CAPITOLU

1
I

BANCA
CENTRALA
CREAREA
CREAREABANCILOR
BANCILORCENTRALE:
CENTRALE:
Bancile
Bancilecentrale
centralesisiforma
formade
deproprietate
proprietateasupra
asupra
capitalului;
capitalului;
Bancile
Bancilecentrale
centralesisiindependenta
independentaacestora;
acestora;
FUNCTIILE
FUNCTIILEBANCII
BANCIICENTRALE:
Cuprins: Functia
CENTRALE:
Functiade
deemisiune
emisiunemonetara;
monetara;
Functia
Functia de centru al politiciimonetare;
de centru al politicii monetare;
Functia de creditare a economiei:
Functia de creditare a economiei:
Functia
Functiade
decentru
centruvalutar;
valutar;
Functia de banca a bancilor;
Functia de banca a bancilor;
Functia
Functiade
debanca
bancaaastatului.
statului.
IMPORTANTE
IMPORTANTEBANCI
BANCICENTRALE:
CENTRALE:
FED;
FED;
Banca
BancaCentrale
CentraleEuropeana
Europeana

Pag. 1
Aparitia banilor in economie a impus crearea unei institutii care sa asigure
emisiunea, dar si supravegherea circulatiei in bune conditii a acestora. Pe
de alta parte, fucntionarea institutiilor statului, a condus la nevoia
acoperirii cheltuielilor suplimentare prin emisiune monetara. Ca urmare,
crearea autoritatii monetare a avut la baza monopolul emisiunii detinut de
stat la momentul respectiv. Existenta bancii centrale, ca institutie ierarhica
superioara celorlalte institutii bancare s-a impus tocmai ca urmare a nevoii
coordonarii activitatii bancare in economie, dar si ca urmare a intensificarii
presiunilor inflationiste la nivel international.

Orice activitate bancară presupune crearea de monedă. Băncile, mai ales

cele comerciale crează o cantitate mult mai mare de monedă decât banca
de emisiune, deoarece chiar volumul monedei scripturale este mult mai
mare decât moneda efectivă pusă în circulaţie de aceasta din urmă. Ceea
ce este specific băncii centrale este faptul că aceasta emite moneda
legală sau, altfel spus, moneda centrală care are putere liberatorie
nelimitată pe teritoriul naţional. Celelalte forme de monedă (moneda
scripturală) reprezintă aşa-numita monedă privată care nu dispune de
capacitate liberatorie decât ca urmare a clauzelor de răscumpărare ataşate
acestui tip, clauze care implică posibilitatea transformării monedei private
în monedă centrală.

1.1. CREAREA BANCILOR CENTRALE

În condiţiile economiei actuale, s-a ajuns ca banca centrală să joace un rol

cheie – de manager economic, în ultima perioadă aceasta acumulând din
ce în ce mai multe responsabilităţi legate de stabilizarea propriei economii,
în condiţiile practicării de cursuri valutare flexibile. Banca centrală are,
astfel, drept obiectiv, definirea şi aplicarea măsurilor de politică monetară
a statului, păstrarea rezervelor valutare ale ţării, realizând, în acelaşi timp,
supravegherea băncilor din sistem, refinanţarea acestora şi, nu în ultimul
rând, administrarea conturilor statului.

Pag. 2
Istoric, prima bancă centrală creată a fost Banca Regală Suedeză
(1668), Banca Angliei creându-se 30 de ani mai târziu (1694). Banca
Naţională a României a fost înfiinţată în anul 1880.

Crearea băncilor centrale a impus însă nenumărate probleme legate de:

 forma de proprietate asupra capitalului băncii;
 gradul de independenţă vis-a-vis de autorităţile
politice;

Cadrul 1.1.: Crearea Bancii Nationale a Romaniei

Creare BNR are la baza legea 17 din 29 aprilie 1880 care prevedea „infiintarea
ueni abnci de scompt si circulatiue”. Potrivit acestei legi, Banca Nationala a
Roamnei se infiinta, pentru o perioada de 20 de ani (incepand din 1 iulie 1880),
cu dreptul exclusiv de a emite „bilete de banca la purtator”. Din punct de vedere
al constituirii capitalului, acesta era de 30 milioane lei, din care zece milioane
erau depuse de catre stat, restul fiind constituit prin subscriptie publica.

La acea data, operatiunile BNR erau reprezentate de:

- scontarea sau cumpararea de polite, bilete la ordin sau alte efecte;
- scontarea bonurilor de tezaur pana la nivelul de 20% din nivelul
capitalului varsat;
- tranzactii cu metalele pretioase (aur si argint);
- primirea sumelor in cont curent si in depozit, a titlurilor, a metalelor
pretioase;

Participarea statului la cosntituirea capitalului BNR „a fost motivata prin

necesiattea garantarii intr-un mod real, sigur si eficace a dreptului de control al
statului asupra politicii institutului de emisiune.

La o cat de sumara analiza a legii se poate usor constata ca aceasta garantare nu

era cu nimic justificata. Legea prevedea suficiente cai de exercitare a controlului,
independente de calitatea statului de a fi actionar al bancii. Astfel, guvernatorul

1.1. 1. BANCILE CENTRALE SI FORMA DE PROPRIETATE ASUPRA

CAPITALULUI

Dacă avem în vedere forma de proprietate, la prima vedere se poate

spune că orice bancă centrală trebuie să fie proprietatea statului. Cu toate
acestea există şi excepţii de la regulă, în prezent existând numeroase
bănci centrale care se află în proprietate mixtă ( a statului si a sectorului
privat) sau în proporţie de 100% în proprietate privată.

Pag. 3
În condiţiile existenţei acţionariatului privat, banca centrală trebuie să
distribuie dividendele aferente acestora (de cel mult 12% din profitul net),
înainte de a vărsa restul profitului (minus fondul de rezervă) la bugetul
statului. Cu toate acestea există un puternic argument împotriva
actionariatului pirvat la nivelul băncilor centrale, argument ce rezultă
tocmai din rolul jucat de banca centrală în economia respectivă: instituţie
implicată în corectarea disfuncţionalităţilor macroeconomice, acestea
reprezentând, de cele mai multe ori acţiuni contraciclice (opuse intereselor
acţionarilor de maximizare a profiturilor).

Cadrul 1.2.: Exemple de banci in functie de forma de proprietate asupra capitalului

BanciAustriei
Banca cu capital mixt:
(statul detine 50% din capitalul bancii);
Banca Greciei (statul detine 10% din capital);
Banca Turciei (statul detine 25% din capital);

Banci cu capital
privat: Banca Italiei (care conform statutului acesteia,
este inclusă în cadrul companiilor publice şi tebuie
deţinută numai de astfel de companii);
Banca Elveţiei (63% proprietatea mixtă a
cantoanelor, restul proprietate privată);
FED (proprietatea băncilor din sistemul bancar
Banci cu capital
american);
privat:

Majoritatea bancilor centrale sunt banci cu capital de stat.

1.1. 2. BANCILE CENTRALE SI INDEPENDENTA ACESTORA

Dacă avem în vedere gradul de independenţă al băncii centrale,

această problemă apare ca urmare a implicării structurilor politice în
administrarea economiei naţionale. Acest aspect se impune tocmai pentru
a se realiza o separare a politicului de deciziile monetare. Această
abordare evidenţiază două aspecte de manifestare a independenţei băncii
centrale:
 independenţa relativă (activitatea băncii centrale
fiind subordonată autorităţii executive);

Pag. 4
  independeţă absolută ( în sensul că activitatea
băncii centrale este coordonată de autoritatea legislativă, dar
politica monetară este realizată în cadrul amplu al politicii
macroeconomice a statului).

Această problemă a independenţiei băncii centrale a făcut obiectul a

nenumărate studii, cel mai interesant în acest sens fiind studiul realizat
Cukierman în 1992 1, acesta analizând independenţa băncilor centrale din
prisma obiectivelor statutare ale acestora. Astfel, o bancă centrală este cu
atât mai independentă cu cât are drept principal obiectiv (preferabil şi
unic) asigurarea stabilităţii preţurilor, beneficiind de discreţie deplină în
utilizarea instrumentelor specifice atingerii acestui obiectiv, la nevoie chiar
împotriva voinţei autorităţii executive.
Conform acestui studiu cea mai independentă bancă cemtrală era
BundestBank la aceasta adăugându-se Banca Centrală a Filipinelor.

În cazul României, potrivit legii 312/28 iunie 2004 privind Statutul BNR,
“Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea si
mentinerea stabilităţii preţurilor” (conform acestui articol se încadrează în
grupa a două de independenţă).

În aceeaşi lege se prezizează că: “Principalele atributii ale BNR sunt:

 elaborarea si aplicarea politicii monetare si a politicii de
schimb;
 autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a
institutiilor de credit, promovarea si monitorizarea bunei
fucntionari a institutiilor de credit, promovarea si monitorizarea
bunei functionari a sistemelor de plati pentru asigurarea
stabilitatii financiare;
 emiterea bancnotelor si a monedelor ca mijloace legale de
plata pe teritoriul Romaniei;
 stabilirea regimului valutar si supravegherea respectarii
acestuia;
 administrarea rezervelor internationale ale Romaniei.
Banca Nationala a Romaniei s[rijina politica economica generala a statului,
fara prejudicierea indeplinirii obiectivului sau fundamental privind
asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor”.

Având în vedere independenţa totală a băncii centrale, se desprind atât

argumente dar şi contraargumente. Argumentele favorabile
independenţei se află:
 necesitatea independenţei totale a politicii
monetare faţă de procesul politic, politica monetară vizând evoluţia

1
A Cukierman – “Measuring the Independence of Central Banks and Its Effects on Policy Outcomes”, World
Bank Economic Review (sept.1992)

Pag. 5
ulterioară a economiei, în timp ce interesele politice sunt specifice fiecărei
legislaturi;
 imposibilitatea atribuirii unui departament al
guvernului a acestei responsabilităţi, autoritatea monetară având o
structură mult mai complexă decât cea a executivului;
 asigurarea imparţialităţii legate de relevanţă
datelor, caz care nu ar putea fi asigurat în cazul angajării politice.

In ceea ce priveste aprecierea independentei unei banci centrale aceasta

este corelata cu rata inflatiei (a se vedea cadrul 1.3.)

In ultimii ani, s-au adus nenumarate argumente potrivit carora exista o

puternica legatura intre gradul de independenta al bancilor centrale si
nivelul redus al ratei inflatiei. Argumentul adus se bazeaza pe mai multe
aspecte teoretice si practice.
Argumentele pro si contra independentei bancilor centrale sunt redate
mai Argumente
jos. pentru

 sistemele politice democratice sunt inflationiste, deoarece nu tin

cont, in totalitate, de costurile pe termen lung ale politicilor
expansioniste adoptate, toate acestea deoarece:
o politicienii au in vedere maximizarea voturilor;
o electoratul considera co politicile expansioniste conduc la
reducerea somajului;
o pe termen lung, legatura inflatie – somaj nu mai este validata;
 existenta unei conduceri independente a bancilor centrale conduce

Argumente impotriva
 aparenta relatie empirica existenta intre independenta bancii
centrale si nivelul inflatiei poate fi contestata, gradul de
independenta fiind influentat si de un ridicat grad de subiectivism;
 exisntenta unei relatii statistice intre cele doua nu poate explica
cauzalitatea acestei relatii, deoarece exista alti factori care
infleunteaza mult mai puternic (aici a se vedea cazul Germeniei);
 bancile centrale nu pot controla efectiv oferta de moneda care este
endogena, motiv pentru care bancile centrale independente cu greu
pot valida politicile deflationiste.
Sursa: Howells, P.G.A., Bain, K. – Money, Banking and Finance. A

Pag. 6
 Chiar dacă aceste argumente evidenţiază necesitatea independenţei băncii
centrale, există şi arumente care evidenţiază necesitatea manifestării unei
ccolaborări cu autoritatea executivă:
necesitatea corelării politicii monetare cu politica macroeconomică
elaborată de executiv

Din aceste aspecte se desprind principalele elemente care determină

orientarea independenţei băncii centrale spre o latură sau alta:
 forma de proprietate asupra capitalului;
 atribuţiile legale ale băncii centrale;
 modalitatea de numire a conducerii băncii;
 reprezentarea guvernului în organele de
conducere ale băncii şi invers;
 finanţarea statului de către banca centrală;
 repartizarea profiturilor.

Toate aceste elemente conduc la conturarea a câteva principii care ar

trebui să reliefeze relaţiile ce trebuie să se stabilească între banca centrală
şi mediul economic în care acţionează aceasta:
1) definirea clară a mandatului băncii centrale, cu cât mai
puţine obiective;
2) autonomie în utilizarea ratei dobânzii şi a altor instrumente
monetare pentru a se realiza obiectivele propuse;
3) corelarea politicii cursului de schimb cu cea a ratei
dobânzii;
4) renunţarea la finanţarea deficitului bugetar de către banca
centrală;
5) realizarea unei politici monetare transparente;

1.2. FUNCTIILE BANCII CENTRALE

Toate aceste elemente vin, de fapt, să evidenţieze funcţiile

îndeplinite de banca centrală la nivel macroeconomic:
funcţia de emisiune monetară
funcţia de centru al politicii monetare;
funcţia de creditare a economiei naţionale;
funcţia de centru valutar;
funcţia de bancă a băncilor;
functia de bancă a statului.

1.2.1. FUNCŢIA DE EMISIUNE MONETARĂ

Pag. 7
Această funcţie se poate spune că reprezintă una dintre primele activităţi
atribuite băncii centrale, istoric, privilegiul emisiunii fiind acordat de stat în
schimbul obligaţiei băncii centrale de a subscrie oricărui împrumut solicitat
de stat.

Dacă iniţial emisiunea monetară era asigurată atât de banca de emisiune

cât şi de băncile din sistem, treptat, s-a impus ca necesară reglementarea
de către stat a sistemului de emisiune, aceasta realizându-se prin
instaurarea monopolului asupra emisiunii. Chiar dacă acesta a fost
instituit în momente diferite a vizat, de fapt, realizarea aceluiaşi lucru –
crearea unei singure autorităţi monetare care să finanţeze economia prin
emisiune monetară şi în acelaşi timp să urmărească circulaţia produsului
pus în circulaţie. (În Anglia 1844 – Legea Peel – se stabilea regimul de
emisiune, la acesta aderând mai târziu şi Franţa – 1848. Momentul cel mai
important a fost însă reprezentat de Constituirea FED în SUA, prin care se
crea, astfel, instituţia care să înlocuiască emisiunea monetară a celor 7500
de bănci naţionale ce dispunea de dreptul de emisiune.

În cazul României, BNR chiar de la înfiinţare s-a bucurat de monopolul

asupra emisiunii monetare, în ultima lege privind Statutul BNR precizându-
se: “Banca Naţională a României elaborează programul de emisiune a
bancnotelor şi a monedelor, astfel încât să se asigure necesarul de
numerar în strictă concordanţă cu nevoile reale ale circulaţiei băneşti”.

În strânsă legătură cu exercitarea dreptului de emisiune monetară, banca

centrală este singura instituţie care deţine şi administrează stocul de aur
monetar şi rezervele valutare ale ţării, emisiunea monetară peste nivelul
rezervelor internaţionale trebuid să fie acoperită cu:
 deţineri de titluri de stat;
 active rezultate din credite acordate băncilor;
 cecuri, cambii şi alte titluri de credit deţinute în portofoliul de
titluri.

Prin natura acestei funcţii, banca centrală trebuie să-şi asume şi

răspunderea calităţii circulaţiei monetare, măsurii în care aceasta satisface
nevoile circulaţiei sau le depăşeşte.

Emisiunea monetară este însă strâns legată însă, şi de două legături ce se

stabilesc între banca centrală, pe de o parte şi Trezoreria statului şi băncile
din sistem, pe de altă parte. Prima relaţie se stabileşte pornind de la faptul
că banca centrală poate să finanţeze sau nu deficitul bugetar, ştiut fiind
faptul că, în majoritatea cazurilor, banca centrală este şi cea care
administrează conturile statului şi deci, de multe ori este inevitabil să nu
acopere eventuale goluri de trezorerie. În cazul României, prin legea
privind statutul BNR se arată că aceasta nu poate finanţa decât golurile
temporare de trezorerie.

Pag. 8
În raporturile sale cu băncile din sistem, este foarte greu de stabilit un
anumit nivel al ofertei de monedă, deoarece prin intermediul operaţiunilor
de rescontare băncile din sistem sunt cele ce iniţiază operaţiunea.

Însă, utilizarea taxei oficiale a scontului a pierdut teren în ceea ce priveşte

instrumentele de politică monetară, locul acestora fiind luat de operaţiunile
de open market, emisiunea monetară fiind evidenţiată prin intermediul
multiplicatorului monetar.

1.2.2. FUNCŢIA DE CENTRU AL POLITICII MONETARE

În condiţiile punerii în circulaţie a monedei, banca centrală trebuie să
urmărească şi evoluţia valorică a monedei puse în circulaţie, de cele mai
multe ori obiectivul băncii centrale fiind cel al stabilităţii monedei, pentru a
se asigura, la nivel macroeconomic stabilitatea preţurilor.

Toate aceste aspecte sunt cuprinse în măsurile precizate în programul de

politică monetară. După cum am mai afirmat, monopolul emisiunii
monetare a fost atribuit băncii centrale cu condiţia finanţării în orice
moment a împrumuturilor solicitate de către stat. În aceste condiţii,
problema care trebuie rezolvată viza finanţarea Trezoreriei statului fără a
afecta puterea de cumpărare a monedei emise, asigurându-se, în acelaşi
timp, o creştere economică neinflaţionistă şi menţinerea ecilibrului
macroeconomic.

Prin politica monetară banca centrală asigură, tocmai, urmărirea circulaţiei

monedei emise şi menţinerea valorii acesteia.

1.2.3. FUNCŢIA DE CREDITARE A ECONOMIEI

Creditarea economiei naţionale se realizează prin intermediul băncilor din

cadrul sistemului bancar, acestea apelând la resursele de refinanţare ale
băncii centrale. Dar cum banca centrală este creditorul de ultimă instanţă
al băncilor, în prezent se pune accent deosebit pe obţinerea de resurse de
pe piaţa interbancară, apelul la refinanţare reprezentând măsură extremă
de finanţare.

Mecanismul de refinanţare practicat de BNR are la bază următoarele

mecanisme:
- plafonul de credite – prin care băncile pot beneficia de refinanţare în
limita unui plafon prestabilit de autoritatea monetară, fără a depune vreo
garanţie bancară;

Pag. 9
- creditul de licitaţie - acest credit a fost introdus de BNR în 1993, ca un
prim mecanism de piaţă (doar pe jumătate – deoarece finanţa, în primul
rând descoperitul de cont) pentru a face trecerea de la creditul dictat de
decizii administrative.2

Iniţial, creditul respectiv a fost utilizat doar de câteva bănci importante de

stat. Din 1995 creditul de licitaţie a fost restructurat fiind acordat pe o
perioadă de 15 zile. Obţinerea acestui credit este condiţionată de
prezentarea de elemente colaterale acceptate de BNR; nivelul ratei
dobânzii pentru adjudecarea finanţării era determinat tot pe baza licitaţiei,
BNR impunând nivelul minim de pornire. Nivelul cel mai ridicat de solicitare
s-a înregistrat în 1996 (la finele anului), dar începând cu 1997, nivelul
acestei facilităţi de creditare s-a redus semnificativ, din aprilie 1997
creditele de licitaţie tinzând către zero.

- creditul structural (discount window / strucutrated credit facility)

- are la bază decizia Parlamentului sau a Guvernului de a susţine
activitatea în anumite sectoare economice (cum a fost, în special, cazul
agriculturii). Dacă până în 1996 acesta reprezenta mai mult de 70% din
totalul refinanţării, începând cu 1997 s-a diminuat simţitor, Banca
Naţională a României, ca urmare a politicii de sterilizare a masei monetare
din economie, devenind debitor net la nivelul sistemului bancar.
- creditul lombard - este un credit overnight acordat în vederea acoperirii
nevoilor temporare de lichiditate ale băncilor din sistem. Începând cu 1998
(data la care a intrat în vigoare noul Statut al BNR) creditul lombard nu mai
poate fi utilizat pentru descoperit de cont. Din 2000, creditul lombard (sub
forma unei facilităţi marginale de împrumut) este însoţit de elemente
colaterale, iar rata dobânzii percepute este cea mai ridicată de pe piaţă, în
scopul asigurării distribuirii echilibrate a lichidităţii în economie.
- facilităţile speciale de credit - sunt utilizate de către bănci în cazul
înregistrării de dificultăţi, creditul fiind acordat pentru o perioadă de cel
mult 30 de zile, impunând respectarea unui plan financiar de redresare a
băncii vizate şi, bineînţeles, colateralizarea creditului cu titluri de stat (în
special bonuri de tezaur).
În practică, aceste credite care au generat injectarea unei cantităţi
importante de monedă (mai ales în cazul Dacia Felix şi Credit Bank) nu au
presupus şi respectarea celor două condiţii impuse (plan de redresare şi
constituirea de colaterale). În ultimii ani aceste credite au fost utilizate
pentru susţinerea financiară a Bancorex (1999) (fără succes, Bancorex fiind
preluată de către Banca Comercială Română) şi a Băncii Agricole (1999 –

2
BELL, Gerwin, COSSE, Stephane, WANG, Tao, MOORE, David & BROWN, Ward – „Romania: Selected
Issues and Statistical Appendix”, International Monetary Fund – Country Report, ianuarie 2001. („Tne NBR
introduced auction credit in 1993 as a demi-market-based means of monetary policy to replace soft credit
dictated by government decisions”)

Pag. 10
2000) (în acest caz, redresarea băncii a fost realizată putându-se efectua
privatizarea ei).

Cadrul 1.4.: Studiu individual

Romaniei si evidentiati implicatiile acestora asupra ofertei de moneda din
economie ( www.bnro.ro )

Graficul 1.1.: Evolutia creditelor de refinantare acordate de BNR

(1992 – 2000)

100%

80%

60%

40%

20%

0%

credit structural(credite preferenţiale) Credite de licitaţie

Credite lombard(foste overdraft) credite speciale

Cu toate acestea, putem afirma că mecanismul de refinanţare din România

a fost utilizat ca instrument de control monetar orientat în două direcţii:
- controlul nivelului lichidităţii din economie;
- mecanismul de transmitere a politicii monetare prin
intermediul ratei dobânzii (deoarece pe de o parte Banca
Naţională era cea care stabilea nivelul ofertei de monedă
disponibilă pentru refinanţare şi, în acelaşi timp, prin
mecanismul licitaţiei, orienta nivelul ratei dobânzii în
direcţia dorită).3

Deoarece refinanţarea impune pentru banca centrală emisiune monetară,

aceasta urmăreşte un control strict al refinanţării:
 stabilirea ofertei maxime de creditare:
 stabilirea unor rate ale dobânzilor care să descurajeze apelarea
la astfel de resurse.

3
SAAL, Matthew şi ZAMALLOA, Lorena M. – Use of central bank credit auctions in economies in tranzition
- în „Instruments of monetary managements: Issues and Country experiences, Editors Tomas J.T. Balino şi
Lorena M. Zamalloa, International Monetary Fund, Washington 1997

Pag. 11
In prezent, din punct de vedere al creditelor de refinantare, mai putem
vorbi doar de creditul lombard, acesta reprezentand, in fapt, o facilitate de
creditare acordata de BNR pe termene foarte scurte (este credit
overnight), nivelul dobanzii percepute fiind cel mai mare nivel al ratei
dobanzii din cadrul sistemului bancar.

1.2.4. FUNCŢIA DE CENTRU VALUTAR

Dacă prin politica monetară banca centrală urmăreşte stabilitatea internă a

monedei naţionale, în plan extern stabilitatea monedei naţionale este
urmărită prin intermediul politicii valutare.

In primul rand, aceasta functie se concretizeaza in regimul valutar adoptat

de banca centrala la nivelul economiei respective, regim ce presupune si
stabilirea statutului de convertibilitate al propriei monede.

Fucntia de centru al politicii valutare se concretizeaza si în intervenţiile

băncii centrale pe piaţa valutară pentru susţinerea monedei naţionale prin
vânzarea sau cumpărarea de valută din şi pentru rezerva valutară a ţării.
În acelaşi timp, prin aceste intervenţii autoritatea monetară influenţează
nivelul cererii şi al ofertei de monedă, în scopul asigurării stabilităţii
relative a cursului valutar al monedei naţionale.

În urma activităţilor de vânzare/cumpărare de valută, precum şi a altor

valori ce reprezintă o creanţă asupra străinătăţii (aur, titluri, alocaţii în
D.S.T.), în cadrul economiilor naţionale se formează un disponibil curent de
mijloace băneşti cu circulaţie internaţională. În sensul cel mai larg, acest
disponibil reprezintă lichiditatea internaţională a unui stat.
Din componenţa lichidităţii internaţionale se consideră a face parte:

Rezerva
Rezervamonetară
monetară
Structura
- cuprinzând activele deţinute de banca centrală a
lichidităţii
unei ţări sub formă de valute, aur, disponibilităţi în
internaţio
D.S.T., poziţie creditoare faţă de F.M.I.;
nale Mijloace
Mijloace de de plată
plată cu cu circulaţie
circulaţie
internaţională şi titluri uşor transformabile
internaţională şi titluri uşor transformabile
în
învalută
valută

- deţinute de băncile comerciale, instituţii financiare şi

agenţii economici nonbancari.

Pag. 12
În cadrul lichidităţii internaţionale, un loc important revine activelor
externe nete deţinute de banca centrală şi, în special rezervei
valutare ce include:

VALUTARĂ
REZERVA
VALUTARĂ
REZERVA

valute
valuteînînconturi
conturicurente
curente
şişidepozite
depozitela
latermen
termenşişi
depozite
depozitecolaterale;
colaterale;
La rezerva valutară se adaugă stocul de aur şi titlurile emise de alte state,
DST
deţinute de banca centrală, exprimate
DST în valută.

Astfel, activele externe deţinute de banca Nationala a FMI

creanţe Romaniei reprezentau:
creanţeasupra
asupra FMI
Tabelul 1.1.
alte
altecreanţe
creanţe
mld.EURO
INDICATORI P E R I O A D A
199 199 199 2000 2002 .....
4 6 8
Activul extern de 1.3 1.27 1.96 3.643 7.009 ....
rezervă (total) 9 8
Devize convertibile 0.5 0.4 1.17 2.654 5.876 ....
7
Sursa: Raportul anual B.N.R.

Pe plan internaţional, rezervele valutare sunt urmărite ca un indicator

important, ele caracterizând economiile naţionale în privinţa credibilităţii
financiare şi economice. Se consideră un nivel corespunzător pentru
rezerva valutară acel nivel care poate acoperi nivelul importului ţării
respective pentru o perioadă de 3-5 luni; de aceea, fiecare stat, chiar în
condiţiile unei balanţe de plăţi balansate în condiţii de deficit, îşi formează
o rezervă valutară pentru a o utiliza în situaţii critice.

Rezervele valutare la nivelul economiei mondiale au avut o evoluţie

contradictorie şi cu o distribuţie între ţările dezvoltate şi cele în curs de
dezvoltare destul de dezavantajoasă în privinţa celei de a doua categorii
(vezi Tabelul 1.2.).

Pag. 13
Fiecare componentă a rezervelor valutare se formează prin operaţiuni
specifice. Valutele convertibile rezultă în urma operaţiunilor din balanţa
de plăţi (export > import, primiri de fonduri financiare şi de credit,
transferuri), din operaţiunile de cumpărare de pe piaţa valutară. Tot aici se
încadrează şi poziţia de rezervă la F.M.I., în cazul în care are loc o depăşire
a cotei de 75% din suma subscrisă la Fond în monedă naţională.

Tabelul nr. 1.2.

mld. DST
INDICATOR P E R I O A D A
1980 1985 1990 1995 2000 200…
Rezerve în care aurul monetar este evaluat la 35
DST/uncie
Total 354,7 438,6 670,8 1020, 1578, …
1 7
Ţări dezvoltate 214,5 257,8 441,9 514,1 677,6 …
- România 0,4 0,3 0,3 1,15 3,1 …
7
Rezerve în care aurul este evaluat la preţul pieţei
Total 763,2 688,9 890,4 1225 1745, …
7
Sursa: International Monetary Fund – International Financial
Statistics - 2002, February

Disponibilul în D.S.T. are ca provenienţă emisiunile F.M.I. şi alocările

gratuite către ţările membre, precum şi încasările ulterioare pentru
operaţiuni de creditare în cadrul mecanismului Drepturilor Speciale de
Tragere.

Aurul monetar provine din achiziţionările Băncii Naţionale din producţia

internă a ţării sau de pe piaţa internaţională a aurului, precum şi din alte
surse (returnări din fondurile de la instituţiile internaţionale, confiscări
etc.).

O problemă importantă în gestionarea rezervei valutare o constituie

asigurarea unei structuri pe tipuri de valute cât mai echilibrate pentru a
evita la maximum efectul devalorizării generale a rezervei. În majoritatea
cazurilor, rezervele valutare cuprind cu precădere valutele liber utilizabile
(dolarul, euro, yenul, lira sterlină). În cadrul disponibilului de devize
convertibile al României, ponderea principală o deţine dolarul (cu peste
50%, urmat de euro (circa 25%), lira sterlină şi francul elveţian (cu câte
aproximativ 3%).

Utilizarea rezervelor valutare

Pag. 14
Scopul principal pentru care o ţară îşi constituie rezerve valutare este
reprezentat de dorinţa sa de a dispune, la un moment dat, de
capacitate rapidă de stingere a unor obligaţii valutare în context
internaţional. Rezerva valutară intră în operaţiunile de plată
internaţionale după epuizarea celorlalte modalităţi reprezentate de
încasarea contravalorii exportului, angajarea de credite comerciale şi
bancare, primirea de fon-duri financiare, mobilizarea de fonduri de pe piaţa
internaţională de capital etc.

În mod practic, rezerva valutară are următoarele destinaţii:

acoperirea deficitului balanţei de plăţi, prin balansarea

acesteia cu ajutorul operaţiunilor de tip monetar (încasări din rezerva
valutară pentru plăţi în afara ţării);

intervenţii pe piaţa valutară pentru a sprijini cursul monedei

naţionale în raport cu celelalte monede (se influenţează raportul cerere
/ofertă de valută);

garantarea solvabilităţii economiei naţionale pe piaţa

financiar-monetară internaţională (se influenţează poziţia ţării pe scara
bonităţii întocmită de principalele bănci comerciale care operează pe piaţa
internaţională).

Pe perioada păstrării, rezerva valutară riscă să înregistreze pierderi de

valoare prin scăderea etaloanelor valorice care garantează semnele
băneşti aflate în rezerva valutară. De aceea, în paralel cu asigurarea unei
structuri pe valute optime (prin operaţiuni de arbitraj valutar), sistemul
bancar acţionează şi pentru plasarea temporară a disponibilităţilor în
valută, fie sub formă de depozite la vedere (mai puţin la termen, având în
vedere necesitatea ca aceste sume să fie rapid aduse sub formă lichidă),
fie sub forma unor credite pe termen scurt (tot cu ajutorul operaţiunilor de
1. Intrările
arbitraj de pede valuta
piaţa pe parcursul anului 2003 au fost
valutară).
determinate de:
a) intrări de sume în valută în conturile Ministerului Finanţelor Publice
deschise la Banca Naţională a României în urma emisiunilor de titluri în
valută pe piaţa externă şi pe cea internă, a recuperării unor creanţe în
valută de către AVAB şi a încasărilor de sume în valută provenite din
privatizări. Totalul acestora a depăşit 1 145 milioane euro, din care
emisiunea de euroobligaţiuni a reprezentat 690,5 milioane euro;
b) tragerea ultimelor tranşe din acordul stand-by cu FMI, în valoare de
204
Cadrulmilioane
1.5. euro;intrarilor si a iesirilor de valuta
Situatia
c) intervenţiile pe piaţa valutară internă, soldate cu cumpărări de 943
milioane euro;
d) creşterea cu 390 milioane euro a soldului rezervelor minime
obligatorii în valută ale băncilor;
e) venituri din administrarea rezervelor internaţionale în valoare totală
de 177 milioane euro;
f) cedările la rezerva valutară, în sumă de 28 milioane euro.
Pag. 15
2. Ieşirile de valuta aferente anului 2003 au fost generate de
a) plăţi în contul datoriei publice şi public garantate, în valoare de 1 485
În calitate de autoritate abilitată cu realizarea politicii valutare a statului,
banca centrală trebuie să urmărească şi evoluţia soldului balanţei de plăţi
externe, acţionând în sensul asigurării echilibrului acesteia (fie prin
utilizarea de resurse din rezerva valutară sau prin obţinerea de finanţare
externă).

In cazuri extreme, în condiţii de depreciere excesivă a monedei naţionale

banca centrală poate suspenda temporar convertibilitatea propriei
monede, impunând anumite restricţii pe piaţa valutară:
 contingentarea şi controlul plăţilor derulate în valute;
 preluarea la bugetul de stat integral sau parţial a încasărilor în
valută;
 controlul schimbului valutar.
Toate aceste nu sunt altceva decât măsuri administrative, care împiedică
manifestarea mecanismelor specifice economiei de piaţă, moitv pentru
care, ne repetam, sunt folosite doar in cazuri extreme.

1.2.5. FUNCŢIA DE BANCĂ A BĂNCILOR

Pag. 16
Această funcţie decurge tocmai din faptul că banca centrală reprezintă
autoritatea care gestionează riscul aferent sistemului bancar,
reprezentând, în fapt interesele întregii economii în preîntâmpinarea
problemelor ce pot să apară în onorarea de către bănci a cererilor de
retragere a depozitelor din partea clientelei.

Un prim aspect legat de această funcţie este faptul că banca centrală este
cea care autorizează funcţionarea băncilor în cadrul sistemului bancar,
etapa imediat următoare vizând impunerea plicării normelor prudenţiale
bancare elaborate de autoritatea monetară.

În acelaşi timp, banca centrală este cea care supraveghează şi participă la

reglementarea şi buna funcţionare a sistemului de plăţi din cadrul
economiei. Supravegherea sistemului de plăţi al ţării, în general, şi a
plăţilor bancare, în special (cele fără numerar) este un mijloc, dar şi o
consecinţă a realizării politicii monetare în sensul urmăririi şi menţinerii
stabilităţi monedei naţionale, precum şi a încrederii publicului în propriul
sistem bancar.

Ideea de bază este cea legată de bancarizarea sistemului de plăţi, banca

centrală jucând un rol important în derularea operaţiunilor de compensare
a plăţilor interbancare.

În unele situaţii, banca centrală se concretizează şi în singurul finanţator al

băncilor din sistemul bancar, aceasta fiind considerata creditorul de ultima
instanta a bancilor din sistem, aceasta deoarece este siut ca acrodarea de
credite de catre banca centrala are implicatii asupra masei monetare aflate
in circulatie, dar si in scopul disciplinarii activitatii bancilor aflate in
subordine.

Cadrul 1.6. – Studiu individual

Pe baza informatiilor furnizate de Banca Nationala a Romaniei referitoare

la nivelul normelor prudentiale in cadrul sistemului bancar romanesc si a
clasificarii creditelor, analizati situatia sistemului bancar romanesc si
respectarea normelor de prudentialitate de catre bancile care il compun.
Sursa de documentare: www.bnro.ro/Ro/Pubs/2003rar/ra2003ro_stat.pdf

1.2.6. FUNCŢIA DE BANCĂ A STATULUI

Această funcţie decurge, întâi de toate din natura formei de proprietate a

capitalului, în majoritatea cazurilor vorbind de proprietatea statului.

Pag. 17
Un alt aspect este legat de momentul apariţiei băncilor centrale, când în
schimbul monopolului emisiunii, statul impunea posibilitatea obţinerii de
finanţare. În prezent, chiar dacă băncile centrale evită finanţarea deficitului
bugetar, au apărut diverse procedee care să elimine diluţia puterii de
cumpărare ca urmare a emisiunii monetare fără acoperire. În unele ţări
este chiar interzisă prin lege finanţarea cheltuielilor bugetare prin emisiune
monetară.

Pentru finanţarea directă a trezoreriei statului, banca centrală poate

cumpăra titluri emise de stat, de pe piaţa primară, dar în cele mai multe
cazuri banca centrală acţionează pe piaţa secundară a acestor titluri,
influenţând oferta şi cererea pentru aceste titluri în funcţie de conjunctura
economică şi de obiectivele de politică monetară stabilite.

În multe ţări, banca centrală este şi cea care gestionează contul trezorerie
statului.

Pe de altă parte, ca urmare a poziţiei deţinute în cadrul instituţiilor publice,

banca centrală este abilitată, prin statutul său, să reprezinte statul în
relaţiile financiare internaţionale şi în organismele financiare
internaţionale.

1.3. BANCI CENTRALE IMPORTANTE

Indiferent de modul de structurare a sistemului bancar si de modalitatea
de organizare a bancii centrale aceasta se impune ca autoritate monetara
in cadrul economiei in care functioneaza. Daca in cazul BNR , aceasta este
organizata pe structura unei banci, in cadrul Statelor Unite ale Americii,
banca centrala denumita Sistemul Federeal de Rezerva (Federal Reserve
System, mai pe scurt FED) are o structura mul mai complexa, complexitate
ce este data de insasi structura administrativa a tarii.

1.3.1. FED
„De ce FED?!” – Raspunsul poate fi simplu si chiar simplist. Reprezinta
banca centrala a uneia dintre cele mai mari puteri ale lumii dar, in acelasi
timp, reprezinta un angrenaj complex privind structura unei autoritati
monetare.

Pag. 18
A fost creanta, ca banca centrala, ]n 1913 in baza documentului intitulat
„Federal Reserve Act”. Pentru o buna implementare a politicii monetare la
nivelul SUA, dar si pentru o cat mai buna coordonare in planul autoritatii
monetare, teritoriul SUA a fost divizat, din punct de vedere monetar in 12
districte, fiecare fiind coordonat de o Banca Federala de Rezerva. Aceste
districte sunt reprezentate de: Boston , New York, Philadelphia, Cleveland,
Richmond, Atlanta, Chicago, St. Louis, Minneapolis, Kansas City, Dallas si
San Francisco.

Cadrul 1.7. - Stuctura FED

Board of Governors of the Federal Reserve System, Washington, D.C.

Federal Reserve Bank city
Federal Reserve Branch city, by District:

Pag. 19
Analizand structura FED se poate observa ca acesta include:
 Consiliul Guvernatorilor (Board of Governors);
 Cele 12 Banci federale
 Federal Open Market Committee (FOMC)

Ceea ce este important este faptul ca cele 12 banci centrale regionale

reprezinta autoritatea monetara aferenta districtului respectiv, la nivel
federal activitatea monetara fiind coordonata de la sediul central din
Washington.

Simplificand activitatea FED, aceasta poate fi reprezentata astfel:

Consiliul
Cadrul 1.8. Stuctura functionala a FED Guvernatorilor RMO
Stabile
Compus din ste
Membru presedintele FED si
al 6 membri; TOS
Numit de Stabile
presedintele SUA; steai
Consiliaz Confirmat de Senat;
Sunt membri cu Moral
a Stabile suasion
Presedintele FED drept de vot ai
ste /
numit de FOMC
utilizea
presedintele SUA;
za
confirmat de Senat;
membru cu drept 5
de vot al Consiliului Membri
Presed ai
Guvernatorilor;
membru cu drept inti ai
de vot al FOMC; FRB
stabileste
activitatile pentru FOMC
BG si FOMC. COMPUS DIN:
Presedintele
FED;
Membri cei 6 membri ai
ai BG; Operatiunil
presedintii a 5 e de open
Banci Federale de market
Membru Rezerva.
al
Pag. 20
Sursa: BAYE, Michael, JANSEN, Dennis – Money, Banking, and Financial Markets: An
economics Approach, Houghton Mifflin Company, 1995

1.3.2. Banca Centrala Europeana

Daca pe piata valutara „disputa” se da intre cele doua monede: USD si

Euro, automat, in planul autoritatilor monetare nu trebuie uitata si Banca
Centrala Europeana. Ca si in cazul FED, Banca Centrala Europeana trebuie
analizata in contextul complexitatii zonei Euro, luan in considerare
Sistemul European al Bancilor Centrale. Nu trebuie uitat nici faptul ca, spre
deosebire de Statele Unite, structura adminsitrativa europeana include
state cu grade diferite de dezvoltare, dar si culturi diferite, ceea ce face
dificila misiunea autoritatii monetare europene.
Cadrul 1.9.: Componenta zonei Euro

Tarile ce compun zona Euro sunt reprezentate de: Austria, Belgia,

Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda,
Portugalia, Spania.
Sursa: www.ecb.int/bc/intro/html/map.en.html

Pag. 21
In varful piramidei SEBC se adfla, astfel, Banca Centrala Europeana, care
are rolul, alaturi de celelalte Banci Centrale Nationale, de a asigura
mentinerea stabilitatii preturilor, ca obiectiv fundamental de politica
monetara. In acelasi timp, SEBC trebuie sa contribuie la sustinerea
politicilor economice generale la nivel comunitar, in vederea obtinerii unui
nivel ridicat al ocuparii fortei de munca si a asigurarii unei cresteri
economice durabile bazate pe masuri neinflationiste, fara a prejudicia
realizarea obiectivului fundamental.

In ceea ce priveste strict Banca Centrala Europeana, aceasta este

cantonata in directia definirii si punerii in aplicare a politicii monetare
comunitare, asigurand, in acelasi timp si coordonarea operatiunilor
valutare. In acest sens ECB detine si gestioneaza rezervele valutare oficiale
ale tarilor incluse in zona Euro, promovand si buna functionare a sistemelor
de plati.

Din punct de vedere oparational, intregul angranaj este reliefat de cadrul

1.10, ce reprezinta organigrama la nivelul Bancii Centrale Europene (sursa:
www.ecb.int/ecb/pdf/orga/org_en.pdf)

Pag. 22
Cadrul 1.10: Organigrama Bancii Centrale Europene

Pag. 23
Din punct de vedere al Romaniei, se are in vedere o cat mai buna aliniere a
masurilor de politica monetara si a reglementarilor aferente catre cele
aferente zonei Euro, in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana si,
ulterior, la Uniunea Monetara Europeana.

Cadrul 1.11. – Studiu Individual

Pe baza informatiilor furnizate de BNR si a celor de mai jos stabiliti

directiile de actiune in plan monetar in vederea aderarii Romaniei la
Uniunea Europeana si, in perspectiva, la Uniunea Monetara Europeana.

Rolul BNR în procesul de pregătire pentru aderarea la UE

Strategia de extindere a Uniunii Europene (UE) urmăreşte integrarea

noilor membri în paralel cu armonizarea obiectivelor de politică internă şi
externă ale tuturor statelor membre, prin respectarea şi aplicarea
consecventă a unor principii fundamentale comune. Asumarea în
totalitate a acestor principii de către România fundamentează candidatura
sa la statutul de membru al UE.
Dobândirea acestui statut într-un orizont de timp cât mai apropiat a
constituit şi constituie o prioritate a politicii autorităţilor române.
Abordarea pragmatică a procesului de integrare a României în UE
presupune îndeplinirea obiectivelor şi priorităţilor prevăzute în Programul
Naţional de Aderare a României la UE (PNAR), nu numai ca premise ale
integrării, dar mai ales ca deziderate naţionale. În cadrul oferit de PNAR,
reducerea fermă a inflaţiei, asigurarea unei poziţii externe sustenabile,
menţinerea sub control a deficitului bugetar, îmbunătăţirea stabilităţii
sistemului bancar şi reforma acestuia reprezintă priorităţi ale Programului
de guvernare pentru perioada 2001-2004.
Conform obiectivelor urmărite în domeniul integrării europene, Banca
Naţională a României a acţionat în concordanţă cu demersurile susţinute
ale României privind ajustarea - instituţională, structurală şi operaţională -
a economiei româneşti la cerinţele comunitare. BNR a continuat să acorde
o atenţie deosebită reformei sistemului bancar şi accelerării procesului de
integrare financiară, în conformitate cu normele şi principiile aflate la baza
politicilor europene. Astfel, obiectivele majore urmărite de BNR sunt:
i. respectarea angajamentelor asumate faţă de UE;
ii. perfecţionarea mecanismului instituţional intern pentru o

Pag. 24
 pregătire mai eficientă a procesului de integrare şi de negocieri, pe
domeniile specifice sistemului bancar.
Respectarea angajamentelor asumate prin documentele oficiale de poziţie
necesită elaborarea şi implementarea de către BNR a unor strategii
specifice domeniului financiar-bancar. Aceste strategii corespund
următoarelor trei capitole ale acquis-ului comunitar:
• Capitolul 3 - "Libera circulaţie a serviciilor",
• Capitolul 4 - "Libera circulaţie a capitalurilor" şi
• Capitolul 11 - "Uniunea Economică şi Monetară".
Pentru realizarea efectivă a preluării acquis-ului comunitar, BNR a acţionat
concomitent în două direcţii: armonizarea legislaţiei bancare româneşti cu
cea comunitară şi întărirea capacităţii administrative a BNR. Preocuparea
permanentă a BNR pentru întărirea capacităţii sale instituţionale s-a
concretizat, pe de o parte, în eficientizarea activităţii de supraveghere
bancară, iar pe de altă parte, în întărirea cadrului legislativ şi de
reglementare pentru sectorul bancar.
Al doilea obiectiv urmărit de Banca Naţională a României, perfecţionarea
mecanismului instituţional intern, s-a concretizat începând cu anul 2001 în
crearea premiselor pentru înfiinţarea unui nou departament, respectiv
Direcţia Integrare Europeană şi Relaţii Externe* , pe nucleul fostului
serviciu cu atribuţii în acest domeniu. Noua direcţie este coordonată de
domnul viceguvernator Cristian Popa. BNR şi-a propus prin aceasta să
obţină atât o coordonare mai eficientă şi mai transparentă a procesului de
preluare a acquis-ului comunitar în domeniile de activitate specifice băncii
centrale, cât şi centralizarea operaţiunilor de monitorizare a
angajamentelor asumate de BNR prin documentele de poziţie ale celor trei
capitole amintite anterior.
Concomitent, BNR acordă o importanţă deosebită tuturor documentelor
necesare procesului de aderare. Astfel, BNR participă direct şi nemijlocit,
în strânsă colaborare cu Ministerul Integrării Europene, Comisia Naţională
pentru Prognoză şi Ministerul Finanţelor Publice, la elaborarea secţiunilor
corespunzătoare politicii monetare şi de curs de schimb, echilibrului
extern, activităţii de reglementare, autorizare şi supraveghere prudenţială
a instituţiilor de credit, de promovare şi monitorizare a bunei funcţionări a
sistemelor de plăţi din următoarele documente cu caracter naţional:
• Raportul asupra progreselor înregistrate în pregătirea

Pag. 25
 României pentru aderarea la Uniunea Europeană. Pentru Comisia
Europeană, acest document este o sursă extrem de importantă de
evaluare periodică a gradului de pregătire a României pentru
aderarea la UE şi a progreselor realizate în acest sens.
• Programul Economic de Preaderare (PEP), ca instrument
principal de participare la procedurile de coordonare a politicilor
comunitare, înainte de aderare. Prin intermediul PEP, România îşi
asumă continuarea proceselor de transformare a economiei în
vederea realizării criteriilor economice de la Copenhaga.
• Documentele prezentate de România la reuniunea Comitetului
de Asociere România - UE, Subcomitetului nr. 2 UE - România (Piaţa
internă) şi a Subcomitetului nr. 4 UE - România (Aspecte economice
şi monetare, circulaţia capitalurilor şi statistica). Cu ocazia acestor
reuniuni se examinează periodic stadiul implementării obligaţiilor
asumate de România; de asemenea, aceste organisme reprezintă,
conform prevederilor Acordului European, puncte de contact
permanent între CE şi instituţiile româneşti implicate în procesul de
aderare.
• Actualizarea bilunară a stadiului îndeplinirii obiectivelor
cuprinse în Planul de măsuri prioritare pentru integrare europeană.
În ceea ce priveşte priorităţile pe termen scurt şi mediu ale Băncii
Naţionale a României referitoare la politica de integrare europeană,
acestea sunt stabilite prin Programul Naţional de Aderare a României la
UE. În mod concret, aceste obiective se referă la: perfecţionarea
instrumentelor de politică monetară şi armonizarea lor cu cele ale Băncii
Centrale Europene; remonetizarea economiei naţionale în paralel cu
reducerea continuă a inflaţiei; întărirea capacităţii instituţionale a băncii
centrale; consolidarea capacităţii sale de supraveghere şi eficientizarea
activităţii de supraveghere; dezvoltarea sistemului de plăţi; şi continuarea
armonizării legislative în domeniul bancar. Măsurile şi acţiunile realizate
până în prezent sunt parte integrantă din acest amplu program, urmărind
continuitatea şi compatibilitatea cu obiectivele din anii precedenţi.
* Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a luat decizia
de înfiinţare a noii direcţii în luna decembrie 2001, iar activitatea a fost
efectiv demarată în luna februarie 2002.

Sursa: www.bnro.ro/Ro/Integrare

Pag. 26
  Rezumat

 Banca centrală joaca un rol  Din punct de vedere al formei

cheie – de manager de proprietate exista banci cu
economic, în ultima capital privat, cu capital mixt si cu
perioadă aceasta acumulând capital de stat.
din ce în ce mai multe  Din punct de vedere al
responsabilităţi legate de independentei:
stabilizarea propriei  banci
economii, în condiţiile cu independenta absoluta;
practicării de cursuri  banci
valutare flexibile. cu independenta relativa.
 Crearea băncilor centrale a  Functiile bancii centrale:
impus însă nenumărate probleme funcţia de emisiune
legate de: monetară
 forma funcţia de centru al politicii
de proprietate asupra monetare;
capitalului băncii; funcţia de creditare a
 gradul economiei naţionale;
de independenţă vis-a-vis de funcţia de centru valutar;
autorităţile politice; funcţia de bancă a băncilor;
functia de bancă a statului.

Pag. 27
  Cuvinte-cheie

Banca centrala Emisiune monetara

Autoritate monetara Creditarea economiei
Independenta bancii centrale Credite de refinantare
Moneda legala Politica monetara
Moneda privata Politica valutara
FED Norme prudentiale
Banca Centrala Europeana Independenta relativa
Banca Nationala a Romaniei Independenta absoluta

 Întrebări şi studii de caz

1. In ce consta functia bancii centrale de banca a bancilor?
2. Ce presupune functia bancii centrale de creditare a economiei?
3. Explicati rolul bancii centrale in realizarea politcii monetare?
4. Cum influenteaza banca centrala sistemul de plati al unei economii?
5. Cum explicati independenta bancii centrale ?
6. Evidentiati functiile indeplinite de BNR pe piata monetara romaneasca.
7. Pornind de la informatiile furnizate de site-ul BNR (www.bnro.ro) si de
cel al Bancii Centrale Europene (www.ecb.int) stabiliti asemanarile dintr
cele doua autoritati monetare (din punct de vedere al obiectivelor si al
instrumentelor de politica monetare utlizate).

 Teste de autoevaluare

1. Se consideră următoarele elemente:

a) atragerea de depozite de la băncile din sistem;
b) organizarea compensării creanţelor reciproce dintre bănci;
c) creditarea de ultimă instanţă a băncilor din sistem;
d) asigurarea autorizării funcţionării băncilor comerciale şi a avizării tuturor
operaţiunilor derulate de acestea;
e) elaborarea normelor prudenţiale bancare
Care dintre aceste elemente NU este specific funcţiei băncii centrale de
bancă a băncilor?

2. Operaţiunile de lombardare sunt:

a) operaţiuni de împrumut pe gaj de efecte publice;
b) operaţiuni de scontare a efectelor publice;
c) operaţiuni de preluare a efectelor comerciale de către stat;
d) operaţiuni de rescontare practicate de bănci de stat;
e) operaţiuni de rescontare a creanţelor negociabile
Alegeţi soluţia corectă.

3. Banca Naţională a României are ca obiectiv fundamental de politică

monetară:
a) menţinerea constantă a ratei dobânzii de referinţă;
b) asigurarea unei creşteri economice susţinute;
c) asigurarea stabilităţii preţurilor;
d) asigurarea unei rate reduse a şomajului;
e) asigurarea unui ritm constant de creştere a masei monetare în
economie
Alegeţi soluţia corectă.

4. Admitem că au loc următoarele operaţiuni: 1) vânzarea unei obligaţiuni;

2) constituirea unui depozit; 3) emiterea unei cambii; 4) semnarea unui
contract de ipotecă; 5) depunerea în gaj a unei obligaţiuni; 6) emiterea
unei obligaţiuni. Să se stabilească varianta corectă dintre grupurile de
afirmaţii de mai jos, care implică intervenţia unei bănci:
a) 1,4,5;
b) 1,2,4;
c) 3,4,6;
d) 3,4,5;
e) 2,4,5

5. Gradul de independenţă al unei bănci centrale se stabileşte pornind de

la analiza mai multor aspecte:
a) forma de proprietate asupra capitalului băncii;
b) atribuţiile legale ale băncii centrale;
c) structura sistemului bancar;
d) reprezentarea guvernului în organele de conducere ale băncii;
e) finanţarea statului de către banca centrală
Care dintre acestea NU trebuie avut în vedere?
6. Pieţei monetare clasice îi sunt specifice următoarele elemente: 1)
presupune mobilizarea disponibilităţilor monetare de la deţinători şi
acordarea de credite solicitanţilor; 2) termenele de acordare sunt foarte
scurte (1 zi); 3) piaţa este deschisă tuturor participanţilor; 4) participă
doar instituţiile bancare; 5) resursele de creditare sunt reprezentate de
disponibilităţile din conturile curente; 6) creditele sunt generate de
nevoia acoperirii soldurilor debitoare rezultate din relaţiile reciproce
dintre bănci.
Să se precizeze care dintre aceste elemente sunt specifice pieţei scontului
(piaţa relaţiilor bancă-client)?
a) 1,3,5;
b) 1,2,5;
c) 1,2,3;
d) 1,5,6;
e) 1,4,6

 Răspunsurile testelor de autoevaluare

1. d) asigurarea autorizării funcţionării băncilor comerciale şi a avizării

tuturor operaţiunilor derulate de acestea;
2. a) operaţiuni de împrumut pe gaj de efecte publice;
3. c) asigurarea stabilităţii preţurilor;
4. b) 1,2,4;
5. c) structura sistemului bancar;
6. a) 1,3,5;