale antici-
peaz\ cu trei decenii maniera stilistic\ a romanului Ghe-
pardul de Lampedusa, cele dou\ scrieri fiind echivalente
valoric (Papu, 1977 : 181). Elemente din le nouveau roman
[i opera aperta apar pentru prima dat\ în lume la Camil
Petrescu (id., 1977 : 195).
Gra]ie protocronismului, Bogdan Petriceicu Hasdeu
intr\ într-un „dialog revelator”, peste timp, cu Emile Zola,
scriitorul român fiind precursorul naturalismului în litera-
tur\ (Zalis, 1983 : 6). La o lectur\ atent\ a scrierii has-
deiene Micu]a, se pot detecta indicii precursoare de limbaj
al absurdului (Papu, 1983 : 14-16).
136
Demiurgul, o pies\ de teatru a lui Vasile Voiculescu, în

general neglijat\ de critica literar\, surprinde prin actua-
litatea ei ; ba chiar „impune prin for]a vizionar\” [i prin
„concepte, tendin]e [i forme sociale asupra c\rora, am
putea spune, abia azi am ob]inut o perspectiv\ real\” (Tu-
tungiu, 1984 :1, 6). Opera respectiv\ preced\, ca idee
artistic\, dar [i întrece valoric scrieri similare celebre,
cum sînt R. U. R. a lui Karel Åapek [i Fizicienii lui
Dürrenmatt (ibid.).
Dimitrie Cantemir este recuperat f\r\ rezerve, fiind
considerat „unul dintre cele mai uluitoare genii «anticipa-
toare» europene, comparabil cu Leonardo da Vinci” (Zamfi-
rescu, 1978, reluat în id., 2002 : 119). El nu este doar un
preromantic (Papu, 1977 : 42), ci [i „pionierul integr\rii
culturii turce[ti în comunitatea spiritual\ european\”
(Zamfirescu, 1978, reluat în id., 2002 : 118). Scrierile sale
con]in valoroase contribu]ii pentru logic\ [i filosofie (Du-
mitriu, 1975 : 1051-1054). Pe m\sur\ ce retorica proto-
cronist\ prolifereaz\, principele moldovean cî[tig\ tot mai
mult prestigiu ca ilustru deschiz\tor de drumuri în cultura
universal\ : precursor al literaturii europene de inspira]ie
oriental\ (Zamfirescu, 1975 : 79-80) ; anticipator al enci-
clopedismului francez (id., 1981 : 145) ; primul istoric re-
marcabil al unui imperiu european [i al unui popor de pe
acest continent (ibid.) ; anticipator al ideilor „risorgimen-
tale” [i precursor al lui Herder, Ranke, Michelet, Quinet,
Lamennais, Mickiewicz, Fichte (ibid. : 164 sqq.) ; „primul
mare clasic al muzicii turce[ti” [i premerg\tor genial al lui
Swift [i Montesquieu (ibid.).
Un caz interesant îl constituie Neagoe Basarab. Vechi
de secole [i cam perimat, „testamentul” pedagogico-moral
al acestuia, Înv\]\turile lui Neagoe Basarab c\tre fiul s\u
Teodosie (considerat de unii apocrif), este tradus din sla-
von\ [i publicat în edi]ie [tiin]ific\ abia în 1970. Alonja
protocronist\ îl repune în drepturi cu atîta vigoare, încît
137
Alexandra Tomi]\
domnitorul scriitor este proiectat în rînd cu Dante, Ma-

chiavelli [i Baltasar Gracián (Ungheanu, 1982a : 152,
161), pe care în anumite pasaje îi anticipeaz\, dar îi [i
întrece, atît din punct de vedere stilistic, cît [i în privin]a
„nout\]ii de spirit [i crea]ie” (Papu, 1977 : 22-23 ; Zamfi-
rescu, 1983 : 476 ; Chi]imia, în Înv\]\turile…, 1984 : 367).
Redescoperit, Neagoe Basarab nu numai c\ surclaseaz\
scriitorii români ai secolului al XX-lea, ci este o piatr\ de
hotar în politologia mondial\. Afirma]iile exorbitante sînt
emise de c\tre Dan Zamfirescu, interesat de literatura
român\ veche [i cu un apetit aparte pentru Înv\]\turile...
domnitorului amintit59 : „Acest suflu de profund\ omenie
[i de subordonare a politicii fa]\ de valorile morale deose-
be[te pe Neagoe de Machiavelli [i-i creeaz\, ast\zi, superio-
ritatea. Omenirea a ajuns pe pragul în care a înlocui pe
Machiavelli prin Neagoe a devenit o alternativ\ de via]\ !
Neagoe Basarab este cel mai «actual» scriitor român. El
vorbe[te universului, acum 470 de ani, aceea[i limb\ pe
care o vorbe[te poporul s\u ast\zi [sic ! – A.T.]” (Zamfi-
rescu, 1982c : 12 ; subl. D.Z.).
59. Se pare c\ interesul manifestat de Dan Zamfirescu fa]\ de

Înv\]\turile lui Neagoe Basarab c\tre fiul s\u Teodosie i-ar fi
adus acestuia consacrarea ca specialist în literatur\ român\
veche, mai ales dup\ ce, împreun\ cu Florica Moisil [i G.
Mih\il\, a tip\rit în 1970 „edi]ia epocal\” dedicat\ respectivei
scrieri (cf. Zamfirescu, 2003 : 7 sqq., volumul I). Zamfirescu a
invocat adesea preocup\rile lui de literatur\ român\ veche,
iar ceilal]i protocroni[ti au încercat constant s\ înt\reasc\
percep]ia public\ asupra „pasiunii intelectuale” a confratelui
lor – de exemplu, „Cine zice Dan Zamfirescu se gînde[te,
imediat, la… Neagoe Basarab” (Br\escu, 1983b : 3). Totu[i,
cele mai multe dintre contribu]iile lui la studiul literaturii
vechi au fost reflec]ii encomiastice în registru publicistic asu-
pra voca]iei protocronice [i a destinului de excep]ie al culturii
române (via magna este sintagma pe care acest scriitor a
încercat s\ o impun\ cu privire la calea m\rea]\ pe care
138
O dat\ descoperit\, polisemia latent\ a literaturii ro-

mâne vechi (Negrici, apud Silvestri, 1977 : 8) este exploa-
tat\ cu mari beneficii de autohtoni[ti. Înc\ din 1963, Dan
Zamfirescu pleda insistent pentru reforma radical\ a isto-
riei culturii române scrise, sus]inînd c\ plasarea începu-
turilor acesteia în secolul al XIV-lea este inadmisibil\,
„cînd pe teritoriul ]\rii noastre se g\se[te cea mai veche
inscrip]ie chirilic\ descoperit\ pîn\ ast\zi – datînd din
secolul al X-lea – [i cînd cercet\rile dovedesc pe zi ce trece
c\, pe p\mînt românesc, cultura în limba slav\ a fost cu-
noscut\ cu mult înainte de întemeierea statelor feudale”
(Zamfirescu, 1963, reluat în id., 1981 : 21 ; subl. D.Z.). O
atare schimbare de perspectiv\ ar fi alimentat, bineîn]eles,
o multitudine de reflec]ii protocroniste asupra actelor de
pionierat din literatura na]ional\. Indigeni[tilor nu le-a
fost dificil s\ „constate”, prin urmare, faptul c\ Romantis-
mul european s-a preconturat în Moldova, prin Dosoftei,
[i c\ sensibilitatea artistic\ a lui Neculce anun]\, în pro-
zele acestuia, fibra liric\ din baladele preromantice [i
romantice care apar cîteva decenii mai tîrziu (Papu, 1977 :
88-89). Poezia lui Dosoftei anticipeaz\, de altfel, celebra
cultura na]ional\ ar fi parcurs-o veacuri de-a rîndul [i la care

ar trebui s\ se întoarc\). Zamfirescu s-a revendicat în dese
rînduri de la aceast\ arie de competen]\ pentru a da mai
mult\ credibilitate [i pertinen]\ afirma]iilor sale net proto-
croniste, dar [i pentru a-[i formula profesiunea de credin]\
subsecvent\ – ap\r\tor [i promotor al tradi]iei valoroase în
calitate de bun cunosc\tor al ei (vezi, de pild\, Zamfirescu,
1977b : 10 ; id., în Br\escu, 1983a-b ; id., 2002 : 152 ; id.,
2003 : 7, volumul I). De altfel, înc\ din tinere]e, el s-a num\rat
printre cei care s-au str\duit s\ demonstreze c\ Înv\]\turile…
nu reprezint\ un text apocrif [i compilat din alte scrieri, ci o
oper\ original\, conceput\ chiar de Neagoe Basarab. Se pare
c\ teza sa nu a fost în cele din urm\ acceptat\ de comunitatea
[tiin]ific\, de[i ceilal]i autohtoni[ti au sus]inut validitatea ei
incontestabil\ (e.g., Ungheanu, în Iorga, 1988 : 256).
139
Alexandra Tomi]\
sintagm\ jestokii vek („acest veac greu”) a lui Pu[kin

(Zamfirescu, 1981 : 119). Scrierile lui Miron Costin anun]\
teoria corsi e ricorsi, sistematizat\ de Giambattista Vico
(Zamfirescu, 1983 : 176). Cronicarul moldovean de]ine [i
un pionierat literar de natur\ extraestetic\, dar foarte drag
protocroni[tilor, care v\d în el un str\lucit precursor al
literaturii „ca arm\ în serviciul luptei politice [i diplo-
matice na]ionale” (id. : 118).
Poezia popular\, considerat\ îndeob[te o crea]ie de
interes etnografic, de[i cu cert poten]ial pentru literatura
cult\, devine un material imaginativ extrem de fecund pen-
tru scrierile protocroniste. Edgar Papu este convins c\
folclorul românesc anun]\ cu secole înainte absurdul [i
antiliteratura ap\rute în Occident abia la finele veacului al
XIX-lea (Papu, 1983 : 10 sqq.). Acela[i autor încearc\ s\
demonstreze c\ din folclor [i dintr-o anume propensiune
cognitiv\ intrinsec\ românilor s-au nutrit ini]iativele din
literatura na]ional\ cult\ a ultimelor dou\ veacuri : „Popo-
rul nostru se recunoa[te a fi puternic înclinat spre culti-
varea absurdului. Natura sa ra]ional\ [i echilibrat\ s-a
v\zut mereu jignit\ de-o avalan[\ milenar\ de nonsensuri
[i stupidit\]i, s\rite din ordinea fireasc\ a lucrurilor […].
Acest filon al nostru nu numai c\ îl precede [sic ! – A.T.] pe
Alfred Jarry, dar îl [i dep\[e[te ca pondere func]ional\ în
cadrul istoriilor literare respective” (Papu, 1983 : 13). Fol-
clorul este [i sursa unor motive precum fata morgana,
avatarul, enigma [.a.m.d., pe care Papu (1983 : 35 sqq.) le
consider\ tipice („stenoterme”) literaturii noastre. În reto-
rica indigenist\, astfel de particularit\]i insolite – de[i nu
se constituie ca „protocronii” propriu-zise – sînt c\utate
tocmai pentru c\ par s\ satisfac\ defini]ia extins\ a con-
ceptului, aceea de afirmare vehement\ a oric\rei tr\s\turi
de specificitate a culturii române[ti. Paul Anghel mediteaz\
la un „model magic” al folclorului autohton, ca prim\ etap\
de dezvoltare a unei literaturi atît de vechi, încît este
140
„contemporan\ ca vîrst\ cu prima literatur\ a omenirii” ;

tot prin aceste crea]ii genuine, „«[i]e[irea din natur\» s-a
f\cut mai de timpuriu la noi ca [i aiurea” (Anghel, ma-
nuscris din anii ’70, publicat în id., 2002 : 74, 76).
Literatura recent\ este [i ea obiect al analizelor autoh-
toniste, care caut\ neobosit noi „dovezi” privind voca]ia
protocronic\ a culturii na]ionale. Arta narativ\ „f\r\ osa-
tur\ retoric\” a lui Marin Preda este considerat\, de exem-
plu, o valoroas\ anticipare a neorealismului italian (Zalis,
1987 : 6). Controversatul Eugen Barbu îi impresioneaz\
pe exege]ii indigeni[ti prin faptul c\ „nimeni pîn\ la el n-a
evocat o schem\ topografic\ de teren [sic ! – A.T.] care s\
ne aminteasc\ atît de apropiat fund\tura în p\mînt cu
care, dintru început, s-a imaginat iadul” (Papu, 1984 : 1).
Protocroniile furnizate de literatura contemporan\ aveau
probabil marele merit de a „demonstra” c\ izvorul antici-
p\rilor române[ti nu secase, ci, dimpotriv\, c\ marea
tradi]ie cultural\ indigen\ se dezvoltase spectaculos „în
contextul str\lucitei perioade creatoare a culturii noastre
din ultimele decenii” (ibid.).
Un [ir nesfîr[it de anticipatori geniali
Celebritatea european\ de care Petru Movil\ se bucura în

prima jum\tate a secolului al XVII-lea este reanimat\ de
partizanii „noii metode critice”, care v\d în acest personaj
„un exemplu clar nu numai de protocronism, dar [i de
«avangardism» [i «profetism» […], din moment ce nu numai
a anticipat marele fenomen de «occidentalizare» a R\s\ri-
tului […], dar l-a [i preg\tit [i a militat pentru el” (Zamfi-
rescu, 1978, reluat în id., 2002 : 117-118). {i a doua jum\-
tate a secolului al XVII-lea românesc este acoperit\ de
glorie, prin lucrarea Descrierea Chinei a lui Nicolae Mi-
lescu. De[i se cunoa[te c\ opera respectiv\ este un plagiat,
141
Alexandra Tomi]\
autorul este exonerat de c\tre autohtoni[ti tocmai pentru

„«accentele protocronice» apar]inîndu-i în exclusivitate”
(ibid.).
Epoca Luminilor este prefigurat\ de „despotismul lumi-
nat” al lui Constantin Brîncoveanu (Tudor, 1986a : 20).
Mi[c\rile na]ionale din Banat fac dovada unui „liberalism
timpuriu” (Boc[an, apud Du]u, 1983 : 4). Prin {coala Arde-
lean\, iluminismul românesc „a fost, împreun\ cu cel ita-
lian, printre pu]inele care a [sic ! – A.T.] dep\[it caracterul
interna]ional al acestui curent, promovînd [i ideea eman-
cip\rii na]ionale” (Papu, 1974 : 9). Mai mult, cercet\torii ar
fi demonstrat existen]a unui preiluminism românesc, ce
preg\te[te „creativitatea proprie [i specificul iluminismului
românesc” propriu-zis (Luceaf\rul, 1983a : 1, 3).
Cunoscut aproape exclusiv ca istoric [i revolu]ionar
pa[optist, Nicolae B\lcescu60 este integrat în discursul
protocronist, devenind rapid un fecund subiect de medi-
ta]ie istoric\, artistic\ [i literar\. El este prezentat succe-
siv ca precursor în sociologie, literatur\, politologie (Dr\-
gu[anu, în Boia, 1998 : 98 sqq.).
Critica [i istoriografia literar\ româneasc\ au propria
lor galerie de personalit\]i cu opere anticipative. Maiorescu,
Gherea, Ibr\ileanu, Zeletin [i Lovinescu au formulat, cu
cinci-[ase decenii înainte de apari]ia lor pe plan mondial,
principiile sociologiei evolu]ioniste sau ale neoevolu]ionis-
mului, astfel încît se poate vorbi cu mîndrie de preexisten]a
unui neoevolu]ionism sociologic românesc61 (B\descu,
2003 : 30 sqq.). Gra]ie complexit\]ii [i ineditului scrierilor
sale, Titu Maiorescu – de[i pe alocuri, în opera original\,
60. Pentru detalii privind modul în care propaganda comunist\

din România a ajustat succesiv memoria [i contribu]iile
acestei personalit\]i, vezi Adrian Dr\gu[anu, în Boia, 1998 :
98-132.
61. Reamintim, în context, faptul c\ opera acestor personalit\]i
a fost reeditat\ cu instrumentele „prelu\rii critice”, ei fiind,
142
indigest pentru autorit\]ile comuniste – a fost, de aseme-

nea, recuperat de protocroni[ti, care au v\zut în el „primul
mare critic european anti-tainian [i anti-saintebeuvian”
(Zamfirescu, apud Ungheanu, 1982a : 163 ; Zamfirescu,
1983a : 245, not\ de subsol). Contribu]iile lui logico-filoso-
fice sînt remarcabile anticip\ri privind natura axiomelor (o
direc]ie dezvoltat\ mai tîrziu de Poincaré), originea adev\ru-
lui geometric (prefigurîndu-i pe Goblot [i L. Rougier) [i
reevaluarea concep]iei leibniziene asupra adev\rului mate-
matic [i a demonstra]iei, direc]ie teoretizat\ ulterior de
Couturat (Dumitriu, 1975 : 1069).
Cel dintîi critic marxist european [i pionierul socio-
logiei literaturii moderne este Constantin Dobro-
geanu-Gherea (Ungheanu, 1985 : 440), în timp ce Nicolae
Iorga este chiar întemeietorul acestei ramuri a sociologiei
(Ungheanu, în Luceaf\rul, 1977e : 3). Prin studiile sale de
istoria comer]ului [i a industriei române[ti, domenii pe
care le abordeaz\ în manier\ pre-braudelian\, Iorga este
[i unul dintre marii precursori ai istoriografiei moderne
(Petrescu, 1986 : 6).
Entuziasmul indigenist a scos din uitare cî]iva filosofi
români de la sfîr[itul secolului al XIX-lea sau începutul
secolului al XX-lea, proiectîndu-i în prim-planul filosofiei
moderne. C. R\dulescu-Motru a prefigurat metamorfozele
filosofiei occidentale (Purcaru, 1986 : 131 sqq.). Vasile
Conta ilustreaz\ un pionierat de mare valoare pentru co-
muni[ti, fiind „primul promotor al unei concep]ii ateiste
militante, fundamentat\ [i argumentat\ filosofico-[tiin]i-
fic”, precursor al determinismului obiectiv, anticipator al
opera]ionalismului [i al teoriilor neurofiziologice moderne
(Popescu-Neveanu, 1982 : 6-7). Tot el l-a influen]at pe Herbert
a[adar, victime sigure ale revizionismului istoric care, prin

mijloace specifice, putea s\ modifice substan]ial semnifica]ia
unui text în direc]ia dorit\ de neoproletcultism (vezi [i Ver-
dery, 1994 : 332, nota 23).
143
Alexandra Tomi]\
Spencer prin teoria de pionierat asupra modula]iei

universale (Papu, 1991, reluat în id., 2005 : 231). „Meca-
nica social\” a lui Spiru Haret este prima oper\ din cerce-
tarea interdisciplinar\ a fenomenelor sociale (Marcus,
apud Purcaru, 1986 : 243). R\dulescu-Motru, reflectînd
asupra func]iei pur metodologice a logicii, anticipeaz\
concep]ia actual\ a unor logicieni [i filosofi ai [tiin]ei,
cum ar fi N. Goodman (Dumitriu, 1975 : 1081). Pledoaria
pentru tradi]ia logico-filosofic\ româneasc\ nu a vizat
doar inten]ia de a o scoate din umbr\, prin semnalarea
unor acte de pionierat, ci [i dorin]a de a-i reconstrui
istoria, plasîndu-i-se începuturile cît mai departe în tre-
cut : „de[i înc\ nu dispunem de indica]ii formale, putem
emite ipoteza c\ filozofia [i logica apar în ]\rile române[ti
odat\ cu reînvierea lor la Constantinopole, deci prin seco-
lul al X-lea sau al XI-lea” (Dumitriu, 1975 : 1042).
În pictur\, românii se pot mîndri cu precursoratul lui
Ioan Andreescu, a c\rui viziune dep\[e[te „nu numai
Barbizonul, dar [i Impresionismul, Postimpresionismul
cézannian [i Fauvismul, înscriindu-se într-o categorie cu
totul aparte” (Bouret, apud Zamfirescu, 2002 : 129).
În muzic\, arheologia protocronist\ scoate la iveal\ un
[ir nesfîr[it de anticipatori geniali, construind o tradi]ie
nefragmentat\ a ini]iativelor române[ti. Originat\ în mitul
lui Orfeu Tracul, muzica româneasc\ parcurge triumf\tor
Evul Mediu, inovînd arta sonor\ bizantin\ [i, prin doinele
ce anun]\ „«aleatorismul» contemporan” cu asimetria lor
ritmic\ ultramodern\, popose[te în culegerile vizionarului
Anton Pann, care devine astfel un str\lucit precursor al lui
Olivier Messiaen [i Béla Bartók (Popovici, 1977 : 6). Secolul
XX abund\ în opere de pionierat ale muzicii române[ti :
George Enescu impune o nou\ perspectiv\ de interpretare
a lui Ceaikovski (Zamfirescu, 2002 : 122-123), D.G. Kiriac
[i Gh. Cucu inoveaz\ mi[carea coral\ european\, Paul
Constantinescu revolu]ioneaz\ muzica vocal-simfonic\
144
mondial\ prin oratoriile sale, iar Tiberiu Olah, Aurel Stroe,

{tefan Niculescu, Cornel }\ranu [i mul]i al]ii uimesc prin
inova]iile lor neomodale [i poliritmice (Popovici, 1977 : 6).
Arta sonor\ popular\ a românilor este o alt\ m\rturie a
voca]iei protocronice a culturii noastre, din care emerge
„un formidabil protocronism al lumii Euterpei”, ce face
absurd\ orice inten]ie de a sincroniza muzica autohton\ cu
„o anume avangard\ obosit\ [i antiromâneasc\”, afirmat\
prin alte p\r]i ale lumii (id., 1987 : 6). Concluzia este
indubitabil\ : „muzica româneasc\ are toate calit\]ile avan-
g\rzii occidentale, minus defectele ei ! ! ! [sic ! – A.T.]” (Ro-
man Vlad, apud Popovici, 1977 : 6).
Cum ne-am anticipat pe noi în[ine
Un aspect insolit [i probabil epifenomenal al eforturilor de

a ilustra adecvat conceptele de „specificitate cultural\” [i
„cultur\ cu voca]ie protocronic\” este ceea ce am numi
„protocronism intern (domestic, vernacular)”. Sigur, el nu
este men]ionat ca atare în nici unul dintre textele autohto-
niste. Aceast\ ciud\]enie iscat\ de febricitatea indigenist\
const\ în evocarea unei serii de priorit\]i ce au ca puncte
de referin]\ nu elemente din cultura universal\ (de pild\,
romantismul sau primul zbor din lume cu un avion), ci din
cultura na]ional\. Cu alte cuvinte, un fel de „ne-am antici-
pat pe noi în[ine”. Referin]a este adesea extrem de subiec-
tiv\, fiind inventat\ ad-hoc, mai ales în textele de istorie
literar\. Manierismul formul\rilor este, de aceea, mai pro-
nun]at în compara]ie cu textele ce etaleaz\ protocronii
propriu-zise (pionierate pe plan mondial). Probabil c\ în
imaginarul indigenist protocroniile vernaculare tindeau s\
amplifice str\lucirea unei culturi cu o excep]ional\ che-
mare spre avangard\. În plus, seria de pionierate interne
putea s\ creeze impresia de tradi]ie cultural\ neîntrerupt\
145
Alexandra Tomi]\
– una dintre marotele retoricii comuniste. „Produsele” de

acest tip sînt numeroase, ap\rînd atît în scrieri autohto-
niste de istoria [tiin]ei [i tehnicii, cît [i în lucr\ri de istorie
literar\ (cele mai spectaculoase exemple se afl\ totu[i în
acestea din urm\). Autorii lor vin, a[adar, din domenii
diferite, dar campionul protocronismului „domestic” r\-
mîne, f\r\ îndoial\, Dan Zamfirescu, cel care [i utilizeaz\
în exces sublinierile, ca mijloc stilistic de eviden]iere a
pionieratelor autohtone. Interesant este c\ unele exemple
de precursorat intern se reg\sesc [i în texte anterioare
lans\rii conceptului de c\tre Edgar Papu (1974).
Dintre figurile evocate, Dimitrie Cantemir pare s\ fi
atras cele mai multe contribu]ii de acest tip, lucru expli-
cabil dac\ ne gîndim la complexitatea [i amploarea scrie-
rilor lui. Domnitorul nu numai c\ a prefigurat curente [i
realiz\ri culturale universale (vezi supra, acest capitol) ;
pe plan intern, el a fost primul nostru istoric de art\ (Sava
Nanu, 1973 : 10), primul muzician român proeminent,
anticipîndu-l prin sensibilitate pe George Enescu (Popo-
vici, 1966 : 12-13 ; Cosma, 1973 : 12), „primul român des\-
vîr[it”, „primul care se simte, în fa]a universului, a istoriei
[i viitorului, purt\torul de cuvînt al tuturor românilor”, „pri-
mul autor al no]iunii care circumscrie unitatea româ-
nilor”, instituind astfel „tipul cantemirian în cultura
român\” (Zamfirescu, 1981 : 146, 150 ; subl. D.Z.). Opera
Divanul este „prima crea]ie filozofic\ original\ scris\ de
un român în limba român\ [i prima carte nebisericeasc\
[i nejuridic\ tip\rit\ în române[te” (ibid. : 155). Prin Istoria
ieroglific\, Dimitrie Cantemir se arat\ drept „primul scrii-
tor român care, înainte de Eminescu, încearc\ s\ ne co-
boare cu ajutorul cuvîntului la îns\[i [sic ! – A.T.] originile
tainice ale materiei [i existen]ei – [i se dovede[te un
remarcabil predecesor” ; nici mai mult, nici mai pu]in, el
„na[te cuvintele literaturii române” (T\n\sescu, 1970 :
138, 199). Competen]a principelui în materie de turcologie
146
este incontestabil\ ; protocroni[tii consider\ îns\ c\ acest

atribut ar fi mai vizibil dac\ îl vor interpreta ca pe un act
de pionierat, consemnînd c\ „era pentru prima oar\ cînd
unui c\rturar român i se recuno[tea întîietatea absolut\
într-o disciplin\ [tiin]ific\” (Zamfirescu, 1981 : 157). Avan-
gardismul domnitorului este cople[itor, fiindc\ tot el poate
fi considerat în egal\ m\sur\ „precursor imediat al ctito-
rilor culturii noastre moderne” [i „întîiul nostru gînditor [i
scriitor politic modern”, anticipîndu-i pe Nicolae B\lcescu,
Mihail Kog\lniceanu, Mihai Eminescu [i Nicolae Iorga
(ibid. : 166). Chimia româneasc\ îi datoreaz\ [i ea lui
Cantemir cea mai veche lucrare din domeniu ({tefan &
Nicolau, 1981a : 36).
Dosoftei nu este doar „p\rintele poeziei române”, ci,
prin m\iestria artistic\ a versurilor psalmice, întrece mo-
delul polonez din epoc\, scriind în limba cea mai elevat\
[i totodat\ cea mai adînc înr\d\cinat\ în graiul popular
pe care o avea aria cultural\ r\s\ritean\ (Zamfirescu,
1975 : 70 sqq.). Tot el „a teoretizat primul necesitatea in-
troducerii poeziei ca gen literar în cultura român\”, fiind
[i „autorul primei poezii patriotice” din literatura noastr\
(id., 1981 : 123 sqq.).
În calitate de rezervatar al enciclopedismului cantemi-
rian, B.P. Hasdeu ofer\ un foarte bogat material de medi-
ta]ie pentru indigeni[ti. Scriind despre el, Dan Zamfirescu
acumuleaz\ date biobibliografice în bun\ m\sur\ reale,
îns\ tocmai aceast\ aglutinare de etichete „proto” ]inte[te
s\ produc\ un anume efect stilistic. Hasdeu este autorul
primului „proiect grandios” al dic]ionarelor limbii române,
cel dintîi care demonstreaz\ cu argumente continuitatea
noastr\ lingvistic\, precursor al lui Vasile Pârvan [i Nico-
lae Iorga, cel care impune un stil nou culturii na]ionale,
un pionier în folcloristica româneasc\, întîiul combatant
al tezelor roesleriene etc.,etc. (Zamfirescu, 2003 : 69-89,
volumul II).
147
Alexandra Tomi]\
Figura lui Mihai Eminescu nu avea cum s\ lipseasc\

nici m\car din defilarea ceva mai modest\ a „protocronis-
mului domestic”. În contextul în care cercet\rile lui Ale-
xandru Oprea p\reau s\ fi demonstrat definitiv c\ poetul
nu a fost în nici un caz na]ionalist [i xenofob, începuser\
deja reflec]iile de tip protocronic pe marginea textelor sale
publicistice. I.M. Popescu remarc\ într-un eseu actul de
pionierat eminescian inclusiv în materie de exprimare a
sentimentelor patriotice : „[Mihai Eminescu] este primul
model exemplar românesc de m\rime universal\ în care
declara]iile de principii se afl\ în acord des\vîr[it cu aplica-
rea principiilor, iar din acest motiv originalitatea modelului
consist\ în înl\turarea ferm\ a na]ionalismului de cafenea
[i a patriotismului de parad\” (Popescu, 1987 : 58).
O mul]ime de alte nume sînt scoase din uitare pentru a
pavoaza redescoperita via magna a culturii na]ionale. Ti-
motei Cipariu este pur [i simplu un „erou plutarhian” în
receptarea protocronist\ : primul om de cultur\ transilv\-
nean care s-a ridicat din iob\gime, cel dintîi membru
român al unei societ\]i str\ine de orientalistic\, întemeie-
torul studiului sistematic al literaturii române vechi, antici-
patorul [i emulul lui Hasdeu [.a.m.d. (Zamfirescu, 2003 :
51-54, volumul II). Nicolaus Olahus are la rîndul lui meri-
tul de a fi premerg\torul „voca]iei noastre general-euro-
pene [sic ! – A.T.]” (id., 1981 : 111). Mozes Gaster este
fondatorul unei ramuri speciale de cercetare a literaturii
populare române (id., 1981 : 201). Gra]ie entuziasmului [i
reevalu\rilor protocroniste, pe Ion Budai-Deleanu îl g\sim
st\pîn peste un impresionant florilegiu de priorit\]i interne :
„întîiul mare creator român care-[i pune deliberat problema
«moderniz\rii» literaturii noastre”, „întîiul scriitor român care
a vrut [i a reu[it s\ aduc\ literatura român\ la egalitate cu
marile literaturi ale vremii”, „primul creator român la curent
cu cîteva literaturi str\ine” (ciudat c\ acesta nu fusese
Cantemir !), „întîiul din str\lucita pleiad\ [sic ! – A.T.] de
148
creatori români moderni care a [tiut s\ dubleze geniul nativ

cu o aspr\, lucid\ [i sistematic\ disciplin\ a muncii inte-
lectuale” (Zamfirescu, 2003 : 37-38, volumul II ; subl. D.Z.).
Se [tie c\ A. D. Xenopol este un întemeietor în filosofia
istoriei, dar cî]i sînt la curent cu faptul c\ Eudoxiu Hurmu-
zaki este chiar el un precursor al acestui precursor (Zam-
firescu, 1983a : 226 sqq.) ? Ovid. Densusianu emo]ioneaz\
atît prin faptul c\ a fost istoricul român care a introdus
„metoda rezum\rii alerte [i deta[ate a con]inutului c\r]ilor
populare”, „a creat perspectiva estetic\ acolo unde domnise
[sic ! – A.T.] în mod absolut filologia singur\ [i bibliografia”,
cît [i prin aceea c\ a tratat scrierile vechi române[ti ca
literatur\ autentic\ ; el este, a[adar, precursorul lui G.
C\linescu (id., 1981 : 205-206 ; subl. D.Z.). Astfel anticipat,
criticul amintit r\mîne în posteritate drept „primul om care
a avut clar\ con[tiin]a «marii culturi» române” (id., 2003 :
384, vol. II).
Ion Creang\ îl preced\ pe Marin Preda, fiind „primul
descoperitor magistral al disimul\rii ]\r\ne[ti”, dar [i pe
Urmuz, prin urm\rirea sistematic\ a insolitului narativ
(Munteanu, 1976 : 80, 92-93). „Subtilit\]ile [i rafinamen-
tele de ars amandi în climat rustic autohton” din Mo[
Nichifor Co]cariul anun]\ prozele asem\n\toare ale lui Sa-
doveanu [i Vasile Voiculescu (ibid. : 155-156).
Autorul Kirei Kiralina de]ine o prioritate inedit\ în cul-
tura na]ional\, p\cat c\ ea este cam dificil de re]inut
dintr-o remarc\ prolix\ precum urm\toarea : „Panait Is-
trati este în realitate precursorul [i întîiul exponent al
acelui puternic fenomen de universalism românesc ce folo-
se[te haina unei limbi universale doar spre a rosti lumii
veacului nostru mesajul acestui p\mînt [i al acestei
culturi” (id., 1983 : 259-260). R\mînînd pe t\rîmul priori-
t\]ilor interne de natur\ lingvistic\, s\ not\m c\ Mihail
Sadoveanu [i Lucian Blaga ar putea fi considera]i „primii
oameni care, în sînul acestei culturi, s-au sim]it vorbind
149
Alexandra Tomi]\
universului întreg pe limba român\” (id., 2003 : 384, vol.

II). La o retrospectiv\ publicat\ în Flac\ra, în anul 1979,
acela[i Dan Zamfirescu descoper\ protocronii „domestice”
inclusiv în anii 1955-1960, cînd s-a afirmat o str\lucit\
genera]ie cultural\, anticipat\ de Nicolae Labi[ ; intelec-
tualii acestei epoci ar fi „cei dintîi cet\]eni ai Universului
pe care limba român\ [i cerul românesc i-au f\cut s\ se
simt\ universali de aici” (Zamfirescu, 1979, reluat în id.,
2003 : 384, vol. II ; subl. D.Z.). Contribu]iile de protocro-
nism intern sînt, desigur, mult mai numeroase decît cele
pe care le-am în[irat aici, multitudinea lor [i prezen]a în
lucr\ri succesive indicînd faptul c\ nu este vorba de un
aspect izolat al retoricii indigeniste.
În majoritatea studiilor de istoria [tiin]ei [i tehnicii
ap\rute în epoc\ se g\sesc, de asemenea, numeroase
exemple de „protocronism vernacular”. Ca o observa]ie
general\, [i în aceste texte exist\ tendin]a de a exhiba cu
orice pre] actele de pionierat, fie ele interne sau interna-
]ionale. În compara]ie cu scrierile autohtoniste din istorie
[i critic\ literar\, contextele în care apar „protocroniile
interne” din volumele de istoria [tiin]ei se caracterizeaz\
totu[i nu prin emfaz\ [i fic]ionalizare (referin]ele sînt reale
întotdeauna), ci prin aglomerare de etichete „proto”. De
pild\, lucrarea Scurt\ istorie a crea]iei [tiin]ifice [i tehnice
române[ti, elaborat\ de I.M. {tefan [i Edmond Nicolau
(1981), se remarc\, în pofida titlului, printr-o dispunere
voit dens\ a informa]iilor cu privire la priorit\]ile pe plan
na]ional [i interna]ional, în timp ce stilul este deliberat
neutru-descriptiv. Cei doi autori se vor, la rîndu-le, „simpli
înregistratori” ai unei extrem de îndelungate [i bogate
istorii a protocronismului românesc scientist, din care
declar\ c\ le-a fost foarte greu s\ selecteze precursoratele
cele mai concludente. Iat\ [i un pasaj cules la întîmplare,
prin care vom încheia exemplificarea „indigenismului do-
mestic” : „Cel care a dat îns\ structura actual\ a
150
electronicii române[ti a fost Tudor T\n\sescu, primul

doctor în electronic\ din ]ara noastr\ (1940), autorul pri-
mului curs românesc de radiocomunica]ii [i al primelor
lucr\ri originale de la noi privind liniile lungi, antenele,
circuitele electronice […] Este [i autorul primelor lucr\ri
referitoare la fiabilitatea circuitelor electronice. Autor al
primelor lucr\ri române[ti în domeniul tranzistoarelor”
({tefan & Nicolau, 1981a : 251).
Primul filoeuropean [i psihanaliza la Creang\
Cei mai mul]i dintre precursorii cita]i sînt nume cunos-

cute chiar [i unui public mai pu]in avizat. Protocroni[tii,
mereu sus]inu]i din umbr\ de partidul unic62 [i ]intind la
edificarea unei noi ordini culturale care s\-i favorizeze, nu
s-au mul]umit cu atît. Sub pretextul construirii unei ima-
gini cît mai glorioase a culturii autohtone – care s\ o
consacre în con[tiin]a public\ interna]ional\ [i s\ o inte-
greze în universalitate – ei au l\rgit considerabil Panteonul
na]ional, în care au afluit tot mai multe „experien]e pre-
cursorale” române[ti. Din perspectiva unui observator
extern, aceast\ profuziune ar putea avea un efect contrar
celui scontat, creînd impresia unei defil\ri de glorii inex-
presive, elogiate în registru monocord. Totu[i, cum „nimic
nu este mai str\in mitologiei decît imposibilul” (Barbu, în
Boia, 1998 : 213), indigeni[tii nu au ezitat – adesea frizînd
ridicolul – s\ extrag\ [i s\ etaleze hiperbolizat exemple
obscure sau chiar fictive de priorit\]i autohtone.
Caracteristice sînt ceea ce am putea numi, cu o sin-
tagm\ rebusistic\, „tragerile la tem\”, i.e. tendin]a de a
atrage în diferite contexte elemente protocroniste (nu
62. O notabil\ excep]ie în acest sens o reprezint\ articolul lui

Gheorghe (Gogu) R\dulescu – vezi capitolul „O idee belige-
rant\”.
151
Alexandra Tomi]\
numai în sens de „pionierate”, ci [i de „originalitate româ-

neasc\”). Astfel de încerc\ri sînt vizibile în unele publica]ii
[i înainte ca Edgar Papu s\ lanseze conceptul discutat, de
unde putem s\ deducem c\ exista într-adev\r în epoc\ o
propensiune oficial\ spre acest tip de material publicistic.
De exemplu, într-un articol-anchet\ aparent neutru, cu
un degajat aer de vacan]\ estival\, printre sfaturi despre
cum ar trebui s\ procedeze cititorii pentru a-[i men]ine
concediile frumoase, Felicia Antip insereaz\ o bizar\ list\
de priorit\]i române[ti pe plan mondial în materie de
solu]ii antipoluante (Antip, 1973 : 10-11).
Exemplele de acest fel sînt destul de multe, dar vom
mai re]ine aici doar originala rezolvare metaforic\ pe care
Dan Zamfirescu o propune pentru „t\cerea cultural\” ro-
mâneasc\ din veacul al XVIII-lea, secol-tampon între dou\
perioade de înflorire a spiritualit\]ii na]ionale : „Dac\ lu\m
în considera]ie numai capitolul crea]iei originale, fire[te
c\ sîntem îndrept\]i]i s\ vedem în aceast\ perioad\ –
a[ezat\ între cel mai fecund secol al epocii vechi [i secolul
«clasicilor», un interregn, o perioad\ de epuizare, un secol
cenu[iu. Dar la o atent\ cercetare, secolul al XVIII-lea se
descoper\ ca o mare oper\ de asimilare, care preg\te[te [i
z\misle[te germenii rena[terii din secolul urm\tor. Copacul
r\s\rit [i crescut în acest veac [i-a întins îns\ ramurile
înc\rcate de rod asupra veacului urm\tor. El a contribuit
astfel la str\lucirea acestuia, eclipsîndu-se pe sine [i f\-
cîndu-ne s\ uit\m unde [i cînd s-au preg\tit aceste roade”
(Zamfirescu, 1981 : 33 ; subl. D. Z.).
Al\turi de personalit\]i [i inven]ii române[ti incontes-
tabile, deja consacrate pe plan mondial, zelul protocronist
a[az\ contribu]ii tehnico-[tiin]ifice sau figuri alt\dat\ ob-
scure, dar pe care le recupereaz\ sub semnul îndeplinirii
unui act de justi]ie fa]\ de destine nedrept\]ite prin igno-
rare sau, pur [i simplu, fraud\. Fiecare „descoperire” pro-
tocronic\ este prezentat\ ca un gest reparator fa]\ de
152
„minunata oper\ a înainta[ilor”, dar [i drept un pas

înainte în diluarea con[tiin]ei ancilare [i edificarea noii
ordini culturale. Orice act de pionierat, chiar insignifiant
sau discutabil (fictiv), era, a[adar, binevenit. Enumer\m
în continuare cîteva „derapaje” sau exemple „exotice”.
Originea literaturii române ar trebui s\ fie stabilit\ la
prela]ii din secolele V-VI ale erei cre[tine – Niceta din
Remesiana, Ioan Cassian, Dionysius Exiguus – autentici
scriitori protoromâni, „cu oper\ a c\rei semnifica]ie se
poate urm\ri de atunci [i pîn\ acum f\r\ esen]iale modi-
fic\ri de natur\ con]inutistic\” ; un astfel de demers ar
schimba radical perspectiva asupra culturii na]ionale, a[a
încît „mîine-poimîine se va putea vorbi de o «[coal\ literar\
protoromân\» în toat\ regula : a vedea în produc]iile lor [i
în tr\s\turile literare române[ti de limb\ slavon\ doar
fapte eterogene e o stupiditate” (Silvestri, 1983b : 2).
Stimula]i s\ împing\ reflec]iile [i mai adînc în istorie,
pîn\ la neolitic, protocroni[tii constat\ entuziast : „Cîte
anticip\ri str\vechi nu s-au ivit pe p\mîntul nostru, c\-
ruia îi r\mîne debitoare cultura greac\ !” (Papu, 1985a :
7). Aceast\ bogat\ preistorie ascunde, cu siguran]\, pîn\
[i originea cariatidelor : „De unde vin Cariatidele ? [D]in
preistoria româneasc\, […] din neolitic. […] Poate de la noi
s\ fi coborît spre sud [i ideea acestei nobile, re]inute [i
clamoroase p\timiri a femeii sacrificate de via]\” (ibid.).
Platon însu[i nu ar putea s\ ierte îngustimea de spirit a
acelora care refuz\ „s\ gîndeasc\ în absolut ideea de popor
român” (Coja, 1984 : 6 ; subl. I.C.).
Marele secret al culturii române rezid\ în condi]ia ei
unic\, fiind o crea]ie mare a unui popor mic, dar energic –
de aceea, românii nu se pot compara adecvat decît cu grecii
antici, care [i ei „au adunat universul pe un petic de p\-
mînt” (Zamfirescu, în Arion, 1977 : 9). Din acest motiv, de[i
a creat [i a anticipat enorm, poporul nostru a fost adesea
împins în umbr\ de na]iuni mai mari, care nu s-au sfiit
153
Alexandra Tomi]\
s\-[i însu[easc\ o serie de inven]ii române[ti. La finele

secolului al XIX-lea, de pild\, un Dumitru Popescu a reali-
zat primul dirijabil cu cîrm\ din lume, ideea sa fiind furat\
de Zeppelin, care ulterior a [i construit vehiculul ce-i poart\
pe nedrept numele ({tefan, 1968 : 137). Istoria [tiin]ei la
nivel planetar înc\ îi ignor\ pe al]i pionieri români incon-
testabili. Constantin Theodor M\nciulescu, cu al s\u elec-
trografofon din 1906, este f\r\ îndoial\ precursorul p\rin-
telui magnetofonului (ibid., 130-131). Construc]ia primelor
tunuri de mare amploare, care marcheaz\ începuturile
artileriei grele pe plan mondial, se datoreaz\ lui „Orban
dacul”, din secolul al XV-lea ({tefan & Nicolau, 1981a : 32).
Geniul na]ional românesc s-a întrupat [i în str\vechile
crea]ii [tiin]ifice anonime, a c\ror iscusin]\ este redesco-
perit\ cu uimire de moderni. }\ranii români au dezvoltat
de-a lungul timpului tehnici [i procedee a c\ror valoare
este dovedit\ abia în timpurile noastre : industria alimen-
tar\, astronomia, meteorologia [i metrologia sînt doar cîteva
dintre domeniile în care ace[tia au anticipat solu]iile
actuale ({tefan & Nicolau, 1981a : 37-38). Prin tratamentele
lor homeopatice ingenioase, ei sînt adev\ra]ii precursori ai
vaccinului antivariolic (ibid.).
Lui Dimitrie Cantemir, „zoologia european\ îi datoreaz\
o magistral\ descriere a homocromiei mobile la cameleon
[…], fenomen inserat în Istoria ieroglific\” (Iftimovici, 1977 :
13).
Clasicii literaturii na]ionale nu au fost nici ei ocoli]i de
imagina]ia piretic\ a protocroni[tilor. Un exeget inspirat
consider\ c\ Ion Creang\ a adus o „confirmare” avant la
lettre a psihanalizei, anticipînd prin mijloace literare me-
canismul sublim\rii, dar [i confruntarea Animus-Anima
(Munteanu, 1976 : 75-76).
Din istoria na]ional\ este re]inut\ figura lui {tefan cel
Mare. El este „«Marele European» [i primul mare european
«filoeuropean» al Europei [sic ! – A.T.]”, domnitorul moldovean
154
împlinind astfel „ab initio toate experien]ele române[ti cu

Europa” (Zamfirescu, 1985b : 152 ; subl. D.Z.).
Constantin Brâncu[i este pur [i simplu „primul om
care, în cadrul civiliza]iei europene, nu numai caut\, dar
[i g\se[te un drum diferit, pe care se smulge din psiho-
logia [i condi]ia «amurgului de lume»” (Zamfirescu, 1977c :
18 ; subl. D. Z.). Precursoratul marelui sculptor este atît
de neobi[nuit, încît, intuind o „a treia cale” de dezvoltare
a culturii noastre – nici occidental\, nici oriental\ –, el
„dep\[e[te o avangard\ ce înc\ nu exista [sic ! – A.T.] [i
face saltul într-un viitor ale c\rui c\r\ri începem s\ le
descifr\m abia acum” (ibid. ; subl. D.Z.). De[i nu o spune
direct, eseistul protocronist sugereaz\ o concluzie care
l-ar fi surprins pe Brâncu[i însu[i : c\ acesta ar fi anticipat
triumful spiritualit\]ii române[ti prin na]ional-comunism.
Zelul autohtoni[tilor a scos la iveal\ chiar opere de
pionierat sui-generis, autorul lor fiind personajul colectiv :
„…românii s-au ridicat [i au biruit în numele unui prin-
cipiu absolut nou : autodeterminarea. Prima aplicare cu-
noscut\ a principiului autodetermin\rii na]iunilor au fost
alegerile pentru Divanurile ad-hoc !” (Zamfirescu, 1977a :
116). Burlescul referendum pentru pace organizat în Ro-
mânia anului 1986 a fost [i el exploatat suo proprio modo
de retorica protocronist\, care a ]inut isonul propagandei :
„Pentru prima oar\ în istoria Umanit\]ii, un popor întreg
a fost chemat s\ plebisciteze pacea, s\ spun\ DA ! Vie]ii”,
pentru „salvgardarea existen]ei Planetei [i a omului” ; o
na]iune întreag\, „nu doar o mîn\ de «ideali[ti»” (Zamfi-
rescu, 1986c : 1, 2).
„Derapaje” de acest fel au fost totu[i sesizate chiar [i de
unii intelectuali simpatizan]i ai ideii autohtoniste (bun\-
oar\, Solomon Marcus – vezi infra, capitolul „O idee
beligerant\”), care, f\r\ s\ dea exemple, au criticat exce-
sele discursului indigenist. Aceste lu\ri de pozi]ie nu au
avut îns\ nici un efect, retorica autohtonist\ continuînd
155
Alexandra Tomi]\
s\ produc\ masa enorm\ care includea, inevitabil, [i

multe asemenea „exotisme”.
Eminescu : etalonul de aur al culturii române
Dac\ multe dintre protocroniile recuperate ar fi putut p\rea

neconving\toare, pu]ini ar fi pus totu[i la îndoial\
genialitatea politropic\ a lui Mihai Eminescu. El este pro-
babil cel mai bun exemplu privind preferin]a mitografiei
comuniste de a opera cu figuri-mit, aseptizate [i preparate
pentru a-[i ocupa locul în vitrina propagandei oficiale. În
aceste pagini nu ne-am propus s\ elabor\m îns\ un studiu
am\nun]it [i exhaustiv asupra modului în care na]ional-co-
munismul a exploatat opera [i manuscrisele eminesciene.
Vom insera doar o schi]\ de portret eminescian pe care am
recompus-o din retorica protocronist\, conservînd bineîn-
]eles striden]ele acesteia. De asemenea, trebuie s\ men-
]ion\m c\ studiile de eminescologie ap\rute în epoc\ sînt
mult mai numeroase decît cele din care cit\m aici.
Ca o observa]ie general\, vom aminti c\ textele ce
reexamineaz\ opera eminescian\, chiar dac\ nu relev\ cu
necesitate precursorate ale poetului în diferite domenii,
au o miz\ mai cuprinz\toare – aceea de a construi imagi-
nea unui simbol unic al specificit\]ii na]ionale. Cu anexa-
rea lui Mihai Eminescu, „omul deplin al culturii noastre”,
discursul autohtonist cî[tiga substan]ial în legitimitate [i
credibilitate. Dar indigenismul nu avea nevoie de o figur\
tutelar\ preluat\ tale quale. A[a cum procedaser\ [i cu
celelalte simboluri culturale apropriate, protocroni[tii au
cosmetizat intens – ori, mai bine spus, au procustizat –
personalitatea eminescian\, reconstruindu-i din temelii
posteritatea63 . „Poetul na]ional” nu numai c\ a fost exo-
63. Dan Zamfirescu elaboreaz\ o scurt\ bibliografie pentru cei

interesa]i s\ urm\reasc\ modul în care evocarea lui Mihai
156
nerat de acuza]ia de xenofobie [i concep]ii „reac]ionare” –

atribut folosit chiar de E. Lovinescu. El a devenit „cel mai
mare istoric al românilor”, un economist eminent, un
sociolog foarte talentat, un filosof de excep]ie, un politolog
remarcabil, un lingvist extraordinar, un publicist vizionar,
un savant cu uimitoare intui]ii, dar [i cuno[tin]e [tiin-
]ifice, un prozator excep]ional [i un dramaturg formidabil.
Toate referin]ele erau necesarmente la superlativ, iar pro-
tocroni[tii au vegheat cu aten]ie ([i) asupra acestui aspect.
Era firesc s\ i se acorde o atît de mare aten]ie : el repre-
zenta piesa de rezisten]\ a oric\rei reflec]ii protocroniste,
dar [i a discursului na]ionalist în ansamblul s\u, fiind
adesea invocat chiar în discursurile lui Nicolae Ceau[escu,
atunci cînd Conduc\torul li se adresa litera]ilor români.
Recuperarea operei eminesciene marginale – textele
jurnalistice [i manuscrisele nepublicate – s-a realizat ca o
consecin]\ fireasc\, de[i cam tardiv\, a politicii de „valori-
ficare a mo[tenirii literare”. Alexandru Oprea i-a comentat
foarte detaliat publicistica, în 12 episoade ap\rute în heb-
domadarul Luceaf\rul, în perioada 16 aprilie - 16 iulie
1983, sub titlul generic „Dosar al gîndirii social-politice
eminesciene”. Obiectivul cel mai însemnat al acestei ini]ia-
tive era de a cur\]a imaginea cam tulbure a textelor cu
accente na]ionaliste [i [ovine tip\rite de ziaristul de la
Timpul. Serialul a fost bine primit de protocroni[ti, fiind
de pild\ recenzat favorabil de c\tre Mihai Ungheanu, în
aceea[i revist\, de-a lungul a trei episoade (noiembrie
1983). În acela[i an, Oprea a publicat [i volumul În c\u-
tarea lui Eminescu gazetarul, pecetluind sentin]a dat\ de
Eminescu a constituit „un adev\rat barometru al «st\rii

vremii» politice din România post-Yalta [i Potsdam” (Zamfi-
rescu, 2003 : 109-111, nota 1). Util\ în sine, o atare ini]iativ\,
ce deplînge injusti]iile succesive din posteritatea poetului,
vine totu[i din partea unui protocronist care, la rîndul s\u, a
participat la desfigurarea megalomanic\ a crea]iei acestuia.
157
Alexandra Tomi]\
eminescologia modern\ : poetul a fost un mare patriot, iar

presupusele sale excese na]ionaliste sînt exclusiv artificii
jurnalistice, care nu pot fi îns\ extrapolate la un set de
convingeri permanente. Eminescu nu poate fi considerat,
cu alte cuvinte, xenofob [i reac]ionar, ci, dimpotriv\, un
mare iubitor al poporului român [i al „na]ionalit\]ilor con-
locuitoare”. Verbul s\u acid i-ar fi vizat exclusiv pe ex-
ploatatori, indiferent de etnia acestora, prefigurînd ideile
marxiste (Oprea, 1983b, serial ; Oprea, 1983a : passim ;
Sorescu, 1983f : 3 ; Dr\gan, 1984a : 5 ; Ghideanu, 1987 :
186-214). Este cunoscut faptul c\ asemenea încerc\ri de
revizitare a concep]iei social-politice a lui Mihai Eminescu
au avut o oarecare r\spîndire [i în deceniile trei-cinci ale
secolului trecut, C. R\dulescu-Motru, N. Iorga, I. Petrovici,
Leca Morariu, N. Petrescu fiind cî]iva dintre cei care au
reflectat asupra chestiunii (vezi, de exemplu, Popescu,
1987 : 12 sqq., pentru un rezumat al textelor interbelice
care reexamineaz\ publicistica eminescian\). Preluînd [i
dezvoltînd aceste preocup\ri, retorica autohtonist\ ob]i-
nuse o important\ victorie, pe seama c\reia putea s\ spere
la edificarea noii posterit\]i critice a poetului.
Studiul gazet\riei eminesciene a oferit material nu
numai pentru reevaluarea gîndirii social-politice a poetu-
lui, ci [i pentru coagularea teoriilor sale economice. Zelul
recuper\rilor protocroniste este atît de mare inclusiv în
eminescologie, încît unii îi descoper\ o autentic\ voca]ie
de economist. Vasile C. Nechita, bun\oar\, public\ în
1989 o ampl\ cercetare cu preten]ii [tiin]ifice asupra arti-
colelor lui Mihai Eminescu [i constat\ c\ poetul „s-a for-
mat, a gîndit, a ac]ionat [i a probat reale calit\]i de eco-
nomist. Economist de angajament politic, de ancorare to-
tal\ [i permanent\ în realitatea vie, cotidian\, [i nu de
catedr\. Un veritabil economist al teoriei [i politicii econo-
mice concrete, legate nemijlocit de politica economic\ [i
158
social\ na]ional\” (Nechita, 1989 : 77). Mai mult, scriitorul

cu multiple înzestr\ri ar fi adus o contribu]ie meritorie [i
cvasiprotocronic\ la teoria schimburilor economice inter-
na]ionale, putînd fi considerat deopotriv\ un „inspirator
[i coautor al teoriei costurilor aferente” (ibid., 78, 261). El
trebuie s\ intre, de aceea, în con[tiin]a posterit\]ii inclusiv
cu atributul de economist autentic [i foarte însemnat.
Materialul documentar din publicistica [i din unele
manuscrise eminesciene este atît de bogat în sugestii,
încît sociologia româneasc\ ajunge s\-l revendice pe gîndi-
tor printre precursorii ei. Ideea de Eminescu-premarxist
[i creator al sociologiei materialist-istorice în Europa de
Est este miza central\ a c\r]ii Sincronism european [i
cultur\ critic\ româneasc\, publicat\ de Ilie B\descu în
1984 [i care a produs entuziasm printre protocroni[ti (vezi
infra, capitolul „O idee beligerant\”).
Istoria îi este debitoare geniului polivalent eminescian,
care i-a întrecut prin intui]ie [i sagacitate pe unii dintre
cei mai importan]i speciali[ti români. El este unul dintre
pu]inii care au în]eles c\ un mare eveniment din trecutul
na]ional fusese obliterat de c\tre istoriografia mondial\
din cauza dat\rii eronate. Este vorba de victoria lui Mircea
cel B\trîn la Rovine, gre[it plasat\ dup\ cea de la Nicopole
în tratatele curente, dar pe care poetul, bine informat, o
repune în drepturi, redîndu-i str\lucirea [i semnifica]ia
ce i se cuvin unei „victorii totale” asupra Imperiului Oto-
man. Prin aceast\ realizare de excep]ie, pe care a valori-
ficat-o, o dat\ în plus, formulînd-o în versuri, Mihai Emi-
nescu trebuie socotit „cel mai mare istoric al românilor”,
[i nu un artist care utilizeaz\ doar licen]e poetice (pentru
astfel de considera]ii, în parte contradictorii, compar\
Zamfirescu, 1989, reluat în id., 2003 : 84 sqq., vol. I, cu
Zamfirescu, 1995, reluat în id., 2003 : 164 sqq., vol. II).
Istoria limbii române este, de asemenea, un domeniu care
nu a sc\pat curiozit\]ii [tiin]ifice eminesciene. Acela[i
159
Alexandra Tomi]\
Dan Zamfirescu reia [i dezvolt\ cu patos afirma]ia lui

Alexandru Elian (1955), dup\ care poetul dovede[te în-
tinse cuno[tin]e în materie de vechi tipar românesc, infor-
ma]ii solide despre abordarea [i interpretarea manuscri-
selor vechi [i „o temeinic\ cunoa[tere a paleografiei chiri-
lice”, dublat\ de vaste lecturi în domeniul „c\r]ilor popu-
lare” [i al apocrifelor (Zamfirescu, 1975, reluat în id.,
2003 : 109 sqq., volumul II).
Dramaturgia eminescian\, în general pu]in cunoscut\
[i apreciat\, este recuperat\ triumfalist de protocroni[ti.
Edgar Papu analizeaz\ piesa Infamia, cruzimea [i despe-
rarea sau Pe[tera neagr\ [i c\]uile proaste sau Elvira în
desperarea amorului [i constat\ c\ ea este o pre]ioas\ [i
protocronic\ mostr\ de antiteatru (Papu, 1983 : 17 sqq.).
Unele personaje – mini[trii ariera]i – anticipeaz\ registrul
satiric [i absurdul în care vor evolua eroii lui Hašek [i ai
lui Eugen Ionescu (ibid.). Autohtoni[tii preiau rapid [i
sugestiile formulate de Amita Bhose, în teza ei de doctorat,
asupra afinit\]ilor dintre spiritul eminescian (identificat
chiar de ea, adesea, cu cel românesc) [i cel sanscrit. Ei
comenteaz\ entuziast afirma]iile cercet\toarei privind atît
„întinsele cuno[tin]e” de sanscrit\ [i budism ale poetului,
cît [i calitatea de sintez\ cultural\ unic\ a operei lui,
Eminescu fiind singurul poet european care a adus India
în propria literatur\ (Bhose, 1978 : 118 sqq. ; ibid., 143).
Surprizele pe care le promite noua ordine cultural\ nu
se opresc aici, eminescologia scientist\ avînd [i ea parte
de o frumoas\ carier\ în epoca na]ional-comunismului.
Eminescu a fost deopotriv\ un mare savant, de[i (înc\) nu
poate fi considerat un om de [tiin]\ propriu-zis. Totu[i,
manuscrisele eminesciene sînt foarte bogate în anticip\ri,
v\dind preocup\ri în matematic\, fizic\, astronomie, chi-
mie teoretic\ [i aplicativ\, teoria relativit\]ii, teoria haosu-
lui, biologie, teorii ale interdisciplinarit\]ii (Marcus, 1989 :
179-221). I.M. {tefan (1989) [i Solomon Marcus (1989)
160
rememoreaz\ tribula]iile „operei [tiin]ifice” a poetului,

care fusese vehement contestat\ de Titu Maiorescu, G.
C\linescu [i G. Ibr\ileanu. Criticii clasici ai literaturii ro-
mâne considerau c\ publicarea manuscriselor con]inînd
note de curs, citate sau medita]ii fragmentare [i adesea
obscure în marginea unor lecturi nu relev\ cu necesitate
politropismul preocup\rilor eminesciene, ci, dimpotriv\,
umbresc imaginea poetului. Autohtoni[tii au exploatat
îns\ intens materialul din aceste documente, prelungind
halucinant figura lui Eminescu [i f\cînd din el un precur-
sor în toate domeniile cunoa[terii umane. Edi]ia cu vari-
ante, addenda, indici [i note, elaborat\ de Magdalena D.
Vatamaniuc dup\ manuscrisele eminesciene [i publicat\
în 1981 sub titlul Fragmentarium, a oferit un bogat mate-
rial documentar pentru protocroni[tii care doreau s\ valo-
rifice aceast\ dimensiune a preocup\rilor poetului. E ade-
v\rat c\ a [i suscitat unele controverse privind modul în
care asemenea ini]iative editoriale tindeau s\ altereze per-
cep]ia operei eminesciene (vezi, de exemplu, Vatamaniuc,
1985 : 146-150, sau Dr\gan, 1984b : 5).
S\ relu\m cîteva dintre „constat\rile” celor care, anali-
zînd documentele disponibile, au îmbog\]it patrimoniul
protocronist cu semnalarea unor acte de pionierat [tiin]i-
fic apar]inîndu-i lui Mihai Eminescu (vezi [i supra, acest
capitol). Atît manuscrisele r\mase nepublicate, cît [i opera
antum\ ar con]ine „sugestii precibernetice”, „sugestii pre-
freudiene” (privind influen]a sexualit\]ii asupra vie]ii psi-
hice), ba chiar „embrionul unei scheme biocibernetice”
({tefan, 1989 : 121-128). Poetul ar fi avut o „genial\ prefi-
gurare intuitiv\” a celor dou\ principii ale termodinamicii
(Munteanu, apud Dr\gan, 1984b : 5). Eminescu ar fi prefi-
gurat în biologie idei [i teorii consacrate mult mai tîrziu :
transmiterea caracterelor ereditare de-a lungul genera-
]iilor, principii etologice ale reproducerii speciilor, principii
ale selec]iei genetice ; tot el ar fi anticipat concepte precum
161
Alexandra Tomi]\
„metabolism”, „lan] trofic”, „cicluri biogeochimice” [i,

înaintea lui Ludwig von Bertallanfy, ar fi utilizat no]iuni
de integralitate a sistemelor biologice (pentru toate aceste
considera]ii, vezi Gavril\, 1982 : 4). Poetul ar fi intuit, de
asemenea, în premier\ vasta aplicabilitate a matematicii
în [tiin]e (ibid.).
Tot acest cumul de constat\ri [i confirm\ri ale geniului
eminescian va alimenta, cum era de a[teptat, retorica
na]ionalist\, care derapeaz\ frecvent în ditirambi pe mo-
delul urm\tor : „El [Eminescu] tr\ie[te în infinit, lucreaz\
[i scrie pentru milenii, cu o aprofundare [i cizelare conti-
nu\ a tot ce întreprinde : crea]ii proprii, traduceri etc.
Cunoa[tem [i apreciem cultura [i opera lui Goethe, dar în
cît [ir de ani [i în ce condi]ii, a lui Mickiewicz, îns\ cu o
via]\ mai lung\, [i a altora. Nici unul, totu[i, nu i se poate
al\tura lui Eminescu” (Chi]imia, 1984 : 7). Proiec]ia atem-
poral\ [i gigantic\ pe care „noua metod\ critic\” i-o re-
zerv\ lui Mihai Eminescu are prea pu]in în comun cu
aceea generat\ de o receptare pertinent\ ([tiin]ific\ sau
public\) a unei figuri culturale, oricît de complexe. Dar,
cum am mai remarcat, protocronismul ([i, implicit, propa-
ganda oficial\) avea nevoie de o figur\-mit, iar capitalul
simbolic enorm acumulat de Eminescu în veacul scurs de
la moartea sa a putut fi recuperat [i reorientat cu u[u-
rin]\. Retorica na]ionalist\ devenise capabil\ s\ pivoteze
mai conving\tor pe tradi]ie, g\sind în Eminescu „etalonul
de aur al culturii noastre” (Zamfirescu, 1983a : 285)64 .
64. Protocroni[tii au fost „îngîna]i” (la propriu [i la figurat) de

Adrian P\unescu [i Cenaclul s\u ambulant „Flac\ra”, care, în
spectacolele de pe stadioane, îndemna publicul s\-l cînte ([i
s\-l încînte) pe Cîrmaci, iar în paralel f\cea cultul persona-
lit\]ii lui Mihai Eminescu. S-a creat o adev\rat\ eminesco-
fobie, în contrapartid\, ca o reac]ie instinctiv\, mai ales în
rîndul tinerei genera]ii îndoctrinate [i prin [coal\, în „spirit”
protocronist, în direc]ia genialit\]ii multilaterale a Luceaf\rului.
162
Ceau[escu-precursor [i „complexul fanariot”

Arcul de triumf al culturii protocronice române[ti se
închide apoteotic cu Nicolae Ceau[escu. Dintre toate figu-
rile legendare ale culturii na]ionale în variant\ indigenist\,
nu avea cum s\ lipseasc\ „genialul conduc\tor”, c\ruia
trebuia, de asemenea, s\ i se g\seasc\ un act de pionierat
pe m\sur\. El este, nici mai mult, nici mai pu]in, „precur-
sor al unei alte orient\ri recente pe plan mondial, numit\
noua ordine informa]ional\” (Constantinescu, 1978 : 4).
Se pare c\ N. Ceau[escu însu[i se consider\ un pionier
în materie de economie, „anun]înd, de pild\, c\ înaintea
Uniunii Sovietice [i a Ungariei, el avusese ideea socie-
t\]ilor mixte (social-capitaliste)” (Verdery, apud Manea,
1997 : 132, nota 42). Indigeni[tii l-au flatat constant pe
„marele b\rbat” al României socialiste, v\zînd în el clima-
xul evolu]iei culturale a ]\rii (vezi, de exemplu, Zamfi-
rescu, 1983a : 73-82 ; id., 1985a : passim ; id., 1985b :
155 ; Tudor, 1983 : passim ; id., 1984b : 2 ; id., 1986 :
passim etc.). Nu era doar un omagiu adus Conduc\torului,
ci semnul c\ indica]iile propagandi[tilor de la nivel înalt
fuseser\ receptate în lumea artistic\ : „protocronismul a
fost impus [...] în special prin intermediul lui Eugen Flo-
rescu, ulterior deputat PSM, care cu numeroase prilejuri
a atras aten]ia intelectualilor recalcitran]i c\ protocronis-
mul nu este o simpl\ direc]ie estetic\, ci «contribu]ia teo-
retic\ a tovar\[ului N. Ceau[escu». A te opune protocro-
nismului devenea astfel o atitudine antipartinic\” (Rapor-
tul Comisiei Preziden]iale pentru Analiza Dictaturii
Comuniste din România, 2006 : 7, Concluzii).
De aici explozia de protest anti-Eminescu de dup\ 1989, ilus-

trat\ de num\rul special al revistei Dilema, volumul întreg
anti-Eminescu [i dezbaterea incendiar\ care i-au urmat (vezi,
pentru detalii, Dilema nr. 265/1998, respectiv antologia îngri-
jit\ de Cezar Paul-B\descu, 1999).
163
Alexandra Tomi]\
Scenariul protocronist se armonizeaz\, astfel, cu ima-

ginea pe care ideologia marxist-leninist\ o imprim\ isto-
riei, aceea de evolu]ie logic\, legic\, ireversibil\ a societ\-
]ilor c\tre „visul de aur al omenirii” : comunismul. Cum
altfel decît prin cel care construia viitorul comunist s-ar fi
putut încheia parcursul culturii cu o atît de pregnant\
voca]ie protocronic\ [i universalist\ ?
Triumfalismul promovat de retorica indigenist\ pare
s\-i fi contaminat [i pe cei care nu au aderat f\]i[ la „noua
metod\ critic\”. Tonul senten]ios al demonstra]iilor au-
tohtoniste creeaz\ impresia unei certitudini validate [tiin-
]ific, astfel încît aproape c\ nu mai mir\ afirma]ii ale unor
nonprotocroni[ti, precum urm\toarea : „Istoria culturii
române[ti cunoa[te un foarte mare num\r de probleme
exemplare. Enumerarea lor nu e nici posibil\, nici nece-
sar\. […] contribu]ii române[ti la dezvoltarea culturii uni-
versale, priorit\]i absolute pe plan mondial, specificul na]io-
nal al culturii române[ti [i-au g\sit titanii de care aveau
nevoie în solu]ionarea lor” (Popescu, 1987 : 6-7 ; subl. A.T.).
Pe de alt\ parte, se prea poate ca observa]ii de acest gen,
inserate în volume care aparent nu erau de inspira]ie
na]ionalist\, s\ fi fost, c\tre finele deceniului al nou\lea,
concesii auctoriale f\cute tendin]ei culturale încurajate
de oficialit\]ile epocii.
Nota festiv\ ce înso]e[te aproape orice recuperare indi-
genist\ este umbrit\ de constatarea – reluat\ obstinat – c\
soarta culturii române, respectiv a nenum\ratelor opere de
pionierat pe care aceasta le con]ine, ar fi fost cu totul alta
dac\ limba român\ ar fi avut o circula]ie mai larg\. Acest
regret este resim]it [i de neprotocroni[ti, ori de cîte ori se
pune în discu]ie chestiunea unor priorit\]i indiscutabile
ap\rute la noi, îns\ ignorate de marile culturi tocmai pentru
c\ ideile novatoare au fost formulate într-o limb\ care nu
este de circula]ie universal\ (vezi, de exemplu, Dumitriu,
1975 : 1087). Paradoxal, sus]in autohtoni[tii, tocmai într-o
164
astfel de limb\ pu]in cunoscut\ s-a creat o literatur\ f\r\

pereche. Iat\ concluziile senten]ioase ale perieghezei lite-
rare întreprinse de Dan Zamfirescu în 1977 : „Nu exist\
nici o literatur\ european\, azi, care s\ duc\ atît de drept [i
de conving\tor în esen]a etern\ a fiin]ei umane, în]eleas\
ca echilibru, armonie, bucurie a vie]ii f\r\ ignorarea nici
uneia din încerc\rile ei [i tragediile ei [a[a cum face litera-
tura român\]. Nu exist\ nici o literatur\ unde copil\ria, ca
ipostaz\ «cosmic\» a fiin]ei umane s\ fi dat o oper\ literar\
comparabil\ cu Amintirile lui Creang\. Nu exist\ nici o
literatur\ în care «natura» s\ se fi t\lm\cit pe sine omului
printr-un om, ca în opera lui Sadoveanu, iar vocile
universului s\ fie mai atent ascultate [i în]elese ca în lirica
lui Blaga. Nu exist\ literatur\ unde erosul s\ se fi în\l]at
pîn\ la «a mi[ca luna [i celelalte stele», dar în acela[i timp
s\ fi r\mas mai adînc înr\d\cinat în sevele roditoare de
via]\, cum s-a petrecut în crea]ia lui Eminescu sau Arghezi”
(Zamfirescu, 2002 :102).
Acest „complex fanariot” al limbii române (Zamfirescu,
apud Purcaru, 1986 : 130), germen al con[tiin]ei retarda-
tare, este îns\ în disolu]ie. Retorica autohtonist\ î[i reite-
reaz\ promisiunea : identificînd [i promovînd „voca]ia avan-
gardei” în cultura na]ional\, „noua metod\ critic\” va a[eza
sub ochii contemporaneit\]ii versiunea real\ a istoriei
culturii române. Astfel, indigenismul pare s\ fac\ o dat\ în
plus dovada bunelor sale inten]ii : servire communi utilitati.
165
Alexandra Tomi]\
6. O idee beligerant\
Textele de sub umbrela protocronismului abund\ în

vocabule belicoase (b\t\lie, confruntare, lupt\, adversari,
tabere, campanii, înving\tori, învin[i [.a.m.d.), care indic\
o anumit\ stare de spirit printre participan]ii la dezbatere.
E bine s\ ne amintim c\ tendin]a PCR era oricum aceea de
a între]ine o permanent\ [i generalizat\ stare de belige-
ran]\, manifestat\ inclusiv în cultura român\ : „A men]ine
o literatur\ într-o neîncetat\ ordine de b\t\lie [i într-un
fel de ]inut\ de campanie aruncînd-o la asalt împotriva
citadelelor spirituale, a o for]a s\ treac\, cu surle [i trîm-
bi]e, grani]ele e o abera]ie intens cultivat\ la Bucure[ti.
Literatura nu e un fel de Rastignac, declarînd lupta des-
chis\ pentru cucerirea unor pozi]ii. «A nous deux !» este
prin ea îns\[i o exclama]ie anticultural\” (Lovinescu,
1994a : 19). Unul dintre sloganurile comuniste se referea
la vigilen]a revolu]ionar\, care se încatena cu voluntaris-
mul caracteristic regimurilor totalitare ; vigilitatea, promp-
titudinea în a ap\ra patria [i idealurile marxist-leniniste
s-au prelungit în epoca na]ional-comunismului, în politica
de protec]ionism cultural agresiv [i într-o a[a-zis\ ofen-
siv\ a valorilor române[ti pe plan interna]ional – strategie
menit\ s\ îmbun\t\]easc\ imaginea extern\ tot mai dete-
riorat\ a regimului.
În capitolul de fa]\ ne propunem, a[adar, s\ prezent\m
dezbaterile în jurul autohtonismului, din perspectiva unei
„b\t\lii” ; vom trata argumentele [i contraargumentele,
166
denigrarea adversarilor [i autoelogiile drept tactici [i

strategii uzitate în orice confruntare ; vom descrie mento-
ratul lui Edgar Papu, atît din punctul de vedere al disci-
polilor s\i, cît [i din cel al oponen]ilor, amintind [i efortu-
rile de inocentare post-factum a acestei figuri (Verdery,
1994 ; Boia, 1997 ; Manea, 1997 ; Rad & Cormo[, 2005 ;
St\nescu, 2006).
M\rul discordiei
În capitolul „Cariera spectaculoas\ a unui concept”, am

înf\]i[at contextul de apari]ie a protocronismului, iar în
„Preistoria ideii de protocronism”, am ar\tat c\ eforturile
de a releva existen]a unor ini]iative române[ti în diferite
domenii sînt anterioare lui Edgar Papu. De[i conceptul
fusese lansat cu trei ani înainte, este interesant faptul c\
în 1977 Mihai Ungheanu înc\ percepea mediul literar
românesc ca fiind placid, cu o dinamic\ sc\zut\, pentru
c\ „polemicile de idei sînt absente” (Ungheanu, 1977a : 2).
Totu[i, în anul respectiv ap\ruse cartea Din clasicii no[tri
a lui Edgar Papu, care dezvolta [i argumenta ideile pro-
tocroniste sugerate în cîteva articole anterioare ale auto-
rului. Lucrarea stîrnise diverse reac]ii, îns\ „scînteia” care
a aprins conflictul a fost „cronica aparent favorabil\”
(Laszlo, 2003 : 93) consacrat\ acesteia de c\tre Nicolae
Manolescu.
Respectivul comentariu din România literar\ a primit
cea mai virulent\ replic\ din partea lui Paul Anghel, în
num\rul urm\tor al aceleia[i reviste65 . N. Manolescu î[i
65. Cu patru ani înainte, criticul de la România literar\ îl comen-

tase defavorabil [i pe Mihai Ungheanu. Recenzînd cartea Arhi-
pelag de semne a acestuia, N. Manolescu observ\ la Ungheanu,
pe lîng\ preferin]ele anticalofile declarate, apeten]a pentru un
program de autarhizare a culturii române[ti. Deturnînd
167
Alexandra Tomi]\
exprimase subtil neîncrederea în relevan]a literar\ a

demersului lui E. Papu, sugerînd c\ protocronismul este
un „tezism” ce oculteaz\ în mod nedorit erudi]ia asociativ\
[i originalitatea indiscutabile ale autorului (Manolescu,
1977 : 9). R\spunsul lui Paul Anghel v\de[te existen]a
unor susceptibilit\]i latente ale noului val de autohtoni[ti :
cronicarul este acuzat el însu[i de neodogmatism, deoa-
rece, în filia]ie lovinescian\, se îndoie[te de capacitatea de
crea]ie a geniului na]ional ; pe de alt\ parte, a fi partizanul
noii metode critice „e un fel de a spune c\ avem organul
marii culturi [i al marii spiritualit\]i, c\ m\car acesta nu
trebuie importat” (Anghel, 1977 : 8). Cartea lui Papu [i,
semnifica]ia sincronismului lovinescian, Ungheanu scrisese :

„problema nu e s\ sincroniz\m literatura român\ la cea euro-
pean\, ci s\ sincroniz\m literatura român\ la aceste realit\]i
(autohtone)” (Ungheanu, apud Manolescu, 1973 : 9). Croni-
carul României literare sesizase pericolul resuscit\rii opozi]iei
modernism-tradi]ionalism, precum [i posibilitatea ca ideile
lovinesciene s\ fie banalizate pentru a fi mai lesne înlocuite
printr-un indigenism vetust : „Mihai Ungheanu nu în]elege
[…] no]iunea de sincronism ca atare. (Nici Lovinescu, nici
nimeni altul nu rupea literatura de realit\]ile na]ionale.) M\
tem c\ a în]eles-o prea bine [i, vulgarizînd-o (sincronism egal
mimetism), las\ s\ se întrevad\ un punct de vedere nu numai
inacceptabil [tiin]ific ast\zi […], dar care era inacceptabil
(lucru dovedit de sociologi) chiar [i acum [aptezeci-optzeci
de ani, cînd s-a cristalizat. Parc\ m\ tem mai pu]in de conse-
cin]ele stilului în critic\, de cînd v\d ce ascunde critica f\r\
stil” (Manolescu, 1973 : 9). Opiniile exprimate în aceast\
recenzie prefigureaz\ polariz\rile pe care le-a cunoscut lumea
literar\ româneasc\ dup\ lansarea protocronismului, înc\
latent [i nedelimitat conceptual în anul 1973. Pe de alt\
parte, se pare c\ N. Manolescu a intuit corect modul în care
indigeni[tii au tratat tezele lovinesciene [i chiar pe criticul de
la Sbur\torul (vezi supra, subcapitolul „E. Lovinescu – a doua
posteritate critic\”).
168
prin extensie, noua perspectiv\ critic\ ce o degaj\ „afi[eaz\

[…] o mare îndr\zneal\ pentru spiritul apter [i snob” (ibid.).
Concluzia, tran[ant\, înal]\ grani]a între cele dou\ „ta-
bere” : „Cine este de bun\-credin]\, admi]înd cartea, admite
teza” (ibid.). A[adar, protocronismul românesc ar fi m\rul
discordiei, [i ap\rarea acestei idei ar fi suscitat apeten]ele
„misionariste” ale sus]in\torilor : „Nu ideea în sine a proto-
cronismului a produs explozia (faptul a fost recunoscut), ci
afirmarea ei în leg\tur\ cu literatura român\. Nu «pro-
tocronismul» este piatra de scandal, ci protocronismul ro-
mânesc” (Zamfirescu, 1983b : 3 ; subl. D.Z.). Indigeni[tii î[i
sprijin\ alega]iile pe observa]ia c\ preocup\rile anterioare
ale mentorului lor în demonstrarea unor priorit\]i literare
portugheze, italiene etc. fuseser\ primite ca simple exegeze
erudite, f\r\ a inflama pe nici unul dintre viitorii critici ai
protocronismului românesc.
Cu aceasta, consider\ autohtoni[tii, semnalul luptei
fusese tras : de o parte, cei care militeaz\ pentru
schimbarea opticii tradi]ionale asupra trecutului româ-
nesc, v\zînd în noua metod\ „o expresie a maturiz\rii [i
moderniz\rii istoriei noastre literare” (Dr\gan, 1977 : 6) ;
de cealalt\, gruparea care dore[te „divizarea imaginii
globale a literaturii române” (Purcaru, 1982b : 16), alc\-
tuit\ din critici [i scriitori cîrcota[i, parazitari, nepatrio]i
(Tudor, 1983 : 311).
Descrierea p\r]ilor implicate trebuie s\ fie îns\ nuan-
]at\ [i abordat\ dup\ principiul audiatur et altera pars.
O precizare necesar\, pe care o vom reitera în acest punct
(vezi [i capitolul Protocronism românesc sau terapie prin
mit), se refer\ la faptul c\ nici unul dintre grupuri nu era
omogen în privin]a motiva]iilor, a preg\tirii profesionale,
a presta]iilor intelectuale [i, fire[te, a experien]elor de
via]\ apar]inînd membrilor componen]i (vezi [i Verdery,
1994 : 152, 195-196). Dat fiind faptul c\ mediul cultural
al epocii la care ne raport\m era în bun\ m\sur\
169
Alexandra Tomi]\
polarizat [i cei care î[i exprimau op]iunile se revendicau

(implicit/explicit) de la una dintre cele dou\ fac]iuni,
vom remarca, totu[i, c\ protocroni[tii [i antiprotocro-
ni[tii ac]ionau în virtutea unor considerente [i valori de
grup. Indigeni[tii, cum am ar\tat, nutreau speran]a de a
accede la privilegiile [i beneficiile ce ar fi decurs din
instituirea unei noi ordini culturale, bazate pe propriul
lor sistem de reprezent\ri. Ac]iunea oponen]ilor poate fi
interpretat\ ca reac]ie la aceast\ ofensiv\ [i la „restrîn-
gerea resurselor de venit ale produc\torilor de cultur\”
(Verdery, 1994 : 153). În capitolul „Mizele protocronis-
mului” detaliem aceste seturi de motiva]ii.
Mediul cultural românesc a început s\ se polarizeze o
dat\ cu noua agresiune a politicului, dup\ 1971. Ulterior,
„politizarea cîmpului criticii literare în anii ’80 a fost atît
de puternic\, încît era dificil s\ nu fii atras într-o tab\r\
sau alta” (Condurache, 1981, apud Verdery, 1994 : 155).
Pe terenul „neutru”, tot mai restrîns, evoluau persoanele
cu pozi]ii ambigue, exprimînd un acord par]ial sau f\r\ a
avea opinii expuse în public, ci împ\rt\[ite doar antura-
jului (ibid.). Iat\, spre exemplu, o voce care încearc\ s\ se
desprind\ de contingen]e, analizînd aseptic, in vitro, filia-
]iile din literatura român\ ; doar un ochi extrem de atent
[i de prevenit va deslu[i aici critica subtil\ a retoricii
protocroniste : „În afar\ de complementaritatea faptelor [i
de caracterul unitar concret al teoriilor (care sînt, cel mai
adesea, mai mult «programe de ac]iune» decît construc]ii
conceptuale), între «tradi]ionali[ti» [i «modernizatori»
exist\ înc\ un element de solidaritate : ambelor «tabere» le
este comun\ con[tiin]a continuit\]ii eforturilor. […] «Tra-
di]ionali[tii» din cultura român\ – personalit\]ile, nu epi-
gonii – sînt departe de a fi fost partizanii stagn\rii, ai
încremenirii în forme de via]\ social\ [i spiritual\ disp\-
rute ori pe cale de dispari]ie, dup\ cum «modernizatorii»
nu proclam\ ruptura absolut\ cu ceea ce i-a precedat, în
170
numele unui «nou» irealist, utopic, iluzoriu. […] Este

vorba, [i acum, de personalit\]ile proeminente ale celor
dou\ tendin]e, nu de spiritele diletante, de m\run]ii înso-
]itori frazeologici, bombastici [i g\uno[i, de Miticii oric\rei
dispute culturale, gata oricînd fie s\ excomunice, fie s\
pactizeze” (Iorgulescu, 1981 : 28-29).
Momentul despre care protocroni[tii afirmau c\ a fost
„scînteia” ce a inflamat lumea artistic\ (replica furibund\
dat\ de Paul Anghel lui Nicolae Manolescu în 1977) ]ine
de epiderma conflictului. Cauzele reale ale fric]iunilor nu
sînt, bineîn]eles, manifeste, îns\ au fost identificate de
Gabanyi (apud Verdery, 1994 : 172-173). Este vorba de o
intensificare a tectonicii intergenera]ionale, proces datînd
de la finele anilor ’60 [i constînd în eforturile sporite ale
arti[tilor tineri de a accede la privilegiile de care se bucu-
rau cei mai în vîrst\. Conflictele din lumea literar\ româ-
neasc\ (acutizate dup\ Tezele din iulie) sînt o bun\ ilus-
trare [i sub acest aspect, relevînd consecin]ele majore pe
care le-a adus virajul na]ionalist al PCR în structura de
oportunit\]i a mediului artistic din ]ar\66. Intrînd în com-
peti]ia pentru resurse, fiecare grupare a fost nevoit\ s\ î[i
afirme criteriile de evaluare : autonomia esteticului, rigu-
rozitatea evalu\rii [i selectivitate în preluarea valorilor
române[ti (antiprotocroni[tii) ; baze de evaluare multiple
(estetic\, etnic\, social\, politic\) [i afirmarea dependen]ei
esteticului de politica comunist\ (autohtoni[tii). Verdery
(1994 : 194) remarc\ faptul c\, pentru noul val de patrio]i,
clamarea exclusivit\]ii criteriului estetic în evaluare era o
diversiune – probabil, credem noi, pentru a atrage simpa-
tizan]i din rîndurile persoanelor cu op]iuni estetice ferme,
dar indecise cu privire la protocronism.
66. Pentru o prezentare mai detaliat\ a conflictelor dintre partid [i

conducerea U.S.R., respectiv dintre protocroni[ti [i oponen]ii
lor de la vîrful acestei institu]ii, vezi Verdery, 1994 : 173 sqq.
171
Alexandra Tomi]\
Un Amerigo Vespucci în cultura român\
Autoportretul de grup protocronist se încheag\ de obicei în

jurul lui Edgar Papu67. Acesta pare s\ fie figura central\ a
dezbaterii, referin]ele la el venind din ambele zone. Proto-
croni[tii îl consider\, f\r\ excep]ie, un mentor cu destinul
lui Amerigo Vespucci (Ungheanu, 1982a : 165), care, f\r\ a
67. Inser\m aici cîteva date din biografia lui Edgar Papu (13
septembrie 1908, Zagorz – 30 martie 1993, Bucure[ti).
Eseist, traduc\tor [i istoric literar, doctor în estetic\ sub
conducerea lui Tudor Vianu, el [i-a început cariera univer-
sitar\ la Facultatea de Filologie a Universit\]ii din Bucure[ti,
ca asistent al lui Vianu. În 1951 este eliminat din facultate
„din cauza convingerilor sale religioase” (nu am g\sit infor-
ma]ii care s\ clarifice respectiva acuza]ie), dar va fi reprimit
la catedr\ doi ani mai tîrziu, avansînd pîn\ la gradul de
lector (1954 ; în Cotidianul, 2006, se noteaz\ gre[it c\ ar fi
fost profesor universitar). La 16 decembrie 1961 a fost ares-
tat, sub învinuirea c\ transmisese, în perioada 1960-1961,
„informa]ii cu caracter du[m\nos” Ordinului Franciscan din
Vatican (din nou, nu am g\sit detalii despre „culpa” respec-
tiv\). Pe 22 ianuarie 1963, a fost condamnat la opt ani de
închisoare, îns\, ulterior, pedeapsa i-a fost redus\ la jum\-
tate. A fost gra]iat în 1964 [i eliberat în 27 iunie acela[i an
(cf. Cotidianul, 2006 ; vezi [i Cormo[, „Repere cronologice”,
în Papu, 2005 : 15-18). Dup\ eliberare, Edgar Papu nu a fost
reprimit în universitate, dar a continuat s\ ]in\ diverse con-
ferin]e pe teme de comparatistic\ (inclusiv protocronism),
avînd o substan]ial\ prezen]\ editorial\ [i revuistic\, mai
ales în publica]iile violent na]ionaliste (Luceaf\rul [i S\pt\-
mîna). Dup\ 1989, a fost colaborator la România Mare, în
perioada 1990-1992. În anul 2006 a devenit, postum, mem-
bru al Academiei Române (vezi [i capitolul „Epilog”). A[a cum
remarcau Virgil Ierunca [i Monica Lovinescu, mentorul proto-
croni[tilor pare s\ fi fost unul dintre acei fo[ti de]inu]i politici
care, ulterior, au trecut de partea ideologiei partinice, girînd,
prin prestigiu [i presta]ie cultural\, regimul comunist.
172
descoperi „continentul” priorit\]ilor române[ti, i-a dat to-

tu[i un nume, consacrîndu-l. Invocarea rolului de „înregis-
trator” al lui Edgar Papu – pe care el însu[i îl semnalase
înc\ din 1974 – va intra rapid în repertoriul argumentativ
protocronist, fiind o pies\ important\ în legitimarea „noii
metode critice”. De exemplu, reedit\rile din Mozes Gaster
(Literatura popular\, 1984) [i Nicolae Iorga (Istoria literaturii
române[ti. Introducere sintetic\, 1988) sînt semnalate ca
documente-cheie ale unei tradi]ii culturale pe care Edgar
Papu ar fi inventariat-o, dîndu-i un nume [i aducînd-o
astfel în con[tiin]a [i dezbaterea public\ (Ungheanu,
1984a : 2 ; id., în Iorga, 1988 : 259 sqq.).
Profesorul Papu este, evident, figura tutelar\ a retoricii
indigeniste, „unul dintre ultimii erudi]i ai unei genera]ii
str\lucite” (Anghel, 1977 : 8), cu un instinct patriotic pur
(B\ile[teanu, 1977 : 6), el însu[i pionier al noii metode
critice : „Nimeni pîn\ la profesorul Papu nu a reu[it s\ ne
fac\ a medita mai acut, în acela[i timp, asupra celeilalte
virtu]i majore a culturii române : capacitatea de a juca
rolul pionierului” (Zamfirescu, 2002 : 124). Toate lucr\rile
lui – chiar [i cele anterioare anului 1974, cînd a consacrat
protocronismul – stau sub semnul acestei idei-for]\ (So-
rescu, 1983f : 1, 4).
Declara]iile de admira]ie [i ata[ament ale „discipolilor”
fa]\ de creatorul conceptului apar adesea în contexte în
care se încearc\ legitimizarea indigenismului, mai ales
prin construirea unor filia]ii fictive. Comparatistul este
a[ezat în descenden]a nemijlocit\ a lui Nicolae Iorga, Lu-
cian Blaga [i George C\linescu, el preluînd totodat\ „mo[-
tenirea celor doi «tehnicieni» ai cercet\rii sistematice a uni-
versalit\]ii române[ti : Mihail Dragomirescu [i elevul s\u,
Tudor Vianu” (Zamfirescu, 2003 : 363, vol. I ; subl. D.Z.).
Lansarea protocronismului apare, din aceast\ perspec-
tiv\, ca o misiune pe care mentorul ar fi îndeplinit-o cu
succes : „Edgar Papu face parte dintr-o str\lucit\
173
Alexandra Tomi]\
genera]ie, pentru care o cultur\ român\ cu un destin

comparabil cu al Greciei antice sau al marilor culturi nu
reprezint\ un vis, ci un ideal [i un program de ac]iune […]
Profesorul Edgar Papu […] este c\rturarul din genera]ia
vîrstnic\ ce a întrupat în gradul suprem noua con[tiin]\
de sine a culturii române” (ibid. ; subl. D.Z.).
Unii admiratori, deja rutina]i în ditirambi cu al]i desti-
natari, fac din Edgar Papu o prezen]\ aproape legendar\,
c\reia i se pot rata[a numai atribute excep]ionale. El
devine un „om de o rar\ cultur\, f\cîndu-[i din via]\
ascez\ [i studiu”, un c\rturar cu „extraordinar\ voca]ie
analitic\ [i sintetic\”, un iluminat care, de[i locuie[te [i
creeaz\ într-un „sanctuar”, r\mîne de o modestie exem-
plar\. Exager\rile merg pîn\ la a-i construi o carier\ uni-
versitar\ fabuloas\ : „[Edgar Papu este] Profesorul [i Ma-
gistrul iubit de zeci de genera]ii” (vezi, pentru astfel de
opinii, Braha[, 1983 : 2 ; Pop, 1983 : 4-5 ; Sorescu, 1983f :
1, 4 ; Zamfirescu, 2003 : 362-373, vol. II).
Adversarii indigenismului v\d, de asemenea, în Papu
un erudit original, cu o argumenta]ie penetrant\, de mare
fine]e (Manolescu, 1981, reluat în id., 2001 : 59-63), dar
care se abandoneaz\ vertijului erudi]iei pîn\ cînd subli-
mul discursului, atins o clip\, trece în puerilitate (Gri-
gurcu, 1981a : 440-441). Pentru cei mai înver[una]i, care
nu-i iart\ faptul c\ p\store[te „monopolul ceau[ismului –
o adev\rat\ cresc\torie de patrio]i” (Ierunca, 1980, reluat
în id., 1994 : 130), E. Papu nu este doar „patronul proto-
cronismului”, ci [i un intelectual care colaboreaz\ con-
[tient cu partidul unic : „Exist\ la acest intelectual o doz\
de naivitate tremurat\, de ingenuitate incon[tient\, dar [i
naivitatea, [i ingenuitatea se las\ – [i nu o dat\ – contami-
nate, voluntar, de inflexiunile abia [optite ale partidului”
(ibid., 133).
Edgar Papu s-a ar\tat la rîndul lui nemul]umit de
criticile formulate de Europa liber\ asupra conceptului
174
s\u ([i nu numai). Într-un interviu acordat lui Ilie Purcaru

[i publicat în Flac\ra la începutul lui aprilie 1981, men-
torul protocroni[tilor emite – de[i în termeni modera]i – o
opinie surprinz\tor de apropiat\ acelora în care se consa-
craser\ Artur Silvestri, Dan Zamfirescu, Eugen Barbu,
Constantin Sorescu, Doru Popovici [i al]i vajnici autohto-
ni[ti : „Purcaru : {i c\r]ile, [i lu\rile dv. publice de pozi]ie
în favoarea culturii noastre v-au expus la o serie de atacuri.
Europa liber\, de pild\, v-a certat violent, nu doar o dat\.
Ce v\ spun aceste atacuri ? Papu : Exist\ un întreg com-
plex al lor, al celor de la Europa liber\. Pentru ace[ti oa-
meni, cea mai mare nenorocire a fost perimarea, [i chiar
compromiterea, la noi, a proletcultismului, a sociologis-
mului vulgar. În aceste condi]ii ei n-au mai avut, s\racii,
pentru ce s\ lupte. {i au trebuit atunci, de nevoie, s\
schimbe lupta lor, s-o fac\ [i anticomunist\, [i antiromâ-
neasc\. Adic\ au fost pu[i în situa]ia de a lupta [i împo-
triva a ceea ce se pref\cuser\ c\ ap\r\ cîndva. Nu am
decît compasiune pentru ace[ti oameni lipsi]i de mesaj”
(Papu, 1981, reluat în id., 2005 : 104). La finalul discu]iei
cu Purcaru, Papu face o clamoroas\ declara]ie pacifist\,
îndemnînd lumea cultural\ româneasc\ la unitate, iubire,
iertare [i respect reciproc, pentru prop\[irea culturii na-
]ionale (ibid., 105).
Aceast\ fals\ indulgen]\ este rapid devoalat\ [i co-
mentat\ cu ironie de Monica Lovinescu, la mai pu]in de o
lun\ de la apari]ia interviului. Autoarea seriei de emisiuni
culturale detecteaz\ la comparatist aceea[i manevr\ ten-
den]ioas\ de a echivala criticile aduse protocronismului
cu antipatriotismul, respectiv de a asocia respingerea
autohtonismului cu a[a-zisul antiromânism de care sînt
învinui]i, în genere, cei de la Europa liber\. E. Papu face
prin aceasta jocul celorlal]i protocroni[ti, care ridic\ „[an-
tajul grupului” la rang de strategie de intimidare a opo-
nen]ilor. Red\m pasajul in extenso : „Edgar Papu, în
175
Alexandra Tomi]\
schimb, nu se vrea b\t\ios. Dimpotriv\. El vorbe[te în

numele iubirii de semen literar. M\rturisim c\ pîn\ la
publicarea acestui interviu ne înc\p\]înam s\-l conside-
r\m pe Edgar Papu oarecum iresponsabil de transforma-
rea protocronismului s\u în doctrin\ de grup, de stat [i de
atac. Excesele le puneam pe seama unor ciraci certa]i cu
adev\rul [i cu o minim\ cultur\. Acum, pe urmele lui
Mihai Ungheanu, acuz\ [i el Europa liber\ de antiromâ-
nism. Dac\ p\rerile teoreticianului protocronismului des-
pre acest post de radio sînt f\r\ consecin]e, nu acela[i
lucru se poate spune [i despre paragraful urm\tor din
interviul s\u, unde «denun]\» – alt termen nu g\sim – pe
cei de la Universitatea Cultural-{tiin]ific\ din Bucure[ti,
care n-ar fi acceptat ideea de protocronism doar pe motivul
c\ fusese criticat\ de Europa liber\. Reg\sim aici [antajul
preferat al grupului : dac\ nu e[ti cu noi, dac\ critici pe
unul sau pe altul dintre noi, înseamn\ c\ e[ti influen]at
de Europa liber\ sau chiar c\ e[ti agentul ei. Oricît de
aberant ar fi «argumentul», el a fost vînturat [i împotriva
Consiliului Uniunii (Scriitorilor – A.T.) [i chiar – la în-
trunirile cu Nicolae Ceau[escu – împotriva pre[edintelui
Uniunii. Nu ne a[teptam s\-l reg\sim la Edgar Papu, ale
c\rui optimisme excesive sau complicit\]i cu ni[te metode
extraliterare le tot puneam pe seama unei oboseli, a unei
distrac]ii de savant, str\in de astfel de moravuri. Prin ce
accident baroc înainteaz\ acum pe un teren minat, nu
[tim” (Lovinescu, 1981, reluat în id., 1994a : 204-205).
Sînt de men]ionat unele încerc\ri de inocentare pos-
tum\ a mentorului, venite fie din partea fo[tilor sus]in\-
tori ai protocronismului (Mihai Ungheanu, Dan Zamfi-
rescu, Ilie B\descu, C. St\nescu), fie a unor anali[ti ai
fenomenului (Lucian Boia, Katherine Verdery, Florin Mi-
h\ilescu, Mircea Martin), sau chiar din partea unor scrii-
tori cu ferme op]iuni antiprotocroniste (Norman Manea,
Alex. {tef\nescu).
176
Lucian Boia [i Katherine Verdery îl extrag pe comparatist

din grupul verbigerant al discipolilor s\i, sugerînd c\ per-
soana [i opera fuseser\ confiscate abuziv de c\tre propa-
gand\ [i subordonate intereselor na]ional-comunismului :
„[Edgar Papu este] înc\ o ilustrare a cursei în care au fost
atra[i unii exponen]i ai culturii române[ti, ademeni]i prin
reabilitarea [i chiar exacerbarea valorilor na]ionale. […]
[El] î[i limitase demersul la unele priorit\]i culturale, nu
avea cum s\ prevad\ formidabila expansiune a «descope-
ririi» sale” (Boia, 1997 : 78-79). „F\r\ îndoial\ c\ Edgar
Papu nu a inten]ionat decît s\ reorienteze interpret\rile
date textelor clasice. }elurile sale erau acelea ale oric\rui
profesor care are o idee bun\ [i încearc\ s\ încline evalu\-
rile competen]ei [i excelen]ei în favoarea sa” (Verdery, 1994 :
194) ; „Edgar Papu nu a anticipat aceast\ reflectare [a
protocronismului ca arm\ de excludere pe criterii xenofo-
be], pentru c\ el colportase ideea f\r\ a fi luat în seam\, cu
cî]iva ani înainte ca ea s\ se lanseze brusc în aten]ia
general\” (Verdery, 1994 : 203).
Istoricul literar Florin Mih\ilescu, într-un volum de
analiz\ foarte bine documentat\ a literaturii autohtone
postbelice, re[apeaz\ imaginea savantului care creeaz\ în
turnul de filde[ al culturii înalte, f\r\ a avea habar de ce
se petrece dincolo de acesta. „Atribuindu-[i a[adar numai
botezul lexical, p\rintele protocronismului îi socote[te
adev\ra]i precursori ai ideii pe Dan Zamfirescu [i pe Paul
Anghel. O modestie exemplar\ îl caracteriza întotdeauna
pe blîndul [i delicatul om de cultur\, eruditul [i distratul
profesor, a[a cum l-am cunoscut noi în[ine în anii studen-
]iei. Realitatea este îns\ în favoarea sa, întrucît nimeni
n-a depus un efort a[a de st\ruitor [i de avansat în depis-
tarea acelor note [i valori anticipative ale literaturii ro-
mâne, în care el a crezut [i pe care a mizat, poate cu
excesiv\ siguran]\, dar în orice caz cu o total\ [i dezin-
teresat\ sinceritate” (Mih\ilescu, 2002 : 146-147).
177
Alexandra Tomi]\
Mircea Martin reia [i el aprecierea c\ autori precum

Paul Anghel [i Dan Zamfirescu au deformat accep]iunea
originar\ a protocronismului. Comentînd pasivitatea men-
torului în raport cu aceste denatur\ri, cercet\torul pune
îns\ unele accente critice : „Cu toate c\ mi-a fost profesor
– un mare profesor – nu cred c\ aceast\ disociere îl inocen-
teaz\ total pe Edgar Papu, care a asistat la metamorfozele
ideii sale f\r\ s\ se dezic\ de ele. Îmi amintesc de o
întîlnire cu profesorul Papu din iarna lui 1982, cînd l-am
vizitat spre a-i oferi cartea mea despre G. C\linescu [i
cînd conversa]ia a alunecat inevitabil spre controversa
protocronism-sincronism. Profesorul nu înceta s\ se mire
de faptul c\ ideea sa a stîrnit atîta dezaprobare printre
litera]i, în vreme ce oamenii de [tiin]\ autohtoni au întîm-
pinat-o cu entuziasm, ca pe o încercare reparatoare a[tep-
tat\ de atîta vreme [comparatistul avea probabil în vedere
recept\ri precum acelea ale lui Solomon Marcus sau I.M.
{tefan – nota A.T.]. I-am r\spuns c\, probabil, scriitorii [i
criticii literari au o con[tiin]\ politic\ mai acut\ decît
colegii lor din alte domenii [i, prin urmare, au intuit enor-
mul poten]ial de conformism politic implicat în ini]iativa
protocronist\. «Crezi asta ?» – m-a întrebat profesorul cu o
mirare pe care am considerat-o atunci ([i vreau s-o con-
sider [i ast\zi) nepref\cut\” (Martin, 2002b, nota 18).
Alex. {tef\nescu, critic sever al protocronismului în
anii ’70-’80 (vezi infra, capitolul „Mizele protocronismu-
lui”), î[i recalibreaz\ opiniile [i scrie într-un recent co-
mentariu : „Ideile lui Edgar Papu au fost folosite, de fapt,
de promotori propriu-zi[i ai ideologiei na]ionalist-comu-
niste din epoc\ [i falsificate în raport cu sensul lor origi-
nar. Iar Edgar Papu însu[i a consim]it uneori (probabil
dintr-o secret\ team\ de om care a trecut prin închisoare)
la aceast\ utilizare a lor în scop propagandistic. Volumul
Interviuri [întocmit de Ilie Rad [i Gra]ian Cormo[, la care
facem referire mai jos – nota A.T.] ne ajut\ s\ în]elegem
178
mai clar acest proces de mistificare [i s\ salv\m ce e de

salvat din gîndirea unui umanist r\t\cit într-o epoc\ a
barbariei sofisticate” ({tef\nescu, 2006).
La rîndul lui, scriitorul Norman Manea, avînd de alt-
minteri nepl\cute experien]e legate de antiprotocronismul
pe care îl profesase, deplînge rolul lui Edgar Papu, în care
vede „un alt caz dureros, de eminent om de cultur\ român,
r\t\cit într-un odios grup de intelectuali na]ionali[ti” [i
întruchipînd o situa]ie similar\ cu derapajele legionare
ale lui Mircea Eliade (Manea, 1997 : 116).
Ilie Rad, unul dintre antologatorii edi]iei de interviuri
acordate de Edgar Papu în perioada 1969-1992, insereaz\
în prefa]\ atît o defini]ie mult edulcorat\ a protocronis-
mului (metod\ [tiin]ific\ bine elaborat\ [i cu l\udabile
finalit\]i), cît [i un portret elogios al mentorului. Ca [i la
al]i autori, [i aici apare tendin]a de a-l izola pe comparatist
de restul protocroni[tilor [i de a delimita accep]iunea
ini]ial\ a protocronismului de „exager\rile” pe care le-a
cunoscut ulterior68 (vezi [i infra, capitolul „Ecouri postde-
cembriste”).
Nu discut\m aici motivele eforturilor de a-l deculpa-
biliza pe Edgar Papu, dup\ cum nu dorim nici demoni-
zarea lui. Dar consider\m nejustificate încerc\rile de a
68. Red\m un fragment din comentariul pe care Ilie Rad îl face

cu privire la E. Papu [i la protocronism, aducînd în sprijinul
afirma]iilor sale opinii par]ializate : „Va veni o vreme cînd
despre protocronism se va putea discuta în lini[te, sine ira et
studio, iar numele profesorului Papu nu va mai fi asociat cu
toate exager\rile care s-au spus în leg\tur\ cu acest curent.
De altfel, mi se pare interesant faptul c\ în cel mai recent
tratat de istorie a românilor, datînd din anul 2004, se scriu
urm\toarele despre protocronism : «La presiunile partidului,
dar [i cî[tiga]i de privilegiile oferite, o parte a scriitorilor, cum
au fost Eugen Barbu [i Adrian P\unescu, aveau s\-[i reconsi-
dere pozi]iile publice, a[ezîndu-se în fruntea noului curent
cultural, rezultat al sintezei dintre stalinism [i na]ionalismul
179
Alexandra Tomi]\
impune în ochii posterit\]ii imaginea unui savant distrat

(eventual marginalizat de autorit\]i), un simbol cultural
pe care regimul comunist [i oportuni[tii l-ar fi confiscat [i
l-ar fi utilizat ilicit. Autorii care trudesc la edificarea aces-
tei ipoteze ignor\ faptul c\ Edgar Papu [i-a luat în serios
mentoratul (inclusiv comentînd elogios, f\r\ excep]ie,
chiar afirma]iile exorbitante ale unor Paul Anghel, Dan
Zamfirescu sau I. Constantinescu – de exemplu, Papu,
1976 : 8 ; id., 1977 : 5-19 ; vezi [i capitolul „Cariera specta-
culoas\ a unui concept”).
etnicist : protocronismul. Identic cu teoria priorit\]ii ruse în

[tiin]\, lansat\ de Jdanov, protocronismul românesc exacerba
importan]a factorului românesc [i a României în cultura,
[tiin]a [i istoria universal\» (Istoria României, compendiu.
Coordonatori : Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Institutul Cultu-
ral Român – Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca,
2004, p. 661). Semnificativ mi se pare [i faptul c\ în acest
tratat se face prima asem\nare între curentul similar rus
(recte : sovietic !) [i protocronismul românesc, dup\ cum la fel
de sugestiv este am\nuntul c\ numele profesorului Edgar
Papu nu mai este nici m\car amintit. Timpul, supremul nos-
tru judec\tor, îi d\, iat\, dreptate, la nici un deceniu de la
dispari]ia sa” (Rad, în Papu, 2005 : 11-12). S\ observ\m totu[i
c\ tratatul de istorie din care se citeaz\ aici nu este prima
lucrare în care se face paralela dintre protocronismul sovietic
[i cel românesc – demersul a fost realizat anterior de Kathe-
rine Verdery (1994 : 161 sqq.), Lucian Boia (1997 : 74 sqq.) [i
Adrian Cioroianu (în Boia, 1998 : 58-64), ca s\ amintim cele
mai la îndemîn\ exemple. Pe de alt\ parte, am\nuntul c\, în
compendiul citat, Edgar Papu nu este men]ionat nici m\car
în calitate de autor al termenului de protocronism ar fi trebuit
s\ par\ contrariant, nicidecum „semnificativ”, în sensul de
„justi]iar”. Utilizarea deficitar\ a limbii române a l\sat urme
nepl\cute. Este, de asemenea posibil ca opiniile partizane ale
lui Ilie Rad s\ fie un reflex de natur\ biografic\ (vezi schimbul
de scrisori dintre Edgar Papu [i Ilie Radu-Nandra [Ilie Rad],
care sugereaz\ o rela]ie de tip mentor-discipol între cei doi).
180
Este adev\rat c\ nu a fost rechemat la catedra univer-

sitar\ pe care a p\r\sit-o în anii ’60, cînd a fost arestat [i
închis. Dar, ulterior, comparatistul nu a avut o prezen]\
cîtu[i de pu]in periferic\ în via]a literar\ româneasc\ din
deceniile opt-nou\. El a desf\[urat o substan]ial\ activi-
tate publicistic\ [i editorial\, a acordat frecvent interviuri,
a f\cut parte din jurii literare (precum cel care a decernat,
în octombrie 1982, premiul revistei Manuscriptum), a fost
elogiat în numeroase articole din publica]iile vremii, a par-
ticipat la toate colocviile pe tema protocronismului. De
asemenea, a acceptat f\r\ rezerve premiile „onorifice” decer-
nate de gazete violent na]ionaliste, ca Luceaf\rul, S\pt\mîna
[i România Mare. A continuat s\ publice articole de colora-
tur\ protocronist\ în România Mare, în anii 1990-1991,
uneori tu[înd – prin recenzii laudative – orgoliile auctoriale
ale unor personaje discreditate, precum Eugen Barbu [i
Corneliu Vadim Tudor (vezi capitolul „Ecouri postdecem-
briste”). Atunci cînd nu doar teza sincronismului, ci însu[i
autorul acesteia, E. Lovinescu, a intrat în malaxorul detrac-
torilor, Edgar Papu nu a încercat s\ ia ap\rarea criticului
interbelic ori s\ tempereze m\car zelul denigrator al celor-
lal]i autohtoni[ti ; el a emis la rîndul s\u opinii minima-
lizatoare (este adev\rat, în cheie moderat-aluziv\).
Iat\ aspecte care intr\ în contradic]ie cu imaginea de
savant inocent, apropriat ilegitim de o grupare ale c\rei
opinii nu le-ar fi împ\rt\[it, sau atras [i men]inut f\r\ voia
lui în mascarada na]ionalist\. O judecat\ aspr\ [i tran-
[ant\ poate fi reg\sit\ în zilele noastre, cu prilejul analizei
retrospective a pozi]iei strategice ocupate de fostul de]inut
politic în plutonul ideologilor comuni[ti : „numeroasele
antecedente înc\rcate fac ast\zi ca discu]ia în jurul lui
E. Papu s\ fie ocolit\ pe un ton jenat, de parc-ar fi vorba
despre un c\lug\r b\trîn, bolnav de sifilis. […] Vatmanul
care a plimbat f\r\ bilet o mul]ime de pasageri cu tramvaiul
literaturii universale merit\ uitarea noastr\ reconfortant\”
(Laszlo, 2006b : 9, 10).
181
Alexandra Tomi]\
Actori, tactici [i strategii

S\ vedem acum care sînt reprezentan]ii cei mai vizibili –
prin opiniile exprimate în c\r]i [i articole – ai celor dou\
grup\ri aflate în disput\. Printre protocroni[ti îi putem
considera pe : Ioan Alexandru, Paul Anghel, Eugen Barbu,
Ilie B\descu, F\nu[ B\ile[teanu, Dumitru B\l\e], Mariana
Br\escu, Dan Ciachir, Ion Coja, Florin Constantiniu, Ovid.
S. Crohm\lniceanu (trecut ulterior în cealalt\ tab\r\),
Nicolae Drago[, Eugen Florescu, Ion Gheorghe, Ion L\n-
cr\njan, Pompiliu Marcea, Adrian P\unescu, Doru Popovici,
Ilie Purcaru, Artur Silvestri, Constantin Sorescu, I.M. {tefan,
Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu, Vasile Veti[anu,
Dan Zamfirescu. Al]i comentatori îi citeaz\ printre „clasicii
produc]iei protocroniste” pe Florin Bratu [i Elena Florea
(cf. Laignel-Lavastine, 1998 : 359, nota 6). Pentru antipro-
tocroni[ti sînt reprezentativi : Gheorghe Grigurcu, Virgil
Ierunca, Mircea Iorgulescu, Monica Lovinescu, Norman
Manea, Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Alexandru Paleo-
logu, Eugen Simion, Alex. {tef\nescu (vezi [i Verdery,
1994 : 329, nota 2, dar cu o list\ mai restrîns\ pentru
ambele grupuri, din cel de-al doilea lipsind, surprinz\tor,
Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca).
Dezechilibrul cantitativ dintre cele dou\ [iruri nu tre-
buie interpretat ca simptom al unui plus de simpatie în
lumea cultural\. Îl putem traduce mai degrab\ ca rezultat
vizibil al prezen]ei pletorice în plan editorial de care au
beneficiat autohtoni[tii, ca recompens\ pentru serviciile
aduse politicii na]ionaliste a partidului unic. Între cei doi
poli de atitudine s-a creat [i o zon\ de tranzi]ie – nu neutr\ !
– în care au evoluat persoane cu pozi]ii temperate sau
ambigue (vezi Verdery, ibid.) ori avînd contribu]ii spora-
dice. Dintre cei care au exprimat opinii moderate, îns\
favorabile protocronismului, îi numim aici pe Adrian Dinu
Rachieru, pe matematicienii Octav Onicescu [i Solomon
182
Marcus (acesta a adus numeroase contribu]ii protocroniste

în sfera sa de specialitate, dar interven]iile lui nu flateaz\
deschis regimul, ca textele indigeni[tilor propriu-zi[i), pe
filosoful Constantin Noica. Unele texte publicate de George
Muntean, G. Munteanu, I. Constantinescu, Marin Mincu,
Tudor Ghideanu (critic\ literar\), I.C. Chi]imia (istorie lite-
rar\, folcloristic\), Anton Dumitriu (logic\), Constantin C.
Gheorghiu, Florin Z\g\nescu (aeronautic\), Vasile C. Ne-
chita (economie), Radu Iftimovici (biologie), Adrian Riza69
(sociologie), Constantin C. Giurescu (istorie), Edmond Nico-
lau (istoria [tiin]ei [i tehnicii – în colaborare cu I.M. {tefan),
Nestor Vornicescu (patristic\) [i al]ii au îmbog\]it patrimo-
niul protocronist. Criticul Alexandru Dobrescu [i eseistul
Mircea Mih\ie[ au sanc]ionat indigenismul, îns\ interven-
]iile lor polemice au fost izolate. Puncte de vedere echivoce
reg\sim la Adrian Marino, care, acceptînd în principiu
protocronismul, a încercat s\-i nuan]eze abordarea prin
introducerea unui concept paralel (vezi supra, capitolul
„Cariera spectaculoas\ a unui concept”). Dup\ K. Verdery,
Adrian P\unescu ar apar]ine aceleia[i categorii a contesta-
tarilor, datorit\ faptului c\, „într-o disput\ cu C.V. Tudor, a
f\cut unele afirma]ii publice în discrepan]\ cu alia]ii s\i
protocroni[ti” (Verdery, 1994 : 329, nota 2). Totu[i, argu-
mentul cercet\toarei americane este neconving\tor dac\
avem în vedere adev\ratele mize ale controversei C.V. Tudor
– A. P\unescu (vezi infra, capitolul „Mizele protocronis-
mului”).
69. Îl a[ez\m pe acest autor al\turi de cei care au adus vagi

contribu]ii teoretice autohtonismului, f\r\ a se declara pro-
tocronist. Totu[i, opiniile „tracomane” [i argumenta]ia stu-
foas\ proindigenist\ pe care le afi[eaz\ în multe lu\ri de
opinie polemic\ fa]\ de Zigu Ornea (vezi Riza, 1982a-e), res-
pectiv Ilie B\descu (vezi Riza, 1985a-d) – publicate ca seriale
în Luceaf\rul – ar sugera, mai degrab\, situarea lui în tab\ra
protocroni[tilor propriu-zi[i, „militan]i”.
183
Alexandra Tomi]\
Eclerajul onomastic pe care l-am întreprins în „zona gri”

a disputei în jurul indigenismului s-a bazat pe interven]iile
din perioada protocronismului propriu-zis (1974-1989) [i
pe accep]iunea restrîns\ a conceptului, aceea de „priorit\]i
române[ti într-un anume domeniu al culturii [i civiliza]iei
umane”. Dac\ am fi operat în baza defini]iei extinse (orice
element al specificit\]ii române[ti în raport cu alte culturi
[i relevarea „voca]iei universaliste” a culturii noastre), lista
de contributori ar fi fost considerabil mai lung\. În acela[i
timp, am fi riscat s\ cre\m impresia c\ tot ce înseamn\
interes pentru cercetarea fenomenului cultural românesc
î[i g\se[te loc sub umbrela protocronismului. În epoc\,
numero[i cercet\tori s-au ocupat de investigarea culturii
na]ionale în raport cu alte culturi : Dan Arsenie, Andrei
Brezianu, Virgil Cîndea, Doina Curtic\peanu, Zoe Dumi-
trescu-Bu[ulenga, Alexandru Du]u, Ion Istrate, Silvian
Iosifescu, Dan Horia Mazilu, Victor Papacostea, Antonie
Pl\m\deal\, Petru Vaida [i al]ii. Pu]ini au rezistat tenta]iei
de a-[i orna textele cu mituri [i mitologeme na]ionaliste,
excese patriotarde sau parti-pris-uri ideologice. Protocro-
ni[tii „veritabili” (mai ales Edgar Papu, Mihai Ungheanu [i
Dan Zamfirescu) au invocat frecvent ([i) autorii enumera]i,
pretinzînd c\ textele acestora le-au oferit puncte de sprijin
în argumenta]ie (vezi, de exemplu, Papu, în Manuscriptum,
1982 : 171-172, sau Ungheanu, în Iorga, 1988 : 237-263,
postfa]\).
Retorica protocronist\ [i-a confec]ionat un debu[eu
foarte ingenios, extinzînd semantismul termenului-nu-
cleu : pe de o parte, a satisf\cut în bun\ m\sur\ na]iona-
lismul oficializat ; pe de alta, a tins s\ echivaleze protocro-
nismul cu orice studiu – indiferent de domeniul, contextul
sau finalit\]ile sale ! – privind originalitatea culturii na]io-
nale. „Aspirînd” scrieri [i autori eterogeni, indigenismul a
creat iluzia unei foarte largi sus]ineri în mediul cultural
românesc. „Voca]ia protocronic\” a culturii noastre era ca
184
[i demonstrat\ (doar [i Mihai Ungheanu – în postfa]a la

Iorga, 1988 : 260 ; anterior, în Luceaf\rul, Ungheanu,
1986d : 2 – afirmase c\, înainte de a fi un nume, protocro-
nismul a fost o mentalitate !).
O dat\ coagulate, grupurile implicate în conflict au re-
curs la tehnici [i strategii de ap\rare (autodefinire, legiti-
mare, argumente pro domo, stabilire de filia]ii, tentative
de recrutare a simpatizan]ilor etc.) [i atac (descrieri depre-
ciative ale adversarilor, delegitimarea acestora, contraar-
gumente la tezele sus]inute de ei). Intrînd în competi]ie,
autohtoni[tii î[i rafineaz\ continuu discursul, comple-
tîndu-l acolo unde este cazul ; în scurt timp, ei pretind c\
au deja preg\tit un program de instaurare a noii ordini
culturale (literare), un „plan centralizat de m\suri” interne
[i externe. În cadrul acestuia, noua politic\ editorial\ pare
s\ aib\ un loc bine stabilit, cu finalit\]i pe termen lung.
Ofensiva livresc\ a dic]ionarelor, a compendiilor, a biblio-
tecilor, a seminariilor [i a lectoratelor de românistic\ urma
s\ asigure culturii autohtone – implicit, „noii metode cri-
tice” – consacrarea interna]ional\ (Marcea & alii, în Un-
gheanu, 1985 : 455-472) [i s\ propage imaginea unui
regim profund umanist [i cu voca]ie universalist\ (e.g.,
Braha[, 1982 : 10).
Exerci]iile retorice în slujba legitim\rii protocronismului
au generat cîteva strategii de argumentare (de[i sintagma
ar p\rea preten]ioas\ în condi]iile în care impunerea noii
abord\ri a mizat mai ales pe intimidarea [i discreditarea
adversarilor), de care protocroni[tii au f\cut uz în diverse
grade. Pe parcursul lucr\rii, am exemplificat o parte dintre
acestea. O alt\ tehnic\ ar consta în descrierea detaliat\ a
unora dintre contribu]iile mai importante pe care proto-
croni[tii pretind c\ le au la „edificarea noii con[tiin]e de
sine a culturii române[ti”. Dan Zamfirescu, de pild\, depu-
nea eforturi constante de consolidare a reputa]iei sale de
filolog specializat în literatura român\ veche, domeniul
185
Alexandra Tomi]\
respectiv fiind unul dintre pilonii argumenta]iei pro domo a

indigeni[tilor [i o inepuizabil\ surs\ de protocronii : „Ha[-
deu [sic ! – A.T.] ne-a l\sat scînteieri geniale [i a ar\tat
drumul, pe cînd eu am construit un adev\rat sistem, un
nou «scenariu» [i o nou\ «scenografie» în care se desf\[oar\
cre[terea din secolii XIV-XVIII a culturii române ! Acest
«scenariu» [i acest nou decor, care înglobeaz\ tot spa]iul
cultural r\s\ritean de tradi]ie bizantin\, reprezint\ aportul
meu, mai mult decît edi]ia [i monografia despre Neagoe
Basarab, de obicei mai bine cunoscute” (Zamfirescu, apud
Ungheanu, 1982a : 169-170 ; subl. D. Z.). Un bilan] de acest
tip este menit probabil s\ contracareze acuza]iile de diletan-
tism [i vandalizare a reprezent\rilor simbolice în vigoare.
La cî]iva ani dup\ lansarea conceptului de la care se
revendic\, protocroni[tii î[i confec]ioneaz\ o versiune de
istorie literar\ cu finalit\]i legitimizante : gra]ie unui de-
terminism cultural sui-generis, trezirea din „somnul dog-
matic” al proletcultismului anilor ’50 ar fi avut ca efect
restaurarea autohtonismului. În capitolul „Cariera spec-
taculoas\ a unui concept” am conturat mecanismul prin
care s-a realizat tranzi]ia ideologic\ de la proletcultismul
interna]ionalist la politica de valorificare a specificului
na]ional, în acord cu „noile imperative de dezvoltare a
]\rii”. Amplele eforturi de legitimizare a protocronismului
au inclus [i argumentul – foarte bine privit chiar [i în
afara mediului cultural – c\ venise timpul desprinderii de
perioada proletcultist\, atît de ap\s\toare prin erorile ei [i
prin nemijlocita servitudine fa]\ de sovietici.
„Noua con[tiin]\ de sine a culturii române” devenise
incompatibil\ cu programul cultural al anilor ’50, care
în\bu[ise orice recurs la tradi]ia autohton\. Era nevoie de
un concept fiabil, care s\ scoat\ cultura român\ din iner-
]ie. {i, sus]in indigeni[tii, aceast\ schimbare a fost posi-
bil\ exclusiv prin protocronism, unicul în m\sur\ a pune
în valoare originalitatea culturii na]ionale (este vorba,
186
desigur, despre „defini]ia extins\” a indigenismului, care

circumscrie orice element al specificit\]ii române[ti în ra-
port cu alte culturi). Inedita istoriografie descrie [i modul
în care s-a produs polarizarea cîmpului literar românesc, o
dat\ cu declan[area ac]iunilor de revalorificare a mo[te-
nirii culturale : patrio]ii autentici s-au reg\sit cu „entuziasm
[i d\ruire” în noul climat, în vreme ce vechii dogmatici,
reconverti]i la estetism, [i „reprezentan]ii autonomiei este-
ticului” s-au repliat, ap\sa]i de „nedumerire, angoas\,
retractilitate”, [i au format „un fel de paradoxal\ coali]ie”
(B\l\e], 1982d : 7). Gruparea nou-constituit\ ac]ioneaz\ în
virtutea dogmatismului cultural rezidual, ignorînd pro-
blemele literaturii [i ale societ\]ii române[ti, aplicînd meca-
nic modele de import [i creînd tensiuni artificiale în lumea
literelor, pe care o atomizeaz\ în numele unei false antino-
mii lovinesciene : tradi]ie-modernitate (B\l\e], 1982c : 10,
1982d : 7 ; P\curariu, în Luceaf\rul, 1982a : 5).
Este regretabil c\ o cercet\toare atent\, bine docu-
mentat\, de calibrul lui K. Verdery, s-a l\sat p\c\lit\ de
strategia descriptiv\ a protocroni[tilor, explicitînd esen]a
conflictului prin banala lupt\ pentru putere [i reprezen-
tare social\ : între fo[tii dogmatici stalini[ti (care nu se
l\sau disloca]i) [i noii litera]i ceau[i[ti (care aspirau la
glorie). Dar confruntarea nu a vizat cîtu[i de pu]in bino-
mul stalinism vs. ceau[ism, tot astfel cum dilema „art\
pentru art\” vs. „art\ cu tendin]\” a constituit un pretext
cu totul periferic al spadasinilor de partid [i de stat.
Protocronismul : elitism sau cultur\ de mas\ ?

„Cazul” Norman Manea
Foarte interesant\ – [i prelungind unele aprehensiuni

proletcultiste – este delimitarea protocronist\ de tot ceea
ce înseamn\ elitism în cultur\. Explicabile, fire[te, prin
187
Alexandra Tomi]\
grila ideologiei marxist-leniniste, aceste rezerve devin

contrariante pentru cel care studiaz\ fenomenul. Caracte-
rul lor contradictoriu rezid\, pe de o parte, în respingerea
oric\rei forme de frac]ionare a culturii pe criterii elitiste70 ;
pe de alt\ parte, protocronismul este per se un concept ce
presupune o preg\tire intelectual\ [i un set de a[tept\ri
culturale care nu sînt la îndemîna oricui, fie el emitent
sau receptor al ideilor respective. Aceast\ din urm\ carac-
teristic\ este repetat\ obstinat în interven]iile indigeniste
– fapt simptomatic pentru un complex de inferioritate pe
care autohtoni[tii îl suspecteaz\ îns\ numai la adversarii
lor. Totu[i, în bun\ logic\ dialectic\, protocroni[tii au
respins orice b\nuial\ c\ „noua metod\ critic\” ar fi presu-
pus o izolare a sus]in\torilor ei de restul intelectualilor [i,
mai ales, de „mase”. Î[i acuzau, în schimb, rivalii de ase-
menea tendin]e frac]ionare, invocînd lipsa de militantism
social a acestora [i preferin]a lor pentru valoare, antide-
magogie, intimitate etc. Prin promovarea acestor criterii,
antiprotocroni[tii s-ar fi autoexilat într-o zon\ hiperinte-
lectualizat\, asocial\, rupîndu-se astfel de marea mas\ a
revolu]ionarilor, care credeau în valorile na]ionale [i pe
temeiul lor construiau România socialist\. A[adar, cei care
comb\teau protocronismul erau nepatrio]i. Sofismul este
u[or de demontat, îns\ miza lui nu este cîtu[i de pu]in
70. La unul dintre Colocviile Luceaf\rului, destinat spiritului

civic în literatura român\ din perioada comunist\, Ion Coja
define[te „civismul scriitorului” neelitarist prin solidaritate
permanent\ cu cititorii s\i ; aceast\ solidaritate nu se înte-
meiaz\, cum s-ar crede, pe existen]a unor afinit\]i elective
între autor [i lectorii lui, ci pe… experien]a comun\ a paupe-
rit\]ii ! Tot Coja, cu acela[i prilej, „înfiereaz\” condi]iile de
via]\ privilegiate de care se bucurau unii scriitori în perioada
proletcultist\ în raport cu restul popula]iei – se pare c\
astfel le era alterat\ con[tiin]a civic\ [i se îndep\rtau de
realit\]ile curente (Coja, în Luceaf\rul, 1982a : 4).
188
cultural\, ci profund ancorat\ în ideologia na]ionalist\

promovat\ de Nicolae Ceau[escu. Eticheta „elitist” cap\t\
în anii ’80 în]elesul grav de „antipatriot”, iar jandarmii
protocroni[ti – Artur Silvestri, Eugen Barbu, Corneliu
Vadim Tudor, Constantin Sorescu, Dan Zamfirescu [i al]ii
– înt\resc permanent aceast\ echivalen]\ semantic\ în
articolele lor din Luceaf\rul, S\pt\mîna [i Suplimentul
literar-artistic al Scînteii tineretului. Textele lor cu
pronun]ate accente [ovine – mai ales cele semnate de C.V.
Tudor – exprim\ de fapt „politica de cadre” impus\ în
secret de oficialit\]i, ce viza purificarea etnic\ a României,
prin marginalizarea sau eliminarea celor care, prin ori-
gine, nu erau socoti]i „demni” s\ fie parte a Na]iunii (cazu-
rile de sa[i [i evrei, a c\ror expatriere era negociat\ pe
sume exorbitante cu Germania Federal\ [i Israelul, sînt
bine cunoscute [i reprezint\ doar partea vizibil\ a conse-
cin]elor na]ional-comunismului ceau[ist).
Interviul acordat de Norman Manea lui Gheorghe Gri-
gurcu la finele anului 1981 [i publicat în Familia este
unul dintre episoadele disputei protocroni[ti-antiproto-
croni[ti în care schimbul de replici pare s\ se fi purtat în
jurul ideii de elitism [i de implicare a scriitorului în via]a
public\ (vezi reluarea integral\ a interviului în Manea,
1997 : 178-187). A[a-zisul „schimb de replici” a constat,
fire[te, doar în succesive „lu\ri de pozi]ii” [i „delimit\ri”
ale taberei protocroniste fa]\ de unele afirma]ii îndr\zne]e
din textul cu pricina.
Dialogul, foarte compact ideatic, ar merita o analiz\
mai detaliat\. El este bogat în aluzii la disputele culturale
din epoc\, dar [i la sistemul de contraselec]ie valoric\
instaurat de comuni[ti în literatur\ – o veritabil\ ([i ris-
cant\) cartografiere a vie]ii culturale române[ti din dece-
niile opt-nou\. Reflec]iile lui Norman Manea, de[i avuse-
ser\ ca punct de plecare condi]ia artistului în societate,
au ]intit de fapt na]ionalismul [ovin emanat de articolele
189
Alexandra Tomi]\
din Luceaf\rul [i S\pt\mîna (publica]ie suspectat\ înc\

de atunci c\ ar fi exprimat pozi]iile Securit\]ii). Intervie-
vatul sugereaz\ c\ respectivele texte r\m\seser\ nesanc-
]ionate cum se cuvine tocmai pentru c\ înf\]i[au – cu
mijloace jurnalistice – punctul de vedere real al regimului.
Referin]a direct\ a lui Manea la derapajele xenofobe ale
lui C.V. Tudor71 [i la faptul c\ disputa „uzat\ proto-sincro”
ascundea tensiuni de natur\ etnic\ [i oficial-ideologic\ a
stîrnit reac]ii în lan] printre indigeni[ti, [i nu numai.
Celelalte „impertinen]e” fa]\ de regim, cum le nume[te
însu[i autorul, în „prolegomenele” interviului republicat
în 1997, de[i cu mult mai inofensive, au servit totu[i
protocroni[tilor pentru a formula atacuri succesive împo-
triva intervievatului (cu toate c\ rolul lor punitiv era orien-
tat, bineîn]eles, c\tre „vina” de a fi exprimat critici destul
de transparente la adresa na]ionalismului ceau[ist).
71. Este vorba mai ales despre scandalosul editorial „Idealuri”,

publicat de Tudor, în S\pt\mîna, cu un an înainte, care a
stîrnit numeroase proteste, mai ales în afara ]\rii – vezi supra,
subcapitolul „E. Lovinescu – a doua posteritate critic\”. În
volumul citat (1997), Norman Manea furnizeaz\, de aseme-
nea, detalii interesante cu privire la reac]ia pe care a avut-o la
acel interviu chiar Securitatea – de unde se poate deduce c\
scriitorul atinsese puncte nevralgice. Red\m în continuare
un pasaj semnificativ, ce succed\ paginilor în care se descrie
vizita primit\ de Manea din partea unui agent de securitate,
în 1985, ca o (alt\) consecin]\ a dialogului cu Gheorghe Gri-
gurcu : „Era evident c\ acel interviu înc\ obseda INSTITU}IA
[i c\ «dosarul» meu se completa cu mereu alte file. Despre
adev\ratul ecou al interviului în birourile oficiale aveam s\
aflu îns\, mai exact, abia în 1990. Un co-inculpat, Radu
Enescu, fost redactor-[ef adjunct al revistei Familia în peri-
oada public\rii interviului, dezv\luise, în prim\vara 1990, c\
interviul devenise în 1982 «o problem\ de stat». Radu Enescu,
unul dintre str\luci]ii oameni de cultur\ ai României, riscase,
cu admirabil curaj, publicarea acelui text [i suportase, apoi,
cu discre]ie [i demnitate, consecin]ele” (Manea, 1997 : 146).
190
Ilie Purcaru, C.V. Tudor, Eugen Barbu [i Iulian Neac[u

au fost printre cei mai virulen]i detractori ai interviului
respectiv. Vom rezuma aceste reac]ii, în ordinea cronolo-
gic\ a apari]iei în reviste. Faptul c\ prezentarea lor aco-
per\ un spa]iu mai întins decît cel pe care l-am dedicat
interviului propriu-zis se datoreaz\ inten]iei noastre de a
ar\ta, [i prin evocarea acestui episod, c\ protocroni[tii
direct viza]i reac]ionau gregar la orice aluzie privind mizele
reale ale patriotismului lor afi[at. Pe de alt\ parte, este
adev\rat c\ interviul cu pricina dep\[ise considerabil gra-
ni]ele unei dispute culturale, intrînd ferm în zona ideolo-
giei manevrate de Nicolae Ceau[escu. Poate de aceea repli-
cile protocroni[tilor, de[i furibunde, ca de obicei, au pre-
ferat s\ atace din perspectiva unor confra]i leza]i de re-
marcile acide ale altui scriitor. Nimeni nu a îndr\znit s\
discute public implica]iile ideologice ale interviului, m\-
sura în care era întemeiat\ ideea/sugestia c\ ar exista o
tendin]\ oficializat\ de încurajare a manifest\rilor [ovine.
O astfel de ini]iativ\ [i-ar fi pus cu siguran]\ în pericol
autorul, chiar aflat în gra]iile regimului.
O replic\ nesemnat\ din S\pt\mîna (dar scris\, cel mai
probabil, de Eugen Barbu) î[i afi[eaz\ ipocrit mirarea c\,
„dup\ atîta vreme”, Norman Manea a g\sit de cuviin]\ s\
readuc\ în discu]ie textul „Idealuri”, de care oricum re-
vista „s-a delimitat în dou\ rînduri” (S\pt\mîna, 1982a :
3). }inta articolului este de a neutraliza – [i, mai mult, de
a transforma în acuza]ie – sugestia intervievatului din
Familia, potrivit c\reia scriitorii agrea]i de regim sînt toc-
mai aceia care practic\ un na]ionalism agresiv, sub masca
patriotismului [i a misiunii artistice. Direct vizat, jurna-
listul îl învinuie[te pe Manea de rea-voin]\ [i calomniere a
colegilor de breasl\ „cu un program patriotic, partinic”.
Vigilent, el observ\ c\ nu întîmpl\tor interviul cu pricina
a ap\rut în acela[i timp cu texte critice de Alex. {tef\nescu
[i Gheorghe Grigurcu, în Convorbiri literare, toate „deni-
191
Alexandra Tomi]\
grînd” aceia[i intelectuali dedica]i politicii partidului

(ibid. ; vezi infra, capitolul „O idee beligerant\”, pentru
episodul Alex. {tef\nescu – Dan Zamfirescu). Sugestia este
limpede : în literatura român\ ar exista o anumit\ grupare
cel pu]in reticent\ fa]\ de modul în care partidul
gestioneaz\ problemele culturale.
Canonada abia începuse. O s\pt\mîn\ mai tîrziu, Ilie
Purcaru public\ [i el în Flac\ra o replic\ foarte dur\,
reluînd ideea c\ Manea s-a f\cut vinovat de un „atac
violent la adresa unor colegi de breasl\, dar, se pare, nu [i
de credin]e” (Purcaru, 1982a : 20). Militantismul scriitori-
lor cu program, crede autorul articolului, ar fi o misiune
prea grea pentru intervievatul lui Gh. Grigurcu, de[i el ar
vrea s\ dea impresia c\ [i-a asumat aceste responsabilit\]i
[i c\ le poart\ cu demnitate. Tocmai aceast\ sarcin\, în
care s-a angajat artficial, l-ar face pe Norman Manea
invidios pe aceia dintre confra]ii lui, „cu program patriotic,
partinic” – protocroni[tii, bineîn]eles – care î[i împlinesc
natural, cu u[urin]\, misiunea revolu]ionar\, avînd astfel
succes la public [i trecere la autorit\]i. Acela[i reporter
convertit la protocronism revine peste dou\ numere ale
hebdomadarului amintit [i „înfiereaz\” înc\ o dat\ inter-
viul din Familia, ad\ugîndu-i textul lui Alex. {tef\nescu
din Convorbiri literare (de care se ocupaser\ pe larg Dan
Zamfirescu [i Artur Silvestri, în Flac\ra [i S\pt\mîna –
vezi infra, acest capitol). În opinia lui Purcaru, cei doi
litera]i antiprotocroni[ti [i-ar fi propus, prin interven]iile
lor, „divizarea imaginii globale a literaturii române” (Pur-
caru, 1982b : 16-17). Ideea c\ adversarii „noii metode
critice” urm\resc s\ dezbine lumea cultural\ româneasc\
nu e nou\, ea ap\ruse la pu]in\ vreme de la lansarea
conceptului de protocronism, prin articolul scris de Paul
Anghel împotriva lui Nicolae Manolescu, în septembrie
1977, [i devenise rapid unul dintre laitmotivele retoricii
autohtoniste.
192
Iulian Neac[u ia [i el cuvîntul în Luceaf\rul împotriva

lui Norman Manea, acuzîndu-l tot de ranchiun\ [i dile-
tantism literar (Neac[u, 1982 : 6). În plus, una dintre
remarcile autorului ar p\rea comic\, de n-ar fi (involuntar)
cinic\, în contextul ideologic respectiv – aluziile voalate
ale lui Manea ar fi exclusiv semnul unei adînci mizantro-
pii : „rîndurile sale acuzatoare sînt atît de sibilinice […],
încît echivocul lor sugereaz\ o «încruntare» greu de expli-
cat [i mai ales de acceptat” (ibid.). A[adar, nu ubicua
cenzur\ este cea care îi determin\ pe intelectualii nea-
grea]i de regim s\-[i codifice mesajele pentru ca ele s\
ajung\ la destinatar, ci idiosincrazii de scriitor m\runt,
care nu are curajul de a-[i exprima deschis opiniile. Inso-
lita not\ î[i propune, parc\, s\ justifice restul observa]iilor
– între care aceea c\ intervievatul lui Gh. Grigurcu ar avea
„porniri de cenzor vigilent”, erijîndu-se în procurorul lite-
raturii române, sau aceea c\ ar fi dorit s\ denigreze re-
vista-fanion a indigenismului, atunci cînd a sugerat c\, la
moartea lui Marin Preda, aceasta ar fi publicat un necrolog
depreciativ la adresa prozatorului.
Elocvent pentru atmosfera creat\ de interven]ia lui
Norman Manea este editorialul nesemnat, ap\rut în Supli-
mentul literar-artistic al Scînteii tineretului, la aproape trei
luni distan]\. Textul respectiv, intitulat „Delimit\ri” [i
elaborat în limbajul g\unos al propagandei, este foarte
ambiguu, nu evoc\ nici un nume, nici un articol de refe-
rin]\. {i totu[i, pentru cei aviza]i, este limpede de care
„concep]ii care contravin fundamentelor viziunii revolu]io-
nare asupra lumii [i vie]ii, […] concep]ii reac]ionare, retro-
grade” se delimiteaz\ redac]ia, c\utînd „acea replic\
ferm\” de contrapus lor (Suplimentul literar-artistic al Scîn-
teii tineretului, 1982 : 1 ; subl. SLAST). Interviul lui Manea
este judecat sever, ca la [edin]a de partid, iar repro[urile
care i se fac nu vizeaz\ o idee punctual\, ci ansamblul
discu]iei, care ar fi generat grave abateri de la ideologia
193
Alexandra Tomi]\
oficial\. „Estetismul agresiv”, „apolitismul”, „amoralismul

declarat”, deduse din afirma]iile scriitorului, sînt poate
cele mai grave acuze aduse respectivei interven]ii. Semni-
ficativ este c\ acest editorial, a[a cum anun]ase, a deschis
o rubric\ denumit\ chiar „Delimit\ri”, ce î[i propunea s\
publice „replicile ferme” la opiniile retrograde, [i pe care
SLAST a g\zduit-o timp îndelungat (probabil pîn\ la dispa-
ri]ia simptomelor de deviere ideologic\). Articolele, de re-
gul\ foarte ample, erau, bineîn]eles, semnate de condeierii
de serviciu ai partidului.
La mai bine de jum\tate de an de la tip\rirea dialogului
dintre Gheorghe Grigurcu [i Norman Manea, în iulie 1982,
S\pt\mîna reia subiectul, prin C.V. Tudor. Acesta îl „exe-
cutase” [i în aprilie pe Manea, într-un lung [i sarcastic
P.S., f\r\ leg\tur\ cu restul textului – dedicat lui Vasile
Pârvan –, dar nota respectiv\ nu trimitea în nici un fel la
textul din Familia, ci diseca presupuse neglijen]e stilistice
ale scriitorului (vezi Tudor, 1982d : 3). Articolul, intitulat
de aceast\ dat\ „Valoarea prin discern\mînt”, este o în-
tins\ [i virulent\ ripost\ cu doi destinatari : Norman
Manea [i Adrian P\unescu. Dac\ primul devenise o ]int\
predilect\ a revistei din varii motive (interviul ar fi unul
dintre ele, poate cel mai vizibil), cel de-al doilea pare s\ fie
o prezen]\ neobi[nuit\ în aceast\ postur\, dat fiind sta-
tutul s\u altfel privilegiat. „R\fuiala” lui Tudor cu P\u-
nescu se explic\, aparent, prin faptul c\ poetul oficial ple-
dase moderat în favoarea lui Manea ([i a lui Marin Sorescu),
publicînd articolul „Valoarea prin ad\ugire” în România
liber\ din 9 iunie 1982. Interven]ia lui nu indic\ îns\ o
repolarizare a mediului literar românesc – prin trecerea lui
P\unescu în tab\ra antiprotocronist\ –, ci este semnul unei
tensiuni provocate de mizele personale puse în joc de el [i
de rivalul s\u Tudor (vezi infra, capitolul „Mizele protocro-
nismului”). „Polemistul” de la S\pt\mîna î[i justific\ afir-
ma]iile despre unii scriitori contemporani (între care [i
194
Norman Manea, ale c\rui lips\ de talent [i rea-voin]\ ideo-

logic\ le „demonstreaz\” în acela[i articol), sus]inînd c\,
spre deosebire de P\unescu, el apreciaz\ valoarea artistic\
prin discern\mînt, [i nu „prin ad\ugire, la întîmplare”, cum
o face preopinentul s\u (Tudor, 1982b : 3, 7). Ca toate
celelalte reac]ii la convorbirea din Familia (exceptînd textul
din SLAST), acest articol vizeaz\ decredibilizarea unui inte-
lectual care î[i exprimase deschis op]iunile artistice. Din
toat\ aceast\ enumerare de replici la interviul publicat în
Familia, s\ re]inem ca o concluzie ideea c\, atacîndu-l
succesiv pe Norman Manea, protocroni[tii [i-au reiterat
fidelitatea fa]\ de partid [i de ideologia absolutist\ pro-
movat\ de acesta. Dar devotamentul cîinilor de paz\ ai
socialismului era de scurt parcurs : fiecare atestare a lui se
dorea a fi un pas înainte c\tre un statut mai bun [i o
carier\ mai promi]\toare.
„Noi” [i „ceilal]i”
Autodefinirea laudativ\ [i definirea adversarului în ter-

meni antagonici sînt, se [tie, tehnici foarte eficiente de
acumulare de capital simbolic într-o confruntare, avînd
ca beneficii imediate cî[tigarea/consolidarea încrederii în
propriile for]e, discreditarea competitorului fa]\ de ter]i
(prin demonizarea [i anonimizarea lui), atragerea de sim-
patizan]i. Protocroni[tii au utilizat aceast\ tactic\ în
aproape toate interven]iile lor mediatice, renun]înd la orice
semn de modestie în autocaracteriz\ri. Ca lupt\tori
împotriva boicotului cultural din Occident, ce viza descu-
rajarea culturilor mici (Ungheanu, 1985 : 462), [i grupa]i
sub o denumire devenit\ „explozibil\” (Zamfirescu, 1983b :
3), autohtoni[tii cred despre ei în[i[i c\ „au, pe lîng\ talent
[i cinste, o virtute care-i face extrem de rezisten]i : ideolo-
195
Alexandra Tomi]\
gia s\n\toas\, na]ional\ [i partinic\” (Tudor, 1983 : 243).

Patrio]i, revendicîndu-se de la concepte originare (r\d\-
cina, izvorul – Sorescu, 1982f : 14), indigeni[tii ar avea,
spre deosebire de adversarii lor, [i o voca]ie pedagogic\
real\, putînd interveni activ în „reciclarea perpetu\ a ca-
racterelor umane” (Tudor, 1983 : 173). Teza pe care ei o
ap\r\ ar avea capacitatea de a oferi r\spunsuri originale
[i satisf\c\toare problemelor ridicate de edificarea comu-
nismului, dar ar corespunde, deopotriv\, orizontului de
a[teptare al culturii române (Zamfirescu, 2002 : 105). Ei
sînt con[tien]i c\ disputa în jurul protocronismului vi-
zeaz\ o „delimitare a dou\ mentalit\]i culturale, fiecare
avîndu-[i r\d\cini, precursori [i premise în tradi]ia cultu-
rii noastre” (Zamfirescu, 1983c : 3 ; subl. aut.). Pentru
autohtoni[ti, protocronismul este întruchiparea luptei îm-
potriva snobismului în cultur\ [i a neodogmatismului. De
altfel, acuza]ia de „neodogmatism” [i „tezism” este reci-
proc\, fiecare tab\r\ plasîndu-se pe o pozi]ie care îi permi-
tea s\ îi trateze pe ceilal]i drept „continuatori ai unei tra-
di]ii revolute” (Zamfirescu, 2002 : passim), indiferent dac\
e vorba de exaltarea valorilor autohtone („tradi]ionali[tii”)
sau de elogierea culturilor avansate, spre care tinde cul-
tura român\ („moderni[tii”). De remarcat c\ protocroni[tii
recurg adesea la acest procedeu de inversare a etichetei,
autointitulîndu-se „moderni[ti” [i acuzîndu-i pe ceilal]i
de desuetudine [i rezisten]\ gregar\ la tendin]ele înnoi-
toare din cultur\ (de exemplu, Zamfirescu, 1983b : 3).
Metaforele înrudirii [i ale organicit\]ii, utilizate de pro-
tocroni[ti pentru a descrie cultura [i poporul român, sînt
extinse de retorica lor la rela]iile dintre membrii grupului.
Apelul la acest sistem de reprezent\ri autolegitimizante
este o posibil\ reflexie a mitului solidarit\]ii, de asemenea
constituent al constela]iei mitologice comuniste, [i o cert\
reminiscen]\ a ideologiei legionare din anii ’30-’40 ai seco-
lului trecut (pentru o succint\ discu]ie privind similari-
196
tatea dintre tehnicile de vehiculare a simbolurilor organi-

cit\]ii la dreapta european\, fasci[tii interbelici [i proto-
croni[tii români, vezi Verdery, 1994 : 200). Frecvent, au-
tohtoni[tii invoc\ prietenii apropiate [i afinit\]i intelec-
tuale între ei : „În ceea ce prive[te pe Paul Anghel, el îmi
este frate geam\n, gîndim [i sim]im totul aproape identic”
(Zamfirescu, în Ungheanu, 1982a : 171). Ideea este reluat\
[i într-unul dintre numerele pe 1983 ale revistei Lucea-
f\rul, în care este omagiat Ilie Purcaru : Paul Anghel, Dan
Zamfirescu [i Mihai Ungheanu evoc\, în cîte un articol,
strînsa amici]ie care îi leag\ de persoana s\rb\torit\.
Uneori portretele confra]ilor se realizeaz\ pe linia unui
„dialog între genera]ii”. Acesta celebreaz\ nu numai pro-
funde prietenii, ci [i o veritabil\ „predare de [tafet\”, astfel
încît teza protocronist\ pare s\ dobîndeasc\ o patin\ de
vechime nobil\ (de exemplu, Ciachir, 1983c : 4). Publi-
cizarea acestor rela]ii nu este întîmpl\toare : se creeaz\,
prin respectiva tehnic\, impresia de coeziune, putere [i
chiar invincibilitate a grupului. Pe de alt\ parte, pentru a
se crea în exterior impresia de onestitate [i nongregaritate,
se critic\ moderat a[a-zisele „extrapol\ri periculoase” ori
„excese” din retorica protocronist\, dar de obicei f\r\ refe-
rin]e concrete. Toate aceste „lu\ri de pozi]ie” sfîr[esc prin
a glorifica protocronismul [i pe cei care îl sus]in (vezi, de
pild\, Sorescu, 1981a : 3 ; Coja, 1984 : 6 ; Marcus,
1977a-b ; id.,1981 : 3). Alteori, colegii – Ion Gheorghe,
Eugen Barbu, Ion L\ncr\njan, Ioan Alexandru, Paul An-
ghel – sînt nu numai elogia]i, ci [i deplîn[i c\ nu li s-au
dedicat înc\ lucr\ri monografice, a[a cum ar merita pen-
tru operele lor excep]ionale (vezi, de pild\, Georgescu, în
Luceaf\rul, 1985b : 4). Regretabila situa]ie este ameliorat\
tot în interiorul grupului – de exemplu, Dan Zamfirescu
î[i asum\ un minim act reparator, evocînd, prin meda-
lioane encomiastice, figurile reprezentative : Edgar Papu,
Eugen Barbu, Paul Anghel, Mihai Ungheanu (Zamfirescu,
197
Alexandra Tomi]\
1983 : 396-468 ; id., 1979, reluat în id., 2003 : 384-389,

478-481, vol. II).
Acela[i spirit gregar guverneaz\ receptarea scrierilor
publicate de c\tre membrii grupului : ei î[i confirm\ reci-
proc valoarea literar\, prezint\ ca incontestabile probele
din „demonstra]iile” protocroniste ale confra]ilor [i î[i
prezic posterit\]i ilustre. Recenziile semnate de Mihai Un-
gheanu, Artur Silvestri, Constantin Sorescu, Nicolae Geor-
gescu, Dan Ciachir [i al]ii, ap\rute în Luceaf\rul, Supli-
mentul literar-artistic al Scînteii tineretului ori S\pt\mîna,
elogiaz\ f\r\ rezerve opere „din interior”, desfiin]îndu-le
sau comentîndu-le rezervat pe celelalte. Recenziile lui Dan
Zamfirescu, în prelungirea efortului protocronist de a in-
stitui noi repere culturale – [i, poate, în speran]a de a
contamina „cealalt\ parte a criticii” cu entuziasmul lor –,
con]in, nu o dat\, afirma]ii exorbitante, care fac deliciul
comentatorilor de la Europa liber\. Iat\ cum î[i finalizeaz\
el medita]iile în marginea volumului Fluviile de Paul An-
ghel : „[A][a ceva nu s-a mai scris niciodat\ în limba ro-
mân\ [i în felul acesta n-a mai scris nimeni. [Sîntem]
martorii unui adev\rat miracol” (Zamfirescu, apud Lovi-
nescu, 1994a : 198). Monica Lovinescu vede, pe bun\
dreptate sarcastic, într-o atare „sminteal\ hagiografic\”,
„ce ar a[tepta literele noastre dac\ grupul celor 20 [i ceva
ar cî[tiga partida, [i rubricile fixe ale criticii – atît de rîvnite
– ar fi anexate de un Dan Zamfirescu, un Pompiliu Marcea,
un Constantin Sorescu, un Mihai Ungheanu, un C. St\-
nescu, liberi s\ ne demonstreze, nestingheri]i de nici o voce
contrar\, c\ în noua vîrst\ literar\, deschis\ de geniul lui
Paul Anghel, Eugen Barbu e cel mai rafinat scriitor român,
Ion L\ncr\njan cel mai mare stilist, Corneliu Vadim Tudor
cel mai ermetic poet etc., etc.” (ibid., 199).
Un exemplu inedit îl reprezint\ cronica semnat\ de
Artur Silvestri cu privire la opurile violent na]ionaliste
Saturnalii [i Istorie [i civiliza]ie ale lui Corneliu Vadim
198
Tudor, ap\rute în 1984. Derapajele [ovine versificate devin

la recenzent „populism admirabil”, iar blestemele pseu-
dolirice la adresa celor care nu sînt români pursînge sînt
comentate drept „exuberan]\ stilizat\” [i „istorism intelec-
tual [i c\rtur\resc” (Silvestri, 1984q : 2). C.V. Tudor s-ar
dovedi, prin volumul cu pricina, „un cu totul admirabil
interpret al mi[c\rii de invectiv\” [i „un admirabil liric al
impreca]iei” (ibid.). Panegiricele la adresa românismului
mitic [i a lui Ceau[escu, din cel de-al doilea volum amintit,
atest\ c\ acela[i autor este „un cu totul admirabil [tiutor
de istorie româneasc\” (ibid.).
În ciuda tuturor acestor semne evidente, indigeni[tii
resping constant acuza]iile de na]ionalism, [ovinism, into-
leran]\ etnic\ ; acela[i lucru îl fac cînd li se imput\ politica
de minimalizare a sincronismului lovinescian (e.g., An-
ghel, în Br\escu, 1983a : 3, 11). Ei se pretind purt\torii
legitimi ai atributului de „patriot”, pentru bunul motiv c\
noua metod\ critic\ le ofer\ aderen]ilor ei oportunitatea
de a poten]a calit\]ile [i a cre[te încrederea în sine a
poporului, pe care al]ii l-au persecutat [i umilit. Imaginea
pus\ în circula]ie – [i deloc original\ – este cea de inte-
lectual angajat, „suflet în sufletul neamului s\u”, clement
cu sl\biciunile acestuia, dar neiert\tor cu inamicii : „Prefer
s\ v\d excesul de autopre]uire în sufletul unui popor pe
care, de secole, du[manii s\i de afar\ nu mai ostenesc
s\-l educe în excesul de autonegare !” (Zamfirescu, 1982b :
4 ; subl. D.Z.). Cele dou\ mituri negative – patria în pri-
mejdie [i na]iunea pe cale de a-[i pierde identitatea – au
fost adesea invocate de retorica protocronist\ în paralel
cu afirma]ii ce mitificau trecutul istoric [i specificitatea
na]ional\. Probabil c\, departe de a se anula reciproc,
aceste mituri de semn contrar promiteau s\ creasc\ efi-
cien]a „argument\rii” autohtoniste : o dat\ în plus, noua
genera]ie de patrio]i putea s\ pretind\ c\ urm\re[te nobile
finalit\]i colective [i s\ se revendice de la o anumit\ tradi-
199
Alexandra Tomi]\
]ie de ap\rare a valorilor indigene (de tipul celei pa[optiste,

nu [i legionare).
De partea cealalt\, antiprotocroni[tii par mai pu]in
preocupa]i/preg\ti]i s\ construiasc\ imaginea propriei
tabere, ca tehnic\ de intimidare a adversarului. Atunci
cînd o fac, totu[i, etichetele utilizate creeaz\ viziunea com-
pact\ a unei fac]iuni culturale hautaine : „[îi caracteri-
zeaz\] nu doar spiritul ludic, pluralismul ideilor, civilitatea
raporturilor, arta compunerii unui text, degajarea, can-
doarea […], ci [i cultura solid\, sim]ul valorii, al propor-
]iilor, con[tiin]a istoric\ [i responsabilitatea misiunii, con-
figurînd laolalt\ o cump\n\ între trecut [i prezent” (Gri-
gurcu, 1981b : 2). Criteriul utilizat de ei în judecata critic\
îl reprezint\ valoarea estetic\ intrinsec\, nu demonstra-
]iile de protocronie sau textele patriotarde cu preten]ii
literare – de[i tocmai „estetismul” [i „elitismul” (în]eles ca
autonomie a artisticului fa]\ de politic) le sînt repro[ate
constant de c\tre indigeni[ti (Zamfirescu, 2002 : 112).
Posteritatea lui E. Lovinescu este asumat\ voluntar sau
doar ca reac]ie la na]ionalismul agresiv. Dar, în timp ce
protocroni[tii par s\ se afle mereu în criz\ de legitimitate
[i în c\utare de filia]ii culturale adecvate, oponen]ii lor
afirm\ calm principiile lovinesciene, considerînd c\ sin-
cronismul culturii române, cu semnifica]ia de „luare în
posesie a momentelor gîndirii europene, a fost [i r\mîne o
realitate ce poate fi discutat\, dar nu contestat\” (Do-
brescu, 1979 : 167). Este de re]inut c\, spre deosebire de
puseele de autodisculpare în care autohtoni[tii intr\ frec-
vent, cei din tab\ra opus\ ignor\ de obicei acuzele ce li se
aduc. Nu am g\sit, de pild\, interven]ii antiprotocroniste
care s\ conteste învinuirea de neoproletcultism sau de
neodogmatism, dar cu siguran]\ c\ nu absen]a argumen-
telor ar putea explica acest fapt, ci, pur [i simplu, enor-
mitatea evident\ a repro[ului cu pricina.
Referin]ele devin foarte numeroase, îns\, atunci cînd se
construie[te profilul competitorilor. Pentru antiprotocro-
200
ni[ti, cei din tab\ra advers\ sînt ni[te barbari care, intra]i
în cultur\, agit\ „ghioaga protocron\” (Zaciu, 1983, apud
Sorescu 1983b : 6) spre a-[i face loc : „Folosind ca arm\
polemic\, în mod incorect, dar eficient, ridicarea tonului,
insinuarea, acuza]ia nefondat\, insisten]a dus\ pîn\ la
ultimele limite, tradi]ionali[tii domin\ perioada, în sensul
c\ prezen]a lor uman\ face s\ se estompeze prezen]a lite-
rar\ a celorlal]i [i chiar propria lor prezen]\ literar\” ({tef\-
nescu, 1981 : 3). „Resurec]ia autohtonismului” (Dobrescu,
1981b : 3), ini]iat\ de „capii proletcultismului agresiv”, este
atît de virulent\, încît „orice replic\ a fost în\bu[it\, decre-
tîndu-se o stare de uniformizare a con[tiin]ei critice […].
[Protocroni[tii] fac figur\ de mae[tri ai schimb\rii la fa]\,
fiecare din atitudinile lor fiind cu atît mai zgomotoas\ [i
mai intolerant\, cu cît are un caracter mai inconstant”
(Grigurcu, 1981b : 2). Ei nu invit\ la dialog, ci someaz\,
cheam\ la ordine, fac procese de inten]ie, manipuleaz\
afirma]iile adversarilor în sensul dorit [i transleaz\ discu]ia
în zona ideologiei partinice, unde afirma]iile devin riscante
[i interpretabile72 (vezi, de pild\, schimbul de replici dintre
Zigu Ornea [i Constantin Sorescu, publicate succesiv în
S\pt\mîna – Ornea, 1982a-c, [i Sorescu, 1982d-e ; vezi, de
asemenea, episodul Alex. {tef\nescu – Dan Zamfirescu,
detaliat în capitolul „Mizele protocronismului”).
Mul]i dintre cei care nu accept\ „noua metod\ critic\”
observ\ de la bun început c\ militantismul rigid [i cu
72. Iat\ cum este rezumat\ aceast\ stare de fapt în Raportul

întocmit de Comisia Preziden]ial\ pentru Analiza Dictaturii
Comuniste din România : „Dac\-l analiz\m din direc]ia ]eluri-
lor propagandei (care vor fi legate mereu de consolidarea
puterii politice), sîntem în m\sur\ s\ observ\m c\ [protocro-
nismul] a fost o încercare de alterare, de anemiere, de esca-
motare [i de dezorientare a spiritului critic, acesta consti-
tuind veritabilul mare pericol pentru orice regim totalitar”
(Raportul..., 2006 : 155, capitolul III).
201
Alexandra Tomi]\
accente soteriologice al scrierilor protocroniste este, de

fapt, expresia unui arivism prost mascat, drumul scurt
prin care indigeni[tii sper\ s\ accead\ la diverse privilegii
(vezi, de exemplu, aluziile din interviul Grigurcu-Manea,
reluat în Manea, 1997 : 178 sqq.). Tocmai aceast\ precipi-
tare de a intra în gra]iile Puterii duce la abolirea oric\rei
dezbateri autentice de idei. Protocroni[tii par s\ ac]ioneze
mereu sub imperativul urgen]ei, riposteaz\ succesiv, î[i
someaz\ adversarii s\ ia atitudine fa]\ de un anumit
subiect, le taie replica, sînt totdeauna în c\utare de erori/
abateri stilistice sau ideologice ale competitorilor, pe care
le sanc]ioneaz\ prompt [.a.m.d. Aceast\ febrilitate este
probabil menit\ s\ camufleze dezinteresul autohtoni[tilor
pentru dialogul cultural, dar ar putea fi [i un subterfugiu
pentru a ascunde ariditatea conceptual\ [i nonviabilitatea
„ideilor”, pe care în[i[i protocroni[tii s\ le fi intuit.
Violen]a retoricii indigeniste este, pentru adversari, un
semn al primejdiei pe care protocronismul o reprezint\ în
cultura român\ : noua perspectiv\ critic\ disimuleaz\ de
fapt un complex de inferioritate secular (Zamfirescu,
2002 : 109). Dup\ cum am mai ar\tat (vezi capitolele
„Protocronism românesc sau terapie prin mit” [i „Cariera
spectaculoas\ a unui concept”), taberele se acuzau reci-
proc, via filia]ia corespunz\toare, de generarea comple-
xului ancilar al culturii române. Acest fapt sugereaz\ c\
existen]a „con[tiin]ei retardatare” (Papu, 1977) era o rea-
litate perceput\ la nivelul întregii culturi na]ionale, indi-
ferent de fac]iunea de apartenen]\.
Revendicîndu-se de la tradi]ia critic\ instituit\ prin
voca]ia de homo europaeus a lui E. Lovinescu, cel care nu
a negat nici o clip\ valoarea intrinsec\ a spiritualit\]ii
române[ti, unii antiprotocroni[ti atrag aten]ia asupra fap-
tului c\ raportul de for]e dintre sincronism [i noul autoh-
tonism este inegal. Protocronismul este o form\ revolut\ a
„p\gubitoarei mentalit\]i provinciale” pe care a creat-o
202
s\m\n\torismul [i pe care au resuscitat-o recentele

„dezl\n]uiri de primitivitate cu preten]ii justi]iare [i refor-
matoare” (Grigurcu, 1997 : 29). De aceea, sincronismul în
accep]iune lovinescian\ r\mîne metoda validat\ prin care
cultura român\ poate s\ accead\ la universalitate. Indige-
nismul, prin exager\rile sale, nu numai c\ risc\ s\ obli-
tereze meritele unor certe priorit\]i culturale [i [tiin]ifice
române[ti, ci î[i risc\ propria existen]\ în spa]iul cultural,
fiind „amenin]at de propria sa extensie necritic\, de pre-
ten]iile sale megalomane” (ibid.). S\ fi fost în via]\, criticul
de la Sbur\torul „ar fi sanc]ionat excesele protocronismu-
lui cu surîsul s\u de o implacabil\ ironie, rînduindu-le în
raftul curiozit\]ilor, precum mostre anacronice ale unui
s\m\n\torism. Incontestabil, le-ar fi izolat, prin procedeul
s\u caustic, în cercul cuvenit tuturor abuzurilor, sor-
tindu-le delect\rii sale anecdotice” (ibid.). Aceste rînduri
au ap\rut ini]ial sub forma unui articol, publicat de
Gheorghe Grigurcu în revista Ateneu, în anul 1981. Evi-
dent c\ sanc]ionarea protocronismului din perspectiva
critic\ lovinescian\ a produs iritare în tab\ra advers\,
astfel încît, într-unul dintre primele numere ale Lucea-
f\rului pe 1982, la rubrica „Breviar”, se comenteaz\ acid
interven]ia respectiv\, insinuîndu-se existen]a unei obse-
sii antiprotocroniste, care nu are nimic în comun cu civi-
litatea schimbului fertil de idei : „Ce s-o fi petrecut cu
criticul Gh. Grigurcu, iritat în a[a m\sur\ împotriva proto-
cronismului, încît nu poate sfîr[i, cum se cade, o demon-
stra]ie […] asupra «europenismului» lovinescian ? Ca atî]ia
al]i critici sup\ra]i, Gh. Grigurcu exemplific\ ast\zi,
pare-se, pe Caton cel B\trîn, ale c\rui discursuri se termi-
nau, cu sau f\r\ leg\tur\, printr-un îndemn la distrugerea
Cartaginei. Ca [i acela, acest contemporan tun\ [i fulger\,
dac\ e sau nu cazul, contra protocronismului ; mînia lui
nu poate lua, în fine, forma unei polemici de idei ?”
(A[rtur ?]. S[ilvestri ?]., 1982a : 2). „Replica” dat\ lui
203
Alexandra Tomi]\
Grigurcu ilustreaz\ o dat\ în plus maniera în care

partizanii „noii metode critice” încercau s\ submineze
autoritatea cultural\ a adversarilor : calomnia, acuza]iile
de natur\ politic\, atacurile la persoan\, r\st\lm\cirea
unor afirma]ii, acuza]iile de diletantism [i/sau impostur\,
de nepatriotism, de diversionism, de între]inere a discor-
diei în lumea cultural\, chiar de „terorism cultural”. Ulti-
mul atribut este rezervat îns\ de c\tre Artur Silvestri
exclusiv celor de la Europa liber\ – probabil pentru c\ o
asemenea învinuire adresat\ antiprotocroni[tilor din ]ar\
ar fi însemnat asumarea unei prea mari r\spunderi chiar
[i pentru acuzator.
Acuza]ia de lips\ de patriotism – periculoas\ [i difa-
mant\ în epoc\ – este una dintre consecin]ele defini]iei
extinse a protocronismului. Adunînd sub obl\duirea sa
orice produs cultural ce întruchipeaz\ specificitatea na]io-
nal\, retorica indigenist\ opereaz\ o expropriere de sens
oneroas\, f\r\ îndoial\, îns\ de maxim\ eficien]\ : proto-
cronistul (în sens larg) este interesat de prop\[irea culturii
române[ti, a[adar este un patriot. Oricine se disociaz\ de
autohtonism sau, mai grav, îl combate, este antipatriot.
Sofismul a generat un mecanism de constrîngere pe care
Monica Lovinescu l-a reperat foarte rapid, numindu-l
„[antajul grupului [Eugen Barbu]”. {antajul autohtonist
func]iona impecabil : „Scenariul e – vedem – mereu acela[i.
C\r]ile scriitorilor din grup egal literatura român\. Cine
nu le laud\ este împotriva literaturii române. Deci,
antipatriot. Deci se afl\ pe aceea[i lungime de und\ cu
Europa liber\. N-are p\reri literare, ci p\cate politice”
(Lovinescu, 1981, reluat în id., 1994a : 206). Este vorba de
„grupul Eugen Barbu”, desantat în cultura român\ pentru
a r\sturna pîn\ [i deterioratul sistem de valori [i a-l
înlocui cu un verbiaj zgomotos, neconectat cu artisticul [i
aservit puterii. Existen]a acestui „grup” se înscrie în con-
textul mai larg al ofensivei declan[ate de protocroni[ti
204
asupra U.S.R., în scopul penetr\rii institu]iei. Eugen

Barbu, fost membru al Uniunii, fusese acuzat, cu dovezi,
c\ a plagiat, plasîndu-se astfel în vîrtejul unui scandal
care îl dislocase din epicentrul vie]ii literare. Ceilal]i proto-
croni[ti îi luaser\ ap\rarea în S\pt\mîna, Flac\ra, Lucea-
f\rul, astfel încît fuseser\ eticheta]i drept „grupul lui
Barbu” (vezi [i Verdery, 1994 : 174 sqq.), titulatur\ neono-
rant\, dac\ avem în vedere acuza]ia adus\ protagonistului
însu[i. Indigeni[tii au respins constant atît existen]a aces-
tui grup, cît [i acuza de plagiat formulat\ împotriva lui
E. Barbu (vezi infra, subcapitolul „Pe cîmpul de lupt\”). Ei
i-au învinuit la rîndul lor pe adversari c\ ac]ioneaz\ cu
rea-credin]\, în baza unor „scopuri obscure” [i a unor
„informa]ii interesate”, colportînd zvonuri ce reprezint\
un „îndemn la disensiune” [i încercînd „s\ desfigureze,
prin ralieri n\scocite, fizionomia unor scriitori români de
cunoscut\ independen]\ [i inconformism” (Ungheanu, în
Purcaru, 1986 : 60). Ei au respins [i acuza]ia c\ „grupul
Eugen Barbu” „ar monopoliza toate canalele de informa]ie
[i, evident, toate beneficiile materiale [i morale ale lite-
raturii române” (Purcaru, 1982b : 16).
Un vechi ilegalist împotriva „n\stru[nicei teorii”
Unii dintre oponen]ii protocronismului [i-au împins

diatribele chiar pîn\ la etichetele riscante de „neofascism”
[i „neolegionarism”. Un episod memorabil [i destul de
pu]in cunoscut îl reprezint\ „incidentul de pres\” creat în
urma apari]iei unui articol de protest al lui Gheorghe
(Gogu) R\dulescu, vicepre[edinte al Consiliului de Stat [i
membru al Comitetului Executiv al Comitetului Central al
Partidului Comunist Român (titular, a[adar, a dou\ func]ii
foarte importante în aparatul politic). Publicat în România
literar\ din octombrie 1986, sub un titlu inten]ionat
205
Alexandra Tomi]\
nostalgic [i indirect admonestator („Profesorii mei de

limba [i literatura român\”), articolul este în fapt o inter-
ven]ie energic\ împotriva protocronismului, în accep]iu-
nea sa originar\. Fire[te, nu [i împotriva na]ionalismului
promovat de regim. Atacul lui Gogu R\dulescu are dou\
]inte : grupul coagulat în jurul revistei Noi, tracii, care
ap\rea la Roma cu sprijinul financiar [i moral al lui Iosif
Constantin Dr\gan (fost membru al mi[c\rii legionare [i
apropiat al cuplului Ceau[escu), respectiv protocroni[tii
din ]ar\, afla]i sub mentoratul spiritual al lui Edgar Papu.
Sub pretextul evoc\rii unor profesori ilu[tri pe care i-a
avut în liceu, R\dulescu reconstruie[te „adev\rata” ima-
gine a culturii române, decorticînd-o de „n\stru[nicele
teorii ale diletan]ilor” ce augmenteaz\ nejustificat specifi-
citatea, cu efecte nocive asupra culturii na]ionale (R\du-
lescu, 1986 : 12). Pseudotracologii de la revista Noi, tracii,
cu apari]ie la Roma, [i indigeni[tii din ]ar\ – nenominali-
za]i – sînt explicit asimila]i extremei dreapta interbelice.
Amintim în context c\ Artur Silvestri, cu trei ani mai
devreme, publicase o not\ elogioas\ despre activitatea
revistei Noi, tracii, la rubrica „Breviar”, pe care o de]inea în
Luceaf\rul. Semnificativ este, credem, [i comentariul elo-
gios pe care, într-un num\r din 1981 al revistei S\pt\-
mîna, Dan Ciachir îl face c\r]ii de memorii Prin Europa,
publicat\ de I.C. Dr\gan la Editura Dacia din Cluj, cu un
an mai devreme ; autorul c\l\toriilor europene este pre-
zentat drept un om cu l\udabile preocup\ri culturale,
animat de patriotism, un om de ac]iune, un veritabil
self-made man (Ciachir, 1981 : 2). Existau, a[adar, afinit\]i
declarate între cele dou\ categorii de neao[i[ti, dincolo de
evidenta similaritate a abord\rilor. R\spunsul protocro-
ni[tilor, ap\rut la Roma [i conceput de Dan Zamfirescu
(vezi infra, acest subcapitol), va fi construit simetric cu
atacul lui R\dulescu, deschizîndu-se cu o pledoarie în
favoarea confra]ilor tracologi.
206
Interven]ia fostului ilegalist comunist, redactat\

într-un registru didactico-sarcastic, abund\ în epitete de-
preciative, care indic\ iritarea lui Gheorghe R\dulescu
fa]\ de „rodul imagina]iei nes\buite a unor ipoteze nicio-
dat\ verificabile [tiin]ific”, ce duc la „provincializarea în
noi în[ine sau într-un Orient [i acela indistinct” (ibid. :
13). Eforturile protocroni[tilor de a pune opere de pionie-
rat discutabile pe seama unor figuri culturale cunoscute
sînt aspru sanc]ionate : „Aceast\ anexare precursoare mi
se pare scandalos frauduloas\, constituind o tratare în
diviziune a unor mari personalit\]i tutelare” (ibid.). Deni-
grarea lui E. Lovinescu [i a altor oameni de cultur\ este
„deconcertant\ [i nedreapt\” : „Ciudat\ [i înc\ o dat\
ciudat\ aceast\ r\sturnare de valori în numele inventatei
teorii «protocroniste»” (ibid. : 13). Viguroasa corec]ie pu-
blic\ din partea unui înalt demnitar comunist nu relev\
neap\rat inten]ia conducerii de partid de a tempera zelul
autohtonist, dar nici faptul c\ Gh. R\dulescu ar fi fost
neap\rat antiprotocronist (ap\rînd, de pild\, autonomia
esteticului ori europocentrismul). Pozi]ia lui indic\ mai
degrab\ o temere de vechi soldat devotat partidului, care,
contrariat de similitudinile dintre tezele protocroniste [i
cele vehiculate de extrema dreapt\ interbelic\, are o reac-
]ie de „paznic doctrinar”, vrînd s\ evite o alunecare a ideo-
logiei oficiale c\tre neolegionarism (Laszlo Alexandru, co-
municare personal\ în data de 15 mai 2006). Este posibil
ca opiniile lui Gogu R\dulescu s\ fi fost împ\rt\[ite [i de
al]i activi[ti de partid mai vechi, afla]i înc\ în structurile
de conducere. Ei vor fi sesizat, pe de o parte, derapajul
protocronist c\tre extrema dreapt\, iar pe de alt\ parte,
vor fi fost nemul]umi]i de faptul c\ teza interna]iona-
lismului marxist-leninist p\rea compromis\ de exaltarea
specificit\]ii na]ionale sub orice form\. Dou\ argumente
vin în sprijinul acestei ipoteze : caracterul semioficial al
interven]iei, publicate într-o revist\ de mare tiraj [i
207
Alexandra Tomi]\
prestigiu ; faptul c\ replicile protocroni[tilor au fost

descurajate, refuzîndu-li-se tip\rirea unui r\spuns în
]ar\. Aceast\ t\cere impus\ sugereaz\ existen]a unei anu-
mite direc]ii de opinie chiar în sînul conducerii PCR, dar
[i grija partidului de a nu se publiciza tensiunile interne.
Într-o scrisoare din decembrie 1986, adresat\ Suzanei
Gîdea73 (ministrul Culturii din acea perioad\), Edgar Papu
se plînge de con]inutul „fantezist” [i „arbitrar” al atacului
ini]iat de Gheorghe R\dulescu, dar [i de interdic]ia de
tip\rire a r\spunsului p\r]ii „lezate”. El sus]ine c\ replica
pe care protocroni[tii au preg\tit-o demonstreaz\ „lipsa
total\ de consisten]\ a acelor incalificabile incrimin\ri”.
În numele corectei inform\ri a cititorilor, peti]ionarul cere
aprobarea de tip\rire a dreptului la replic\, pentru „a nu
tolera ca opinia public\ s\ fie atît de grosolan indus\ în
eroare” (Papu, 1986, reluat în id., 2005 : 255).
R\spunsul cu pricina s-a tip\rit pîn\ la urm\, dar nu în
]ar\. El a luat forma unei bro[uri [i a ap\rut, în decembrie
1986, sub auspiciile Centrului European de Studii Trace
din Roma, la Editura Nagard (patronat\ de Iosif Constantin
Dr\gan). Documentul adun\ replicile indigeni[tilor la mai
multe articole antiprotocroniste publicate în reviste din
România. El are o titulatur\ neobi[nuit de extins\, dar cu
totul semnificativ\ pentru opiniile con]inute : Originea lim-
bii [i a Neamului Românesc. R\spunsul genera]iei tinere la
recrudescen]a vechii g\rzi dogmatice din ]ar\. O und\ de
[oc produs\ în cultura noastr\ la 2 500 de ani de la prima
atestare documentar\ a traco-geto-dacilor. Cîteva articole
[i scrisori din portofoliul redac]iilor Luceaf\rul, România
literar\, Convorbiri literare [i S\pt\mîna. Replica proto-
73. Documentul a r\mas, fire[te, confiden]ial, ap\rînd în pres\

abia dup\ revolu]ie, în Noua Revist\ Român\, serie nou\, nr.
5/august 1996, pp. 28-29 (cf. Rad & Cormo[, în Papu, 2005 :
255, nota 1).
208
croni[tilor74 este cel pu]in la fel de t\ioas\ [i abund\ în

sintagme depreciative la adresa lui Gheorghe R\dulescu [i
în „argumente” autohtoniste, desf\[urate într-o inconfun-
dabil\ stilistic\ emfatic\. Primele salve ale contraatacului
vizeaz\ ap\rarea tracomaniei, evocîndu-se figuri ilustre de
precursori ai acestei teorii : B.P. Hasdeu [i Vasile Pârvan,
nume foarte respectate [i în ]ar\. Un astfel de incipit,
dincolo de bunele oficii care omagiaz\ preocup\rile traco-
mane ale finan]atorului r\spunsului (I.C. Dr\gan), sem-
naleaz\ c\ protocroni[tii în[i[i recunosc o oarecare afinitate
între ei [i „tracologi”, chiar dac\, în România socia-
list\, statutul acestora era mai precar75 . Argumenta]ia este
74. Materialul respectiv a fost conceput de Dan Zamfirescu [i

reluat într-un volum personal al acestuia, din anul 2002,
sub titlul Con[tiin]a de sine [i viitorul culturii române[ti. R\s-
puns lui Gogu R\dulescu, membru al Comitetului Executiv al
C.C al PCR în problema «protocronismului românesc» (Zamfi-
rescu, 2002 : 136-154). Nu am fost în m\sur\ s\ verific\m
dac\ r\spunsul publicat în volum corespunde cu replica
ap\rut\ în decembrie 1986 la Editura Nagard.
75. Grupul tracomanilor propriu-zi[i se afla în afara României,
aglutinat în jurul lui Iosif Constantin Dr\gan, în Italia. Multe
dintre ipotezele lor, adesea diletante [i exaltate, nu au fost
pe placul regimului, care a evitat s\ le preia [i s\ le fructifice
pe plan intern. Cu toate acestea, na]ional-comunismul ceau-
[ist a dezvoltat în interiorul ]\rii nu numai linia protocro-
nist\, ci [i pe cea tracologic\, prin care istoriografia oficial\
construia, de asemenea, filia]ia str\lucit\ a partidului unic,
pornind de la daco-ge]i. În acest sens, a f\cut o rapid\ ca-
rier\ teoria care proclama existen]a unui stat centralizat,
puternic [i autonom, înc\ sub conducerea regelui dac Bure-
bista. Hot\rîrea Plenarei Comitetului Central al Partidului Co-
munist Român cu privire la aniversarea a 2 050 de ani de la
crearea primului stat dac centralizat [i independent (noiem-
brie 1977) este nu numai o colec]ie r\sun\toare de anacro-
nisme, ci [i un document semnificativ pentru inten]ia regi-
mului de a deturna [i mistifica date istorice în folos propriu.
209
Alexandra Tomi]\
desf\[urat\ în crescendo [i include toate piesele grele din

retorica autohtonist\ : invocarea con[tiin]ei ancilare care
apas\ asupra culturii române (sugerîndu-se c\ Gogu R\du-
lescu [i al]ii ca el sînt vectorii de men]inere a acestei defi-
cien]e), reiterarea importan]ei culturale a protocronismu-
lui, respingerea acuza]iei de neofascism, de misionarism
cultural [i de tendin]\ spre autarhizarea ]\rii, sublinierea
caracterului [tiin]ific al metodei, invocarea unei bogate [i
distinse filia]ii (Constantin R\dulescu-Motru, Garabet Ibr\-
ileanu, Ion Vinea, Sa[a Pan\, Nicolae Iorga, G. C\linescu,
Tudor Vianu, Vladimir Streinu). R\spunsul autohtoni[tilor
Actul introduce un alt pretext de festivisme ilare, prev\zînd

c\ „Presa, radioteleviziunea vor publica [i transmite mate-
riale [i programe despre semnifica]ia evenimentului, vor
înf\]i[a pe larg istoricele realiz\ri ob]inute de oamenii muncii
în procesul edific\rii noii orînduiri […]. Aniversarea a 2 050
de ani de la crearea primului stat dac centralizat [i indepen-
dent va constitui un nou prilej de intensificare a educa]iei
patriotice, revolu]ionare a tineretului, a tuturor cet\]enilor”
(Flac\ra, 1977 : 8 ; Luceaf\rul, 1977f : 1). În anii ’80, operele
unor istorici care deschiseser\, prin cercet\rile [i opiniile
lor, tracologia – Vasile Pârvan [i Nicolae Densusianu – au
fost reeditate [i amplu comentate, ar\tîndu-se semnifica]ia
lor pentru demonstrarea continuit\]ii [i originalit\]ii culturii
române[ti. În plus, numeroase simpozioane [i seriale revu-
istice l-au omagiat pe V. Pârvan, privit ca un mare spirit
patriot [i vizionar. Ca exemple, amintim bombasticul serial
de 16 episoade, „Centenar Pârvan”, publicat de Corneliu
Vadim Tudor în S\pt\mîna (1982), grupajul de articole pe
aceea[i tem\ g\zduit de Luceaf\rul (vezi Luceaf\rul, 1982b :
1-3) sau simpozionul omonim, ale c\rui lucr\ri au ap\rut în
Contemporanul din 24 septembrie acela[i an [i la care au
participat istorici cunoscu]i, cum ar fi Constantin C. Giu-
rescu, Pompiliu Teodor, Alexandru Zub, Dumitru Berciu,
Vladimir Dumitrescu [.a. Relevante sînt [i aprecierile net
tracofile pe care le face Adrian Riza într-un serial g\zduit de
Luceaf\rul, ca reac]ie la rezervele exprimate de Zigu Ornea
fa]\ de tezele pârvaniene (vezi Riza, 1982a-d).
210
se încheie în nota specific\ [i foarte tensionat\ a unei

acuza]ii politice : comb\tînd protocronismul, fostul ilegalist
Gheorghe R\dulescu pare s\ nu consune cu epocalele
transform\ri ale epocii Ceau[escu. Învinuirea fusese meti-
culos preg\tit\, în acela[i text invocîndu-se pe alocuri simi-
laritatea de opinii între Gogu R\dulescu [i „grupul de la
Europa liber\”. Accentul final este, totu[i, neobi[nuit, dac\
ne gîndim c\ replica este dat\ unui activist comunist aflat
înc\ în vîrful ierarhiei politice a ]\rii : „Nu, urechea muzical\
a melomanului […] n-a mai avut unde auzi, prin anii treizeci
sau altcîndva, înainte de ace[ti ultimi 21 de ani [de la
lansarea conceptului de protocronism], aceast\ melodie !
Fiindc\ ea î[i are originea tocmai în istoria noastr\ contem-
poran\, de 21 de ani încoace. Dar oare nu cumva – [i aici
st\ secretul masivei incomprehensiuni a domniei sale –
tocmai la «cople[itorul elan f\uritor care ne c\l\uze[te»76
r\mîne surd\ atît de fina ureche muzical\ a tovar\[ului
Gheorghe R\dulescu ?” (Zamfirescu, 1986, reluat în id.,
2002 : 154). Nota de subsol ad\ugat\ la o retip\rire a tex-
tului, în 1996, în care se face referire direct\ la înc\rcatul
trecut proletcultist al so]ilor Dorina [i Gheorghe R\dulescu,
nu spore[te semnificativ ineditul acuzei din 1986.
Protocroni[tii nu au uitat gestul publicistic al lui
Gheorghe R\dulescu, probabil [i pentru c\ articolul s\u,
76. Sintagma respectiv\ este preluat\ de Dan Zamfirescu din

capitolul „Prolog c\tre viitor. C\tre sfîr[it de veac”, al c\r]ii
Din clasicii no[tri de Edgar Papu (1977). Pasajul exprima
încrederea lui Papu în m\re]ul destin al culturii române,
pornind de la contextul benefic creat de socialism : „}inînd
totodat\ seama de cople[itorul elan f\uritor care ne c\l\uze[te,
poate c\ acum, dup\ un întreg secol ce ne desparte de Emi-
nescu, un nou Eminescu, la fel de matur, dar mai norocos,
s-a [i n\scut la noi. Nu este exclus ca de aci s\ se conceap\,
odat\ cu sinteza veacului 20, [i premisele veacului 21” (Papu,
1977, apud Zamfirescu, 2002 : 152-153 ; subl. A.T.).
211
Alexandra Tomi]\
cu etichet\rile [i judec\]ile de valoare pe care le includea,

pare s\ le fi provocat o important\ deteriorare a imaginii
publice, în care retorica indigenist\ investise mult. Scribii
partidului trebuie s\ se fi sim]it apoi adînc leza]i de inter-
dic]ia public\rii unui drept la replic\, prin care s\ recu-
pereze terenul pierdut. Apari]ia reac]iei lor în bro[ura
tip\rit\ la I.C. Dr\gan a trecut neobservat\ în ]ar\, docu-
mentul fiind complet inaccesibil publicului [i adversarilor
de aici. Dup\ decembrie 1989, cînd Gogu R\dulescu nu
mai ocupa pozi]ii privilegiate, unii autohtoni[ti au revenit
cu interven]ii publice împotriva fostului demnitar PCR.
Mihai Ungheanu, de exemplu, ar\tîndu-se foarte preocu-
pat de soarta culturii na]ionale din perioada comunist\,
public\ în România Mare din 1991 un serial pe care îl
intituleaz\ „Holocaustul culturii române”77 . Dincolo de
semnifica]ia „dezv\luirilor” pe care le face (în parte, infor-
ma]iile nu erau necunoscute), serialul este revolt\tor prin
faptul c\ evoc\ exclusiv momente de instalare a „democra-
]iei populare”, cînd ([i) cultura na]ional\ a fost devastat\.
Epoca dictaturii ceau[iste este cu des\vîr[ire ignorat\ –
dar aceast\ op]iune devine inteligibil\ dac\ se ia în con-
siderare biografia autorului „justi]iar”. De fapt, M. Un-
gheanu se folose[te de investigarea perioadei culturale a
„obsedantului deceniu” ca de un pretext pentru a r\zbuna
frustr\ri mai vechi. Gogu R\dulescu, de pild\, are o istorie
personal\ înc\rcat\, fiind un comunist activ în perioada
descris\ de M. Ungheanu – a[adar este compromis, iar
judec\]ile sale devin discutabile. Prilejul este nimerit pentru
a aduce în discu]ie chestiunea protocronismului [i a
77. Diatriba a ap\rut într-o form\ mai elaborat\ într-un volum

omonim, publicat de M. Ungheanu în anul 1999. De remar-
cat la ambele interven]ii tendin]a de a deturna în mod scan-
dalos semnifica]ia unui termen cu tragice conota]ii istorice
pentru poporul evreu.
212
pozi]iei pe care fostul membru al Comitetului Central o

exprimase atît de tran[ant în 1986. Într-unul dintre epi-
soade, fostul redactor-[ef adjunct al Luceaf\rului face un
mic exerci]iu retoric, opunînd ingenuitatea mentorului pro-
tocronist ([i a conceptului adiacent) figurii demonice a lui
Gheorghe R\dulescu, pe care îl acuz\ c\ nici în 1986, la
trei decenii de la crunta epoc\ a epur\rilor politice, nu se
dezb\rase de n\ravurile proletcultiste. Mihai Ungheanu
sugereaz\ c\ seria nedrept\]ilor fa]\ de cultura român\
continu\ [i dup\ revolu]ie, prin faptul c\ fostul membru al
C.C. scap\ nepedepsit. Inocentarea lui E. Papu [i a proto-
cronismului nu este chiar un gest dezinteresat în cazul lui
Mihai Ungheanu, unul dintre autohtoni[tii de prim\ linie.
În acela[i articol apare sugestia mistificatoare c\ ar exista
o leg\tur\ nemijlocit\ între antiprotocronismul manifest al
lui G. R\dulescu [i absolvirea acestuia de pedeaps\ dup\
1989. Protocronismul ar fi fost, cu alte cuvinte, un fel de
grupare disident\ din mediul cultural românesc, pe care
autorit\]ile comuniste [i-ar fi propus s\ o lichideze. Atacul
lui Gheorghe R\dulescu împotriva protocroni[tilor ar fi
f\cut un (alt) serviciu partidului, iar legatarii acestuia ar fi
recompensat ([i) acel gest dup\ 1989. Reproducem pasajul
aberant în notele de subsol78.
78. „Dar abuzul, injusti]ia, violentarea dreptului uman elemen-

tar nu pot fi uitate. Dup\ ce a ie[it din închisoare, Edgar
Papu s-a v\zut împiedicat de a mai urca la catedra universi-
t\]ii, ceea ce a fost o mare pierdere pentru promo]iile de
studen]i din ultimele dou\ decenii. A lansat, între altele, o
teorie inocent\, ca el însu[i, asupra protocronismului cultu-
rilor. Cel mai feroce combatant al fostului de]inut politic
Edgar Papu s-a dovedit a fi membrul C[omitetului]. P[olitic].
Ex[ecutiv]. (din «vechea gard\» : Brucan-R\utu) Gogu R\du-
lescu, care l-a acuzat str\veziu, în 1986, pe profesorul Edgar
Papu de legionarism. Asta era în 1986 ! Era semn c\ cei care
au mutilat oameni în anii ’50 n-au renun]at la profesia lor de
213
Alexandra Tomi]\
Dan Zamfirescu pare, la rîndul s\u, atît de marcat de

interven]ia oficialului comunist [i de imposibilitatea de a
publica o replic\ în presa din România, încît, în 2002,
rememorînd episodul, face din G. R\dulescu un precursor
sui-generis al respingerii indigenismului : „Pe linia inau-
gurat\ de Gogu R\dulescu s-au înscris, apoi, c\r]ile [i
articolele de peste hotare [i din ]ar\ care [i-au f\cut din
protocronismul românesc un fel de «bestie neagr\» a ideo-
logiei culturale române[ti” (Zamfirescu, 2002 : 15, not\ de
subsol). Cititorul neavizat ar putea ajunge la concluzia
fals\ c\, înainte de anul 1986 (cînd ap\rea articolul lui
R\dulescu), protocronismul n-ar fi fost deloc respins/
criticat, bucurîndu-se de sprijinul necondi]ionat al tuturor
intelectualilor din România.
Pe cîmpul de lupt\
Ofensiva protocronist\ este, prin compara]ie cu cea a

oponen]ilor, mult mai ampl\ [i mai agresiv\. Ini]iativa
dezbaterilor le apar]ine de regul\ autohtoni[tilor, adver-
sarii lor aflîndu-se cel mai adesea în defensiv\ (Laszlo,
2003 : 90 ; vezi [i Verdery, 1994 : 158, care îns\ diminu-
eaz\ realitatea politic\ a cenzurii ce bloca replicile antipro-
tocroniste). Partizanii noii perspective critice g\sesc astfel
destul teren pentru a-[i expune ideile [i a-[i denigra com-
petitorii. De regul\, numele acestora nu sînt nici m\car
enun]ate – se fac în bloc referin]e [i etichet\ri de
killeri politici pîn\ ast\zi. Nu întîmpl\tor, dup\ decembrie

1989 s-au f\cut eforturi ie[ite din comun pentru a-l salva pe
Gogu R\dulescu de sentin]a completului de judecat\, care
[i-a dus îns\ mai departe misiunea în cazul generalului Iu-
lian Vlad, al lui Ion Totu [i al altora. Gogu R\dulescu nime-
rise din întîmplare în acest lot de condamna]i anticipat [i
eroarea trebuia reparat\” (Ungheanu, 1991b : 6 ; subl. M.U.).
214
„megalomanie” (Ungheanu, 1985 : 455), „elementaritate”,

mitomanie (Silvestri, 1982a : 17), invidie profesional\,
lips\ de talent, insucces la public (Purcaru, 1982a : 20),
rea-voin]\, partizanat (Sorescu, 1982a : 1, 3 ; Tudor,
1982b : 3), diletantism (Georgescu, 1984a : 2), confuzie
logico-stilistic\ total\ (Purcaru, 1982b : 17), inadecvare
politic\ [i profesional\ (Anghel, în Br\escu, 1983a : 3, 11).
Ei ar trata protocronismul cu superficialitate [i l-ar
respinge tocmai pentru c\ nu-i în]eleg mizele culturale de
adîncime [i capacit\]ile prospective, alegînd s\ promoveze
mimetismul orb neolovinescianist (Veti[anu, în Br\escu,
1982c : 3, 10 ; Anghel, în Br\escu, 1983a : 11).
Scriitorii autohtoni[ti se declar\ chiar persecuta]i de
antiprotocroni[ti, care fie le ignor\ presta]iile profesionale,
fie le desfigureaz\, citîndu-le trunchiat textele [i comen-
tîndu-le tenden]ios (Zamfirescu, 1982b : 4). {i dac\ ase-
menea gesturi înc\ ar mai putea fi trecute cu vederea, nu
li se poate ierta faptul c\ atenteaz\ la valorile unanim
recunoscute în cultura na]ional\. Scriitori [i critici „cano-
niza]i ar fi denigra]i constant [i cu înver[unare de adver-
sarii „noii metode critice” : Titu Maiorescu de Mircea Zaciu,
A.E. Baconsky [i Nichita St\nescu de Gheorghe Grigurcu,
Nichita St\nescu de Nicolae Manolescu, Eminescu, Has-
deu, Pârvan [i Iorga de Zigu Ornea etc. (Sorescu, 1981b :
3 ; id., 1982a-c ; id., 1982e : 3 ; Cronicar [sic ! – A.T.], 1984 :
7). Antiprotocroni[tii ar încerca s\-[i impun\ punctele de
vedere prin procedee de manipulare, pe care îns\ vigilen]a
protocronist\ le identific\ prompt [i le demonteaz\ : teh-
nica omisiunii, a alibiului, a adaosului, ignorarea textului,
trucarea paternit\]ii, sublinierile [i citatele decontextua-
lizate ar fi cîteva dintre acestea (Sorescu, 1982d : 3 ; B\-
descu, 1984 : 2).
Foarte siguri de monopolul pe care, prin intermediul [i
în complicitate cu partidul unic, îl de]in asupra adev\rului
istoric, autohtoni[tii î[i acuz\ oponen]ii de falsificarea
215
Alexandra Tomi]\
acestuia (Sorescu, 1982a-c ; id., 1982e : 3). Relativizarea

[i afirma]iile dubitative privind figuri [i evenimente din
„istoria neamului” nu sînt permise (id., 1982a-e) ; ele alte-
reaz\ percep]ia publicului asupra trecutului na]ional [i
înseamn\ grave abateri de la norma istoriografic\. Bineîn-
]eles, filia]iile pe care retorica indigenist\ le construie[te
în beneficiu propriu (vezi infra, subcapitolul „Titluri de
noble]e”), sau descenden]ele ilustre în care este plasat
Ceau[escu sînt rezultatul unor cercet\ri întreprinse cu
acribie [i sinceritate.
Frecvent invocat este faptul c\ antiprotocroni[tii mini-
malizeaz\ prezen]e extrem de valoroase din peisajul cultu-
ral românesc, pe motiv c\ operele lor sînt expresia unui
na]ionalism barbar sau pueril. Ion Gheorghe, Ion L\n-
cr\njan, Eugen Barbu, Ioan Alexandru, Corneliu Vadim
Tudor, Adrian P\unescu, Paul Anghel [i chiar Nichita St\-
nescu sînt nume pe care retorica protocronist\ le deplînge
cel mai adesea pentru c\ ar fi c\zut victime relei-credin]e
manifestate de „o anumit\ parte a criticii”. Se sus]ine c\
marginalizarea [i decredibilizarea unora dintre ace[ti
creatori au mers pîn\ la acuza]ii neîntemeiate de plagiat
[i de impostur\. Exemplele cele mai cunoscute în epoc\ –
[i deopotriv\ cele mai contestate de tab\ra protocronist\ –
sînt Eugen Barbu [i Ion Gheorghe, acuza]i a fi plagiat
autori din literatura universal\ (vezi acest subiect mai pe
larg în grupajul realizat de Pavel Balmu[ în antologia
Plagiatul la români, 2004 : 135-175). „Procedeul artistic”
utilizat de Barbu în romanul Incognito a fost dezavuat
public de Consiliul Uniunii Scriitorilor, în februarie 1979
(cf. ibid., 152), îns\ publicarea dosarului complet al pla-
giatului a fost interzis\ de însu[i Nicolae Ceau[escu (cf.
comunicatul U.S.R., 1990, apud Manea, 1997 : 175). De-
lictul, confirmat chiar de forul literar, nu i-a descurajat pe
na]ionali[tii coagula]i în jurul amintitului romancier. Ei
l-au ap\rat energic [i, în ample interven]ii, au încercat s\
216
demonteze acuzele, pretinzînd c\ atît Eugen Barbu, cît [i

Ion Gheorghe sînt creatori talenta]i [i originali, care ar fi
folosit colajul, citarea f\r\ ghilimele sau alte inedite tehnici
literare moderne, exploatate chiar [i de detractorii lor, dar
f\r\ ca ace[tia s\ fi trezit b\nuieli de furt intelectual
(pentru asemenea opinii vezi, de exemplu, Silvestri,
1984a : 7 ; id., 1984b : 7 ; id., 1984d : 7).
Cu tot arsenalul argumentativ, se pare c\ – cel pu]in în
privin]a lui Eugen Barbu – acuzele de plagiat au fost docu-
mentate conving\tor, astfel încît, în toamna anului 1990,
Uniunea Scriitorilor a hot\rît s\-l exclud\ din rîndurile
membrilor ei. Motiva]ia respectiv\ a fost coroborat\ cu
învinuirea de a fi contribuit, în calitate de director al publi-
ca]iilor S\pt\mîna [i, ulterior, România Mare la „deteriora-
rea climatului politic [i moral al ]\rii”, „denigrînd perso-
nalitatea [i opera celor mai de seam\ oameni de litere [i de
cultur\ din România” (cf. comunicatul U.S.R., 1990, apud
Manea, 1997 : 174-175). Mihai Ungheanu, unul dintre cei
care au continuat s\-l antureze pe Barbu [i dup\ 1989, a
taxat episodul excluderii drept „eliminarea unui adversar
prin mijloace administrative, a[a cum se proceda în cele
mai acute momente ale dictaturii comuniste” [i ca un semn
de r\zbunare tardiv\ (Ungheanu, 1991a : 11 ; totu[i, spre
deosebire de anii anteriori, reac]iile „grupului Barbu” au
fost izolate – chiar articolul în discu]ie a venit destul de
tîrziu, la aproape un an de la decizia U.S.R., sub motiv c\
textul ar fi fost „r\t\cit” [i apoi reg\sit de autor).
Acuza]iile de plagiat, de[i dovedite f\r\ urm\ de îndo-
ial\, nu au constituit o arm\ în mîna antiprotocroni[tilor.
Dimpotriv\, au fost interpretate drept eforturi de a discre-
dita scriitori valoro[i, patrio]i [i cu spirit partinic manifest.
În opinia unui autohtonist, toate aceste tactici reprobabile
ascund, de fapt, refuzul „(neo)sincroni[tilor” de a accepta
protocronismul ca parte integrant\ a culturii române, din
teama c\ astfel se va pierde monopolul de]inut. De dragul
217
Alexandra Tomi]\
men]inerii unui statu-quo, ei ar fi sacrificat o genera]ie

literar\ str\lucit\ : „Cînd a ap\rut protocronismul, care
practic era menit s\ revolu]ioneze con[tiin]a despre pro-
pria noastr\ literatur\, redutele de ap\rare ale sincroni[-
tilor erau deja preg\tite, [i ele au împro[cat o adev\rat\
salb\ de foc în jur. Cei prin[i la mijloc, adic\ genera]ia lui
Nichita St\nescu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Adrian
P\unescu, de fapt genera]ia lui Labi[, [i cei care li s-au
al\turat au început s\ fie zeflemisi]i, masacra]i sistematic,
arunca]i la periferia literaturii de c\tre o parte a criticii.
Au urmat acuza]iile de plagiat, polemicile în jurul demo-
cratiz\rii vie]ii scriitorice[ti, polemici binevenite care se
continu\ [sic ! – A.T.] [i azi etc., etc.” (B\l\e], 1982d : 7).
„Polemicile binevenite” par a fi îns\ doar cele angajate
de protocroni[ti. Ei vegheaz\ la geneza „noii con[tiin]e de
sine a culturii române” [i denun]\ intelectualii care nu
în]eleg s\-[i asume aceea[i nobil\ misiune. În opinia indi-
geni[tilor, cei care li se opun o fac numai pentru a-[i
p\stra privilegiile [i, prin aceasta, se fac vinova]i de învr\j-
birea artificial\ a mediului cultural românesc. Antiproto-
croni[tii sînt acuza]i foarte frecvent c\ au reintrodus în
cultur\ spiritul sectar, de tradi]ie proletcultist\. Literatura
epocii pare cel mai vizibil marcat\ de acest exclusivism,
men]inut prin „critica de cumetrie”. Ea î[i arog\ dreptul
de a întocmi o unic\ [i intangibil\ ierarhie a valorilor, îns\
criteriile de care face uz sînt minate de interese meschine,
extraliterare. Consecin]ele prolifer\rii unui astfel de „spirit
de ga[c\” sînt devastatoare, victime directe fiind cititorii –
c\rora li se impun false valori – [i scriitorii care, din varii
motive, nu sînt pe placul criticilor partizani. Printre exege-
]ii vinova]i de mistificarea peisajului literar, cel mai adesea
sînt cita]i Gheorghe Grigurcu, Nicolae Manolescu, Mircea
Zaciu, Mircea Iorgulescu, Zigu Ornea, Eugen Simion,
Ovid. S. Crohm\lniceanu (dup\ cum se vede, antiproto-
croni[ti declara]i), iar scriitorii pe care ei îi persecut\, de
218
obicei prin omisiune sau în comentarii negative, sînt Mihai

Ungheanu, Ion L\ncr\njan, Paul Anghel, Dan Zamfirescu,
Ion Gheorghe (cu to]ii, protocroni[ti de prim-rang).
Într-un articol-rechizitoriu intitulat chiar a[a, „Critica
de cumetrie”, Corneliu Vadim Tudor pretinde a fi descifrat
func]ionarea întregului mecanism prin care „o anumit\
parte a criticii” decide arbitrar asupra valorilor literare
române[ti, impunînd o ordine contraf\cut\ : „Tartuffismul
e-n floare ! Ce se ascunde în spatele acestor apuc\turi ?
Fire[te, întîi de toate, o sfidare la adresa cititorilor de
bun\-credin]\, c\rora li se înfund\ cu anasîna pe gît
fructele putrede ale dev\lm\[iei [i aranjamentelor de cu-
lise ; [i, nu în ultimul rînd, un spirit de cast\ rudimentar,
o l\comie maladiv\ de a instaura rapid stratific\ri literare
intangibile, menite s\ devin\, prin repeti]ii agasante, bu-
nuri publice [i valori… europene ! […] Tactica e schimbat\
brusc atunci cînd e vorba s\ fie critica]i (sau «omi[i», în
urma unor veritabile conspira]ii ale t\cerii) acei scriitori
care nu-i las\ s\-[i fac\ mendrele (vezi «cazurile» lui Ion
L\ncr\njan, Ion Gheorghe, Paul Anghel, Dan Zamfirescu,
Mihai Ungheanu, Marian Popa)” (Tudor, 1982b : 3 ; subl.
C.V.T.). Textul con]ine mai multe note false, dintre care
vom remarca doar inversarea perspectivei (în realitate, nu
antiprotocroni[tii încercau s\ impun\ o nou\ ordine cul-
tural\ [i s\ consacre pseudovalori literare, ci chiar „victi-
mele” lor), precum [i sugestia eronat\ (tratamentul critic
„aspru” s-ar fi datorat „românofobiei” comentatorilor, [i
nu paradei de na]ionalism intolerant a „mielu[eilor”).
Atomizarea intelectualit\]ii române[ti a fost cu sigu-
ran]\ bine v\zut\ de partidul unic, direct interesat în a o
men]ine dezbinat\ pentru a prelua controlul asupra ei.
Propaganda încuraja formal „înt\rirea unit\]ii frontului
oamenilor de cultur\” din România socialist\, criticînd,
cu diverse ocazii, „spiritul c\ldu], de grup” [i „slaba exi-
gen]\ ideologic\” generat\ de frac]ionarea mediului inte-
219
Alexandra Tomi]\
lectual al ]\rii (vezi, de exemplu, mesajul pe care Nicolae

Ceau[escu l-a adresat Conferin]ei Na]ionale a Scriitorilor
în iulie 1981 – S\pt\mîna, 1981 : 1, 3).
Validitatea „noii metode critice” pare s\ fie un subiect
încheiat, o dat\ ce ideologii literari stabilesc „voca]ia proto-
cronic\” a culturii române. Totu[i, eforturile de legitimare a
ei readuc frecvent în discu]ie chestiunea valabilit\]ii ei con-
ceptuale. Indigeni[tii caut\ [i g\sesc permanent „probe” ale
veracit\]ii tezei pe care o ap\r\. Ele par s\ fie furnizate chiar
de tab\ra advers\, care le-ar ridica mingea la fileu.
„Protocroni[ti f\r\ voie…” [i „Al]i protocroni[ti f\r\ voie”
sînt titlurile u[or ambigue a dou\ seriale, publicate de
Constantin Sorescu în Luceaf\rul, în noiembrie-decembrie
1982 [i iunie 1983. Articolele sînt un adev\rat demers
detectivist, cu scopul declarat de a demonstra „cu acte [i
fapte” existen]a preocup\rilor protocroniste chiar în tab\ra
concurent\79. Semnatarul serialelor face uz de arsenalul
79. Observa]iile lui Constantin Sorescu privind „protocronis-

mul f\r\ voie” nu au fost singulare. De exemplu, vigilentul
A[rtur ?]. S[ilvestri ?]. comenteaz\, în februarie 1982, în ru-
brica „Breviar” din Luceaf\rul, un articol de Nicolae Mano-
lescu, în care criticul f\cuse remarci „protocroniste” asupra
lui Urmuz. Nota se încheie ironic, cu sugestia ca Manolescu
s\ fie primit cu drepturi depline în gruparea pe care o comb\-
tuse în atîtea rînduri : „Propunem, a[adar, celor care au com-
b\tut, irita]i, pe protocroni[ti, un nou adept al acestei idei, a
c\rui convertire era a[teptat\ de mult” (A[rtur]. S[ilvestri],
1982c : 2). Virgil Ierunca este [i el taxat drept protocronist
involuntar de c\tre Artur Silvestri, într-unul dintre episoadele
serialului „Pseudocultura pe unde scurte”, din Luceaf\rul,
„amintindu-i-se” c\ în trecut semnalase priorit\]i la Dimitrie
Cantemir [i Urmuz (Silvestri, 1984g : 11). Pedanteria prin
care autohtoni[tii monitorizeaz\ tab\ra advers\ indic\ nu atît
„vigilen]\ revolu]ionar\”, cît acuta susceptibilitate a unei gru-
p\ri cu statut incert. Astfel de „h\r]uieli” au disp\rut o dat\
ce pozi]iile protocroniste s-au consolidat.
220
argumentativ tipic : sofismul, pseudoacurate]ea analitic\ [i

metodologic\, saltul la concluzie, acuza]iile de natur\ extra-
literar\ [i pledoaria pro domo, construit\ pe asump]ii false.
Lista pe care o alc\tuie[te Sorescu include nume sonore.
„Probîndu-se” c\ exponen]ii antiprotocronismului au emis
judec\]i de natur\ protocronist\, s-ar „demonstra”, cu vi-
clenie, chiar validitatea mi[c\rii (Sorescu, 1983c : 6). Auto-
rul introduce o savant\ rubricatur\, protocroni[tii involun-
tari sînt clasifica]i în func]ie de distan]a pe care [i-au
asumat-o fa]\ de conceptul lansat de Papu : de la inamicii
propriu-zi[i, care au respins ab initio ideea, f\r\ a-i acorda
nici o [ans\ (Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Mircea
Iorgulescu, Norman Manea), la aposta]i, „care contest\
protocronismul, dup\ ce ini]ial au fost inclu[i printre p\rin-
]ii lui sau, luînd cuno[tin]\ de el, l-au admis” – Ovid.S.
Crohm\lniceanu, Mircea Zaciu (Sorescu, 1983d : 6). La
mijloc se afl\ ezitan]ii, „pe care noul concept îi atrage, dar
nu cu puterea magnetului” : Cornel Moraru, Petru Poant\
(Sorescu, 1983c : 6). „Demonstra]ia” se bazeaz\ pe citate
din texte ale autorilor aminti]i, iar trimiterile bibliografice
sînt foarte riguros consemnate – o dovad\ în plus de „acri-
bie”. Miza lui C. Sorescu nu acoper\ doar validarea proto-
cronismului prin colectarea de afirma]ii involuntar parti-
zane din tab\ra advers\, ci [i prin decredibilizarea compe-
titorilor. Prin aceste seriale, el încearc\ s\ construiasc\
imaginea unei opozi]ii contradictorii [i u[or penibile, a c\rei
fragilitate de opinii ar deveni tot mai limpede.
Contextul este prielnic pentru inserarea obi[nuitelor
acuza]ii la adresa antiprotocroni[tilor. De[i se pretind lovi-
nescieni, ei s-ar a[eza pe linia românofob\ dezvoltat\ de
proletcultism [i, în aceea[i trist\ descenden]\, ar respinge
beneficul concept al lui Papu „nu cu argumente (pro sau
contra) de natur\ estetic\ [i sociologic\, ci cu vorbe tari”
(Sorescu, 1983d : 6). Ignoran]a în materie de literatur\ ro-
mân\ [i „reticen]a programatic\ fa]\ de voca]ia ei
221
Alexandra Tomi]\
universal\” – o form\ ([i o acuza]ie) subtil\ de nepatriotism

– ar fi motivele pentru care adversarii autohtonismului ar
deveni furnizori involuntari de argumente forte pentru
acesta (Sorescu, 1983c : 6). Incultura le-ar alimenta diletan-
tismul chiar [i atunci cînd fac „protocronism f\r\ voie”,
fiindc\ „utilizarea programatic\ a conceptului […] oblig\ la
rigoare [i detaliu analitic” (Sorescu, 1982h : 2).
Reg\sim aici, direct formulat\, preten]ia de „obiectivi-
tate”, „capacitate analitic\ [i sintetic\” [i exigen]\, cali-
t\]i absolut necesare unui demers [tiin]ific autentic, cum
se dore[te orice scriere indigenist\. Antiprotocroni[tii ar
fi, prin urmare, nepatrio]i, incompeten]i, grosolani, de-
sue]i, reluctan]i la nou în cultur\, rigizi în opinii (mai
ales fa]\ de protocronism) [i ar descuraja dialogul cultu-
ral, tocmai din teama de a nu-[i pierde pozi]iile privi-
legiate, cî[tigate în sumbra perioad\ proletcultist\. Seria-
lele cu pricina sînt, de fapt, un pretext destul de transpa-
rent. De[i pretinde a reprezenta un demers documentat
[i obiectiv, ancheta este un (alt) capitol din inepuizabila
pledoarie pentru legitimizarea protocronismului, concept
în care Sorescu vede o „revolu]ie cognitiv\”, care înno-
ie[te viziunea asupra culturii române [i anuleaz\ ideea
c\ aceasta se afl\ perpetuu în trena culturilor mari (So-
rescu, 1982h : 2).
„B\t\lia” propriu-zis\ include campanii de apropriere a
figurilor culturale ilustre din perioada precomunist\
(Hasdeu, Eminescu, Enescu, Iorga, Brâncu[i, C\linescu,
Vianu, Ibr\ileanu), dar [i contemporan\ acesteia (Mircea
Eliade, Constantin Noica). Interven]iile acide con]in argu-
mente pro domo [i contraargumente, încerc\ri de a atrage
simpatizan]i etc. Dup\ cum se va vedea, toate aceste
tehnici de manipulare a adversarilor [i a ter]ilor au fost
utilizate aproape exclusiv de c\tre protocroni[ti, în efortu-
rile lor de a disloca ierarhiile [i normele culturale curente
[i de a impune „noua metod\ critic\”.
222
Titluri de noble]e
Revendicarea de la descenden]a cultural\ ilustr\ este un

element-cheie de construire a discursului legitimizant
pentru orice grup care î[i propune s\ modifice sau s\ men-
]in\ un statu quo. Interven]iile antiprotocroniste, atîtea
cîte au fost, au uzat prea pu]in de aceast\ tactic\. E.
Lovinescu a fost cu certitudine figura invocat\ cu predilec]ie
nu atît pentru a articula o argumenta]ie antina]ionalist\
[i europocentric\ (idei deja f\]i[ dezavuate de propagand\),
cît mai degrab\ pentru a dilua efectele na]ionalismului
violent asupra con[tiin]ei publice. Protocroni[tii, în schimb,
au sus]inut veritabile campanii de identificare, apropriere
[i impunere a filia]iilor intelectuale credibile. Spre deo-
sebire de adversari, ascenden]a autohtonist\ nu a fost
unitutelar\ – [i aceasta tot ca o consecin]\ a defini]iei
extinse pe care a dobîndit-o protocronismul.
Aproape oricare dintre înainta[ii care n\zuiser\ s\ con-
sacre cultura român\ prin notele ei specifice era un candi-
dat eligibil la descenden]a indigenist\, niciodat\ cu adev\-
rat delimitat\. În general, protocroni[tii consider\ c\ „arbo-
rele genealogic” al conceptului lansat de Edgar Papu co-
boar\ pîn\ la Cantemir, ajunge la pa[opti[ti (Mihail Kog\lni-
ceanu, Nicolae B\lcescu, A.T. Laurian), îi preia pe Al. Odo-
bescu, B.P. Hasdeu80, Mihai Eminescu, Mozes Gaster, G.
Ionescu-Gion, V. Pârvan, D. Gusti, Lucian Blaga, Simion
80. B. P. Hasdeu este comentat foarte elogios de c\tre Dan Zamfi-

rescu, drept unul dintre primii cercet\tori competen]i ai influ-
en]ei trace din cultura român\ [sic ! – A.T.]. Aprecierile sînt
inserate într-un articol polemic la adresa lui {erban Ciocu-
lescu [i ap\rut în S\pt\mîna la începutul anilor ’80, cînd se
preg\tea (inclusiv ca atmosfer\) monumentala edi]ie Pârvan.
Este vorba de „studiul exploziv” Perit-au dacii ? (1860), în care
tîn\rul Hasdeu emitea afirma]ii exaltate pe seama spiritua-
lit\]ii poporului român, care ar fi mo[tenit mai ales tr\s\turile
223
Alexandra Tomi]\
Mehedin]i, face un popas la Nicolae Iorga, Vladimir Streinu,

Tudor Vianu [i G. C\linescu, dup\ care descinde în pro-
tocronismul propriu-zis al epocii comuniste81 (Zamfirescu,
1975, reluat în id., 2003 : 112 sqq., vol. II ; Veti[anu, în
Br\escu, 1982c : 3 ; Silvestri, 1986a : 2 ; Ungheanu, în Iorga,
1988 : 240 sqq.).
neamurilor tracice (Zamfirescu, 1980, reluat în id., 2003 :

163-164, vol. II). Potrivit lui Zamfirescu, Mihai Eminescu ar fi
fost la rîndul s\u marcat de textul respectiv, experien]\ suge-
rat\ chiar de unele scrieri ale lui. Privit din aceast\ perspec-
tiv\, Hasdeu pare mai degrab\ un precursor al tracismului,
varianta mai pu]in livresc\ a na]ionalismului ceau[ist – [i nu
atît un anticipator al protocronismului propriu-zis, cel teore-
tizat de Edgar Papu (pentru detalii [tiin]ifice privind interesul
c\rturarului fa]\ de mo[tenirea trac\ a culturii române, vezi
Pecican, 2004 : 244 sqq.). De altfel, cu excep]ia lui N. Iorga [i
a lui G. C\linescu, toate celelalte nume situate în filia]ia indi-
genist\ sînt elogiate pentru interesul lor mai larg în a revela
specificitatea literaturii/culturii na]ionale, [i nu voca]ia ei
protocronic\ (s\ ne amintim, un asemenea demers este perfect
compatibil cu defini]ia extins\ a conceptului lansat de Papu –
a[adar, includerea acestor autori este, din perspectiv\ indige-
nist\, legitim\). În unele texte protocroniste, efortul de a anexa
figuri culturale cît mai numeroase [i mai prestigioase devine
atît de vizibil, încît apar afirma]ii de-a dreptul ilare. De exem-
plu, acela[i Dan Zamfirescu, în miniserialul patriotard Via
Magna publicat de Flac\ra în 1977, afirm\ pur [i simplu c\,
excedat de minimalizarea în care ar fi fost arunca]i arti[tii
români de mentalitatea sincronist\ – Eminescu scriind ca Schi-
ller [i Victor Hugo, iar Grigorescu sau Andreescu pictînd banal,
„ca orice european” –, Constantin Brâncu[i s-ar fi apucat s\
sculpteze punînd un maximum de specificitate na]ional\ în
crea]ia sa [i uimind astfel lumea (Zamfirescu, 1977c : 18).
81. Am men]ionat doar numele foarte cunoscute din cultura ro-
mân\. Pentru exemple de oameni de [tiin]\ cu circula]ie mai
restrîns\, dar pe care retorica protocronist\ [i i-a revendicat,
de asemenea, în filia]ie, vezi, de pild\, S\s\rman, 1981 : 6-7.
224
O filia]ie bogat\, dup\ cum se vede, în care Vasile

Pârvan, Nicolae Iorga [i G. C\linescu au de]inut totu[i
pozi]iile privilegiate. Getica, Istoria literaturii române[ti.
Introducere sintetic\ [i Istoria literaturii române de la ori-
gini pîn\ în prezent ar fi cele trei texte care ar demonstra
incontestabil existen]a unei mentalit\]i protocronice deja
cristalizate cu decenii înainte de lansarea conceptului ca
atare. Aproprierea nu const\ în simpla inserare onomas-
tic\, ci se face cu citate probatorii, preluate îns\ din edi]iile
cro[etate, nu din cele originale, astfel încît comentariile
ample din marginea textului modific\ sensibil sensul aces-
tuia. Invocarea tuturor acestor nume are o dubl\ finali-
tate : pe de o parte, Edgar Papu este confirmat drept umil
„înregistrator” al unui fenomen existent ; pe de alta, se
dore[te ca „noua metod\ critic\” s\ cî[tige în credibilitate,
asumîndu-[i rolul de unic [i legitim continuator al unei
mari tradi]ii. Chiar hiperbolizarea de care fac abuz scrie-
rile protocroniste, dincolo de emfaza lor caracteristic\, mai
are probabil un scop : ca str\lucirea amplificat\ a
antecesorilor s\ se r\sfrîng\ asupra succesorilor direc]i,
conferindu-le mult-dorita aur\ de noble]e [i legitimitate.
Nicolae Iorga [i G. C\linescu au, credem, cele mai
spectaculoase trasee în aceste eforturi de apropriere a
figurilor culturale majore. Cel dintîi a intrat în filia]ia
protocronist\ mai ales prin Introducerea sintetic\ (1929)
pe care a conceput-o ca preambul la o istorie a literaturii
române, în urma cursului sus]inut la Universitatea Bucu-
re[ti. Însu[i Edgar Papu atr\sese aten]ia – într-un interviu
din 1979, acordat lui Mihai Ungheanu – c\ „primul desco-
peritor, dac\ vrem s\ trecem peste Hasdeu”, al dimensiunii
protocronice din cultura român\ este, „înc\ din 1901”,
chiar Nicolae Iorga (cf. Papu, 1979, reluat în id., 2005 :
83). Lucrarea iorghist\ are, într-adev\r, multe specula]ii
[i accente patetice, foarte pe placul retoricii indigeniste
(vezi [i opiniile exprimate de istoric în diverse articole
anterioare – de exemplu, Iorga, 1922a : 1-2 ; id., 1922b :
225
Alexandra Tomi]\
1-2). Reeditarea unora dintre scrierile de istorie literar\

apar]inînd lui Iorga nu se rezum\ la Introducerea sintetic\,
desigur, îns\ ea se bucur\ de o aten]ie neobi[nuit\ din
partea protocroni[tilor. Prin ea, „noua metod\ critic\” g\-
se[te atît argumente în sprijinul propriei validit\]i, cît [i
prilejul de a anexa „legitim” una dintre figurile ilustre ale
tradi]iei culturale autohtone (vezi, de exemplu, Br\escu,
1984 : 6). Este semnificativ faptul c\ publicarea aminti-
telor note de curs a avut loc de trei ori într-un deceniu : în
1977, cu postfa]a lui Mihai Ungheanu ; în 1985, sub îngri-
jirea Rodic\i [i a lui Nicolae Rotaru ; în 1988, cu note [i o
ampl\ postfa]\ semnat\ din nou de Mihai Ungheanu (de
fapt, o reluare a recenziei-serial asupra edi]iei Rotaru,
tip\rit\ deja de Ungheanu în Luceaf\rul din 1986). Nu
[tim în ce m\sur\ reedit\rile succesive r\spundeau unei
reale solicit\ri din partea publicului larg. Ele par mai
degrab\ s\ se plieze pe nevoia autohtoni[tilor de a-[i
modula continuu discursul de autolegitimare.
Prefa]a lui M. Ungheanu la edi]ia din 1988 constituie
unul dintre cele mai elaborate „titluri de noble]e” pe care
[i le-au acordat protocroni[tii [i totodat\ o larg\ pledoarie
pro domo. Comentatorul identific\ la Iorga nuclee tematice
pe care indigeni[tii le vor prelua [i le vor dezvolta în ceea
ce vor denumi frecvent „cea mai important\ idee din cul-
tura român\ postbelic\” – protocronismul : vechimea [i
originalitatea literaturii na]ionale, continuitatea ei (ab-
sen]a „speciilor literare de formul\ occidental\” nefiind
echivalente cu golurile literare), respingerea eurocentris-
mului, voca]ia universalit\]ii. Edgar Papu este înc\ o dat\
confirmat ca simplu înregistrator al unui curent de gîndire
intuit deja de cronicari [i de Dimitrie Cantemir, dar dezvol-
tat de Iorga (respectiv G. C\linescu, dup\ cum vom vedea
imediat) [i des\vîr[it de indigenism. Aversiunea fa]\ de
sincronismul lovinescian pare s\ se origineze în acelea[i
reflec]ii ale lui Iorga, care contest\ atît recen]a literaturii
române propriu-zise, cît [i ideea c\ tot ceea ce s-a creat la
226
noi în afara modelului european reprezint\ exclusiv rebu-

turi. În pur\ manier\ protocronist\, afirma]iile iorghiste
sînt mult nuan]ate [i integral creditate, iar teza lui
E. Lovinescu este excesiv simplificat\ [i aruncat\ în deri-
zoriu, pîn\ la a fi echivalat\ cu mimetismul neselectiv
(pentru toate aceste considera]ii, vezi Ungheanu, 1986a-d :
2 ; id., în Iorga, 1988 : 237-262).
G. C\linescu intr\ foarte de timpuriu în aten]ia viitori-
lor neao[i[ti, cu mai bine de un deceniu înainte de lansa-
rea „noii metode critice”. Prestigiul lui printre na]ionali[ti
va cre[te considerabil, astfel încît, la un moment dat, se
va încerca teoretizarea unei linii c\linescian-patriotice în
cultura român\, des\vîr[it\ de Edgar Papu [i ideea sa,
cumva opus\ celei lovinescian-nepatriotice, reprezentat\
de antiprotocroni[ti (vezi, de pild\, Br\escu, 1984 : 6, sau
Zamfirescu, 1983a : 74-76 ; uneori, ezitant, Papu va fi
a[ezat direct în descenden]a intelectual\ a lui Tudor
Vianu, fostul s\u magistru – vezi Zamfirescu, 2002 : 147).
Argumentul – poate unicul – pe care ni-l furnizeaz\
retorica indigenist\ cu privire la aceast\ alegere se refer\ la
faptul c\ G. C\linescu ar fi intuit importan]a literaturii
române vechi în pl\m\direa marilor scriitori din veacurile
XIX-XX (Mariana Br\escu, într-un articol din Luceaf\rul,
afirm\ c\, înc\ din 1927, criticul [i-ar fi relevat viziunea
asupra literaturii române prin eseul O l\murire, care, consi-
der\ autoarea, „e curat protocronist” – vezi Br\escu, 1984 :
6). Istoria literaturii române de la origini pîn\ în prezent
devine crucial\ pentru tradi]ia indigenist\, „fiindc\ aici s-a
demonstrat, pentru prima dat\, existen]a unei veritabile
literaturi în secolele XV-XIII, opera unor personalit\]i com-
plexe [i pitore[ti, ale c\ror eforturi de pionieri au rodit mai
tîrziu în marea crea]ie a clasicilor” (Zamfirescu, 1963, re-
luat în id.,1981 : 22 ; subl. D.Z.). Opera respectiv\ reprezint\
o alt\ dovad\ a faptului c\ „teoria protocronismului nu este
o inven]ie recent\, ea existînd în stare plasmatic\ [i cu
func]ionalitate interdisciplinar\ mult înainte de exprimarea
227
Alexandra Tomi]\
ei”, iar Edgar Papu (ciudat, la aceast\ autoare abia prin

Clasicii no[tri, din 1977 !) „coaguleaz\ ideile precursoare
într-o teorie coerent\” (Br\escu, 1984 : 6). Restul nucleelor
tematice preprotocroniste se deduc de aici – sco]înd din
uitare scrierile vechi [i comentîndu-le cu aten]ie, criticul ar
fi demonstrat implicit originalitatea, organicitatea, conti-
nuitatea etc. ale literaturii române.
Referin]ele autohtoniste la Istoria… distorsioneaz\ [i
amplific\ anumite note c\linesciene, astfel încît, pentru un
cititor mai pu]in familiarizat cu lucrarea respectiv\, G.
C\linescu ar p\rea un veritabil predecesor al „noii metode
critice” în accep]iune extins\. Cu o interpretare precum
urm\toarea, filia]ia pare consolidat\ [i veridic\, marele
critic p\rînd vocea mai puternic\ [i mai vîrstnic\ din grupul
mentorat de Papu : „C\linescu m\sura cu universalul valo-
rile române[ti [i constata c\ nuvela Alexandru L\pu[neanu
ar fi fost tot atît de celebr\ ca Hamlet dac\ ar fi fost scris\
într-o limb\ universal\ [i c\ lirica de dragoste a lui Emi-
nescu este unic\ în literatura lumii, poetul putînd fi com-
parat, prin destin, cu Goethe” (Zamfirescu, 2002 : 149).
Interesant este c\, o dat\ descoperit\ valoarea lui N.
Iorga [i G. C\linescu pentru retorica indigenist\, nu s-au
oprit c\ut\rile pentru includerea altor figuri prestigioase
în filia]ie, [i nu pentru c\ cei doi nu ar fi adus un capital
simbolic impresionant. Se pare c\ aproprierea neîncetat\
de personalit\]i cu a[a-zise preocup\ri protocroniste in-
dica, de fapt, o prelungit\ criz\ de legitimitate a „noii me-
tode critice”.
Anex\ri sau adeziuni ? Eliade [i Noica
Discu]ia asupra rela]iei pe care Mircea Eliade [i Con-

stantin Noica au avut-o cu na]ionalismul ceau[ist [i, în
228
spe]\, cu protocronismul creeaz\ înc\ numeroase puncte

de tensiune, expediind-o în rubrica „subiecte delicate”.
Cu un termen din marketing, ne vom permite s\ afirm\m
c\, pentru marea majoritate a publicului mediu cultivat
din România, cele dou\ figuri eman\ consisten]a [i aerul
de intangibilitate ale unor brand-uri culturale. Imaginea
este consolidat\ printr-o veritabil\ strategie de brand
awareness, ce const\ nu numai în reedit\ri din operele
ambilor autori, ci [i în men]inerea lor într-un fel de „me-
morie de lucru” a publicului – cum au fost, de exemplu,
episoadele „Noica – «guru» al ceau[ismului”, din
2002-2003, respectiv „Noica [i Securitatea” din 2006, care
au suscitat ample reac]ii în pres\.
Mircea Eliade, prin certa sa anvergur\ [tiin]ific\ inter-
na]ional\, este invocat uneori în ]ar\ drept o exemplar\
situa]ie de reu[it\ a intelectualului român în str\in\tate
[i este în general perceput ca o figur\ îndep\rtat\, ezote-
ric\. Noica, de[i mai pu]in cunoscut în exterior, se bucur\
la noi de o senin\ postumitate, gra]ie curentului de opinie
creat [i men]inut mai ales de unii dintre fo[tii s\i discipoli.
În acest subcapitol nu vom comenta op]iunile „românofile”
ale celor doi din perspectiva experien]ei biografice a fiec\-
ruia dintre ei (pentru detalii de acest fel privitoare la
Eliade, vezi monografia lui }urcanu, 2005 : passim ; de
men]ionat c\ nu am g\sit aici informa]ii despre rela]ia
Eliade-protocronism). În ce-l prive[te pe Noica, nu vom
relua prezentarea pe larg a implica]iilor filosofice sau pai-
deice din eseurile sale despre limba român\, Eminescu
ori salvarea românilor prin cultur\ (pentru acest tip de
expunere, vezi Verdery, 1994 : 249-300, sau Laignel-La-
vastine, 1998 : passim ; pentru eseurile propriu-zise asu-
pra acestor teme, vezi mai ales Noica, Rostirea filosofic\
româneasc\, 1970 ; id., Crea]ie [i frumos în rostirea româ-
neasc\, 1973 ; id., Eminescu sau gînduri despre omul
deplin al culturii române[ti, 1975, reedit\ri 1992, 2003,
229
Alexandra Tomi]\
sub titlul Introducere la miracolul eminescian ; id.,

Sentimentul românesc al fiin]ei, 1978, reeditare 1996 ; id.,
Cuvînt împreun\ despre rostirea româneasc\, 1987, reedi-
tare 1996 ; id., Pagini despre sufletul românesc, 1944, ree-
ditare 1991). Ne intereseaz\, [i în consecin]\, vom aborda
strict aspectele „de suprafa]\” : jocul revendic\rilor creat
în jurul celor doi intelectuali, în contextul în care regimul
avea imperios nevoie de legitimare inclusiv prin figuri
culturale de notorietate. Datorit\ a[a-numitei „{coli de la
P\ltini[”, ce a generat grupul mai mult sau mai pu]in
omogen al „noicienilor” – care p\rea s\-[i fi asumat mize
culturale diferite de ideologia oficial\ –, disputele privind
aderen]a lui Noica la teza protocronist\ sau, dimpotriv\,
la un program cultural apolitic [i metafizic/anistoric au
fost cu mult mai tensionate [i mai vizibile în presa din
]ar\ decît discu]iile referitoare la Mircea Eliade [i interesul
s\u fa]\ de conceptul lui E. Papu.
Controversele cu privire la filosof au continuat dup\
c\derea dictaturii ceau[iste, cînd au ap\rut informa]ii
legate de conlucrarea lui cu Securitatea [i de un posibil
rol de „agent de influen]\”, jucat la întîlnirile cu intelec-
tualii din diaspor\. La acestea se adaug\ opiniile expri-
mate atît în anii dictaturii, cît mai ales dup\ 1989 (I.D.
Sîrbu, I. Negoi]escu, Gheorghe Grigurcu, Monica Lovi-
nescu, Nicolae Manolescu [i al]ii). Ele vizeaz\ mai cu
seam\ dimensiunea etic\ a modelului noician, indicînd,
credem, o direc]ie oportun\ de dezbatere.
În ultimul deceniu al regimului comunist, la dezbaterile
în jurul identit\]ii na]ionale au participat nu numai proto-
croni[tii [i adversarii lor, ci [i „noicienii” sau „grupul
Noica”, adic\ filosoful [i intelectualii care [i-au asumat
statutul de discipoli ai acestuia (dintre care Gabriel Lii-
ceanu [i Andrei Ple[u sînt cei mai cunoscu]i). De[i opo-
nen]i ai na]ionalismului [i autarhiz\rii culturale a ]\rii,
noicienii nu au fost totu[i antiprotocroni[ti propriu-zi[i ;
230
disputa dintre ei [i partizanii autohtonismului viza mai

ales preten]iile acestora de a [i-l anexa pe Constantin
Noica. La fel, antiprotocroni[tii au tratat cu rezerv\ „sim-
bolul Noica” [i, în general, au preferat s\ nu se amestece
în revendic\rile care îl aveau ca obiect (Katherine Verdery
face o diferen]iere pe arii de competen]\ a intelectualilor
care nu adoptaser\ linia protocronist\/na]ionalismul ofi-
cializat : litera]ii antiprotocroni[ti, filosofii [i esteticienii
grupa]i în jurul lui Noica, respectiv „istoricii neînregimen-
ta]i” – Verdery, 1994 : 273).
Nu ne propunem s\ tran[\m chestiunea anex\rii sau
adeziunii lui Eliade [i a lui Noica la teza indigenist\ (impli-
cit, la na]ionalismul agresiv al epocii). Vorbim de „anexa-
rea” lor referindu-ne la actele de apropriere caracteristice
retoricii autohtoniste, aflat\ în continu\ criz\ de legiti-
mitate. Dup\ cum am v\zut, toate figurile mari ale culturii
indigene au fost înregistrate în filia]iile fictive ale acesteia.
Dar, pe lîng\ o descenden]\ ilustr\, protocronismul avea
[i mari prieteni – iar nume precum Noica [i Eliade, înc\ de
pe atunci cristalizîndu-se în mituri culturale identitare,
nu puteau s\ lipseasc\ de pe lista amici]iilor onorante,
invocate cu st\ruin]\. În ce prive[te „adeziunea” lor, poate
c\ unora termenul li s-ar p\rea nepotrivit, dac\ nu chiar
ofensator. Din partea amîndurora au existat (cel pu]in)
ambiguit\]i de angajament [i raportare la regimul comu-
nist din România, care las\ înc\ destul spa]iu pentru
interpret\ri contradictorii. În subcapitolul de fa]\ vom face
loc cîtorva dintre punctele de vedere amintite – proto-
croni[ti, antiprotocroni[ti [i noicieni –, înso]indu-le cu
minime comentarii [i invitînd cititorul s\ trag\ propriile
concluzii.
Se pare c\ întîlnirea dintre Mircea Eliade [i promotorii
noii politici culturale s-a petrecut la jum\tatea drumului :
savantul s-a apropiat de protocronism poate dintr-un re-
flex biografic (atras fiind pesemne de similitudinile dintre
231
Alexandra Tomi]\
acesta [i ideologia mi[c\rii legionare, la care fusese afiliat

în tinere]e), în timp ce regimul comunist avea nevoie de el
pentru a-[i consolida mai ales credibilitatea pe plan ex-
tern. Nu [tim în ce m\sur\ contactul lui Eliade cu na]io-
nalismul resuscitat în România comunist\ a fost mediat
(într-o form\ metaforic\ [i edulcorat\, probabil) de vechea
prietenie cu Noica. Cert este c\ atît prietenul s\u, cît [i
propaganda doreau s\ exploateze prestigiul interna]ional
al lui Eliade în beneficiul ]\rii de origine, dar cu scopuri
diferite. Gabriel Liiceanu [i Andrei Ple[u sus]in c\ Noica
vedea în istoricul religiilor un ambasador, figura prin exce-
len]\ a „mijlocitorului” între culturi, în timp ce „Securita-
tea urm\rea cau]ionarea regimului lui Ceau[escu printr-o
personalitate de anvergur\ mondial\ [i, implicit, discredi-
tarea emigran]ilor agresivi, de tipul celor care lucrau la
Europa liber\” (Liiceanu, 2006 : 34). Inten]ia filosofului
stabilit la P\ltini[ era de a-l aduce în ]ar\ pe prietenul
s\u, pentru înfiin]area unui institut de orientalistic\,
pies\ dintr-un proiect mai amplu de regenerare a mi[c\rii
culturale române[ti82 (Ple[u, 2006 ; de altminteri, Eliade
82. Amplul proiect gîndit de Constantin Noica pentru rena[terea

cultural\ a României este destul de cunoscut – nu îl relu\m
aici. El este detaliat de Gabriel Liiceanu (Jurnalul de la P\lti-
ni[. Un model paideic în cultura umanist\, 1983, reeditat în
1991, 1996, 2004 ; Epistolar, 1987, reeditare 1996), Katherine
Verdery (Compromis [i rezisten]\. Cultura român\ sub Ceau-
[escu, 1994), Alexandra Laignel-Lavastine (Filosofie [i na]iona-
lism. Paradoxul Noica, 1998) [.a. ori în numeroase articole
publicate în ultimele dou\ decenii de fo[ti discipoli sau exege]i
ai filosofului. Remarc\m în acest punct un singur detaliu,
oferit (in)voluntar de fostul discipol, într-un text recent scris
în ap\rarea magistrului. „Concret, voia s\-l aduc\ în ]ar\ pe
Mircea Eliade, s\ provoace înfiin]area unui Institut de Orien-
talistic\ la Bucure[ti, s\ stimuleze traducerea româneasc\ a
operei [tiin]ifice eliade[ti, s\ contribuie la o mai bun\ formare
a tinerilor intelectuali români, prin burse, achizi]ie de carte [i
232
„refuzase sec” [i cu fermitate propunerea prietenului s\u

– cf. Lovinescu, 2001 : 187).
Protocroni[tii s-au pliat [i ei pe capriciile diploma]iei
culturale de la Bucure[ti : dup\ o perioad\ de t\cere, în a
doua jum\tate a anilor ’80, textele lor îl a[ezau pe Eliade
al\turi de Brâncu[i ori Enescu, personalit\]i elogiate pen-
tru c\ reprezint\ cu cinste cultura român\ în lume (e.g.,
Zamfirescu, 1985, reluat în id., 2003 : 366, 377, vol. II).
Autohtoni[tii s-au l\udat c\ savantul le ofer\ sprijin nemij-
locit [i c\ protocronismul î[i g\sise în Eliade un mare
protector. Edgar Papu m\rturise[te, de pild\, într-un in-
terviu din 1991 : „…ceea ce pot spune pozitiv a fost aderen]a
entuziast\ la protocronism a lui Mircea Eliade, un lucru
care m-a bucurat foarte mult. Într-o scrisoare pe care mi-a
trimis-o, a spus c\ este una din cele mai mari mizerii ale
culturii ]\rii noastre, c\ tot ce-am f\cut noi mare trebuie s\
r\mîn\ clandestin” (Papu, 1991, reluat în id., 2005 : 230 ;
subl. A.T.). Afirma]ia fostului mentor protocronist (care îl
cunoscuse pe Eliade înc\ din anii ’30, cf. }urcanu, 2005 :
247) este susceptibil\ de subiectivism, cît\ vreme una
dintre tehnicile de autolegitimare folosite de autohtoni[ti
profesori de anvergur\ din str\in\tate ({tefan Lupa[cu,

George Usc\tescu, Eliade însu[i)” (Ple[u, 2006). Din triada
enumerat\ de A. Ple[u, re]inem numele lui George Usc\tescu,
emigrant român stabilit în Spania, fost membru al extremei
drepta interbelice, om de afaceri cu veleit\]i literare [i autor
prolific, dar cu o proast\ reputa]ie în diaspora româneasc\ ([i
nu numai) datorit\ „sateliz\rii” lui de c\tre regimul Ceau[escu
(vezi [i Ierunca, 1984, reluat în id., 1994 : 288-293). Un indiciu
privind bunele rela]ii dintre acest scriitor [i comuni[tii din
]ar\ îl constituie faptul c\ în paginile unor reviste precum
Luceaf\rul, S\pt\mîna, Suplimentul literar-artistic al Scînteii
tineretului etc. au ap\rut în multe rînduri comentarii favora-
bile la c\r]ile pe care Usc\tescu le-a publicat în România,
interviuri cu el ori simple referin]e elogioase la „personalitatea
cultural\ de excep]ie” reprezentat\ de acesta.
233
Alexandra Tomi]\
consta exact în invocarea unor figuri culturale ilustre, care

ar fi sus]inut/promovat teza pionieratelor române[ti.
Totu[i, Katherine Verdery, într-un pasaj eliminat din edi]ia
în limba român\ ap\rut\ la Humanitas (1994), îns\ reluat
de Norman Manea într-un volum propriu, relateaz\ m\r-
turia pe care i-a f\cut-o Constantin Noica privitor la impli-
carea direct\ a lui Eliade în dezbaterea asupra protocro-
nismului românesc. Red\m în continuare citatul cu pri-
cina : „Criticul literar Artur Silvestri de la Luceaf\rul… deve-
nise un zelos protocronist, folosindu-[i condeiul pentru
demascarea «tr\d\torilor» din emigra]ia român\ de la Paris
[i München, punînd la îndoial\ reprezentativitatea cultu-
ral\ a acestor propagatori de «pseudocultur\» [i astfel in-
validînd preten]ia lor de autorit\]i culturale [i excomu-
nicîndu-i ca «terori[ti culturali» [i tr\d\tori… În cazul
anumitor emigran]i el f\cea îns\ excep]ie, considerînd c\
opera lor era atît de româneasc\, încît «s-ar putea crede c\
a fost scris\ aici, printre noi»… Aceste excep]ii includeau,
în mod evident, pe celebrul Mircea Eliade de la Universi-
tatea din Chicago, cunoscut nu doar pentru eminen]a sa,
nu doar pentru asocierea sa cu grupurile de dreapta în
perioada precomunist\, ci [i – cum mi-a fost relatat de
prietenul s\u apropiat, filosoful Constantin Noica – pentru
faptul de a-l fi îndemnat pe Papu la mai mult\ îndr\zneal\
în protocronismul s\u. Antiprotocroni[tii îl privesc în gene-
ral pe Silvestri ca pe un agent direct al poli]iei secrete
române[ti, deoarece rubrica sa din ziar [serialul „Pseudo-
cultura pe unde scurte”, din Luceaf\rul – not\ A.T.] publica
informa]ii la care doar Securitatea are acces (loca]ia pre-
cis\ a postului de radio Europa liber\ [.a.m.d.) [i cita
emigran]i al c\ror nume era interzis a fi publicat”83 (Ver-
dery, 1991, apud Manea, 1997 : 131, nota 41, traducerea
83. Un indiciu în plus c\ regimul încerca din nou s\ [i-l apropie

pe Mircea Eliade, dup\ ce îl interzisese o perioad\, este
generozitatea cu care cenzura îng\duia uneori s\ se publice
234
pasajului de N. Manea ; vezi [i Manea, 1997 : 116-117 ;

Laszlo 2003 : 92). Informa]ia esen]ial\ privitoare la încura-
jarea mai mult sau mai pu]in discret\ pe care Mircea Eliade
ar fi oferit-o protocronismului provine dintr-o singur\ surs\
(Noica, via Verdery), fiind preluat\ succesiv de al]i autori
(Manea, Laszlo, Laignel-Lavastine).
Cum observ\ [i A. Laignel-Lavastine, m\rturia lui
Noica, de[i dificil de verificat, devine totu[i plauzibil\ dac\
o leg\m de reflec]iile lui Eliade despre conservarea menta-
lit\]ilor arhaice la poporul român [i despre imensele re-
zerve spirituale ale acestuia, care pot genera o solu]ie la
criza lumii moderne (pentru prezentarea acestui tip de
opinii eliade[ti, vezi }urcanu, 2005 : 104 sqq. ; Laignel-La-
vastine, 1998 : 359, nota 7 ; într-o mai mic\ m\sur\, Zam-
firescu, 1983b : 3, sau id., 2003 : 369, vol. II). El vehiculase
îns\ o terminologie destul de ambigu\ referitoare la „spe-
cificul na]ional” românesc, a[a cum vor face [i autohto-
ni[tii, dar într-o manier\ mult mai echivoc\, declamativ\
[i evident secularizat\. Pe de alt\ parte, dac\ au existat,
contactele dintre Eliade [i corifeii protocronismului se
grefeaz\ pe o anumit\ vulnerabilitate a acestuia în raport
cu interfa]a aparatului de represiune [i propagand\.
texte ale acestuia, chiar cu un con]inut mai intim, într-o

perioad\ în care însemn\rile de tip memorialistic sau diaristic
erau drastic limitate [i filtrate la tip\rire. De pild\, în anul
1983, în revista Vatra au ap\rut fragmente dintr-un jurnal al
savantului, ]inut în 1946. O noti]\ con]ine o nea[teptat\ afir-
ma]ie tipic protocronist\, autorul sus]inînd c\, dac\ ar fi
beneficiat de un alt instrument de expresie decît limba ro-
mân\, revista [i gruparea Criterion ar fi devenit precursoarele
existen]ialismului francez. Ideea nu a sc\pat neobservat\ de
cronicarul de la Suplimentul literar-artistic al Scînteii tinere-
tului, care, remarcînd satisf\cut „protocronismul lui Eliade”,
trage urm\toarea concluzie ciudat\ : „într-o astfel de însem-
nare […] se reflect\ nu numai purt\torul de dor [de ]ara nata-
l\], ci [i omul de [tiin]\” (cronicar anonim, în SLAST, 1983 : 2).
235
Alexandra Tomi]\
În ultimii 10-15 ani ai dictaturii, rela]iile lui Mircea Eliade

cu regimul Ceau[escu au fost destul de sinuoase : istoricul
religiilor era ba sub interdic]ie de publicare în România, ba
curtat asiduu de intelectualii cu strînse leg\turi în politic
([i/sau în Securitate). Rela]ia dintre Eliade [i na]ional-co-
munism a fost [i mai ambiguizat\ de incidente precum
interviul din martie 1972 cu Adrian P\unescu, publicat,
într-o form\ m\sluit\, în Contemporanul84 , ori de suspi-
ciunile pe care, în anii ’70-’80, savantul le crease printre
unii apropia]i ai s\i din emigra]ia româneasc\, privind ame-
liorarea raporturilor dintre el [i autorit\]ile comuniste. Ei se
temeau de o eventual\ cedare a lui la „cîntecele de siren\”
ale propagandi[tilor de la Bucure[ti, întorcîndu-se în ]ara
natal\ [i legitimînd astfel dictatura, chiar printr-un simplu
act de prezen]\ (Lovinescu, 2002 : 108, 119 ; }urcanu, 2005 :
586-587). De altfel se pare c\ Eliade a reflectat cu seriozitate
la propunerile f\cute de filosoful p\ltini[ean în timpul pri-
mei ie[iri în Occident dup\ deten]ie. În Fragmente de jurnal,
istoricul religiilor noteaz\, în vara anului 1972 : „Îmi propun
s\ redactez, de îndat\ ce m\ întorc la Chicago, o dare de
seam\ minu]ioas\ a ideilor [i sugestiilor lui Noica privitoare
la «o colaborare cultural\» pe care el o preconizeaz\ între cei
din exil [i regimul actual” (Eliade, apud Marino, 1992, reluat
în id., 1996 : 85).
În ce-l prive[te pe Constantin Noica, lucrurile par [i
mai complicate. Dificultatea cititorului de a în]elege c\
84. Interviul respectiv, în forma modificat\ de cenzur\ [i ap\rut\

în ]ar\, crea impresia c\ Mircea Eliade î[i reconsiderase
pozi]ia de opozant al regimului comunist. {oca]i de textul
din Contemporanul [i temîndu-se de efectele pe care „mesa-
jul” savantului le-ar fi putut avea pe plan intern [i interna-
]ional, mul]i dintre prietenii acestuia au insistat ca el s\
marcheze mai net distan]ele. Eliade a f\cut acest lucru o
lun\ mai tîrziu, publicînd o „Desmin]ire” în revista Limite,
editat\ de Virgil Ierunca la Paris (cf. }urcanu, 2005 : 586).
236
filosofia acestuia a fost în anumite puncte compatibil\ cu

tezele na]ionalismului se datoreaz\ [i diverselor interpre-
t\ri ale operei noiciene, ap\rute în ultimele dou\ decenii.
Cele mai multe se concentreaz\ asupra erudi]iei, profun-
zimii filosofice [i rafinamentului lingvistic al scrierilor
filosofului. La rîndul lor livre[ti, subtile, persuasive, aceste
comentarii – la care se adaug\ reedit\ri succesive din
scrierile magistrului – consolideaz\ posteritatea asem\-
n\toare unui mit cultural. În prefa]a la volumul Mircea
Eliade. Prizonierul istoriei, un cunoscut istoric aprecia c\,
deja la începutul anilor ’90, în mentalul colectiv românesc
era bine conturat\ triada cultural\ mitologic\ Eliade, Cio-
ran, Noica (Zoe Petre, în }urcanu, 2005 : 8).
K. Verdery observ\ c\ ascensiunea filosofului din „sfera
simplilor gînditori” în cea a „simbolurilor contestate” a
început în anii ’80, odat\ cu publicarea Jurnalului de la
P\ltini[ (1983) [i a Epistolarului (1987), avîndu-l pe G.
Liiceanu drept autor, respectiv îngrijitor de edi]ie (Verdery,
1994 : 260). Jurnalul aducea m\rturia unei alternative
culturale [i educative cristalizate, ce se aflase în discret\
coexisten]\ cu modelul oficial, deja compromis. Protocro-
ni[tii reperaser\ înc\ din anii anteriori oportunit\]ile con-
ceptuale [i ideologice, de legitimare, pe care le promitea
abordarea noician\ asupra românescului.
Pe de alt\ parte, volumul din 1983 identificase o alt\
categorie de intelectuali care criticau t\ios indigenismul [i
îl plasau pe Noica în afara etnocentrismului (vezi Liiceanu,
1983 : 137, 232-234). Un grup cu op]iuni antiprotocroniste,
venind de ast\ dat\ dinspre filosofie, cu lecturi solide,
solu]ii culturale [i p\rînd foarte aproape de confiscarea
unui poten]ial simbol cultural – iat\ motive pentru ca reac-
]iile de iritare indigenist\ s\ nu întîrzie. Unul dintre cei
care dau tonul este Dan Ciachir, în ultimele numere pe
1983 ale Suplimentului literar-artistic al Scînteii tineretului.
Recenzia lui este aparent favorabil\ ; autorul critic\ îns\
237
Alexandra Tomi]\
subtil nu numai pe „elevii” filosofului retras la P\ltini[, ci

îns\[i abordarea „magistrului” : „Cultura pe care o iube[te
Noica este o cultur\ de acumulare, [i mai pu]in una de
crea]ie. O cultur\ care paralizeaz\ gestul [i inten]ia crea-
toare […]. Cultura de ast\zi nu a[teapt\ tratate [i comen-
tarii, ci a[teapt\ solu]ii, a[teapt\ fapte care s\ restaureze
spiritual omul” (Ciachir, 1983b : 5 ; subl. D.C.). Spre deo-
sebire de reac]iile ulterioare, gazetarul se pare c\ nu sesi-
zase decît „dimensiunea utopic\” a modelului propus de
grupul coagulat în jurul lui Noica.
În anul urm\tor îns\, articolele ap\rute se doresc ferme
puneri la punct adresate lui G. Liiceanu [i noicienilor în
general. Ion Coja intr\ primul în scen\, publicînd în Lu-
ceaf\rul un lung text, intitulat, totu[i, modest, „Cîteva
preciz\ri”. Lista de clarific\ri con]ine, de fapt, o unic\ idee
reluat\ : Constantin Noica este protocronist, a[a cum el
însu[i o m\rturisise, chiar în prezen]a semnatarului ; prin
urmare, orice tentativ\ de a-l revendica pe Noica [i de a
sus]ine c\ filosofia lui nu este una „profund na]ional\”
reprezint\ un act de insolen]\ fa]\ de gînditor, fiindc\
astfel i se pun la îndoial\ propriile op]iuni. Restul artico-
lului este deopotriv\ o confuz\ critic\ a „exceselor proto-
cronismului” [i un previzibil elogiu adus ideii lui Papu.
Interven]ia se încheie cu o suit\ de exclama]ii [i interoga]ii
retorice care dau textului o not\ ridicol\, anulînd solemni-
tatea formul\rilor de pîn\ atunci ; scopul lor este, proba-
bil, acela de a-i mustra indirect pe noicieni c\ nu apreciaz\
climatul cultural creat de regim : „[U]nde azi se mai scoate
o edi]ie Platon de felul celeia la care se ostene[te [i domnia
sa [Gabriel Liiceanu] ? Unde pîn\ azi s-a mai scos o ase-
menea edi]ie ? În cîte limbi s-a mai tradus Platon integral ?
Ba mai mult : în cîte alte limbi s-a mai tradus Platon a
doua oar\ integral în cursul acestui secol ? Am impresia
c\ în nici o alt\ limb\ decît în limba despre care Noica
crede c\ ar avea ceva de spus acestei lumi tot mai
238
debusolate […] În multe alte locuri de pe acest p\mînt

tirajul unei edi]ii Platon nu s-ar epuiza atît de repede ca la
noi. Po]i uita aceste date în n\zuin]a ta spre absolut ?
Ne-ar ierta Platon însu[i s\ ne degaj\m de ele în loc s\ le
ridic\m, o dat\ cu noi, în sfera de idei ?” etc. (Coja, 1984 :
6 ; subl. I.C.).
O lun\ mai tîrziu, în aceea[i revist\ apare articolul lui
Ion Stroie. Profesorul de la [coala de partid „{tefan Gheor-
ghiu” (cf. Verdery, 1994 : 261) îl atac\ frontal pe G. Lii-
ceanu, acuzîndu-l c\ a f\cut din Noica un „personaj-pre-
text” al c\r]ii [i c\ unicul s\u obiectiv a fost acela de a-l
uzurpa pe magistru [i de a se autoimpune în aten]ia pu-
blicului. Cum a f\cut autorul Jurnalului aceasta ? Confis-
cîndu-l pe Noica, denigrîndu-l, falsificîndu-l, pretinzînd
c\ filosoful nu apar]ine curentului autohtonist. El a negat
astfel tot ce este cu adev\rat valoros în opera noician\.
Textul scris de I. Stroie are evident o b\taie mai lung\
decît cel al lui I. Coja, pentru c\ vizeaz\ anularea mode-
lului cultural [i paideic descris de G. Liiceanu ca alter-
nativ\ la cel oficializat : „Calea spre gîndirea lui Noica nu
trece pe la P\ltini[, ci prin scrierile lui. […] Saltul calitativ
în gîndirea lui Noica este marcat de lucr\rile scrise din
perspectiv\ româneasc\” (Stroie, 1984 : 10 ; vezi Verdery,
1994 : 261-263, pentru mai multe citate [i opinii din epoc\
asupra Jurnalului, dar [i cu privire la Epistolar).
Ideea din propozi]ia final\ va fi reluat\ cu st\ruin]\ de
protocroni[ti nu numai atunci cînd se va vorbi despre
apartenen]a lui Noica la „curentul de gîndire” autohtonist.
Defini]ia extrem de restrictiv\ a patriotismului introdus\
de na]ionalismul ceau[ist (autentici patrio]i sînt numai
aceia care exalt\ „românitatea”, „specificul na]ional”) ia în
cultur\ forma unui criteriu unic de apreciere a valorii. Nu
o dat\, protocronismul a dus la extrem acest artificiu de
judecat\ : inserat în actul cultural, etnicul nu numai c\ îl
îmbog\]e[te, ci ajunge chiar s\ substituie valoarea estetic\
239
Alexandra Tomi]\
a acestuia, atunci cînd ea este absent\ ori slab exprimat\ ;

invers, opera care ignor\ sau respinge semnifica]ia (i.e.
superioritatea) elementului etnic risc\ s\ fie descalificat\
sau chiar anulat\ din punct de vedere axiologic.
Antiprotocroni[tii par s\ priveasc\ mai degrab\ cu re-
zerv\ atît noul subiect de disput\, cît [i coagularea unui alt
grup de oponen]i ai protocronismului ; motivul îl consti-
tuie, probabil, accentele indigeniste din multe eseuri ale lui
Noica, dar [i refuzul acestuia de a se disocia net de na]io-
nalismul epocii85 . Chiar autorul Jurnalului de la P\ltini[,
85. Nu [tim în ce m\sur\ intelectualii din ]ar\ erau la curent cu

argumenta]ia favorabil\ regimului Ceau[escu, pe care Noica
o dezvolta la întîlnirile cu prietenii s\i din str\in\tate (oricum,
scrierile de pe linia indigenist\ [i numeroasele ambiguit\]i în
rela]ia cu puterea erau de ajuns ca s\ alimenteze rezervele
multor oameni de cultur\ care nu agreau na]ionalismul vio-
lent al epocii [i tindeau s\ i-l asimileze [i pe Noica). Monica
Lovinescu relateaz\ c\, în anii ’70 [i ’80, Constantin Noica se
întîlnise de cîteva ori în str\in\tate cu intelectuali marcan]i
din diaspora româneasc\, între care Mircea Eliade, Emil Cio-
ran, Sanda Stolojan, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca [i al]i
emigran]i potrivnici lui Ceau[escu. Filosoful îi [ocase pe to]i
cu atitudinea favorabil\ puterii de la Bucure[ti. Într-un jurnal
publicat recent, M. Lovinescu rememoreaz\ prima [i poate
cea mai semnificativ\ (re)întîlnire la Paris cu Noica, ie[it de
aproape un deceniu din închisorile comuniste. Întrunirea a
avut loc în iunie 1972, într-un cadru foarte restrîns – la
cererea oaspetelui – [i într-o regie de solemnitate didactic\
impus\ de acesta, care le-a cerut gazdelor s\ se a[eze cumin]i
împrejur, s\ nu-l întrerup\ cu întreb\ri nepotrivite [i s\-[i ia
noti]e. „A urmat o argumentare pe care am auzit-o apoi la
fiecare venire a lui [i pe care, rezumînd-o într-o fraz\-dou\, o
voi schematiza inevitabil. Nu credea în alt\ rezisten]\ decît
prin cultur\. De fapt, d\inuire [i nu rezisten]\. D\inuire prin
cultur\. Nu trebuia – insista el – s\ repet\m gre[eala intelec-
tualilor munteni [i moldoveni sub fanario]i, care au refuzat
s\ colaboreze cu voievozii din Fanar cînd asta ar fi fost singura
240
îngro[înd tu[ele, observase c\, în raport cu Noica, luase

na[tere o „mic\ b\t\lie literar\, în care unii îl invoc\ de pe
pozi]ii culturaliste, al]ii de pe pozi]ii autohtoniste, iar al]ii,
exaspera]i de primii [i ultimii deopotriv\, îl combat [i de-
test\ de pe înc\ alte pozi]ii” (Liiceanu, 1983 : 138).
De altfel, cu opt ani înainte, Nicolae Manolescu publi-
case o cronic\ destul de rece la cartea lui Noica, Eminescu
sau gînduri despre omul deplin al culturii române[ti (1975).
Conceput ca o pledoarie pentru facsimilarea celor 44 de
caiete eminesciene inedite, în care filosoful vede „lec]ia
cale de a face cultur\. […] La alte c\l\torii ale lui Noica în

Occident argumentele s-au agravat, dar [i reac]iile noastre
[i-au schimbat tonalitatea ; la ]ipetele lui am ajuns [i eu s\
]ip mai tare […] De fapt, dup\ prima c\l\torie, Noica a plecat
refuzat de toat\ lumea. De Cu[a cu violen]\. De noi cu curtoa-
zie (dar la limit\). De Mircea Eliade cu t\rie. De Cioran cu
rîsul lui enorm cînd d\dea de ceva incredibil [i exclama,
trecîndu-[i mîna prin p\r, «C’est pas possible !»” (Lovinescu,
2001 : 186-187, 188). Surpriza era cu atît mai mare, cu cît
to]i ace[tia se a[teptau ca filosoful s\ deteste regimul care îl
trimisese în deten]ie [i îi curmase cariera (de altfel, exilul îl
aprecia atît de mult pe Noica, încît, în timpul procesului s\u,
o parte dintre prietenii emigra]i contactaser\ Bucure[tiul
pentru a-l cump\ra pur [i simplu pe valut\ ; dup\ strîngerea
sumei exorbitante pretinse, autorit\]ile refuzaser\ totu[i tran-
zac]ia – vezi ibid., 185). Autoarea m\rturise[te c\ întîlnirile cu
Noica au continuat s\ o emo]ioneze, p\strîndu-i acestuia „un
straniu, dar indefectibil respect intelectual”, de[i atît ea, cît [i
alte personalit\]i din exil au renun]at la ideea de a-l atrage pe
filosof de partea celor care criticau dictatura comunist\ din
România. Pe de alt\ parte, Virgil Ierunca, în necrologul dedicat
lui Noica, dep\[e[te toate aceste momente tensionate, scri-
ind : „Cîrtitorii merg pîn\ într-acolo, încît v\d chiar o coinci-
den]\ între na]ional-comunismul actual al regimului [i opera
sa de filosofie româneasc\. Noi nu sîntem dintre ace[tia din
urm\. Asemenea omologare ni se pare [i absurd\, [i
nedreapt\. În primul rînd, actualul regim nu are nimic de-a
241
Alexandra Tomi]\
f\r\ de cap\t pe care o poate da un uomo universale în

versiune româneasc\” (Noica, 1975 : 130), volumul n-a
prea fost pe placul cronicarului de la România literar\.
Este posibil ca el s\ fi sesizat cît de mult se apropia tonul
eseului noician de noua tendin]\ hagiografic\ a vremii (s\
ne amintim c\ trecuser\ deja patru ani de la Tezele din
iulie [i un an de la lansarea protocronismului, iar Paul
Anghel, Dan Zamfirescu, Ilie Purcaru [i al]ii din noul val
de patrio]i publicau deja texte ap\sat na]ionaliste). Criti-
cul comentase : „Personal, cred c\ G. C\linescu e mai
aproape de drumul drept [i-mi displace în cartea lui Con-
stantin Noica tonul encomiastic, de idolatrie […] Frumos
scris\, pornit\ din cele mai nobile inten]ii, cartea lui Con-
stantin Noica e mai mult emo]ionant\ decît conving\toare ;
nu m\ îndoiesc o clip\ c\ Eminescu este «omul deplin» al
face cu românismul luminat. E un regim totalitar [i atîta tot.

Cu ceva în plus : caricatura voievodal\ [i balcanismul grotesc.
A fi obsedat de o filosofie româneasc\ nu înseamn\ – nu
poate însemna – a te întîlni, sub nici o form\, cu ideologia
retro-stalinist\ [i retro-«na]ionalist\» a regimului. Pentru fi-
losofia noastr\ – îndep\rtat\ de sincroniile majore ale timpu-
lui – Noica a f\cut enorm” (Ierunca, 1987, reluat în id., 1993 :
22). Katherine Verdery consider\ chiar c\, prin accentul pus
pe soteriologia cultural\ [i prin modelul cultural alternativ,
Noica devenise un oponent al Puterii (Verdery, 1994 : 252).
Ideea de rezisten]\ noician\ la regimul comunist prin reclu-
ziune, proiecte culturale de anvergur\, formare a tinerilor
gînditori [i crea]ie cultural\ propriu-zis\ este reiterat\, în
diferite formul\ri, la Andrei Ple[u (2006), Gabriel Liiceanu
(2006 : 32-35), Sorin Lavric (2006 : 1, 5), Laura Pamfil (2006 :
21-24) – pentru a cita doar cîteva interven]ii recente. Ele sînt
reac]ii la un articol de Carmen Chivu [i Raluca Vasilescu,
ap\rut în iulie 2006 în Adev\rul literar [i artistic. Materialul
dezv\luie modul în care Securitatea contacta personalit\]i
din mediul cultural al ]\rii, pentru a ob]ine de la acestea date
privind alte figuri importante din domeniu sau pentru a le
242
culturii române[ti, dar a[ fi vrut, în locul metaforelor,

dovezi [i, în locul cultului entuziast, o argumentare mai
minu]ioas\” (Manolescu, 1975a : 9 ; aceste observa]ii sînt
singulare : alte c\r]i scrise de Noica, ulterior, s-au bucurat
de recenzii favorabile din partea cronicarului – vezi, de
exemplu, Manolescu, 2001 : 64-90).
O lun\ mai tîrziu, în Luceaf\rul, Dan Zamfirescu îi
repro[eaz\ lui N. Manolescu nu atît critica adus\ c\r]ii,
cît perspectiva reac]ionar\ asupra poetului. Printr-o „lec-
tur\ infidel\”, cronicarul ar fi respins de fapt ideea major\
a eseului noician : c\ manuscrisele inedite ar dezv\lui
„dimensiunile excep]ionale ale spiritualit\]ii eminesciene,
izvorîte dintr-o uria[\ sete de cultur\[,] servit\ de o egal de
mare for]\ de munc\ sistematic\ [i consecvent\” (Zam-
firescu, 1975, reluat în id., 2003 : 140-142, vol. II ; subl.
D.Z.). Noica ar fi unul dintre cei care încearc\ s\ dep\-
[easc\ receptarea îngust\ a lui Eminescu, v\zînd în el nu
folosi la influen]area intelectualilor ezitan]i ori ostili. Cercet\-

toarele reproduc informa]ii din DUI „Nica” (dosarul de urm\-
rire informativ\ a lui Constantin Noica, aflat în arhivele
CNSAS), în care au fost consemnate atît discu]iile purtate de
filosof cu agen]ii de securitate (inclusiv din data de 8 iulie
1972 – a[adar, la aproape o s\pt\mîn\ de la întîlnirea cu
intelectualii români din exil, evocat\ de Monica Lovinescu),
transcrieri dup\ înregistr\ri (realizate f\r\ [tirea urm\ritului)
ale unor convorbiri dintre Noica [i alte persoane, cît [i raportul
cu propunerea de închidere a DUI „Nica”, din iulie 1978,
drept consecin]\ a „schimb\rilor pozitive” constatate în atitu-
dinea filosofului. În discu]iile purtate de acesta cu agen]ii
poli]iei politice (derulate sub aparen]a unor adev\rate ra-
poarte verbale cu privire la activitatea desf\[urat\ în excursia
din Occident) frapeaz\ atitudinea sa cooperant\, plin\ de
solicitudine, informa]iile extrem de detaliate pe care le pune
la dispozi]ia reprezentan]ilor regimului, propunerile [i suges-
tiile sale privind c\ile de anihilare ori diminuare a impactului
negativ creat de activitatea exilului anticomunist.
243
Alexandra Tomi]\
numai poetul de geniu, ci [i un c\rturar înzestrat, patriot

[i cu o intui]ie politic\ neobi[nuit\. De partea cealalt\,
Nicolae Manolescu [i al]ii ca el se cramponeaz\ de viziunea
impus\ de G. C\linescu, refuzînd s\ accepte c\ poetul „[i-a
luat revan[a dup\ moarte, devenind îns\[i albia în care a
cuprins [i curge geniul românesc de aproape un secol”.
Într-un P.S. la un articol urm\tor, criticul de la România
literar\ ridiculizeaz\ afirma]iile „de o demagogic\ irespon-
sabilitate” ale lui Zamfirescu (Manolescu, 1975b : 9).
Am evocat episodul în detaliu pentru c\ el prefigureaz\
semnificative polariz\ri de opinie. Protocroni[tii, militînd
pentru „o nou\ con[tiin]\ de sine a culturii române” – iar
figura lui Eminescu, prin con]inutul ei simbolic, avea mize
imense în acest demers transformist –, sînt aten]i la sem-
nalele de orice tip lansate în mediul intelectual al ]\rii, pe
care le capteaz\ [i le modeleaz\ în uz propriu (în fond,
Constantin Noica nu meditase decît la semnifica]ia cultu-
ral\ a manuscriselor eminesciene, f\r\ s\ se lanseze în
judec\]i privind gîndirea politic\ a poetului, a[a cum pre-
tinsese Zamfirescu !). Antiprotocroni[tii, refuzînd afirma-
]iile megalomane, hagiografiile, sus]in limpezimea argu-
ment\rii, spiritul critic, modera]ia aprecierilor (în anii ’80,
cînd se acutizeaz\ revendic\rile asupra filosofului de la
P\ltini[, „noicienii” vor ocupa aceast\ zon\ a discu]iilor
ori de cîte ori vreo interven]ie autohtonist\ va face trimi-
tere direct\ la el). {i, în sfîr[it, Noica : aparent retras într-o
dimensiune a culturii pure, anistorice, universale, dar
emi]înd reflec]ii etniciste, exaltînd românitatea într-o sti-
listic\ fluent\ [i refuzînd s\ descurajeze preten]iile anexio-
niste ale na]ionali[tilor.
În anii urm\tori, autohtoni[tii vor miza mult pe inclu-
derea lui Constantin Noica în rîndul „marilor prieteni”,
a[a cum se întîmpla [i cu Mircea Eliade. Revendic\rile
protocroniste au mers în dou\ direc]ii : pe de o parte, au
citat interesul [i contribu]iile filosofului la dezvoltarea
244
conceptului creat de E. Papu ; pe de alta, [i-au disputat cu

„{coala de la P\ltini[” mentoratul noician (cumva ca o
consecin]\ a faptului c\ apartenen]a lui Noica la proto-
cronism p\rea oricum „demonstrat\” – vezi [i supra, acest
subcapitol). Declara]iile autohtoniste de apropriere a gîn-
ditorului nu dep\[esc stilul rudimentar, zgomotos [i
dezinhibat ce caracterizeaz\ majoritatea interven]iilor gru-
pului. Aceast\ vulgarizare a magistrului pare s\-i exas-
pereze o dat\ în plus pe rafina]ii s\i discipoli. Pentru ei
este inacceptabil ca Noica s\ se impun\ publicului actual
[i posterit\]ii doar ca „exponent al voin]ei unei na]ii de a
gîndi cu capul ei, a[a cum î[i hot\r\[te cu capul ei [i
istoria” (Zamfirescu, în Br\escu, 1982d : 5), eminescolog
care „insist\ în lumea noastr\ întru exacta, corecta în]e-
legere a personalit\]ii poetului nostru na]ional” (Coja,
1982 : 4 ; subl. I.C.), reprezentant al noului „curent orga-
nicist” din cultura român\ (Silvestri, în Luceaf\rul, 1984c :
5) ori eseist care elogiaz\ vagi acte de precursorat (Zamfi-
rescu, 1986, reluat în id., 2002 : 145-14686 ).
Prietenia pe care o invoc\ protocroni[tii cu filosoful
amenin]\ s\-l minimalizeze atît pe el, cît [i grupul de
tineri intelectuali înzestra]i pe care îi mentoreaz\ de la
P\ltini[. Iat\ cum comenteaz\ Paul Anghel, într-un inter-
viu din 1982, modul în care a fost sus]inut de gînditor :
„Pre]iosul meu prieten Constantin Noica [este] omul care
m-a urm\rit cu o cald\ în]elegere [i cu un fierbinte în-
demn în aceast\ expedi]ie87 [de valorificare literar\ a isto-
86. Referin]a se face la un text publicat de Noica în octombrie 1986,

în care se comenteaz\ un ambiguu pionierat literar al lui Camil
Petrescu ; semnificativ, idei [i citate din respectivul articol au
fost preluate de Dan Zamfirescu în replica dat\ lui Gogu
R\dulescu, tip\rit\ la Roma în acela[i an (vezi supra, subca-
pitolul „Un vechi ilegalist împotriva «n\stru[nicei teorii»”).
87. Monica Lovinescu confirm\ indirect spusele lui Paul Anghel ;
se pare c\ C. Noica, din anumite motive, ar fi încercat s\
245
Alexandra Tomi]\
riei]” (Anghel, în Ungheanu, 1982a : 175). Observa]ia este

aparent f\cut\ în treac\t, pe parcursul convorbirii cu
Mihai Ungheanu. În realitate, citarea amici]iei lui Noica
este un alt inconturnabil punct de sprijin în discursul de
legitimare a protocronismului. {i mai interesant\ este ten-
din]a autohtoni[tilor de a revendica în întregime modelul
noician : ei vor pretinde curînd c\ nu numai ideile [i
conceptele emise de gînditor se integreaz\ în „filosofia
na]ional\” (etnocentrist\, cu alte cuvinte), ci [i experien]a
sa paideic\. Dan Zamfirescu public\ în 1985, la Londra,
într-o revist\ a emigra]iei (Convergen]e române[ti), un
articol în care dubleaz\ mentoratul lui Edgar Papu cu cel
al lui Constantin Noica. Este unul dintre cele mai eloc-
vente tentative de anexare a filosofului sub raportul [i
pretextul exemplarit\]ii sale educative. S\ vedem un frag-
ment ilustrativ : „Or, doi oameni au r\mas acas\, pentru a
se ocupa de aceast\ genera]ie [protocroni[tii [i al]i „inte-
lectuali patrio]i”, nota A.T.] [i pentru a face ca noua tradi]ie
inaugurat\ [sic ! nota A.T.] de genera]ia lor s\-[i treac\
[tafeta spre viitor, s\ poat\ fi continuat\ [i – de ce nu –
în\l]at\ pe noi culmi. Ace[ti doi oameni, care [i-au trecut
pentru asta purgatoriul, învingînd [i rodind deplin abia în
a doua parte a vie]ii lor, sînt Edgar Papu [i Constantin
conving\ figuri importante din emigra]ia româneasc\ de

faptul c\ Paul Anghel e un autor valoros, reprezentativ pen-
tru literatura contemporan\ a ]\rii [i care merit\ s\ fie tra-
dus în str\in\tate. Ulterior, filosoful a renun]at la acest pro-
iect (cf. Lovinescu, 1983, reluat în id., 2002 : 225). Chiar
Noica afirmase, dup\ cum relateaz\ Liiceanu (1983 : 138) :
„Exist\ momente ale seriozit\]ii peste care nu po]i trece
u[or, numai pentru c\ au sfîr[it lamentabil, în demagogia
urma[ilor. Nu îmi este ru[ine s\ spun c\ mi-a pl\cut la Paul
Anghel efortul de a circumscrie, prin episodul ’77 [e vorba de
ciclul de romane ce evoc\ R\zboiul de Independen]\ din
1877], un moment al seriozit\]ii”.
246
Noica. Amîndoi – [i numai ei – sînt lega]i direct, personal,

prin contact de la suflet la suflet [i de la minte la minte,
nu de departe, prin c\r]i, de noile genera]ii. Ei sînt catali-
zatorii vii ai unei con[tiin]e intelectuale care poate fi expri-
mat\ prin aspira]ia [i posibilitatea de a arunca o «privire
româneasc\» asupra lumii [i a culturii universale [i de a
le imprima acestora o «dimensiune româneasc\ a existen-
]ei». Ei sînt vîsla[ii la marea corabie a culturii române[ti,
mae[trii unei noi mari promo]ii în care s-au recunoscut
[i care i-a recunoscut” (Zamfirescu, 1985, reluat în id.,
2003 : 369, vol. II ; subl. D.Z.).
Textul exaltat al lui Dan Zamfirescu vine la doi ani
dup\ apari]ia Jurnalului de la P\ltini[ [i, aparent, nu are
leg\tur\ cu acesta. Totu[i, cartea lui G. Liiceanu revela
con[tiin]ei publice un model paideic (Noica [i discipolii
s\i) închegat, func]ional [i opus autohtonismului. Unul
dintre mesajele volumului p\rea conceput s\ descurajeze
preten]iile altor grupuri – protocroni[tii erau explicit viza]i
– de a-l invoca pe Noica printre alia]i, prieteni sau sus]in\-
tori. Fixarea magisterium-ului [i a idea]iei noiciene într-un
sistem de valori ce promova „marele alfabet cultural al
spiritului european [i universal” [i refuza închiderea „în
frustr\ri [i orgolii regionale” (Liiceanu, 1983 : 232-233) se
dorea a fi ireversibil\.
Vehemen]a reac]iilor na]ionaliste de tipul Stroie-Coja-
-Ciachir (vezi supra, acest subcapitol) sugereaz\ c\ me-
sajul fusese receptat [i na]ionali[tii nu erau dispu[i s\
renun]e la „simbolul Noica”, atît de avantajos pentru ei.
Articolul lui Dan Zamfirescu alege îns\ tonul calm [i sigur :
el constat\ apartenen]a lui Constantin Noica la „genera]ia
de aur” protocronist\ (ca maestru al acesteia), ca [i cum
chestiunea fusese deja tran[at\ (ori, mai degrab\, ca [i
cum disputa în jurul filosofului nici n-ar fi avut loc). Ideea
devine [i mai clar\ prin evocarea co-mentoratului Papu-
-Noica în beneficiul „promo]iei” de intelectuali na]ionali[ti.
247
Alexandra Tomi]\
Figur\ exterioar\ [i neutr\ pentru „interlocu]ia” noicie-

nilor, Edgar Papu este în schimb reperul protocroni[tilor,
al\turat simbolic filosofului p\ltine[ean. Afirmînd c\ cei
doi sînt „mae[trii” unei genera]ii, Zamfirescu neag\ im-
plicit existen]a altor discipoli, cu op]iuni diferite, ai lui
Noica. Semnificativ este [i faptul c\ textul cu pricina a
ap\rut în revista de orientare legionar\ Convergen]e româ-
ne[ti, editat\ la Londra de C. Michael-Titus [i promovînd
o linie ostil\ „grupului Europa liber\”.
Intelectualii cu spirit „europolibrist”, de[i dezam\gi]i
de ambiguitatea lui C. Noica în raport cu regimul [i de
na]ionalismul promovat de acesta (vezi supra, acest
subcapitol, nota referitoare la întîlnirile dintre filosof [i
românii din emigra]ie), refuz\ totu[i ideea de apartenen]\
benevol\ a filosofului la tab\ra protocronist\. Ei continu\
s\ vad\ în gînditorul retras la P\ltini[ un simbol cultural
anexat de na]ional-comunism, act a c\rui ilegitimitate
Noica nu dore[te sau întîrzie s\ o denun]e (a[a cum, de
pild\, f\cuse explicit istoricul David Prodan – cf. Verdery,
1994 : 298). Iat\ cum î[i încheie Monica Lovinescu un
scurt comentariu la cartea Sentimentul românesc al fiin]ei,
publicat\ de Noica în 1978, [i în care jurnalista parizian\
remarcase cîteva accente apropiate de retorica oficial\ :
„…aceste cîteva rezerve se nasc din admira]ia pentru car-
tea lui Constantin Noica, pentru acest autentic filosof pe
care nu putem s\ nu regret\m cînd îl vedem anexat de un
Mihai Ungheanu, din p\cate pe drept cuvînt, în avangarda
unui protocronism ce nu mai apar]ine în întregime nici
m\car creatorului termenului, lui Edgar Papu, ci pletorei
de aranja]i cu un anume sens al istoriei. S\-l vezi pe
Constantin Noica situîndu-se, prin for]a lucrurilor sau a
obsesiilor de afirmare na]ional\, nu departe de un Dan
Zamfirescu, cu secolul lui de aur ceau[ist, e mai mult
decît un nonsens ; e o deriziune. Constantin Noica nu e
evident responsabil de ea, dar nici nu face nimic s-o evite,
248
de unde [i regretul pomenit” (Lovinescu, 1978, reluat în

id., 1994a : 43).
Comentatoarea prefigureaz\ argumentele care vor fi
invocate de discipolii lui Noica la desp\r]irea simbolic\ de
magistru ; între ele, de mare for]\ par s\ fi fost dou\ dintre
op]iunile filosofului, contestate de noicieni : recluziunea
drept model de conduit\ public\ [i faptul c\ „a generat
teme la îndemîna oricui [i, în mod obiectiv, s-a plasat în
situa]ia de a putea fi invocat de to]i aceia care flec\reau
ap\sînd pe o coard\ facil\ [i cu sunet bine verificat” sau,
cu alte cuvinte, refuzul lui de a se disocia public de pro-
tocronism (Liiceanu, 1983 : 138, subl. G.L. ; vezi [i Verdery,
1994 : 287-288, pentru o discu]ie sumar\ asupra desp\r]i-
rii formale a noicienilor de „profesorul” lor ; de asemenea,
Laignel-Lavastine, 1998 : 342 sqq., pentru detalii despre
„miturile românit\]ii” reluate de gînditor în eseurile sale).
Retragerea lui Noica din via]a public\ pentru a face
filosofie (cultur\) pur\, anistoric\, pe care s\ o contrapun\
„spiritului vremii” – a[a cum o prezint\, de pild\, K.
Verdery sau, mai recent, unii fo[ti membri ai „{colii de la
P\ltini[” –, r\mîne totu[i o chestiune discutabil\. Însem-
n\rile din Jurnalul Monic\i Lovinescu (vezi supra, acest
subcapitol) [i „ambiguitatea unui activism cultural care,
în anii ’80 ai regimului Ceau[escu, îl va face pe Noica s\
se adreseze în termeni foarte concilian]i mai multor repre-
zentan]i ai aparatului de partid, în ideea de a izbuti s\-[i
realizeze diferitele proiecte culturale [i editoriale” (Laig-
nel-Lavastine, 1998 : 284) contrazic acest tip de recep-
tare88. La fel se întîmpl\ cu cele dou\ scrisori deschise
88. Se pare c\, în epoc\, „{coala de la P\ltini[” [i figura lui

Noica erau percepute de unii intelectuali din perspectiva a
ceea ce Laignel-Lavastine (1998 : 288) nume[te „dezangajare
culturalist\” ; la unii dintre ace[tia, recluziunea noician\ do-
bînde[te semnifica]ia unei dezam\gitoare strategii defensive.
Elocvent\ [i, din p\cate, pu]in cunoscut\ este scrisoarea
249
Alexandra Tomi]\
semnate de filosof. Una dintre ele a fost conceput\ în

1974, fiind destinat\ intelectualilor „între 30 [i 50 de ani”,
genera]ie din care Noica spera s\ recruteze [i s\ formeze
filosofi, considerînd c\, în ultimii ani, în ]ar\ se creaser\
„condi]ii mai bune decît oricînd în trecut”. Scrisoarea este
propus\ de autor revistei Luceaf\rul, dar i se refuz\ publi-
carea. Noica i se adreseaz\ lui Virgil Teodorescu, redac-
torul-[ef al s\pt\mînalului, ar\tîndu-se uimit c\ apelul
lui cultural nu a fost luat în seam\, mai ales c\ „[nou\,
oamenilor de cultur\ români,] ne este ru[ine c\ nu reu[im
s\ fim la în\l]imea situa]iei ce ni s-a creat în lume, pe
plan de politic\ extern\” (vezi, pentru mai multe detalii [i
comentarii, Laignel-Lavastine, 1998 : 285-286). Cel de-al
doilea document a fost controversata „Scrisoare c\tre un
intelectual din Occident”, publicat\ de Noica în Via]a ro-
adresat\ Marianei {ora de I.D. Sîrbu, fost membru al „Cercu-

lui literar” de la Sibiu, discipol al lui Lucian Blaga [i fost
de]inut politic. Textul, plin de verv\, foarte acid la adresa lui
Noica [i a discipolilor lui, pune în discu]ie beneficiul public
pe termen scurt [i mediu al modelului noician [i remarc\
subtil sterilitatea solu]iilor propuse de acesta în raport cu
realit\]ile dictaturii comuniste. Red\m fragmente din
aceast\ epistol\ (pentru varianta integral\, vezi Adev\rul
literar [i artistic din 18 iunie 1995, Caiete critice, octom-
brie-noiembrie 1995 : 38-40, sau Laszlo, 1999 : 155-158) :
„Cei de sus oficiaz\, se joac\ de-a ini]ierea [i tr\irea «întru»,
fiecare gest are semn [i semnifica]ie ; Noica se las\ dalai-la-
mizat, îi place, tinerii îl lingu[esc la cel mai înalt [i cult nivel
european, [i pro[tii (]ara e plin\ de pro[ti care se uit\ la
P\ltini[ ca la Fuji-Yama sau Golgotha) sosesc acolo ca la
Maglavit, diferi]i chinui]i de soart\ [i de nefericiri, Noica îi
îndeamn\ s\ înve]e grece[te, s\ citeasc\ Lysis. Tinerii se tot
despart de Goethe (pe care nu l-au citit). […] Are loc o im-
postur\, e vorba totu[i de cultur\, de cultura noastr\, teatrul
continu\, sînt l\sa]i în pace, cine se teme de ni[te frico[i
care se joac\ cu baloane nem]e[ti [i grece[ti [i nu se ating
250
mâneasc\ (iulie 1987). Textul se vrea un rechizitoriu (scris

„cu sentimentul fratelui neluat în seam\”) la adresa Occi-
dentului bîntuit de false crize existen]iale, c\rora le
g\se[te false solu]ii, ar\tîndu-se nedemn de glorioasa
mo[tenire cultural\ european\. Orbit\ de bun\stare mate-
rial\, „societatea lui bye-bye” [i-a uitat trecutul [i me-
nirea, iar intelectualii ei urî]esc lumea [i veacul, prelun-
gindu-i „absurdul, nonsensul [i cinismul” [i favorizeaz\
„o societate în care surîsul fad, polite]ea [i salutul amabil
prin agita]ia mîinii dau singura m\sur\ a societ\]ii noas-
tre civilizate”.
Unul dintre cele mai severe comentarii asupra interven-
]iei noiciene a venit din partea criticului literar I. Negoi-
]escu, aflat deja în exil la vremea respectiv\. Epistola, spune
el, conceput\ „f\r\ rezerve mentale”, reprezint\ un act
de popor [i de drama lui nici cu o floare, ei sînt sus, au [i

creat o limb\ atît de subtil\, c\ m\ simt, citindu-i, ca un
chinez care nu are acces la ideogramele mar]iale. […] Noica
nu s-a dus la P\ltini[ ca s\ scape de fric\, s\ se c\iasc\ de
anii de la[itate [i tr\dare ; s-a dus ca s\ transforme în stil
acest mod de a ignora esen]ialul : scrie o carte despre defec-
tele spiritului, folose[te atîtea cuvinte grece[ti, se înlabirin-
teaz\ în a[a fel, c\ nimeni nu mai în]elege nimic ; a[teptam de
la Papa din P\ltini[ o epistol\ c\tre mitici, o analiz\ a lichelis-
mului, la[it\]ii, bizantiniei [i semidoc]iei noastre thraco-ge-
tice. El, nimic : «s\ facem o [coal\ ca o echip\ de fotbal : doar
12 genii, plus rezerve ; [i s\ îi cre[tem ca pe ni[te genii de
viitor, gata s\ îi ia locul la P\ltini[». Arde ]ara, arde Europa,
Noica se desparte de Goethe ; piere limba român\, el pledeaz\
pentru deschiderea care se închide, limita care nu se limi-
teaz\, unicul care se divide f\r\ s\ se împart\. {i în jurul lui,
ace[ti foarte talenta]i tineri care, în loc s\ scrie filosofie, lite-
raturizeaz\ ca într-un fel de onanie cu concepte [i se invertesc
stilistic ca s\ ajung\ atît de subtili [i de cul]i, c\ nu mai [tii
dac\ au sex [i dac\ mai m\nînc\” (Sîrbu, 1987, reluat în
Caiete critice, 1995 : 39).
251
Alexandra Tomi]\
gratuit al filosofului de la P\ltini[. Ea nu are nici m\car

meritul de a fi revelatoare în privin]a adev\rurilor despre
Occident (pentru c\ reia vechi obsesii livre[ti ale intelec-
tualilor apuseni), necum de a fi o critic\ de travers la adresa
oribilei dictaturi instaurate în România. I. Negoi]escu for-
muleaz\ o serie de interoga]ii [i exclama]ii în m\sur\ s\ ne
pun\ pe gînduri : „[C]um s\ interpretezi apelul s\u la ac-
]iune contra pre[edintelui paralitic [i agresiv ? Exist\ oare
ast\zi pe lume vreo ]ar\ mai v\dit prad\ catastrofei decît
România ? – dac\ e s\ vorbim, cu Noica, despre catastrof\.
{i ce s\ în]eleag\ românii cînd citesc, sub pana filosofului
lor, apostrofa adresat\ de el occidentalilor : «urî]i]i lumea [i
degrada]i aceast\ reu[it\ de neasemuit care este cultura
european\» ? Unde oare s-a urî]it [i se urî]e[te lumea mai
f\r\ cru]are [i mai sistematic decît în patria lui Noica ?
Unde oare este mai degradat\ azi cultura european\ decît
în ]ara în care tocmai monumentele de semnifica]ie [i
valoare european\ sînt, tot mai sistematic [i f\r\ îndurare,
d\rîmate ori mutilate în fel [i chip ? […] «Voi l\sa]i pe
oameni s\ tr\iasc\ unul lîng\ altul ca [i cum ar fi unul f\r\
altul» – repro[eaz\ occidentalilor Noica, amintindu-[i pro-
babil, tot cu întîrziere, de mai vechile dezbateri privind
alienarea persoanei în civiliza]ia modern\. Ca [i cum n-ar
[ti c\, spre deosebire de locuitorii Occidentului, cet\]enii
României sînt nevoi]i s\ se team\ [i s\ se fereasc\ unii de
al]ii, constrîn[i s\ vorbeasc\ în [oapt\ [i s\ se exprime prin
[arade. Ca [i cum n-ar [ti c\ România, situat\ totu[i în
vecin\tatea ]\rilor europene, pare tuturor, din\untrul [i
din afara ]\rii, a fi undeva departe de Europa – [i de aceea
se simt românii nemaipomenit de singuri [i de abandona]i
[i li se pare, asemenea lui Noica, a c\rui slov\ nu are ecou
în Occident, c\ strig\ în pustiu [i blestem\ pustiul care
nu-i aude [i nu le r\spunde” (Negoi]escu, 1990 : 98,
99-100 ; vezi ibid., 100-102, pentru textul integral al scri-
sorii din Via]a româneasc\).
252
Criticul vede în gestul pseudoepistolar al lui Noica o

tragic\ evolu]ie „ideologic\” a filosofului, în cei treizeci de
ani de la scrisoarea adresat\ lui Cioran (1957), document
care a circulat clandestin în vremea respectiv\ [i care i-a
dus pîn\ la urm\ la deten]ie pe Noica [i pe cei care au citit-o
[i au comentat-o. I. Negoi]escu vede în scrisoarea din 1957
expresia unui „efort de adaptare la mentalitatea momentului
[i a locului”, pentru c\ elogiaz\ „înst\pînirea duhului occi-
dental asupra celui oriental, prin marxism” (pentru alte
detalii privind respectivul document, vezi [i Pamfil, 2006 :
24, care îns\ comenteaz\ exclusiv afirma]iile a[a-zis ostile
la adresa socialismului, sco]îndu-le din context). Textul din
1987 îi apare criticului ca reprezentînd deja un dublu com-
promis : din partea regimului care, „mai în]elept tactic” [i
„mai degajat ideologic”, l-a acceptat pe Noica ; din partea
filosofului, care s-a adaptat perfect la logica acestuia.
Eseul publicat de Adrian Marino în 1992 este o încercare
ampl\, poate cea mai consistent\ [i mai sever\, de rediscu-
tare a „cazului” Noica. Ap\rut în plin\ epoc\ de cosmetizare
– mitificare – a posterit\]ii noiciene, textul a fost vehement
contestat, dar a smuls [i aprecieri favorabile (vezi cîteva
reac]ii critice amintite în Marino, 1992, reluat în id., 1996 :
359, nota 35). Autorul observ\ pe bun\ dreptate c\ filosoful
p\ltini[ean întruchipeaz\ o situa]ie „de o ambiguitate ti-
pic\, exemplar\”, „un model de ambiguitate perfect\, în
stare pur\” (ibid., 85), care încurajeaz\ abord\ri dintre cele
mai diverse [i mai inadecvate. În discu]ia privind „colabora-
]ionismul” noician r\mîne chestiunea ireductibil\ a puncte-
lor de convergen]\ între gîndirea acestuia [i „m\surile cultu-
rale” adoptate/preconizate de propaganda ceau[ist\. Stu-
diile despre „fiin]a româneasc\” [i planurile de colaborare
cu exilul sînt dou\ astfel de teme comune. Echivocul cultivat
de Noica în raport cu regimul este sporit atît de neadecvarea
gînditorului la realitatea istoric\ (descris\ de discipolii s\i
ca pe o „retragere din istorie” în empireul culturii pure), cît
253
Alexandra Tomi]\
[i de o „semantic\ special\”, „abuziv\, oricum specioas\,

exploatabil\ în toate sensurile” (ibid.), ce caracterizeaz\
produc]ia oral\ [i scris\ a filosofului. De[i nu neag\ valoa-
rea modelului cultural [i paideic noician, A. Marino refuz\
s\ vad\ în filosoful de la P\ltini[ un eremit al culturii, f\r\
nici o leg\tur\ cu puterea comunist\, [i cu atît mai pu]in
un intelectual tolerat, marginalizat de autorit\]i. Solu]ia lui
Noica la dictatur\ a fost una a conformismului par]ial,
atitudine generat\ de faptul c\ acesta a fost dintotdeauna
un gînditor de dreapta, na]ionalist [i antioccidental. De aici
anacronismul gîndirii lui politice, op]iunile mereu contra-
zise de evenimentele istorice (de la a afirma – în preziua
lichid\rii acesteia – c\ for]a legionar\ e mai viguroas\ ca
oricînd, pîn\ la a alimenta el însu[i „mitul ireversibilit\]ii”
sau legit\]ii istorice a comunismului). Consecin]a ? – toate
scrierile lui, de la articole la tratate, respir\ un aer vetust,
localist, f\r\ ecou în alte culturi (ibid., 89-94).
„Cu un cîntec de siren\/Lumea-ntinde

lucii mreje”
Protocronismul s-a impus în spa]iul public prin lingu[i-
rea Puterii, nu prin valoarea sa ideatic\ [i argumentativ\.
Nu este surprinz\tor c\ pu]ini intelectuali autentici s-au
l\sat antrena]i în dezbatere, ei alegînd cel mai adesea
tab\ra antiprotocronist\. For]ele au fost inegale ([i) din
acest punct de vedere, cît\ vreme, în grupul „noii metode
critice”, Edgar Papu e probabil singura figur\ cultural\
mai consistent\. Poate c\ protocroni[tii în[i[i au intuit
excesul propriului veleitarism, astfel încît anexarea per-
sonalit\]ilor ilustre din tradi]ia cultural\ a ]\rii a venit în
sprijinul nelegitimit\]ii în ac]iune. Acela[i rost l-a avut [i
încercarea de a atrage suporteri din rîndul tinerilor inte-
lectuali promi]\tori, a[a cum, la alt\ scar\, regimul avea
nevoie de gînditori valoro[i care s\ îl credibilizeze.
254
Tehnica „recrut\rii” la care recurg indigeni[tii const\ de

obicei în binevoitoare semnal\ri ale unor articole sau opinii
favorabile teoriei pe care ei o sus]in. Exemplele sînt destul
de multe [i apar mai ales în anii de cristalizare a proto-
cronismului matur (aproximativ 1978-1988), vizînd, de re-
gul\, tineri scriitori, critici literari, lingvi[ti [.a.m.d. Ace[ti
intelectuali sînt aprecia]i f\r\ excep]ie drept scriitori/critici/
filosofi etc. talenta]i, excelent informa]i în domeniul lor [i
promi]\tori pentru cultura român\. O dat\ ce ei au exprimat
opinii laudative la adresa „noii metode critice”, par s\ fi
promovat un examen de competen]\ profesional\ – cel pu]in
aceasta este impresia pe care o las\ reac]iile criticilor proto-
croni[ti. Uneori, autorul elogiat va fi publicat mai apoi cu
cel pu]in un articol, de regul\ în paginile Luceaf\rului, dac\
nu va deveni chiar un apropiat colaborator al acestei reviste
(cazul lui Adrian Dinu Rachieru, de pild\).
Un exemplu ar fi comentariul cordial al cronicarului
A.S., în Luceaf\rul, privind atitudinea lui Leonid Dimov
fa]\ de protocronism, exprimat\ într-un interviu cu George
Arion în Flac\ra. Poetul afirmase : „Noroc c\ azi valorile
trecutului au fost puse în drepturile lor fire[ti. Dar, pe
lîng\ restituirea valorilor ]inute sub obroc, este nevoie de
un protocronism actual. Vreau s\ spun c\, înainte de a
apuca [ansa de a fi protocronic, trebuie s\ fii sincronic.”
(Dimov, 1983, apud S[ilvestri ?]. A[rtur ?]., 1983 : 2). Pe
lîng\ simpatia ar\tat\ „noii metode critice”, s\ remarc\m
judecata de valoare – subtil formulat\ – în favoarea pro-
tocronismului, v\zut de intervievat ca pe o etap\ ce succed\
[i perfec]ioneaz\ sincronismul. Evident c\ o asemenea
opinie onorant\, care venea din partea unui poet apre-
ciat, nu putea s\ scape grupului indigenist, aflat înc\ în
consolidare la vremea respectiv\. Dimov este gratificat
simbolic prin asocierea lui cu fac]iunea privilegiat\ a inte-
lectualilor ra]ionali [i patrio]i. Iat\ cum î[i încheie comen-
tariul cronicarul de la Luceaf\rul : „Ad\ug\m, a[adar, la
255
Alexandra Tomi]\
numeroasele con[tiin]e echilibrate [i lucide, care [i-au

exprimat curajos op]iunile na]ionale, [i pe aceea a lui
Leonid Dimov” (ibid.).
S\ vedem [i un exemplu inedit. În octombrie 1984, tîn\-
rul eseist Vasile Gogea tip\re[te în Astra o analiz\ a filo-
sofiei române[ti din intervalul 1965-1985 (sau, în coordo-
natele revistei, între Congresele al IX-lea [i al XIII-lea).
Articolul lui este o contribu]ie la ancheta mai ampl\ a
s\pt\mînalului bra[ovean cu privire la reperele culturale
stabilite între cele dou\ „istorice evenimente”. Scriitorul
comenteaz\ indigenismul din perspectiva filosofiei materia-
liste, notînd c\ „discu]ia ampl\, polemic\ – reprezentativ\
pentru regimul concuren]ial al valorilor – stîrnit\ de teoria
protocronismului românesc [i dominat\ de statura unui
erudit ca Edgar Papu” se integreaz\ în lupta „cu concep]iile
ira]ionaliste, retrograde, fasciste, rasiste ori apologetice, de
oriunde ar veni ele” (Gogea, 1984 : 4). Observa]ia sa oma-
giaz\ mentoratul lui E. Papu [i adaug\ un accent elevat
discursului protocronist de autolegitimare. Reac]ia indige-
nist\ nu întîrzie. Prin condeiul monogramat A.S., autohto-
ni[tii vor întoarce complimentul, semnalînd opiniile avizate
[i echidistante, formulate de c\tre „filosoful tîn\r” [i „proza-
torul de viitor” (S[ilvestri ?]., A[rtur ?]., 1984c : 2). Ironia sor]ii
a f\cut ca, la scurt timp dup\ acest fulgurant schimb de
bezele, Vasile Gogea s\ devin\ unul dintre cei mai cunoscu]i
[i activi disiden]i „interni” ai regimului ceau[ist, implicat
inclusiv în revolta muncitorilor de la Bra[ov (1987).
Olimpiadele patriotismului
Dup\ 1977, conceptul lansat de Edgar Papu începe s\ se
expandeze, absorbind aproape toate preocup\rile legate
de relevarea specificit\]ii na]ionale. Pasul urm\tor a fost
echivalarea contribu]iilor de acest tip cu patriotismul
256
angajat. Fenomenul nu s-a petrecut de la sine, pentru c\

tendin]a na]ionalist\ oficial\ s-a accentuat pe m\sur\ ce
nivelul de trai al popula]iei sc\dea. Patriotismul devine o
moned\ de schimb pentru cei dispu[i la astfel de tranzac-
]ii. „Revalorificarea mo[tenirii culturale” se transform\
într-un obiect de disput\ între cei care vizeaz\ ameliorarea
propriului statut prin exacerbarea interesului fa]\ de „ro-
mânism”, respectiv cei ce resping asemenea abord\ri, în-
cercînd s\ r\mîn\ în matca unui eurocentrism moderat.
Anali[tii fenomenului au remarcat intensificarea carac-
terului competi]ional al dezbaterilor, c\tre finele anilor
’70 : „O dat\ ce afirmarea valorilor române[ti se confunda
cu patriotismul, s-a lansat o adev\rat\ întrecere între
«patrio]i», fiecare sperînd ca prin discursul s\u despre
trecut s\-[i amelioreze pozi]ia prezent\ în ierarhia cultu-
ral\ [i politic\” (Boia, 1997 : 79). Cei care criticau alega]iile
g\unoase ale autohtoni[tilor nu refuzau [i reflec]iile asu-
pra valorilor indigene. Cum observ\ Mircea Martin, anti-
protocroni[tii erau „participan]i care, în majoritatea lor,
nu se deziceau de ideea na]ional\, dar refuzau politizarea
ei [i mai cu seam\ antimodernismul [i antieuropenismul
protocroni[tilor, subliniind c\ dimensiunea european\ e
esen]ial\ [i constitutiv\ culturii române, c\ dimensiunea
româneasc\ trebuie s\ fie, la rîndul ei, o component\ a
europenismului” (Martin, 2002d).
Pe m\sura adîncirii crizei economice, politice [i sociale
a României ceau[iste, în anii ’80 spore[te violen]a ling-
vistic\ din discursul autohtonist (Verdery, 1994 : 202). În
acela[i timp, cresc preten]iile [i apelurile protocroniste la
urbanitate, calm în dezbateri [i unitatea reprezentan]ilor
culturii române (vezi, de exemplu, Purcaru, 1982a : 20 ;
id., 1986 : 139 ; Sorescu, 1983c : 6). Paradoxul este doar
aparent, fiindc\, a[a cum am ar\tat pîn\ acum, instru-
mentarul argumentativ autohtonist exclude per excellen-
tiam civilitatea, f\cînd uz de arme precum calomnia, culpa
257
Alexandra Tomi]\
de natur\ politic\, atacurile la persoan\, r\st\lm\cirea

unor afirma]ii ale adversarilor, acuza]iile de nepatriotism,
de promovare a nonvalorii, de elitism, de diversionism, de
între]inere a discordiei în lumea cultural\, chiar de tr\dare
[i „terorism cultural”. Admi]înd tacit paradoxul, retorica
indigenist\ prevede [i o explica]ie ingenioas\ : protocro-
ni[tii se consider\ ei în[i[i oameni de cultur\-revolu]io-
nari (a[a cum o cer „principiile etice” ale voluntarismului
comunist), iar b\t\lia în care au intrat este un context în
care, fire[te, se suspend\ unele uzan]e sociale.
Dezbaterea protocroni[ti-antiprotocroni[ti este un se-
rial cu nenum\rate episoade litigioase, dintre care am pre-
luat doar cîteva în aceast\ lucrare. Cele pentru care am
optat sînt simptomatice pentru atmosfera general\ din me-
diul literar penetrat de na]ionalismul ceau[ist. Aceste mo-
mente indic\ disimetria reac]iilor publicistice ale celor dou\
tabere. Episodul „Ilie B\descu [i criticii s\i” ne-a furnizat
numeroase observa]ii cu privire la cristalizarea dezbaterii
în jurul conceptului lansat de Edgar Papu.
„Batajul de pres\” creat în jurul c\r]ii Sincronism euro-
pean [i cultur\ critic\ româneasc\ (1984) de Ilie B\descu89
89. Katherine Verdery (1994 : 140-151) consacr\ c\r]ii lui Ilie

B\descu un capitol distinct de cel dedicat protocronismului.
Cercet\toarea este de p\rere c\ volumul cu pricina ar fi mai
degrab\ o expresie a tentativelor de a indigeniza marxismul –
r\mas „un oaspete nepoftit pentru cei mai mul]i dintre ro-
mâni” – [i de a-l combina cu elemente care d\deau prioritate
Na]iunii. Autoarea consider\ c\ lucrarea, de[i schi]eaz\ apro-
prieri genealogice similare filia]iilor construite de autohtoni[ti
(Eminescu – protomarxist), nu este integrabil\ bibliografiei
protocroniste propriu-zise. Pe de alt\ parte, K. Verdery pare
s\ fi g\sit afinit\]i între propriul s\u interes pentru marxism,
cristalizat în anii petrecu]i în România, [i ideile cuprinse în
acel studiu (vezi, de asemenea, supra, capitolul „Cariera spec-
taculoas\ a unui concept”), pentru c\ ea elogiaz\ „remarcabila
[i incomoda carte a sociologului Ilie B\descu”, sus]inînd c\
258
este semnificativ atît pentru modul cum indigeni[tii salu-

tau fiecare contribu]ie la e[afodajul teoretic protocronist,
cît [i pentru maniera în care opiniile critice ale adversarilor
erau imediat reperate [i demontate prin replici t\ioase.
Volumul în cauz\ s-a bucurat de o primire foarte cald\ în
tab\ra indigenist\. Era de a[teptat : autorul „demonstra”
precursoratul eminescian în sociologia modern\ [i introdu-
cea cîteva concepte interesante (cultur\ critic\, eurocronism
etc.), ce puteau fi fructificate de sus]in\torii „noii metode
critice”. În plus, stilistic [i ca tehnic\ a argument\rii, cartea
era compatibil\ cu retorica autohtonist\. Iat\ însu[iri care
f\ceau din respectivul studiu „un monument al genului”
(Laignel-Lavastine, 1998 : 359, nota 6). Importan]a sa a
fost amplificat\, succesiv, prin dou\ întinse [i foarte favora-
bile recenzii în Luceaf\rul (Silvestri, 1984t : 6 ; Ungheanu,
1984b : 2, 1984c : 2, 1984d : 2), precum [i de un colocviu
organizat de aceea[i revist\. De[i titulatura Colocviului –
„Modernitatea valorific\rii tradi]iei cultural-[tiin]ifice” –
anun]a dezbateri mai generoase, discu]iile au pivotat pe
studiul sociologic al lui Ilie B\descu (Luceaf\rul, 1984c :
4-5). Participan]ii – Edgar Papu, D. Vatamaniuc, Petru Cre-
]ia, Adrian Riza, Ion Stroie, Mihai Ungheanu, Ilie B\descu,
„este o lucrare foarte provocatoare, cu orizont ambi]ios [i

str\lucire teoretic\, bazat\ pe o sofisticat\ cunoa[tere a lui
Marx [i pe admirabile lecturi din [tiin]ele sociale occidentale,
atît clasice, cît [i contemporane. Citind-o, ai un sentiment de
admira]ie fa]\ de ingeniozitatea autorului [i întinderea gîndirii
sale” (Verdery, 1994 : 140-141). Nu dorim s\ emitem judec\]i
de valoare asupra studiului sociologic respectiv. Ceea ce ne
intereseaz\, în „cartografia” pe care o realiz\m aici, ar fi
impactul pe care cartea l-a avut asupra grup\rii protocroniste
[i modul cum ideile sale au fost preluate [i exploatate în
favoarea tezei lui E. Papu, cu acordul [i participarea lui Ilie
B\descu. Aceste aspecte au r\mas de altfel necomentate de
Katherine Verdery…
259
Alexandra Tomi]\
Nicolae Georgescu [i Artur Silvestri – au folosit prilejul

pentru a introduce cu emfaz\ cartea în bibliografia autoh-
tonist\, dar [i pentru a omagia înc\ o dat\ „noua metod\
critic\” [i meritele ei culturale, care începuser\ deja s\ se
vad\ în România. Edgar Papu [i-a exprimat opinia c\ opul
respectiv cucerise înc\ o redut\ antiprotocronist\. El su-
gera c\ adversarii indigenismului au fost mereu deficien]i
la contraargumentare consistent\ [i matur\, în timp ce
protocroni[tii au furnizat continuu dovezi concrete [i verifi-
cate ale valabilit\]ii tezei lor : „Prin severitatea metodei sale,
el [Ilie B\descu] [tie s\ insufle încredere într-o atare no-
]iune [de cultur\ critic\, semn al voca]iei protocronice ro-
mâne[ti]. Aceasta cu atît mai mult cu cît, printr-o logic\ de
fier, care poart\ [i girul unei vaste informa]ii, Ilie B\descu
anihileaz\ orice posibil\ discu]ie îndreptat\ s\ nege exis-
ten]a unei priorit\]i române[ti pe plan universal. La drept
vorbind, nici n-a existat vreodat\ o asemenea discu]ie,
fiindc\ nou\ nu ni s-au adus argumente antiprotocroniste,
ci am fost numai «certa]i» [i «moraliza]i»” (Papu, în Lucea-
f\rul, 1984c : 5).
În România literar\, volumul respectiv a avut îns\ parte
de cronica rezervat\ a lui Nicolae Manolescu90 . Comenta-
riul general este foarte critic. Recenzentul scrie c\ Ilie
B\descu, de[i bine informat în domeniul sociologiei, se
dovede[te mai pu]in cunosc\tor în materie de literatur\ [i
istorie literar\, citînd texte în mod indirect sau, mai grav,
manipulînd citatele în sensul dorit de el însu[i. Impresia
90. Sociologul Achim Mihu a criticat [i el, îns\ cu modera]ie,

cartea lui Ilie B\descu. Rezervele sale nu au mers în direc]ia
contest\rii conceptului de „sociologie eminescian\” (tez\ pe
care a acceptat-o cu entuziasm) [i a afirma]iilor care decurgeau
de aici. Mihu respingea calitatea de fondator a lui Mihai
Eminescu în sociologia româneasc\ [i eforturile de utilizare
a poetului ca instrument de indigenizare a marxismului
(Mihu, 1988, apud Verdery, 1994 : 148-149).
260
de ansamblu pe care volumul i-o crease cronicarului o

g\sim în urm\torul fragment : „Stilistic dezordonat\, car-
tea e plin\ de repet\ri inutile, insistent\ unde nu trebuie
[i sumar\ unde era nevoie de dezvoltare [i, de aceea, greu
de urm\rit. Autorul are pl\cerea formul\rilor personale [i
mai pu]in pe cea a analizelor, fiind ceea ce se cheam\ un
spirit deductiv. Cam jum\tate din carte cuprinde enun]uri
teoretice [i de metod\, a c\ror introducere în scen\ e pe
alocuri fastidioas\” (Manolescu, 1984 : 9). Cu siguran]\
îns\ c\ nu aceste accente critice au fost motivul pentru
care comentariul lui N. Manolescu a stîrnit reac]ii furi-
bunde printre protocroni[ti, cu reverbera]ii în pres\ chiar
[i un an mai tîrziu. La finalul articolului s\u, cronicarul
demonteaz\ într-o singur\ fraz\ miza central\ a c\r]ii :
ceea ce autorul Sincronismului european… ia drept socio-
logie [tiin]ific\ la Mihai Eminescu este, de fapt, pamflet
politic (ibid.). Ideea c\ poetul ar fi fost creatorul sociologiei
materialist-istorice în Europa de Est devine, astfel, pur\
specula]ie, care nu îmbog\]e[te cu nimic posteritatea emi-
nescian\, ci risc\ s\ o denatureze.
Primul care r\spunde, ultragiat, este chiar Ilie B\descu.
Replica lui91 , ap\rut\ bineîn]eles în Luceaf\rul, este o
copie în mic a acuzelor pe care protocroni[tii le aduc de
regul\ adversarilor : incompeten]\, tenden]iozitate,
falsificarea adev\rului, conservatorism, superficialitate
[.a.m.d. Autorul mult-disputatului volum consider\ c\
91. De remarcat titlurile „în oglind\” ale celor dou\ articole :

„Sociologie [i cultur\”, la Nicolae Manolescu, respectiv „Cul-
tur\ [i sociologie”, la Ilie B\descu. Denumirile par alese în
func]ie de semnifica]ia cuvîntului-pivot din comentariul pro-
priu-zis : „sociologie” ca disciplin\ distinct\ [i f\r\ aport di-
rect la dezbaterea privind mo[tenirea cultural\, în accep]iu-
nea manolescian\ ; dincolo, „sociologie” ca materie legitim
integrat\ în dialogul respectiv, cu disponibilitatea unor con-
tribu]ii decisive la revalorificarea tradi]iei.
261
Alexandra Tomi]\
Nicolae Manolescu a scris o „pseudo-recenzie”, iar

comentariile lui nu au valoare, atît timp cît criticul este
ignorant în materie de sociologie [i marxism (B\descu,
1984 : 2). El nu avea, de aceea, cum s\ se apropie adecvat
de conceptele sociologice eminesciene, pe care cartea le
valorifica printr-o metodologie cu totul nou\. Pe linia peri-
mat\ a lui {tefan Zeletin [i E. Lovinescu, Manolescu se
înc\p\]îneaz\ s\ vad\ în sociologia eminescian\ o doc-
trin\ reac]ionar\, refuzînd s\ în]eleag\ modernitatea (sin-
cronismul) demersului critic propus de Ilie B\descu. Cro-
nicarul de la România literar\ s-ar ar\ta opac [i fa]\ de
ideea c\ fenomenul cultural românesc are nevoie de un alt
tip de abordare decît cel lovinescian, care ignor\ origi-
nalitatea lui – iar studiul în discu]ie pledeaz\ tocmai în
favoarea specificit\]ii na]ionale (ibid.). În opinia autorului,
Nicolae Manolescu decep]ioneaz\ mai ales prin faptul c\
„are pl\cerea schemelor reduc]ioniste [i a mistific\rilor pe
care îns\ le introduce în scen\ cu o tehnic\ a grada]iilor [i
relu\rilor astfel încît manipularea cititorului se apropie
destul de mult de procedeele «seduc]iei subliminale»” (ibid.).
Comentatorul face acest lucru prin sublinieri [i citate
decontextualizate, care deturneaz\ semnifica]ia textului.
Pe scurt, comentariul defavorabil asupra Sincronismului
european… relev\ la criticul amintit „pasiunea sa pentru
«schema unic\» provenit\ dintr-un arsenal revolut” (ibid.).
O s\pt\mîn\ mai tîrziu, tot în Luceaf\rul, un articol al
lui Artur Silvestri reia observa]ia c\ Nicolae Manolescu,
prin cronica lui, a comis „un gest anacronic [i care ap\r\
idei pe care lumea modern\ nu le mai admite” (Silvestri,
1984u : 2). În plus, textul lui A. Silvestri furnizeaz\ un
important indiciu privind modul în care evoluase recep-
tarea lui Ilie B\descu în grupul protocronist : în ce prive[te
semnifica]ia pentru „noua metod\ critic\”, apari]ia studiu-
lui devenise echivalent\ cu fundamentarea conceptului de
„protocronism”. Dou\ pietre de hotar, prin urmare, ale unui
262
proiect cultural aflat în plin\ expansiune : „De la esen]iala

idee a lui Edgar Papu privitoare la protocronism, exprimat\
în Din clasicii no[tri. Contribu]ii la ideea unui protocronism
românesc (1977) [i pîn\ la teza «culturii critice», formulat\
de Ilie B\descu, nu s-a mai f\cut în critica literar\ de la noi
vreo inven]ie conceptual\ care s\ aib\ (mai mult decît spirit
de aplica]ie) înf\]i[area unui program” (ibid.). Nu întîmpl\-
tor, articolul ap\rut la finele anului – în 29 decembrie 1984
– are un iz bilan]ier : ambele evenimente rememorate [i de
importan]\ (pretins) crucial\ pentru cultura român\ le-ar
apar]ine protocroni[tilor. Concluzia, aici doar sugerat\, mai
tîrziu enun]at\ deschis, ar fi c\ indigeni[tii sînt autenticii
agen]i culturali, dinamici [i inovativi, în timp ce adversarii
lor se complac într-un imobilism gregar, m\rginindu-se la
a critica arbitrar [i a obstruc]iona orice idee benefic\ pentru
cultura na]ional\.
Referin]ele la lipsa de valabilitate [i anacronismul con-
testa]iilor formulate de Nicolae Manolescu apar [i pe par-
cursul anului 1985. Dintre ele amintim interven]iile lui
Mihai Ungheanu [i Adrian Riza. Redactorul-[ef adjunct al
Luceaf\rului, prezent la Colocviul dedicat de revist\ „noii
geografii literare” (vezi supra, capitolul „Protocronism româ-
nesc sau terapie prin mit”), g\se[te de cuviin]\ s\ adauge
înc\ un accent dezaprobator : „Încercarea de a minimaliza
cartea m\rturise[te nu numai absen]a unor instrumente
adecvate, sociologice, dar [i o în]elegere anacronic\ a tradi-
]iei” (Ungheanu, în Luceaf\rul, 1985a : 5). Destinatarul ob-
serva]iei, nenumit de vorbitorul sup\rat, este u[or de detec-
tat de cei care urm\riser\ firul pove[tii. (De remarcat, totu[i,
c\ lucrarea lui B\descu p\rea s\ aib\ o excelent\ com-
plian]\ la orice tip de dezbatere protocronist\, fie ea despre
„modernitatea valorific\rii tradi]iei cultural-[tiin]ifice”, fie
despre „noua geografie literar\” !) În acela[i hebdomadar,
Adrian Riza public\ un copios – [i virulent – serial-pledoarie
în favoarea conceptului de „sociologie eminescian\”, de fapt,
263
Alexandra Tomi]\
în favoarea studiului elaborat de Ilie B\descu (Riza,

1985a-d). Prima ]int\ a atacului împotriva celor care criti-
caser\ volumul este chiar Nicolae Manolescu, iar cel dintîi
episod este dedicat unei minu]ioase demont\ri a cronicii
sale. Semnatarul reitereaz\ ideea c\ în comentariul din
România literar\ se manipuleaz\ texte [i concepte pentru a
compromite o carte foarte valoroas\ [i un autor „remarcabil
de bine preg\tit” (Riza, 1985a : 6).
Interesant este c\ recenzia defavorabil\ a lui Tudor
C\tineanu, mult mai elaborat\ [i cu observa]ii critice mult
mai savant formulate, pare s\ fi trecut neremarcat\ de
protocroni[ti – cel pu]in Luceaf\rul nu a înregistrat-o nici
m\car la rubrica „Breviar”. În comentariul s\u din revista
Steaua, T. C\tineanu face o observa]ie foarte subtil\ cu
privire la tenden]iozitatea analizei lui B\descu, remarc\
în fond aplicabil\ tuturor scrierilor de sub umbrela proto-
cronismului : aceea c\ o gril\ de lectur\ partizan\ [i am-
bigu\ va produce oricînd rezultatele dorite. Un asemenea
demers va pune îns\ la îndoial\ atît probitatea [i com-
peten]a [tiin]ific\ a autorilor, cît [i validitatea rezultatelor
ob]inute : „Pe aceast\ cale care confund\ intui]ia cu ideea,
prefigurarea cu forma dezvoltat\ sau materialele cu con-
struc]ia, pot fi «descoperite» elemente de materialism
istoric în Vechiul Testament. Sau, în limbajul conceptua-
lizat al b\trînului sofist Protagoras : putem descoperi orice
în orice. Vorba conului Iancu : «a se scuti». […] discursul
este orientat [i dirijat din interior nu atît de idei dominante –
dac\ lu\m no]iunea de «idee» în serios, – cît de o stare de
sensibilitate moral-cultural\ [i de miturile ei. Aceste mi-
turi sînt mai multe, dar ele sînt reductibile la unul singur –
s\-i zicem [i noi «paradigmatic» – exprimat în ceea ce
autorul nume[te «premier\ mondial\» […] Dac\ punem
între paranteze coeficientul de adev\r al enun]urilor c\r]ii
[i o judec\m prin expresia ei formal\ [i stilistic\, ea ni se
înf\]i[eaz\ ca o compozi]ie de tip baroc : ca [i cum ar fi
264
discret omagiu adus teoreticianului protocronismului”

(C\tineanu, 1985 : 46-47 ; subl. T.C.). Autorul constatase
[i el ornamenta]ia metaforic\ excesiv\ („barochismul”) din
demonstra]iile protocroniste, artificiu care mascheaz\ în
mod obi[nuit absen]a probelor.
La scurt\ vreme dup\ apari]ie, cartea Sincronism euro-
pean [i cultur\ critic\ româneasc\ pare s\-[i fi consolidat
prestigiul construit de presa indigenist\. Dintr-un num\r
pe luna martie 1985 al Luceaf\rului, afl\m c\ studiul lui
Ilie B\descu a fost dezb\tut inclusiv la {coala „{tefan
Gheorghiu”, discu]iile fiind moderate de autorul însu[i.
Noti]a din revist\ d\ seam\ de concluziile întîlnirii, care
ar fi statuat „meritele incontestabile” ale lucr\rii [i teza c\
Mihai Eminescu este „întemeietorul culturii critice româ-
ne[ti” (I.M. [sic !], 1985 : 7). Informa]ia este semnificativ\,
pentru c\ ea relev\, pe de o parte, importan]a c\r]ii pentru
arsenalul bibliografic protocronist, iar pe de alta, consi-
dera]ia de care se bucura, în general, „noua metod\ cri-
tic\” în fa]a aparatului de partid – doar o lucrare conve-
nabil\ ideologic ar fi fost seminarizat\ cu atîta interes la
celebra [coal\ de partid.
Ca o concluzie la acest episod, s\ remarc\m asimetria
cantitativ\ [i stilistic\ a reac]iilor publicistice venind
dinspre cele dou\ tabere – protocroni[ti/antiprotocroni[ti.
Am mai afirmat c\, dup\ p\rerea noastr\, acest pattern de
r\spuns indic\ hipersensibilitatea unei grup\ri cu statut
incert autoperceput. Ca [i în alte împrejur\ri, reac]ia în
lan] pe care o generase cronica manolescian\ ascundea, de
fapt, tensiuni abia reprimate dintre dou\ tabere desp\r]ite
de op]iuni estetice [i/sau ideologice contrare92 . Oricum,
consolidarea pozi]iilor indigeniste ([i) prin monopolul publi-
92. Nicolae Manolescu era perceput în epoc\ drept unul dintre

liderii antiprotocroni[tilor. Altul, la fel de contestat [i „vînat”
de presa autohtonist\, a fost Gheorghe Grigurcu. (Dar, în mod
surprinz\tor, Katherine Verdery îl aminte[te doar periferic,
265
Alexandra Tomi]\
cistic autohtonist – rezultat al excelentei rela]ii cu Puterea

– va duce la dispari]ia confrunt\rilor deschise între cele
dou\ grup\ri. Înc\ din prima jum\tate a anilor ’80, discur-
sul protocronist va dobîndi un tot mai accentuat caracter
de monolog, din ce în ce mai pu]in stingherit de aluziile [i
jocurile de cuvinte subtile ale adversarilor de idei.
Ultima redut\ : Europa liber\
Dup\ 1982-1983, antiprotocroni[tilor le r\mîn vocile

energice [i lucide de la Radio Europa liber\ : Monica Lovi-
nescu [i Virgil Ierunca. Atmosfera de beligeran]\ generat\
de discu]iile asupra ideii lui E. Papu este cel mai bine
ilustrat\ de schimburile de replici dintre indigeni[tii din
]ar\ [i antiprotocroni[tii de la acest post de radio. De[i nu
detaliaz\ episodul confrunt\rii dintre cei de la Europa liber\
[i na]ionali[tii din ]ar\, Katherine Verdery remarc\ ponde-
rea pe care a avut-o ([i) postul de radio amintit în coagu-
larea [i orientarea disputelor referitoare la cel mai bun mod
de a gestiona capitalul simbolic al Na]iunii : „Emigran]ii
stabileau în chip crucial, totu[i, termenii dezbaterii interne.
[Protocronismul a fost] par]ial o lupt\ privind modul de a
reprezenta România [i valorile române[ti” (Verdery, 1994 :
156). Autoarea consider\ [i c\ „mizele (de fapt întregul joc)
erau foarte diferite pentru emigran]i [i pentru persoanele
din afara României” (ibid.). Ea eticheteaz\ drept „exager\ri”
dezbaterile din diaspora româneasc\ închegate în jurul
Europei libere, respectiv în jurul lui Iosif Constantin Dr\gan
– mentorul tracomanilor din afara ]\rii [i apropiat al
atunci cînd enumer\ participan]ii la disputa în jurul protocro-

nismului ! – vezi Verdery, 1994 : 329, nota 2). Privind astfel
lucrurile, e mai u[or de explicat iritarea „reverberant\” pe care
o provoca în rîndul protocroni[tilor aproape orice interven]ie
apar]inînd lui Nicolae Manolescu sau Gheorghe Grigurcu.
266
cuplului Ceau[escu –, dar f\r\ s\ detalieze acest punct de

vedere (Verdery, 1994 : 155). Ni se pare injust\ echivalarea
celor doi poli de opinie, fie [i sub motiv c\ ar fi abordat
puncte de vedere extreme în definirea originilor [i a sen-
sului „românit\]ii” (vezi îns\ Grigurcu, 1997 : 87-107, [i
{tef\nescu, 1998, pentru evocarea contribu]iei pe care
Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca au avut-o atît în ce
prive[te „incontestabila influen]\ modelatoare, în sensul
informa]iei, gustului, judec\]ii [i atitudinii” intelectualilor
din ]ar\, cît [i legat de „risipirea diverselor chipuri ale erorii”
generate de propaganda comunist\).
Este limpede c\ amplele [i elaboratele opera]iuni de
discreditare a celor din „grupul europolibrist” nu aveau
(doar) mize culturale, ci [i politic-ideologice, dac\ ]inem
cont de criticile foarte virulente la adresa regimului formu-
late de ace[tia. Pretextul este unul de natur\ livresc\ – de
pild\, „denigrarea marilor clasici ai literaturii na]ionale” –,
îns\ nu din aceast\ cauz\ produc iritare Monica Lovinescu,
Virgil Ierunca [i al]ii, ci fiindc\ semnaleaz\ [i ironizeaz\
abera]iile emise de propaganda comunist\. În plus, per-
soanele care î[i asum\ prin semn\tur\ campaniile de pres\
din ]ar\, precum [i publica]iile care le g\zduiesc, au chiar
în epoc\ faima de a fi în rela]ii cordiale cu Securitatea
(unele voci sus]in c\ S\pt\mîna ar fi oficiosul acesteia, un
fel de buletin care indexeaz\ numele din via]a cultural\
româneasc\ în func]ie de „foaia de observa]ie” personal\,
întocmit\ de temuta institu]ie).
Monitorizarea vie]ii artistice din ]ar\ [i sanc]ionarea
periodic\ a exceselor indigeniste prin emisiunile de la Eu-
ropa liber\ provoac\ proteste furibunde în presa na]io-
nalist\ din România. Sînt memorabile, în acest sens, cam-
paniile anti-Europa liber\ pe care le desf\[oar\ revistele-fa-
nion ale protocronismului, Luceaf\rul [i S\pt\mîna, de[i
articole sau lu\ri de pozi]ie „antieuropolibriste” mai apar [i
în alte publica]ii (cum ar fi Suplimentul literar-artistic al
267
Alexandra Tomi]\
Scînteii tineretului [i Flac\ra93). Seria de articole din S\pt\-

mîna, publicate în prima jum\tate a anului 1982, s-a con-
centrat asupra poetului Ion Caraion, atacîndu-i prin inter-
mediul s\u tocmai pe Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca.
Miza central\ a semnatarilor – de regul\, anonimi – era de
a „demonstra” a[a-zise simpatii legionare din biografiile
celor trei. Cum vom remarca [i la Artur Silvestri, „biblio-
grafia” din care autorii serialului citeaz\ copios este de
obicei alc\tuit\ din publica]ii române[ti interbelice sau
editate în exil, de regul\ inaccesibile în epoc\ din cauza
cenzurii. Potrivit lui Eugen Barbu – autorul primului episod
– serialul ar fi o replic\ la comentariul acid f\cut de Virgil
Ierunca asupra articolelor antilovinesciene publicate de
C.V. Tudor (Barbu, în S\pt\mîna, 1982b, nr. 582, p. 8).
Este vorba de textele „Cine îi educ\ pe dasc\li”, publicat în
decembrie 1981, [i „O mo[tenire cu bucluc”, ap\rut o lun\
mai tîrziu (vezi supra, capitolul „Cariera spectaculoas\ a
93. Într-un num\r din iulie 2006 al revistei ie[ene Convorbiri

literare, Vasile Iancu completeaz\ cu alte cîteva nume lista
scriitorilor care, în publica]iile na]ionaliste ale epocii, au ata-
cat Europa liber\ [i mai ales pe Monica Lovinescu. Articolele
citate de Iancu acoper\ numai presa central\ [i luna iulie a
anului 1979, dar simpla lor enumerare poate s\ ofere o ima-
gine despre amplitudinea reac]iilor pe care le provocau în
]ar\ interven]iile anticomuniste ([i antiprotocroniste) de la
postul de radio münchenez. Red\m în continuare exemplele
oferite de textul men]ionat : „C\]eaua”, de Ion L\ncr\njan,
ap\rut în Flac\ra ; „Naufragia]ii de pe pluta lui Nimeni”, de
Vasile Nicolescu, în Contemporanul ; „Mercenarii vorbei de
ocar\”, de Ion Dodu B\lan, în Flac\ra ; „Mo[ Teac\ în litera-
tur\”, de Pompiliu Marcea, publicat în Luceaf\rul ; „Mur\turi
de Paris”, de Dan Ciachir, în S\pt\mîna ; „Cacofoniile Europei
libere”, de Doru Popovici, tot în S\pt\mîna ; la acestea se
adaug\ alte texte furibunde semnate de Dinu S\raru [i Eugen
Barbu, publicate pe parcursul aceluia[i an în ultimul hebdo-
madar amintit (cf. Iancu, 2006).
268
unui concept”). Furnizînd aceast\ explica]ie, Eugen Barbu

pare s\ fi ignorat discrepan]a dintre o unic\ interven]ie
ironic\ (a lui Ierunca), respectiv amploarea [i înver[unarea
„replicii”. Ca [i în alte împrejur\ri, virulen]a atacului indi-
genist era, de fapt, semnul tensiunilor subterane de natur\
literar\ [i mai ales politic\.
Aversiunea crescînd\ a protocroni[tilor din ]ar\ fa]\ de
spiritul Europei libere este vizibil\ [i în extrem de violentul
articol „Ultima mezalian]\”, publicat de Dan Zamfirescu
într-un num\r din octombrie 1982 al Luceaf\rului. Auto-
rul vede în activitatea redac]iei din München o încercare
de a impune false criterii [i ierarhii culturale, prin „tactica
destabiliz\rii, a provoc\rii unei cît mai mari confuzii în
cultura noastr\”, fiindc\ „ru[inea [i onestitatea iute se
las\ la u[a acelui post de radio” (Zamfirescu, 1982d : 7).
Textul prefigureaz\, prin ton [i sintagme, idei care în
serialul „Pseudocultura pe unde scurte”, semnat de Artur
Silvestri, se vor cristaliza în acuza]ii deschise de „diversio-
nism”, „dezna]ionalizare for]at\” [i „terorism cultural”.
Cu siguran]\, cea mai ampl\ [i mai violent\ serie de
atacuri din presa româneasc\ împotriva acestui post de
radio este g\zduit\ de Luceaf\rul, în prima parte a anilor
’80. Artur Silvestri sus]ine aici un serial de peste 130 de
episoade, cu titlul generic „Pseudocultura pe unde scurte”,
ap\rut s\pt\mînal în perioada decembrie 1982 – noiembrie
1985. Denumirea este o parodie a seriei de emisiuni inti-
tulate Cultura pe unde scurte, realizat\ de Monica Lovi-
nescu la Europa liber\, fiecare episod semnat de Silvestri
fiind un fel de replic\ la o asemenea edi]ie. A[a-zisa pole-
mic\ din hebdomadarul bucure[tean este îns\ o mixtur\
dezagreabil\ de referin]e la emisiuni recente, note biogra-
fice „compromi]\toare” [i „observa]ii” generale privind pro-
filul moral al colaboratorilor postului de radio amintit.
Probabil c\ nenumerotarea serialului, de la un moment dat
(mai precis, de la episodul 65 încolo), va fi avut ra]iunile ei
269
Alexandra Tomi]\
– un episod cu num\rul 120, de exemplu, i-ar fi putut

produce cititorului impresia de urm\rire obsesiv\ ([i exce-
siv\) a acelora[i persoane. Totu[i, serialul are caracteris-
ticile unei „rubrici fixe” – periodicitatea, supratitlul, semna-
tarul identic [i pozi]ia privilegiat\ (de regul\, pagina 7 sau,
cu foarte rare excep]ii, 11 ; întotdeauna în dreapta-jos,
am\nunt deloc neglijabil în jurnalism). În ansamblu, este
vorba despre o întins\ [i foarte agresiv\ campanie împo-
triva celor mai cunoscute personalit\]i din exil, care colabo-
reaz\ în diferite forme la Europa liber\ : Monica Lovinescu,
Virgil Ierunca, Ion Caraion, Neculai Constantin Munteanu,
Virgil Nemoianu, Anneli Ute Gabanyi, Noël Bernard, Vlad
Georgescu, Paul Goma, Virgil T\nase, Sanda Stolojan, I.P.
Culianu, Matei C\linescu, Radu Gorun [i al]ii.
Interminabilul serial Pseudocultura fusese anun]at de
un articol al aceluia[i Artur Silvestri, tot în Luceaf\rul. În
interven]ia respectiv\, autorul se ocupa de un text trans-
mis de redac]ia radio din München, ce îl acuza pe Ion
Gheorghe c\ plagiase din Lao Tse. Semnatarul dîmbovi]ean
folose[te prilejul nu doar pentru a lua ap\rarea poetului
plagiator, ci [i pentru a cataloga toate comentariile literare
ale Europei libere drept o colec]ie odioas\ de calomnii,
acuza]ii de plagiat, comentarii injurioase [i „semidocte
«analize literare» de [coal\ primar\” asupra celor mai im-
portan]i scriitori ai literaturii române contemporane (este
vorba, bineîn]eles, de autorii afla]i în gra]iile Puterii comu-
niste). La finalul articolului, A. Silvestri lanseaz\ o întune-
cat\ promisiune : „de «geniala» oper\ a litera]ilor Europei
libere m\ voi ocupa în curînd” (Silvestri, 1982b : 1, 3).
Serialul publicistic derulat pe parcursul a aproape trei
ani încearc\ s\ demonteze argumentele antiprotocroniste,
în paralel depunînd eforturi de denigrare [i decredibilizare
a adversarilor. Unele voci sus]in c\ Pseudocultura ar fi fost
elaborat\ de mai mul]i coautori, de[i Artur Silvestri – se
pare, pseudonimul „civil” al unui personaj controversat, cu
270
numele real de Gabriel Tîrn\cop (vezi, de exemplu, Acade-

mia Ca]avencu, 2006 : 16, Manneken Pipi [sic ! – A.T.], 2006 :
19) – l-a semnat ca unic realizator. Eterogenitatea stilistic\,
absen]a unei „amprente de autor” (în ciuda unit\]ii de
atitudine „antieuropolibrist\” [i virulent na]ionalist\),
observabile în ansamblu, ar putea fi argumente – e adev\-
rat, mai slabe – în sprijinul acestei ipoteze. Totu[i, în pre-
zentarea noastr\, îl vom considera pe Artur Silvestri autor
unic. Ca o observa]ie general\, atragem aten]ia c\ vehe-
mentul semnatar pare s\ aib\ acces nelimitat [i privilegiat
la surse formal interzise de c\tre cenzur\. El citeaz\ frec-
vent publica]ii din exilul românesc, evident inaccesibile
cititorului obi[nuit din ]ar\ (de pild\, revista Limite, editat\
de Virgil Ierunca la Paris), are informa]ii precise despre
emigra]ia româneasc\ sau citeaz\ personalit\]i ale c\ror
nume se afl\ sub interdic]ie de publicare (vezi [i Verdery,
apud Manea, 1997 : 131, nota 41). În plus, comentatorul
obi[nuie[te s\ noteze cu precizie lungi pasaje din emisiu-
nile transmise de Europa liber\, „în condi]iile în care ascul-
t\torul obi[nuit, f\r\ «antene» speciale, pierdea adesea vo-
cile postului, bruiate permanent” (Iancu, 2006).
}intele predilecte ale lui Artur Silvestri sînt Monica Lo-
vinescu [i Virgil Ierunca, numele lor ap\rînd în aproape
toate episoadele. Înc\ din primele articole, Silvestri încearc\
s\ construiasc\ imaginea unor jurnali[ti-mercenari, cu o
credibilitate nul\, cît\ vreme oricare dintre opiniile lor este
tranzac]ionabil\ ; cu alte cuvinte, nici m\car „antiromâ-
nismul” lor nu ar fi autentic : „Naivii care vedeau în Europa
liber\ o ini]iativ\ a unor voluntari s\raci, gata s\-[i dea
via]a [i micile economii pentru o «idee», într-o caricatural\
neocruciad\, au de ce s\ r\mîn\ ului]i : ace[ti voluntari
sînt pur [i simplu ni[te «salaria]i» care î[i fac «meseria» la
ordinele celor care îi pl\tesc” (Silvestri, 1983a : 11). Monica
Lovinescu, liderul informal al grupului, cea care critic\
acerb protocronismul [i toate derapajele na]ionaliste ale
271
Alexandra Tomi]\
lui Ceau[escu, este înc\ de la început catalogat\ de c\tre

Silvestri ca fiind de]in\toarea unei sumbre priorit\]i : dintre
to]i aceia care au scris în române[te, ea este prima, dar [i
cea mai mare denigratoare de clasici (ibid.). Atacurile împo-
triva ei sînt atît de înver[unate, încît merg pîn\ la insinua-
rea unor tulbur\ri de natur\ psihiatric\ : „Istoria literaturii
române începe la Monica Lovinescu de la ignoran]a cea mai
scandaloas\ […], un [ir lung de mari scriitori români e
f\cut obiectul unei s\lbatice def\im\ri, de o virulen]\ inex-
plicabil\ prin datele psihologice ale omului normal” (Sil-
vestri, 1983d : 7). Virgil Ierunca este acuzat de diletantism
literar [i critic, de rea-voin]\ fa]\ de istoria cultural\ a
românilor, de dogmatism, de antipatriotism ignar [.a.m.d.
(vezi, de exemplu, Silvestri, 1984f : 7). În plus, biografia
scriitorului este exploatat\ fraudulos, pentru a „demonstra”
atît simpatii legionare din tinere]e, cît [i inconsecven]\
politic\ (Silvestri, 1984e : 7). Este u[or de observat c\ astfel
de „investiga]ii” aveau scopul de a înt\ri afirma]ia ini]ial\
privind „mercenariatul” celor de la Europa liber\.
În studiul nostru nu ne-am propus s\ evoc\m întreaga
suit\ de false acuza]ii [i atribute rebarbative asociate de
Artur Silvestri persoanelor de la postul münchenez de
radio. În linii mari, culpa aruncat\ pe umerii „tr\d\torilor”
de la Europa liber\ ar fi invariabil\ : tentativa de
„dezna]ionalizare” [i „occidentalizare for]at\” a românilor
prin privarea lor de repere culturale – pentru c\, sus]ine
Silvestri, a critica vîrfurile literaturii române, clasice [i
contemporane, precum [i protocronismul ca metod\ de
revalorizare a lor, înseamn\ a impune de aceast\ dat\ un
neoproletcultism invers, orientat c\tre Apus (vezi, de pild\,
Silvestri, 1984b : 7 ; id.,1984j : 7 ; id.,1984h : 7). Nu are
rost s\ insist\m asupra contradic]iei dintre etichetele pe
care Eugen Barbu, Artur Silvestri, Dan Zamfirescu, Con-
stantin Sorescu [i al]i autohtoni[ti le aplic\ antiprotocro-
ni[tilor din exterior. „Legionar” sau „neoproletcultist” pare
272
totuna. Este limpede c\, mai pu]in aten]i la nuan]e ideo-

logice, detractorii celor de la Europa liber\ sînt mai
degrab\ interesa]i de efectele create prin utilizarea unor
atribute stridente [i deja compromise în con[tiin]a pu-
blic\, de care însu[i regimul Ceau[escu se delimitase net :
legionarismul [i proletcultismul.
Serialul este un prilej de a ataca foarte virulent [i sin-
cronismul lovinescian, v\zut drept mijloc de izolare a româ-
nilor de propria specificitate [i de impunere a unui model
str\in, mecanic, intolerant, elitist. „Diversionismul” „lovi-
nescolatrilor” de la Europa liber\ – în fruntea c\rora este
a[ezat\ Monica Lovinescu, fiica marelui critic – ar consta în
promovarea agresiv\ a unei false alternative culturale,
eurocentrismul. A. Silvestri, în plin exerci]iu retoric, nu se
sfie[te s\ fac\ uz de neadev\ruri flagrante, notînd, de pild\,
c\ cei din redac]ia münchenez\ insinueaz\, prin toate in-
terven]iile lor, c\ românii ar fi o na]iune marginal\, „un
popor de mitocani” (Silvestri, 1984i : 7). Cu formul\ri de
acest tip, autorul serialului atinge puncte nevralgice ale
„sentimentului na]ional”, oricum hipersensibilizat de pro-
paganda na]ionalist\. De[i rudimentar\, o asemenea teh-
nic\ poate s\ fie destul de eficient\ în discreditarea adver-
sarilor, prin reiterare [i permanent\ a[ezare în antitez\ cu
„patriotismul protocronist”. Campania „antieuropolibrist\”
din Luceaf\rul abund\ în astfel de trucuri, prin care se
dore[te blocarea sau m\car deturnarea mesajelor antico-
muniste emise de celebrul post de radio. Lefegiul partidului
comunist încearc\ s\ izoleze opiniile exprimate de Europa
liber\, sus]inînd c\ ele reprezint\ un punct de vedere ostil
oric\rei idei de identitate [i specificitate na]ional\, fiind „[i
anti-american\, [i anti-francez\ [i în general împotriva
oric\rei literaturi na]ionale coagulate” (Silvestri, 1984n : 7).
De aici este u[or s\ se e[ueze în acuza]ia de „terorism
cultural”, dup\ care „grupul europolibrist” ar urm\ri s\
aboleasc\ toate reperele culturale [i s\ instaureze în lume
273
Alexandra Tomi]\
„anticultura” sau „dictatura nulit\]ilor” (vezi, de exemplu,

Silvestri, 1984a : 7 ; id., 1984p : 7).
Registrul grosier în care colaboratorul Luceaf\rului [i-a
propus s\ se certe cu cei de la Europa liber\ ar fi incomplet
dac\ nu ar cuprinde epitetele [i observa]iile lui A. Silvestri
cu privire la „trivialul Nicolae Constantin Munteanu”, la
„fostul eseist elegant Matei C\linescu, [avînd acum] o pu-
blicistic\ oral\ lamentabil\”, sau la Virgil Nemoianu, cel
cu o „constitu]ie moral\ firav\” (Silvestri, 1984l : 11). Ace-
la[i gazetar de scandal, descriind „unitatea terorist\”
desantat\ în redac]ia Europei libere, nu uit\ de Vlad Geor-
gescu, învinuit c\ ar colporta „ideile antiromâne[ti” ale lui
Anneli Ute Gabanyi [i ale Monic\i Lovinescu. Noël Bernard
ar fi cel care „a dus o via]\ de mafiot” [i „va muri f\r\
«oper\», expresie a unei condi]ii tipice de gazetar f\r\ idea-
luri” (Silvestri, 1984k : 7). Artur Silvestri î[i utilizeaz\ se-
rialul [i pentru a dilua zvonurile despre încerc\rile apara-
tului represiv de a neutraliza disiden]a din exil. Agresiu-
nea grav\ suferit\ pe strad\ de Monica Lovinescu, bomba
expediat\ prin colet lui Paul Goma sau tentativa de otr\-
vire a aceluia[i devin, sub pana propagandist\, simple
exerci]ii de imagina]ie ale unor scriitori mitomani [i neta-
lenta]i, care produc o dezgust\toare „literatur\ happening”
(Silvestri, 1984c).
Campaniile de def\imare a scriitorilor anticomuni[ti de
la Europa liber\, de[i au avut mize mai adînci decît cele
declarate de autorii lor, sînt totu[i semnificative pentru a
ilustra spiritul beligerant care guverna discu]iile din jurul
conceptului de protocronism. În ]ar\ devenise prohibit\
exprimarea dezacordului fa]\ de viabilitatea „noii metode
critice”, iar postul de radio münchenez r\mînea poate
ultima voce liber\ a antiprotocronismului. Tentativele de
eliminare simbolic\ (dar [i fizic\, dup\ cum s-a aflat mai
tîrziu) a adversarilor din Occident au e[uat, iar ultima
redut\ nu a c\zut.
274
Dup\ 1989, retorica na]ionalist\ violent\, preluat\ de

România Mare de la Luceaf\rul [i S\pt\mîna, a conservat
inclusiv atacurile împotriva Europei libere, de[i într-o ma-
nier\ mai pu]in sistematic\. Edgar Papu s-a plîns de
atacurile „grupului” men]ionat, rememorîndu-[i experien-
]ele. Într-un interviu din prim\vara anului 1991 cu Ga-
briela Rusu-P\s\rin, afirm\ senin : „Nu pot spune c\ au
fost toate manifest\rile pozitive [din diaspora româ-
neasc\]. Bun\oar\, Virgil Ierunca [i Monica Lovinescu au
luat atitudine net\ împotriva protocronismului” (Papu,
1991, reluat în id., 2005 : 230). De[i mai precaut formu-
lat\, reg\sim aici o idee similar\ celei insinuate ulterior
de c\tre Dan Zamfirescu, într-un volum din 2002. Cumu-
late, cele dou\ opinii ar crea la un cititor neavizat convin-
gerea c\ protocronismul s-ar fi bucurat de o bun\ primire
atît printre intelectualii din ]ar\, cît [i în rîndurile diaspo-
rei care, cu mici ([i neglijabile ?) excep]ii – Monica Lovi-
nescu, Virgil Ierunca [i al]i cî]iva – ar fi sus]inut indi-
genismul (vezi [i supra, capitolul de fa]\).
În acest capitol am încercat s\ ar\t\m c\ „b\t\lia” pro-
tocroni[ti/antiprotocroni[ti a fost o confruntare cu mize
diferite pentru combatan]i [i a avut for]e inegal distribuite.
Totu[i, indigeni[tii [i-au anun]at prematur victoria : teza
lor, „revolu]ionar\” pentru cultura român\ ceau[ist\ [i cu
implica]ii soteriologice pentru întreaga umanitate, a c\zut
în desuetudine o dat\ cu dizolvarea contextului [i a ra]iu-
nilor care au f\cut-o posibil\.
275
Alexandra Tomi]\
7. Mizele protocronismului
O bun\ lectur\ a fenomenului este dificil de f\cut f\r\ a

cunoa[te mizele confrunt\rii. În capitolul de fa]\ vom
puncta cîteva considerente care au alimentat constant reto-
rica indigenist\. Vor fi eviden]iate, prin contrast, ra]iunile
rezisten]ei la autohtonism (mizele antiprotocronismului).
Lipsa informa]iilor „de culise” (sau „de adîncime”) din
mediul cultural românesc al anilor ’70-’80 ai secolului
trecut ne determin\ s\ oper\m cu date de suprafa]\, iar
conjecturile vor fi formulate sub aceast\ rezerv\. Este
posibil ca o cercetare aprofundat\ [i privilegiat\ din punct
de vedere documentar s\ scoat\ la lumin\ ([i) alte mize
ale dezbaterii.
„Instrumentînd” dosarul protocronismului românesc,
Katherine Verdery (1994) identific\ [i descrie cele mai
importante mobiluri ale acestui fenomen. Asemenea celor-
lalte segmente ale demersului nostru, nici acest capitol
nu va fi o reiterare a afirma]iilor cercet\toarei americane,
ci vom integra sugestiile ei într-o prezentare mai ampl\,
dezvoltîndu-le pe unele sau disociindu-ne de altele.
Este de la sine în]eles c\ mizele indigeni[tilor nu tre-
buie confundate cu pachetul de finalit\]i asumate de reto-
rica lor ([i pe care le-am analizat în capitolul „Cariera
spectaculoas\ a unui concept”). Ca ra]iuni interne ale
demersului autohtonist, Verdery (1994 : 160 sqq.) le no-
teaz\ pe cele de natur\ economic\ [i literar\. Totu[i, mi-
zele literare – cel pu]in dup\ cum reiese din analiza
276
autoarei – sînt subsumabile considerentelor economice,

atîta vreme cît prin ele se în]elege setul de beneficii „prag-
matice” la care sperau sus]in\torii „noii metode critice”.
Pentru o mai bun\ în]elegere a acestor aspecte, relu\m
succint prezentarea contextului de apari]ie a protocronis-
mului în România ceau[ist\. Mediul cultural românesc ([i
mai ales sfera literar\) a suferit, dup\ 1971, dou\ tipuri
de presiuni : externe – economice (adîncirea crizei econo-
mice a ]\rii [i, în consecin]\, limitarea resurselor) [i poli-
tice (virajul na]ionalist al conducerii de partid) ; interne
(intensificarea tectonicii intergenera]ionale în cadrul insti-
tu]iilor culturale de prestigiu). Restrîngerea resurselor,
secondat\ de alocarea centralizat\ a lor, a avut ca efect
accentuarea competi]iei dintre produc\torii de bunuri cul-
turale : „…într-un sistem de resurse insuficiente [i alocate
central, orice grup încercînd s\ ob]in\ cele necesare pen-
tru activitate trebuie s\ demonstreze conving\tor c\ activi-
tatea lor reprezint\ mai bine anumite valori decît activi-
tatea altora, concuren]i la acelea[i resurse” (Verdery,
1994 : 177). Beneficiile rezervate cî[tig\torilor erau extrem
de atr\g\toare : acces la resurse economico-financiare –
pozi]ie evident profitabil\ într-o economie de lipsuri ende-
mice [i în care creatorilor de cultur\ partidul le retr\sese
sprijinul financiar necondi]ionat94 ; culturale – men]inerea
statu quo-ului cultural / impunerea unei noi ordini cultu-
rale ; politice – ob]inerea de avantaje [i privilegii politice
prin „fluidizarea” rela]iilor cu partidul unic.
Pe de alt\ parte, exist\ numeroase cazuri – totu[i igno-
rate de c\tre K. Verdery – de litera]i antiprotocroni[ti al
c\ror partizanat nu poate fi în nici un caz interpretat ca
efort de men]inere a pozi]iilor [i privilegiilor din ierarhia
94. Vezi, de asemenea, Verdery (1994 : 169-170), cu detalii des-

pre „noua vulnerabilitate a scriitorilor la for]ele pie]ei” [i
regimul de autofinan]are care le-a fost impus oamenilor de
cultur\ de c\tre PCR.
277
Alexandra Tomi]\
cultural\, cî[tigate anterior. Gheorghe Grigurcu (vezi

detalii despre biografia acestuia în Grigurcu, Laszlo &
Pecican, 2004 : passim ; Lovinescu, 2002 : 300), I. Negoi-
]escu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca [i al]ii reprezint\
asemenea situa]ii exemplare. Ultimii trei, de[i afla]i în
str\in\tate în anii eflorescen]ei protocroniste, sînt repere
indiscutabile ale taberei antiprotocroniste (antina]iona-
liste). Pe de alt\ parte, nu putem fi de acord cu o abordare
care uniformizeaz\ motiva]iile participan]ilor la dezbatere.
În loc s\ simplifice expunerea, ea poate s\ creeze confuzii
[i nepermise generaliz\ri la cititorii mai pu]in familiariza]i
cu epoca respectiv\.
Disputele, dup\ cum am ar\tat în capitolul „O idee
beligerant\”, pivotau pe ideea „ordonatorului” de criterii
valorice. Miza central\ a retoricii protocroniste / antipro-
tocroniste o reprezenta, a[adar, definirea valorii : priorita-
tea [i sus]inerea politicului prin cultur\ (indigeni[tii) ver-
sus calitatea intrinsec\ a operei literare, autonomia esteti-
cului [i preluarea selectiv\ a valorilor române[ti (oponen]ii
autohtoni[tilor). Din aceast\ ra]iune decurgeau mizele pro-
priu-zise („concrete”) : reprezentarea valorilor române[ti în
interiorul [i exteriorul ]\rii, cu impunerea propriului set de
simboluri, vînz\ri de bunuri culturale, cu drepturile de
autor corespondente (acces la tiraje mari etc.), stabilirea
canonului cultural actual [i viitor, prezen]a în institu]ii [i
organisme culturale de mare prestigiu [i cu cert\ influen]\
în medierea produc]iei artistice, premii, privilegii – pe scurt,
autoritate cultural\ (vezi [i Verdery, 1994 : 177-179).
Protocroni[tii, stimula]i de miza de adîncime amintit\,
î[i organizaser\ ac]iunile [i retorica în direc]ia modific\rii
statu quo-ului din cultura român\, ]intind la edificarea
unei noi ordini. Aceasta înseamn\ c\ încercarea de a con-
strui autoritatea cultural\ pe baza unei inova]ii (Verdery,
1994 : 194) a presupus c\utarea variantelor eficiente de
modus operandi [i modus dicendi, pentru a-[i discredita
278
adversarii, a impune propriul discurs [i a capta

bun\voin]a „spectatorilor”. Dup\ cum am ar\tat în capi-
tolul „O idee beligerant\”, sus]in\torii „noii metode critice”
nu alc\tuiau un grup omogen în ce prive[te motiva]iile,
preg\tirea profesional\ [i presta]iile culturale ; reiter\m
aceast\ observa]ie, citînd [i opinia lui Katherine Verdery,
care sugereaz\ c\ indigeni[tii au fost, în bun\ m\sur\,
stimula]i de motiva]ii personale în ac]iunile lor, [i mai
pu]in de inten]ii con[tiente de a construi autoritatea cul-
tural\ : „Persoanele cu ambi]ii de avansare care erau frus-
trate, cu talente insuficient recunoscute, întrevedeau
acum o [ans\. Ata[îndu-se protocronismului în tentativa
lor de ob]inere a puterii culturale. Unii dintre ei erau
motiva]i de sentimente de dislocare, marginalizare [i alte
surse de suferin]\ personal\. Al]ii erau doar tineri scriitori
[i critici, c\rora tot mai redusele publica]ii [i tiraje le
distrugeau [ansele de a fi tip\ri]i” (Verdery, 1994 : 195-
-196). Totu[i, eterogenitatea mizelor personale nu dizolv\
ipoteza existen]ei mizelor de grup, atît timp cît – am în-
cercat s-o ar\t\m în capitolele anterioare – autohtoni[tii
s-au revendicat, ca [i oponen]ii lor, de la o anumit\ fac]iune
cultural\, care func]iona în baza unor valori [i norme de
grup.
Era de a[teptat ca ofensiva protocronist\ s\ fie mult
mai agresiv\ decît defensiva antiprotocronist\. Cei din
urm\ nu aveau de ap\rat decît o stare de fapt greu cî[ti-
gat\, [i oricum, fragilizat\ de presiunile politico-econo-
mice, precum [i, în majoritatea cazurilor, un set de valori
personale, reflectate în ac]iuni publice [i profesionale.
De[i oponen]ii autohtonismului ap\rau, la rîndul lor, valo-
rile na]ionale (desigur, cu alt instrumentar argumentativ
[i operînd cu alte criterii), dezavantajul lor consta în faptul
c\ nu promovau acela[i tip de protec]ionism cultural agre-
siv, la care conducerea partidului recursese o dat\ cu
instaurarea politicii de autarhizare a României.
279
Alexandra Tomi]\
Pe de alt\ parte, preciz\m c\ nu dorim s\ absolutiz\m

imaginea unei Uniuni a Scriitorilor-citadel\ antiprotocro-
nist\ ([i, eventual, mai larg antina]ionalist\, în sensul
unei disiden]e fa]\ de regimul Ceau[escu). De[i USR a
stat ca un ghimpe în coasta partidului, nu se poate vorbi
de o rezisten]\ real\, substan]ial\ a litera]ilor la regimul
comunist. Cei mai mul]i dintre autorii care îmbr\]i[aser\
teoria lui E. Papu erau membri ai acestei asocia]ii, îns\
nu au reu[it s\ ajung\ în structurile ei de conducere
(probabil c\ acesta este motivul pentru care K. Verdery
simplific\ prezentarea mizelor fiec\rei tabere, sugerînd c\
antiprotocronismul ar fi fost expresia livresc\, de fa]ad\,
a eforturilor de a ap\ra privilegii [i beneficii concrete
decurgînd din ascensiunea la [efia Uniunii). Mai mult,
accesul recent la arhivele Securit\]ii indic\ în ce m\sur\
ceau[ismul izbutise s\ paraziteze mediul artistic [i organi-
za]ia cea mai reprezentativ\ a acestuia95 .
Între arme, muzele tac
Indigeni[tii au uzat ([i) de mijloace „extraculturale” pentru

a-[i elimina oponen]ii96 [i a smulge recunoa[terea estetic\.
Cel mai adesea, prevalîndu-se de afinit\]ile existente între
retorica lor (suprasaturat\ cu mitologeme na]ionaliste) [i
discursul oficial, ei transferau [i tran[au disputele pe teren
95. Cîteva runde ale „dosariadei” din 2006 au (re)adus în discu]ie

subiectul rezisten]ei anticeau[iste în rîndurile litera]ilor, cu
accent pe membrii Uniunii Scriitorilor. În calitate de pre[e-
dinte în exerci]iu al organiza]iei, N. Manolescu a publicat un
articol în ap\rarea fostului Consiliu al acesteia, pe care îl
consider\ „cel mai important forum na]ional de contesta]ie
politic\, social\ [i moral\” din timpul dictaturii ceau[iste
(Manolescu, 2006 : 1). Dou\ replici mai aspru formulate la
aceast\ tentativ\ de cosmetizare au venit din partea lui Gabriel
280
politic ; a contrario, replicile (tot mai sporadice) ale opo-

nen]ilor organizau [i încercau s\ men]in\ argumenta]ia pe
t\rîm estetic. Un exemplu tipic îl constituie atacul ini]iat de
Dan Zamfirescu, în revista bucure[tean\ S\pt\mîna, împo-
triva dezbaterilor organizate la Convorbiri literare privind
deceniul literar 1970-1980 în cultura român\. Mensualul
din Ia[i era cunoscut pentru înclina]iile antiprotocroniste
ale colaboratorilor s\i, a[adar era de a[teptat ca opiniile lor
s\ fie consecvente. Participînd la ancheta revistei, Alex.
{tef\nescu afirmase imprudent, dar pe un ton moale :
„Începînd din 1971, via]a literar\ pierde mult din efer-
vescen]a s\rb\toreasc\ prin care se caracterizase în dece-
niul precedent. Elanul rena[terii este treptat înlocuit cu o
atmosfer\ încordat\ […]. O dovad\ c\ inima literaturii con-
tinu\ s\ bat\ o reprezint\ modific\rile – unele spectacu-
loase – care survin în scrisul unor autori cu o personalitate
deja definit\” ({tef\nescu, 1981 : 2).
Cîteva s\pt\mîni mai tîrziu, un exerci]iu hermeneutic
simplu îi permite lui Dan Zamfirescu s\ trag\ mu[c\tor
concluzia : „A[adar, Alex. {tef\nescu este partizanul tezei
c\ în 1971, în «inima» literaturii române s-a b\gat un
cu]it, [i este clar pentru oricine la ce se face aluzie : la
Tezele din iulie [i plenara C.C. din 3-5 noiembrie. Iar ca s\
nu mai fie nici o îndoial\, îl completeaz\, în num\rul
Andreescu (2006a-b), care a contestat mitologizarea disiden]ei

scriitorice[ti, [i Laszlo Alexandru (2006e-f), care a relevat
„zece sofisme” în interven]ia [efului USR.
96. Verdery (1994 : 201-202) remarc\ faptul c\, în economiile
hipercentralizate [i nereformate, cum era cazul României
comuniste, constrîngerile bugetare erau „slabe”, în sensul
c\ întreprinderile [i institu]iile din orice domeniu continuau
s\ primeasc\ subven]ii din partea statului, indiferent de
nivelul lor de performan]\. În aceste condi]ii, concuren]a nu
era una real\ [i nu avea ca rezultat eliminarea juc\torilor
neperforman]i, ci doar ierarhizarea cîmpului competi]ional.
281
Alexandra Tomi]\
urm\tor al aceleia[i reviste, Al. Dobrescu. Pentru ambii,

inima literaturii române totu[i… continu\ s\ bat\ datorit\
eroismului unor commilitoni [sic ! – A.T.] ce [i-au f\cut
din rezerva sau opozi]ia la cursul imprimat atunci dezvol-
t\rii culturii noastre un steag [i un program mai mult sau
mai pu]in afi[at. De partea cealalt\, plasîndu-se «confor-
mi[tii»” (Zamfirescu, 1982a : 7). Este evident\ inten]ia de
a atrage disputa în plan politic, unde, în epoc\, acuza]iile
sînt mai u[or de formulat, iar consecin]ele mult mai grave.
Articolul lui Dan Zamfirescu treze[te nemul]umirea lui
Adrian P\unescu. Acesta ia ap\rarea lui Alex. {tef\nescu,
acuzîndu-l de „dela]iune” pe ziaristul de la S\pt\mîna.
Discu]ia continu\ s\ se desf\[oare pe terenul minat al
ideologiei comuniste. Iritat, Dan Zamfirescu îi r\spunde
în num\rul urm\tor lui A. P\unescu într-un lung P.S.,
men]inînd „dialogul” în aceea[i sfer\ minat\ : „Cît prive[te
folosirea cuvîntului dela]iune, s\-l trimitem pe Adrian
P\unescu la dic]ionar ? A-]i exprima în pres\ opinia, sub
semn\tur\, angajîndu-te cu toat\ responsabilitatea [i cu
argumente ce trimit la realit\]i [tiute de toat\ lumea, s\
fie un lucru blamabil ? A discuta în planul politic o ches-
tiune cu implica]ii politice este o necesitate ast\zi […]. Nu
avem deci nimic de retractat […]” (Zamfirescu, 1982b : 4 ;
subl. D.Z.). Bineîn]eles c\ în restul post-scriptum-ului se
completeaz\ doct lacunele din cultura general\ a intrusu-
lui97 . Incidentul – unul dintre multe altele în epoc\ – se
97. Pentru acela[i articol, Alex. {tef\nescu fusese atacat [i de

Artur Silvestri în Flac\ra, îns\ paragraful incriminat se refe-
rea la protocronismul caracterizat ca „enormitate”. Replica
lui Silvestri nu transleaz\ în politic, dar nici nu vizeaz\ o
confruntare de idei/concepte literare ; este un argumentum
ad hominem : „omul [{tef\nescu] nu are de altfel reprezen-
t\ri teoretice elementare ; dar judec\]i mai apropiate de ade-
v\r ?” (Silvestri, 1982a : 21). Ceva mai tîrziu, cvasianonimul
semnatar al rubricii „Breviar” din Luceaf\rul revine asupra
282
încheie, cel pu]in aparent, cu r\spunsul lui Alex. {tef\-

nescu, publicat tot în S\pt\mîna, unde acesta respinge
acuza]iile de natur\ extraliterar\, ar\tîndu-se stupefiat
de modul în care a fost interpretat\ cronologia pe baza
c\reia [i-a desf\[urat evalu\rile critice98 .
Nu este lipsit de interes s\ amintim c\ ostilitatea dintre
Adrian P\unescu [i redac]ia S\pt\mînii (în spe]\, C.V.
Tudor – Dan Zamfirescu fiind, în acest caz, mai degrab\
discu]iei, respingînd ideea lui A. P\unescu, dup\ care artico-

lul lui Alex. {tef\nescu ar fi „doar un text literar” [i consi-
derînd c\ „acest lucru r\mîne de demonstrat” (nu se suge-
reaz\ de c\tre cine [i în ce condi]ii) ; oricum, în opinia lui A.
S., „prin afirma]iile lui, [Alex. {tef\nescu] a creat un subliniat
cadru extraliterar discu]iei, f\r\ a fi singurul articol din presa
noastr\ de acest fel, [i nu este de mirare c\ i se r\spunde
într-un cadru extraliterar [subl. A.S.]” (A[rtur ?]. S[ilvestri ?].,
1982b : 2). Se observ\ pruderia tipic\ jurnali[tilor care ve-
gheau la bunul mers al mecanismului de propagand\ comu-
nist\ : discu]iile sau aluziile care exced\ „cadrul literar” bine
circumscris sînt sanc]ionate imediat [i cu aceea[i moned\
(riscurile r\mînînd de partea celui care ini]iase „abaterea”).
Dac\ A. S. de la „Breviar” este unul [i acela[i cu Artur Silves-
tri, atunci este interesant de remarcat c\, la numai o zi dis-
tan]\ (22 ianuarie 1982 – Flac\ra ; 23 ianuarie 1982 – Lucea-
f\rul), propagandistul î[i nuan]eaz\ pozi]ia fa]\ de Alex. {tef\-
nescu, în care nu mai vede (doar) un adversar al protocronis-
mului, ci ([i) un „confrate” care a f\cut afirma]ii riscante din
punct de vedere politic.
98. „Dac\ autorul interven]iei s-ar fi limitat s\ conteste – fie [i în
termeni violen]i – valabilitatea ideilor sau aprecierilor din
textul semnat de mine, nu a[ fi avut nimic de obiectat. […] De
data aceasta îns\ constat cu stupefac]ie c\ mi se atribuie
afirma]ii care nu exist\ în articolul meu [i inten]ii care, de
asemenea, nu pot fi dovedite. Astfel, în acest articol n-am
f\cut absolut nici o referire la Plenara C.C. al PCR din 3-5
noiembrie 1971. Faptul c\ iau ca punct de reper anul 1971 se
explic\ prin aceea c\ ancheta in]iat\ de Convorbiri literare
283
Alexandra Tomi]\
„interfa]a”) era generat\ de cu totul alte mobiluri decît

patriotismul ori vigilen]a revolu]ionar\. Între P\unescu [i
Tudor se d\dea o lupt\ acerb\ [i uneori subteran\ de
men]inere, respectiv acces în gra]iile cuplului dictatorial.
Sîmburele discordiei st\tea în teama c\ cel\lalt ar putea
s\ creeze la vîrf impresia c\ este mai potrivit pentru rolul
de „Poet Preziden]ial”, cu toate beneficiile decurgînd din
acest statut (vezi Manea, 1997 : 147 sqq.). De altfel, inci-
dentele penibile din vara anului 1985, petrecute la unul
dintre „spectacolele” Cenaclului Flac\ra, [i demiterea lui
A. P\unescu de la conducerea hebdomadarului omonim
aveau s\-l propulseze pe C.V. Tudor într-o pozi]ie privile-
giat\ mai rapid poate decît î[i imaginase.
Aceste preferin]e legate de cadrul în care se desf\[ura
dialogul cultural indic\, în ce îi prive[te pe sus]in\torii
„noii metode critice”, faptul c\ sprijinul primit din partea
autorit\]ilor comuniste nu era doar o specula]ie ranchiu-
noas\. Iat\ cum interpreteaz\ Monica Lovinescu un inci-
dent petrecut în via]a literar\ din prim\vara lui 1981 :
„Strategia de grup este clar\. De fapt, nici o inova]ie, ci
numai o mai mare siguran]\ de sine a clanului, de parc\
s-ar [ti sprijinit temeinic. Un singur semn de întrebare.
Tot în Luceaf\rul, Mihai Ungheanu î[i îng\duie dac\ nu
un atac masiv la romanul lui Dumitru Popescu Pumnul [i
palma, cel pu]in ni[te critici de o virulen]\ neuzitat\ în
presa din România fa]\ de opera unui înalt responsabil de
partid cu ale culturii […]. Cum [i-ar îng\dui Mihai Un-
gheanu astfel de insolen]e, f\r\ o acoperire politic\ ? Între-
barea, ce r\mîne deschis\, prive[te administrarea culturii,
vizeaz\ deceniul opt, iar deceniul opt începe, oricine o [tie, cu

1971. […] Admit c\ p\rerile mele despre fenomenul literar pot
fi considerate discutabile sau contestabile, dar aceasta nu
justific\ în nici un fel faptul c\ Dan Zamfirescu m\ calom-
niaz\ recurgînd la r\st\lm\ciri [i proces de inten]ii” ({tef\-
nescu, 1982 : 11 ; subl. A.{.).
284
adic\ singurul domeniu unde grupul este expert. Deoarece

nu de literatur\ este vorba în toat\ aceast\ campanie, ci
de o strategie spre a-i for]a por]ile [i a-i ocupa posturile”
(Lovinescu, 1981, reluat în 1994a : 206-207).
De altfel, mizele grupului autohtonist deveniser\ cît se
poate de limpezi, antiprotocroni[tilor din ]ar\ le era îns\
exclus\ posibilitatea de a denun]a public motivele unei
asemenea efervescen]e patriotarde. Radio Europa liber\
preia treptat aceast\ sarcin\, monitorizînd [i analizînd –
adesea, foarte plastic – toate extravagan]ele generate de
na]ionalismul adoptat de regim [i de colaboratorii s\i.
Înc\ din 1979, Monica Lovinescu distinge mobilurile ce
alimenteaz\ forfota mediatic\ a noii genera]ii de „patrio]i”.
Foarte receptivi la modific\rile din mediul politic [i intuind
rapid mijloacele sigure de parvenire, ei exploateaz\ eficient
trendul na]ionalismului oficializat. Protocronismul nu este
decît un vehicul cu care, odat\ îmbarca]i, vor ajunge la
]int\. To]i ace[tia compun „clanul celor care, luîndu-[i
model unii pe Eugen Barbu, al]ii pe Adrian P\unescu [i
avînd la dispozi]ie un cartel de reviste literare, încearc\ s\
impun\ vie]ii literare moravuri mo[tenite din vremea stali-
nismului, doar accentul deplasîndu-se de la plec\ciunea
fa]\ de Moscova spre exaltarea lui Ceau[escu, instalat în
filia]ia voievozilor locali. Sub pretext de protocronisme
ad-hoc, ei fac din fidelitatea lor fa]\ de Ceau[escu, pro-
clamat\ cu emfaz\, din na]ionalismul trîmbi]at cu un rost
precis, arme de [antaj fa]\ de scriitori [i de Uniune. […]
Nefiind ale[i în organismele de conducere ale Uniunii, din
motive ce ]in de pu]in\tatea sau chiar lipsa de har, ei nu
puteau s\ nu încerce sabotarea ei prin toate mijloacele [i
cu toate pretextele” (Lovinescu, 1979, reluat în id., 1994a :
107-108). Prin asemenea observa]ii acute, Monica Lovi-
nescu atinge miza esen]ial\ a disputei din jurul protocro-
nismului : accesul prin efrac]ie al autohtoni[tilor la struc-
turile de conducere ale Uniunii Scriitorilor din România.
285
Alexandra Tomi]\
Verdery (1994 : 181-182) noteaz\ c\, în momentul acela,

U.S.R. reprezenta institu]ia care, „în ciuda erod\rii se-
rioase a autorit\]ii [i resurselor ei”, avea dou\ atuuri
incontestabile : mediatorul produc]iei literare interne [i
forul care statua canoanele literare.
În plus, se pare c\ aceast\ organiza]ie se bucura în
epoc\ de un prestigiu mai mare decît cel de]inut de alte
forme de asociere cultural\, din muzic\, teatru, arte plas-
tice (ibid.). Uniunea Scriitorilor beneficia de o surs\ pro-
prie de venituri – Fondul literar –, care asigura o form\
minim\ de confort [i independen]\ financiar\, în condi]iile
crizei economice tot mai profunde, prezent\ inclusiv în
cultur\. Din aceste motive, autoarea consider\ c\ încer-
carea protocroni[tilor de a prelua controlul asupra Uniu-
nii Scriitorilor reprezint\, de fapt, „chestiunea cea mai
important\ exprimat\ prin protocronism” (ibid.). Atacurile
concertate împotriva U.S.R., g\zduite de Suplimentul lite-
rar-artistic al Scînteii tineretului, Luceaf\rul [i S\pt\mîna
c\tre finele anilor ’70 [i pe parcursul anilor ’80 reprezint\
forma vizibil\ a eforturilor depuse de protocroni[ti pentru
a accede la conducerea prestigioasei institu]ii (pentru un
exemplu semnificativ privind strategiile „subterane” de
dislocare a scriitorilor indezirabili prin memorii-denun]
adresate cuplului Ceau[escu, vezi infra, subcapitolul „Ci-
titorul pertinent”). De pild\ S.L.A.S.T. public\, la începutul
anilor ’80, sub titlul „Confesiuni esen]iale”, o serie de
interviuri semnate de Mariana Br\escu. La întreb\ri sînt
invita]i s\ r\spund\ numai scriitorii protocroni[ti – Dan
Zamfirescu, Vasile Veti[anu, Paul Anghel – sau litera]ii
agrea]i de ace[tia : Al. Oprea, Radu Theodoru (Br\escu,
1982a-d ; id., 1983a ; vezi [i Verdery, 1994 : 182-184, pen-
tru mai multe citate comentate din respectiva serie).
Interviul acordat de Radu Theodoru, un autor de ro-
mane istorice pe linia recomandat\ de istoriografia roman-
tic\ ceau[ist\, este ilustrativ pentru modul în care „scriitorii
286
patrio]i” încercau s\ impun\ recept\rii publice o anumit\

imagine a Uniunii Scriitorilor [i mai ales a conducerii aces-
teia. Colocutorul Marianei Br\escu se plînge c\ autorii de
succes – între care se num\r\ [i el – sînt cei care alimen-
teaz\ constant Fondul literar, dar c\ marile sume ce se
adun\ acolo sînt împ\r]ite inechitabil, pentru c\ persoanele
din conducerea Uniunii au decis ca [i scriitorii care public\
pu]in [i în tiraje mici s\ beneficieze de ace[ti bani. Se
creeaz\ astfel posibilitatea unor sinecuri pentru litera]ii
parazitari care, „în loc s\ stea s\ munceasc\, organizeaz\
foarte minu]ios etapele fiec\rei legislaturi”, pentru a asigura
continuitatea în func]ie a acelora care încurajeaz\ „specia
rentierilor”. Cu aceasta se aduce direct în discu]ie repre-
zentativitatea ale[ilor în pozi]iile de decizie ale institu]iei –
aspect foarte vehement disputat de c\tre protocroni[ti.
Scriitorii care nu vor s\ renun]e la privilegiile [i facilit\]ile
astfel ob]inute sînt aceia care promoveaz\ atmosfera de
tensiune [i discordia din mediul cultural autohton. Iat\
motive destule pentru a considera Uniunea Scriitorilor o
organiza]ie anacronic\, necultural\, nereprezentativ\ (vezi,
pentru aceste opinii, Theodoru, în Br\escu, 1982b : 3, 10 ;
cu mici [i nesemnificative excep]ii, discursul anti-U.S.R. al
altor scriitori care se considerau „persecuta]i” de conduce-
rea acesteia con]inea cam acelea[i elemente).
În consecin]\, protocroni[tii, autodesemna]i drept au-
tentici reformatori [i patrio]i, se sim]eau îndrept\]i]i nu
numai s\ critice, ci [i s\ le cear\ autorit\]ilor ([i, indirect,
publicului „sensibilizat” prin astfel de campanii) sprijin în
schimbarea st\rii de lucruri din U.S.R. sau chiar desfiin-
]area institu]iei care nu încurajeaz\ „spiritul patriotic, par-
tinic”. Unul dintre mecanismele de argumentare utilizate
de indigeni[ti pentru discreditarea Uniunii a fost identificat
[i numit de Monica Lovinescu „[antajul grupului” (Lovi-
nescu, 1981, reluat în id., 1994a : 205). Acest tip inedit de
constrîngere autohtonist\ func]ioneaz\, reamintim, în
287
Alexandra Tomi]\
virtutea echival\rii patriotismului cu protocronismul, în

accep]iunea sa l\rgit\ (vezi supra, subcapitolul «Noi» [i «cei-
lal]i»). De[i comentariile acide al Monic\i Lovinescu acoper\
numai zona literar\ a vie]ii culturale române[ti din pe-
rioad\, credem c\ ele pot fi extrapolate în esen]\ la toate
ariile de cultur\ penetrate de indigenism. Încurajînd proto-
cronismul, oficialit\]ile comuniste au generat o contra-
selec]ie valoric\ în mediul cultural (mai ales literar) din
România. Beneficiile au fost de ambele p\r]i : fidelizîndu-[i
o parte din lumea artistico-[tiin]ific\, partidul f\cea un pas
înainte pe calea aservirii intelectualit\]ii, categorie în gene-
ral exigent\ [i imprevizibil\, a[adar – incomod\. La rîndul
lor, intelectualii care au acceptat jocul aveau la dispozi]ie
metode sigure de a-[i atinge ]eluri personale, mai mult sau
mai pu]in pragmatice.
Cititorul pertinent
Existen]a unui public-]int\ competent este un indice al

autorit\]ii culturale, literatura oferind o bun\ ilustrare a
acestei idei. Eforturile protocroniste de a impune propriul
set de reprezent\ri [i de criterii valorice au vizat [i
cî[tigarea/formarea Cititorului pertinent. Voluntarismul
caracteristic retoricii autohtoniste a prelucrat aceste in-
ten]ii, dînd na[tere conceptului de „comand\ social\”, prin
care indigeni[tii semnalau actualitatea problematicii : „E
normal ca societatea s\ intervin\ în actul de decizie al
scriitorului cu preferin]ele sale [sic ! – A.T.]. Noi, aceste
preferin]e le numim comand\ social\” (Anghel, în Lucea-
f\rul, 1977b : 5). Invocarea dirijismului social al actului
literar – [i de cultur\, prin extensie – este doar un alt mod
de a exprima aderen]a la un program impregnat de misio-
narism cultural [i militantism gregar, politic. Imagi-
nea-prototip pe care protocroni[tii o doresc exclusiv în
288
cultura român\ înf\]i[eaz\ intelectualul angajat, militant,

în permanent contact cu realitatea comunist\ [i cu ma-
sele, respingînd individualismul, volutele lirice, fantezia,
umorul. Lucr\torul cu peni]a trebuie s\ reprezinte cu-
reaua de transmisie dintre puterea politic\ [i cititor, r\s-
punzînd solicit\rilor cu îndîrjire [i „cu o gravitate afi[at\”
({tef\nescu, 1981 : 2).
Din textele protocroniste ale epocii se observ\ c\ str\-
daniile de creare a publicului expert presupun nu numai
formarea lui, ci [i recrutarea de cititori ai „taberei ad-
verse”. O strategie eficient\ pentru atragerea acestora
consta în flatarea lectorului : scrierile protocroniste nu se
adreseaz\ oricui, ci unui public exigent [i erudit, racordat
la realit\]ile politico-sociale : „«Cititorul» ? El este acela
care [tie poezie [i istorie, verificînd pîn\ [i cele mai spe-
ciale referin]e, venind cu idei, comentînd f\r\ prejudec\]ile
m\runte, func]ion\re[ti, e o con[tiin]\ politic\ vie, marto-
rul nostru definitiv [i nev\zut” (Silvestri, 1983c : 9).
Silogismul este u[or de reconstruit : lectorul competent
este orientat spre lucr\ri de înalt\ ]inut\ intelectual\ ;
scrierile protocroniste sînt numai de înalt\ ]inut\ intelec-
tual\ ; pentru a fi asimilat publicului expert, cititorul se
va orienta mai ales c\tre texte autohtoniste. Se crea astfel
o aur\ de neoelitarism cultural, extrem de benefic\ pentru
propagandi[tii voala]i ai partidului comunist. Se ad\uga
importantul (în epoc\) atribut de patriotism autentic, pe
care protocroni[tii îl clamau frecvent (vezi [i capitolul „O
idee beligerant\”). Antinomia dintre aceast\ perspectiv\ [i
permanenta critic\ a „elitismului” pe care au exersat-o
indigeni[tii este alta dintre contradic]iile care au minat
discursul lor [i pe care se pare c\ nici nu au remarcat-o.
Oricum, interven]iile protocroniste curente comb\teau
insistent ideea de elitism, în abordarea cultural\ profesat\
de adversari. În opozi]ie cu aceasta, „noua metod\ critic\”
este accesibil\ publicului larg [i caut\ în permanen]\ s\-[i
289
Alexandra Tomi]\
extind\ baza social\ de referin]\, respingînd „[t]eoria

despre cititorul lene[, tîmp, imbecil, incapabil s\ desci-
freze subtilit\]ile literaturii moderne”, pe care o promo-
veaz\ ceilal]i (Ungheanu, în Purcaru, 1986 : 67). Cu aceste
dihotomiz\ri între „eliti[ti” (de regul\, antiprotocroni[tii),
care dispre]uiesc masele, [i „non-eliti[ti” (protocroni[tii),
cei care se afl\ „în mod evident de partea maselor, care
scriu într-o manier\ accesibil\ lor [i profeseaz\ credin]a
în inteligen]a lor”, se reiau mai vechile dispute [i acuze
din perioada proletcultist\ (Verdery, 1994 : 124-125 ; vezi
[i supra, subcapitolul „Protocronismul : elitism sau cul-
tur\ de mas\ ? «Cazul» Norman Manea”).
Critica literar\ e chemat\ s\ consacre originala mixtur\
de profesionalism (primatul esteticului) [i patriotism (im-
perativul etico-social) : „Datoria criticii este s\ încurajeze
numai ceea este talent în aceast\ literatur\ nou\ [i s\ ia
pozi]ie hot\rît\ împotriva scriitorilor care nu au meritoriu
decît inten]iile. {i cu atît mai mult împotriva impostorilor
care contrafac [i inten]iile. Este o datorie profesional\ a
criticii [i este o datorie patriotic\ a ei. Gustul estetic al
publicului este o superioritate na]ional\ [sic ! – A.T.], [i a
feri de sc\dere [i de pervertire gustul poporului t\u este
un act de patriotism” (Garabet Ibr\ileanu, citat în „Raportul
Consiliului Uniunii Scriitorilor”, v. Luceaf\rul, 1977b : 4).
Un astfel de program ambi]ios legitimeaz\ „fermele lu\ri de
pozi]ie” protocroniste împotriva celor care criticau, fie [i
subtil, retorica na]ionalist\ sau doar excesele ei.
În România comunist\, cititorul modal c\ruia i se adre-
sau scriitorii, indiferent de fac]iunea de apartenen]\, era
organizat pe dou\ paliere : birocra]ia aparatului de partid
(inclusiv cenzura, care formal fusese desfiin]at\) [i cititorii
propriu-zi[i. Formarea publicului expert presupune [i „reci-
vilizarea” celui existent, i.e., crearea de competen]e (vezi [i
Verdery, 1994 : 187) prin reedit\ri [i relecturi (note de
subsol, prefe]e, postfe]e ce „decripteaz\” semnifica]ia textu-
lui în direc]ia dorit\ de editor). Verdery (1994 : 189) arat\ c\
290
reedit\rile au meritul de a fi o recuperare mai consistent\ [i

mai conving\toare decît simpla evocare a unor mari nume
culturale. Pe de alt\ parte, [i invoc\rile aveau un anumit
rol : „o demonstra]ie protocronist\ na]ionaliza într-adev\r
capitalul cultural [i o f\cea printr-o ampl\ invocare a unui
nume, legat în acest fel de o filia]ie intelectual\ specific\”.
Cele dou\ strategii serveau substan]ial obiectivul indigenist
de expropriere a autorit\]ii culturale [i a acumul\rilor sim-
bolice din ordinea social\ anterioar\, printr-o „recuperare
activ\” a acestora (ibid. : 191).
Cei care educ\ cititorul competent trebuie la rîndul lor
s\ fie forma]i. Conducerea PCR preia rapid ideea, retrimi-
]înd-o în mediul cultural sub form\ de „indica]ie pre-
]ioas\” : „S\ nu uit\m c\ [i creatorii de azi au nevoie s\ fie
educa]i pentru a se putea ocupa de educarea altora.
Aceasta este o necesitate pentru toate domeniile de activi-
tate” (Ceau[escu, apud H\ulic\, 1976 : 6). Criticii literari,
„poli]i[tii literaturii” (Verdery, 1994 : 195), sînt nemijlocit
viza]i în aceste contexte, din partea lor a[teptîndu-se asu-
marea sarcinii de formatori ai publicului competent (i.e.,
receptiv la reprezent\rile vehiculate de propaganda comu-
nist\). Bineîn]eles, sub directa supraveghere a partidu-
lui-stat, care se simte îndrept\]it s\ intervin\ ori de cîte
ori mediul artistic dep\[e[te limita unui oarecare incon-
formism tolerat de autorit\]i.
Iat\, de exemplu, ce repro[uri [i indica]ii formuleaz\
chiar liderul PCR, în mesajul pe care îl adreseaz\ – semni-
ficativ : prin intermediar, nu personal – Conferin]ei Na]io-
nale a Scriitorilor din 1981 (era un moment tensionat, cînd,
pentru a doua oar\ – prima dat\ incidentul avusese loc în
1977 – , majoritatea membrilor U.S.R. respinsese candida-
tura la pre[edin]ia Uniunii Scriitorilor a unui personaj
impus de partid) : „Critica literar\ nu-[i îndepline[te în sufi-
cient\ m\sur\ rolul ce-i revine în promovarea literaturii de
valoare, în imprimarea unui spirit cu adev\rat revolu]ionar,
291
Alexandra Tomi]\
patriotic în crea]ia artistic\, nu ia pozi]ie ferm\ împotriva

acelor romane, piese de teatru, poezii, care prin con]inutul
lor de idei [i prin forma artistic\, nu corespund cerin]elor
educ\rii [i form\rii omului societ\]ii noastre noi […] În
acela[i timp critica trebuie s\ ia pozi]ie hot\rît\ fa]\ de
ideile [i orient\rile gre[ite din anumite lucr\ri literare, in-
clusiv împotriva tendin]elor de a imita unele «mode» trec\-
toare din alte ]\ri, care n-au nici o contingen]\ cu realit\]ile
noastre, cu specificul na]ional” (Ceau[escu, în S\pt\mîna,
1981 : 3). Dincolo de cli[eele pres\rate ca ingredient în
discursurile lui Ceau[escu, indiferent de împrejurare [i
public, textul las\ s\ se întrevad\ o anume iritare ce per-
sista la vîrful conducerii politice, privind absen]a coeziunii
partinic-ideologice în rîndul litera]ilor, care nu în]elegeau
s\ promoveze in corpore linia na]ionalist\ oficial\.
Poate nu ar fi lipsit de interes s\ reamintim c\ cei mai
mul]i dintre scriitorii protocroni[ti au exploatat în benefi-
ciu propriu susceptibilitatea regimului fa]\ de mediile
literar-artistice [i dorin]a de a le controla cît mai îndea-
proape. Sub pretext c\ duc la îndeplinire misiunea de
formatori ai publicului autohton, ei au denun]at la cel
mai înalt nivel „abaterile” confra]ilor indezirabili (mai ales
ale acelora cu op]iuni antiprotocroniste ferme), mimînd
indignarea [i îngrijorarea fa]\ de presupuse derute ideolo-
gice la care respectivii [i-ar fi supus cititorii. Un bun
exemplu e audien]a acordat\ de Nicolae Ceau[escu la
26 august 1980 scriitorilor care doreau s\-i semnaleze
„situa]ia deosebit de grav\” din literatura român\. Mihai
Ungheanu, Dan Zamfirescu, Paul Anghel, Gheorghe Pitu],
Ion L\ncr\njan, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Teodor
Bal[, Romul Munteanu, Mircea Micu [i al]ii, semnatari ai
unui memoriu adresat secretarului general, îi prezint\ „pe
viu” starea de lucruri insuportabil\ din U.S.R.. Ei se plîng
de nedrept\]ile pe care „o anumit\ parte a criticii” le comite
neîncetat asupra operei [i chiar a persoanei celor mai
292
înzestra]i, mai patrio]i [i mai devota]i scriitori din ]ar\

(fire[te c\ era vorba de autorii memoriului). Tocmai ei nu
se bucur\ de autoritatea meritat\ în conducerea U.S.R.,
a[a cum se întîmpl\ îns\ cu „o categorie de scriitori care
se opun, într-un fel sau altul, liniei politice promovate de
partid în sectoarele de crea]ie, refuz\ sistematic s\ scrie
despre evenimentele politice din ]ar\, s\ se angajeze în
disputa cu ideologia occidental\ [i s\ combat\ propa-
ganda ostil\ a posturilor de radio [i presei str\ine”. Cîteva
dintre numele de pe lista destul de bogat\ pe care peti]io-
narii o pun la dispozi]ia „mult-iubitului conduc\tor” sînt :
Nicolae Manolescu, Mircea Zaciu, Ion Negoi]escu, Eugen
Simion, Dorin Tudoran, Marin Sorescu, Dan De[liu,
Augustin Buzura, {tefan Augustin Doina[, Dan H\ulic\,
Sînziana Pop. Se pare c\ plîngerile ar fi g\sit în]elegere la
destinatar, iar „[c]onducerea superioar\ de partid s-ar fi
convins care sînt scriitorii […] care promoveaz\ spiritul de
partid în Uniunea Scriitorilor, lupt\ pentru imprimarea
specificului na]ional în cultura româneasc\ [i afirmarea
acesteia peste hotare, combat propaganda [i calomniile
postului de radio Europa liber\”. La finalul întîlnirii, zelosul
protocronist Dan Zamfirescu formuleaz\ o propunere haluci-
nant\, exprimîndu-[i „încrederea c\ vor fi primi]i periodic
de tovar\[a Elena Ceau[escu, pe care s\ o informeze cu
principalele probleme [i obiective ale crea]iei”, fiindc\
„este convins c\ domnia sa poate juca un rol important în
cultura româneasc\. Inten]ioneaz\ ca, împreun\ cu scrii-
torii Nichita St\nescu, Eugen Barbu [i Corneliu Vadim
Tudor, s\ o informeze lunar pe tovar\[a Elena Ceau[escu
cu problemele majore curente ale culturii, în general, [i
literaturii, în special” (vezi Tudoran, 1998 : 350-352).
Eforturile depuse de indigeni[ti pentru a dobîndi auto-
ritate cultural\ au avut ca obiectiv atît dislocarea celor care
ocupau pozi]ii privilegiate în cultur\ (prin discreditarea lor),
cît [i cî[tigarea [i fidelizarea unui segment cît mai larg de
293
Alexandra Tomi]\
cititori. Autorii na]ionali[ti [i-au manifestat un mare interes

pentru recrutarea publicului tîn\r [i foarte tîn\r. Poate au
în]eles c\, dat\ fiind „durabilitatea constela]iilor mentale”
(Boia, 1997 : 82), formarea lectorului avizat trebuie s\ în-
ceap\ de timpuriu. Devine astfel explicabil\ aten]ia ar\tat\
de protocroni[ti educ\rii tinerilor în noul context de „valo-
rificare a mo[tenirii culturale”. Ei [i-au justificat eforturile
prin faptul c\ reeditarea „c\r]ilor fundamentale pentru tine-
ret” (Ungheanu, 1982a : 156) [i cultivarea clasicilor99 , inclusiv
în [coal\ (în sensul recuper\rilor protocroniste, bineîn-
]eles), ar contribui la crearea de „judec\]i ferme… concluzii
limpezi, formulate adecvat” (Marcea, 1977 : 2) despre cul-
tura na]ional\ [i destinul ei în lume. S\ ne reamintim [i
diatribele lui C.V. Tudor împotriva manualelor de literatura
român\, care nu elogiau îndeajuns geniul [i creativitatea
autohton\, în care tîn\ra genera]ie trebuia s\ se încread\
de foarte devreme. M\sura în care strategiile formative
indigeniste au dat roade ne-o arat\ stereotipurile na]io-
naliste înc\ prezente în România postdecembrist\.
De partea cealalt\, adversarii indigenismului sesizeaz\
riscurile [i limitele noii politici editoriale. Mizînd pe
99. „Cultivarea clasicilor prilejuie[te descoperirea valorilor dura-

bile, de care tineretul are atîta nevoie. Frecventîndu-i pe cla-
sici, cititorul tîn\r dobînde[te repere sigure, în stare s\-l fe-
reasc\ de ademenirile «modelor», care bîntuie via]a social\,
insinuîndu-se lesne [i în literatur\ [i punînd la grea încercare
puterea de discernere a frumosului autentic” (Toh\neanu,
apud Zamfirescu, 1977c : 3). Citatul pe care Dan Zamfirescu
îl preia din Toh\neanu indic\ o strategie formativ\ care, de[i
aici e mai vag formulat\, pare s\ aib\ nobile finalit\]i. Aceasta
îns\ doar la o analiz\ decontextualizat\, pentru c\ Zamfirescu
î[i propune s\ „ilustreze” oportunitatea protocronismului în
raport cu sincronismul lovinescian (care ar respinge sau mini-
maliza „cultivarea clasicilor”), precum [i valen]ele educative
pe termen lung ale conceptului lansat de Edgar Papu.
294
cî[tigarea publicului competent, prin reedit\ri [i prelu\ri

critice, protocronismul alimenteaz\, de fapt, un „proces
st\ruitor de infantilizare a cititorilor” (Lovinescu, 1978,
reluat în 1994a : 19). Acestora li se refuz\ accesul direct la
operele fundamentale ale culturii române, în schimb li se
ofer\ pasta regurgitat\ a textelor cenzurate, îmbog\]ite cu
note de subsol, prefe]e [i postfe]e „decriptante” – pe scurt,
„edi]iile cro[etate” (Lovinescu, 1994a : 20). Lectorul infan-
tilizat – [i ne(re)cunoscînd mizele reale ale jocului – va
sus]ine, prin preferin]ele sale culturale, eforturile de apro-
priere a acumul\rilor simbolice anterioare [i de stabilire a
unor filia]ii intelectuale fictive. El va participa, indirect, la
atingerea mizei centrale : noua ordine cultural\, edificat\
în t\cerea – impus\/autoasumat\ – a adev\ra]ilor scriitori.
295
Alexandra Tomi]\
8. Ecouri postdecembriste
Pu]inii autori care cerceteaz\ protocronismul românesc

(Verdery, 1994 ; Manolescu, 1999 ; Mih\ilescu, 2002 ;
Martin, 2002-2003) se opresc cu analiza la momentul
decembrie 1989, sugerînd prin aceasta c\ dispari]ia
„genialului cîrmaci” ar fi atras, inevitabil, amu]irea corului
indigenist. De[i înlocuite de cu totul alte dezbateri pe
„scena mare” a culturii române[ti, ideea lansat\ de Edgar
Papu [i eflorescen]ele ei patriotarde subzist\ totu[i, ba î[i
p\streaz\ chiar un anumit public, dezorientat [i nostalgic.
În general îns\, termenul [i derivatele lui cap\t\ conota]ii
depreciative, intens politizate. Ele indic\ tendin]a de a
asimila protocronismul cu infecta mixtur\ ideologic\ din
ultimii ani ai regimului Ceau[escu.
În aceast\ parte a demersului nostru, urm\rim evo-
lu]ia postdecembrist\ a conceptului care f\cuse o nespe-
rat\ carier\ în perioada na]ionalismului oficializat. Foca-
lizarea perioadei de la începutul anilor ’90 arat\ c\ pr\-
bu[irea dictaturii nu a adus cu sine dispari]ia puseelor
indigeniste (cel mai bine exprimate în publica]ii de tip
România Mare sau, mai tîrziu, Tricolorul). Din ele lipse[te
îns\ fervoarea protocronist\ ini]ial\, ce etala nenum\rate
acte de pionierat românesc în [tiin]a [i literatura lumii [i
construia glorioase filia]ii. În retorica autohtonist\ a ulti-
milor 15-17 ani, reg\sim doar o parte dintre mitologemele
de odinioar\ ; ele sînt condimentate cu mitul recuperat al
patriei primejduite, care îmbrac\ de-acum forma
296
conspira]ionismului, mult mai larg r\spîndit în zonele

periferice ale discursului public100 .
Produc]iile protocroniste „pursînge” dispar din textele de
dup\ ’89. Volumele semnate de Dan Zamfirescu, Paul An-
ghel, Ilie B\descu, Edgar Papu, Mihai Ungheanu [.a., ap\-
rute în aceast\ perioad\, sînt fie reedit\ri ale unor c\r]i [i
articole din anii anteriori (cazul lui Dan Zamfirescu), fie
studii r\mase în manuscris [i tip\rite ulterior (de pild\,
Edgar Papu, Paul Anghel). Aceste scrieri nu aduc noi apli-
ca]ii ale conceptului, nu mai relev\ precursorate autoh-
tone101 . În cel mai bun caz, unele dintre ele sînt încerc\ri de
a reevalua ideea de prioritate cultural\, scuturînd-o de
abera]iile ceau[iste (vezi infra, acest capitol, observa]iile
privind Dic]ionarul de sociologie din 1993, cu Ilie B\descu
printre autori).
100. Pentru o analiz\ cu instrumentar sociologic, facem trimi-

tere la studiul lui George Voicu privitor la „cultura conspira-
]iei” în România de dup\ 1989. Textele „conspira]ioniste” co-
mentate de autor fac parte, la fel ca [i cele autohtoniste, din
categoria produc]iilor paraliterare sau a unei „stridente porno-
grafii politice” (Voicu, 2000 : 16). În aceast\ zon\ a „ariergardei
culturale” îi reg\sim, f\r\ surprize, pe cî]iva dintre fo[tii proto-
croni[ti : Ilie B\descu, Ion Coja, Corneliu Vadim Tudor, Dan
Zamfirescu.
101. Avem în vedere pionierate precum cele prezentate deja în
capitolul „O istorie glorioas\”. „Contribu]iile” teoretice proli-
ferate pe seama ideii lui E. Papu au degenerat treptat, e[uînd
într-o lamentabil\ produc]ie paraliterar\. Amintim aici volume
de Dan Zamfirescu, Fenomenul Caritas sau mîntuirea români-
lor prin ei în[i[i (Bucure[ti, Editura Roza Vînturilor, 1993), [i
Artur Silvestri, Semne [i pece]i. {apte lec]ii despre «originism»
(Bucure[ti, Editura Carpathia Press, 2005), ori Cuvinte pentru
urma[i : «modele» [i «exemple» pentru Omul Român. O «carte de
înv\]\tur\» conceput\ [i îngrijit\ de Artur Silvestri (Bucure[ti,
Editura Carpathia Press, 2005). Ele exalt\ o românitate ances-
tral\, difuz\, mistic\, superioar\ altor civiliza]ii – dar nu mai
297
Alexandra Tomi]\
Resurec]ia na]ionalismului
Ap\rut\ în vara anului 1990, sub conducerea lui Eugen

Barbu [i a lui C.V. Tudor, revista România Mare preia
[tafeta de la defunctele S\pt\mîna [i Luceaf\rul. În pagi-
nile noii publica]ii pot fi reg\si]i cei mai g\l\gio[i autohto-
ni[ti ai deceniilor opt-nou\ : Corneliu Vadim Tudor, Eu-
gen Barbu, Dan Zamfirescu, Mihai Ungheanu, Paul An-
ghel, Dumitru B\l\e], Edgar Papu, Ion L\ncr\njan, Doru
Popovici [.a. Dintre ei, doar cel care lansase conceptul
mai public\ articole de elogiere a pionieratelor române[ti
(totu[i, nici m\car el nu mai folose[te termenul de „proto-
cronism” cu larghe]ea de odinioar\). Restul interven]iilor
indigeniste se dizolv\ în isteria polifonic\ antimaghiar\,
antisemit\, antieuropenist\ a ziarului.
Articolele publicate de Edgar Papu în România Mare,
între 1990 [i 1992, sînt relu\ri ale unor opinii din propriile
sale lucr\ri precedente (Din clasicii no[tri, 1977 ; Motive
literare române[ti, 1983 etc.) sau din textele care i-au
ap\rut în Tribuna României, Luceaf\rul, Manuscriptum [i
altele. E vorba de reflec]ii encomiastice asupra lui Mihai
Eminescu, Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri, R\du-
lescu-Motru, Neagoe Basarab (vezi Papu, 1990a : 4,
1990b : 1, 1991a : 4, 1991b : 4, 1991d : 4) sau, mai ab-
stract, cuget\ri despre „eternitatea limbii române”, croma-
tica indigen\ special\ („albul [i albastrul românesc”) ori
harul terapeutic popular (id., 1990d : 4, 1991e : 4, 1991f :
au nimic în comun cu protocronismul teoretizat de E. Papu.

Probabil c\ mentorul nu ar fi prizat astfel de crea]ii –, [i cu atît
mai pu]in le-ar fi gustat propaganda comunist\. Pe de alt\
parte, existen]a lor nu sugereaz\ neap\rat o „tr\dare” a tezei
originare, cît mai ales sterilitatea ei [i, paradoxal, imensul ei
capital de elaborare diletant\. Protocronismul a fost un concept
rapid epuizabil care, f\r\ s\ stimuleze produc]ii valoroase, a
atras incredibil de mul]i veleitari din zona literar-artistic\.
298
4, 1991g : 4). Pe lîng\ asemenea contribu]ii „erudite” (me-

nite, probabil, s\ confere un aer distins-academic [ovinis-
mului promovat de revista-gazd\), comparatistul a avut [i
cîteva ie[iri în decor, trecute sub t\cere de cei mai mul]i
comentatori. Ne vom referi la ele pu]in mai jos.
Odat\ pierdut interesul pentru definirea precursora-
telor autohtone, mizele încrîncen\rii na]ionaliste sufer\
[i ele importante schimb\ri : cei mai mul]i dintre fo[tii
actori ideologici se lanseaz\ în cariera politic\ pe care
[i-o doriser\ poate înc\ din epoca „marilor împliniri”
ceau[iste. Un caz interesant îl reprezint\ poetul na]io-
nalist Ion Gheorghe, trecut cu arme [i bagaje în grupul
tracologilor deopotriv\ amatori [i radicali102 (vezi scri-
soarea deschis\ postat\ pe internet în 2006, adresat\
„Pre[edintelui CNSAS”[ ? !], în care se cer imperativ „o
Instan]\ [i o Sentin]\ [sic ! – A.T.] pentru a[ezarea sub
regim de protec]ie de Patrimoniu Cultural a peste una
mie statuete cu documentarea aferent\”, care ar reda
„Poporului Român [sic ! – A.T.] con[tiin]a valorii de sine
pe temeliile de piatr\ [i scrieri ale celei mai vechi civili-
za]ii a planetei” ; în contextul acelora[i elucubra]ii, majo-
ritatea ex-indigeni[tilor este denun]at\ ca tr\d\toare a
102. Mircea Babe[, profesor la Facultatea de Istorie a Univer-

sit\]ii Bucure[ti, ofer\ un foarte documentat comentariu
critic asupra enormit\]ilor vehiculate cu aplomb de tracologii
neprofesioni[ti de tipul I.C. Dr\gan, Ion Gheorghe, A. Deac,
P. Tonciulescu, Napoleon S\vescu, G.D. Iscru [.a., care pre-
iau literatura ne[tiin]ific\ proliferat\ sub geniul tutelar al
lui Nicolae Densusianu (vezi Babe[, 2001). Pe de alt\ parte,
trebuie precizat c\ enciclopedia on-line Wikipedia re]ine la
articolul despre protocronism o defini]ie incorect\, echiva-
lîndu-l cu „dacismul” sau „tracomania” [i ignorînd, în conse-
cin]\, cele mai importante nume de protocroni[ti (Edgar
Papu nu este nici m\car amintit în calitate de autor al terme-
nului). Omisiunea este cu atît mai ciudat\, cu cît autorul
vocii face trimiteri docte inclusiv la studiul lui K. Verdery.
299
Alexandra Tomi]\
„idealurilor protocronismului”, în favoarea carierei poli-

tice postdecembriste – Gheorghe, 2006).
Din vechile strategii ale grupului, pu]ine mai r\mîn
func]ionale. Ele transpar îndeosebi din articolele publicate
în România Mare de fo[tii protocroni[ti. S\ re]inem obse-
sia de aderen]\ „organic\” la grup, norme [i valori proprii,
precum [i (re)formularea a[a-ziselor profesiuni de cre-
din]\, în termenii (nu [i în spiritul) noilor exigen]e cultu-
rale. Prima este mai vizibil\ la începutul anilor ’90, dup\
care devine tot mai palid\, pe m\sur\ ce grupul se disi-
peaz\, prin decesul sau reorientarea profesional\ a „mem-
brilor fondatori”.
Cele cîteva strategii de imagine la care se mai apeleaz\ ar
fi : recompensele reciproce (premii, recenzii laudative, simple
referin]e elogioase), def\imarea agresiv\ a adversarilor
(„nepatrio]ii”, „tr\d\torii de neam”, „diletan]ii” sînt, nominal,
cam aceia[i), preten]ia de grup omogen [i reprezentativ.
Odinioar\, vocalizele de acest fel aveau un limpede ]el de
intimidare a competitorilor, cu prezen]e oricum firave în
publica]iile vremii. De aceast\ dat\, scopul pare s\ fie acela
de a frîna marginalizarea tot mai accentuat\ a retoricii
autohtoniste, în noul context al deschiderii spre Occident.
Un prim semnal îl d\ cvasianonimul Alcibiade, de la
prosp\t înfiin]ata tribun\ a jandarmilor protocroni[ti.
Într-un text din iulie 1990, el vitupereaz\ împotriva noului
val de scriitori care se afirm\ în spa]iul literar degrevat de
na]ionalism [i dezideologizat. Pretextul comentariilor îl con-
stituie faptul c\, în Suplimentul ziarului Tineretul liber,
Cristian Tudor Popescu îl descrisese pe Mircea C\rt\rescu
drept „cea mai complex\ personalitate a literaturii române
actuale”. Amestecînd registrele, cronicarul României Mari
se arat\ dezgustat c\ tocmai „un scribete plin de catarame
[i l\n]uguri muiere[ti, pe care îl duci cu un magnet ca
ursu-n zgard\” (Alcibiade [sic ! – A.T.], 1990 : 2), a ajuns s\
fie considerat unul dintre litera]ii cei mai promi]\tori. Irita-
300
rea comentatorului v\de[te nu atît o real\ inten]ie de a

contesta noile valori literare, cît temerea c\ epoca scriiturii
patriotarde a apus, c\ valoarea în cultur\ nu mai este dat\
de etnic, ci de criteriul estetic [i de corelatele acestuia. Sub
pretextul c\ ap\r\ o întreag\ genera]ie de creatori valoro[i,
el cau]ioneaz\ rapid autorii ceau[i[ti, inserînd aparent la
întîmplare doi-trei scriitori autentici printre ei : „Iat\ cum a
ajuns [Mircea C\rt\rescu] o personalitate mai complex\
decît Edgar Papu, Paul Everac, Ion L\ncr\njan, F\nu[
Neagu, Titus Popovici, Ioan Alexandru, Zoe Dumi-
trescu-Bu[ulenga, Ioana Postelnicu, Constan]a Buzea,
Radu Theodoru, Ion Dodu B\lan, Alexandru Balaci, Petru
Rezu[, Anton Dumitriu, Adrian P\unescu, Eugen Simion,
Mihai Ungheanu [i chiar Marin Sorescu” (ibid.).
Al\turi de asemenea îndoielnice exerci]ii retorice, fo[tii
zelatori ai regimului comunist practic\ în continuare poli-
tica închis\ a elogiilor [i recompenselor (premiilor) adre-
sate exclusiv membrilor grupului. E un reflex mai vechi al
preten]iei de a de]ine deopotriv\ monopolul judec\]ii critice
[i tezaurul de talente artistice. Aproape f\r\ excep]ie,
scriitorii pe care îi premiaz\ noua gazet\ a lui Eugen Barbu
[i C.V. Tudor sînt nume pe care le g\seam la loc de cinste
în Luceaf\rul (predecembrist) [i S\pt\mîna. De pild\, în
1991, lui Edgar Papu i se decerneaz\ „Premiul Na]ional al
revistei România Mare” „pentru întreaga activitate depus\
în slujba culturii române” [i mai ales pentru faptul c\ „[l]a
ora la care atî]ia slujitori ai culturii române [i atî]ia intelec-
tuali, pretin[i de elit\, au întors c\tre noi o fa]\ hidoas\ [i
au ilustrat ceea ce se nume[te f\]\rnicia [i iezuitismul
periculosului sentiment al elitismului, domnul profesor a
r\mas un creator foarte modest, un f\uritor de [coal\
româneasc\, un diamant la lumina c\ruia s-au [lefuit
alte diamante” (Tudor, în România Mare, 1991a : 8). În
elogiile vorbitorului sun\ limba de lemn a propagandei
neoproletcultiste : se condamn\ „periculosul sentiment al
301
Alexandra Tomi]\
elitismului” (de care se f\cuser\ probabil vinova]i autori

precum Norman Manea, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Mano-
lescu [i al]ii), fiind apreciat în schimb conformismul unei
personalit\]i care a girat false valori [i ierarhii culturale.
În anul urm\tor, laurea]ii publica]iei sînt, între al]ii,
Dan Zamfirescu, „un scriitor genial”, „de o rectitudine mo-
ral\ extraordinar\”, [i Mihai Ungheanu care, în fosta sa
calitate de redactor-[ef adjunct la Luceaf\rul, i-ar fi infuzat
acestuia „o doz\ de mare curaj cet\]enesc”, transformîn-
du-l într-un „paznic de far [într-o perioad\ în care] amor-
]ise vigilen]a na]ional\ [sic ! – A.T.]” (Tudor, în România
Mare, 1992a : 10).
Edgar Papu, la rîndul lui, î[i exerseaz\ condeiul critic
pe scrierile unor autori precum Corneliu Vadim Tudor,
Eugen Barbu sau Paul Anghel. Carte româneasc\ de înv\-
]\tur\ – o reeditare a scandaloaselor texte lirice publicate
par]ial de C.V. Tudor sub titlul Saturnalii, în anii ’80 –
apare în 1990 cu prefa]a fierbinte a lui E. Papu. Comenta-
torul, entuziasmat de „patriotismul” [i „barocul involt
înflorit” al versurilor, compar\ impreca]iile bardului na]io-
nalist cu cele argheziene. Dar creatorul interbelic îi pare
chiar devansat, pentru c\ „[î]n Miori]a lui Corneliu Vadim
Tudor […] blestemele se situeaz\ într-un perfect acord
tonal cu revolta poetului, revolt\, la rîndul ei, cu o adres\
precis\ […] Expresie vie a zilelor noastre, crea]ia poetic\ a
lui Corneliu Vadim Tudor se leag\ indisolubil [i de o
masiv\ permanen]\, sau chiar perenitate, a poporului ro-
mân” (Papu, 1990c : 7). Al]i autori controversa]i au parte de
aprecieri sau evoc\ri la fel de cordiale. Într-o analiz\
retrospectiv\ a literaturii autohtone din ceau[ism, fostul
mentor îi re]ine ca figuri reprezentative numai pe Eugen
Barbu [i Paul Anghel. Se pare c\ amîndurora le-a priit
protocronismul, fiindc\ E. Papu îi elogiaz\ tocmai pentru
precursoratele pe care le deslu[e[te în opera lor. În enor-
mul ciclu Z\pezile de-acum un veac, Anghel ar fi fost primul
302
care, în plin\ dictatur\, a prezentat laudativ epoca regelui

Carol I103 . Cu romanul S\pt\mîna nebunilor de E. Barbu,
„[e]ste pentru prima dat\ cînd, în literatura român\, se
p\trunde pîn\ în cea mai vie [i mai misterioas\ esen]\ a
unei Vene]ii mortuare [sic ! – subl. A.T.]” (Papu, 1990e : 4).
Perpetuarea acestui sistem de recompense simbolice
reciproce are, probabil, [i scopul de a justifica un anume
tip de autovictimizare în raport cu ceilal]i. De[i membrii
sînt competen]i, talenta]i – grupul îi recunoa[te [i îi r\s-
pl\te[te –, valoarea lor nu este totu[i validat\ în exterior.
„Explica]iile” furnizate sînt cel pu]in la fel de simpliste [i
fictive – dac\ nu de-a dreptul delirante – precum cele
anterioare lui ’89. În bun\ tradi]ie protocronist\, criticilor
[i scriitorilor din afara grupului li se repro[eaz\ agresiv [i
insistent marginalizarea/persecu]ia la care „creatorii pa-
trio]i” continu\ s\ fie supu[i. Bun\oar\, Edgar Papu este
deplîns de Mihai Ungheanu pentru c\ nu a fost admis în
Academia Român\, gest care ar fi putut repara o mare
nedreptate104 (Ungheanu, 1992d : 13). La fel, excluderea
103. Celelalte acte de pionierat pe care comentatorul le-a des-

coperit în romanul-fluviu sînt atît de abscons formulate,
încît probabil c\ nici destinatarul elogiilor nu s-a bucurat de
ele – decît dup\ vreun exerci]iu hermeneutic : „[Paul Anghel]
introduce, pentru prima dat\ [sic ! – A.T.] la noi, un fenomen
care se cerea mai demult înregistrat, [i anume participarea
cosmic\ [i a naturii – cu muta]iile respective – la istoria
uman\”, sau : „în loc ca istoria s\ furnizeze materia prim\
romanului istoric, acum aceast\ materie prim\ se vede ofe-
rit\ de romanul istoric istoriei” (Papu, 1990e : 4).
104. „Explica]ia” furnizat\ de M. Ungheanu este o prelungire
a obsesiei de „complot cultural” împotriva protocronismului
[i a celui care a lansat „patrioticul” concept. În scenariul
descris de fostul redactor-[ef adjunct al Luceaf\rului, singu-
rele vinovate de perpetuarea acestor injusti]ii dup\ 1989 ar
fi Uniunea Scriitorilor [i Academia Român\ (institu]ie oricum
compromis\ prin imposturi precum cea a Elenei Ceau[escu,
303
Alexandra Tomi]\
lui Eugen Barbu din USR a generat o violent\ campanie

de def\imare a institu]iei [i de demontare a acuza]iilor de
plagiat (de exemplu, L\ncr\njan, 1990a-c ; Ulmeanu,
1990 : 8 ; Moldovan, 1990 : 8 ; Tudor, 1990 ; 1, 3 ; Coja,
1990 : 5 ; B\l\e], 1990a-d ; Ungheanu, 1991a : 11 ; vezi [i
supra, Pe cîmpul de lupt\).
Obsesia apartenen]ei organice la un grup cu mesaj o
reg\sim în forma declara]iilor bombastice. Ele congratu-
leaz\ pretinsul „spirit patriotic” revitalizat prin publica]ia
(ulterior funda]ia [i partidul) România Mare. Revista sub a
c\rei p\l\rie se regrupeaz\ protocroni[tii este de o rar\
agresivitate, chiar [i în peisajul publicistic atît de diver-
sificat al anilor ’90.
dar iritatul semnatar ignor\ aspectul). Ambele ar fi continuat

politica de discriminare a intelectualilor ata[a]i valorilor na-
]ionale, recompensînd, în schimb, „con[tiin]ele tr\d\toare”.
În filipica amintit\, una dintre „con[tiin]ele tr\d\toare” ar fi
chiar {tefan Augustin Doina[, care l-ar fi denigrat pe Emi-
nescu însu[i (Ungheanu atinge astfel sensibilitatea publicu-
lui „eminescofil”, educat s\ reac]ioneze foarte intransigent
fa]\ de profanatorii mitului cultural). În schimb „Edgar Papu
a scris o carte despre «Poezia lui Eminescu». Edgar Papu,
coleg de genera]ie cu Mircea Eliade, cu Constantin Noica, cu
Emil Cioran, cu Eugen Ionescu, este unul din cei mai pro-
funzi anali[ti ai poeziei eminesciene. Edgar Papu, ast\zi în
vîrst\ de 84 de ani, nu l-a def\imat pe Eminescu. Era deci o
concluzie fireasc\ pentru ocupan]ii de institu]ii […] c\ Edgar
Papu nu are ce c\uta în Academia Român\. Un savant cre-
dincios valorilor culturale [i spirituale ale poporului român
nu are ce c\uta în Academia Român\, unde e preferat detrac-
torul lui Eminescu, {tefan Augustin Doina[” etc. (Ungheanu,
1992d : 13). Miza articolului are o b\taie mai lung\ : sub
pretextul „scandaloasei marginaliz\ri” a mentorului, M. Un-
gheanu caut\ s\ recondi]ioneze protocronismul [i, amintind
mai vechi r\fuieli, s\-i atace înc\ o dat\ pe adversarii acestei
idei, „fie ei kominterni[ti sadea, fie snobi erija]i în autorit\]i
culturale” (ibid.).
304
Grupul pretinde în continuare c\ de]ine monopolul

moral-etic, nu numai estetic : to]i ceilal]i ar fi intru[i,
diletan]i, tr\d\tori. Publica]ia ce preia opiniile membrilor
dore[te s\ ob]in\ credibilitate prin acelea[i mici trucuri
retorice care alt\dat\ serveau revistele-fanion ale proto-
cronismului. Perspectiva inversat\ [i argumentul mul]imii
sînt dou\ dintre cele mai vizibile. Na]ionalismul ei ignar [i
revan[ard este pentru colaboratori „un stindard [i un
simbol, poate nu numai pentru cultura toat\, ci pentru
întregul popor român” (Papu, 1991a : 9). Condeierii se simt
cople[i]i de admira]ie [i mîndrie c\ hebdomadarul
„mo[tene[te vitalitatea revistei S\pt\mîna” [i pretind, nici
mai mult nici mai pu]in, c\ prin asemenea dezolant reper
s-ar fi stabilit „cu autoritate noi ierarhii morale” (Papu,
1991h : 1). Gazeta ar fi – cum altfel – un „exemplu de pur\
moral\ româneasc\” (Papu, în România Mare, 1992b : 9),
„o victorie a bunului-sim] [i a galeriei populare” (Un-
gheanu, ibid.), ba chiar „revista care a salvat neamul de la
dezastrul sufletesc programat” (Zamfirescu, ibid.).
Din militantismul de odinioar\ persist\ iluzia unui vag
cod de onoare al membrilor105, invocarea monoman\ a
patriei primejduite [i a intelectualilor patrio]i chema]i s\
o apere. Cum am remarcat, protocronismul, în în]elesul
s\u originar de „precursorat literar sau [tiin]ific”, dispare
din retorica grupului. Iat\ probabil una dintre consecin-
]ele tîrzii pe care le-a avut diluarea semnifica]iei ini]iale
105. „Noi, cei care colabor\m la aceast\ revist\, ar trebui s\

facem mai mult decît ce am f\cut pîn\ acum, adic\ a[a cum
cei care conduc aceast\ revist\ au avut un risc mare [i
au f\cut un act mare, patriotic [i cultural, noi, cei care
colabor\m, ar trebui cel pu]in s\ ne perfec]ion\m aceast\
colaborare, s\ tindem s\ fim demni de aceast\ mare reu[it\
a culturii române[ti [i a patriotismului nostru în aceste
momente, care este România Mare” [sic ! – A.T.] (Papu,
1991a : 9).
305
Alexandra Tomi]\
printr-un amalgam de „contribu]ii” teoretice, datorit\

c\rora a sus]ine ideea lui E. Papu a ajuns s\ fie echivalent
cu „a-]i ar\ta dragostea de neam”. Na]ionali[tii postceau-
[i[ti nu mai glorific\ geniul autohton exprimat în acte de
pionierat cultural. Ei î[i manifest\ patriotismul – cel pu]in
acesta este mesajul univoc al interven]iilor – prin „denun-
]area” gesturilor [i inten]iilor r\uvoitoare la adresa popo-
rului român. Dincolo de anumite beneficii de imagine
(fiindc\ retorica de acest gen are înc\ un public-]int\ fidel),
este posibil ca floridul delir de persecu]ie s\ ascund\
efortul de a (re)legitima autohtonismul [i a-l adapta la
noua situa]ie a României.
O alt\ strategie const\ în reformularea profesiunilor de
credin]\. Ea este pus\ în slujba purific\rii protocronis-
mului de ideologemele ceau[iste [i consacr\rii acestuia ca
ipotez\ cultural\ viabil\. Este poate un mod de a cere
cau]iunea public\ pentru faptul de a fi f\cut pactul cu
diavolul neostalinist (de[i ulterior C. V. Tudor, Adrian
P\unescu [i Dan Zamfirescu vor renun]a s\ mai afi[eze
false regrete, abordînd în schimb registrul cinic al afirma-
]iilor de genul „am colaborat cu Securitatea din patrio-
tism” sau „am crezut sincer în Nicolae Ceau[escu” – vezi,
de exemplu, Zamfirescu, în Vlad, 1999).
Unii împing mistificarea pîn\ la a transforma autohto-
nismul într-un curent cultural disident, pe care regimul
comunist l-ar fi tolerat aparent, dar c\ruia de fapt i-a
prigonit corifeii (de exemplu, Ungheanu, 1992b-c ; id.,
1992d : 13 ; România Mare, 1992d : 8-11 ; Zamfirescu,
2002 : 14 ; id., 2003 : 5). Un etern protagonist se plînge, la
cî]iva ani de la c\derea regimului ceau[ist, de „constanta
marginalizare” la care ar fi fost fost supus dup\ 1980 de
autorit\]ile comuniste, datorit\ op]iunilor lui culturale
(Zamfirescu, 2002 : 14). Aceast\ afirma]ie este contrazis\
de prezen]a editorial\ abundent\, chiar [i dup\ 1980, în
revistele Luceaf\rul, Suplimentul Literar-artistic al Scînteii
306
tineretului, S\pt\mîna etc. (vezi [i referin]ele din lucrarea

de fa]\), unde contribuia cu texte protocroniste sau înt\-
rea puncte de vedere oficiale (vezi, de pild\, articolul „Un
ctitor al m\re]iei române[ti în istoria universal\”, ap\rut
în Luceaf\rul, 1986, [i care, al\turi de interven]ii asem\-
n\toare semnate de Mihai Ungheanu, Artur Silvestri, Du-
mitru B\l\e], F\nu[ Neagu [i al]ii, se constituie într-o
pledoarie ampl\ pentru rebotezarea cu noul nume de „Mir-
cea cel Mare” a domnitorului, în acord cu decizia parti-
dului de a aniversa 600 de ani de la urcarea pe tron a
personajului istoric106 ). În fond este greu de crezut c\
regimul ar fi persecutat un autor ale c\rui articole [i c\r]i
106. Iat\ un alt exemplu de cosmetizare a istoriei na]ionale, cu

mijlocirea istoriografilor Puterii (vezi, pentru „exerci]ii” simi-
lare ale istoriografiei partinice, Verdery, 1994 : 205-248). Cum
era de a[teptat, botezul de partid [i de stat a declan[at o
adev\rat\ isterie publicistic\. Un an mai tîrziu, în 1987, la
Editura Academiei Române a ap\rut volumul aniversar Marele
Mircea Voievod, coordonat de Ion P\troiu, care, al\turi de alte
texte comandate, [i „pe baz\ de noi izvoare de o valoare
documentar\ indiscutabil\”, ref\cea imaginea domnitorului,
transformîndu-l într-un „înving\tor total” la Rovine. Protocro-
ni[tii au pledat atît pentru ajustarea recept\rii publice a
evenimentelor istorice, cît [i pentru impunerea noii titulaturi
a voievodului (vezi, de exemplu, Zamfirescu, 1986a : 1, 6 ;
Zamfirescu, 1986b : 1, 7 ; Silvestri, 1986b : 1, 8). Majoritatea
autohtoni[tilor care au sus]inut noua posteritate a voievodu-
lui erau litera]i, nu istorici, îns\ momentul era oportun pentru
ca ei s\-[i semnaleze din nou loialitatea. Unii au g\sit în
„noile izvoare documentare” chiar material pentru uzul teoriei
indigeniste. Dan Zamfirescu lanseaz\ de exemplu, în 1989,
ideea c\ Mihai Eminescu ar fi anticipat concluziile recentelor
studii istorice asupra lui Mircea cel B\trîn, „înving\torul total
de la Rovine” –, poetul meritînd astfel atributul de „cel mai
mare istoric al românilor”, deoarece a fost primul care a intuit
ce s-a petrecut în mod real pe acel cîmp de b\t\lie (Zamfi-
rescu, 1989, reluat în id., 2003 : 168-169, vol. II).
307
Alexandra Tomi]\
(e.g., Un om pentru istorie, Bucure[ti, Ed. Eminescu, 1985)

con]ineau ditirambi la adresa genialit\]ii lui N. Ceau[escu,
pe linia deschis\ de C. V. Tudor sau Adrian P\unescu. Ba
se pare c\ Dan Zamfirescu ar fi fost chiar unul dintre
publici[tii care, dup\ 1971, au lansat sintagma „Epoca
Nicolae Ceau[escu” (cf. B\l\e], 1985 : 1).
Unii publici[ti zglobii de azi simuleaz\ c\ fac distinc]ia
între „protocronismul de partid [i de stat”, respectiv „pro-
tocronismul pur”, din laboratorul profesorului Papu (St\-
nescu, 2006 : 2). Spre a salva ce se mai poate din teoria
precursoratelor române[ti al]ii aleg varianta conspira]io-
nist\ : „…încercarea repetat\ de a se face din ideea lansat\
de regretatul [i marele Edgar Papu expresia ideologiei
oficiale, iar din a[a-numi]ii «protocroni[ti» un fel de gard\
pretorian\ a numitei ideologii nu este decît o mistificare
practicat\ cu bun\-[tiin]\ [i care mizeaz\ pe imposibi-
litatea audierii celeilalte p\r]i” (Zamfirescu, 2002 : 15-16).
În pestri]ele str\danii de relansare a discursului na]io-
nalist la începutul anilor ’90, reg\sim un Edgar Papu mai
derutat ca niciodat\. Cînd nu rememoreaz\ nostalgic rea-
liz\rile culturale ale ceau[ismului107 , fostul mentor al
genera]iei de patrio]i agita]i emite reflec]ii amatoriste –
dar în spiritul revistei-gazd\ – cu privire la „locul întîiet\]ii
istorice” a românilor sau ungurilor din Ardeal. Acest din
urm\ prilej pare nimerit pentru o mini-pledoarie în favoa-
rea protocronismului (dup\ modelul mai vechilor trageri
la tem\) : „Noi nici adev\rul adev\rat privind fenomenul
românesc nu voim s\-l cunoa[tem [i nici m\car s\ auzim
de el. Sub acest aspect, unul din mobilele care ar stimula
o eventual\ pierdere a noastr\ într-un eventual proces cu
ungurii poate fi negre[it ostilitatea româneasc\ fa]\ de
107. „[În epoca lui N. Ceau[escu] a fost un elan excep]ional pen-

tru cercetarea [tiin]ific\ [i publicarea tuturor clasicilor [i
umanisticii române[ti. […] A fost o ofensiv\ impetuoas\ a
clasicilor no[tri din toate timpurile” (Papu, 1990c : 4).
308
protocronismul tot românesc. Am încercat, totu[i, s\ lupt

din r\sputeri împotriva unei asemenea tendin]e dezas-
truoase. Iar în momentul de fa]\ o ridic\m de pe planul
unei preocup\ri culturale în perspectiva unei mari lupte
na]ionale” (1991i : 7). Trecînd peste voluntarismul desuet
al afirma]iilor („mare lupt\ na]ional\”), s\ observ\m c\ E.
Papu omite detaliul c\ ideea lui a slujit mai ales politicul,
nu cultura, [i tocmai aceast\ servitute a compromis-o.
Chiar dac\ produc]iile protocroniste efective dispar în
epoca postdecembrist\, încerc\rile de salvare a concep-
tului persist\. Ele îmbrac\ forma unor discrete [i persua-
sive opera]ii de cosmetizare, dezvoltate pe dou\ direc]ii :
inocentarea mentorului (vezi supra, Un Amerigo Vespucci în
cultura român\) [i replantarea termenului în domeniul li-
teraturii, în domeniul sociologiei sau în oricare domeniu.
Exemplul cel mai bun pentru aceast\ din urm\ situa]ie ni-l
ofer\ Dic]ionarul de sociologie ap\rut în 1993, sub coor-
donarea lui Laz\r Vl\sceanu [i C\t\lin Zamfir, avîndu-l
printre colaboratori pe fostul protocronist Ilie B\descu.
Articolele dedicate protocronismului [i sincronismului sînt
elaborate – deloc întîmpl\tor – chiar de acesta. Înc\ de la
prima vedere balan]a pare s\ încline în favoarea ideii lui
Edgar Papu : vocea consacrat\ ei este mult mai substan-
]ial\ cantitativ [i bibliografic decît cea despre teza lovi-
nescian\. Chiar [i stilistic abordarea este diferit\. Prezen-
tarea sincronismului este descriptiv-neutr\ – un ton de
altfel potrivit pentru acest gen de lucr\ri –, cu vagi accente
de minimalizare (prin citarea exclusiv\ a unor opinii foarte
critice) sau de „completare” a ideii originare (vezi Vl\sceanu
& Zamfir, 1993). Protocronismul, în schimb, beneficiaz\ de
un subtil arsenal argumentativ : referin]ele numeroase sînt
dublate de sugestii semantice ascunse în expresii precum
„Solomon Marcus descoper\ protocronii române[ti senza-
]ionale”, „Edgar Papu a dovedit c\”, „concep]ia protocro-
nist\ a profesorului Edgar Papu a fost prima delimitare
309
Alexandra Tomi]\
serioas\ de paradigma determinismului materialist”,

„Edgar Papu aduce dovezi c\”, „protocronismul stabile[te
importan]a...” [.a.m.d. (ibid. ; subl. A.T.). Multitudinea ter-
menilor constatativi, obiectivan]i, reaminte[te mai vechea
obsesie a retoricii indigeniste de a se impune ca metod\
[tiin]ific\ inclusiv prin preten]ia c\ studiaz\ riguros un
fenomen real. Termenul beneficiaz\ [i de rata[area unor
semnifica]ii care nu au aproape nimic în comun cu formu-
l\rile mentorului. Deducem inten]ia de a-l revalorifica în
alt domeniu decît cel de origine (literar), pentru a salva un
nucleu tare al teoriei.
Reac]iile de respingere a protocronismului au fost izo-
late [i dup\ 1989. Fire[te, motivele au fost cu totul altele,
poate cel mai evident fiind acela al eforturilor de a „rea[eza”
literatura autohton\ în matca din care o smulsese elanul
comunist. În afara cîtorva analize sobre [i ample, venite din
partea unor ter]i (Verdery, 1994, Mih\ilescu, 2002, Martin,
2002-2003) sau a reac]iilor izolate la readucerea în discu]ie
a protocronismului [i a creatorului s\u108 , scriitorii români
nu s-au ar\tat prea dornici s\-[i ia revan[a pentru cele
108. Vezi, de pild\, comentariile lui Laszlo Alexandru pe margi-

nea volumului de interviuri antologate de Ilie Rad [i Gra]ian
Cormo[ (Laszlo, 2006b : 9, 10). Polemistului clujean i-au
r\spuns, din perspective diferite, dar cu argumente asem\-
n\toare, C. St\nescu (pledoaria despre cele dou\ tipuri de
protocronism, amintit\ de noi anterior) [i Gra]ian Cormo[.
Acesta din urm\ invoc\, previzibil, „anexarea succesiv\ a lui
Edgar Papu [i a teoriei sale strict literare la ideologia na]iona-
list\”, respectiv „închiderea perspectivei comparatistului [i
cantonarea lui la problematica «fenomenului românesc»”,
prin colabor\rile la revista România Mare (Cormo[, 2006 :
23). Laszlo Alexandru a revenit cu noi explica]ii legate de
protocronism [i figura lui E. Papu, dar [i cu observa]ii pri-
vind trecutul de gazetar propagandist la Scînteia al lui C.
St\nescu (Laszlo, 2006d : 10), precum [i lipsa de profesio-
nalism a lui G. Cormo[ (Laszlo, 2006c : 9).
310
aproape dou\ decenii în care le fusese drastic limitat

dreptul la opinie. Din Jurnalul Monic\i Lovinescu ]inut între
anii 1990 [i 1993 lipsesc referin]ele la ideea lui E. Papu
(chiar [i la acesta), iar na]ionali[tii atît de indige[ti alt\dat\
sînt aminti]i doar în treac\t109.
Interven]iile con[tiin]elor literare de azi se reduc la
afirma]ii concise pe subiect, dar [i foarte t\ioase, din care
transpare aversiunea lor, dar [i un fel de lehamite de a
re[apa vechile controverse prin argumenta]ii stufoase. De
pild\ în 1996, directorul României literare emite dou\
opinii tran[ante cu privire la protocronism : c\ acesta a
fost „fermentul ideologiei totalitare” (Manolescu, 1996 : 1)
[i „o escrocherie intelectual\” (Manolescu, 1996, apud
Zamfirescu, 2002 : 15, not\ de subsol). Trei ani mai tîrziu,
într-o conferin]\ sus]inut\ la Cluj, vorbitorul evoc\ deser-
viciile aduse de aceast\ teorie diletant\ : „[p]rotocronismul
a omorît bucuria lecturii, valorile, a distrus ierarhiile [i a
luat înc\ o dat\ criticilor [i celor care iubesc literatura
obiectul de admira]ie, obiectul de fericire, esteticul, fru-
mosul” (Manolescu, 1999 : 21).
109. Un mic comentariu se refer\ la declara]ia lui Dan Zamfi-

rescu, „sînt filolog [i securist, dou\ calit\]i care cer precizie”,
ap\rut\ în prim\vara anului 1993 în Adev\rul : „Recunoa[-
tere destul de rar\ pentru a deveni aproape «simpatic\». Îl
b\nuiesc c\ adaug\ la ce-a f\cut spre a se face mai intere-
sant”. O alt\ noti]\ cu privire la acela[i : „Printre persoanele
venind cu flori [i felicit\ri dup\ dezbatere [...] apare [i Dan
Zamfirescu. – Eu sînt autorul Înv\]\turilor lui Neagoe. Îi
replic : – Ce p\cat mare c\ n-a]i r\mas la ele. Recunoa[te : –
Da, am mai f\cut [i eu cîte unele. Dar dvs. sînte]i sublimi. {i
ce v-am ascultat ! Iar\[i replic : – Dar v-am atacat tot timpul.
– Ce are a face, r\spunde dezarmant, tot sublimi era]i. V[irgil
Ierunca] îmi spune c\ a repetat scenariul [i în fa]a lui. (E
drept c\ acum mai mul]i ani îi scrisese cît îl admir\ [i c-ar
putea s\ devin\ un nou B\lcescu dac-ar colabora cu… Ceau-
[escu !)” (Lovinescu, 1993, reluat în id., 2003 : 350, 370).
311
Alexandra Tomi]\
Gheorghe Grigurcu, într-un articol recent, descrie pro-

teismul conceptului lansat în anii ’70, care a evoluat (sau
involuat) de la texte de factur\ elementar\ la eseuri erudite
ori gratuit-autohtoniste : „protocronismul nu se opre[te la
atari texte, am zice «clasice», prin elementara lor factur\
[romanele Delirul, de Marin Preda, respectiv Podul de ghea]\,
de D. R. Popescu – nota A.T.]. El se prelunge[te în texturi
amestecate, în specula]ii preten]ioase, într-o atmosfer\ tul-
bure în care e mai greu s\-i întrez\rim punctele originare [i
s\-i dibuim resorturile. Un insidios proteism ajunge a-i
masca obîr[iile [i func]ionalitatea. Nu mai e vorba, s\ recu-
noa[tem, de gestul cu inser]ie istoric\ al sus]inerii unui
despot [i al e[afodajului s\u propagandistic, ci de un fel de
protocronism gratuit, de un protocronism în sine, devenit
reflex. Mai curînd decît un mesaj tenden]ios, e m\rturia
unei con[tiin]e într-un anume fel configurate, al unei menta-
lit\]i cu un set de reac]ii intrinseci” (Grigurcu, 2006 : 12).
În cu totul alt\ cheie continu\ dezbaterea în jurul rela-
]iilor dintre filosofia lui Constantin Noica [i excesele indi-
geniste din anii ’70 [i mai ales ’80 ai secolului trecut.
Episoadele intitulate „A fost Noica un «guru» al ceau[is-
mului ?”110, respectiv „Noica [i Securitatea” (vezi supra,
Anex\ri sau adeziuni ? Eliade [i Noica) indic\ faptul c\
110. Interoga]ia este de fapt subtitlul dat de redac]ia revistei 22

unuia dintre episoadele serialului „Cultura român\ între
comunism [i na]ionalism”, publicat aici de Mircea Martin
(2002-2003). Rezum\m schimbul de replici purtat timp de
aproape un an (2003-2004), pentru a se vedea cum contro-
versele au mers dup\ principiul „bulg\relui de z\pad\”, dar
au [i semnalat existen]a unor puncte de tensiune în recepta-
rea postum\ a lui Noica. Autorul serialului încerca s\ demon-
streze c\ marginalitatea filosofului de la P\ltini[ a fost real\,
deopotriv\ autoasumat\ [i impus\ de regim (Martin, 2003c).
Totu[i, aluzia concentrat\ în aceste cîteva cuvinte a deranjat
atît de mult, încît în num\rul urm\tor s\pt\mînalul publica
protestul lui G. Liiceanu, dar [i o replic\ apar]inînd Gabrielei
312
postumitatea filosofului de la P\ltini[ constituie, în sine, o

miz\ cultural\ mult mai important\ decît elucubra]iile
na]ionalist-conspira]ioniste ale protocroni[tilor.
Raportul Comisiei Preziden]iale pentru Analiza Dicta-
turii Comuniste din România consacr\ protocronismul ca
formul\ prin care regimul comunist a încercat s\ se sal-
veze f\cînd apel la mai vechi sensibilit\]i [i topoi din
imaginarul colectiv autohton. Documentul constat\ c\,
prin elabor\rile ei ulterioare, ideea lansat\ de Edgar Papu
Adame[teanu. Revoltat c\ publica]ia a ales un „titlu care

vinde o revist\”, G. Liiceanu scrie : „La ad\postul unui aseme-
nea gen de titluri po]i terfeli lini[tit imaginea cuiva, f\r\ s\ ai
de dat vreodat\ socoteal\. [...] Sintagma «guru al ceau[is-
mului» reprezint\ o gaf\ cultural\” (Liiceanu, 2003). Gabriela
Adame[teanu r\spunde c\ asupra lui Noica persist\ multe
semne de întrebare [i c\ nu revista 22 ar fi prima care le-a
pus în discu]ie (Adame[teanu, 2003 ; autoarea se referea la
eseul lui Adrian Marino, publicat în 1992, pe care l-am deta-
liat supra, vezi Anex\ri sau adeziuni ? Eliade [i Noica). Gheor-
ghe Grigurcu publica de asemeni la Ia[i, în Convorbiri literare,
un amplu eseu despre Noica (reluat par]ial de 22), în care
eviden]ia punctele de convergen]\ dintre Noica [i na]ionalis-
mul oficializat : „Ilustrat nu doar printr-un autohtonism ce
rima cu propaganda na]ional-comunismului (de[i, s\ recu-
noa[tem, situat la alt\ altitudine, dar oare în\l]imea specula-
]iei nu semnifica în cele din urm\ un cî[tig pentru propa-
gand\ ?), ci [i printr-un militantism cel pu]in oral în favoarea
dictatorului, prin încerc\rile de racolare a unora din membrii
marcan]i ai diasporei, acesta din urm\ a constituit negre[it o
penibil\ r\t\cire a lui Noica, indiferent de l\muririle mai mult
ori mai pu]in ocolitoare ce i s-ar acorda” (Grigurcu, 2003). În
discu]ie intr\ Cristian B\dili]\, al c\rui text din 22 se ia la
trînt\ cu detractorii lui Noica, dintr-o perspectiv\ pretins
neutr\ : „[C]ei care au ales resemnarea [i compromisul, cola-
bora]ionismul pasiv de ast\zi, cei care tr\iesc în România
neocomunist\ nu au dreptul s\-l încol]easc\ nici m\car pe
Sadoveanu” (B\dili]\, 2003). Lui îi r\spund Andrei Cornea
313
Alexandra Tomi]\
a contribuit la exacerbarea tendin]elor xenofobe : „Înainte

de toate, aceast\ ideologie a speculat înclina]iile na]iona-
liste, a exploatat [i a cultivat prejudec\]ile antimaghiare
[i antisemite, s-a folosit de resentimentele antiruse[ti
adânc înr\d\cinate [i a încurajat încerc\rile absurde me-
nite s\ demonstreze superioritatea româneasc\ asupra
lumii occidentale în anumite domenii ale [tiin]ei [i culturii
(temele a[a-numitului protocronism românesc). R\mîne
înc\ de stabilit dac\ aceste campanii stridente au fost
provocate de un nem\rturisit complex de inferioritate sau
de nostalgia pentru trecutele vîn\tori jdanoviste de vr\ji-
toare împotriva «cosmopoli]ilor dezr\d\cina]i (adic\ a
evreilor)»” (Raportul..., 2006 : 86, capitolul I).
(2003), Gheorghe Grigurcu (2004a ; acesta îi replic\, separat,

[i lui A. Cornea – vezi Grigurcu, 2004b), Laszlo Alexandru
(2003, reluat în id., 2005 : 42-47). În cursul anului 2004, ca
avanpremier\ la un volum propriu, Andrei Cornea reia în
cheie encomiastic\ discu]ia asupra modelului noician, suge-
rînd c\ {coala de la P\ltini[ a fost o „lume pe dos”, ca replic\
înalt-cultural\ la mizeria dictaturii (Cornea, 2004a). Gh. Gri-
gurcu îl contrazice : „e «pe dos» [i conceptul de «rezisten]\» la
regim, ilustrat, chipurile, de P\ltini[. Ce soi de «rezisten]\» ?
[...] n-am fi în m\sur\ decît a recunoa[te o evaziune, o închi-
dere a ochilor [i o astupare a urechilor fa]\ de peisajul tot mai
sumbru al «epocii de aur»” (Grigurcu, 2004c). Cu alte cuvinte,
„Dezbaterea continu\”. Replica lui A. Cornea e atît de beli-
coas\ [i personal\ (Cornea, 2004b), încît Gh. Grigurcu îi con-
sacr\ al treilea articol, în care arat\ din nou de ce consider\
c\ problema raporturilor dintre Noica [i regimul Ceau[escu
nu a fost înc\ tran[at\ (Grigurcu, 2004d).
314
Epilog
Revolu]ia anticomunist\ din decembrie 1989 le-a oferit,

în mod nea[teptat, „repara]ii” m\noase agen]ilor de frunte
ai protocronismului. O scurt\ – [i, desigur, lacunar\ –
trecere în revist\ a traiectoriei lor socio-profesionale nu ne
pare cîtu[i de pu]in lipsit\ de interes.
ILIE B|DESCU. Profesor universitar doctor, Catedra de

Sociologie, Facultatea de Sociologie [i Asisten]\ Social\.
Conduc\tor de doctorat în sociologie, din anul 1995.
Membru în Consiliul {tiin]ific al Institutului Na]ional pen-
tru Studiul Totalitarismului din cadrul Academiei Ro-
mâne. Pre[edintele Comisiei de specialitate din Universi-
tatea Bucure[ti pentru confirmarea titlurilor de Doctor [i
a calit\]ii de I.O.S.U.D. (2006), din cadrul Consiliului
Na]ional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor [i Certifica-
telor. Stagii universitare în str\in\tate : bursier IREX în
SUA (cercet\ri la Arhiva Phillip Mosley a Universit\]ii din
Illinois [i la Departamentul de Antropologie al Universi-
t\]ii Massachusetts-Amherst) ; Bursier Fullbright la Cen-
trul Fernand Braudel, Binghamton (1990) ; Cercetare ar-
hive – Arhiva „Ph. Mosley” Illinois [i Columbia University ;
Studii la Centrul Fernand Braudel asupra contextului
cultural [i lingvistic al traducerii lucr\rii „Sistemul mon-
dial modern”, de Immanuel Wallerstein.
ION COJA. În legislatura 1992-1996, senator de Con-

stan]a al Partidului Democrat Agrar din România. Confe-
315
Alexandra Tomi]\
ren]iar doctor la Catedra de Limba Român\, Facultatea de

Litere, Universitatea Bucure[ti.
EDGAR PAPU. Decedat în 1993. Membru post-mortem

al Academiei Române (2006).
CORNELIU VADIM TUDOR. Pre[edintele Partidului Ro-

mânia Mare [i al Funda]iei umaniste „România Mare”. În
legislatura 1992-1996, senator de Bucure[ti, Secretar al
Senatului României. În legislatura 1996-2000, senator de
Bucure[ti, membru al Comisiei de Politic\ Extern\ a
Senatului României. În legislatura 2004-2008, senator,
vicepre[edinte al Biroului Permanent al Senatului, membru
în Comisia pentru ap\rare, ordine public\ [i siguran]\
na]ional\, membru titular al Delega]iei Parlamentului Ro-
mâniei la Adunarea Parlamentar\ a Consiliului Europei.
ARTUR SILVESTRI. Pre[edintele Patronatului Imobiliar

Român. Director General al grupului S.G.A. România –
Institutul de Consultan]\ Imobiliar\ [i profesor în gestiune
imobiliar\ [i expertiz\ de patrimoniu la Universitatea Inter-
na]ional\ Francofon\ (U.F.I.) din Bruxelles. (Conform unei
reviste satirice bucure[tene, nu exist\ în realitate nici Uni-
versitatea Interna]ional\ Francofon\ din Bruxelles [i nici
titlul de profesor în cadrul acestei institu]ii. Ba nu exist\
nici chiar Artur Silvestri – un pseudonim campestru pentru
Gabriel Tîrn\cop. Vezi Academia Ca]avencu, 2006 : 16 ;
Manneken Pipi [sic ! – A.T.], 2006 : 19.)
MIHAI UNGHEANU. Secretar de stat în Ministerul Cul-

turii (1993-1996). În legislatura 2000-2004, senator PRM
de Arge[. În legislatura 2004-2008, senator PRM de Arge[,
secretar al Biroului Permanent al Senatului.
DAN ZAMFIRESCU. Profesor universitar doctor, Facul-

tatea de Teologie-Litere, Universitatea Valahia, Târgovi[te.
316
Cîteva concluzii
Interesul constant fa]\ de studierea comunismului din

România confer\ un cert caracter de actualitate demer-
sului nostru. Scopul lucr\rii de fa]\ nu a fost de a epuiza
tema protocronismului românesc, întrucît fenomenul poate
fi cercetat dintr-o multitudine de perspective – sociologic\,
istoriografic\, antropologic\, politologic\, a mitologiei
comuniste, pentru a enumera doar cîteva. Noi am optat
pentru o abordare din perspectiva mitologiei comunismului
românesc, o ni[\ de studiu ini]iat\ [i dezvoltat\ de Lucian
Boia. Resursele bibliografice utilizate aici pot fi exploatate
în direc]ia amplific\rii succesive a studiului. Ni s-a p\rut
extrem de ofertant\ constatarea f\cut\ de Lucian Boia, c\
a[a-numitul comunism real a rezultat din hibridarea trun-
chiului social cu o mitologie fecund\ (Boia, 2005 : 220).
Na]ionalismul ceau[ist a mizat pe ideea cu cele mai serioase
[anse de a fi acceptat\ [i metabolizat\ de imaginarul colec-
tiv : Na]iunea, unul dintre marile mituri ale epocii moderne
(Boia, 1999 : 5).
Abordarea protocronismului românesc din perspectiva
istoriei ideilor este un demers cu mari [anse de a deveni
comprehensibil [i substan]ial dac\ se face via imaginar
colectiv, i.e. mitologie comunist\. Persisten]a constela]iilor
mentale create de comunism în con[tiin]a colectiv\
româneasc\ poate fi explicat\ ([i) prin faptul c\ aceast\
ideologie, ca orice „alc\tuire” ideatic\ subsumabil\ viziu-
nii marxist-leniniste despre lume, a exploatat intens ima-
ginarul colectiv. Protocronismul, mai ales în faza sa „ma-
317
Alexandra Tomi]\
tur\”, doctrinar\, a recurs la acela[i mecanism de imple-

mentare în con[tiin]a public\ ; prin retorica autohtonist\,
istoria eroic\ [i valorile na]ionale au fost tot mai mult
invocate [i hiperbolizate.
În studiul nostru am utilizat numeroase referin]e din
scrierile de sub umbrela indigenismului pentru a ne sus-
]ine ideea c\ protocronismul a fost unul dintre avatarurile
mitologiei na]ionaliste a epocii Ceau[escu, la care regimul
a recurs pentru a dobîndi o aur\ de legitimitate, în con-
textul crizei evidente a societ\]ii [i a absen]ei solu]iilor pe
care ideologia le-ar fi putut oferi. Am tratat ideea din punc-
tul de vedere al istoriei [i manifest\rilor ei în plan cultural,
al actorilor care au luat parte la exprimarea ei în spa]iul
public [i al mizelor implicate, care motiveaz\ excesele unora
dintre participan]i. Am încercat de asemenea s\ ar\t\m c\,
fiind preluat de discursul na]ionalist oficial, protocronismul
– care nu a ap\rut o dat\ cu era ceau[ist\ – a fost [i un
vehicul utilizat de numeroase persoane din mediul cultural
românesc pentru a accede la beneficii [i privilegii pe care
altfel nu le-ar fi putut ob]ine, din varii motive. „B\t\lia”
protocroni[ti / antiprotocroni[ti a fost o confruntare cu
mize diferite pentru combatan]i [i cu for]e inegal distribuite.
Cî[tig\torii s-au anun]at totu[i prematur : protocronismul,
concept „revolu]ionar” pentru cultura român\ [i cu
implica]ii soteriologice pentru întreaga umanitate a c\zut
în desuetudine o dat\ cu dizolvarea contextului ceau[ist [i
a ra]iunilor care l-au f\cut posibil.
Aspectele analizate indic\ eforturile autohtoni[tilor de
a construi o perspectiv\ [tiin]ific\ aparent fundamentat\,
capabil\ s\ schimbe soarta culturii române [i, prin exten-
sie, a întregii umanit\]i. Tocmai implicarea atîtor intelec-
tuali – dintre care unii de cert\ valoare – a f\cut ca ideea
indigenist\ s\ aib\ o amploare f\r\ precedent [i s\ polari-
zeze lumea cultural\ din ]ar\ [i din diaspora româneasc\,
generînd tensiuni [i conflicte ce pot fi înc\ decelate.
318
Discu]ia despre protocronism este o excelent\ ilustrare

a modului în care prezen]a politicului în cultur\ a avut ca
efect politizarea ei sau „atragerea produc]iei culturale în
sfera valorilor de întrebuin]are controlate de aparat” (Ver-
dery, 1994 : 194). Am dorit s\ ar\t\m modul în care, pene-
trînd cultura, politicul a reu[it s\ deturneze [i s\ altereze
sensul [i valorile acesteia. În baza faptelor examinate pu-
tem conchide, cu toat\ senin\tatea, c\ protocronismul,
chiar în faza sa doctrinar\, matur\, nu a fost niciodat\ mai
mult decît o idee fals\ care, aruncat\ pe un sol politic
prielnic, a încol]it rapid [i s-a dezvoltat haotic. Ciulinii [i
m\r\cinii s\i au sugrumat calea regal\ a culturii române.
319
Alexandra Tomi]\
320
Bibliografie
I. C\r]i :
ANGHEL, PAUL (1975), Nou\ arhiv\ sentimental\, Bucure[ti,

Editura Eminescu.
ANGHEL, PAUL (2002), O istorie posibil\ a literaturii române.
Modelul magic, Timi[oara, Editura Avgvsta.
BALMU{, PAVEL (2004, selec]ie de), Plagiatul la români,
prefa]\ de Dan C. Mih\ilescu, Chi[in\u, Editura Arc.
B|DESCU, ILIE (2003), Sincronism european [i cultur\ critic\
româneasc\, Cluj-Napoca, Editura Dacia.
BHOSE, AMITA (1978), Eminescu [i India, Ia[i, Editura Juni-
mea, Col. Eminesciana.
BOIA, LUCIAN (1997), Istorie [i mit în con[tiin]a româneasc\,
Bucure[ti, Editura Humanitas, Col. Istorie.
BOIA, LUCIAN (1998, sub direc]ia), Miturile comunismului
românesc, Bucure[ti, Editura Nemira, Col. Societatea
politic\.
BOIA, LUCIAN (1999), Dou\ secole de mitologie na]ional\,
Bucure[ti, Editura Humanitas, Col. Istorie.
BOIA, LUCIAN (2000), Pentru o istorie a imaginarului, Bucu-
re[ti, Editura Humanitas, Col. Teoria istoriei.
BOIA, LUCIAN (2005), Mitologia [tiin]ific\ a comunismului,
edi]ia a II-a, Bucure[ti, Editura Humanitas, Col. Istorie.
BUCUR, N., ST|NESCU I. GH., MACOVESCU, M. (1966), Din
istoria electricit\]ii, Bucure[ti, Editura {tiin]ific\.
321
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
CONSTANTINESCU, I. (1974), Caragiale [i începuturile tea-

trului modern, Bucure[ti, Editura Minerva.
CONSTANTINESCU, I. (1975), Mo[tenirea modernilor. Eseuri
de literatur\ comparat\, Ia[i, Editura Junimea.
DELETANT, DENNIS (2006), România sub regimul comunist,
edi]ia a doua rev\zut\, editor Romulus Rusan, în româ-
ne[te de Delia R\zdolescu, Bucure[ti, Editura Funda]iei
Academia Civic\.
DINCULESCU, CONSTANTIN (1954), De la roata morii la
turbin\, Bucure[ti, Editura Tehnic\, Colec]ia Societ\]ii
pentru R\spîndirea {tiin]ei [i Culturii.
DOBRESCU, ALEXANDRU (1979), Foiletoane, Bucure[ti,
Editura Cartea Româneasc\.
DUMITRIU, ANTON (1975), Istoria logicii, edi]ia a doua rev\-
zut\ [i ad\ugit\, Bucure[ti, Editura Didactic\ [i Peda-
gogic\.
DU}U, ALEXANDRU (1978), Cultura român\ în civiliza]ia
european\ modern\, Bucure[ti, Editura Minerva.
ELVIN, B. (1967), Modernitatea clasicului I. L. Caragiale,
Bucure[ti, Editura pentru Literatur\.
GASTER, MOZES (1983), Literatura popular\ român\, edi]ia
a doua, edi]ie, prefa]\ [i note de Mircea Anghelescu,
Bucure[ti, Editura Minerva.
GHEORGHIU, CONSTANTIN C. (1979), Inven]ii [i priorit\]i
române[ti în avia]ie, Bucure[ti, Editura Albatros.
GHEORGHIU, CONSTANTIN C. (1980), Zborul spre infinit.
Pagini din istoria aeronauticii, Cluj-Napoca, Editura Dacia.
GHEORGHIU, EMIL (1967), Pagini din trecutul farmaciei ro-
mâne[ti, Bucure[ti, Editura Medical\.
GHIDEANU, TUDOR (1987), Anamnesis sau Treptele adu-
cerii-aminte, Ia[i, Editura Junimea, Col. Humanitas.
GIRARDET, RAOUL (2003), Na]ionalisme [i na]iune, tradu-
cere de Patricia Enea, prefa]\ de Al. Zub, Ia[i, Institutul
European.
322
O istorie Bibliografie
„glorioas\”
GIURESCU, CONSTANTIN C. (1973), Contribu]ii la istoria

[tiin]ei [i tehnicii române[ti în secolele XV-începutul seco-
lului XIX, Bucure[ti, Editura {tiin]ific\.
GRIGURCU, GHEORGHE (1981a), Critici români de azi, Bu-
cure[ti, Editura Cartea Româneasc\.
GRIGURCU, GHEORGHE (1983), Între critici, Cluj-Napoca,
Editura Dacia.
GRIGURCU, GHEORGHE (1997), E. Lovinescu între conti-
nuatori [i uzurpatori, Bucure[ti, Editura Jurnalul literar,
Col. Critica.
GRIGURCU, GHEORGHE ; LASZLO, ALEXANDRU ; PECICAN,
OVIDIU (2004), Vorbind. Dialog în trei, Cluj-Napoca, Edi-
tura Limes.
GUDJU, ION ; IACOBESCU, GHEORGHE ; STOIKA, RADU ;
UCRAIN, CONSTANTIN ; MOCANU, I. VASILE (1966), Aripi
române[ti. Contribu]ii la istoricul aeronauticii, Bucure[ti,
Editura Militar\.
IERUNCA, VIRGIL (1993), Subiect [i predicat, Bucure[ti,
Editura Humanitas.
IERUNCA, VIRGIL (1994), Dimpotriv\. Polemici, Bucure[ti,
Editura Humanitas.
IFTIMOVICI, RADU (1977), Crea]ie româneasc\ în biologia
universal\, Bucure[ti, Editura Albatros, Col. Sinteze
Lyceum.
IORGA, NICOLAE (1988), Istoria literaturii române[ti. Introdu-
cere sintetic\ (dup\ note stenografice ale unui curs), post-
fa]\ [i note de Mihai Ungheanu, Bucure[ti, Editura Mi-
nerva, Col. Arcade.
IORGULESCU, MIRCEA (1981), Critic\ [i angajare, Bucu-
re[ti, Editura Eminescu.
Înv\]\turile lui Neagoe Basarab c\tre fiul s\u Teodosie (1984),
text ales [i stabilit de Florica Moisil [i Dan Zamfirescu,
traducerea originalului slavon de G. Mih\il\, repere istorico-
-literare alc\tuite în redac]ie de Andrei Rusu, Bucure[ti,
Editura Minerva.
323
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
LAIGNEL-LAVASTINE, ALEXANDRA (1998), Filozofie [i na]io-

nalism. Paradoxul Noica, traducere din francez\ de Ema-
noil Marcu, Bucure[ti, Editura Humanitas.
LASZLO, ALEXANDRU (1999), Orient Expres, polemici,
Cluj-Napoca, Editura Dacia, Col. Alternative.
LASZLO, ALEXANDRU (2003), Criticul literar Nicolae Mano-
lescu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, Col. Universitaria.
LASZLO ALEXANDRU (2005), Toate pînzele sus !, polemici,
Cluj-Napoca, Editura Grinta.
LIICEANU, GABRIEL (1983), Jurnalul de la P\ltini[, Bucu-
re[ti, Editura Cartea Româneasc\.
LIICEANU, GABRIEL (1996, editat de), Epistolar, edi]ia a doua
rev\zut\ [i ad\ugit\, Bucure[ti, Editura Humanitas.
LOVINESCU, EUGEN (1997), Istoria civiliza]iei române mo-
derne, edi]ie [i studiu introductiv de Z. Ornea, Bucure[ti,
Editura Minerva, Col. C\r]i fundamentale ale culturii
române.
LOVINESCU, MONICA (1994a), Posteritatea contemporan\.
Unde scurte III, Bucure[ti, Editura Humanitas, Col. Me-
morii / Jurnale.
LOVINESCU, MONICA (1994b), Est-Etice. Unde scurte IV,
Bucure[ti, Editura Humanitas, Col. Memorii / Jurnale.
LOVINESCU, MONICA (2001), La Apa Vavilonului / 2.
1960-1980, Bucure[ti, Editura Humanitas, Col. Memorii
/ Jurnale / Convorbiri.
LOVINESCU, MONICA (2003), Jurnal 1990-1993, Bucure[ti,
Editura Humanitas, Col. Memorii / Jurnale / Convorbiri.
MAGHIAR, NICOLAE ; OLTEANU, {TEFAN (1970), Din istoria
mineritului în România, Bucure[ti, Editura {tiin]ific\.
MANEA, NORMAN (1997), Despre clovni : dictatorul [i artistul,
Cluj-Napoca, Editura Biblioteca Apostrof.
MANOLESCU, NICOLAE (2001), Literatura român\ postbe-
lic\. Lista lui Manolescu. Critica. Eseul, Bra[ov, Editura
Aula, Col. Canon.
324
„glorioas\”
MARCEA, POMPILIU (1975), Na]ional [i universal, studiu

introductiv [i antologie de Pompiliu Marcea, Bucure[ti,
Editura Eminescu.
MARCUS, SOLOMON (1975), Din gîndirea matematic\ româ-
neasc\, Bucure[ti, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\.
MARCUS, SOLOMON (1989), Inven]ie [i descoperire. Eseuri,
Bucure[ti, Editura Cartea Româneasc\.
MARINO, ADRIAN (1996), Politic\ [i cultur\. Pentru o nou\
cultur\ român\, Ia[i, Editura Polirom, Col. Plural M.
MARINO, ADRIAN (2004), Prezen]e române[ti [i realit\]i euro-
pene. Jurnal intelectual, edi]ia a II-a cu un post-scriptum
al autorului, Ia[i, Editura Polirom, Col. Plural M.
MIH|ILESCU, FLORIN (2002), De la proletcultism la postmo-
dernism (o retrospectiv\ critic\ a ideologiei literare postbe-
lice), Constan]a, Editura Pontica.
MINCU, MARIN (1981), Ion Barbu. Eseu despre textualizarea
poetic\, Bucure[ti, Editura Cartea Româneasc\.
MOROIANU, DINU ; {TEFAN, I. M. (1963), Focul viu. Pagini
din istoria inven]iilor [i descoperirilor române[ti, Bucu-
re[ti, Editura {tiin]ific\.
MUNTEANU, GEORGE (1976), Introducere în opera lui Ion
Creang\, Bucure[ti, Editura Minerva.
NECHITA, VASILE C. (1989), Medita]ii economice emines-
ciene, Ia[i, Editura Junimea, Col. Eminesciana.
NEGOI}ESCU, I. (1990), În cuno[tin]\ de cauz\. Texte poli-
tice, Cluj-Napoca, Editura Dacia.
NOICA, CONSTANTIN (1975), Eminescu sau gînduri despre
omul deplin al culturii române[ti, Bucure[ti, Editura Emi-
nescu.
NOICA, CONSTANTIN (1987), Cuvînt împreun\ despre rosti-
rea româneasc\, Bucure[ti, Editura Eminescu.
ONICESCU, OCTAV (1981), Pe drumurile vie]ii, Bucure[ti,
Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\.
325
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
OPREA, ALEXANDRU (1983a), În c\utarea lui Eminescu ga-

zetarul, Bucure[ti, Editura Minerva.
PAPU, EDGAR (1977), Din clasicii no[tri. Contribu]ii la ideea
unui protocronism românesc, Bucure[ti, Editura Eminescu.
PAPU, EDGAR (1983), Motive literare române[ti, Bucure[ti,
Editura Eminescu.
PAPU, EDGAR (2005), Interviuri, edi]ie îngrijit\ de Ilie Rad [i
Gra]ian Cormo[, prefa]\ [i note asupra edi]iei de Ilie Rad,
Cluj-Napoca, Editura Limes.
PAUL-B|DESCU, CEZAR (1999, antologie de), Cazul Emi-
nescu. Polemici, atitudini, reac]ii din presa anului 1998,
Pite[ti, Editura Paralela 45.
PECICAN, OVIDIU (2004), B. P. Hasdeu istoric, Cluj-Napoca,
Editura Casa C\r]ii de {tiin]\.
POPESCU, ION MIHAIL (1987), Personalit\]i ale culturii româ-
ne[ti, Bucure[ti, Editura Eminescu, Col. Sinteze.
POPOVICI, DORU (1966), Muzica coral\ româneasc\, Bucu-
re[ti, Editura Muzical\ a Uniunii Compozitorilor din Re-
publica Socialist\ România.
PURCARU, ILIE (1975), România – convergen]e la universal,
Bucure[ti, Editura Albatros.
PURCARU, ILIE (1986), Literatur\ [i na]iune, Bucure[ti, Edi-
tura Eminescu.
RACHIERU, ADRIAN DINU (1985), Voca]ia sintezei. Eseuri
asupra spiritualit\]ii române[ti, Timi[oara, Editura Facla.
R|VA{, GHEORGHE (1957), Din istoria petrolului românesc,
edi]ia a doua, Bucure[ti, Editura pentru Literatur\ Politic\.
{TEFAN, I. M. (1968), Din istoria tehnicii române[ti, Bucu-
re[ti, Editura Didactic\ [i Pedagogic\.
{TEFAN, I. M. ; NICOLAU, EDMOND (1981a), Scurt\ istorie a
crea]iei [tiin]ifice [i tehnice române[ti, Bucure[ti, Editura
Albatros.
{TEFAN, I. M. (1989), Eminescu [i universul [tiin]ei, Ia[i,
Editura Junimea, Col. Eminesciana.
326
„glorioas\”
T|N|SESCU, MANUELA (1970), Despre «Istoria ieroglific\»,

TRIP{A, IOSIF ; ALEXANDRESCU, ANDREI ; H|T|R|SCU,
OVIDIU ; BARBU ILIE ; OLTEANU, {TEFAN ; PILLY, NICO-
LAE (1981), Din istoria metalurgiei române[ti, Bucure[ti,
Editura Tehnic\.
TUDOR, CORNELIU VADIM (1983), Istorie [i civiliza]ie, Bu-
cure[ti, Editura Eminescu.
TUDOR, CORNELIU VADIM (1986a), Mîndria de a fi român
(eseuri, recenzii, medalioane), Bucure[ti, Editura
Sport-Turism.
TUDORAN, DORIN (1998), Kakistocra]ia, Chi[in\u, Editura
Arc, prefa]\ de Nicolae Manolescu, postfa]\ de Dorin
Tudoran.
UNGHEANU, MIHAI (1982a), Interviuri neconven]ionale, Bu-
cure[ti, Editura Cartea Româneasc\.
UNGHEANU, MIHAI (1985), Exactitatea admira]iei, Bucu-
re[ti, Editura Cartea Româneasc\.
VERDERY, KATHERINE (1994), Compromis [i rezisten]\. Cul-
tura român\ sub Ceau[escu, traducere de Mona Antohi [i
Sorin Antohi, Bucure[ti, Editura Humanitas, Col. Istorie.
VERDERY, KATHERINE (2003), Socialismul. Ce a fost [i ce
urmeaz\, traducere de Mihai Stroie [i Iustin Codreanu,
îngrijire edi]ie de Alexandru Niculescu, Ia[i, Institutul
European, Col. Sinteze.
VOICU, GEORGE (2000), Zeii cei r\i. Cultura conspira]iei în
România postcomunist\, Ia[i, Editura Polirom, Col {tiin]e
politice. Opus.
VORNICESCU, NESTOR (1984), Primele scrieri patristice în
literatura noastr\. Secolele IV-XVI, Craiova, Editura Mitro-
poliei Olteniei.
VRANCEA, ILEANA (1975), Confrunt\ri în critica deceniilor
IV-VII. E. Lovinescu [i posteritatea lui critic\, Bucure[ti,
Editura Cartea Româneasc\.
327
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
ZAMFIRESCU, DAN (1969), România, p\mînt de civiliza]ie [i

cultur\, Bucure[ti, Editura pentru Literatur\.
ZAMFIRESCU, DAN (1975), Istorie [i cultur\, Bucure[ti, Edi-
tura Eminescu.
ZAMFIRESCU, DAN (1977a), Independen]\ [i cultur\, Bucu-
re[ti, Editura Militar\.
ZAMFIRESCU, DAN (1979), Via Magna, Bucure[ti, Editura
Eminescu.
ZAMFIRESCU, DAN (1981), Contribu]ii la istoria literaturii
române vechi, Bucure[ti, Editura {tiin]ific\ [i Enciclope-
dic\.
ZAMFIRESCU, DAN (1983a), Accente [i profiluri (1963-1983),
ZAMFIRESCU, DAN (2002), Cultura român\ – sintez\ euro-
pean\, Chi[in\u, Editura Litera Interna]ional, Col. Biblio-
teca [colarului.
ZAMFIRESCU, DAN (2003), Istorie [i cultur\ (1955-2003),
Bucure[ti, Editura Roza Vînturilor, vol. I [i II.
ZUB, ALEXANDRU (1991, volum îngrijit de), Cultur\ [i socie-
tate. Studii privitoare la trecutul românesc, Bucure[ti, Edi-
tura {tiin]ific\.
II. Periodice :
ACADEMIA CA}AVENCU (2006), „Tîrn\copul nu scuz\ mij-

loacele”, nr. 40, 11-17 octombrie, p. 16.
ACHI}EI, GHEORGHE (1977), „Democra]ia culturilor”, Amfi-
teatru nr. 11 (143), noiembrie, pp. 4-5.
ALCIBIADE [sic ! – A.T.] (1990), „S\pt\mîna pe scurt”, Ro-
mânia Mare nr. 8, 27 iulie, p. 2.
ALEXANDRU, IOAN (1984), Luceaf\rul nr. 46 (1146), 17
noiembrie, p. 4.
328
„glorioas\”
ANGHEL, PAUL (1973) „Pe cînd ora limbii române ?”, Româ-
nia literar\ nr. 36, 6 septembrie, p. 5.
ANGHEL, PAUL (1977), „O precizare legat\ de no]iunea de
tezism”, România literar\ nr. 35, 1 septembrie, p. 8.
ANGHEL, PAUL (1983), „Sufletul unei culturi”, Luceaf\rul
nr. 29 (1107), 23 iulie, pp. 1, 7.
ANTIP, FELICIA (1973, anchet\ de), „Pentru ca vacan]ele
noastre s\ r\mîn\ frumoase”, Tribuna României nr. 18, 1
august, pp. 10-11.
ARION, GEORGE (1977), „«Sîntem printre cei care a[az\
pietrele de temelie». Interviu cu Dan Zamfirescu”, Flac\ra
nr. 15 (1140), 14 aprilie, p. 9.
A[RTUR ?]. S[ILVESTRI ?]. (1982a), „Breviar. Alergie”, Lucea-
f\rul nr. 4 (1030), 23 ianuarie, p. 2.
A[RTUR ?]. S[ILVESTRI ?]. (1982b), „Breviar. Avem o misie
împreun\”, Luceaf\rul nr. 5 (1031), 30 ianuarie, p. 2.
A[RTUR ?]. S[ILVESTRI ?]. (1982c), „Breviar. Girueta”, Lucea-
f\rul nr. 9 (1035), 27 februarie, p. 2.
A[RTUR ?]. S[ILVESTRI ?]., (1983), „Breviar”, Luceaf\rul nr. 5
(1083), 5 februarie, p. 2.
A[RTUR ?]. S[ILVESTRI ?]. (1984a), „Breviar. Un fel de logic\”,
Luceaf\rul nr. 9 (1139), 3 martie, p. 7.
A[RTUR ?]. S[ILVESTRI ?]. (1984b), „Breviar. Dogmatismul cu
orice pre]”, Luceaf\rul nr. 12 (1142), 24 martie, p. 2.
A[RTUR ?]. S[ILVESTRI ?]. (1984c), „Breviar”, Luceaf\rul nr.
44 (1174), 3 noiembrie, p. 2.
BALOT|, NICOLAE (1977), „Sincronism-protocronism,
idei-for]\”, Luceaf\rul nr. 46 (811), 12 noiembrie, pp. 1, 7.
BARBU, EUGEN (1982), „Revista revistelor”, S\pt\mîna nr.
583, 5 februarie, p. 9.
B|DESCU, ILIE (1984), „Cultur\ [i sociologie”, Luceaf\rul
nr. 51 (1181), 22 decembrie, p. 2.
329
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
B|ILE{TEANU, F|NU{ (1977), „Ideea [i argumentele unui

protocronism românesc”, Steaua nr. 8 (363), august, pp.
6-7.
B|ILE{TEANU, F|NU{ (1983), „Dialogul între genera]ii. Edgar
Papu”, Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului nr.
44 (110), 30 octombrie, p. 4.
B|L|E}, DUMITRU (1982a), „Revendicarea fondului propriu
(I)”, Luceaf\rul nr. 25 (1050), 19 iunie, pp. 1, 3 ; (1982b),
„Revendicarea fondului propriu (II)”, Luceaf\rul nr. 26
(1051), 26 iunie, p. 2.
B|L|E}, DUMITRU (1982c), „Adev\rata moral\ a unei pole-
mici (I)”, Luceaf\rul nr. 40 (1065), 2 octombrie, pp. 1, 10 ;
(1982d), „Adev\rata moral\ a unei polemici (II)”, Luceaf\-
rul nr. 41 (1066), 9 octombrie, pp. 1, 7.
B|L|E}, DUMITRU (1983), „C\tre o nou\ con[tiin]\ a cultu-
rii”, Luceaf\rul nr. 4 (1082), 29 ianuarie, pp. 1, 7.
B|L|E}, DUMITRU (1985), „M\rturie de con[tiin]\”, Lucea-
f\rul nr. 19 (1201), 11 mai, p. 1.
B|L|E}, DUMITRU (1990a), „Manolescu contra Manolescu
(I)”, România Mare nr. 24, 16 noiembrie, p. 4 ; 1990b,
„Manolescu contra Manolescu (II)”, România Mare nr. 25,
23 noiembrie, p. 5 ; 1990c, „Manolescu contra Manolescu
(III)”, România Mare nr. 27, 7 decembrie, p. 5 ; 1990d,
„Manolescu contra Manolescu (IV)”, România Mare nr. 30,
28 decembrie, pp. 4-5.
BHOSE, AMITA (1983), „Eminescologul”, Luceaf\rul nr. 36
(1114), 10 septembrie, p. 3.
BLEAHU, MARCIAN (1981), „Proclamarea priorit\]ilor gîndirii
române[ti”, Contemporanul nr. 10 (1791), 6 martie, p. 5.
BR|ESCU, MARIANA (1982a), „Confesiuni esen]iale : «Cul-
tura român\ nu poate fi conceput\ în afara ideii de pa-
trie». Interviu cu Al. Oprea”, Suplimentul literar-artistic al
Scînteii tineretului nr. 33, 9 mai, pp. 3, 10.
BR|ESCU, MARIANA (1982b), „Confesiuni esen]iale : «Roma-
nul istoric oblig\ creatorul la o pozi]ie ideologic\ f\r\
330
„glorioas\”
echivoc». Interviu cu Radu Theodoru”, Suplimentul lite-

rar-artistic al Scînteii tineretului nr. 33, 23 mai, pp. 3, 10.
BR|ESCU, MARIANA (1982c), „Confesiuni esen]iale : «E ne-
voie de mult sentiment în transmiterea vocabulei spirituale
române[ti». Interviu cu Vasile Veti[anu”, Suplimentul lite-
rar-artistic al Scînteii tineretului nr. 36, 30 mai, pp. 3, 10.
BR|ESCU, MARIANA (1982d), „Confesiuni esen]iale : «Suflul
cel nou imprimat culturii de politica noastr\ cu implica]ii
planetare a început s\ configureze crea]ia, gîndirea [i men-
talitatea». Interviu cu Dan Zamfirescu”, Suplimentul lite-
rar-artistic al Scînteii tineretului nr. 39, 20 iunie, pp. 5, 10.
BR|ESCU, MARIANA (1983a), „Confesiuni esen]iale : «Orb
s\ fii s\ nu vezi destinul major al culturii române». Inter -
viu cu Paul Anghel”, Suplimentul literar-artistic al Scînteii
tineretului nr. 2 (68), 9 ianuarie, pp. 3, 11.
BR|ESCU, MARIANA (1983b), „Biografia unor opere de refe-
rin]\ în viziunea autorilor. Neagoe Basarab [i înv\]\turile
c\tre fiul s\u Teodosie. Probleme controversate, de Dan
Zamfirescu (I)”, Suplimentul literar-artistic al Scînteii tine-
retului nr. 39 (105), 25 septembrie, p. 3 ; 1983c, „Biografia
unor opere de referin]\ în viziunea autorilor. Neagoe Ba-
sarab [i înv\]\turile c\tre fiul s\u Teodosie. Probleme
controversate, de Dan Zamfirescu (II)”, Suplimentul lite-
rar-artistic al Scînteii tineretului nr. 40 (106), 2 octombrie,
pp. 3, 11.
BR|ESCU, MARIANA (1984), „Motive literare române[ti”,
Luceaf\rul nr. 31 (1161), 4 august, p. 6.
BRAD, ALEXANDRU (1984), „Sentimentul istoriei”, Luceaf\-
rul nr. 4 (1134), 28 ianuarie, pp. 1-3.
BRAHA{, CORNEL (1983), „Laborator. Edgar Papu”, Supli-
mentul literar-artistic al Scînteii tineretului nr. 49 (115), 4
decembrie, p. 2.
BUDUCA, IOAN (1978), „Protocronismul – o fals\ polemic\”,
Convorbiri literare nr. 2 (98), februarie, p. 12.
331
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
CAIETE CRITICE (1995), „Epistolar. Scrisori inedite [ale lui

Ion D. Sîrbu] c\tre Mariana {ora”, nr. 10-12 (95-97),
octombrie-decembrie, pp. 38-40.
C|TINEANU, TUDOR (1985), „Între idei [i mituri dominante”,
Steaua nr. 3, martie, pp. 46-47.
CHEIE-PANTEA, I. (1983), „Gazetarul Eminescu”, Orizont nr.
41 (810), 14 octombrie, p. 3.
CHI}IMIA, I. C. (1982a), „Începuturile scrisului în limba ro-
mân\. 1.Un neb\nuit scris vechi în limba român\”, Lucea-
f\rul nr. 15 (1040), 10 aprilie, pp. 1, 3 ; 1982b, „Începutu-
rile scrisului în limba român\. 2.Alte premise la cel mai
vechi scris în limba român\”, Luceaf\rul nr. 16 (1041), 17
aprilie, p. 3 ; 1982c, „Începuturile scrisului în limba
român\. 3. Urme ale celor mai vechi texte în limba român\
– traduceri din latin\”, Luceaf\rul nr. 17 (1042), 24 aprilie,
pp. 1, 3 ; 1982d, „Începuturile scrisului în limba român\.
4. Date finale [i considera]ii despre scrisul primordial în
limba român\”, Luceaf\rul nr. 19 (1044), 8 mai, p. 6 ;
1982e, „Începuturile scrisului în limba român\. 5. Alte
considera]ii [i argumente pentru cel mai vechi scris în
limba român\”, Luceaf\rul nr. 21 (1046), 22 mai, pp. 1, 5 ;
1982f, „Începuturile scrisului în limba român\. 6. Discu]ii
[i «percu]ii» documentare”, Luceaf\rul nr. 32 (1057), 7
august, pp. 1, 7.
CHI}IMIA, I.C. (1984), „Eminescu, comparabilul [i «incom-
parabilul» poet”, Luceaf\rul nr. 8 (1138), 25 februarie, pp.
1, 7.
CHIVU, CARMEN, VASILESCU, RALUCA (2006), „Din arhi-
vele CNSAS. Contactarea în mediul literar (II)”, Adev\rul
literar [i artistic nr. 829, 29 iulie, pp. 4-5
CIACHIR, DAN (1981), „Memoriile lui Iosif Constantin Dr\-
gan”, S\pt\mîna nr. 528, 16 ianuarie, p. 2.
CIACHIR, DAN (1983a), „Eveniment : reeditarea «Geticii»”,
Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului nr. 16 (82),
17 aprilie, pp. 1, 3.
332
„glorioas\”
CIACHIR, DAN (1983b), „Atitudini, dezbateri, controverse.

Între cultur\ [i utopia ei”, Suplimentul literar-artistic al
Scînteii tineretului nr. 50 (116), 11 decembrie, p. 5.
CIACHIR, DAN (1983c), „Dialogul între genera]ii. Dan Zamfi-
rescu”, Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului nr.
46 (112), 13 noiembrie, p. 4.
COJA, ION (1982), „Poezie [i impostur\”, Suplimentul lite-
rar-artistic al Scînteii tineretului nr. 36, 30 mai, p. 10.
COJA, ION (1984), „Cîteva preciz\ri”, Luceaf\rul nr. 8 (1138),
25 februarie, p. 6.
COJA, ION (1990), „M\rturia mea”, România Mare nr. 23, 9
noiembrie, p. 5.
CONSTANTIN, PAUL (1977), „Pentru o istorie general\ a
culturii moderne române[ti”, Luceaf\rul nr. 51 (816), 17
decembrie, p. 6.
CONSTANTINESCU, ION (1977a), „Implica]ii în istoria literar\
româneasc\”, Luceaf\rul nr. 44 (809), 29 octombrie, p. 8.
CONSTANTINESCU, ION (1977b), „De ce protocronismul ?”,
Ateneu nr. 4 (132), decembrie, p. 4.
CONSTANTINESCU, ION (1978), „Dimensiunea universali-
t\]ii”, Convorbiri literare nr. 1 (97), ianuarie, p. 4.
CONSTANTINESCU, MIRCEA (1984), „A fi în limba român\”,
Luceaf\rul nr. 49 (1179), 8 decembrie, pp. 1, 6.
CONTEMPORANUL (1981a), „Jaloane în cronica aeronauticii”,
nr. 21 (1802), 22 mai, p. 8.
CONTEMPORANUL (1981b), „{tiin]a româneasc\ în con-
[tiin]a lumii”, nr. 35 (1816), 28 august, pp. 8-9.
CONTEMPORANUL (1982), „Centenar Vasile Pârvan”, nr. 39
(1872), 24 septembrie, pp. 7-10.
CORMO{, GRA}IAN (2006), „În contra prejudec\]ilor dom-
nului L.A.”, Tribuna nr. 93, 16-31 iulie, p. 23.
CORNEA, PAUL, CROHM|LNICEANU, OV. S., OPREA, ALE-
XANDRU (1972), „Probleme ale valorific\rii mo[tenirii lite-
rare”, Lupta de clas\ nr. 5, mai, pp. 88-98.
333
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
COSMA, VIOREL (1973), „Anul Cantemir. Muzicianul”, Tri-

buna României nr. 17, 15 iulie, p. 12.
COSTANDACHE, IULIAN (1983) (anchet\ realizat\ de), „Pen-
tru o mai dreapt\ cinstire a trecutului. I. M. {tefan”,
22 mai, p. 4.
CRISTEA, VALERIU (1990), „Sfidarea eviden]ei”, România lite-
rar\ nr. 3, 18 ianuarie, p. 12.
CROHM|LNICEANU, OVID. S. (1977), „Scriitori [i comen-
tatori”, Luceaf\rul nr. 52 (817), 24 decembrie, p. 3.
CROHM|LNICEANU, OVID. S. (1990), „Cine judec\ pe cine”,
România literar\ nr. 3, 18 ianuarie, p. 13.
CRONICAR [sic ! – A.T.] (1984), „Revista revistelor”, Lucea-
f\rul nr. 15 (1145), 14 aprilie, p. 7.
DIACONESCU, MIHAIL (1987), „Perspectivele evalu\rii”, Lu-
ceaf\rul nr. 9 (1294), 28 februarie, pp. 1, 7.
DIMA, ALEXANDRU (1977), „De la universalismul lui He-
liade…”, Luceaf\rul nr. 47 (812), 19 noiembrie, pp. 1, 7.
DI}|, ALEXANDRU V. (1983), „În leg\tur\ cu paternitatea
primei scrieri în proz\ a literaturii române”, Luceaf\rul
nr. 44 (1122), 5 noiembrie, p. 6.
DOBRESCU, ALEXANDRU (1978), „Datoria criticii”, Convor-
biri literare nr. 1 (97), ianuarie, p. 7.
DOBRESCU, ALEXANDRU (1981b), „Preliminarii”, Convorbiri
literare nr. 12 (144), decembrie, pp. 2-3.
DOCTORUL YGREC [sic ! – A.T.] (1922), „De la Eminescu la
Einstein. {tiin]\ [i poezie”, Adev\rul literar [i artistic nr.
78, 21 mai, p. 2.
DR|GAN, DANIEL (1984), „«Dincolo de ]arcul narcisist al
declara]iilor juvenile». Interviu cu Mihai Ungheanu”, Astra
nr. 9 (156), septembrie, p. 5.
DR|GAN, MIHAI (1977), „Contribu]ie real\ la valorile umani-
t\]ii”, Luceaf\rul nr. 51 (816), 17 decembrie, p. 6.
334
„glorioas\”
DR|GAN, MIHAI (1984a), „Un studiu despre gazetarul Emi-

nescu”, Cronica nr. 2 (937), 13 ianuarie, p. 5.
DR|GAN, MIHAI (1984b), „Orgoliile «eminescologiei moder -
niste»”, Cronica nr. 42 (977), 19 octombrie, p. 5.
DR|G|NESCU, MIHAI (1981), „Ctitori ai ciberneticii”, Con-
temporanul nr. 35 (1816), 28 august, p. 7.
DU}U, ALEXANDRU (1977), „Compararea valorilor”, Lucea-
f\rul nr. 44 (809), 29 octombrie, p. 8.
DU}U, ALEXANDRU (1983), „Cultura transilvan\”, Luceaf\-
rul nr. 20 (1098), 21 mai, pp. 1, 4.
FLAC|RA (1977), „Hot\rîrea Plenarei Comitetului Central al
Partidului Comunist Român cu privire la aniversarea a
2050 de ani de la crearea primului stat dac centralizat [i
independent”, nr. 46 (1171), 17 noiembrie, p. 8.
FLORIN, L. [sic ! – A.T.] (1922a), „De ce e cerul albastru ? (I)”,
Adev\rul literar [i artistic nr. 73, 16 aprilie, p. 7 ; 1922b,
„De ce e cerul albastru ? (II)”, Adev\rul literar [i artistic nr.
77, 14 mai, p. 3.
GAV|T, I. (1973), „Explor\ri geologice”, Tribuna României nr.
10, 1 aprilie, p. 11.
GAVRIL|, LUCIAN (1982), „Eminescu [i [tiin]ele biologice”,
Contemporanul nr. 19 (1852), 7 mai, p. 4.
GEAN|, GHEORGHI}| (1986), „Paradigma freudian\ a pai-
deii”, Via]a româneasc\ nr. 8, august, pp. 84-96.
GEORGESCU, NICOLAE (1984a), „Caietele critice – o per-
spectiv\ necritic\”, Luceaf\rul nr. 18 (1148), 5 mai, p. 2.
GEORGESCU, NICOLAE (1984b), „Din edi]iile anului”, Lu-
ceaf\rul nr. 52 (1182), 29 decembrie, pp. 2, 6.
GEORGESCU, NICOLAE (1985), „Acurate]ea editorial\”, Lu-
ceaf\rul nr. 8 (1190), 23 februarie, p. 6.
GHERGHINESCU, DORIN (1978), „La {imleu Silvaniei. Noi
descoperiri medicale constituind priorit\]i române[ti”,
Flac\ra nr. 14 (1191), 6 aprilie, p. 14.
335
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
GOGEA, VASILE (1984), „Repere ale culturii române. Filo-

sofia”, Astra nr. 10 (157), octombrie, pp. 3-4.
GRIGURCU, GHEORGHE (1981b), „Autoritate [i fals\ auto-
ritate”, Convorbiri literare nr. 12 (144), decembrie, p. 2.
GRIGURCU, GHEORGHE (2006), „Protocronismul proteic”,
România literar\ nr. 50, 14 decembrie, pp. 12, 16.
H|ULIC|, DAN (1976), „Noi dimensiuni ale dialogului inte-
lectual”, Secolul 20 nr. 185 (6), pp. 5-6.
HOISESCU, N. (1923), „Ein[tein [sic ! – A.T.] [i Eminescu”,
Orizontul nr. 38, 20 septembrie, p. 408.
I. M. [sic ! – A.T.] (1985), „Breviar. Dezbateri”, Luceaf\rul nr.
11 (1193), 16 martie, p. 7.
IORGA, NICOLAE (1922a), „Geneza lui Eminescu”, Adev\rul
literar [i artistic nr. 72, 9 aprilie, pp. 1-2.
IORGA, NICOLAE (1922b), „Un contimporan al lui Alecsan-
dri : poetul Gheorghe Baronzi”, Adev\rul literar [i artistic
nr. 79, 28 mai, pp. 1-2.
I. P. [sic ! – A.T.] (1984), „Din nou despre cultura str\ro-
mân\”, Luceaf\rul nr. 38 (1168), 22 septembrie, p. 6.
ITU, ION (1984), „Strategia valorilor”, Astra nr. 3 (150), mar-
tie, pp. 1, 3.
LASZLO, ALEXANDRU (2006a), „Un faliment resuscitat (I)”,
Tribuna nr. 89, 16-31 mai, p. 9 ; 2006b, „Un faliment
resuscitat (II)”, Tribuna nr. 90, 1-15 iunie, pp. 9-10.
LASZLO, ALEXANDRU (2006c), „De straj\ la monument”,
Tribuna nr. 94, 1-15 august, p. 9.
LASZLO, ALEXANDRU (2006d), „Muzeul figurilor de cear\
(I)”, Tribuna nr. 96, 1-15 septembrie, p. 10.
LASZLO, ALEXANDRU (2006e), „Zece sofisme (I)”, Tribuna
nr. 99, 16-31 octombrie, p. 9 ; (2006f), „Zece sofisme (II)”,
Tribuna nr. 100, 1-15 noiembrie, p. 7.
L|NCR|NJAN, ION (1990a), „Recrudescen]e cominterniste
(I)”, România Mare nr. 20, 19 octombrie, p. 7 ; 1990b,
336
„glorioas\”
„Recrudescen]e cominterniste (II)”, România Mare nr. 21,

26 octombrie, p. 7 ; 1990c, „Recrudescen]e cominterniste
(III)”, România Mare nr. 22, 2 noiembrie, p. 3.
LIICEANU, GABRIEL (2006a), „Noica [i Securitatea”, Idei în
dialog nr. 9 (24), septembrie, pp. 32-35.
LUCEAF|RUL (1977a), „Cuvîntarea tovar\[ului Nicolae
Ceau[escu la Conferin]a Na]ional\ a Scriitorilor”, nr. 22
(78), 29 mai, p. 3.
LUCEAF|RUL (1977b), „Lucr\rile Conferin]ei Na]ionale a
Scriitorilor. Raportul Consiliului Uniunii Scriitorilor”, nr.
22 (787), 29 mai, pp. 4-5.
LUCEAF|RUL (1977c), „Manualele de literatura român\ între
istorism [i problematizare”, nr. 38 (803), 17 septembrie,
p. 3.
LUCEAF|RUL (1977d), „Colocviile Luceaf\rului : Protocro-
nism [i sincronism (I)”, nr. 41 (806), 8 octombrie, p. 3 ;
1977e, „Colocviile Luceaf\rului : Protocronism [i sincro-
nism (II)”, nr. 42 (807), 15 octombrie, p. 3.
LUCEAF|RUL (1977f), „Hot\rîrea Plenarei Comitetului Cen-
tral al Partidului Comunist Român cu privire la aniversa-
rea a 2050 de ani de la crearea primului stat dac centra-
lizat [i independent”, nr. 47 (812), 19 noiembrie, p. 1.
LUCEAF|RUL (1982a), „Colocviile Luceaf\rului. Spiritul civic
în literatura român\ de ast\zi”, nr. 27 (1053), 3 iulie, pp.
4-5.
LUCEAF|RUL (1982b), „Centenar Pîrvan”, nr. 39 (1964), 25
septembrie, pp. 1, 2-3.
LUCEAF|RUL (1983a), „Secolul Luminilor – erudi]ie [i mili-
tantism. Fondul principal al culturii române”, nr. 5 (1083),
5 februarie, pp. 1, 3.
LUCEAF|RUL (1983b), „Decret Preziden]ial de conferire a
Ordinului Meritul Cultural clasa I”, nr. 42 (1120), 22 oc-
tombrie, p. 1.
337
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
LUCEAF|RUL (1984b), „Lucr\rile Conferin]ei Na]ionale a

Scriitorilor. Raportul Consiliului Uniunii Scriitorilor (text
rezumat)”, nr. 22 (787), 29 mai, p. 4.
LUCEAF|RUL (1984c), „Colocviile Luceaf\rului : Modernitatea
valorific\rii tradi]iei cultural-[tiin]ifice”, nr. 43 (1173), 27
octombrie, pp. 4-5.
LUCEAF|RUL (1985a), „Noua geografie a literaturii române
contemporane. Evolu]ia valorilor (I)”, Luceaf\rul nr. 5
(1187), 2 februarie, pp. 4-5 ; 1985b, „Noua geografie a
literaturii române contemporane (II)”, Luceaf\rul nr. 6
(1188), 9 februarie, p. 4.
MANEA, NORMAN (1980), „Vocativul urgen]ei”, Secolul 20
nr. 228-229-230 (1-2-3), pp. 216-220.
MANNEKEN PIPI [sic ! – A.T.] (2006), „Tîrn\cop love[te din
nou !”, Academia Ca]avencu nr. 4, 31 ianuarie-6 februarie,
p. 19.
MANOLESCU, NICOLAE (1973), „Critic\ f\r\ stil”, România
literar\ nr. 13, 27 martie, p. 9.
MANOLESCU, NICOLAE (1975a), „«Omul deplin al culturii
române[ti»”, România literar\ nr. 28, 10 iulie, p. 9.
MANOLESCU, NICOLAE (1975b), „Actualitatea lui E. Lovi-
nescu”, România literar\ nr. 33, 14 august, p. 9.
MANOLESCU, NICOLAE (1975c), „Necesitatea criticii [i cri-
tica necesar\”, România literar\ nr. 34, 21 august, p. 9.
MANOLESCU, NICOLAE (1984), „Sociologie [i cultur\”, Ro-
mânia literar\ nr. 50, 13 decembrie, p. 9.
MANOLESCU, NICOLAE (1996), „Cum a fost v\zut protocro-
nismul din S.U.A.”, România literar\ nr. 28, 17 iulie, p. 1.
MANOLESCU, NICOLAE (1999), „Elegie pentru estetic”, Echi-
nox nr. 4-5-6, aprilie-mai-iunie, pp. 20-22.
MANOLESCU, NICOLAE (2006), „Scriitorii [i securitatea”,
România literar\ nr. 36, 8 septembrie, p. 1.
MANUSCRIPTUM (1982), „În dezbatere : voca]ia universal\ a
culturii române[ti”, nr. 3 (48), martie, pp. 168-176.
338
„glorioas\”
MARCEA, POMPILIU (1977), „Primatul judec\]ii de valoare”,

Luceaf\rul nr. 52 (817), 24 decembrie, p. 2.
MARCUS, SOLOMON (1977a), „Originalitatea gîndirii [tiin-
]ifice române[ti (I)”, Amfiteatru nr. 11 (143), noiembrie,
pp. 3, 4 ; 1977b, „Originalitatea gîndirii [tiin]ifice româ-
ne[ti (II)”, Amfiteatru nr. 12 (144), decembrie, p. 11.
MARCUS, SOLOMON (1981), „Istoria [tiin]ei fa]\ de [tiin]a
istoriei”, Contemporanul nr. 35 (1816), 28 august, p. 3.
MARINO, ADRIAN (1977), „Protocronism, pancronism, sin-
cronism”, Luceaf\rul nr. 51 (816), 17 decembrie, p. 6.
MIH|ILESCU, VINTIL| (1973), „Post-scriptum”, Tribuna Ro-
mâniei nr. 22, 1 octombrie, p. 7.
MIH|ESCU, VALENTIN F. (1983), „Consecven]a atitudinii”,
Luceaf\rul nr. 42 (1120), 22 octombrie, p. 1.
MINAR, OCTAV (1922), „Eminescu despre Descartes”, Adev\-
rul literar [i artistic nr. 93, 3 septembrie, p. 2.
MINCU, MARIN (1977a), „Pentru o nou\ con[tiin]\ de sine a
literaturii române (I)”, Via]a studen]easc\ nr. 31 (674), 4
octombrie, p. 9 ; 1977b, „Pentru o nou\ con[tiin]\ de sine
a literaturii române (II)”, Via]a studen]easc\ nr. 32 (675),
11 octombrie, pp. 1, 9.
MOLDOVAN, IULIUS (1990), „Din dragoste s-a întrupat…
scriitorul”, România Mare nr. 20, 19 octombrie, p. 8.
MORARU, CORNEL (1977), „Edgar Papu : Din clasicii no[tri”,
Flac\ra nr. 47 (1172), 24 noiembrie, p. 17.
NEAC{U, IULIAN (1982), „Nostalgii administrative”, Lucea-
f\rul nr. 7 (1033), 13 februarie, p. 2.
NICULESCU, {TEFAN (1961), „Aspecte ale folclorului în
opera lui G. Enescu”, Studii [i cercet\ri de istoria artei nr.
2, pp. 422-423.
OPREA, ALEXANDRU (1983b), „Dosar al gîndirii social-poli-
tice eminesciene” (serial), Luceaf\rul nr. 15 (1093), 16
aprilie – nr. 28 (1106), 16 iulie.
339
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
ORNEA, ZIGU (1982a), „O «inedit\» construc]ie ideologic\

(I)”, S\pt\mîna nr. 590, 26 martie, p. 3 ; 1982b, „O «ine-
dit\» construc]ie ideologic\ (II)”, S\pt\mîna nr. 591, 2
aprilie, p. 3 ; 1982c, „O «inedit\» construc]ie ideologic\
(III)”, S\pt\mîna nr. 592, 9 aprilie, p. 3.
ORNEA, ZIGU (1990), „«Abera]iile lui Lovinescu»”, România
literar\ nr. 3, 18 ianuarie, pp. 12, 19.
OROVEANU, MATEI I. (1973), „Aeronautica (IV)”, Tribuna
României nr. 4, 1 ianuarie, p. 11.
PAMFIL, LAURA (2006), „Noica [i politica împ\c\rii”, Idei în
dialog nr. 11 (26), pp. 21-24.
PAPU, EDGAR (1972), „Sadoveanu”, Tribuna României nr. 1,
15 noiembrie, p. 8.
PAPU, EDGAR (1973a), „Treapta lui Negruzzi”, Tribuna Ro-
mâniei nr. 10, 1 aprilie, p. 12.
PAPU, EDGAR (1973b), „Eugen Lovinescu, precursorul”, Tri-
buna României nr. 17, 15 iulie, p. 12.
PAPU, EDGAR (1973c), „O exegez\ elve]ian\ despre lirica
româneasc\”, Tribuna României nr. 19, 15 august, p. 12.
PAPU, EDGAR (1974), „Protocronism românesc”, Secolul 20
nr. 160-161 (5-6), pp. 8-11.
PAPU, EDGAR (1976), „Protocronism [i sintez\”, Secolul 20
nr. 185 (6), pp. 7-9.
PAPU, EDGAR (1982), „Priorit\]i la Ion Barbu”, Luceaf\rul
nr. 37 (1062), 11 septembrie, p. 6.
PAPU, EDGAR (1984), „Lumile unui romancier”, Luceaf\rul
nr. 7 (1137), 18 februarie, p. 1.
PAPU, EDGAR (1985), „De unde vin Cariatidele ?”, Luceaf\rul
nr. 8 (1190), 23 februarie, pp. 1, 7.
PAPU PAPU, EDGAR (1990a), „Din nou despre Eminescu”,
România Mare nr. 9, 3 august, p. 4.
PAPU, EDGAR (1990b), „Alecsandri [i spiritualitatea noas-
tr\”, România Mare nr. 11, 17 august, p. 1.
340
„glorioas\”
PAPU, EDGAR (1990c), „Corneliu Vadim Tudor : Carte româ-

neasc\ înv\]\tur\”, România Mare nr. 23, 9 octombrie, p. 7.
PAPU, EDGAR (1990d), „Eternitatea limbii române”, Româ-
nia Mare nr. 25, 23 noiembrie, p. 4.
PAPU, EDGAR (1990e), „Continuitatea româneasc\”, Româ-
nia Mare nr. 29, 21 decembrie, p. 4.
PAPU, EDGAR (1991a), „S\ ne aducem aminte [i de R\du-
lescu-Motru”, România Mare nr. 42, 29 martie, p. 4.
PAPU, EDGAR (1991b), „Motivul pr\bu[irii cosmice : Cante-
mir [i Eminescu”, România Mare nr. 43, 5 aprilie, p. 4.
PAPU, EDGAR (1991c), „Univers românesc”, România Mare
nr. 44, 12 aprilie, p. 4.
PAPU, EDGAR (1991d), „«Uomo universale» în cultura veche
româneasc\”, România Mare nr. 45, 19 aprilie, p. 4.
PAPU, EDGAR (1991e), „Albul românesc”, România Mare nr.
46, 26 aprilie, p. 4.
PAPU, EDGAR (1991f), „Albastrul de Vorone]”, România Mare
nr. 47, 3 mai, p. 4.
PAPU, EDGAR (1991g), „Poporul român în darul de a lecui”,
România Mare nr. 50, 24 mai, p. 4.
PAPU, EDGAR (1991h), „La mul]i ani !”, România Mare nr.
52, 7 iunie, p. 1.
PAPU, EDGAR (1991i), „Locul întîiet\]ii istorice”, România
Mare nr. 61, 9 august, p. 7.
P|CURARIU, DIM. (1983a), „Literatura român\ [i barocul
(I)”, Luceaf\rul nr. 43 (1121), 29 octombrie, pp. 1, 11 ;
1983b, „Literatura român\ [i barocul (II)”, Luceaf\rul nr.
44 (1122), 5 noiembrie, p. 5.
P|UNESCU, ADRIAN (1982), „Pentru totalitatea [i unitatea
literaturii române”, Flac\ra nr. 4, 29 ianuarie, pp. 15, 17.
PELIN, MIHAI (1983), „Repere pentru o gîndire dialectic\,
antidogmatic\ a literaturii [i artei”, Suplimentul literar-ar-
tistic al Scînteii tineretului nr. 17 (83), 24 aprilie, p. 4.
341
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
PETRESCU, CONSTANTIN (1986), „Repere istoriografice : Iorga

[i Braudel”, Luceaf\rul nr. 42 (1275), 18 octombrie, p. 6.
PITU}, GHEORGHE (1982), „În lumina limbii române”, Lu-
ceaf\rul nr. 27 (1053), 3 iulie, pp. 1, 7.
PLE{U, ANDREI (1981), „Rigorile ideii na]ionale [i legitimi-
tatea universalului”, Secolul 20, nr. 240-242 (1-2-3), pp.
189-196.
POANT|, PETRU (1977), „Protocronism sau sincronism ?”,
Steaua nr. 10 (365), octombrie, pp. 2-3.
POP, M. (1983), „La o aniversare”, Orizont nr. 37 (806), 16
septembrie, pp. 4-5.
POPOVICI, DORU (1977), „Anticipa]ii muzicale”, Luceaf\rul
nr. 51 (816), 17 decembrie, p. 6.
POPOVICI, DORU (1983), „În consonan]\ cu spiritualitatea
româneasc\”, Luceaf\rul nr. 3 (1081), 22 ianuarie, pp. 1, 7.
POPOVICI, DORU (1987), „Folclorul – «clasicismul nos-
tru»…”, Luceaf\rul nr. 4 (1289), 24 ianuarie, p. 6.
PREDA, CONSTANTIN, P|TROIU, ION (1986), „Pozi]ie ferm\
împotriva falsificatorilor [i denigratorilor istoriei noastre
na]ionale”, România literar\ nr. 20, 15 mai, pp. 14-15.
PURCARU, ILIE (1982a), „N.M. [i noua ordine literar\”, Fla-
c\ra nr. 3 (1389), 22 ianuarie, p. 20.
PURCARU, ILIE (1982b), „Elucid\ri necesare”, Flac\ra, nr. 5
(1391), 5 februarie, pp. 16-17.
RA{EEV, SERGIU D. (1973), „Fi[e pentru o istorie a petro-
lului românesc. Industria prelucr\rii”, Tribuna României
nr. 13, 15 mai, p. 11.
R|DULESCU, GHEORGHE (1986), „Profesorii mei de limba
[i literatura român\”, România literar\ nr. 42, 16 octom-
brie, pp. 12-13.
RIZA, ADRIAN (1982a), „Folclor cultural sau despre tracoma-
nie [i tracofobie (I)”, Luceaf\rul nr. 14 (1039), 3 aprilie,
pp. 3, 6 ; 1982b, „Folclor cultural sau despre tracomanie
342
„glorioas\”
[i tracofobie (II)”, Luceaf\rul nr. 15 (1040), 10 aprilie, pp.

1, 7 ; 1982c, „Folclor cultural sau despre tracomanie [i
tracofobie (III)”, Luceaf\rul nr. 16 (1041), 17 aprilie, pp. 3,
7 ; 1982d, „Folclor cultural sau despre tracomanie [i
tracofobie (IV)”, Luceaf\rul nr. 17 (1042), 24 aprilie, pp. 1,
7 ; 1982e, „Folclor cultural sau despre tracomanie [i
tracofobie (V)”, Luceaf\rul nr. 18 (1043), 1 mai, pp. 5, 6.
RIZA, ADRIAN (1985a), „Sociologia eminescian\ (I). Autori-
tatea referin]elor”, Luceaf\rul nr. 9 (1191), 2 martie, p. 7 ;
1985b, „Sociologia eminescian\ (II), Luceaf\rul nr. 10
(1192), 9 martie, p. 7 ; 1985c, „Sociologia eminescian\
(III), Luceaf\rul nr. 13 (1195), 30 martie, p. 6 ; 1985d,
„Sociologia eminescian\ (IV), Luceaf\rul nr. 15 (1197), 13
aprilie, p. 6.
ROMÂNIA LITERAR| (1990), „Memoriu”, nr. 3, 18 ianuarie,
p. 12.
ROMÂNIA MARE (1990), „Ultima or\”, nr. 14, 7 septembrie,
p. 8.
ROMÂNIA MARE (1991a), „Festivitatea de decernare a Pre-
miilor Revistei România Mare”, nr. 31, 11 ianuarie, pp. 8-9.
ROMÂNIA MARE (1991b), „Bîlciul de[ert\ciunilor – sau cum
ne turnau lui Ceau[escu a[a-zi[ii diziden]i”, nr. 51, 31
mai, pp. 8-13.
ROMÂNIA MARE (1992a), „Festivitatea de decernare a Pre-
miilor Na]ionale ale Revistei România Mare pe anul 1991”,
nr. 79, 10 ianuarie, pp. 8-11.
ROMÂNIA MARE (1992b), [Mesaje de felicitare de la colabo-
ratorii revistei] nr. 100, 5 iunie, p. 9.
RUSU, M. N. (1984), „Recitirea istoriei literare”, Luceaf\rul
nr. 27 (1157), 7 iulie, p. 5.
SAVA NANU, ION (1973), „Anul Cantemir. Ora de desen a
prin]ului Dimitrie”, Tribuna României nr. 16, 1 iulie, p. 10.
S|PT|MÎNA (1981), „Mesajul adresat de tovar\[ul Nicolae
Ceau[escu Conferin]ei Na]ionale a Scriitorilor”, nr. 541,
10 iulie, pp. 1, 3.
343
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
S|PT|MÎNA (1982a), „Nedumeriri”, nr. 580, 15 ianuarie, p. 3.

S|PT|MÎNA (1982b), Serial denigrator împotriva lui Ion Ca-
raion [i a Europei Libere (16 episoade), nr. 582, 13 februa-
rie-nr. 599, 28 mai.
S|S|RMAN, GHEORGHE (1981, anchet\ realizat\ de), „A
afirma valorile [tiin]ei române[ti”, Contemporanul nr. 7
(1788), 13 februarie, pp. 6-7.
SCHWARTZ, GHEORGHE (1982), „Enigme literare”, Lucea-
f\rul nr. 21 (1046), 22 mai, pp. 1, 6.
SECOLUL 20 (1976), „Nu exist\ miracole mici”, nr. 185 (6),
pp. 10-14.
SILVESTRI, ARTUR (1977), „Ideea de literatur\ veche”, Lu-
ceaf\rul nr. 22 (787), 29 mai, p. 8.
SILVESTRI, ARTUR (1982a), „Publicistic\ modest\”, Flac\ra
nr. 3 (1389), 22 ianuarie, p. 21.
SILVESTRI, ARTUR (1982b), „Un «caz» inexistent”, Lucea-
f\rul nr. 15 (1040), 10 aprilie, pp. 1, 3.
SILVESTRI, ARTUR (1982-1985), „Pseudocultura pe unde
scurte” (serial), publicat în Luceaf\rul de la nr. 50 (1075),
11 decembrie 1982, pîn\ la nr. 44 (1226), 2 noiembrie
1985 ; 1983a, „Mecanismul ocult”, Luceaf\rul nr. 6 (1084),
12 februarie, p. 11 ; 1983b, „Denigratoarea clasicilor”,
Luceaf\rul nr. 34 (1112), 27 august, p. 7 ; 1984a,
„Conjura]ia nulit\]ilor”, Luceaf\rul nr. 1 (1131), 7 ianua-
rie, p. 7 ; 1984b, „Concepte tactice : «Avangarda»”, Lucea-
f\rul nr. 2 (1132), 14 ianuarie, p. 7 ; 1984c, „Literatura
happening”, Luceaf\rul nr. 9 (1139), martie, p. 7 ; 1984d,
„De la «colaj» la «plagiat»”, Luceaf\rul nr. 10 (1140), 10
martie, p. 7 ; 1984e, „«Politicianul» multicolor”, Luceaf\rul
nr. 14 (1144), 7 aprilie, p .7 ; 1984f, „Un «scriitor» în afara
literaturii”, Luceaf\rul nr. 15 (1145), 14 aprilie, p. 7 ;
1984g, „Intransigen]a selectiv\”, Luceaf\rul nr. 18 (1148),
5 mai, p. 1 ; 1984h, „Adapt\ri – feti[izarea culturii”, Lu-
ceaf\rul nr. 22 (1152), 2 iunie, p. 7 ; 1984i, „Adapt\ri :
dou\ «argumente» – Caragiale [i Istrati”, Luceaf\rul nr. 25
344
„glorioas\”
(1155), 23 iunie, p. 7 ; 1984j, „Adapt\ri : izola]ionismul”,

Luceaf\rul nr. 26 (1156), 30 iunie, p. 7 ; 1984k, „Trei
comisari politici”, Luceaf\rul nr. 27 (1157), 7 iulie, p. 7 ;
1984 l, „Sateli]i”, Luceaf\rul nr. 28 (1158), 14 iulie, p. 11 ;
1984m, „Între «Noua dreapt\» [i «Neofascism»”, Luceaf\rul
nr. 38 (1168), 22 septembrie, p. 7 ; 1984n, „Universa-
lizarea anti-culturii”, Luceaf\rul nr. 39 (1169), 29 septem-
brie, p. 7 ; 1984o, „Universalizarea anti-culturii”, Lucea-
f\rul nr. 40 (1170), 6 octombrie, p. 7 ; 1984p, „De la
strategia tensiunii la apologia terorii”, Luceaf\rul nr. 42
(1172), 20 octombrie, p. 7.
SILVESTRI, ARTUR (1983b), „Mihai Ungheanu – Interviuri
neconven]ionale”, Luceaf\rul nr. 12 (1090), 26 martie, p. 2.
SILVESTRI, ARTUR (1983c), „Martorul nev\zut”, Luceaf\rul
nr. 18 (1096), 7 mai, pp. 1, 9.
SILVESTRI, ARTUR (1984q), „Corneliu Vadim Tudor : Satur-
nalii. Istorie [i civiliza]ie”, Luceaf\rul nr. 1 (1131), 7 ia-
nuarie, p. 2.
SILVESTRI, ARTUR (1984r), „Destinul marilor genera]ii”,
Luceaf\rul nr. 4 (1134), 28 ianuarie, pp. 1-2.
SILVESTRI, ARTUR (1984s), „Actualitatea c\linescianismu-
lui”, Luceaf\rul nr. 29 (1159), 21 iulie, p. 2.
SILVESTRI, AR TUR (1984t), „Solu]ia «culturii critice»”, Lu-
ceaf\rul nr. 35 (1165), 1 septembrie, p. 6.
SILVESTRI, AR TUR (1984u), „Critic\ [i cultur\”, Luceaf\rul
nr. 52 (1182), 29 decembrie, p. 2.
SILVESTRI, ARTUR (1986a), „Protocronism [i antidogma-
tism”, Luceaf\rul nr. 32 (1265), 9 august, p. 2.
SILVESTRI, AR TUR (1986b), „Premerg\torii lui Mircea cel
Mare”, Luceaf\rul nr. 39 (1272), 27 septembrie, pp. 1, 8.
SILVESTRI, ARTUR (1987), „Edgar Papu : «Despre stiluri»”,
Luceaf\rul nr. 27 (1312), 4 iulie, p. 2.
SIMION, EUGEN (1990), „Din nou despre «Cazul Lovinescu»”,
România literar\ nr. 3, 18 ianuarie, pp. 13, 19.
345
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
SOARE, STAN (1973), „Fi[e la o istorie a petrolului româ-

nesc”, Tribuna României nr. 9, 15 martie, p. 11.
SORESCU, CONSTANTIN (1981a), „Critica de restaurare”,
S\pt\mîna nr. 541, 17 aprilie, p. 3.
SORESCU, CONSTANTIN (1981b), „Cu c\r]ile pe fa]\”, S\p-
t\mîna nr. 577, 25 decembrie, p. 3.
SORESCU, CONSTANTIN (1982a), „În lumina adev\rului (I)”,
S\pt\mîna nr. 585, 19 februarie, pp. 1, 3 ; 1982b, „În
lumina adev\rului (II)”, S\pt\mîna nr. 586, 26 februarie,
p. 3 ; 1982c, „În lumina adev\rului (III)”, S\pt\mîna nr.
587, 5 martie, p. 3.
SORESCU, CONSTANTIN (1982d), „Cum polemizeaz\ Z. Or-
nea ? (I)”, S\pt\mîna nr. 593, 16 aprilie, p. 3 ; 1982e,
„Cum polemizeaz\ Z. Ornea ? (II)”, S\pt\mîna nr. 594, 23
aprilie, p. 3.
SORESCU, CONSTANTIN (1982f), „Pledoarie pentru izvor”,
S\pt\mîna nr. 601, 11 iunie, p. 7.
SORESCU, CONSTANTIN (1982g), „Protocroni[ti f\r\ voie…
(I)”, Luceaf\rul nr. 48 (1073), 27 noiembrie, p. 6 ; 1982h,
„Protocroni[ti f\r\ voie… (II)”, Luceaf\rul nr. 49 (1074), 4
decembrie, p. 2.
SORESCU, CONSTANTIN (1983a), „Receptarea capodoperei”,
17 aprilie, p. 3.
SORESCU, CONSTANTIN (1983b), „Zgomotul [i furia”, Supli-
mentul literar-artistic al Scînteii tineretului nr. 22 (88), 29
mai, p. 2.
SORESCU, CONSTANTIN (1983c), „Al]i protocroni[ti f\r\ voie”,
Luceaf\rul nr. 22 (1100), 4 iunie, p. 6 ; 1983d, „Al]i proto-
croni[ti f\r\ voie”, Luceaf\rul nr. 23 (1101), 11 iunie, p. 6.
SORESCU, CONSTANTIN (1983e), „Drumul spre un concept”,
Luceaf\rul nr. 36 (1114), 10 septembrie, p. 3.
SORESCU, CONSTANTIN (1983f), „Pentru o mai dreapt\ cin-
stire a trecutului. Adev\rul despre Eminescu – gazetarul.
346
„glorioas\”
O restituire fundamental\”, Suplimentul literar-artistic al

Scînteii tineretului nr. 38 (104), 18 septembrie, p. 3.
SORESCU, CONSTANTIN (1983g), „Edgar Papu : Motive lite-
rare române[ti”, Suplimentul literar-artistic al Scînteii tine-
retului nr. 41 (107), 9 octombrie, pp. 1, 4.
SORESCU, CONSTANTIN (1983h), „O revist\ exemplar\ : Lu-
ceaf\rul”, S\pt\mîna nr. 42 (671), 21 octombrie, p. 3.
ST|NESCU, C. (2006), „O trist\ injusti]ie”, Cultura nr. 25
(77), 8 iunie, p. 2.
STREINU, VLADIMIR (1968), „Mihail Dragomirescu [i critica
[tiin]ific\”, Revista de Istorie [i Teorie Literar\ nr. 3, pp.
399-409.
STROIE, ION (1984), „Un personaj pretext”, Luceaf\rul nr. 13
(1143), 31 martie, p. 10.
STROIE, ION (1986), „Dialectica realului”, Luceaf\rul nr. 13
(1246), 29 martie, pp. 1, 7.
SUPLIMENTUL LITERAR-ARTISTIC AL SCÎNTEII TINERETULUI
(1982), „Delimit\ri necesare”, nr. 24, 7 martie, p. 1.
SUPLIMENTUL LITERAR-ARTISTIC AL SCÎNTEII TINERETULUI
(1983), „Revista revistelor. Dorul de ]ar\”, nr. 16 (82), p. 2.
{TEFAN, I. M., NICOLAU, EDMOND (1981b), „Savan]i ro-
mâni [i priorit\]i [tiin]ifice”, Contemporanul nr. 35 (1816),
28 august, p. 7.
{TEFAN, I. M. (1982a), „Cel dintîi brevet de inven]ie de noto-
rietate mondial\”, Contemporanul nr. 21 (1854), 21 mai,
pp. 6-7 ; 1982b, „Marele inventator Alexandru Ciurcu – o
personalitate complex\ a culturii române”, Contemporanul
nr. 23 (1856), 4 iunie, p. 10 ; 1982c, „Marele inventator
Alexandru Ciurcu – o personalitate complex\ a culturii
române”, Contemporanul nr. 27 (1860), 2 iulie, p. 7.
{TEF|NESCU, ALEX. (1981), „Un raft de bibliotec\”, Convor-
biri literare nr. 11 (143), noiembrie, pp. 2-3.
{TEF|NESCU, ALEX. (1982), „[Stimate tovar\[e redac-
tor -[ef]”, S\pt\mîna nr. 583, 5 februarie, p. 11.
347
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
{TIRBU, VIOREL (1983), „Con[tiin]a valorilor proprii”, Lu-

ceaf\rul nr. 29 (1107), 23 iulie, pp. 1, 6.
TIMBUS LIVIU (1978), „Românul {tefan Odobleja, p\rintele
legitim al ciberneticii. Dispare un om, r\mîne o oper\”,
Flac\ra nr. 37 (1214), 14 septembrie, p. 11.
TRIBUNA ROMÂNIEI (1973), „Inven]ii [i inventatori în Ro-
mânia”, nr. 13, 15 mai, pp. 6-7.
TUDOR, CORNELIU VADIM (1981), „Cine îi educ\ pe das-
c\li”, S\pt\mîna nr. 574, 4 decembrie, p. 7.
TUDOR, CORNELIU VADIM (1982a), „O mo[tenire cu bu-
cluc”, S\pt\mîna nr. 578, 1 ianuarie, p. 7.
TUDOR, CORNELIU VADIM (1982b), „Critica de cumetrie”,
S\pt\mîna nr. 598, 21 mai, pp. 1, 3.
TUDOR, CORNELIU VADIM (1982c), „Valoarea prin discer-
n\mînt”, S\pt\mîna nr. 604, 2 iulie, pp. 3, 7.
TUDOR, CORNELIU VADIM (1982d), Serial „Centenar Pîr-
van” (16 episoade), S\pt\mîna nr. 580, 15 ianuarie-nr.
595, 30 aprilie.
TUDOR, CORNELIU VADIM (1984a), „Hai s\ d\m mîn\ cu
mîn\ (I)”, Luceaf\rul nr. 2 (1132), 14 ianuarie, p. 2 ;
(1984b), „Hai s\ d\m mîn\ cu mîn\ (II)”, Luceaf\rul nr. 3
(1133), 21 ianuarie, p. 2.
TUDOR, CORNELIU VADIM (1985-1986b), serialul „Civiliza-
]ie româneasc\”, Luceaf\rul nr. 4 (1186), 26 ianuarie
1985-nr. 33 (1266), 16 august 1986.
TUDOR, CORNELIU VADIM (1990), „Romanul Incognito, un
plagiat care nu exist\ – sau procesul culturii na]ionale”,
România Mare nr. 21, 26 octombrie, pp. 1, 3.
TUTUNGIU, PAUL (1984), „Un teatru de precursor”, Lucea-
f\rul nr. 37 (1167), 15 septembrie, pp. 1-6.
ULMEANU, TRAIAN (1990), „Recurs”, România Mare nr. 20,
19 octombrie, p. 8.
UNGHEANU, MIHAI (1977a), „Edgar Papu – Din clasicii no[-
tri”, Luceaf\rul nr. 37 (802), 10 septembrie, p. 2.
348
„glorioas\”
UNGHEANU, MIHAI (1977b), „Lecturi [i genera]ii”, Lucea-

f\rul nr. 48 (813), 26 noiembrie, pp. 1, 7.
UNGHEANU, MIHAI (1977c), „Demnitatea profesional\”, Lu-
ceaf\rul nr. 52 (817), 24 decembrie, p. 2.
UNGHEANU, MIHAI (1982b), „Fondul principal al culturii
române. «O carte de vizit\ a spiritualit\]ii unui popor».
Interviu cu Pompiliu Marcea”, Luceaf\rul nr. 17 (1042),
24 aprilie, p. 3.
UNGHEANU, MIHAI (1984a), „Mozes Gaster : Literatura popu-
lar\ român\”, Luceaf\rul nr. 6 (1136), 11 februarie, p. 2.
UNGHEANU, MIHAI (1984b), „Ilie B\descu : Sincronism euro-
pean [i cultur\ critic\ româneasc\” (I), Luceaf\rul nr. 13
(1143), 31 martie, p. 2 ; 1984c, „Ilie B\descu : Sincronism
european [i cultur\ critic\ româneasc\” (II), Luceaf\rul nr.
14 (1144), 7 aprilie, p. 2 ; 1984d, „Ilie B\descu : Sincro-
nism european [i cultur\ critic\ româneasc\” (III), Lucea-
f\rul nr. 15 (1145), 14 aprilie, p. 2.
UNGHEANU, MIHAI (1984e), „E. Lovinescu : Mihai Eminescu”,
Luceaf\rul nr. 45 (1175), 10 noiembrie, p. 2.
UNGHEANU, MIHAI (1986a), „N. Iorga : «Istoria literaturii ro-
mâne[ti. Introducere sintetic\» (I)”, Luceaf\rul nr. 42 (1275),
18 octombrie, p. 2 ; 1986b, „N. Iorga : «Istoria literaturii
române[ti. Introducere sintetic\» (II)”, Luceaf\rul nr. 43
(1276), 25 octombrie, p. 2 ; 1986c, „N. Iorga : «Istoria
literaturii române[ti. Introducere sintetic\» (III)”, Luceaf\-
rul nr. 44 (1277), 1 noiembrie, p. 2 ; 1986d, „N. Iorga : «Is-
toria literaturii române[ti. Introducere sintetic\» (III,
Postscriptum)”, Luceaf\rul nr. 45 (1278), 8 noiembrie, p. 2.
UNGHEANU, MIHAI (1991a), „Incognito – un caz politic”,
România Mare nr. 54, 21 iunie, p. 11.
UNGHEANU, MIHAI (1991-1992), serialul „Holocaustul cultu-
rii române” : 1991b, „Holocaustul culturii române (1)”, Ro-
mânia Mare nr. 60, 2 august, p. 6 ; 1991c, „Holocaustul
culturii române (2)”, România Mare nr. 62, 16 august, p. 6 ;
1992a, „Holocaustul culturii române. Uniunea Scriitorilor
349
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
– mo[tenitoarea Cuvîntului liber”, România Mare nr. 84, 14

februarie, p. 12 ; 1992b, „Holocaustul culturii române. Ocu-
parea institu]iilor”, România Mare nr. 88, 13 martie, p. 7 ;
1992c, „Holocaustul culturii române. Dogmatici [i eretici,
nelegitimi [i legitimi”, România Mare nr. 98, 22 mai, p. 13.
UNGHEANU, MIHAI (1992d), „Profesorul Edgar Papu [i ocu-
parea Academiei Române”, România Mare nr. 90, 27 mar-
tie, p. 13.
VASILE, MARIAN (1977), „Epoci [i literaturi”, Luceaf\rul nr.
44 (809), 29 octombrie, p. 8.
VATAMANIUC, D. (1985), „Sursologie eminescian\ [i... etic\
profesional\”, Revista de istorie [i teorie literar\ nr. 2,
aprilie-iunie, pp. 146-150.
VETI{ANU, VASILE (1982), „Un protocronist în actualitate :
{tefan Odobleja”, S\pt\mîna nr. 605, 9 iulie, p. 3.
ZALIS, HENRI (1983), „Un dialog revelator : Hasdeu-Zola”,
Luceaf\rul nr. 37 (1115), 17 septembrie, pp. 3, 6.
ZALIS, HENRI (1987), „Trimiteri [i deschideri”, Luceaf\rul
nr. 17 (1302), 25 aprilie, p. 6.
ZAMFIRESCU, DAN (1977b), „Pentru o «Istorie cultural\
atotcuprinz\toare a României»”, Flac\ra nr. 31 (1156), 4
august, p. 10.
ZAMFIRESCU, DAN (1977c), „De la sincronism la proto-
cronism”, Luceaf\rul nr. 40 (805), 1 octombrie, pp. 1, 3.
ZAMFIRESCU, DAN (1977d), „Via magna (I). Puncte de ve-
dere despre originalitatea contribu]iei române[ti la tezau-
rul culturii universale”, Flac\ra nr. 42 (1167), 20 octom-
brie, p. 18 ; 1977e, „Via magna (II). {ansele universalit\]ii
muzicii române[ti contemporane”, Flac\ra nr. 43 (1168),
27 octombrie, p. 18.
ZAMFIRESCU, DAN (1982a), „Sensul tradi]iei [i al protocro-
nismului (I)”, S\pt\mîna nr. 580, 15 ianuarie, p. 7 ; 1982b,
„Sensul tradi]iei [i al protocronismului (II)”, S\pt\mîna
nr. 583, 5 februarie, p. 4.
350
„glorioas\”
ZAMFIRESCU, DAN (1982c), „Înv\]\turile lui Neagoe Basa-

rab”, Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului nr.
24, 7 martie, p. 12, Suplimentul literar-artistic al Scînteii
tineretului nr. 24, 7 martie, p. 12.
ZAMFIRESCU, DAN (1982d), „Ultima mezalian]\”, Luceaf\rul
nr. 42 (1067), 16 octombrie, p. 7.
ZAMFIRESCU, DAN (1983b), „Din nou despre sensul unei
dezbateri : «Protocronismul românesc»”, S\pt\mîna nr. 14
(143), 8 aprilie, pp. 3, 7.
ZAMFIRESCU, DAN (1983c), „Întîiul scriitor român”, Lucea-
f\rul nr. 19 (1097), 14 mai, p. 3.
ZAMFIRESCU, DAN (1985b), „Din nou despre «voca]ia euro-
pean\» a culturii române”, Revista de Istorie [i Teorie
Literar\ nr. 1, ianuarie-martie, pp. 151-155.
ZAMFIRESCU, DAN (1986a), „Un ctitor al m\re]iei române[ti
în istoria universal\”, Luceaf\rul nr. 24 (1257), 14 iunie,
pp. 1, 6.
ZAMFIRESCU, DAN (1986b), „Mircea cel Mare”, Luceaf\rul
nr. 38 (1271), 20 septembrie, pp. 1, 7.
ZAMFIRESCU, DAN (1986c), „Salvarea umanit\]ii”, Lucea-
f\rul nr. 48 (1281), 29 noiembrie, pp. 1, 2.
Z|G|NESCU, FLORIN (1981), „Contribu]ii române[ti la cer -
cetarea spa]ial\”, Contemporanul nr. 21 (1802), 22 mai, p.
8.
III. Texte [i articole consultate pe Internet
ADAME{TEANU, GABRIELA (2003), „Dincolo de P\ltini[”,

22 nr. 697, 15 iulie-21 iulie, www.revista22.ro
ANDREESCU, GABRIEL (2006a), „Despre disiden]\ în con-
textul dosariadei (I)”, Ziua nr. 3739, 21 septembrie, www.
ziua.ro/display.php ?data=2006-09-21&id= 207652&kword
351
Alexandra Tomi]\
Bibliografie
=andreescu ; 2006b, „Despre disiden]\ în contextul do-

sariadei (II)”, Ziua nr. 3740, 28 septembrie, http ://www.
ziua.ro.
BABE{, MIRCEA (2001), „Rena[terea Daciei ?”, Observator
cultural nr. 185, august, http ://www.observatorcultural.
ro/informatiiarticol.phtml ?xid=9188&print=true
B|DILI}|, CRISTIAN (2003), „Noapte bun\, Constantin Noica !”,
22 nr. 717, 2 decembrie-8 decembrie, www.revista22.ro
CORNEA, ANDREI (2003), „Noapte bun\, dialog”, 22 nr. 719,
16 decembrie-22 decembrie, www.revista22.ro
CORNEA, ANDREI (2004a), „A fost «{coala de la P\ltini[» o
experien]\ utopic\ ?”, 22 nr. 734, 30 martie-5 aprilie,
www.revista22.ro
CORNEA, ANDREI (2004b), „Dezbaterea nu continu\ !”, 22
nr. 751, 28 iunie-3 iulie, www.revista22.ro
COTIDIANUL (2006), „Victime pentru Traian B\sescu [2]”,
nr. 240 (4615), 10 octombrie, www.cotidianul.ro, consul-
tat în 10 octombrie 2006
FIRCA, GHEORGHE (2006), „Na]ional-comunismul în dou\
viteze”, 22 nr. 842, 28 aprilie-4 mai, www.revista22.ro
GHEORGHE, ION (2006), „Memoriu c\tre un senator la cub
– în aten]ia Pre[edintelui CNSAS !”, http ://www. adioletea.
home.ro/etc.html.
GRIGURCU, GHEORGHE (2003), „Cazul Noica”, Convorbiri
literare, octombrie, http ://convorbiri-literare.dntis.ro/
GRIGURCUoct3.html
GRIGURCU, GHEORGHE (2004a), „Bun\ diminea]a, Cris-
tian B\dili]\ !”, 22 nr. 721, 30 decembrie-5 ianuarie,
www.revista22.ro
GRIGURCU, GHEORGHE (2004b), „«Resentimentele» [i du-
rerea de cap”, 22 nr. 724, 20 ianuarie-26 ianuarie,
www.revista22.ro
GRIGURCU, GHEORGHE (2004c), „Dezbaterea continu\”, 22
nr. 749, 13 iunie-19 iunie, www.revista22.ro
352
„glorioas\”
GRIGURCU, GHEORGHE (2004d), „Polemic\ sau atac ad

personam ?”, 22 nr. 756, 1 septembrie-8 septembrie, www.
revista22.ro
IANCU, VASILE (2006), „Oare virulentul critic al Europei libere
din Luceaf\rul antedecembrist este acela[i cu un «expert»
în afaceri imobiliare ?, Convorbiri literare nr. 7 (127), iulie,
http ://convorbiriliterare.dntis.r o/IANCUiul5.htm,
consultat în 21 august 2006
ILIESCU, VLADIMIR (2006), „Thracomanie et Protochro-
nisme, deux formes de manipulation idéologique du tota-
litarisme de Ceausescu”,
http ://www.unige.ch/lettres/latl/manipulation/iliescu.
html, consultat în 28 august 2006.
LIICEANU, GABRIEL (2003), „Un titlu care vinde o revist\”,
22 nr. 697, 15 iulie-21 iulie, www.revista22.ro
MARTIN, MIRCEA (2002-2003), serialul „Cultura român\ între
comunism [i na]ionalism”, www.revista22.ro : (2002a),
„Cultura român\ între comunism [i na]ionalism (I) [Dez-
na]ionalizarea – prima faz\ a procesului de comunizare]”,
22 nr. 38, 17-23 septembrie ; 2002b, „Cultura român\ între
comunism [i na]ionalism (II) [Dezvoltarea protocronismu-
lui sau protocronismul ca atitudine cultural\]”, 22 nr. 44,
31octombrie-5 noiembrie ; 2002c, „Cultura român\ între
comunism [i na]ionalism (III) [Protocronism [i ceau[ism]”,
22 nr. 45 (661), 5-11 noiembrie ; 2002d, „Cultura român\
între comunism [i na]ionalism (IV) [Intelectualii ca «re-
produc\tori» ai ideologiei na]ionale]”, 22 nr. 49 (665), 3
decembrie-9 decembrie ; 2003a, „Cultura român\ între co-
munism [i na]ionalism (V) [Situa]ia minorit\]ilor în
România comunist\]”, 22 nr. 675, 11 februarie-17 februa-
rie ; 2003b, „Cultura român\ între comunism [i na]io-
nalism (VI) [«Timpul progresiv» al marxismului [i «timpul
plat al Partidului»]”, 22 nr. 678, 4 martie-10 martie ; 2003c,
„Cultura român\ între comunism [i na]ionalism (VII) [A
fost Noica un «guru» al ceau[ismului ?]”, 22 nr. 692, 10
iunie-16 iunie ; 2003d, „Cultura român\ între comunism
353
Alexandra Tomi]\
[i na]ionalism (VIII) [Destalinizarea : solu]ia româneasc\]”,

22 nr. 693, 17 iunie-23 iunie.
OBSERVATORUL (2006), „De vorb\ cu Artur Silvestri”, 21
august 2006, www.observatorul.com/Default.asp ? action
=articleviewdetail&ID=3832,consultat în 21 august 2006.
RAPORTUL COMISIEI PREZIDEN}IALE PENTRU ANALIZA DIC-
TATURII COMUNISTE DIN ROMÂNIA,
http ://www.presidency.ro/static/ordine/RAPOR T FINAL_
CADCR.pdf, consultat în 19 decembrie 2006.
{TEF|NESCU, ALEX. (1998), „La o nou\ lectur\ : Monica
Lovinescu”, România literar\ nr. 6, 18 februarie, http ://
www.romlit.ro/
{TEF|NESCU, ALEX. (2006), „Destinul unui umanist”, Ro-
mânia literar\ nr. 13, 31 martie, http ://www.romlit.ro/
VLAD, CORNELIU (1999, interviu de), „«Am colaborat cu
Securitatea din patriotism». Dialog cu profesor doctor Dan
Zamfirescu”, Lumea nr. 2 (70), http ://www.lumeam.ro/
029959.html, consultat în 18 august 2006.
VL|SCEANU, LAZ|R, ZAMFIR, C|T|LIN (1993, autori coor-
donatori), Dic]ionar de sociologie, www.dictsociologie.
netfirms.com
ZAMFIRESCU, DAN (f.a.), „R\zboiul Sfânt pentru valorile na-
]ionale”, Agero, http ://www.agero-stuttgart.de/REVISTA
-GERO/CULTURA/Razboiul%20Sfant%20de%20DZ.htm
WIKIPEDIA (2006), http ://en.wikipedia.org/wiki/Protochronism
354
Indice de nume
A Augustin (Sfîntul) 113

Avramescu, Aurel 117
Acel, Ervin 118
Achi]ei, Gheorghe 78, 79, 328
B
Ackermann, Wilhelm 128
Adame[teanu, Gabriela 313 n., 351 Babe[, Mircea 299 n., 352
Adamov, Arthur 119 Babe[, Victor 127
Agârbiceanu, Ion 135, 136 Bacaloglu, Emanoil 129
Ahamenizi (dinastia) 19 n. Baconsky, A.E. 55 n., 215
Alcibiade 300, 328 Bacovia, George 42 n., 136
Alecsandri, Vasile 120 n., 134, 135, Balaci, Alexandru 301
298, 336, 340 Balmes, Jaume 113
Alexandrescu, Andrei 327 Balmu[, Pavel 216, 321
Alexandrescu, Grigore 135 Balot\, Nicolae 58, 329
Alexandru, Ioan 26, 35, 182, 197, Bal[, Teodor 292
216, 218, 292, 301, 328 Barbu, Daniel 38, 151
Anagnostache, George 111 Barbu, Eugen 52, 78, 84, 141, 175,
Andreescu, Gabriel 281 n., 351 179 n., 181, 182, 189, 191, 197,
Andreescu, Ioan 144, 224 n. 198, 204, 205, 216, 217, 268,
Andreian Cazacu, Cabiria 129 268 n., 269, 272, 285, 293, 298,
Anghel, Paul 25, 28 n., 29, 29 n., 301, 302, 303, 304, 329
34, 53, 54, 56n., 58, 59, 67, 68, Barbu, Ilie 327
70, 71, 77 n., 110, 114, 134, 140, Barbu, Ion (Dan Barbilian) 129, 136,
141, 167, 168, 171, 173, 177, 325, 340
178, 180, 182, 192, 197, 198, Baronzi, Gheorghe 336
199, 215, 216, 219, 242, 245, Barthes, Roland 136
245 n., 246, 246 n., 286, 288, Bartók, Béla 118, 144
292, 297, 298, 302, 303 n., 321, Basarab, Neagoe (domnitorul) 98,
328, 329, 331 120 n., 135, 137, 138, 186, 298,
Anghelescu, Mircea 322 311 n., 323, 331, 350
Antip, Felicia 152, 329 Baudelaire, Charles 136
Antipa, Grigore 127 B\descu, Ilie 28 n., 44 n., 56 n., 69,
Antohi, Mona 327 69 n., 70, 133, 142, 159, 176,
Antohi, Sorin 327 182, 183 n., 215, 258-266, 297,
Antonescu, Petre (arhitect) 98 297 n., 309, 315, 321, 329, 349
Arghezi, Tudor 65, 165 B\dili]\, Cristian 313 n., 352
Arsenie, Dan 184 B\ile[teanu, F\nu[ 69, 173, 182,
Arion, George 89, 153, 255, 329 330
Artaud, Antonin 133 B\lan, Ion Dodu 53, 268 n., 301
355
Alexandra
Indice de nume
Tomi]\
B\l\e], Dumitru 44 n., 88, 182, Buzea, Constan]a 301

187, 218, 298, 304, 307, 308, Buzura, Augustin 293
330
B\lcescu, Nicolae 135, 142, 147, C
223, 311 n.
Cantemir, Dimitrie 117, 119, 120,
B\rbulescu, Constantin 57 n.
135, 137, 146, 147, 148, 154,
B\sescu, Traian 352
220 n., 223, 226, 298, 334, 341,
Beniuc, Mihai 104
343
Berciu, Dumitru 210 n.
Åapek, Karel 137
Bernard, Noël 270, 274
Capr\, Iustin 127
Bertallanfy, Ludwig von 162
Caragiale, I. L. 108 n., 109 n., 119,
Bhose, Amita 132, 160, 321, 330
132, 133, 322, 344
Biju, Aurel 126
Caragiale, Mateiu 135, 136
Blaga, Lucian 103, 149, 165, 173,
Caraion, Ion 268, 270, 344
223, 250 n.
Cassian, Ioan (Sfîntul) 153
Bleahu, Marcian 34, 131, 330
Cato cel B\trîn (Marcus Porcius
Blecher, Max 65
Boccaccio, Giovanni 133 Cato Maior) 203
Boc[an, Nicolae 142 C\linescu, George 66, 83 n., 100,
Bogza, Geo 55 n., 104 103, 119, 149, 161, 173, 178,
Boia, Lucian 8, 9, 10, 13, 14, 14 210, 222, 224, 224 n., 225, 226,
n., 17 n., 18, 22, 23, 32, 35, 36 227, 228, 242, 244
n., 37 n., 38, 38 n., 43, 88, 108, C\linescu, Matei 274
120 n., 123, 123 n., 142, 151, C\rt\rescu, Mircea 300, 301
167, 176, 177, 180 n., 257, 294, C\tineanu, Tudor 264, 265, 332
317, 321 Ceaikovski, Piotr Ilici 144
Bolovan, Ioan 180 n. Ceau[escu, Elena 267, 293, 303
Bouret, Jean 144 n.
Brad, Alexandru 331 Ceau[escu, Nicolae 7, 15, 20, 23,
Braha[, Cornel 174, 185, 331 26, 29 n., 30 n., 33n., 35, 37 n.,
Bratu, Florin 182 38, 39, 40, 43, 44 n., 46, 47, 48,
Braudel, Fernand 315, 343 49, 51 n., 52, 53, 55 n., 57 n.,
Br\escu, Mariana 59, 71, 91 n., 93 60, 61, 75 n., 80, 83, 83 n., 84,
n., 101, 102 n., 106, 120 n., 182, 91, 91 n., 95, 99, 110, 115, 121,
199, 215, 224, 226, 227, 228, 123, 157, 163, 176, 189, 191,
245, 286, 287, 330, 331 199, 206, 211, 216, 220, 232,
Brâncu[i, Constantin 155, 222, 233 n., 236, 240, 240 n., 249,
224 n., 233 267, 272, 273, 280, 285, 291,
Breban, Nicolae 55 n. 292, 296, 306, 308, 308 n., 311
Brezianu, Andrei 184 n., 318, 327, 337, 343
Bri[cu, Grigore 126 Cheie-Pantea, I. 332
Brîncoveanu, Constantin 142 Chi]imia, I. C. 98, 138, 162, 183,
Brucan, Silviu 213 n. 332
Brum\rescu, Emil 130 Chivu, Carmen 242 n., 332
Bucur, N. 114, 116, 321 Ciachir, Dan 182, 197, 198, 206,
Budai-Deleanu, Ion 148 237, 238, 268 n., 332, 333
Buduca, Ioan 81, 114, 120, 331 Cioculescu, ªerban 223 n.
Burebista (rege) 209 n. Cioran, Emil 103, 237, 240 n., 241
Busuioceanu, Constantin 126 n., 253, 304 n.
356
Indice
O istorie de nume
„glorioas\”
Cioroianu, Adrian 120, 180 n. Cu]escu-Storck, Cecilia 98

Cipariu, Timotei 148
Ciprian, George 136 D
Ciuc\, Mihai 130 Danielopolu, Daniel 127
Ciurcu, Alexandru 126, 347 Danilevski, V. 115
Cîndea, Virgil 184 Dante, Alighieri 138
Coand\, Henri 126, 131 Daponte, Dumitru 130
Codreanu, Corneliu Zelea 74 n. Deac, A. 299 n.
Codreanu, Iustin 327 Deletant, Dennis 44 n., 86 n., 322
Coja, Ion 153, 182, 188 n., 197, Densu[ianu, Nicolae 114, 210 n.,
238, 239, 245, 297 n., 304, 315, 299 n.
333 Densu[ianu, Ovid. 149
Comarnescu, Petru 103 Descartes, René 339
Condurache, Val 170 De[liu, Dan 293
Constantin, Paul 97, 98, 333 Diaconescu, Mihail 69, 334
Constantinescu, George (Gogu) 130 Diehl, Charles 92 n.
Constantinescu, Gh. K. 127 Dima, Alexandru 95, 334
Constantinescu, I. 29, 34, 68, 88, Dimov, Leonid 255, 256
89, 119, 123, 133, 136, 163, 180, Dinculescu, C. 114, 115, 322
183, 322, 333 Dionysius Exiguus (Dionisie cel
Constantinescu, Mircea 26, 27 n., Mic) 153
333 Di]\, Alexandru V. 98, 334
Constantinescu, Paul 144 Dobrescu, Alexandru 183, 200, 201,
Constantiniu, Florin 182 282, 322, 334
Conta, Vasile 143 Dobrogeanu-Gherea, Constantin
Copoiu, Nicolae 33 n. 142, 143
Cormo[, Gra]ian 167, 172 n., 178, Doina[, ªtefan Augustin 293,
208 n., 310 n., 326, 333 304 n.
Cornea, Andrei 313 n., 314 n., 352 Dosoftei (mitropolit) 139
Cornea, Paul 38, 333 Dostoievski, Fiodor Mihailovici 134
Cosma, Viorel 146, 334 Dragomirescu, Mihail 173, 347
Costandache, Iulian 116, 131, 334 Drago[, Nicolae 67, 77 n., 182
Costin, Miron 140 Dr\gan, Daniel 96, 334
Couturat, Louis 143 Dr\gan, Iosif Constantin 206, 208,
Craig, Edward Gordon 133 209, 209 n., 212, 266, 299, 332
Cr\ciunescu, Pompiliu 57 n. Dr\gan, Mihai 58, 68, 88, 158, 161,
Creang\, Ion 120 n., 132, 133, 149, 169, 334, 335
151, 154, 165, 325 Dr\g\nescu, Mihai 128, 335
Cre]ia, Petru 259 Dr\gu[anu, Adrian 15, 23, 38 n.,
Cristea, Valeriu 78, 334 142
Cri[an, I. H. 114 Dumitrescu, Vladimir 210 n.
Crohm\lniceanu, Ovid. S. 67, 77 Dumitrescu-Bu[ulenga, Zoe 184,
n., 78, 86, 94, 98, 99, 182, 218, 310
221, 333, 334 Dumitriu, Anton 143, 144, 164,
Cucu, Gheorghe 144 183, 301, 322
Culianu, Ioan Petru 270 Du]u, Alexandru 28, 58, 142, 184,
Curtic\peanu, Doina 184 322, 335
Cu[a, Ioan 241 n. Dürrenmatt, Friedrich 137
357
Alexandra
Indice de nume
Tomi]\
E 217, 218, 219, 270, 292, 299,

299 n., 300, 352
Eco, Umberto 136
Gheorghiu, Constantin C. 126, 127,
Einstein, Albert 111, 112, 334, 336
183, 322
Eliade, Mircea 90 n., 91, 91 n.,
Gheorghiu, Emil 114, 116, 322
103, 222, 228-236, 244, 304 n.,
Gheorghiu, Mihai Dinu 21, 107
312 n.
Gheorghiu-Dej, Gheorghe 17 n.
Elian, Alexandru 160
Gherghinescu, Dorin 131, 335
Elvin, B. 119, 322
Ghideanu, Tudor 158, 183, 322
Eminescu, Mihai 80, 100, 101 n.,
Girardet, Raoul 18, 322
111, 112, 113, 117, 124, 132,
Giurescu, Constantin C. 115, 116,
146, 147, 148, 156-162, 163 n.,
183, 210 n., 323
154, 211 n., 215, 222, 223, 224
Gîdea, Suzana 76, 208
n., 228, 229, 241, 242, 243, 260
Glicsman, I. 111
n., 261, 265, 298, 304 n., 307
Goblot, Edmond 109 n., 143
n., 325, 326, 332, 334, 335, 336,
Goethe, Johann Wolfgang von 134,
339, 340, 341, 346, 349
162, 228, 250 n., 251 n.
Enea, Patricia 322
Gogea, Vasile 256, 336
Enescu, George 118, 144, 146,
Golgi, Camillo 125
222, 233, 339
Goliescu, Rodrig 125, 127
Enescu, Radu 190 n.
Goma, Paul 270, 274
Everac, Paul 301
Goodman, Nelson 144
Gorun, Radu 270
F
Gracián y Morales, Baltasar 120
Fichte, Johann Gottlieb 137 n., 138
Firca, Gheorghe 19, 352 Grigorescu, Nicolae 224 n.
Firic\, Theodor 17 n. Grigurcu, Gheorghe 82, 174, 182,
Flaubert, Gustave 133, 135 189, 190 n., 191, 192, 193, 194,
Flechtenmacher, Alexandru 118 200, 201, 202, 203, 204, 215,
Florea, Elena 182 218, 230, 265 n., 266 n., 267,
Florescu, Eugen 163, 182 278, 302, 312, 313 n., 314 n.,
Florin, L. (pseudonim) 111 n., 112 323, 336, 352
n., 334 Gudju, Ion 114, 116, 323
France, Anatole 133 Gusti, Dimitrie 223
Frisch, Max 119
H
G
Haas, Conrad 127
Gaál, Áron 19, 20 Haret, Spiru 129, 144
Gabanyi, Anneli Ute 171, 270, 274 Hasdeu, Bogdan Petriceicu 136,
Gaster, Mozes 148, 173, 223, 322, 147, 148, 209, 215, 222, 223,
349 223 n., 224 n., 326, 350
Gav\t, I. 117, 334 Hašek, Jaroslav 160
Gavril\, Lucian 162, 335 H\t\r\scu, Ovidiu 327
Gean\, Gheorghi]\ 335 H\ulic\, Dan 40 n., 291, 293, 336
Georgescu, Nicolae 44 n., 101, 103, Heliade-R\dulescu, Ion 79, 135, 334
197, 198, 215, 260, 335 Herder, Johann Gottfried 137
Georgescu, Vlad 270, 274 Hodja, Enver (Xoxha) 19 n.
Georgescu-Vî[te, Ion 118 Hoffmann, Ernst Theodor
Gheorghe, Ion 26, 182, 197, 216, Amadeus 133
358
Indice
O istorie de nume
„glorioas\”
Hoisescu, N. 111, 112, 113, 336 Joja, Anastase 25

Homer 133
Hrusciov, Nikita Segheevici 17 n. K
Hugo, Victor 224 n. Kiriac, D. G. 144
Houllevigue, Louis 112 n. Kodály, Zoltán 118
Hurmuzaki, Eudoxiu 149 Kog\lniceanu, Mihail 147, 223
Hussein, Saddam 19 n. Kós, Károly 98
Kristeva, Julia 136
I
Iacobescu, Gheorghe 114, 323 L
Iancu, Vasile 268, 271, 353 Labi[, Nicolae 150, 218
Ibr\ileanu, Garabet 100, 142, 161, Laignel-Lavastine, Alexandra 35,
210, 222, 290 61, 90 n., 106, 182, 232 n., 235,
Ierunca, Virgil 21, 23, 67, 80, 82, 249, 249 n., 250, 259, 324
83, 172, 174, 182, 220 n., 233 Lamennais, Félicité Robert de 137
n., 236 n., 240 n., 241 n., 242 Lao Tse 270
n., 266, 267, 268, 269, 270, 271, Laszlo, Alexandru 70, 81, 83 n.,
272, 275, 278, 311 n., 323 84, 85, 96, 167, 181, 207, 214,
Iftimovici, Radu 127, 128, 154, 235, 250 n., 278, 281 n., 310 n.,
183, 323 314 n., 323, 324, 336
Iliescu, Vladimir 82 n., 353 Laurian, August Treboniu 223
Iona[cu, G. 118 Lavric, Sorin 242 n.
Ionescu, Eugen (Eugène Ionesco) L\ncr\njan, Ion 26, 182, 197, 198,
52, 103, 133 216, 219, 268 n., 292, 298, 301,
Ionescu-Gion, G. 223 304, 336
Iorga, Nicolae 30, 66, 106, 119, Leonardo da Vinci 137
139, 143, 147, 158, 173, 184, Liiceanu, Gabriel 230, 232, 232 n.,
210, 215, 222, 224, 224 n., 225, 237, 238, 239, 242 n., 246 n.,
226, 227, 228, 323, 336, 342, 247, 249, 312 n., 313 n., 324,
349 337, 353
Iorgulescu, Mircea 76, 171, 182, Liu, Nicolae 118
218, 221, 323 Lombard, Alf 129
Iosifescu, Silvian 184 Lovinescu, Eugen 54, 55, 56, 62-80,
Iscru, G. D. 299 n. 81, 100, 101 n., 142, 157, 168
Istrate, Ion 184 n., 181, 200, 202, 207, 223, 227,
Istrati, Panait 149, 345 262, 323, 324, 327, 338, 340,
Itu, Ion 101, 103, 336 345, 349
Ivasiuc, Alexandru 55 n. Lovinescu, Monica 11, 49, 71, 72,
Iv\nescu, Cezar 99 73 n., 82, 83 n., 105 n., 166,
172, 175, 176, 182, 198, 203,
J
230, 236, 240 n., 242 n., 245 n.,
Janáèek, Leo 118 246 n., 248, 249, 266, 267, 268,
Jarry, Alfred 133, 140 268 n., 269, 270, 271, 272, 273,
Jdanov, Andrei Aleksandrovici 180 274, 275, 278, 284, 285, 287,
n. 288, 295, 311, 311 n., 324, 354
Jebeleanu, Eugen 55 n. Luchian, ªtefan 98
Jivkov, Todor 19 n. Lupa[cu, ªtefan (Stéphane
Jivkova, Liudmila 19 n. Lupasco) 233 n.
359
Alexandra
Indice de nume
Tomi]\
M Mih\ilescu, Dan C. 321

Mih\ilescu, Florin 50 n., 52, 53,
Machiavelli, Niccolò 99, 138
63 n., 176, 177, 296, 310, 325
Macovescu, M. 114, 321
Mih\ilescu, Vintil\ 117, 339
Maghiar, Nicolae 114, 116, 324
Mihu, Achim 260 n.
Maiorescu, Titu 79, 142, 161, 215
Milescu, Nicolae, sp\tarul 127, 141
Manea, Norman 73 n., 74 n., 82,
Minar, Octav 339
163, 167, 176, 179, 182, 187-
Mincu, Ion (arhitect) 98
-195, 200, 202, 216, 217, 221,
Mincu, Marin 58, 79, 97, 136, 183,
234, 235, 271, 284, 302, 324,
325, 339
338
Mircea cel B\trîn / cel Mare (dom-
Manolescu, Nicolae 50 n., 63, 70,
nitorul) 159, 307, 307 n., 345,
73 n., 77 n., 82, 96, 121, 135 n.,
351
167, 167 n., 168, 168 n., 171,
Mickiewicz, Adam 137, 162
174, 182, 192, 215, 218, 220 n.,
Mocanu, I. Vasile 323
221, 230, 241, 243, 244, 260,
Moisil, Florica 138, 323
261, 261 n., 262, 263, 264, 265
Moldovan, Iulius 304, 339
n., 266 n., 280 n., 290, 293, 296,
Montesquieu, Charles-Louis de
302, 311, 324, 327, 330, 338
Secondat, baron de La Brède et
Marcea, Pompiliu 25, 35, 67, 77
de 137
n., 182, 185, 198, 268 n., 294,
Morariu, Leca 158
325, 339, 349
Moraru, Cornel 221, 339
Marcu, Emanoil 324
Moroianu, Dinu 114, 115, 325
Marcus, Solomon 34, 36, 60, 67,
Mosley, Ph. 315
99, 118, 128, 129, 131, 132, 133,
Movil\, Petru 141
144, 155, 160, 178, 183, 197,
Muntean, George 183, 325
309, 325, 339
Munteanu, G. 133, 149, 154, 183
Marinescu, Gheorghe 127, 130
Munteanu, Neculai Constantin
Marino, Adrian 58, 97, 183, 236,
270, 273
253, 254, 325, 339
Munteanu, Romul 292
Martin, Mircea 16 n., 17 n., 18, 26,
49 n., 50, 50 n., 54 n., 55 n., 63
N
n., 176 n., 178, 257, 296, 310,
312 n., 353 Neac[u, Iulian 191, 193, 339
Marx, Karl 259 n. Neculce, Ion 139
Matta, Svetlana 42 n., 136 Neagu, F\nu[ 27, 301, 307
Mayani, Zacharia 19 n. Nechita, Vasile C. 158, 159, 183,
Mazilu, Dan Horia 184 325
M\nciulescu, Constantin Theodor Negoi]escu, Ion 119, 230, 251, 252,
154 253, 278, 293, 325
Mehedin]i, Simion 224 Negrici, Eugen 88, 139
Mereu]\, Dinu C. 130 Negruzzi, Costache 120 n., 134, 135
Messiaen, Olivier 144 Nemoianu, Virgil 270, 274
Michael-Titus, C. 248 Nestor Vornicescu (alias Nicolae
Michelet, Jules 137 Vornicescu) vezi: Vornicescu,
Micu, Mircea 292 Nestor
Mihail, Filip 127 Niceta (Romanul, episcop de
Mih\escu, Valentin F. 339 Remesiana) 153
Mih\e[, Mircea 183 Nicolae, Nicolae I. 73
Mih\il\, G. 138, 323 Nicolau, Edmond 114, 127, 129,
360
Indice
O istorie de nume
„glorioas\”
130, 131, 147, 150, 151, 154, 202, 206, 208, 208 n., 211 n.,
183, 326, 347 213, 213 n., 221, 223, 224 n.,
Nicolescu, Vasile 268 n. 225, 227, 228, 230, 233, 234,
Niculescu, Alexandru 327 245, 246, 247, 248, 254, 256,
Niculescu, ªtefan 118, 145, 339 259, 259 n., 260, 275, 280, 294
Noica, Constantin 77 n., 90 n., 103, n., 296, 297, 297 n., 298, 298
118, 183, 222, 228-254, 304 n., n., 299 n., 301, 302, 303, 303
312, 312 n., 313 n., 324, 325, n., 304 n., 305, 305 n., 306, 308,
337, 352, 353 308 n., 309, 310, 310 n., 311,
Nu]\, Ion 100, 101 316, 326, 330, 331, 339, 340,
341, 345, 347, 348, 350
O Paul-B\descu, Cezar 163 n., 326
Odobescu, Alexandru 223 Paulescu, Nicolae 131
Odobleja, ªtefan 128, 348, 350 P\curariu, Dim. 98. 187, 341
Olah, Tiberiu 145 P\troiu, Ion 33 n., 307 n., 342
Olahus, Nicolaus 148 P\unescu, Adrian 40, 55 n., 131,
Olteanu, ªtefan 114, 116, 324, 327 179, 182, 183, 194, 216, 218,
Onicescu, Octav 129, 182, 325 236, 282, 283, 283 n., 284, 285,
Oprea, Alexandru 101, 102 n., 148, 301, 306, 308, 341
157, 158, 286, 326, 330, 333, Pârvan, Vasile 114, 147, 209, 210
339 n., 215, 223, 223 n., 225, 333,
Orban Dacul (me[ter) 154 337, 348
Orfeu (personaj din mitologie) 144 Pecican, Ovidiu 224 n., 278, 323,
Ornea, Zigu 30 n., 75, 77n., 78, 326
80, 182, 183 n., 201, 210 n., 215, Pelin, Mihai 48, 49, 341
Perrault, Charles 133
218, 324, 340
Perrin, Jean 112 n.
Oroveanu, Matei I. 117, 340
Petre, Zoe 237
P Petrescu, Camil 65, 103, 135, 135,
245 n.
Pahlavi, Mohammad Reza 19 n. Petrescu, Constantin 143, 342
Paleologu, Alexandru 182 Petrescu, N. 158
Pallady, Theodor 98 Petrovici, I. 109 n., 158
Pamfil, Laura 242 n., 253, 340 Pilly, Nicolae 327
Pan\, Sa[a 210 Piru, Alexandru 98
Pann, Anton 118, 144 Pitu], Gheorghe 26 n., 27, 292, 342
Papacostea, Victor 184 Platon 153, 238, 239
Papadat-Bengescu, Hortensia 135 Pl\m\deal\, Antonie 184
Papu, Edgar 10, 13, 15 n., 22, 24, Ple[u, Andrei 230, 232, 232 n.,
25, 28, 31, 33, 35, 36, 37, 40, 233 n., 242 n., 342
41, 42, 42 n., 43, 45, 55, 56, 56 Poant\, Petru 221, 342
n., 57, 58, 60, 62, 63 n., 64, 65, Poe, Edgar Allan 136
67, 69 n., 71, 77 n., 79, 81, 83 Poincaré, Henri 113, 129, 143
n., 87, 89, 93, 94, 103, 106, 107, Pompeiu, Dimitrie 129
114, 117, 118, 120, 120 n., 123, Pop, Ioan Aurel 180 n.
124, 131, 132, 133, 134, 135, Pop, M. 174, 342
136, 137, 138, 139, 140, 141, Pop, Sînziana 293
142, 144, 146, 152, 153, 160, Popa, Marian 219
167, 168, 172-181, 184, 197, Popescu, Cristian Tudor 300
361
Alexandra
Indice de nume
Tomi]\
Popescu, Dumitru 284 R\va[, Gheorghe 114, 115, 326

Popescu, Dumitru (inventator) 154 R\zdolescu, Delia 322
Popescu, I. G. 117, 118 n. Rezu[, Petru 301
Popescu, Ion Mihail 148, 158, 164, Riza, Adrian 114, 183, 183 n., 210
326 n., 259, 263, 264, 342
Popescu, Petru 55 n. Rotaru, Nicolae 226
Popescu-Neveanu, Paul 143 Rotaru, Rodica 226
Popovici, Doru 88, 118, 144, 145, Rougier, L. 143
146, 175, 182, 268 n., 298, 326, Roznoveanu, Mirela 44 n.
342 Rusan, Romulus 322
Popovici, Titus 301 Rusu, Andrei 323
Postelnicu, Ioana 301 Rusu, M. N. 103, 343
Preda, Constantin 32 n., 342 Rusu-P\s\rin, Gabriela 275
Preda, Marin 55 n., 141, 149, 193,
312 S
Prodan, David 248 Sadoveanu, Mihail 132, 134, 149,
Protagoras 264 165, 313 n., 340
Purcaru, Ilie 24, 34, 34 n., 36, 40 Sartre, Jean-Paul 42 n., 65
n., 89, 91, 92, 99, 128, 129, 143, Sava Nanu, Ion 117, 146, 343
144, 165, 169, 175, 182, 191, S\raru, Dinu 268 n.
192, 197, 205, 215, 242, 257, S\s\rman, Gheorghe 126, 130,
290, 326, 342 131, 224 n., 344
Pu[cariu, Sextil 129 S\veanu, Lucius 118
Pu[kin, Aleksandr Sergheevici 140 S\vescu, Napoleon 57 n., 299 n.
Schiller, Friedrich von 224 n.
Q Schwartz, Gheorghe 344
Quinet, Edgar 137 Servien, Pius (Piu ªerban
Coculescu) 128
R Silvestri, Artur 31, 34, 44 n., 48,
49, 58, 59, 61, 69 n., 72, 77 n.,
Rabelais, François 133 84, 106, 131, 139, 153, 175, 182,
Rachieru, Adrian Dinu 24, 25, 28, 189, 192, 198, 199, 203, 204,
29, 40 n., 44 n., 48, 87, 182, 206, 215, 217, 220 n., 224, 234,
255, 326 245, 255, 256, 259, 260, 262,
Racovi]\, Emil 127, 130 268, 269, 270, 271, 272, 273,
Rad, Ilie 167, 178, 179, 179 n., 180 274, 282 n., 283 n., 289, 297 n.,
n., 208 n., 310 n., 326 307, 307 n., 316, 329, 344, 345,
Rainer, Francisc Iosif 127 354
Ralea, Mihai 103 Simion, Eugen 77 n., 78, 182, 218,
Ranke, Leopold von 137 221, 293, 301, 345
Ra[eev, Sergiu D. 117, 342 Sîrbu, I. D. 230, 250 n., 251 n.,
Rayleigh, John William Strutt, 332
baron 112 n. Soare, Stan 117, 346
R\dulescu, Dorina 211 Sorbul, Mihail 135, 136
R\dulescu, Gheorghe (Gogu) 109 n., Sorescu, Constantin 30 n., 67, 77
121, 151, 205-214, 245 n., 342 n., 84, 86, 96, 121, 158, 173,
R\dulescu-Motru, Constantin 109 174, 175, 182, 189, 196, 197,
n., 143, 158, 210, 298, 341 198, 201, 215, 216, 220, 220 n.,
R\utu, Leonte 213 n. 221, 222, 257, 272, 346, 347
362
Indice
O istorie de nume
„glorioas\”
Sorescu, Marin 194, 293, 301 Teodorescu, Virgil 250

Spencer, Herbert 144 Theodoru, Radu 286, 287, 301, 331
Stancu, Zaharia 55 n. Tieck, Johann Ludwig 133
St\nescu, C. 83 n., 167, 176, 198, Timbus, Liviu 128, 131, 348
308, 310 n., 347 Tîrn\cop, Gabriel, vezi: Silvestri,
St\nescu, I. Gh. 114, 321 Artur
St\nescu, Nichita 215, 216, 218, Toh\neanu, Gheorghe 294 n.
293 Tomasi di Lampedusa, Giuseppe
Stalin, Iosif Vissarionovici 120, 136
121, 123 Tonciulescu, P. 299 n.
Sternberg, Jakob 108 n., 109 n. Tonitza, Nicolae 98
Sterne, Laurence 133 Totu, Ion 214 n.
Stoika, Radu 114, 323 Trakl, Georg 42 n.
Stoilow, Simion 129 Trip[a, Iosif 126, 327
Stolojan, Sanda 240 n., 270 Tudor, Corneliu Vadim 31, 32, 40,
Stravinski, Igor Fiodorovici 118 61, 72, 73 n., 74, 75, 75 n., 76,
Streinu, Vladimir 25, 119, 210, 77 n., 78, 84, 114, 142, 163, 169,
224, 347 181, 182, 183, 189, 190, 190 n.,
Stroe, Aurel 145 191, 194, 195, 196, 198, 199,
Stroie, Ion 49, 239, 259, 347 210 n., 215, 216, 219, 268, 283,
Stroie, Mihai 327 284, 293, 294, 297 n., 298, 301,
Strujan, Ioan 51 n. 302, 304, 306, 308, 316, 327,
Sudan, Gabriel 128 340, 345, 348
Swift, Jonathan 119, 137 Tudoran, Dorin 293, 327
Szász, János 55 n. Tutungiu, Paul 137
ª }
ªerban, Sorin 22 }\ranu, Cornel 145
ªora, Mariana 250 n., 332 }i]eica, Gheorghe 129
ªtefan cel Mare 154 }urcanu, Florin 229, 233, 235,
ªtefan, I. M. 107, 110, 111, 111 n., 236, 236 n., 237
114, 115, 116, 118, 118 n., 126,
127, 129, 130, 131, 147, 150, U
151, 154, 160, 178, 182, 183, Ucrain, Constantin 323
325, 326, 334, 347 Ulmeanu, Traian 304
ªtef\nescu, Alex. 176, 178, 179, Ungheanu, Mihai 25, 28, 29, 30,
182, 191, 192, 201, 267, 281, 34, 36, 44 n., 50, 55 n., 58, 67,
282, 282 n., 283, 283 n., 284 n., 68, 70, 71, 77 n., 89, 95, 96, 99,
289, 347, 354 100, 101 n., 106, 138, 139 n., 143,
ªtirbu, Viorel 36, 348 157, 167, 167 n., 168, 172, 173,
176, 182, 184, 185, 186, 195,
T
197, 198, 201, 205, 212, 212 n.,
Tairov, Aleksandr 133 213, 214 n., 215, 217, 219, 224,
T\nase, Virgil 270 225, 226, 227, 246, 248, 259,
T\n\sescu, Manuela 53, 119, 146, 263, 284, 290, 292, 294, 297,
327 298, 301, 302, 303, 303 n., 304
T\n\sescu, Tudor 151 n., 306, 307, 316, 323, 327, 334,
Teodor, Pompiliu 210 n. 345, 348, 349, 350
363
Alexandra
Indice de nume
Tomi]\
Ureche, Grigore 52 W
Urmuz (Demetru Dem. Deme-
Wallerstein, Immanuel 315
trescu-Buz\u) 149, 220 n.
Usc\tescu, George 233 n. Wiener, Norbert 128
V X
Vaida, Petru 184 Xenopol, A. D. 149

Vasile, Marian 87, 350
Vasilescu, Raluca 242 n., 332 Z
Vatamaniuc, D. 161, 259, 350 Zaciu, Mircea 77 n., 86, 201, 215,
Vatamaniuc, Magdalena D. 161 218, 221, 293
Verdery, Katherine 7, ,8, 10, 11, Zalis, Henri 141, 350
12, 13, 15 n., 16 n., 21, 23, 29 Zamfir, C\t\lin 309, 354
n., 31 n., 43, 45, 46, 56 n., 59 n., Zamfirescu, Dan 17 n., 24, 25, 28,
60 n., 72 n., 73 n., 81, 84, 85, 85
29, 31, 31 n., 32, 33, 33 n., 34,
n., 86 n., 89 n., 90 n., 98, 99,
37, 37 n., 38, 39, 39 n., 40, 40
102, 105, 122, 124, 134 n., 143
n., 163, 167, 169, 170, 171, 171 n., 41, 50, 51, 55 n., 52, 56 n.,
n., 176, 177, 180 n., 182, 183, 57, 59, 60, 65, 66, 67, 68, 71,
187, 197, 205, 214, 229, 231, 72, 77 n., 84, 87, 89, 91, 91 n.,
232 n., 234, 235, 237, 239, 242 93 n., 94, 98, 104, 107, 108, 108
n., 248, 249, 257, 258 n., 259 n., 109 n., 110, 114, 118, 119,
n., 265 n., 266, 266 n., 267, 271, 120 n., 129, 130, 131, 132, 133,
276, 277, 277 n., 278, 279, 280, 135, 136, 137, 138, 138 n., 139,
281 n., 286, 290, 291, 296, 299 139 n., 140, 141, 143, 144, 146,
n., 307 n., 310, 319, 327 147, 148, 149, 150, 152, 153,
Vespucci, Amerigo 172, 309 155, 156, 159, 160, 162, 163,
Veti[anu, Vasile 40, 106, 128, 182, 165, 169, 173, 174, 186, 189,
215, 224, 286, 331, 350 192, 195, 196, 197, 198, 199,
Vianu, Tudor 100, 103, 172 n., 173, 200, 201, 202, 206, 209 n., 211,
210, 222, 224, 227 211 n., 214, 215, 219, 223 n.,
Vico, Giovanni Battista 224, 224 n., 227, 228, 233, 235,
(Giambattista) 140 242, 243, 244, 245, 245 n., 246,
Vinea, Ion 210
247, 248, 269, 272, 275, 281,
Vlad, Corneliu 306, 354
282, 283, 284 n., 286, 292, 293,
Vlad, Iulian 214 n.
Vlad, Roman 145 294 n., 297, 297 n., 298, 302,
Vlaicu, Aurel 126 305, 306, 307 n., 308, 311, 311
Vl\sceanu, Laz\r 309, 354 n., 316, 323, 328, 329, 331, 333,
Voicu, George 297 n., 327 350, 351, 354
Voiculescu, Vasile 137, 149 Z\g\nescu, Florin 183, 351
Voinov, Dimitrie 127 Zeletin, ªtefan 142, 262
Vornicescu, Nestor 98, 183, 327 Zepelin, Ferdinand, conte von 154
Vrancea, Ileana 63, 327 Zola, Emil 136, 350
Vuia, Traian 126, 131 Zub, Alexandru 14, 15, 107, 210
Vulc\nescu, Mircea 103 n., 322, 328
364
Cuprins
1. Argument . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2. Protocronism românesc sau terapie prin mit . . . . . . . . . 12

Istoria [i „sufletul na]ional” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
O alegorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Cultura român\ : diagnostic [i promisiuni . . . . . . . . . . . . 36
Noua gard\ pretorian\ : protocroni[tii . . . . . . . . . . . . . . . 39
3. Cariera spectaculoas\ a unui concept . . . . . . . . . . . . . . 45

Protocronism vs. proletcultism : ie[irea din somnul
dogmatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
C\ut\ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Edgar Papu [i un certificat de înregistrator . . . . . . . . . . . 55
E. Lovinescu – a doua posteritate critic\ . . . . . . . . . . . . . 62
Protocroni[tii vs. „noii lovinescieni” . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Protocronism cu metod\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Spectatorul angajat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Paternalism cultural [i edi]ii cro[etate . . . . . . . . . . . . . . 99
4. Preistoria ideii de protocronism . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105

Doi eminescologi de duminic\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
Lumina nu mai vine de la R\s\rit . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
5. O istorie glorioas\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

Protocronismul în [tiin]\ : dreptate pentru avioplanul
Goliescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
Protocronismul în literatur\ : nu exist\ scriitori mici . . . 132
Un [ir nesfîr[it de anticipatori geniali . . . . . . . . . . . . . . 141
Cum ne-am anticipat pe noi în[ine . . . . . . . . . . . . . . . . 145
Primul filoeuropean [i psihanaliza la Creang\ . . . . . . . 151
Eminescu : etalonul de aur al culturii române . . . . . . . . 156
Ceau[escu-precursor [i „complexul fanariot” . . . . . . . . 163
6. O idee beligerant\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
M\rul discordiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
Un Amerigo Vespucci în cultura român\ . . . . . . . . . . . . 172
Actori, tactici [i strategii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
Protocronismul : elitism sau cultur\ de mas\ ?
„Cazul” Norman Manea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 187
„Noi” [i „ceilal]i” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 195
Un vechi ilegalist împotriva „n\stru[nicei teorii” . . .. . . 205
Pe cîmpul de lupt\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 214
Titluri de noble]e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 223
Anex\ri sau adeziuni ? Eliade [i Noica . . . . . . . . . .. . . 228
„Cu un cîntec de siren\/Lumea-ntinde lucii mreje” . . . 254
Olimpiadele patriotismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 256
Ultima redut\ : Europa liber\ . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 266
7. Mizele protocronismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276

Între arme, muzele tac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280
Cititorul pertinent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288
8. Ecouri postdecembriste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296

Resurec]ia na]ionalismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298
Epilog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 315
Cîteva concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 317
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 321
I. C\r]i : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 321
II. Periodice : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 328
III. Texte [i articole consultate pe Internet . . . . . . . . . . . 351
Indice de nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365

Au ap\rut :
Alexandra Tomi]\ – O istorie „glorioas\”. Dosarul

protocronismului românesc
Antonio Patra[ – Ibr\ileanu. C\tre o teorie a personalit\]ii
Cristina Chevere[an – Apocalipse vesele [i triste
Alexandra Ciocârlie – {i totu[i, clasicii...
Va ap\rea :
Bogdan Cre]u – Utopia negativ\ în literatura român\

www.polirom.ro
Redactor : M\d\lina Ghiu

Corector : Raluca Go]ia
Coperta : Radu R\ileanu
Bun de tipar : octombrie 2007. Ap\rut : 2007

Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 • P.O. Box 266
700506, Ia[i, Tel. & Fax (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232)21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro
Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 • P.O. Box 1-728, 030174
Tel. : (021) 313.89.78 ; E-mail : office.bucuresti@polirom.ro
Tipografia S.C. MEDIAPRINT S.R.L.
str. Bucure[ti, nr. 254-256, C\l\ra[i, 9100058
tel. (0242)31.12.95, fax. (0242)31.12.95
Contravaloarea timbrului literar se depune în contul
Uniunii Scriitorilor din România
Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA

O Istorie Glorioasa - Alexandra Tomita - Final

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

O Istorie Glorioasa - Alexandra Tomita - Final

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

© 2007 by Editura Polirom

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României :

Nu ne putem desp\r]i de o ideologie împov\r\toare

Tema abordat\ în lucrarea de fa]\ este cea a protocro-

aspectul descrierii detaliate a fenomenului protocronist

pie prin mit” deschide discu]ia asupra na]ionalismului

[i rafinarea continu\ a argumenta]iei indigeniste ca replic\

compromisuri cu regimul comunist (ceea ce, în contextul

Pentru a deschide discu]ia noastr\, credem c\ este

„antiprotocroni[ti”, iar „protocroniile” vor desemna

„miturilor istorice”, întrunind caracteristicile acestora : este

1. Transformismul [i voluntarismul sînt dou\ concepte-cheie

comunitate, care se ap\r\, la rîndul ei, de „agresiunile

Istoria [i „sufletul na]ional”

Preocup\rile autohtoniste din România nu au început o

2. Paternitatea denumirii îi apar]ine lui Edgar Papu (1974 : 8).

ceau[ist a f\cut virajul spre na]ionalism [i cultul per-

ulterior drept Tezele din iulie, au marcat debutul na]ional-co-

tele în China [i Coreea de Nord, Nicolae Ceau[escu a tras

urmare o reform\ în plan cultural. O reform\ imediat\, dar [i

retrograde”, s\ combat\ viguros „manifest\rile de cosmo-

5. Raoul Girardet (2003 : 32) identific\ patru teme predilecte ale

ideologia na]ional-comunismului românesc [i a celui so-

6. Enciclopedia on-line Wikipedia ofer\ cîteva echivalente intere-

(s\ ne amintim c\ patentul denumirii este românesc !), îns\

Care erau îns\ „structurile mitologice” lansate în cultur\

i-a ad\ugat alte cîteva cli[ee sau accente proprii (de

semnifica]iilor-pivot : trecutul patriei [i valorile autohtone.

române[ti, dreptul [i aspira]ia românilor la universalitate

urm\rim îns\, în rezumat, alegoria generat\ de discursul

încredere în virtu]ile [i înzestr\rile excep]ionale ale

«limbii comune a socialismului [i comunismului» ori sub

7. Red\m in extenso fragmente din dou\ articole care, dincolo de

cr\njan, Gheorghe Pitu], F\nu[ Neagu sînt cî]iva – cores-

a[le] limbii române oblig\, simultan, creatorii s\ preia, s\

au glorificat limba român\, de[i, în paralel, au deplîns

8. Vezi amplul eseu al lui Paul Anghel privind excep]ionalele

teritoriul României au suferit [tirbiri în anumite momente

9. Verdery, 1994 : 199, noteaz\ c\ (asemenea dreptei europene [i

materiale [i spirituale create astfel definesc o cultur\ neeli-

încurajînd comportamente de respingere sau anulare for]at\ a

(Silvestri, 1983b : 2). Muzica, filosofia, arhitectura, istorio-

11. De remarcat abunden]a surprinz\toare a termenilor religio[i

ale Marelui Anonim12 – omul din popor”. Discursul în jurul

teologic – afirmase în cercuri politice înalte c\ un ritual de tip

lor. Oricum, se pare c\ indigeni[tii au intuit contradic]ia

Ion P\troiu (director al Centrului de {tiin]e Sociale din Cra-

similare, Zamfirescu, 1985 : 154 ; Marcus, 1975 : 8 sqq. ;

14. Universalitatea ca voca]ie a poporului român a fost una dintre

lingvistic [i metaforic, prin „captarea” [i prelucrarea unor

Protocroni[tii [i-au propus, ca vîrf de lance al programului

Cultura român\ : diagnostic [i promisiuni

O cultur\ veche, organic\, matur\, titanic\, unic\. Afir-

15. Lucian Boia explic\ limpede în ce consta acest megalomanic

intelectualii români s\-[i abandoneze complexele de infe-

înglobînd, cel pu]in la nivelul discursului, toate laturile vie]ii

a dep\[i structurile antagonice [i creatoare de antagonisme

17. „Cultul personalit\]ii, în toate regimurile din lume în care s-a

rînd, reliefarea, studierea, aprofundarea [i cinstirea… mi-

Noua gard\ pretorian\ : protocroni[tii

Paradoxul virajului na]ionalist din 1971 const\ în faptul

18. Originalul punct de vedere apare într-o not\ ata[at\ ulterior

din 1971 [i prin m\surile ulterioare, conduc\torul