Interjectia Interjectia este parte de vorbire care folosita exclamativ exprima senzatii, stari sufletesti, indemnuri sau sunete produse din natura (onomatopee). Interjectii sunt: -simple: ah, o, ei, uf, hm -compuse: tic-tac, hodoronc-tronc, hei-rup tic- hodoroncheiInterjectii simple repetate (cioc-cioc!) nu trebuie confundate cu interjectiile compuse. (ciocExista si cateva locutiuni interjectionale: pa naiba, pacatele mele. Interjectiile de adresare sunt folosite de emitator pt a se adresa direct unei persoane (ma, ba, bre) sau pentru a atrage atentia receptorului asupra unui obiect (hei, bai, ia, iata, uite). Dupa interjectie se pot folosi virgula sau semnul exclamarii. Interjectiile care au funcie sintactica in propozitie nu se despart prin virgula. Doar daca acestea sunt onomatopee se pune semnul exclamarii dupa ele. Functiile sintactice ale interjectiei -fara functie sintactica de parte de vorbire: Tii, da· cald e! -predicat verbal: Ratusca tusti! in apa. -nume predicativ: E vai de el. -compement circumstantial de mod: Mergea lipa-lipa. lipa-