Partea I:

M-am hotarat sa dau copy si paste la o poveste dintr-un film vazut de mine, care ma
impresionat profund. Povestea este despre o fata consumatoare de heroina, care duce o
viata "frumoasa" in limita banilor disponibil. Voi scrie in fiecare zi cate o parte pentru a
nu va plictisii cu totul odata

Inceput:

" Ca sã continui cu prietenii mei din perioada aceea… ne-am cunoscut pe trepte la
Universitate, când eu eram cam în luna a doua cu Andreea. Încã stãteam la prietena mea
S. Pentru cã, aşa cum spuneam, nu trebuia ca mama ei sã îşi dea seama cã eu nu ma mai
duc la şcoalã, o aşteptam pe S în oras şi apoi mergeam acasa împreunã.

Nu mã simţeam bine cã trebuie sã mint, dar nu vroiam ca mama lui S. sã mã considere o

influenţã rea pentru fiica ei. Mã simţeam într-adevar bine la ele, ca într-o casã adevãratã,
cu o mamã şi o sorã pe care nu le-am avut niciodatã. Poate ar fi fost mai bine dacã i-aş fi
mãrturisit mamei lui S. tot, dar asta o spun acum, dupã ce am trecut prin nişte lucruri.
Atunci chiar nu ştiam în ce direcţie sã o apuc şi imi era fricã sã nu mã dea afarã din casã
dacã aflã cã sunt însãrcinatã, cã am fugit de acasã şi cã nu mai merg la şcoalã. O
respectam foarte mult pe mama lui S. Sincer, mi se pãrea ca e mama pe care nu am avut-o
niciodatã."

Partea IV:

În perioada aceea am vorbit destul de mult cu M1 despre chetã, şi el îmi spunea cã dacã
ãla cãruia îi ceri se uitã cu urã pe tine, te uiţi şi tu cu urã înapoi când îi ceri, şi dacã se uitã
normal la tine, te uiţi şi tu normal când îi ceri. Ceea ce ne-a apropiat de la început a fost
probabil faptul cã eu ma uitam normal când mi-a cerut.

De fapt aşa ne-am şi împrietenit, M1 a venit sã îmi cearã un piafen, iar eu i-am zis cã nu
am, şi nu am fost, cum sã spun, intrigatã sau jignitã sau miratã, sau nu ştiu, bulversatã, i-
am spus pur şi simplu cã nu am un piafen. Cã nu aveam piafen. Dupa aia în urmãtoarea
zi, M1 a venit la mine şi mi-a cerut o ţigarã, şi cum nu aveam, i-am rãspuns cã nu am, şi
atunci el a scos din buzunar un pachet plin, nedesfãcut, şi a zis „atunci ia de la mine dacã
n-ai”, şi ne-a bufnit pe amândoi râsul. Eu nu am luat cã eram însãrcinatã, da’ am râs şi
pânã la urmã a fumat tot el din pachetu lui. Dupã aia în fiecare zi când era îmi mai cereau
cinci mii de rom, sau de suc, sau ce vroiau ei sã îşi ia, îmi dãdeau şi mie.

Partea V:

Cea mai frumoasa parte a vietii mele …a fost în vara şi toamna lui 2004 şi apoi primele
luni din 2005, când s-a nãscut Andreea. Atunci am avut norocul sã întâlnesc un grup de
oameni care mi-au devenit în scurt timp cei mai buni prieteni şi fraţi, m-am mutat
împreunã cu ei şi pot sã spun cã au avut grijã de mine exact ca şi cum ai avea grijã de o
sorã.

Prima oarã cand i-am cunoscut, îi vedeam pe unii dintre ei pe la Universitate pe trepte. Eu
pe atunci tocmai fugisem de acasã de o lunã şi stãteam la o prietenã, S. Mã lãsasem de
şcoalã, dar pentru cã mama ei nu trebuia sã ştie acest lucru, pentru cã stãteam împreunã
cu S. şi cu mama ei, într-un apartament lângã Romanã, stãteam pe stradã câta vreme S.
era la şcoalã, o aşteptam şi pe urmã mergeam împreuna acasã, ca şi cum aş fi mers şi eu
la şcoala împreuna cu ea. În perioada aceea, când o aşteptam pe S, stãteam mai mult pe
trepte la Universitate.

Prima doză injectată

Prima oarã când mi-am injectat heroinã, a fost la ceva vreme dupã ce fumasem prima
oarã, şi încã nu eram conştientã de dependentzã, pentru cã de fapt în ultima lunã fumasem
aproape în fiecare zi. Avusesem o zi mai proastã şi am ajuns acasã aşteptând ca de obicei
ritualul care mã liniştea atat de tare… Prietenul meu primise bani pe card şi avea seringi
noi. L-am întrebat dacã nu are chef sã îmi faca şi mie o datã în venã, sã vãd cum e. El mi-
a zis cã da, şi am aşteptat cu emoţie sã îşi facã doza, şi apoi sã îmi faca şi mie.

Eram aproape nerãbdãtoare, şi parcã îmi crescuse pulsul aşteptând. Priveam cum acul
pãtrunde în vena lui, şi aşteptam cu nerãbdare. Când mi-am pus cureaua, inima îmi bãtea
atât de tare cã am crezut cã o sa fac infarct. Apoi, dupã înţepãturã, am simţit în câteva
secunde cã nu mai pot sã ţin ochii deschişi, cã fruntea îmi este acoperitã deodatã de
sudoare şi heroina îmi intrã în creier dintr-o datã. Dupa ce efectul a trecut, ştiam cã nu o
sã ma mai întorc niciodatã la heroina fumatã, şi cã de acum încolo ma voi injecta. Am râs
împreunã cu prietenul meu peste câteva ore, când nu mã mai puteam opri din scãrpinat…

Unchiul… (I)
Mama lui S. a aflat singurã, la un moment dat. Ea a fãcut ceea ce trebuia sã facã, a sunat
la unchiul meu şi la familia mea, ca sã îi întrebe ce se întamplã şi de ce am fugit de acasã,
şi sã le spunã de sarcinã… Atunci unchiul meu a venit şi m-a luat înapoi, cu un mare
scandal, cu un spectacol întreg aş putea spune. Aprope a plâns de îngrijorare, pretinzând
cã m-au cãutat în toata ţara, eu ştiam cã nu e adevãrat dar oricum bâlciul acela îmi fãcea
rãu fizic, şi îmi venea sã intru în pãmant de ruşine, mai ales pentru mama lui S.

Acasã însã adevarata lui faţã a ieşit repede la ivealã. Am stat acasã douã zile, şi a doua zi,
pentru cã a încercat o glumã proastã cu mine vrând sã îmi pipãie sânii în glumã ca sã
vadã dacã au crescut de la sarcinã, l-am împins. El în acel moment a facut o crizã de nervi
care a durat cam douã ore de urlete, în care am auzit toate formele de înjurãturi posibile la
adresa mamei mele care mã lãsase pe capul lor ca sã o scape de mine, şi la adresa mea,
care mã fãcusem o curvã exact ca mama, sã mã culc cu bãrbaţi minorã fiind şi aşa mai
departe.

Unchiul… (II)
Unchiul meu a hotãrât cã nu dau un exemplu bun pentru fetitza lui, mi-a pus un plic cu
bani în mânã şi mi-a dat o orã sã îmi fac bagajul şi sã plec. Mi-a spus, citez, „a venit
vremea ca fiecare sã îşi vadã de drumul lui”. Mi-a mai spus şi cã ei m-au crescut cum au
putut dar cã am devenit o depravatã care le murdãreşte casa şi cã pânã la urmã sângele
apã nu se face, referindu-se la mama mea care fãcuse şi ea un copil la 17 ani.

Mi-am fãcut bagajul în cinci minute şi am plecat… era luna mai. M-am dus la
Universitate, unde erau prietenii pe care între timp mi-i fãcusem… şi le-am spus cã am
plecat de acasã pentru totdeauna şi i-am întrebat dacã nu pot sã stau cu ei… Ei mi-au spus
cã da, normal… Se pregãteau sã plece în câteva zile la mare, în vamã, unde urmau sã stea
trei luni. Am plecat şi eu cu ei, şi aşa a urmat cea mai frumoasa varã din viatza mea, vara
lui 2004

M2, Andreea
Toamna a continuat în acelaşi fel ca şi vara şi eu am ramas cu ei, stând la prietenul meu
de atunci M2, care a avut grijã ca eu sã am toate condiţiile în orice moment, pentru ca
sarcina sã progreseze cum trebuie…

Apoi, la trei luni dupã ce Andreea s-a nãscut, prietenul meu de atunci M2 a murit într-un
accident de motor. Eu a trebuit sã mã mut pentru cã mama lui a vrut apartamentul înapoi,
şi nu mai aveam unde sã stau. Din acest motiv am decis cã cel mai bine este sã o dau pe
Andreea la un centru de plasament pânã reuşesc sã îmi gãsesc o casã şi un loc de muncã
stabil, şi am gãsit cel mai bun centru de plasament din Bucureşti. Eu m-am mutat din nou
la prietena mea S pentru o perioadã de vreme, şi apoi a început o altã poveste…

Zombies…
Dacã vã uitaţi pe stradã o sã vedeţi din când în când pe la colţuri sau chiar ieşind mai
mult la luminã câte un om care pare la fel dar e totuşi diferit de ceilalţi oameni.
Majoritatea sunt tineri, pânã în 30 de ani, au hainele aruncate pe ei cu furca şi obrajii
traşi. Aparent sunt ca toţi ceilalţi, dar dacã va uitaţi la ochii lor, veţi vedea atunci cã ei nu
au ochii ca ceilalţi oameni de pe stradã. Privirea lor este mereu undeva în gol, şi chiar
dacã se uita la tine, de fapt se uitã undeva în altã parte, dincolo de tine, dincolo de lume.
În ochii lor este un gol pe care nimic nu îl va mai umple niciodatã. Ei sunt oameni doar
aparent. Încã mai au obiceiurile oamenilor, se îmbracã, îşi fac nevoile, mãnâncã din cand
în cand, dar de fapt toate acestea sunt o aparenţã. Ei de fapt sunt zombies.
Dependenţa (I)
Când mi-am dat seama ca am devenit şi eu zombie şi ca nu mai e cale de întoarcere, era
într-o dimineaţa la prietenul meu de atunci, M1. M-am trezit şi deoarece el era plecat la
mama lui, şi nu mai era heroinã în casã, nu m-am agitat prea tare sã îmi fac. Mã simţeam
ca şi cum aş fi rãcitã, ca un început de gripã sau de rãcealã. M-am gândit ca am dormit în
curent, am închis geamurile şi m-am bãgat la televizor cu o pãturã pe mine. Pentru cã
rãceala pãrea sã persiste, am coborât şi am luat nişte medicamente de rãcealã, m-am
întors şi mi-am fãcut un ceai fierbinte cu lãmâie şi m-am bãgat din nou la televizor cu
pãtura pe mine. Mã mai treceau frisoane din când în când, şi am stat toata ziua în pat.

Dependenţa (II)
Noaptea când a venit prietenul meu i-am spus cã mã simt rãu, şi a zâmbit. A scos o bilã
de heroinã pe care tocmai o cumpãrase şi a spus o sã te simţi mai bine, iar eu i-am spus
„nu mã, am rãcit”. El mi-a explicat atunci cã nu este vorba de rãcealã, este vorba de
faptul cã organismul meu are nevoie de doza de heroinã cu care s-a obişnuit, şi de aceea
se simte rãu. La început am râs şi am încercat sã îi explic cã eu totuşi am rãcit pentru cã
dormisem cu geamurile deschise, dar el în timp ce pregãtea ustensilele pentru o dozã, mi-
a spus cã ştie mai bine decât mine. În scurt timp mi-am dat seama cã aşa era, şi cã acum
sunt cu adevarat dependentã. Într-o secundã, mi-am dat seama cã tot ce crezusem eu
despre faptul cã pot controla dependenţa prin voinţã era doar un pas fãcut în plus catre
dependenţã. Iar aceasta acum se instalase în trupul meu. Devenisem un zombie.

Despărţirea de M1
Peste câteva zile, l-am întrebat pe prietenul meu, înainte sã ne facem doza de dimineaţã,
de ce nu a încercat mãcar sã mã opreascã, de ce niciodatã când i-am cerut nu a schiţat
mãcar un gest sã mã împiedice sau sã îmi spuna cã mai bine nu. Rãspunsul lui m-a facut
sã mã despart de el şi sã plec a doua zi. Mi-a spus: nu eu te-am bãgat în asta. Era clar ca o
sa ajungi la dava, ori cã iei de la mine, ori cã iei de la altul. Se vedea pe fatza ta cã esti
distrusã de viatzã.

A doua zi mi-am luat la revedere de la el printr-un bilet. În timp ce scriam biletul, mi-am
dat seama cã era probabil singurul baiat de care mã îndrãgostisem în toata viatza mea de
pâna atunci, poate chiar singurul pe care îl iubisem. Ştiam cã am multe de pierdut dacã
plec pentru cã el avea de cele mai multe ori şi banii şi coenxiunile ca sã ne faca viaţa mai
uşoarã, dar felul în care el alesese sã ia o decizie pentru mine ca şi cum el ar fi ştiut
dinainte destinul meu, mã fãcea sã nu mai vreau sa îl vãd niciodatã. Şi nu l-am mai vãzut
niciodatã de atunci.
După M1…
Despãrţirea de prietenul meu M1 mi-a adus din pãcate mai multe probleme cu care a
trebuit sã mã confrunt, şi la care nu mã gândisem. În primul rând, a trebuit sã învaţ sa ma
injectez singurã. Câteodata fetele in cupluri mai au obiceiul de a-l lasa pe baiat sã le
injecteze, mai ales pentru cele care sunt mai sensibile, şi nu sunt în stare sã îşi facã
singure niciodatã, şi acesta de fapt şi este pentru ele un obicei foarte romantic. Pot spune
cã şi eu eram destul de sensibilã în ce priveşte acul şi pielea mea, dar dupã ce m-am
despãrţit a trebuit sã învaţ sã îmi fac singurã, pentru cã asta era situaţia. Dar dupã ce am
învãţat, mi-a pãrut bine cã am fost confruntatã cu asta, pentru cã datorita faptului cã acum
îmi fãceam singurã perfect, mã simţeam liberã şi independentã.

Tatăl meu (I)

La un moment dat, pentru cã nu vroiam din orgoliu sã reiau legatura cu familia mea ca sã
le cer bani, dar aveam nevoie, m-am hotãrât sã încerc sã dau de tatãl meu. Ştiam cã el
este profesor universitar, deci asta însemna cã nu e chiar muritor de foame.

În legãturã cu tatal meu, povestea a fost simplã: mama era o adolescenta timidã, ajunsã la
Bucureşti împreunã cu sora ei, cu câţiva ani în urmã. Sora ei Elena se cãsãtorise cu
Sandu, unchiul meu, dacã nu mã înşel pe la începutul anilor 80, şi tot atunci îşi luaserã şi
un apartament în rate, cel în care m-am nãscut şi am copilãrit eu, în Ghencea.

Mama când avea vreo 16- 17 ani, s-a îndrãgostit de tip care era suplinitor sau nu ştiu cã
nu le am exact cu toate titulaturile din facultãţi. El provenea dintr-o familie de elitã,
adica de securişti, de trei sau chiar patru generaţii în Bucureşti, aşa mi-a spus mãtuşa
mea, şi era logodit cu o fatã tot aşa, din elitã, pe care nu o iubea foarte tare, dar fusese
alegerea familiei, şi era un element important în cariera lui universitarã de mai departe.

Tatăl meu (II)

Mama a fost o aventurã de o sãptãmânã pentru el, chiar în ultima lui sãptãmânã de
burlãcie, în care el şi bãieţii se hotãrâserã sã îşi facã de cap. El şi mama se cunoşteau de
mai demult, de la cinematecã, şi mai ieşiserã câteodatã la un ceai. Ea era îndrãgostitã de
el de multã vreme, se ducea la cinematecã în secret ca sã îl vada şi vedea filmele de douã
sau trei ori, din câte mi-a povestit mãtuşa mea. În acea sãptãmânã înainte sã se
cãsãtoreascã, tata se pare ca s-a culcat cu mama, la una din petrecerile lor de securişti.
Fiind securişti, aduseserã whiskey şi alcool din greu, de care mama nu mai bãuse
niciodatã. Ea fiind îndrãgostitã, nu i-a fost greu sã zica da, mai ales cã din câte am înţeles
era beatã ruptã dupã 2 pahare de whiskey, bãuturã de care ea nu mai bãuse niciodatã. Şi
aşa am apãrut eu pe lume.
Tatăl meu (III)
Tatãl meu s-a cãsãtorit imediat dupã aceea şi a rupt orice legaturã cu mama, iar mama şi-
a dat seama la vreo trei luni dupã aceea, pentru cã nu se pricepea foarte bine în materie de
sex şi nici nu avea prea multe informaţii, a aflat cã era însarcinatã. Mama era o fire atat
de speriatã, încât când a aflat acest lucru era sã înnebuneascã de fricã, dupa cum mi-a zis
sora ei, mãtuşa mea. Elena, sora ei, i-a spus cã o sã o ajute cât poate şi i-a promis cã nu o
sã-i spunã nimic tatãlui lor, bunicului meu, de care mamei îi era foarte fricã, aşa cã
bunicul meu a aflat cã are o nepoatã abia cu mulţi ani dupa ce mama mea a plecat din
ţarã.

Mama a suferit dupã tata încontinuu, mi-a spus mãtuşa mea cã statea şi plângea aproape
în fiecare noapte în bucãtãrie, ca sã nu o aud; nimeni. Din câte am aflat, tot ea a insistat sã
ia legãtura cu tata ca sã îi spunã ca au un copil. Când s-au întâlnit, el s-a arãtat foarte
mişcat, şi i-a spus cã o poate ajuta dacã ea vrea cu orice, bani, sau ce are ea nevoie, dar cã
trebuie sã aiba grijã sã nu se mai întâlneasca cu el, mai bine sã îi dea doar telefon. Şi
atunci ea a început sã îi dea telefoane, o datã la douã sãptãmâni, şi sã îi povesteascã
despre copilul lui, probabil sperând încã sã se întâmple o minune…

Spania
25 Mai '09

În anii de dupã Revoluţie se pare cã s-au petrecut multe schimbãri în Romania, printre
care şi faptul cã era mult mai uşor sa pleci din ţarã. Pâna la urmã, mama a gãsit o
oportunitate sã lucreze în Spania ca îngrijitoare pentru copii, şi pentru cã se câştiga foarte
bine, s-a hotãrât sã se ducã. Eu aveam trei ani şi jumãtate atunci. O datã ajunsã acolo, se
pare cã şi-a dat seama cã nu vrea sa se întoarcã niciodatã în locul care îi aducea aminte
atât de mult de tatãl meu, şi de toate spaimele şi coşmarurile pe care le trãise. S-a hotãrât
cã vrea sã înceapa viaţa de la capãt şi sã uite tot ce i se întamplase în România.

Eu am rãmas în grija Elenei, care a asigurat-o cã mã va creşte ca pe copilul ei. Unchiul

meu a încercat de câteva ori sã îi cearã bani şi tatãlui meu, dar acesta a refuzat orice
contact cu familia.

Spania
În anii de dupã Revoluţie se pare cã s-au petrecut multe schimbãri în Romania, printre
care şi faptul cã era mult mai uşor sa pleci din ţarã. Pâna la urmã, mama a gãsit o
oportunitate sã lucreze în Spania ca îngrijitoare pentru copii, şi pentru cã se câştiga foarte
bine, s-a hotãrât sã se ducã. Eu aveam trei ani şi jumãtate atunci. O datã ajunsã acolo, se
pare cã şi-a dat seama cã nu vrea sa se întoarcã niciodatã în locul care îi aducea aminte
atât de mult de tatãl meu, şi de toate spaimele şi coşmarurile pe care le trãise. S-a hotãrât
cã vrea sã înceapa viaţa de la capãt şi sã uite tot ce i se întamplase în România.
Eu am rãmas în grija Elenei, care a asigurat-o cã mã va creşte ca pe copilul ei. Unchiul
meu a încercat de câteva ori sã îi cearã bani şi tatãlui meu, dar acesta a refuzat orice
contact cu familia.

Un copil abandonat (I)

Aproape toatã copilãria am fost nevoitã sã stau în camera mea pentru cã unchiului meu se
pare ca i se fãcea rãu când mã vedea. La un moment dat, am surprins o discuţie în care
unchiul meu îi spunea mãtuşii mele cã îl indispune foarte mult faptul cã are un copil
abandonat în casã. „O s-o creştem noi pânã pe la 18-20, şi dupa aia fiecare pe drumul lui,
doar nu vrei s-o ţin toatã viaţa. Şi dupã aia ce o sã se întâmple cu ea? Nu vezi cã mã-sa e
cum e, nici telefon nu mai dã? O sã ajunga şi ea ca toate celelalte: un copil abandonat.
Ascultã-mã pe mine dacã n-o s-o vezi pe la 18 ani pe Magheru sau doamne fereşte în
puşcãrie sã ne mai bage şi pe noi în cine ştie ce dracu. Nu vezi ce se-ntâmplã cu toţi
copiii aştia abandonaţi, cã sunt atâtea ştiri. Toţi sfârşesc pe stradã sau la poliţie.

Un copil abandonat (II)

Cred cã atunci a fost un moment important al vietzii mele, când am auzit aceste lucruri şi
mi-am dat seama cã eu nu sunt un copil normal, ci un copil abandonat, ceea ce în acel
moment pãrea a fi o boalã incurabilã.

Din acel moment, ştiind cã am aceastã boalã, mã purtam aproape cu recunoştiinţã cu

unchiul şi cu mãtuşa mea pentru cã mã tolereaza în casa lor, şi mã simţeam datoare sã fac
orice mi-ar fi zis. Matuşa mea se purta frumos cu mine, iar eu de fapt nu înţelegeam de ce
se poartã atât de frumos cu un copil abandonat. Credeam cã normal este sã te porţi cu un
copil abandonat aşa cum se purta unchiul meu, care când eram micã îmi spunea „marş mã
de-aici” când mã vedea în camerã.

Altfel…

Pe la vârsta de 13 ani însã, poate sã zic 13 ani şi jumãtate, am început sã-l simt pe unchiul
meu urmãrindu-mã cu privirea altfel decât de obicei. Mai ales vara, când îmi puneam un
şort şi un maieu, se uita la mine şi dãdea din cap, şi îi spunea lui Toni- „eu îi dau 1-2 ani
pânã dã de p**ã”. În acea perioadã am început cumva sã dezvolt o urã instinctivã fatzã de
unchiul meu, şi pânã acum dacã el era cel care nu suporta sã mã vadã pentru cã îi
stârneam mila, acum eu nu suportam sã îl vãd deloc, pentru ca îmi fãcea greatzã. Dar se
pare cã între timp el îşi schimbase atitudinea, şi acum îi plãcea sã mã tachineze tot timpul
pe tema maturizãrii mele şi faptului cã deveneam încet femeie, îi plãcea sã râdã pentru cã
eu ma enervam foarte tare, şi pentru cã ma înroşeam, şi în scurt timp aceasta a devenit
distracţia lui preferatã, sa facã glume porcoase cu mine şi sã râdã când vede ca eu ma
enervez. Toni râdea şi el ca sa îi ţina isonul.
Mătuşa mea…
Nu mi-am dat seama niciodatã dacã mãtuşa mea vedea toate aceste lucruri sau era prea
abrutizatã de muncã. Mãtuşa mea era mai mult ca un soldat decât ca un om, toata ziua ei
se compunea din treabã, mai ales dupã ce a apãrut Danutza, muncea pânã la epuizare.
Unchiul meu o rãsplãtea pentru toatã aceastã treabã cu o palmã pe fund seara. Nu ştiu
dacã matuşa mea ştia despre tanti Flori, aventurã care a început dinainte de se naşte
Dãnutza. Cred cã nu am fugit mai devreme numai din cauza mãtuşii mele, pentru cã altfel
cred cã pe la 11 ani, când mi-am dat seama ce fel de om este de fapt unchiul meu, aş fi
preferat mai degraba sã mã duc sa dorm în canal decât sa vin acasã. Uneori matuşa mea
intra la mine în camerã, se aşeza pe patul meu şi mã mângaia pe frunte pâna adormeam.

Datorii (I)
Timp de un an şi jumãtate pânã acum am avut mai multe moduri de a face rost de bani
pentru dava, începând cu joburi mai scurte, şi sfârşind cu furat, cerşit, împrumutat.
Împrumutatul însã nu a fost niciodatã o soluţie prea bunã, pentru cã întotdeauna vine şi
momentul când trebuie sã dai banii înapoi, şi momentul ãsta cu siguranţã nu e chiar unul
plãcut.

Am fãcut şi unele lucruri de care nu sunt deloc mândrã. La un moment dat, pentru cã şi
eu şi prietenul meu G. eram într-o mare crizã, şi nici de pe stradã nu se mai puteau face
bani pentru cã era iarnã, m-am dus câteva zile sã stau la prietena mea S. Ei îi spusesem cã
m-am lasat demult de heroinã şi cã acum sunt mult mai bine, iar mama ei nici nu ştia cã
avusesem vreodata asemenea probleme. Fãcusem un plan cu G. sã stau câteva zile la ele
şi sã iau nişte bani împrumut, din care prima tranşã trebuia sã i-o dau imediat ca sã
plãteascã altã datorie.

Datorii (II)

În perioada aceea aveam noroc cu un dealer care tot timpul ne lãsa timp sã facem rost şi
nu ne presa la cap. Eu am cerut mai întâi bani împrumut de la S, i-am spus cã am mare
nevoie, şi ea mi-a dat banii ei de munte, dupã ce am convins-o cã am o mare mare
problemã, şi cã îi voi da banii înapoi. Banii aceia i-am fãcut în prima searã şi i-am dat
imediat lui G. Apoi a doua searã, când S. era plecatã la cursuri, i-am cerut şi mamei ei
bani. Mama lui S mi-a dat mai mult decât cerusem. Era îngrijoratã în legãturã cu mine,
spunea cã slãbisem mult şi îmi spusese cã pot sã stau mai mult la ele dacã vreau. Ea
înţelesese cã e ceva în neregulã cu mine, dar eu nu aveam nevoie de înţelegere atunci,
aveam nevoie de bani.
Datorii (III)
Dupã ce am luat banii şi de la mama lui S., a treia seara am profitat de o orã în care eram
singurã acasa şi i-am furat mamei lui S. toate bijuteriile din casã. Ştiam care e sertarul
deoarece când am stat prima oara la ele, eu şi S de multe ori ne prosteam prin casã cu
bijuteriile mamei ei. Unele din ele erau bijuterii vechi de zeci de ani, de la bunica şi
strãbunica mamei lui S. Eu am luat în acea searã tot şi am fugit. Am dat totul la mai
multe case de amanet din Bucureşti şi cu banii ne-am plãtit toate datoriile şi am avut şi
pentru urmãtoarele zile de dava. Mi se pare cã în acea perioadã ne-am platit şi chiria cu o
parte din banii aceia. Dupã asta, nu le-am mai vazut nici pe S. nici pe mama ei niciodatã.
Am primit la câteva zile dupã asta câteva telefoane de la ele dar nu am rãspuns, şi câteva
mesaje pe telefon de la S., dar pe care le-am şters fãrã sã le citesc. Şi aşa le-am dat delete
din viatza mea.

Paranoia
Eu cred ca în România, unde oricum noi avem o fire paranoicã din cauza securismului,
cea mai proastã alegere este sã intri în lumea drogurilor, unde existã de trei ori mai multã
paranoia decat nivelul normal, care e oricum ridicat.

De aceea, majoritatea dealerilor de care ne-am lovit, şi care erau şi ei drogaţi la rândul
lor, erau mai paranoici decât ar fi trebuit sa fie. Am pãţit o datã sã fim trimişi undeva
lângã Piaţa Chibrit de cãtre un fel de dealer pe care nu îl cunoşteam foarte bine şi care era
nou în afacere, şi care s-a speriat probabil de faptul cã nici el nu ne cunoştea foarte bine.
Ne-a spus cã el va fi la Piaţa Chibrit cu marfa la ora 10 seara, şi cã va lãsa marfa sub
roata din dreapta a unei anumite maşini, dar noi nu trebuie sã apãrem la ora zece, ci la ora
unsprezece, şi sã mergem sã luãm marfa de sub roata maşinii. Noi am crezut cã mãcar
faptul cã maşina e a lui e sigur, l-am întrebat dacã maşina e a lui, iar el s-a paranoizat atât
de tare când a auzit aceastã întrebare, încât a vrut sã anuleze tot. Pânã la urmã a întârziat,
şi am reuşit sã luãm marfa abia pe la ora unu noaptea, dupã încã o serie de paranoizãri.
Iar marfa era un sfert heroinã, trei sferturi cappucino.

D. (I)
În perioada aceea, dealerul nostru de bazã era în faza în care se pregãtea sã plece în
Amsterdam şi îşi punea viatza la punct, precum spunea el. Acest dealer, D., a fost
dealerul nostru de bazã mai multã vreme; fusese coleg de liceu cu prietenul meu G., şi
avea acoperire pentru cã tatãl lui era membru în Parchet, deci nu prea se atingea nimeni
cu adevãrat de el. În Bucureşti sunt câţiva dealeri de care nu se atinge nimeni, şi mulţi
alţii care sunt arestaţi cred pentru cã Poliţia trebuie sã aresteze şi ea pe cineva, şi cum
chiar la cei grei nu poate sã ajungã, atunci pãrerea mea este cã aresteaza cu urã în stânga
şi în dreapta persoane care de fapt nu înseamna nimic. Oameni cum e J. de exemplu, sau
chiar cum era D., nu au fost nici o secunda atinşi de Poliţie. Iar despre J. ştiu sigur cã mai
are şi multe alte afaceri decât heroina.
D. (II)
D. în afarã de faptul cã avea un tata la Parchet, era chiar ok, doar cã din pãcate din cauza
consumului îndelungat de heroinã şi de tot felul de alte substanţe în cantitãţi industriale aş
putea spune, creierul lui nu mai funcţiona deloc cum trebuie. Avea tot timpul un vis: sã
ajungã la Amsterdam. O datã pe lunã se pregãtea sã ajungã la Amsterdam, şi îşi punea
ordine în viatzã.

Problema cu D. era cã atunci când se ducea sã îşi punã ordine în viaţã ca sã plece la
Amsterdam, spunea şi cã se lasã de heroinã, şi prin urmare dispãrea din peisaj câteva zile,
iar toţi oamenii care aveau nevoie de el erau pur şi simplu abandonaţi. Asta l-a facut pe
prietenul meu sã faca într-o zi o crizã de nervi în care a dat cu pumnii în pereţi vreo douã
ore, şi apoi s-a hotãrât, dupa cum a zis el, sã rezolve altfel. Asta dupa ce am primit humã
în loc de dava de la un dealer din Drumul Taberei.

G. (I)
Pe G. l-am cunoscut printr-o prietenã, D., care era într-o relaţie cu prietena de atunci a lui
G. În perioada aceea stãteam destul de mult cu D. D, pentru cã iubita ei avea aceastã
relaţie cu G care se pare cã devenea din ce în ce mai strânsã, suferea foarte mult şi se tãia
pe mâini. Îşi fãcea o serie de cate 15 tãieturi pe mâini ca sã îşi înceapa ziua, şi îmi spunea
tot timpul cã durerea o calmeazã, şi cã aşa cum eu îmi pot începe ziua doar daca îmi fac
shotul meu de dava, ea îşi poate începe ziua doar dacã îşi face cel puţin zece tãieturi pe
mâini. Eu stãteam la ea în perioada aceea şi încercam sã o înţeleg, dar tãieturile acelea
pur şi simplu îmi fãceau rau, şi încercam pe cât pot sã o fac sã nu mai facã acest lucru.

G. (II)
În seara când l-am cunoscut pe G., am mers împreuna cu D. la clubul Kristal. Ea vroia
neapãrat sã meargã pentru ca G. şi iubita ei, sau fosta ei iubita, L., mergeau la un concert
în seara aceea şi L. o chemase şi pe ea. Avand în vedere cã ştiam cam cum reacţioneazã
D. dupã fiecare întâlnire cu prietena ei L., şi cã aceste întâlniri nu duc niciodatã la nimic
bun, m-am hotarat sã merg cu D.

Acolo l-am cuoscut în sfârşit pe acest G., care se pare cã provocase atâta suferinţã, şi mi
s-a pãrut doar un şmecher arogant în prima clipã în care l-am vãzut. Am stat toata
noaptea pe canapeaua pe care G. o rezervase pentru noi, încercând sã nu transpir prea tare
şi sã beau apã. D. ştia de faptul cã eu consum heroinã, aşa cã era fericitã doar cã am facut
efortul sã vin, nu avea pretenţia de la mine sa şi dansez. G., însã, care luase vreo trei
pastile de Ecstasy, nu putea sta locului şi se filingise foarte tare cu mine, ceea ce
înseamna în limbajul nostru cã empatiza emoţional cu mine foarte puternic. Şi pentru cã
cele douã, D şi L, au petrecut aproape toatã noaptea împreunã, certându-se şi împãcându-
se şi în cele din urmã sãrutându-se ore întregi pe altã canapea, G. încerca sã facã
conversaţie cu mine. Din prima secundã în care m-a vazut a fost atras de mine şi nu mai
ştia cum sã facã sã îl bag în seamã.
Cele mai tari petreceri (I)
În perioada aceea, primise un apartament de patru camere cadou de la pãrinţii lui, care
aveau foarte mulţi bani dar erau tot timpul plecaţi din ţarã, şi îi trimiteau extrem de mulţi
bani lui G., fãrã sã ştie ce face cu ei. G. în scurt timp s-a despãrţit de L., pentru cã se
îndrãgostise de mine.

Dupã ce a primit acel apartament, G. a dat petreceri încontinuu la el în casã. Pentru cã

avea un sistem nou de sonorizare, foarte multã aparaturã audio, şi doua videoproiectoare,
a început un fel de house parties, dupã cum le spunea el, astfel încat în casã au început sã
aparã din ce în ce mai mult tot felul de dj şi dealeri, şi drogurile curgeau ca de la ţeavã în
casa noastrã, de la ketaminã la cocainã şi heroinã, sau, cum spuneam eu şi G. uitându-ne
în jur uimiţi, s-a spart ţeava la droguri. Pentru cã majoritatea erau pe cocainã, energiile
noastre nu prea se potriveau, pentru cã eu nu fãceam altceva decât sã stau undeva pe o
canapea şi sã-mi mai bag un shot din când în când. Dar G. era atât de fericit şi de
îndrãgostit de mine, încât pânã la urma am intrat şi eu în acest joc sã-i spunem social, în
care noi eram un fel de gazde şi gãzduiam cele mai tari petreceri din Bucureşti.

Cele mai tari petreceri (II)

Toate astea au durat aproximativ trei luni, timp în care au trecut pe la noi aproape toţi dj-
ii care pun în toate cluburile ca sa zic aşa cool din Bucureşti, toţi patronii de cluburi, toţi
dealerii cât de cât cu renume. La muzicã putea fi oricine dj, de la un punct încolo nici nu
mai conta, iar la visuals cel mai bun dj era windows media player, care ne rupea capul,
dupã cum spuneam atunci. Veneau la noi în acea perioadã şi vedete de la televizor, şi
studenţi cu bani, şi tot felul de apariţii din care nu mai ţin minte decât nişte figuri şterse.
N-aş putea acum sã îmi aduc cu exactitate aminte cine era, sau câţi erau, sau dacã
vorbeam vreodatã ceva sau doar se dansa încontinuu. Ţin minte cã timp de trei luni,
nimeni nu a oprit muzica. Beat-ul se auzea încontinuu, şi vreme de trei luni podeaua şi
betonul blocului au vibrat, mai tare sau mai încet, de la sunet. Nu mai ţin minte însa atat
de clar nimic din acele trei luni, decât un flux ca sã zic aşa de oameni care veneau şi
plecau, şi se adunau din nou, pentru petrecere sau dupã petrecere, care de fapt se termina
pe la ora 10-11 dimineaţa, dar reîncepea în mai puţin de o orã. Felul în care oamenii se
adunau era daca îmi mai aduc bine aminte pentru cã majoritatea işi uitau lucruri la noi in
apartament, şi se întorceau în cateva ore sã le ia.
“Afaceri”
Pentru cã trebuia sã facem bani, m-am angajat o luna la McDonalds, şi furam din casã.
Pâna s-a aflat, noi plecasem demult cu cateva tranşe bune de bani. Încã un job pe care l-
am inventat a fost sã cumpãr pentru puşti regenoane din farmacii. Erau o multime de
puşti prin cluburi care nu aveau bani de droguri mai scumpe, dar erau fericiţi dacã aveau
câteva folii de regenoane. Cum regenoanele se iau doar cu reţetã de la farmacii, era o
adevãratã aventurã pentru ei sã intre în farmacii şi sã ceara. Pentru cine nu ştie,
Regenonul este un medicament de slãbit. Ceea ce faceam eu era sã iau o micã taxã pentru
a ma duce în farmacii şi a lua regenoane în cantitãţi industriale. Aveam o reţetã falsã de
care fãcusem rost de la nişte studenti la Medicinã, şi mã duceam ca sã spun aşa cu tupeu
maxim în farmacii şi ceream. Nu mi s-a întamplat niciodata sã nu mi se dea. Spuneam ca
mama mea are probleme de greutate şi dacã nu mi se dãdeau pastilele începeam sã plang,
pentru cã într-adevãr chiar îmi venea sã plâng gândindu-mã cã nu voi avea bani de dava.
Aşa cã suferintza mea le convingea întotdeauna pe farmaciste. Dar câştigurile erau nu
mici, erau aproape o glumã pentru caţi bani aveam noi nevoie.

Pagal
Acesta e un cuvânt din perioada aceea, care fusese adus de nişte prieteni ai unui prieten
care trecea destul de des acolo. Era un grup de studenţi la actorie care la fiecare 5 cuvinte
foloseau cuvântul pagal, lucru care a uimit pe toata lumea, şi chiar şi dupa ce ei au plecat,
cuvântul s-a preluat atât de repede, încât în douã-trei zile toata lumea vorbea numai cu
„pagal”. Pornise de la un dj numit dj Pagal, cunoscut pentru petrecerile la care mixa
muzicã, şi ajunsese, cum sã explic, atunci când fãceai ceva extrem, erai pagal, sau un
lucru extrem era pagal, ceva extraordinar şi extrem era pagal. Ceva neaşteptat şi
extraordinar era pagal, felul în care cineva arãta, daca arãta cum s-ar spune bestial şi
extraordinar era pagal. Daca cineva bãga extrem de multe droguri şi dansa 24 de ore, apoi
se odihnea 5 minute şi începea din nou sã danseze şi mai bãga nişte droguri- era pagaaal.
Daca cineva gãsea vreo sticluţa de ketaminã uitatã pe sub un fotoliu- era pagaaaal.
Oricine era praf dar mai avea energie sã se ţinã pe picioare era pagal. Amy Winehouse
era pagal. Dacã dintr-o data cineva deschidea fereastra şi ne dãdeam seama cã iar a rãsãrit
soarele, şi in camerã intra aerul de la 7 dimineaţa, totul era- pagaaal. Lumea îşi punea
ochelarii de soare şi începea sã danseze la loc, şi cand beat-ul creştea era- pagaal. Eu şi G.
eram doi pagali, eu mai ales eram foarte pagal. Când intram în camerã se auzea mereu
cate o exclamaţie de la câte cineva care spunea- pagaaal.
Extratereştri (I)
La un moment dat ţin minte cã era mai frig decât ar fi trebuit sa fie deşi era o luna în care
nu ar fi trebuit sã fie frig. Nu mai ştiu unde ne lãsasem hainele, dar eram doar în tricouri.
Eu şi G. stãteam pe treptele unui bloc aproape de o cantinã mai ieftina unde mai mâncam
de obicei, pe langa o staţie. Era o cantinã supranumitã „La caţeaua leşinatã”. Au mâncare
foarte bunã, o recomand. În ziua aceea, oricât ar pãrea de ciudat, am fost siguri cã am fost
rãpiţi de extratereştri. Stãteam pe treptele acelei cantine, îngheţând de frig, cu mâinile
chiar prea îngheţate ca sã mai nimerim vreo venã. Eram prea slãbiţi pentru a mai merge,
şi nu puteam sã ne târâm în nici o scarã de bloc pentru cã peste tot erau interfoane la care
nu ştiam combinatzia.

Extratereştri (II)
Eram pe punctul poate de a muri de frig şi de durerea sevrajului, deşi nu era sevraj, dar ne
imaginam cã va fi în clipa în care nu vom putea sã bãgãm pentru cã avem mainile prea
degerate. Eu îmi imaginam mâinile mele vinete şi cã o sã-mi taie degetele. Dar de fapt
eram prea îngheţaţi chiar pentru a ne mai putea privi mâinile. Şi într-o secundã ne-am
trezit într-o camerã plina de culori, cu nişte fiinţe extraterestre care dansau în jurul nostru.
Ştiu cã nu a fost doar o halucinaţie, pentru cã şi eu şi G. am vãzut acelaşi lucru- un om cu
capul lung, ras în cap, şi cu fire de barbã zburlite, cu ochi cu pungi, cu tricou mulat de
club şi cu un cerc ca o aurã deasupra capului, care dansa în jurul nostru. Omul se unduia
şi pãrea cã şi emanã un fel de muzicã, o muzicã incredibilã care ne intra în piele şi pãrea
ca ne vindecã. Şi eu şi prietenul meu G. priveam uimiţi în jur. Dupã vreo douãzeci de
minute, am deschis ochii şi mi-am dat seama cã ţinusem ochii inchişi şi imi imaginasem
toate astea.

Cele 10 porunci a lui Casanova

Barbati, fiti pe faza!

De ce au unii succes in exces? Casanova stie!
Doar e tatal lor! In 73 de ani de viata el a facut dragoste cu 132 de femei, printre care
aristocrate, actrite, dansatoare, servitoare, sclave grecoaice, cinci surori plus mama lor, un
travestit, o cocosata, o nimfomana, cateva calugarite! Spre deosebire de fictivul Don
Juan, Giacomo Casanova nu a fost un pradator sexual. El se indragostea de-a binelea de
multe dintre femeile pe care le-a avut si scopul lui, atunci cand le ademenea in iatac, era
sa le satisfaca pe ele (deseori se mandrea cu orgasmele multiple pe care iubitele lui le
“culegeau” de pe urma priceperii lui).

Daca n-ai timp sa citesti cele 12 volume autobiografice ale lui Casanova, trebuie sa afli
macar cele 10 porunci care au facut ca nimeni sa nu-i egaleze talentul de vrajitor sexual
de mai bine de 200 de ani!
1. Ca sa faci o femeie sa se simta speciala, fa ceva special
Atunci cand vrei sa impresionezi o femeie, niciodata sa nu spui: “Deci… ce-ai vrea sa
facem acum?” Un Casanova adevarat are intotdeauna un plan, nu sovaie si stie ce pas
urmeaza. Astfel femeia capata incredere in el si se lasa dominata cu placere. Ca sa
subjugi o femeie, zice batranul cuceritor, imagineaza-ti ca trebuie s-o ceri de nevasta si
organizeaza seara cum crezi mai bine (in afara de inel si cazutul in genunchi).

2. Intimitatea e sexy
O femeie magulita e trei sferturi cucerita! Si nimic nu maguleste mai tare o femeie ca
atunci cand simte ca a captat intreaga atentie a unui barbat. Daca o inviti in oras, n-are
rost sa imparti seara cu alti prieteni. Du-o departe de galagie, de alte perechi curioase de
ochi, de orice v-ar putea distrage atentia. Numai in intimitate o femeie este ea insasi.

3. Las-o sa se simta fascinata de faptul ca… esti fascinat de ea

Casanova invita femeile in camere pline de lumina si oglinzi pentru ca ele sa se bucure de
imaginea lor din toate unghiurile posibile. De asemenea, femeia se simte mai sexy atunci
cand se priveste in oglinda. Daca nu exista oglinzi, atunci trebuie sa devii tu insuti o
oglinda in care ea sa se admire. Cum adica? Adica arata-i ce efect are asupra ta: din cand
in cand zambeste-i admirativ, ramai cu ochii la ea si nu-i raspunde la ce te intreaba (semn
ca nici nu mai auzi de fermecat ce esti). Daca fata e draguta, nu-i spune asta, pentru ca
toata lumea i-o spune. Tu spune-i ca e inteligenta si ai castigat un punct in plus.

4. Intreab-o la ce se gandeste
Arata-i ca interesul tau pentru ea e mai profund decat pielea. Ca nu e doar o piesa
decorativa. Atunci cand privesti femeia ca pe un simplu obiect, ai tendinta sa te
concentrezi mai mult asupra ta si atunci nu esti un Casanova. Seducerea unei femei dura
la Casanova ore intregi, in care el stia ce sa intrebe si cum sa asculte. Motivul pentru care
femeile il gaseau pe Casanova fascinant era acela ca el le gasea pe ele fascinante! E usor
sa faci o femeie sa vorbeasca despre sine. N-ai decat sa pui intrebari cu final deschis si
apoi sa inchizi gura. Batranul cuceritor atingea mai intai sufletul unei femei inainte sa
indrazneasca sa atinga orice altceva.

5. Nu te zgarci tocmai acum!

Daca a acceptat sa iasa cu tine, nu-ti numara in fata ei banutii. Exagereaza cu galanteriile.
Aceste exagerari sunt mici desfrauri (caviar, un cadou costisitor de la prima intalnire,
sampania cea mai scumpa din meniu). O data ce le-a acceptat pe acestea, le va accepta si
pe cele care urmeaza (in dormitor). E de-ajuns, deci, s-o faci sa pacatuiasca putin
(lacomindu-se, de exemplu, la o cina copioasa), ca va pacatui din nou.

6. Da importanta simturilor ei
Casanova folosea afrodiziace. Parfuma camera cu tuberoze pentru ca se credea ca
stimuleaza apetitul sexual si servea stridii la sampanie pentru ca un singur lucru se simte
mai placut pe limba decat stridiile… O facea sa vorbeasca – nu uita ca oricarei femei ii
place muzica propriei voci – si din cand in cand o atingea usor ca sa-i aduca aminte de ce
se afla acolo…
Asadar, acorda atentie celor cinci simturi ale femeii de langa tine. Fiecare din ele e un
motoras pe care trebuie sa-l incalzesti.

7. Ai rabdare!
Desi Casanova se infierbanta atunci cand observa ca o femeie nu poarta corset, ci doar o
camasa de dantela, nu se arunca asupra ei. El credea ca daca gusti placerea prea repede,
nu apuci s-o gusti pe toata. Deci trebuie sa stii ca preludiul nu incepe cu 60 de secunde
inaintea actului sexual si nici macar nu incepe in dormitor. El incepe o data cu momentul
intalnirii…

8. Joaca-te!
Mancarea si bautura pe care le comanda Casanova erau in mare parte aluzii sexuale:
stridii, branzeturi moi, fructe coapte, suculente, vinuri spumoase. Un motiv era acela ca ii
placea sa vada femeia bagand in gura toate aceste lucruri. Un alt motiv era ca ii placea sa
se joace. Cand o stridie lunecoasa ii cadea ei in decolteu, se oferea imediat sa o soarba de
acolo. De asemenea, o incuraja sa-si balaceasca mainile in recipientele cu ulei si otet.
Casanova era constient ca sexul nu e un lucru serios, ci o joaca de adulti. Asadar, cand o
inviti sa mancati undeva, aminteste-ti ca preludiul deja a inceput. Mancati unul din mana
celuilalt, beti amandoi din aceeasi cupa etc.

9. Fii spontan
Casanova era un tip rabdator, dar niciodata nu lasa sa-i scape o ocazie daca se ivea
singura. Cand o femeie ti se ofera din proprie initiativa, uita de toate celelalte porunci si
bucura-te de norocul pe care l-ai avut.

10. Fa-i cadouri sexy

Casanova cumpara femeilor desuuri si le dadea motiv sa le probeze. Astfel, joaca
incepea. Nu oferi femeii cadouri foarte serioase din prima: carti, haine de blana. E de-
ajuns ceva vaporos, o esarfa de matase, un “neglige” in care sa alunece cand ajungeti in
dormitor. Trimite-o sa se imbrace singura in baie si las-o sa-si faca aparitia triumfatoare.
Va fi deja excitata.

Manipularea
Ce este manipularea? Este cea mai rafinata si cea mai inteligenta arma prin care poti
obtine ce vrei…

Stiti povestea de manipulare care apare in toate manualele, cu cei doi calugari, unul mai
tanar, altul mai batran?? Amandoi au acelasi viciu, fumeaza, lucru interzis de
regulamentului manastirii. Ei trebuie sa ceara permisiunea sefului manastirii sa fumeze.
A doua zi cand se reintalnesc, numai calugarul batran continua sa fumeze. Cum se face, il
intreaba cel tanar, adica tie ti-a dat voie sa fumezi? De ce eu nu am voie? Cel batran il
intreaba : Cum ai formulat cererea? L’am intrebat daca in timp ce ma rog pot sa si fumez
… si mi’a interzis in mod categoric asta. Asta’i toata diferenta, ii raspunde calugarul
batran, eu l’am intrebat daca in timp ce fumez pot sa ma si rog!

Interesant ar fi de vorbit de manipularea in cuplu/ prieteni/… cei de langa noi in general.

Ptr ca manipularea in cuplu mi se pare un lucru cu care toti avem de furca, este mai tot
timpul prezent in relatiile dintre noi.

Sex sau Tehnici de supravietuire

?

Intr-o seara amica mea A. era singura acasa, asa ca ma invitat la ea. Nu am putut
sa o refuz asa ca in drum spre ea, am cumparat floricele si suc pentru ca aveam de
gand se ne uitam la televizor. Ajuns la ea, imi dau geaca jos si ma asez relaxat pe
canapea, butonand telecomanda in speranta ca voi gasi ceva interesant la televizor.

Ne uitam foarte atent, si la un moment dat ea a tresarit, iar eu fara sa vreau m-am
uitat la sanii ei, ai caror sfarcuri se puteau remarca si la pielea ei ca “de gaina”.Clar
se excitase asa ca nu am mai pierdut timpul si mi-am pus mana dupa gatul ei. Mana
ei era pe piciorul meu si o plimba de sus in jos. M-am excitat si eu dar nu vroiam sa
spun nimic.

“Sunt Bear Grylls si voi pune in aplicare tehnicile de supravietuire. Daca masina se
scufunda folositi-va de tetiere ca sa spargeti geamul.”

Mana ei uraca si mai sus….

“In fiecare zi milioane de soferi pornesc la drum ca sa isi duca copiii la scoala, sau sa
ajunga la service”

Am inceput sa ne sarutam…eu incercam sa vad serialul mai departe pentru ca sunt

un fan.

“Trebuie sa acopar spatiile prin care intra fumul. Trebuie sa impiedicam

patrunderea fumului.”

Ea se da jos din canapea se pune in genunchi in fata mea si imi desface fermuarul la
pantaloni. Apoi se urca in bratele mele si inpe sa ma sarute pe gat, eu tot chinuindu-
ma sa ma uit la televizor.

“Sub nici o forma nu deschideti capota, pentru ca focul se va raspandi si mai tare”

Incepe actul in sine, ea se misca spectaculos, eu ma simteam in al noua-lea cer, dar

nu m-am oprint din privitul atent la televizor.
“O sa vad daca pot sa ies prin parbriz, problema e ca este cel mai rezistent geam al
masinii………(emisiunea se termina)”

Dupa un anumit timp, terminam si noi treaba si eu o intreb: “Oare imi vor folosii
tehnicile astea de supravietuire?”