You are on page 1of 169
Predica de pe munte ne dezvaluie datoria omului fata de ‘om, aruncind anatema asupra razboiului, asupra sclaviel Inaintea Predicii de pe munte, omul nu si-a pus niciodata astfel de intrebari, Asta nu inseamna cd dupa aceea omul ar fi faptuit de fiece data mai bine decit inainte, Dar, considerate blu, actele oamenilor vor purta ampre ¢gindului crestin. Caci doar crestinismul a proclamat dato omului f $i doar crestinismul a vazut in aproa {ofi oamenii, invatindu-ne si-iiubim pe tofi in egala ma Dumnezeul bergsonian, comenteaca Tudor Vian, nu este iner-atit Creator, cit prineipiul de creatie, Lumea insdsi nu este data ca efect al unei fapte ereatoare unice in ordine ontologica, ci este o permanenta creajie ce are drept temet un principtu de via, forta si fubire Diana Morirasu INSTITUTUL EUROPEAN ISBN 973-586-134-8 PRET: op: a Sgt ah 340 TL 17000 fee de ease Henri Bergson Cele doua surse ale moralei si religi De eee kt! Insvirurun Bunopsan © Henri Bergson, Cele doud surse ale moralei si religie, Institutul European asi, pentru prezenta versiune in fimba romind ISBN 973-586-134-8 PRINTED IN ROMANIA HENRI BERGSON CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI Editia a fla ‘Traducere si studiu introductiv de Diana MORARAS$U INSTITUTUL EUROPEAN 1998 LA INCEPUT A FOST VIATA. til n'y a pourtant gu une veri (Henri Bergson) In ceea ce priveste apropierea de morala, Bergson insusi marturiseste: .,Nu am pretentia si alcdwuiese 0 morala ; nu ‘md simt capabil, asemenea lui Nietzsche, sd inventez una (..) Caici multe suflete au stiut sistiu cele necesare unei vietimorale si religioase si fari de ajutorul meu (..) Nu pot decit sé rein- noiesc din ridacind argumentele lor, sd le precizez si confirm (..) Pe scurt, pentru a vi spune in dowd cuvin gindirea mea, morala nu trebuie gasita, ef explicaia”’. lar ‘morata explicata de Bergson, pusd in terminologie experimen- tala siadincita, inaceasta perspectiva, in directia fundamentu- ui ef real, este morala cresting. Citesti in Cele doud surse ale ‘morale si religiei : zorul a fost spus in Predica de pe Munte $i inafard de aceasta nu existé nimic. Ar fins gresit sé consideri bergsonismul drept o incercare de reintemeiere metafizicd a crestinismului, Filosof al nivelelor realului, Bergson atinge, Jacques Chevalier, Entretiens avec Bergson, PU, 1959, pM. 6 HENRI BERGSON upto minci de doudzeci de an? nivel elie mea demersului acestuia exterior, obiectivat in scrierea din anul 1952, tl corpande crept comversneimanours ate sere a veresinismaltegral” penta c® i mares deschiserdiga in ius sn sacrament, ieoogt a pet ‘spune despre Bergson cd a primit,.botezul doringei. De alfel, cigs snus cod depres i, mundi cs lance nu aveum nie desea ene Damneceu An ajus la experinya mod pec neolie) In ceea.ce mi privete mam aufero comersune rsesoct unei iluminari subite. Incetul cu incetul. am ajuns la idei care probabil mu ma pars niiodrd dar de care mvcvam pe deornivegal conten, core mum -toitau”cu estos Dar trepa, team descopert in ota srdlcirea oe far acest, 0" jatona desererile de pind 1939 1 opt nwe cdtare safle aft Dumncren- real metafion aura cel mai post dinre wae nvelele real Neder ote deci dpa cezeal note deren pennicloerernatewer nto seriere att Gilbert Mate alan semnyicad J Chevalier op. it, pp 72-8. Marursese, ian le, Bergson: Perr mine, once moral ese avne md Nic deloesmplapretngire a mised evoutve ct acd arf fot afl arf fost st cre: del dean mora mea. ef [ost dea incustin evolution eeatice "2.Chevaier, Comment Bergson a trouvé Dieu in Hens Bergson, Estas et tmoignages Neuchatel 1943. Dupdspusa cusort la data de 2 mate 1938, Bergson declared oie “erestinsma tg” mefonind ior naan erent de astabito fate tte ginal erestn sada greotennd sect ersinomal ransfgueacé to ce winge fein, pur simplu, crestin” , pp. 96-97. we * Georges Catan, Temoignnges, Neuchatel 1943, in Bergon Eis. p. 123-138 "2. Chevalier Ente p. 138 CELE DOUA SURSE ALE MORALE! $1 RELIGIEL 7 rostire bergsoniani: ,N-am dorit niciodata sa construiese un sistem. Am pus laolalté intuifiile. $i nu cred ca acestea ar ‘putea fi objinute decitprintr-o ribditoare confruntare cu fap- tele observate si cu daiele exterioare. In sensul acesta,intrea- ‘ga mea filosofie mu-idecit o succesiune de experiente, Nu vreau 8d md pronunt asupra experienfelor pe care nu le-am facut ori pe care nu le pot verifica’™. Demersul siu filosofic apare ca ‘spitd a gindului de a sesiza i euprinde fapta ca atare, fri a se raporta aprioric la concepte date, considerate de Bergson “nopriri”,nicidecum inaintari in ordineaspiritului., Percepu- tul” este crteriul intern’, lacare se raporteazé intreg universul filosofic bergsonian. Neantul ~ negatic de depisit: Nu este in joc alternativa radical da saunu (anume disjunctia fifa sau neant; in locul ‘mult rostte’intrebari ontologice de ce existé ceva mai curind decit nimic, afli la Bergson problema ,,gradelor” de fim: in ce masurd fiinta in interiorul realului. De altel, Bergson nici ru foloseste termenul de Fiinta (notiune puternic concep- ‘tualizatd, care-si presupune celélaltul: neantul absolut), ci acela de Real, — care nici macar de drep nu poate aduce cu sine, ca umbrésimanenta, neantul absolut, el insusifiind gindit rept existenta efectva, dincolo de transpunerea conceptual- intelectualé a neantulu or a finfei. Existenta apartine sferei experientei, a faptului incontestabil ca atare, in cuprinsul cdruia neantul mu este deci o. falsa problemé", 0 purd cons- tructie mentala ori o reprezentare a unui plin substituit’. Or tuna dintre acuzele aduse de ginditorii crestini lui Bergson Gilbert Maire, Bergson, 1935, p. 218. ” Madelaine Barthélemy-Mandaule, Bergson ~ adversaire de Kant, Paris, PULF. 1966, p. 128. "Tudor Viamu, Hensi Bergson. in storia flosofiei modere, vol. 1V, Bucuresti, 1939, pp. 212-213 a mate, Bernard Grasset, Paris, 8 HENRI BERGSON este tocmai trecerea neantului absolut, precum si a nojiunii de haos, de dezordine cosmicé, in categoria , falselor proble- me” néscocite de iteligenfa, gest care face, desi nu imposibil dar extrem de dificila aftarea intocmai a zeului adus de eres- {inism, in orizontu filosofii bergsoniene. Parintele Tonquédec remarca: ,orice filosofie despre Dumnezeu trebuie si se co und din doud gesturi: sd fie separat Dumnezeu de lume pind la a-L instrdina cu desévirsire, si sa fie unit apoi Dumnezeu lumii pind la a face insesizabila diferenta dinire El si noi Aceasta este 0 antinomie: intre sursi si curent este necesariio continuitate; dar intre Dumnezeu si lume trebuie presupusi 0 rupturd abisala. Cred ed la Bérgson abisul nu este indeajuns conturat”®. lar Bergson, la rindul sau, rspunde parintelui Tonquédec: ,,Vorbesc despre Dumnezeu ca despre un izvor din care finesc pe rind, ca efecte ale libertaii Sale, elanuri sau curente care, fiecare in parte, vor alcétui o lume: dar izvorul si lumile din Elizvorite vor rimine distincte"®. Ceea ce separa insa creaia de Creatorul ei mu-idecit un neant rela- tiv, Pentru ci la nivelul metafizicii poztive bergsoniene nean- ‘ul, ca neant de percept, se poate manifesta in dou planuri diferte: interior si exterior, dar niciodatain acelasi timp: nean- tul nu poate fi deci decit relativ, $i intrucit neantul cuprinde cexistenja in genere, poti pune semnul egal intre neant i exis- tenta, balanja inclinind totus, in plan ontologic. inspre partea neantului, Caci non-existenga, neantul,vidul, inseamné mai ‘mult decit existenja, de vreme ce 0 cuprinde atit pe aceasta, cit si ideea des-fiinparii ei. Gindul des-fintarii totale este 0 Judecata fara acoperire, cdci orice des-fimare presupune in “fap o substtuire:, negatia unui lucru implicéafirmayia latent a inlocuirii sale cu un alt cru”. Neantul, negatia, capa * Citat preluat din scrierea lui Emile Rideau, Le dieu de Bergson, Paris, Félix Alcan, 1932, p. 5. "Albert Thibaudet, Le bergsonisme, Paris, N RF, 1923, vol, Up. 126. "1 Brucar, Bergson, Bucuresti, 1936, pp. 28-35 CELE DOUA SURSE ALE MORALE! $I RELIGIE! 9 demersul bergsonian un caracter dinamic, social si afectv. ornind de la sentimentul unei absente, al unei imputindri in ‘ordinea reali, individul resimte in sine impulsul fapte, incercind si pund ceva” in locul aceluirelativ, nimic”. Este doar una dintre iluzile logice ale inteligentei, orientate inspre actiunea fabricatoare $i fabulatie. Sub toate infayisarile eantului, Bergson descoper un prea-plin de fina, pre-exis- tenfa logicé'a neantului in raport cu finta (adica pre-existenta ‘a ceea ce este ,,de drept” fata de ce urmeazé a fi in fapt”) neputind fidecito explicayie artificiald,alcatuitd din concepte absiracte, sirace insubstanta —.,opririale piritului” Matiére et mémoire), Dacé in Lévolution eréatrice Bergson suprima neantul pentru fina, in Cele dows surse ale morale si religit ima {nsigipierde in favoarea miscéri:,, Homo faber se proiecteaza intr-un Deus faber $i intr-0 cauzalitate fabricatorie”. Actul se origineazi intr-un sentiment de absent, de lipsa ~ a unei tilitafi, mu a unui lucru ori fiinte ca atare ~ incitintrebarea acti nu cumva in bergsonism, creatia nu apare ca o necesitate entra libertatea divind, isi are, $i ea, propria-i justificare. Totusi, nu neantul absolut, ci negatia ~ etapa imanenta filosofiei bergsoniene ca filosofie a nivetelor realului - ‘gaseste un loc bine determinat si necesar". Tocmai pentru ci se cunoaste pe sine drept filosof al nivelelor realului, Bergson intimpina, de pe aceasta pozitie, acuza de panteism formulata de Jacques Maritain: ,, Dacd panteismul ar ficonstat in afirma- rea prezenjei intime.a lui Dumnezeu in lucruri, atunci ar fi ‘absolut inevitabil: actul de conservare nedeosebindu-se esen- ial de actul creator, se impune 0 anumité imanenta a Creato- ‘rului in creatie. Dar se cer distinse doud aspecte in raporturile stabilite de panteism intre Dumnezeu si natura: 1. imanenta; 7 Albert Thibaudet, op. cit, p. 41 " Nakata Mitsuo, Le role de la notion de valeur dans le bergsonisme, Université de Lille, 1973, pp. 35-125. 10 HENRI BERGSON 2. inseparabiltatea. Ideea de inseparabilitate este cea care alcdtuieste, in fapt, fondul panteismului’ Bergson se desprin- ddede panteism tocmai prin stabilirea nivelelorrealulu, igno- rate de acesta. Ceea ce intereseaza insd in apropierea | ‘bergso- nism-panteism nu este atitproblema imanenel li Dunneze citcea acontingentei lumii Bergson admitecontingenta lumii 4, implicit $10 intrepatrundere inte lume yi Creatorul et. Tn relatia lui cu lumea, zeul este in acelasi timp imanent lumii gi Celialt al ei, aceastépresuporitie aducind cu sine ideea unei ssdnumite prezente active a lui Dumnezeu in fiecare dire no Aceasta¢ originea, acesta este temeiulintusi al legi mort le", Morala bergsonianii nu depinde nici de ceea ce este transcendental in raport cu orice fenomen. nici de ceva ce este transcendent in raport cu devenirea i tine de un anumit nivel alreallui empiri. In orizont empiric, Bergson distinge splanuri diferite de experienti"®, experiena ins dstribus indu-se pe doud paliere diferte ale realului: de suprafata si

You might also like