CURS 2

Din istoricul electrochimiei

a b

Fig. 1. Bateria din Bagdad (sec III i.C.)

a. fotografie a artifactului si electrodului b. sectiune transversala printr-o
cilindric reconstituire functionala

• Începuturile electrochimiei se situează la începutul sec. al XIXlea în urma

descoperirii lui Luigi Galvani

şi a inventării de către Alessandro Volta a pilei care-i poartă numele, aşa-numita pilă
voltaică.

1
 Cel care a pus pentru prima dată în valoare pila Volta a fost chimistul englez
Humphry Davy care în 1807 a efectuat electroliza KOH topit folosind ca sursă de
curent mai multe pile Volta legate în serie.

• După 1830 începe o altă perioadă din istoria electrochimiei odată cu formularea
legii cantitative a electrolizei de către Michael Faraday.
• În 1839 John Daniell a observat în timpul electrolizei variaţia concentraţiei
electrolitului în vecinătatea electrozilor. Fenomenul a fost explicat de Hittorf care a
introdus noţiunea de numere de transport ale ionilor.

2
 • Măsurarea conductibilităţii electrice a electroliţilor a fost rezolvată de
Kohlrausch. Apoi rând pe rând o serie de probleme au fost rezolvate de Meyer,
Helmholtz, Thomson, Gibbs, Arrhenius.
• În sec. XX electrochimia cunoaşte o mare dezvoltare ca disciplină autonomă şi
s-au realizat progrese mari de către cercetători ca Debye, Huckel, Gouy, Chapman,
Stern, Frumkin, Bockris şi alţii.

Importanţa practică a electrochimiei

Electrochimia se aplică în cele mai variate domenii de activitate.
• Bateriile electrice se folosesc pentru pornirea motoarelor sau funcţionarea
diferitelor aparate electrice. Pe navele spaţiale se folosesc pilele de combustie.
• Aluminiul, magneziul şi metalele alcaline sunt obţinute din materiile prime
respective prin electrodepunere cu ajutorul curentului continuu. Multe metale sunt
purificate (rafinate) tot pe cale electrochimică.
• Obţinerea clorului prin electroliza soluţiei de clorură de sodiu este unicul
procedeu economic aplicat astăzi în lume.
• Numeroase piese şi aparate confecţionate din metale mai ieftine sunt acoperite pe
cale galvanică pentru a le conferi un aspect plăcut şi a le mări rezistenţa la coroziune.
Inhibitorii de coroziune care acţionează după mecanisme electrochimice se folosesc în
practică pentru combaterea proceselor de coroziune.

• Tot un proces electrochimic îl reprezintă transmiterea comenzilor de la creier la

muşchi la fel ca şi alte procese biologice.
Unul dintre marile avantaje ale procedeelor electrochimice de obţinere a unor
produşi este gradul de poluare mult mai scăzut al acestor procedee faţă de cele chimice.

Sistemele electrochimice

3
Sisteme conduse

Ex. electroliza apei.

La catod – electrodul negativ are loc reacţia: 2H + + 2e = H 2

La anod – electrodul pozitiv are loc reacţia: 2OH − − 2e = 1/ 2O 2 + H 2 O

Sisteme autoconduse

4
Ex. pila Daniel- Jacobi ale cărei reacţii generatoare de curent sunt:
La catod- electrodul pozitiv: Cu 2+ + 2e = Cu
La anod-electrodul negativ: Zn − 2e = Zn 2+

Sisteme de coroziune

Ex. coroziunea unui metal M în mediu acid

Procesul este descris de reacţiile:

Reacţia anodică (de oxidare): M − ze = M z +
Reacţia catodică (de reducere): 2H + + 2e = H 2

Legea cantitativă a electrolizei (legea lui Faraday)

m = Ke ⋅Q = Ke ⋅ I ⋅ t (1)
F = NA ⋅e (2)

NA- numărul lui Avogadro (6,0221.1023 mol-1)

e - sarcina electronului (e=1,6022.10-19C)

A M
Ke = sau K e = (3)
z ⋅F z ⋅F

5
 Înlocuind 3 în 1 se obţine:
M
m = Ke ⋅ I ⋅ t = ⋅I⋅t (4)
z⋅F

Randamente electrochimice

Randamentul de tensiune ηU
U min E
ηU = =
U pr U pr

Randament de curent ηI
Ij
ηI =
I
mp
Ke ⋅ t m
ηI = ⋅ 100 = p ⋅ 100, % , mp-cantitatea obţinută practic, mt-cantitatea teoretică de
mt mt
Ke ⋅ t
produs (se calculează cu legea lui Faraday m t = k e ⋅ Qp ), t-timpul de electroliză.

Randament de energie ηW
Wt
ηW = ⋅100, %
Wp
Ut ⋅ It ⋅ t U t
ηW = = ⋅η I
Up ⋅ Ip ⋅ t U p