I.

Notiuni generale
II. Scurt istoric
III. Principii ale utilizarii rationale a medicamentelor
IV. Particularitati ale folosirii medicamentelor in diverse stari metabolice
V. Principalele efecte secundare ale medicamentelor larg utilizate
VI. Automedicatia si riscurile ei
VII. Clasificarea medicamentelor
 I. NOTIUNI GENERALE
1. Generalitati
Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala, animala sau chimica (de sinteza),
transformate într-o forma de administrare (preparate solide sau solutii) prescrise de medic.
Scopul administrari lor este de:
- prevenire a îmbolnavirilor
- ameliorarea bolilor
- vindecarea bolilor , prin actiunea lor locala sau generala
Caile de administrare a medicamentelor sunt urmatoarele:
- calea digestiva – orala, sublinguala, gastrica, intestinala, rectala
- local – pe tegumente si mucoase
- cale respiratorie
- cale urinara
- parenterala – sub forma injectiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase
Calea de administrare este aleasa de catre medic în functie de scopul urmarit, capacitatea de absorbtie a
cai respective, actiunea medicamentelor administrate, toleranta organismului primitor, particularitatile
anatomice, fiziologice ale organismului.
Substanta medicamentoasa poate actiona ca aliment , medicament sau substanta toxica daca nu se
respecta doza si calea de administratie.
Tipuri de doze medicamentoase :
- doza terapeutica - este cantitatea de medicament necesar obtinerii efectului terapeutic dorit
- doza maxima - reprezinta cantitatea cea mai mare de medicament administrat, suportat de organism
- doza toxica - este cantitatea de medicament care provoaca reactii toxice
- doza letala - cantitate de medicament ce produce decesul pacientului
2. Reguli generale de administrare a medicamentelor.
Medicamentele sunt prescrise de medic, prescrierea cuprinde numele medicamentului, doza, calea de
administrat, ora administrari, durata tratamentului, administratia în raport cu alimentatia, iar persoanele care le
administreaza trebuie sa cunosc urmatoarele reguli generale pentru a evita greselile care pot avea efecte
nedorite:
- respecta medicamentul prescris
- este necesar sa se verifice etichetele de pe medicamente înaintea administrarii lor, inclusiv termenul de
expirare
- sa se cunoasca aspectul exterior al medicamentului pentru identificarea acestuia
- sa se cunoasca modul, caile pe care se administreaza medicamentele si manoperele utilizate pentru a masca
gustul neplacut sau mirosul unor medicamente (copii)
- doza de administrat cât si orarul pentru a asigura o eficienta maxima
- sa se cunoasca reactiile imediate sau îndepartate care pot aparea
- sa se cunoasca incompatibilitatile care pot exista între medicamente
- sa se cunoasca modul de pastrare al medicamentelor în scopul mentinerii calitatii acestora
- respectare somnului fiziologic al pacientului
- lamurirea bolnavului înaintea administrari, informare, accept
- anuntarea greselilor de administrat
- se administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane
- cunoasterea normelor de prevenire a infectiilor intraspitalicesti, a masurilor de asepsie, circuite, tehnici de
administrare
Asistenta trebui sa cunoasca efectul medicamentelor:
- efectul asteptat de la medicamentele administrate
- timpul necesar dupa cere se poate astepta efectul medicamentului
- efectele secundare ale medicamentelor
- fenomenele de obisnuinta si de acumulare a unor medicamente în organism utilizate în mod sistematic si timp
îndelungat
- fenomenele de hipersensibilitate legate de actiunea unor medicamente

II. Scurt istoric

Folosirea unor medicamente de origine naturala este una din cele mai vechi caracteristici ale societatii
umane. Boala si suferinta au insotit omul in toata dezvoltarea sa biologica si sociala, fapt care a facut ca inca din
cele mai vechi timpuri omul sa caute remedii. La inceput procedurile terapeutice erau impregnate de magie, dar
treptat omul a gasit substante utile in plantele, animalele si mineralele care-l inconjurau, utilizandu-le in tratrea
diverselor simptone.
In evul mediu, intransigenta dogmatismului religios din Europa vestica a facut ca terapia medicala, in
contextul stiintei in general,sa stagneze si chiar sa regreseze.
La jumatatea evului mediu intalnim ateva remarcabile realizari ale arabilor, intre care amintim faptul ca in
anul 850 apare prima farmacopee oficiala, iar ceva mai tarziu apare prima farmacie.
Sub imboldul Renasterii, medicina in general si utilizrea medicamentului progreseaza, sporind cunoasterea
remediilor terapeutice. Un rol important l-au avut primele universitati europene create dupa anul 1000 (Salerno
1076, Paris 1110, Bologna 1113, Oxfors 1163 etc.), in care s-au facut la inceput foarte timid, iar apoi din ce in
ce mai intens, studiile de medicina si farmacie.
Stramosii nostri geto-daci au utilizat cu succes plantele medicinale, avand o faima de buni terapeuti in
lumea antica. Prima mentiune istorica despre aceasta indeletnicire a dacilor a facut-o Herodot, iar mai tarziu
Dioscoride, medicul imparatului Nero, arata ca arta vindecarii cu ajutorul principiilor c tive din plante erau mult
raspandita in Dacia. Dupa cucerirea romana au fost preluate de medicina romana.
In evul mediu, in 1578, se tiparese la Cluj prima carte de plante medicinale „Herbarium” din tara noastra.
Prima farmacopee romaneasca aparuta in 1862 cuprindea predominant principii terapeutice extrase din plante,
iar din cele 217 plante mentionate 102 erau autohtone.
Succinta trecere in revist a catorva momente din lupta milenara a omului impotriva bolii arata faptul ca
medicamentele au devenit azi principalele arme ale medicului, dar in acelasi timp, un element important in
ameliorare conditiai umane. Utilizat inca din comuna primitiva, asa cum este cazul unor plante ca macul,
laptuca, Hyosciamus niger (maselarita) etc., medicamentul s-a traansformat treptat gratie procesului cunoasterii
medicale si generale intr-o arma din ce in ce mai eficiena si activa, dar in acelasi timp din ce in ce mai
complexa si cu mai multe efecte secudare. Evocarea pe scurt a medicamentului ca prieten si dusman,
evidentiind unele din particularitatille utilizarii sale corecte pentru ameliorarea stari de sanatate constituie
scopul acestei lucrari.

III. Principii ale utilizarii rationale a medicamentelor

Diversitatea enorma a medicamentelor (circa 3000 de noi produse comerciale a medicamentelor p an),
marea varietate a afectiunilor si individualitatea genetuca su matebolica a oamenilor bolnavi fac dificila gasirea
unor principii general valabile, imuabile, ale terapiei medicamentoase. Adaptarea terapiei la bolnavi si nu la
cunoasterea abstracta a bolii a dus la utilizarea in practica medicala a conceptului „nu exista boli, ci bolnavi”.
Deoarece fiecare om face o anumita boala pe un teren metabolic cu multe particularitati, numai medicul poate
stabili corect terapia, cu sanse mai mici de eroare.
In principiul, intr-o afectiune se vor folosi cat mai puine medicamente, cu conditi ca cele folosite sa
actioneze etiopatogenic si simptomatic, act mai eficient, in conformitate cu cele cunoscute la ora actuala.
Este falsa idee ca un numar mare de medicamente asigura succesul terapeutic, dar este gresit si din punctul
de vedere conform caruia unele medicamente ar fi bune oricand si oricum, sau ca unele dintre ele ar fi utile in
toate bolile de care sufera menbrii unei familii, aceasta din urma prejudecata fiind inca frecvent intalnita.
S-a spus si s-a scris adesea ca automedicatia, medicatia „dupa ureche”si dupa sfaturile binevoitorilor este
daunatoarea si uneori poate fi fatala. Dar nici un medicament nu este folosit cu mai putin discernamant de
marele public decat antibioticele, care au ajuns la devalorizare fiind consumate fara indicatii sau cu indicatie
gresita.
Un alt principiu al terapiei medicamentoasa este faptul ca diagnosticul trebuie sa preceada tratamentul.
Fara stabilirea unui diagnostic ferm de catre specialist, este hazardat si de multe ori primejdios sa se ia
medicamente. Pericolul vine dinspre cateva posibile actiuni ale unui medicament luat fara sa se stabileasca cu
certitudine diagnosticul si anume:
a) posibilitatea mascarii diagnosticului real prin suprimarea unor simptome, creandu-se o falsa linistire a
bolnavului, concomitent cu evolutia dramatica a boii.
b) posibilitatea ca medicamentelee influentand (real au doar iluzoriu) un simpton subiectiv, sa agraveze
procesul patogenic. Asa se intampla atunci cand un bolnav cu simptome de ulcer gastic sau dureri intr-o
gastrita cauta sa-si calmeze suferinta inghitind analgetice, antipiretice nesteroidale (cum sunt
algocalminul, aspirina etc.);
c) sa constituie tratamentul principal corect in ceea ce priveste marimea dozelor si ritmul de administrare.
d) sa apara grave accidente alergice ajungandu-se pana la soc anafilactic.
Durata tratamentului joaca si ea un rol important. Este la fel de gresit ca un tratament corectstabilit de
medic. Un tratament pre scurt re riscul sa nu rezolve problema patogenica a cronicizarii boii sau a unor
recaderi foarte primejdioase.

IV. Particularitati ale folosirii medicamentelor in diverse stari metabolice

Unele stari matabolice au particularitati in ceea ce priveste raspunsul organismului la diverse medicamente
si efectele ce le au unele substante asupra diverselor sisteme si organe. Acestor caracteristici ale metabolismului
trebuie sa le corespunda o adaptare si o nuantar a terapiei.
Ne vom referi pe scurt la cateva probleme ale utilizarii medicamentului in timpul sarcinii, lactatiei, la nou-
nascut si sugar, la batrani si in starile de suprasolicitare fizica si psiihica.

Sarcina

Starea de graviditate reprezinta una din cele mai caracteristice stari fiziologice ale femeii. In organismul
acestei u loc modificari morfofunctionale complexe, care creeaza conditii optime de dezvoltare pentru produsul
de conde conceptie.
Efectele nedorite ale unor medicamente asupra evolutiei sarcinii si dezvoltarii produsului de conceptie se
pot grupa, in linii mari, in urmatoarele grupe:
1) Efecte toxice asupra organismului matern, car creeaza dificultati sau imposibilitatea continuarii normale a
sarcinii, ducand la moartea produsului de concptie, urmata mai devreme sau mai tarziu de eliminarea sa din
uter.
2) Substante care in dozele administrate dau relativ mica toxicitate materna, dar sunt toxice pentru embrion
sau fat.
3) Substante care au actiune asupra aparatului genetic al celulelor fetale inducand afectiuni de natura
genetica sau moartea produsului de contraceptie.
4) Substante care modifica durata fiziologica a sarcinii si influenteaza actul nasterii.
5) Medicamente care au doua sau mai multe tipuri de ctiuni din cele enumerate anterior.

Lactatia

Intelepciunea populara a spus de mult ca laptele si dragostea mamei sunt de neinlocuit pentru copil. Dar
pentru ca laptele mamei sa fie alimentul ideal pentru copil in primele luni de viata trebuie sa nu contina nimic
nociv copilului. Din substantele care pot sa ajunga in lapte, un loc important il ocupa medicamentele luate de
femeia care alapteaza; aceasta se va abtine de aceea de la orice fel de automedicatie, iar medicul va recomanda
numai strictul necesar de medicamente pentru tratrea unor afectiuni.
Iata mai departe unele medicamente carese elimina prin lapte.
 Medicamentul Riscuri pentru sugar

o Barbituricele (Ciclobarbital, Fenobarbital etc.) o Somnolenta

o Aspirina o Hemoragii
o Diazepam o Hiperbilirubinemie
o Alcaloizi din ergot o Varsaturi, diaree
o Fanacetina (Antinevralgic) o Icter nuclear
o Rezerpina (Hiposrpil, Serpasil) o Congestie nazala si cresterea secretiilor traheobronsice
o Nicotina o Agitatie, varsaturi, tahicardie, tulburari circulatorii
o Metranidazol o Anorexie, greturi
o Streptomicina o Otoxicite
o Contraceptive perorale o Scaderea in greutate, ginecomastie la baietii sugari
o Anorexigene amfetminice o Insomnii, tremuraturi
o Sulfametoxipiridazina o Anemii hemolitice la sugaruu cu deficite de glucoza-6-
fostat dehidrogenaza
o Bromuri o Somnolenta, eruptii cutanate
o Derivati de tiouree: o Depresiunea tiroidei la sugar
o Iodurile o Dispensie la sugar, copilul refuza sanul, datorita gustul
neplacut al iodului din lapte

Nou-nascut si sugar

Treacand de la viata intrauterina la cea extrauterina, nou-nascutul prezinta unele particularitati metabolice
caracterizate prin:
- insuficienta maturizare a unor sisteme enzimatice;
- deficite de reglare a unor functii ale organismului;
- permeabilitatea sporita a unor „bariere” ale organismului(cum este cea hematocerebrala de exemplu);
- o proportie mai mare a apei in orgnism, in comparatie cu adultul si o repartizare deosebita pe
compartimente a acesteia.
Reactivitatea nou-nascutului la medicamente este mult deosebita de cea a adultului. Imaturitatea
enzimatica a dus la catastrofe atunci cand a fost ignorata, cum este cazul „sindromului cenusiu”, aparut dupa
administrarea de cloramfenicol.
Nou-nascutii cu greutate mai mica la nastere decat normalul sunt si mai sensibili, datorita imaturitatii unor
sistme si organe. Biodisponibilitatea medicamentului, adica raportul dintre cantitatea de medicament adminis-
trata, cea care ajunge la locul de actiune si efectul farmacodinamic obtinut este diferita la sugar de adult.
Unele medicamente nu pot fi administrate la sugar si nou-nascuti, iar altele se dau numai in caz de
extrema necesitate.
Terapeutica nou-nascutuluisi sugarului reprezinta unul din cele mai dificile domenii ale medicinii. Orice
exces medicamentos, ca si orice lipsa de medicatie poate sa aiba consecinte importante si uneori imprevizibile
asupra dezvoltarii fizice si psihice ulterioare a copilului

V. Principalele efecte secundare ale medicamentelor larg utilizate

Efectele secundare sunt actiuni nedorite si foarte adesea daunatoare ale medicamentelor. Concepute ca
niste instrumente de lupta boala din ce in ce mai perfectionate, medicamentele moderne au o actiune farmacodi-
namica din ce in ce mai intensa si tintesc mereu mai precis un anumit fenomen sau o anumita veriga a lantului
patogeic; dar u s-a reusit inca producerea unui medicament ideal care sa actioneze numai in sensul dorit, fara s
interfereze structurile si procesele similare din restul organismului.
 Efectele secundare medicamentoase determina din nefericire, o adevarata si nedorita noua patologie si
formeaza o parte importanta a bolilor iatrogene, adica bolile induse de medicament. Si mai riscanta este evolutia
efctelor secundare in cazul automedicatiei, bolnavul deosebind greu sau deloc unele efecte adverse de efectul
farmacodinamic dorit al medicatiei si de simptomele bolii.
Cunoasterea, evitarea pe cat este posibil si diminuarea efectelor secundare reprezinta o preocupare majora
a medicinii contemporane.
Anestezice locale
Sunt substante utilizate pentru anesteziere ( suprimarea perceptiei durerii), in anumite teritorii le
organismului. Din ele enumeram:
- cocaina, mai putin utilizata in prezent,
- procaina
- benzocaina
- lidocaina(Xilina)
- mepivacaina
- dibucaina etc.
Antiinflamatoare, analgetice, antipiretice nesteroidale
Sunt medicamente cu larga utilizare, indeosebi in combaterea inflamatiei acute si cronice. Din efectele
secundare mentionam manifestari digestive cele mai frecvente si care constau in epigastralgii, greturi, diaree,
scaderea apetitului, hemoragii digestive, iar la ulcerosi apar uneori perforatii. Derivatii de acid salicilic dau
tulburari auditive, reducerea campului vizual si scaderea acuitatii vizuale pentru vederea colorata, euforie, care
poate sa ajunga in cazul dozelor mari la agitatie psihomotorie.
Medicatia antidiabetica
Se utilizeaza pentru tratamentul diabetului zaharat in diversele lui forme. Cuprinde:
- insulina (diverse preparate cu durata diferita de actiune);
- antidiabetice perorale:
a) derivati de sulfoniluree:
- tolbutamid (Rastinon, Butamid)
- acetohexamid;
- clorpropamid;
- tolazamid;
- ciclamida(Cicloral)
b) biguanide:
- fenformin (feniletil-biguanida);
- buformin (butil-biguanida);
- metformin (dimetil-biguanida)
Hormonii glucorticoizi
Hormonii glucocorticoizi si derivatii lor sintetici se utilizeaza foarte lar in terapeutica, avand indicatii in
inflamatii, colagenoze, unele boli ale sangelui, artropatii, boli alergice, astm bronsic, hepatita cronica, unele
neoplazii etc.
Antibioticele
Sunt substante utilizate cu scop bactericid, bacteriostaticsau antifungic. In ultimii ani au fost puse la punct
si unele substante antivirale, care au inca o circulatie redusa.
Din grupele antibiotice, penicilinele au toxicitatea cea mai mica. Principalul efect secundar il constituie
reactiile alergice (frecventa cea mai mare la ampicilina).
 VI. Automedicatia si riscurile ei

Automedicatia ajunge astfel sa fie una din sursele de poluare endogena a organismului cu repercusiuni
negative numeroase, din care amintim:
- mascarea simptomelor unei boli si inducerea in eroare a medicului, intarziind diagnosticul corect;
- agravarea bolii prin infectia terapiei luata la intamplare de bolnav;
- cronicizarea unor afectiuni acute pentru carwe bolnavul ia unele medicamente in doze insuficiente;
- aparitia unor efecte toxice ale asocierilor empirice de medicamente sau agravarea unore din simptomele
bolii in incercarea de a suprima altele.

VII. Clasificarea medicamentelor

Medicamentele sunt substanţe sau amestecuri de substanţe utilizate pentru a preveni, ameliora sau
vindeca diferite afecţiuni, dar şi pentru a diagnostica unele boli.
Criteriile de clasificare ale medicamentlor sunt diverse, ele fiind prezentate sintetic în cele ce urmează.
a. După modul de prezentare şi preparare, medicamentele pot fi solide, semisolide, sub formă de gaze
sau aerosoli.
La rândul lor medicamentele solide se  clasifică în pulberi, comprimate, capsule, pilule, supozitoare. În
grupa medicamentelor semisoide găsim unguentele. Acestea din urmă, în funcţie de proporţia de apă, se
clasifică în creme, cele care conţin mai puţină apă şi paste, la care proporţia de apă este mai ridicată.
Medicamentele lichide sunt soluţiile, suspensiile, tincturile sau vinurile medicinale.
b. După modul de formulare se disting următoarele trei categorii: oficinale, magistrale şi industriale
(specialităţi).
c. După modul de administrare medicamentele se împart în: medicamente pentru uz intern, extern şi
parenteral.
e. După compoziţie medicamentele pot fi simple, cu o singură substanţă activă sau compuse, cu două sau
mai multe substanţe active.
f. După toxicitate medicamentele şi substanţele medicamentoase sunt obişnuite (anodine), puternic
active, toxice şi stupefiante.
g. După concepţia terapeutică, medicamentele se împart în alopate şi homeopate.
h. După modul de eliberare al substanţei active medicamente se clasifică după cum urmează: cu efect
prompt (injecţii, perfuzii), cu efect obişnuit (comprimate), cu acţiune modificată (prelungită, susţinută sa
repetată), cu acţiune controlată şi  cu efect la ţintă.
i. După modul de acţiune ele sunt: cu acţiune locală (cele de uz extern), generală sau sistemică (cele de
uz intern parenterale, sistemele terapeutice transdermice).
j. În funcţie de repartizarea dozelor de substanţă activă în forma farmaceutică, medicamentele pot fi :
unidoză (comprimate, pilule, supozitoare), multidoză (soluţii,suspensii, emulsii, pulberi nedivizate).
k. După originea substanţei active: vegetale, animale, chimice.
l. După acţiunea farmacologică: tonice, expectorante, anestezice, e.t.c.
m. După domeniul de aplicare: uz uman şi uz veterinar.
n. După modul de eliberare din farmacie: etice, care necesită recomandarea scrisă a medicului şi cele
care se pot elibera la cerere, fără prescripţie medicală (produse OTC).