HIV/SIDA (AIDS), ITS (BTS)

ITS (Infectii cu Transmitere Sexuala)/BTS (boli cu transmisie sexuala)

 
BTS (boli cu transmitere sexuala): sint boli infectioase care se transmit in timpul unui contact sexual neprotejat sau rau protejat de la partenerul bolnav la cel
sanatos. 

Exista un numar mare de BTS:

 sifilisul
 herpesul buzelor si cel genital 
 gonoreea
 chlamydia thracomatis
 micoplasmele
 condiloanele
 trichomonas vaginalis 
 candida albicanis 
 paduchii lati 
 scabia
 HIV, virusul care provoaca SIDA
 hepatita A
 hepatita B
 hepatita C
 alte tipuri de hepatite
HEPATITA A
- se transmite pe cale orala, prin alimente si apa contaminate si contacte buco-anale, virusul hepatitei A fiind continut in fecale.

HEPATITA B
- se transmite in principal pe cale sexuala si sanguina. Secretiile sexuale si singele sint principalii purtatori de virus. 
- exista si un risc (mai mic) de transmitere prin saliva. 
- portile de intrare in corp ale virusului sint vaginul, penisul, uretra, anusul si gura.

HEPATITA C

1
- se transmite mai ales pe cale sanguina. 
- exista si un risc de transmitere pe cale sexuala (estimat la mai putin de 5% din cazuri). Transmiterea pe cale sexuala apare in cazul existentei unor leziuni
genitale sau al contactului cu singele menstrual. 
- virusul Hepatitei C (ca si acela al Hepatitei B) ramine mai activ in contactul cu aerul decit virusul HIV. De aceea folosirea in comun a seringilor, acelor de
tatuaj sau a aparatelor de ras care au fost in contact cu singele unei persoane infectate, poate sta la originea unei contaminari.

SIDA (sindromul imuno deficientei dobindite)

- este consecinta grava si tardiva a infectarii organismului cu HIV (virusul imuno deficientei umane).  Vezi si: Caile de transmitere ale HIV
- virusul HIV distruge capacitatea organismului de a lupta impotriva infectiilor. 
- nici in ziua de azi nu exista nici un tratament pentru a vindeca aceasta boala sau pentru a ne feri de ea. 
- tratamentele actuale (foarte scumpe si constringatoare), nu fac decit sa incetineasca evolutia bolii. 

Infectii cu transmitere sexuala (ITS)

Viata sexuala este o parte normala si sanatoasa a existentei noastre. Este un mod de a ne impartasi afectiune si tandretea, placerea si bucuria. Pentru unii viata
sexuala este o parte a unei relatii de lunga durata, iar pentru altii relatiile sexuale nu implica neaparat o relatie stabila. Pe aceasta cale Indiferent daca aveti sau nu
o relatie de cuplu vom incearca sa va ajutam sa aveti o viata sexuala sanatoasa.
"Infectii cu transmitere sexuala?"
Sunt infecti transmise de la o persoana la alta prin contact sexual. Exista foarte multe tipuri de astfel de infectii. Toate sunt transmise prin contact sexual
neprotejat (fara prezervativ).
"Boli venerice = infectii cu transmitere sexuala?"
Amandoua inseamna infectii ce se transmit prin contact sexual. Termenul de "boli venerice" era folosit foarte des in trecut (dupa Venus, zeita iubirii). Astazi insa
se prefera un termen mai adecvat: infectii cu transmitere sexuala (ITS).
"Ce este special la ITS?"
Cu totii contactam diferite boli infectioase intr-un moment sau altul al vietii noastre. Infectiile cu transmitere sexuala sunt si ele astfel de boli. Gravitatea
evolutiei lor depinde de cat de repede le depistati si cat de devreme incepeti sa le tratati. Unele pot avea urmari grave si permanente asupra sanatatii daca sunt
lasate netratate.
"CINE SE POATE IMBOLNAVI?"
Oricine are relatii sexuale se poate imbolnavi de ITS. Daca aveti un contact sexual neprotejat (vaginal, anal, oral) cu cineva care are o infectie, atunci o puteti lua
si dvs.. Cu cat numarul partenerilor cu care aveti relatii sexuale creste, cu atat creste si riscul de a lua ITS.
"CE SEMNE MA PUN PE GANDURI?"
 Secretii (scurgeri) neobisnuite din vagin sau din uretra (din penis). La femei exista o secretie fiziologica (normala). Ar trebui sa va ingrijorati daca
secretia isi schimba culoarea, mirosul (devine chiar neplacut), consistenta, provoaca iritatii / mancarime sau e mai abundenta.

2
  Eruptii cutanate langa vagin, penis sau anus.
 Mancarime sau iritatie langa vagin, penis sau anus.
 Dureri sau arsuri la urinare.
 Urinare mai frecventa decat de obicei.
 Durere la contactul sexual.
Daca observati unul din semnele descrise aici, atunci trebuie sa va duceti la: o clinica de boli dermato-venerice, la un cabinet de obstetrica-ginecologie, la un
cabinet de planificare familiala, dispensar, o policlinica sau la medicul de familie. Cu cat descoperiti mai repede infectia si va adresati medicului pentru
tratament, cu atat va veti vindeca mai usor.
ATENTIE! PUTETI AVEA ITS FARA SEMNE!
De exemplu, 9 din 10 femei cu gonoree nu au simptome (vezi "Gonoreea"). Aceasta pentru ca unele ITS sunt latente, adica semne pot aparea dupa cateva luni de
la infectare (sau chiar mai mult) sau pur si simplu nu apar ("purtator sanatos"). Persoana infectata insa poate transmite boala sau poate pastra doar complicatiile
acesteia la un moment dat. Asa ca daca aveti motive sa credeti ca v-ati infectat (chiar daca nu aveti semne) mergeti imediat la un control medical.
"CE FAC DACA BANUIESC CA AM ITS?"
In acest caz va duceti imediat sa va consulte un medic:
- Dermato-venerolog
- Ginecolog
- Urolog
- Medic de planificare familiala
- Medic de familie
ORICE INFORMATIE DATA PERSONALULUI MEDICAL
ESTE STRICT CONFIDENTIALA
"CE SE INTAMPLA LA CABINETUL MEDICAL?"
Va vor vedea un medic si o asistenta medicala. In conditii de confidentialitate ei pot:
 Sa depisteze daca intr-adevar aveti o ITS;
 Sa va trateze si, in cele mai multe cazuri, sa elimine problema complet;
 Sa va raspunda la toate intrebarile dumneavoastra.
 Va vor intreba ce simptome aveti, care este starea dvs. generala de sanatate, despre relatiile sexuale. Aceste intrebari ii vor ajuta sa-si dea seama despre
ce ITS este vorba.
 Va vor examina zona genitala (atat la femei cat si la barbati)
 Puteti fi rugat/a sa va faceti un set de analize, care pot include:
1. examen de urina;
2. analiza sangelui;
3. examen al secretiei.
Daca sunteti insarcinata spuneti asta medicului, fiindca unele tratamente pot afecta fatul. Uneori vi se cere sa veniti la mai multe consultatii. Este extrem de
3
important sa respectati aceste intalniri si sa va duceti la toate controalele pentru a va asigura  ca tratamentul a avut succes.
"TREBUIE SA VORBESC CU PARTENERUL?"
Da. Trebuie sa vorbiti cu partenerul de cuplu sau cu persoanele cu care ati avut contacte sexuale in perioada precedenta (pana sa va dati seama ca aveti ITS). Si
ei pot fi infectati. Deci, au nevoie de un control medical si tratament cat mai repede cu putinta. E bine ca partenerii unui cuplu sa vina impreuna la clinica. Isi pot
oferi reciproc sprijin afectiv si emotional. Amandoi vor urma tratamentul. Deci nu va mai exista riscul de a se infecta unul pe celalalt. Daca nu sunteti intr-o
relatie stabila este la fel de important sa va convingeti partenerul actual sa mearga la un medic. Chiar si o scrisoare anonima este mai buna decat nimic.
"SA-I SPUI PARTENERULUI CA AI O ITS NU ESTE USOR"
Va puteti simti jenat/a, speriat/a, suparat/a, ranit/a sau chiar vinovat/a. Nu exista un mod bun sau rau de a-i comunica partenerului acest lucru. Daca intre dvs.
exista o buna comunicare, atunci o puteti face! E important sa tineti minte ca ITS pot fi tratate cu succes doar daca sunt depistate la timp!
"CUM MA POT PROTEJA DE ITS?"
 Cu cat reusiti sa respectati mai multe din "regulile de aur" de mai jos, cu atat veti fi mai putin expus riscului de a contacta ITS. Abstinenta va poate
asigura o protectie maxima. Daca aveti o viata sexuala incercati sa aveti:
-o relatie fidela cu un singur partener. 
Daca nu:
 Limitati-va numarul de parteneri. Relatiile sexuale cu mai multe persoane inseamna un risc mai mare de a intalni pe cineva care sa aiba ITS.
 Folositi prezervativul. E singurul mijloc de a va proteja de ITS si de sarcinile nedorite (daca e folosit corect).
 Ganditi-va inainte de a avea un contact sexual si vorbiti cu partenerul de cuplu daca stiti ca aveti ITS. Este mai bine sa va abtineti daca unul din dvs. are
o inflamatie, rana sau o secretie neobisnuita, pana cand aveti "unda verde" de la medic.
 Aveti grija de igiena personala, in special de igiena organelor genitale inainte si dupa contactul sexual.

SIDA - Infectia cu Virusul Imunodeficientei Umane (HIV)

Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) este un virus care ataca sistemul imun, si ingreuneaza lupta organismului cu infectiile si cu bolile. HIV este virusul care
produce Sindromul Imunodeficientei Dobandite (SIDA). Totusi a fi infectat cu virusul HIV nu inseamna a avea SIDA. SIDA este ultimul si cel mai sever stadiu
al infectiei cu virusul HIV. Unii oameni traiesc cu infectia cu virusul HIV multi ani, chiar zeci de ani pana la a avea SIDA. 
Odata cu patrunderea virusului HIV in organism, acesta infecteaza un grup de celule albe din sange, celule numite limfocite CD4+. Aceste celule albe sanguine
reprezinta o parte importanta a sistemului imunitar, care ajuta organismul in lupta cu infectiile. Prin infectarea si distrugerea limfocitelor CD4+ de catre
HIV, sistemul imunitar devine mai putin capabil sa lupte impotriva infectiilor si a bolilor.
Cauze
Infectia este cauzata de virusul imunodeficientei umane (HIV).Odata ajuns in organism, HIV ataca si distruge limfocitele CD4+, celule componente
ale sistemului imunitar. Prin distrugerea acestor celule de catre virus, este favorizata aparitia unor boli precum pneumonia sau cancerul, boli care se dezvolta mai
usor intr-un organism al carui sistem imunitar este slabit. Aceste stari patologice sunt semne ca infectia cu virusul HIV evolueaza inspre SIDA.
Virusul HIV se transmite atunci cand sangele, sperma sau secretia vaginala a unei persoane infectate intra in organismul altei persoane, de obicei prin contact

4
sexual sau prin folosirea aceluiasi ac la injectarea drogurilor. Mai rar, HIV se poate transmite prin transfuzii.
Simptome
Infectia cu virusul HIV evolueaza in mai multe stadii. Stadializarea este facuta pe baza unor simptome si pe incarcatura virala (cantitatea de virus din sange).
1. Stadiul initial 
Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la aparitia primelor simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In acest
prim stadiu al infectiei, sunt comune simptomele asemanatoare gripei, simptome grupate in asa-numitul sindrom retroviral acut. Adeseori simptomele acestui
sindrom sunt gresit catalogate ca simptome ale altor infectii virale, cum ar fi gripa saumononucleoza.
Simptomele sindromului retroviral acut pot fi: 
- colici (crampe) abdominale, greturi, varsaturi;
- diaree;
- marirea in volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilelor si abdomenului;
- febra;
- cefalee (durere de cap);
- dureri musculare si articulare;
- eruptii cutanate;
- dureri de gat;
- scadere in greutate. 
Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar spontan dupa 2-3 saptamani. 
2. Perioada de stare 
Dupa infectia cu HIV se poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand simptomele reapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza
oboseala sau dureri cu diverse localizari). Medicul specialist poate suspecta infectia HIV daca simptomele persista sau daca nu poate fi identificata o cauza a
simptomelor (cum ar fi gripa). 
De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simptome: 
- stari confuzionale;
- diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree);
- dificultate de concentrare;
- tuse uscata;
- oboseala (fatigabilitate);
- febra;
- lipsa poftei de mancare;
- rani (ulceratii) la nivelul mucoasei bucale;
- modificari ale unghiilor;
- transpiratii nocturne;
- cresterea in volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilelor si abdomenului;
- durere la inghitit;
5
- tulburari de personalitate;
- infectii repetate cu virusul Herpes Simplex;
- respiratie dificila;
- furnicaturi, amorteala, slabiciune la nivelul membrelor;
- scadere inexplicabila in greutate;
- afte. 
In plus, infectia HIV poate fi suspectata la o femeie atunci cand aceasta prezinta cel putin unul dintre urmatoarele simptome: 
- mai mult de trei episoade de infectii vaginale micotice pe an, infectii care nu au legatura cu folosirea de antibiotice;
- boala inflamatorie pelvina recurenta;
- test Babes-Papanicolau anormal sau cancer cervical. 
Copii cu HIV prezinta adesea simptome diferite fata de adolescenti sau adulti (de exemplu, intarzieri in crestere si dezvoltare sau cresterea in volum a splinei).  
3. Stadiul final 
In stadiul final al infectiei HIV, boala progreseaza spre sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA). Simptomatologia SIDA include oboseala, scadere in
greutate, diaree, febra, transpiratii nocturne, afte bucale. In acest stadiu bolnavul va fi mai predispus la infectii oportuniste, cum ar fii pneumonia. La majoritatea
oamenilor, infectia HIV netratata evolueaza spre SIDA in 12-13 ani de la contactul infectant.
Cu tratament, progresia spre SIDA poate fii incetinita sau prevenita. 
La un numar mic de infectati HIV, boala este rapid progresiva, acestia fac SIDA in aproximativ 3 ani in cazul in care nu primesc tratament. La aceste cazuri
progresia infectiei este mai rapida, deoarece acesti oameni au avut, anterior infectiei HIV, alte probleme ale sistemului imunitar.
Mecanism fiziopatogeneticSus
Se cunosc doua tipuri ale virusului imunodeficientei umane (HIV): 
- HIV-1, cauza majoritatii cazurilor de SIDA din lume;
- HIV-2, care produce o boala asemanatoare cu SIDA.
Mod de transmitere
HIV se transmite atunci cand o persoana intra in contact cu sangele, sperma sau secretiile vaginale ale unei persoane infectate. Calea de transmitere este de
obicei:
- contactul sexual: virusul poate intra in organism printr-o discontinuitate a peretelui rectului, vaginului, uretrei sau a cavitatii bucale; 75-80% din totalul
cazurilor de HIV au ca mod de transmitere contactul sexual;
- sangele infectat: HIV poate fi transmis atunci cand o persoana:
- foloseste in comun ace, seringi, materiale folosite la injectarea ilegala de droguri sau anabolizante (steroizi)
- se inteapa accidental cu un ac sau cu un obiect ascutit contaminat cu HIV.
Mai rar HIV poate fii transmis prin transfuzii; la toti donatorii de sange li se fac analize pentru anticorpii HIV si sunt monitorizati pentru factorii de
risc.Personalul sanitar nu mai este considerat a fi la mare risc pentru infectia HIV, deoarece exista masuri de protectie impotriva expunerii accidentale. Protectia
se face prin depozitarea in siguranta a obiectelor ascutite, a manusilor, a halatelor, a ochelarilor si a mastilor de protectie. Aceste masuri s-au dovedit utile in
protejarea personalului medical de infectia HIV.

6
Mod de transmitere a HIV la copii 
Femeia infectata cu HIV poate transmite virusul la fat in timpul sarcinii, a nasterii sau in timpul alaptatului la san.Majoritatea copiilor sub 13 ani infectati cu
HIV au primit virusul de la mama.Riscul ca o femeie sa transmita HIV la copilul ei, poate fi semnificativ redus, daca ea este tratata in timpul sarcinii cu
Zidovudina (ZDV, cunoscut si ca AZT) si daca nu va alapta la san. Dupa nastere se poate trata si copilul cu ZDV.

Cai prin care HIV nu se transmite 

Virusul HIV nu supravietuieste in afara organismului, deci HIV nu se transmite prin contact intamplator cu o persoana infectata (cum ar fii folosirea in comun a
veselei sau prin sarut). HIV nu se transmite prin contactul cu saliva, transpiratia, lacrimile, urina sau materiile fecale ale unei persoane infectate; de asemenea,
HIV nu se transmite prin intepaturi de insecte. 

Contagiozitatea si perioada de incubatie

Perioada de incubatie (timpul scurs de la infectia cu HIV pana la aparitia primelor simptome) poate fi de la cateva zile la cateva saptamani.Timpul scurs de la
contactul infectant pana la detectarea anticorpilor in sange, poate sa dureze intre 2 saptamani si 6 luni. Aceasta perioada este numita perioada de seroconversie
sau perioada "fereastra". In tot acest timp, persoana in cauza este contagioasa si poate transmite virusul. Daca exista suspiciunea infectarii dar testul HIV este
negativ, trebuie facut un nou test la 6 luni de la contact. Odata cu infectia cu HIV, sangele, sperma sau secretiile vaginale devin intotdeauna infectate, chiar daca
persoana in cauza se afla sub tratament pentru infectia HIV.
Stadiile infectiei cu virusul HIVSus
Majoriatea celor infectati HIV trec prin urmatoarele stadii: 
- sindromul retroviral acut: care se manifesta ca si gripa; acest sindrom apare intr-un interval de timp care poate varia intre cateva zile si cateva saptamani de la
infectare;
- infectia HIV asimptomatica: exista cazuri in care pot trece mai multi ani fara simptome de infectie HIV; totusi, desi nu exista simptome, virusul se multiplica in
organism in toata aceasta perioada; aceasta multiplicare se produce cu atat de rapid, incat sistemul imunitar al gazdei nu poate sa distruga virusul; dupa mai multi
ani de lupta impotriva HIV, sistemul imunitar va incepe sa slabeasca;
- infectia HIV simptomatica: odata cu primele semne de slabire a sistemului imunitar, apare susceptibilitatea la anumite infectii sau boli, cum ar
fii pneumonia sau cancerul, boli mult mai frecvente la persoane cu un sistem imunitar slabit;
- SIDA, boala care apare in ultimul stadiu al infectiei HIV; majoritatea persoanelor cu HIV netratate dezvolta SIDA dupa 12-13 ani de la infectie; cu tratamentul
pentru infectia HIV, evolutia spre SIDA poate fi intarziata sau chiar prevenita. 

Exista un numar mic de persoane infectate cu HIV la care infectia este rapid progresiva. Acestia vor face SIDA in aproximativ 3 ani de la infectie, daca nu
urmeaza tratament. Cauza evolutiei atat de rapide a bolii la aceste persoane nu este cunoscuta.
Persoane HIV- rezistente si cazuri cu boala neevolutivaSus
La un numar mic de persoane cu HIV, infectia nu evolueaza cu simptome severe sau spre boala. Aceste cazuri sunt numite neevolutive.Exista putini oameni care
nu s-au infectat cu HIV, chiar daca au fost expusi la virus; de exemplu, persoane care au avut rapoarte sexuale neprotejate, repetate, cu infectati HIV. Aceste

7
cazuri sunt cunoscute ca HIV-rezistente.
Factori de risc
Majoritatea infectiilor HIV se produc prin contact sexual cu o persoana care are HIV. Un alt mod de infectare intalnit frecvent, este folosirea de ace in comun cu
o persoana infectata, atunci cand se injecteaza droguri.
Exista risc crescut de a lua virusul HIV prin contact sexual, in urmatoarele cazuri:
- in urma unui contact sexual neprotejat (cand nu se foloseste prezervativul);
- mai multi parteneri sexuali (parteneri sexuali multipli);
- homosexualitate masculina;
- persoane cu partener(i) care prezinta risc crescut (parteneri multipli, homosexuali, consumatori de droguri injectabile);
- persoane care au avut de curand o boala cu transmitere sexuala (BTS), cum ar fi sifilisul.
Persoanele care folosesc droguri sau steroizi injectabili, in special cei care folosesc in comun ace, seringi, sau alte materiale folosite la injectare, prezinta risc
crescut de infectie HIV.
Copiii nascuti din mame infectate HIV au de asemenea risc de infectie.
De retinut! 
HIV se poate transmite mai usor in primul stadiu al infectiei, cand sunt prezente primele simptome HIV (sindromul retroviral acut), si apoi mai tarziu, cand
apare simptomatologia bolilor corelate cu infectia HIV. 
Riscul de a lua HIV in urma unei transfuzii este extreme de redus, deoarece donatorii de sange sunt supusi testarii pentru anticorpi HIV.
Consultul de specialitateSus
Persoane HIV pozitive Daca sunteti infectat cu HIV, trebuie apelat serviciul de urgenta imediat ce apare una din urmatoarele:
- atac de apoplexie;
- pierderea constientei;
- slabiciune in brat, membrul inferior sau in vreo parte a corpului;
- paralizie (imposibilitatea de a misca o parte a corpului) recent aparuta;
- imposibilitatea de a sta in picioare sau de a merge.
Prezentarea la medic este necesara daca apare una din urmatoarele:
- febra mai mare de 39.4 grade;
- febra mai mare de 38.3 grade timp de 24 h; 
- respiratie dificila;
- tuse productiva, cu expectoratie mucoasa (un fluid gros produs in plamani si in caile aeriene pulmonare);
- modificari de echilibru sau tulburari ale simturilor (amorteli, insensibilitate, tiuituri in urechi, dureri) recent aparute;
- diaree permanenta;
- sangerari neobisnuite din nas sau din gingii, sange in urina sau in scaun;
- dureri de cap permanente;
- tulburari de vedere;

8
- pierdere in greutate rapida si inexplicabila;
- transpiratii nocturne;
- fatigabilitate (oboseala);
- marire in volum a ganglionilor de la gat, din axila sau cei abdominali;
- rani (ulceratii) neobisnuite pe piele sau in gura;
- amorteli sau durere in maini sau picioare;
- tulburari de personalitate sau declin a facultatilor mentale, cum ar fi confuzie,dezorientare;
- rani, umflaturi, eruptii cutanate, pustule (basici), verucozitati (negi) aparute la nivel genital sau in zona anala. 

Suspectii sau contactii HIV simptomatici 

Multe persoane fac o boala care seamana cu gripa, dupa 3-6 saptamani de la infectia HIV, dar simptomele pot aparea la cateva zile de la infectie. Simptomele
sindromului retroviral acut (greata si durerea de cap), care sunt primele semne de infectie HIV, sunt adesea gresit considerate ca apartinand unei alte infectii
virale.
Trebuie consultat medicul pentru a hotara daca e necesara testarea HIV, daca se suspecteaza expunerea la HIV, in special daca persoana respectiva are un
comportament (regim de viata) care prezinta risc crescut, si daca apare unul dintre urmatoarele simptome: 
- dureri (crampe) abdominale, greturi, varsaturi;
- diaree;
- cresterea in voulm a ganglionilor de la nivelul gatului, axilelor sau a celor abdominali;
- febra;
- dureri de cap;
- dureri musculare sau articulare;
- eruptii cutanate;
- scadere in greutate;
- afte bucale (infectii micotice ale cavitatii bucale). 
Simptomele initiale ale infectiei HIV pot fi de la usoare la severe, si de obicei dispar de la sine dupa 2-3 saptamani. 
Suspectii sau contactii HIV asimptomatici 
Daca nu ati fost testat pentru HIV, este necesara contactarea medicului daca:
- suspectati expunerea la HIV;
- ati avut un comportament corelat cu risc crescut de infectie HIV;
- ati avut contact sexual cu un partener cu comportament cu risc crescut;
- partenerul sexual ar putea fi expus la HIV;
- partenerul sexual are infectie HIV;
- apare oricare dintre simptomele descrise mai sus. 

Testarea pentru infectia HIV poate inspaimanta; totusi, este importanta aceasta testare daca se suspecteaza infectia, deoarece se poate incepe tratamentul pentru
9
HIV. Descoperirea in stadiu incipient si monitorizarea (urmarirea) infectiei HIV, va ajuta medicul in a determina daca boala progreseaza si, de asemenea, in a
incepe tratamentul.
Expectativa vigilentaSus
Expectativa vigilenta este perioada de timp in care pacientul impreuna cu medicul urmaresc simptomele in lipsa tratamentului. Expectativa vigilenta nu este
potrivita in cazul in care se suspecteaza sau se cunoaste expunerea la HIV sau la alta boala cu transmitere sexuala, cum ar fi sifilisul. In cazul in care se
suspecteaza expunerea la HIV, trebuie vorbit cu medicul pentru a fi testat pentru HIV. 
Pana la cunoasterea rezultatului testului HIV, trebuie evitate:
- contactele sexuale cu alte persoane; daca totusi are loc un contact sexual, trebuie practicat sex protejat (safe sex);
- folosirea in comun de ace, seringi, materiale pentru injectarea drogurilor, picuratoare pentru ochi.
Medici specialisti recomandatiSus
Personalul medical care poate diagnostica sau chiar trata HIV include:
- medicii de familie;
- medicii specialisti de medicina interna;
- medicii specialisti de boli infectioase;
- asistentii medicali.

Infectia HIV poate fi de asemenea diagnosticata si tratata in centre specializate pentru HIV. 
Complicatiile infectiei HIV pot necesita tratament specializat in urmatoarele servicii:
- cardiologie;
- dermatologie;
- gastroenterologie;
- oncologie;
- boli infectioase;
- oftalmologie;
- ortopedie;
- pneumologie.
Investigatii
Testarea pentru infectia HIV poate inspaimanta; totusi, este importanta aceasta testare daca se suspecteaza infectia, deoarece se poate incepe tratamentul pentru
HIV. Descoperirea in stadiu incipient si monitorizarea (urmarirea) infectiei HIV, va ajuta medicul in a determina daca boala progreseaza si de asemenea, in a
incepe tratamentul. Medicul poate recomanda consiliere inaintea si dupa testarea HIV, cosiliere care este de obicei disponibila in spitalul sau in clinica unde se
face testarea.

Consilierea ofera urmatoarele posibilitati:

- de a dicuta despre temerile pe care le ridica testarea;
10
- se poate invata cum se reduce riscul de infectie, in cazul unui test negativ;
- invatarea modului in care se poate impiedica transmiterea HIV, in cazul unui test pozitiv;
- discutii personalizate pe teme, cum ar fi felul in care influenteaza infectia HIV viata socio-economica, profesionala si emotionala;
- se poate invata ce trebuie facut pentru a avea o stare de sanatate buna cat mai mult timp.

Diagnosticul HIV este pozitiv atunci cand sunt detectati in sange anticorpi anti-HIV. Cele doua teste primare folosite in detectarea anticorpilor anti-HIV in sange
sunt:
- testul ELISA (testul enzimatic imunologic);
- testul Western Blot, folosit pentru confirmarea unui rezultat pozitiv al testului ELISA. 

Diagnosticul de infectie HIV este pus doar dupa doua sau mai multe teste ELISA pozitive, confirmate de un test Western Blot pozitiv.Timpul scurs de la
contactul infectant pana la detectarea anticorpilor in sange, poate varia intre 2 saptamani si 6 luni. Aceasta perioada este numita perioada de seroconversie sau
perioada "fereastra". In tot acest timp, persoana in cauza este contagioasa si poate transmite virusul. Daca exista suspiciunea infectarii dar testul HIV este
negativ, trebuie facut un nou test la 6 luni de la contact.

Testul HIV pozitiv

Testul HIV pozitiv poate aduce anxietate si temeri legate de viitor. Vestea buna este ca bolnavii care urmeaza tratament pentru HIV, supravietuiesc mai mult
decat pana acum, cu ajutorul medicamentelor care incetinesc viteza de progresiune a infectiei HIV spre SIDA. Medicul poate ajuta pacientul in intelegerea starii
sale si in alegerea schemei cele mai bune de tratament.
In cazul unui test HIV pozitiv, medicul va completa foaia de observatie a bolnavului, cu toate bolile anterioare sau actuale, si o examinare fizica a pacientului
(antecedentele si examenul obiectiv). Se vor indica anumite examinari de laborator pentru a evalua starea de sanatate in asamblu si pentru a identifica
eventualele infectii anterioare sau actuale, care ar putea evolua cu complicatii din cauza infectiei HIV.
Aceste teste de laborator sunt:
- hemoleucograma (numaratoarea completa a celulelor sanguine), pentru a afla tipul si numarul celulelor din sange;
- determinari ale anumitor substante din sange (electroliti, glucoza) si evaluarea functionarii ficatului si a rinichilor;
- test pentru sifilis;
- testarea pentru hepatita A, hepatita B si hepatita C;
- testare pentru tuberculoza (detectarea bacilului Koch);
- radiografie toracica, pentru evidentierea problemelor pulmonare asociate cu HIV;
- test pentru toxoplasmoza, pentru a detecta parazitul care produce toxoplasmoza (infectie cauzata de ingerarea de carne insuficient preparata termic sau de
contactul cu animale, cum ar fi pisicile); aceasta boala este grava la persoanele cu sistemul imunitar slabit.

Unele tulpini ale virusului HIV pot fi rezistente la anumite medicamente. In cazul unui test HIV pozitiv, in acest stadiu al infectiei, medicul poate testa daca
tulpina virala este sau nu rezistenta la medicatie. Aceasta testare il va ajuta in alegerea tratamentului adecvat.Medicul va folosi rezultatele examinarii fizice si de
laborator, pentru a determina modul de evolutie al infectiei la examinarile ulterioare.
11
De retinut!
Testul HIV nu poate fi facut fara permisiunea (consimtamantul) persoanei in cauza.Producatorii testului HIV pentru autotestare, ofera si un serviciu de consiliere
prin telefon. Cele mai multe unitati medicale de testare ofera rezultatele testului ELISA in 2-4 zile. Rezultatele testului Western Blot sunt disponibile doar dupa
1-2 saptamani. Testul OraQuick Rapid HIV-1 Antibody ofera rezultate cu o acuratete de 99.6% in doar 20 minute.

Dupa testarea initiala, medicul trebuie sa contacteze pacientul pentru a-i da rezultatul testului; daca in 1-2 saptamani de la testare nu se primeste rezultatul,
pacientul trebuie sa solicite acest rezultat.Negarea, teama si depresia, sunt reactii comune atunci cand pacientului i se comunica diagnosticul de infectie HIV.
Trebuie solicitat sprijinul emotional necesar. Un consilier specializat este disponibil ori de cate ori familia si anturajul celui in cauza, nu pot oferi sprijinul
adecvat.
Monitorizarea infectiei HIV diagnosticataSus
Se vor efectua in mod regulat doua teste pentru a monitoriza cat virus HIV exista in sange (incarcatura virala), si in ce mod virusul afecteazasistemul imunitar.
Rezultatele acestor teste vor ajuta la luarea deciziei de a incepe terapia antiretrovirala cu actiune marita (highly active antiretroviral therapy-HAART) sau de a
schimba tratamentul medicamentos cu alte medicamente, daca cele folosite in acel moment nu sunt eficiente.

Testele acestea sunt: 

- numararea celulelor CD4+: ofera informatii despre starea sistemului imunitar;
- incarcatura virala: masoara cantitatea de virus din sange.
Determinarea rezistentei la medicamenteSus
Adeseori HIV sufera schimbari si mutatii in organismul gazda. Uneori aceste schimbari fac virusul rezistent la anumite medicamente sau clase de medicamente.
Aceasta inseamna ca medicamentul respectiv nu mai poate incetini sau preveni multiplicarea (inmultirea) virusului sau nu mai poate proteja sistemul imunitar.
Pentru a determina rezistenta virusului la medicamente, sunt disponibile doua teste sanguine:
- testul de genotipare (determinarea genotipului): care detecteaza mutatiile din genomul viral; rezultatul acestui test este disponibil in 1-2 saptamani;
- testul de fenotipare (determinarea fenotipului): care masoara capacitatea virusului de a se dezvolta in celulele tratate cu medicamente antiretrovirale; rezultatele
acestui test sunt disponibile in 2-3 saptamani.
Se poate face testul de rezistenta a virusului la medicament in urmatoarele cazuri: 
- la primul rezultat HIV pozitiv;
- cand simptomele reapar;
- cand nu scade incarcatura virala;
- cand incarcatura virala devine detectabila.

Rezistenta virusului la medicamente apare atunci cand:

- se produce o modificare in felul in care organismul absoarbe medicamentul;
- sunt interactiuni medicamentoase cu alte medicamente ce se administreaza concomitent;

12
- se produc modificari in structura virusului si acesta nu mai raspunde la medicamentul administrat;
- tulpina virala este rezistenta la medicament;
- nu se respecta modul de administrare prescris de medic.
Exista medicamente care sunt capabile sa trateze infectia cu anumite tulpini HIV rezistente la terapia medicamentoasa obisnuita.
Diagnosticul SIDASus
SIDA este ultimul si ce mai sever stadiu al infectiei HIV. Diagnosticul SIDA este pozitiv atunci cand rezultatele testelor arata:
- numarul celulelor CD4+ mai mic de 200 celule/L sange;
- sarcomul Kaposi (afectiune maligna proliferativa angiofibroblastica multifocala, cu atingere predominant cutanata, caracterizata clinic prin placi infiltrative si
noduli rosii-violacei);
- pneumonia cu Pneumocistis.

Acestea din urma sunt boli frecvente la imunosupresati (pacienti cu sistemul imunitar slabit) si reprezinta un fel de 'indicatori' ai SIDA).

Diagnostic precoce (al infectiei HIV)

Daca unul din partenerii sexuali are un mod de viata de inalt risc, este recomandata testarea screening HIV de rutina.Screening-ul (testarea subiectilor fara
simptome dar care au risc crescut de infectie) este recomandata femeilor insarcinate si celor care au fost expuse la HIV. Tratamentul timpuriu cu medicatia
antiretrovirala cu actiune marita (HAART) poate scadea riscul trecerii HIV la fat.
Tratament - GeneralitatiSus
Tratamentul cel mai eficient pentru infectia HIV este terapia antiretrovirala cu actiune marita (highly active antiretroviral therapy-HAART), care consta intr-o
combinatie de medicamente cu actiune antiretrovirala, care are ca scop controlul cantitatii de virus din organism. Alti pasi terapeutici includ mentinerea unui bun
sistem imunitar, prin folosirea medicatiei prescrise si prin monitorizarea numarului de celule CD4+ din sange, toate acestea in scopul incetinirii multiplicarii
virusului in organism.
Infectia HIV netratata evolueaza spre SIDA, ultimul si cel mai sever stadiu HIV. Bolnavii SIDA sunt mai predispusi la a dezvolta anumite boli intalnite mai ales
la imunosupresati, boli infectioase (cum ar fii tuberculoza) si anumite forme de cancer.
Tratament initialSus
Odata pus diagnosticul de infectie HIV, in timpul primelor simptome (sindromul retroviral acut) trebuie luata in discutie terapia antiretrovirala cu actiune marita
(HAART). Trialurile (studiile) clinice despre tratamentul in perioada de debut a infectiei, ne ofera putine informatii, dar sugereaza ca tratamentul in acest stadiu
cu medicamente cu actiune antiretrovirala, poate scadea incarcatura virala si poate creste numarul celulelor CD4+.
Cele mai folosite medicamente din clasa HAART sunt:
- nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, numite si analogi nucleozidici, cum ar fi Zidovudina (ZDV, fostul AZT) si Stavudina (d4T); aceste medicamente
sunt adesea administrate in combinatie cu altele, pentru rezultate mai bune;
- ne-nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, de exemplu Efavirenz, Nevirapine sau Delavirdine;
- nucleotide inhibitori de transcriptaza, cum ar fi Tenofovir;
- inhibitori de proteaza, de exemplu Atazanavir, Saquinavir, Ritonavir, Indinavir, Nelfinavir, Fosamprenavir sau Lopinavir/Ritonavir;
13
- inhibitori ai fuziunii, Enfuvirtide: aceasta este o clasa noua de medicamente in tratarea HIV.

Alte medicamente care pot fi folosite in tratarea HIV sau a bolilor asociate cu SIDA, includ citokinele, de exemplu alfa-2a interferon sau alfa-2b
interferon.Decizia de a incepe tratamentul HAART inaintea declinului starii de sanatate este dificila. Inainte de inceperea HAART, trebuie discutate toate
aspectele cu medicul curant, luand in considerare toate beneficiile si riscurile potentiale ale tratamentului timpuriu.

Beneficiile inceperii precoce a tratamentului 

- afecteaza rata de evolutie a bolii;
- scade rata de multiplicare a virusului in organism;
- pastreaza functionalitatea sistemului imunitar;
- scade riscul aparitiei rezistentei la medicamente;
- reduce riscul transmiterii HIV.

Riscul transmiterii HIV exista, chiar si in cazul in care se incepe tratamentul precoce. Terapia antiretrovirala nu poate inlocui masurile de preventie (folosirea
prezervativului, practicarea sexului protejat).

Riscurile asociate cu un tratament precoce

- scaderea calitatii vietii, din cauza efectelor adverse si a costului medicamentelor;
- aparitia rezistentei la medicamentele antiretrovirale, ceea ce poate limita optiunile terapeutice ulterioare;
- necesitatea continuarii terapiei timp indefinit;
- reduce optiunile terapeutice viitoare, cand riscul HIV este mai mare.

In cazul in care pacientul HIV pozitiv nu are simptome, acesta impreuna cu medicul pot continua supravegherea aparitiei simptomelor. Daca simptomatologia nu
este prezenta iar numarul celulelor CD4+ este mai mare de 350 celule/L, este posibil sa nu fie nevoie de tratament. Totusi, in aceasta perioada, sunt necesare
controale regulate in care medicul va urmari incarcatura virala (viremia) si numarul celulelor CD4+, aceste teste aratand cantitatea de virus din sange si
respectiv, functionarea sistemului imunitar.
Tratament de intretinereSus
Tratamentul de intretinere pentru infectia HIV include vizite medicale regulate la medic, pentru monitorizarea cantitatii de virus din sange (viremia) si
numararea celulelor CD4+ (pentru evaluarea starii sistemului imunitar). Aceste teste sanguine se fac la fiecare 3-4 luni, iar rezultatele lor ajuta la supravegherea
infectiei si la luarea deciziei de a incepe tratamentul antiretroviral.

Tratamentul cel mai eficient pentru infectia HIV este terapia antiretrovirala cu actiune marita (highly active antiretroviral therapy-HAART), care consta intr-o
combinatie de medicamente cu actiune antiretrovirala, care are ca scop controlul cantitatii de virus din organism. Aceste medicamente interfera cu abilitatea
virusului de a se multiplica si de a slabi sistemul imunitar.
Cele mai folosite medicamente din clasa HAART sunt:
14
- nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, numite si analogi nucleozidici, cum ar fi Zidovudina (ZDV, fostul AZT) si Stavudina (d4T); aceste medicamente
sunt adesea administrate in combinatie cu altele, pentru rezultate mai bune;
- ne-nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, de exemplu Efavirenz, Nevirapine sau Delavirdine;
- nucleotide inhibitori de transcriptaza, cum ar fi Tenofovir;
- inhibitori de proteaza, de exemplu Atazanavir, Saquinavir, Ritonavir, Indinavir, Nelfinavir, Fosamprenavir sau Lopinavir/Ritonavir;
- inhibitori ai fuziunii, Enfuvirtide: aceasta este o clasa noua de medicamente in tratarea HIV.
Alte medicamente care pot fii folosite in tratarea HIV sau a bolilor asociate cu SIDA includ:
- citokinele, de exemplu alfa-2a interferon sau alfa-2b interferon;
- hidroxiureea, care poate sa interfere cu abilitatea virusului de a se multiplica.

Terapia HAART poate fii recomandata de catre medic atunci cand numarul celulelor CD4+ scade sub 350 celule/L chiar in lipsa simptomelor infectiei HIV, desi
sunt unii medici care nu agreeaza aceasta recomandare. HAART este intotdeauna recomandata atunci cand numarul CD4+ scade sub 200 celule/L, valoare de la
care se considera ca pacientul are SIDA.

Modificarea stilului de viataPentru a mentine o buna functionalitate a sistemului imunitar, sunt bine-venite urmatoarele modificari ale stilului de
viata:
- intreruperea fumatului: fumatul poate produce scaderea mai rapida a numarului celulelor CD4+ si infectii mai frecvente;
- limitarea consumului de alcool: consumul abuziv de alcool creste rata progresiei infectiei HIV;
- oprirea consumului ilegal de droguri: drogurile administrate intravenos cresc riscul progresiei HIV, desi nu este cunoscut din ce cauza se produce acest fapt;
consumul ilegal de droguri intravenoase impiedica urmarea unui riguros plan terapeutic si creste riscul transmiterii HIV la altii; consumul de marijuana, cocaina
(crack) si a altor droguri ilegale, poate produce evolutia mai rapida a HIV.

Pentru pastrarea unei bune functionalitati a sistemului imunitar si pentru a preveni transmiterea HIV, cei infectati trebuie sa cunoasca urmatoarele:
- sa invete despre virusul HIV, pentru a participa activ la deciziile luate pentru propria stare de sanatate;
- sa participe la intruniri de grup, pentru a impartasi informatii si trairi cu alti infectati HIV;
- sa practice sex protejat, folosind prezervativul la orice contact sexual;
- sa invete cum se manipuleaza in mod corect alimentele, pentru a preveni infectiile transmise prin alimente;
- sa se alimenteze sanatos si echilibrat; o dieta adecvata in proteine si calorii, poate ajuta sistemul imunitar in lupta cu infectia HIV si poate imbunatatii starea
generala de sanatate;
- exercitiile fizice regulate reduc stresul si ajuta la mentinerea unui bun status psihic.
Psihoterapia este o alta terapie adjuvanta care poate imbunatati calitatea vietii la pacientii cu HIV. Aceasta ajuta in controlarea starilor deanxietate si depresie,
stari care apar odata cu diagnosticul de infectie HIV.

Daca o persoana din anturaj are HIV:

- acordati-i suport emotional: nu va fie teama sa discutati despre boala, adesea cei cu HIV au nevoia de a vorbi pe aceasta tema;
15
- protejati-va impotriva HIV si a altor infectii: nu folositi ace in comun si nu intretineti raporturi sexuale neprotejate cu cei infectati HIV;
- protejati persoana infectata HIV de alte infectii, evitand contactul cu aceasta atunci cand sunteti bolnav.
Tratament in cazul agravarii boliiSus
Odata cu evolutia infectiei HIV spre stadiul final, poate fi necesar tratamentul cu trei sau cu mai multe medicamente antiretrovirale (HAART).
Decizia de a urma tratamentul HAART este luata tinand cont de:
- starea generala a pacientului;
- numarul celulelor CD4+;
- posibilitatea de a urma schema de tratament asa cum este prescrisa, lucru esential pentru succesul terapeutic;
- daca numarul celulelor CD4+ este mai mare de 200 dar mai mic de 350 celule/L, de obicei se va urma tratamentul antiretroviral;
- daca numarul celulelor CD4+ este mai mare de 350 celule/L, medicii specialisti considera inadecvata terapia antiretrovirala;
- unii experti recomanda inceperea tratamentului daca viremia este mai mare de 55 000 copii/mL; in acest stadiu, fara tratament, riscul de a dezvolta SIDA in
urmatorii 3 ani, este mai mare de 30%;
- multi specialisti nu recomanda tratamentul la incarcatura virala mai mica de 55 000 copii/mL; in acest caz, riscul de a face SIDA in urmatorii 3 ani este mai
mic de 15%.

Daca nu se incepe tratamentul, starea pacientului va fi monitorizata, cu determinari frecvente ale numarului celulelor CD4+.Odata cu aparitia SIDA este
recomandat tratamentul.

Evaluarea eficacitatii tratamentului medicamentos

Medicul va evalua eficacitatea tratamentului medicamentos prin monitorizarea numarului celulelor CD4+ si a viremiei pacientului.
Esecul terapeutic
Daca incarcatura virala nu scade sau daca numarul celulelor CD4+ incepe sa scada, medicul va incerca sa identifice din ce cauza medicamentul nu este eficient.
Exista doua cauze principale ale esecului terapeutic: 
- virusul HIV a devenit rezistent la medicament: medicamentul nu mai controleaza eficient multiplicarea virusului sau nu mai protejeaza sistemul imunitar;
exista teste pentru a determina daca s-a instalat rezistenta la medicament si poate fi necesara o alta combinatie medicamentoasa;
- tratamentul nu a fost urmat asa cum a fost prescris: daca exista dificultati in administrarea medicamentului dupa schema prescrisa, acestea trebuie semnalate
medicului. 
In timp ce tratamentul infectiei HIV ofera acum, cu succes, o buna speranta de viata, odata aparuta SIDA, apare posibilitatea de a dezvolta anumite infectii
severe, care pot duce la deces. Fara tratament, SIDA este adesea fatala la 18-24 luni de la aparitie. Decesul poate surveni mai rapid in cazul pacientilor cu
infectie HIV cu evolutie rapida sau in cazul copiilor.

De retinut! 
Negarea, teama, si depresia sunt reactii comune atunci cand pacientului i se comunica diagnosticul de infectie HIV. Trebuie solicitat sprijinul emotional necesar.
Un consilier specializat este disponibil ori de cate ori familia si anturajul celui in cauza, nu pot oferi sprijinul adecvat.Infectia HIV este o boala relativ noua care

16
este inca studiata. Tratamentul sufera frecvent modificari si specialistii dezbat inca schema terapeutica cea mai eficienta.
Tratamentele alternative si cele complementare pentru HIV, trebuie evaluate cu mare atentie. Deoarece infectia HIV este o boala cu evolutie indelungata, cu
mare probabilitate de a se complica cu alte boli severe si chiar cu decesul, exista tendinta de a lua decizia de a incerca tratamente care nu au baza stiintifica sau a
caror eficacitate nu e certificata. Anumite terapii alternative pot sa interfere cu medicatia prescrisa de medic. Este important sa se discute cu medicul specialist
inainte de a incerca aceste tratamente alternative.
Persoanelor care au in ingrijire un bolnav a carui infectie HIV a evoluat, le pot fi utile aceste informatii, pentru:
- a asigura o buna ingrijire a bolnavului la domiciliu, de exemplu administrarea medicamentelor si acordarea primului ajutor in caz de urgenta;
- a avea grija de propria persoana, prin impartasirea temerilor si a frustrarilor cu persoane aflate in aceeasi situatie.
ProfilaxieSus
Infectia HIV poate fi prevenita prin evitarea practicilor care va pot aduce in contact cu sange, sperma sau secretii vaginale infectate: 
- pentru a preveni infectia HIV, practicati sexul protejat: folositi intotdeauna prezervativul in cazul unui contact sexual, daca nu sunteti in cadrul unei relatii de
durata, cu un singur partener, care nu are HIV sau alti parteneri sexuali;
- nu intretineti relatii sexuale, inclusiv sexul oral, cu persoane infectate cu HIV: daca ati ales continuarea relatiilor sexuale cu o persoana cu HIV, este importanta
practicarea sexului protejat si testarea cu regularitate pentru HIV;
- reduceti numarul partenerilor sexuali, de preferinta la un singur partener;
- intrebati partenerul/partenerii sexual(-i) despre antecedentele sexuale; aflati daca partenerul a avut comportamente de risc crescut pentru transmiterea HIV;  
- evitati alcoolul si drogurile, care pot slabi atat discernamantul cat si sistemul imunitar; persoane care cunosc si inteleg practicile sexului protejat, pot sa nu le
aplice atunci cand se afla sub influenta alcoolului sau a drogurilor; 
- nu folositi in comun ace, seringi, materiale pentru injectarea drogurilor, picuratoare pentru ochi.

Daca sunteti HIV pozitiv (infectat HIV) sau implicat in relatii sexuale sau in consum de droguri intravenoase in comun cu o persoana posibil infectata HIV, luati
masuri pentru a impiedica transmiterea infectiei la altii:
- spuneti partenerului sexual daca aveti comportament de risc de transmitere HIV sau daca sunteti HIV pozitiv;
- practicati sexul protejat, folosind prezervativul; 
- nu donati sange, plasma, sperma, organe sau tesuturi;
- nu folositi in comun obiecte personale, cum ar fi peria de dinti, lame de ras sau obiecte pentru practici sexuale, care pot fi contaminate cu sange, sperma
sau secretii vaginale. 

O femeie insarcinata infectata HIV, poate sa previna sau sa reduca riscul transmiterii HIV la copil daca ia Zidovudina (ZDV, fostul AZT) pe perioada sarcinii si
daca nu alapteaza la san. Copilul va primi ZDV, de asemenea, dupa nastere.Daca nu aveti comportamente de risc crescut in transmiterea HIV, cum ar fi
practicarea sexului neprotejat sau injectarea de droguri si credeti ca totusi ati fost expus la HIV prin una din cele doua cai amintite, contactati medicul cat mai
repede posibil; acesta poate recomanda tratamentul daca de la expunere au trecut mai putin de 72 ore.
Tratament ambulatoriuSus
Daca sunteti infectat HIV puteti duce o viata activa o lunga perioada de timp. Exista mai multi pasi care trebuie facuti pentru a mentine o buna stare de sanatate

17
si pentru a preveni transmiterea HIV:
- invatati cat mai multe despre HIV, pentru a participa activ in luarea deciziilor legate propria stare de sanatate;
- urmati programul de imunizare si schema de tratament, pentru a preveni infectiile si bolile, cum ar fi pneumonia sau cancerul, care apar mai frecvent atunci
cand sistemul imunitar este slabit;
- inscrieti-va intr-un grup de sustinere a bolnavilor HIV, pentru a impartasi frustrarile si pentru a gasi sprijin din partea altor persoane aflate in aceeasi situatie;
- nu fumati; fumatul produce o scadere mai rapida a numarului celulelor CD4+ si provoaca infectii mai frecvente la bolnavii HIV;
- nu consumati droguri, limitati consumul de alcool;
- invatati sa manipulati corect alimentele, pentru a preveni bolile transmise prin alimente;
- alimentati-va sanatos, echilibrat, pentru a mentine functionalitatea sistemului imunitar;
- exercitiile fizice regulate reduc stresul si imbunatatesc calitatea vietii. 

Un ingrijitor informat si calificat poate asigura sprijinul emotional, fizic si medical, care va imbunatatii calitatea vietii bolnavului HIV.
Daca o persoana din anturaj are HIV: 
- acordati-i suport emotional, ascultati-l si incurajati-l;
- protejati-va impotriva HIV si a altor infectii; nu folositi ace in comun si nu intretineti raporturi sexuale neprotejate cu cei infectati HIV;
- protejati persoana infectata HIV de alte infectii, evitand contactul cu aceasta, atunci cand sunteti bolnav;
- aveti grija de propria sanatate, impartasindu-va frustrarile cu altii si solicitand ajutor atunci cand aveti nevoie;
- asigurati-i ingrijirea la domiciliu, invatand cum se administreaza medicamentele si primul ajutor in caz de urgenta.
De retinut!
Medicul va lua in considerare anumiti factori, cum ar fi rezistenta la medicament a virusului si reactiile adverse ale medicamentelor, pentru a gasi schema
terapeutica cea mai buna in tratamentul infectiei HIV. Tratamentul HIV ajuta la o supravietuire mai indelungata. Totusi, infectia HIV poate fi progresiva, chiar
fatala. In perioada de timp cat pacientul este inca activ si capabil de a comunica, acesta poate lua multe decizii importante legate de sfarsitul vietii sale.
Tratament medicamentosSus
Medicamentele reprezinta tratamentul de prima intentie pentru infectia HIV. De obicei medicul va prescrie o combinatie de medicamente, numit uneori 'cocktail
anti-HIV', care impiedica multiplicarea HIV si ajuta la mentinerea functionalitatii sistemului imunitar. In trecut, pacientii trebuiau sa ia mai multe asemenea
"cocktail-uri" pe zi, ceea ce era dificil pentru unii dintre ei. Totusi, in ultimii ani aceasta rutina a fost mult simplificata si multi pacienti iau doar un "cocktail", o
data sau de doua ori pe zi.

Medicamentele folosite pentru tratamentul HIV sunt numite antiretrovirale, si unele dintre acestea sunt folosite in combinatii - terapia HAART. Folosind
tratamentul HAART este redus riscul dezvoltarii rezistentei la medicament. Rezistenta la medicament este mai susceptibil de a se dezvolta la pacientii care sunt
tratati doar cu un singur medicament antiretroviral.

Cand sunt alese medicamentele antiretrovirale, medicul va lua in considerare anumiti factori, cum ar fi:
- eficacitatea medicamentului in a reduce incarcatura virala; 
- probabilitatea ca virusul sa devina rezistent la o anumita clasa de medicamente; daca pacientul a fost deja tratat cu un anumit medicament antiretroviral,
18
bolnavul sau medicul pot sti daca exista rezistenta la medicamentul din acea clasa;
- efectele secundare ale medicamentului si consimtamantul pacientului de a le tolera; 
- costul tratamentului medicamentos: costul HAART nu difera mult de costul altor combinatii antiretrovirale.

Medicamentele pot fi, de asemenea, folosite pentru a preveni alte boli care pot aparea ca urmare a slabirii sistemului imunitar, cauzata de infectia HIV. Anumite
infectii, cum ar fi pneumonia, sunt boli care apar atunci cand HIV ataca si distruge atat de multe celule CD4+ incat organismul nu mai poate lupta cu infectia.

Optiuni de medicamente
Terapia antiretrovirala. Medicamentele care previn multiplicarea HIV sunt numite antiretrovirale si acestea includ: -nucleozide inhibitori de revers transcriptaza,
numite si analogi nucleozidici, cum ar fi Zidovudina (ZDV, fostul AZT) si Stavudina (d4T); aceste medicamente sunt adesea administrate in combinatie cu
altele, pentru rezultate mai bune
- ne-nucleozide inhibitori de revers transcriptaza, de exemplu Efavirenz, Nevirapine sau Delavirdine;
- nucleotide inhibitori de transcriptaza, cum ar fi Tenofovir;
- inhibitori de proteaza, de exemplu Atazanavir, Saquinavir, Ritonavir, Indinavir, Nelfinavir, Fosamprenavir sau Lopinavir/Ritonavir;
- inhibitori ai fuziunii, Enfuvirtide: aceasta este o clasa noua de medicamente in tratarea HIV. 
Alte medicamente care pot fii folosite in tratarea HIV sau a bolilor asociate cu SIDA includ citokinele, de exemplu alfa-2a interferon sau alfa-2b interferon.
Esecul terapeuticSus
Daca incarcatura virala nu scade sau daca numarul celulelor CD4+ incepe scada, medicul va incerca sa identifice din ce cauza medicamentul nu este eficient.
Exista doua cauze principale ale esecului terapeutic:
- virusul HIV a devenit rezistent la medicament: medicamentul nu mai controleaza eficient multiplicarea virusului sau nu mai protejeaza sistemul imunitar;
exista teste pentru a determina daca s-a instalat rezistenta la medicament si poate fi necesara o alta combinatie medicamentoasa;
- tratamentul nu a fost urmat asa cum a fost prescris: daca exista dificultati in administrarea medicamentului dupa schema prescrisa, acestea trebuie semnalate
medicului.
De retinut! 
In timpul tratamentului HIV se vor face frecvent teste sanguine pentru a monitoriza incarcatura virala si numarul celulelor CD4+.Se poate tine sub control
multiplicarea HIV si, de asemenea, pot fi prevenite infectiile, atat timp cat este urmat tratamentul medicamentos asa cum este prescris de medic. Prin
administrarea medicamentelor dupa schema prescrisa, se previne si aparitia rezistentei virusului la medicamente sau a problemelor care ar putea limita optiunile
terapeutice ulterioare. 
Medicamentele pot avea reactii adverse neplacute, care uneori creeaza pacientului o stare mai proasta decat inaintea inceperii tratamentului. Si in acest caz,
trebuie sa existe o reala comunicare cu medicul, acesta fiind in masura sa ajusteze doza de medicament sau sa schimbe medicamentul incriminat.
Tratament chirurgical
Nu exista tratament chirurgical pentru infectia HIV.
De retinut! 
Pacientii cu HIV pot avea nevoie de tratament chirurgical pentru alte boli. Persoanele HIV pozitive pot suferi interventii chirurgicale. Totusi, perioada de

19
recuperare dupa operatie, poate fi mai dificila daca sistemul imunitar al persoanei in cauza este slabit.
Alte tratamente
HIV poate cauza stres emotional, social si financiar, toate aceste supra-adaugandu-se stresului adus odata cu boala in sine. Prin recunoasterea existentei acestor
stresuri si prin acceptarea sprijinului si a educatiei necesare, pacientul cu HIV poate sa isi imbunatateasca calitatea vietii, si deopotriva, si pe cea a ingrijitorului
sau. Psihoterapia poate ajuta in cazul tulburarilor emotionale care vin odata cu diagnosticul HIV si poate reduce anxietatea si depresia.

Eliminarea stresului poate ajuta la o mai buna stapanire a bolii HIV. Cateva metode de a reduce stresul sunt:
- relaxarea: care include exercitii de respiratie si exercitii de relaxare musculara;
- reprezentari mentale organizate (dirijate): o serie de ganduri si sugestii care ajuta la relaxare;
- biofeedback: care invata pacientul sa se relaxeze, prin educarea autocontrolului asupra functiilor organismului care nu sunt, in mod normal, sub control
constient, cum ar fi frecventa cardiaca sau temperatura periferica;
- rezolvarea de probleme: concentrarea asupra oricarei probleme curente din viata pacientului si rezolvarea ei de catre acesta;
- acupunctura: care implica introducerea de ace foarte fine in piele, pentru a stimula fluxul energetic prin corp; aceasta poate, de asemenea, reduce reactiile
adverse ale medicamentelor folosite in tratamentul HIV.
De retinut! 
Tratamentele alternative si cele complementare pentru HIV, trebuie evaluate cu mare atentie. Deoarece infectia HIV este o boala cu evolutie indelungata, cu
mare probabilitate de a se complica cu alte boli severe si chiar cu decesul, exista tendinta de a lua decizia de a incerca tratamente care nu au baza stiintifica sau a
caror eficacitate nu e certificata. Anumite terapii alternative pot sa interfere cu medicatia prescrisa de medic. Este important sa se discute cu medicul specialist,
inainte de a incerca aceste tratamente alternative.

Metode de contraceptie
 Astăzi variate opţiuni de contracepţie sunt disponibile. Alegerea e dificilă.Această listă Vă poate ajuta să decideţi care metodă e cea mai potrivită pentru stilul
Dumneavoastră de viaţă. Studiaţi cu atenţie această informaţie.
Împreună cu medicul Veţi putea alege metoda cea mai potrivită! 
Contraceptive hormonale
Contraceptivele hormonale acţionează prin prevenirea eliberării ovulului din ovar şi crează un mediu nefavorabil pentru spermă. Majoritatea femeilor cunosc
contracepţia cu pastile hormonale, acum însă sunt accesibile şi alte metode hormonale de contracepţie.

Contraceptive hormonale. Contraceptive orale. Contraceptive injectabile. Dispozitiv intrauterin cu hormoni,

cu progestine.
Care este eficienţa acestei metode? 99% eficacitate. 99% eficacitate. 99% eficacitate.
Cîte opţiuni sunt disponibile? Sunt disponibile variate pastile În prezent există 2 opţiuni: În prezent este disponibil numai 1

20
 contraceptive în diverse doze. injectare lunară sau fiecare 3 dispozitiv intrauterin cu progestine -
luni. Mirena.
Cît de frecvent e necesar s-o utilizez? Trebuie să luaţi pastila în fiecare zi, Primiţi o injecţie lunară sau Durata prevăzută a utilizării este pînă
aproximativ la aceeaşi oră. fiecare 3 luni. la 5 ani
Există condiţii speciale pentru utilizarea Această metodă nu necesită condiţii Această metodă nu  necesită Această metodă nu necesită condiţii
acestei metode? speciale pentru utilizare. condiţii speciale pentru speciale pentru utilizare.
utilizare.
Cît de repede pot deveni gravidă după După întreruperea utilizării acestei Ovulaţia poate întîrzia pînă la După întreruperea utilizării acestei
suspendarea contracepţiei? metode puteţi deveni însărcinată după 1 an. metode, fertilitatea se poate restabili
cîteva cicluri. pe parcursul 1 an.
E necesară sau nu consultaţia Da.Veţi necesita instrucţiune pentru Da.Injecţia e administrată de Da.Medicul aplică şi înlătură
specialistului pentru a utiliza această utilizarea corectă a pastilelor. medic. dispozitivul intrauterin.
metodă de contracepţie?
Vă poate sau nu proteja împotriva bolilor Nu. Nu. Nu.
sexual transmisibile, HIV-Sida această
metodă?
Cînd poate fi începută utilizarea după un Imediat. Imediat. Imediat.
avort (chirurgical sau medicamentos)?
 
 
Contraceptivele nehormonale.
 
Contraceptivele nehormonale previn sarcina, asigură o barieră pentru spermă, sau influenţează mobilitatea spermatozoizilor şi crează un mediu neospitalier
pentru spermă. Această metodă nu prevede utilizarea hormonilor, deci ciclul menstrual natural nu va fi influenţat.
 
Contraceptive nehormonale. Prezervativul. Dispozitiv intrauterin. Spermicide (Farmatex) Metode permanente
        Sterilizarea chirurgicala
Care este eficienţa acestei 97% eficacitate. 99% eficacitate. 94% eficacitate- utilizată Eficienţa mai mult de
metode? paralel cu bariera vaginala, 99%.
eficienţa creşte.

21
 Cîte opţiuni sunt disponibile?
Cît de frecvent e necesar s-o
utilizez?
Există conditii speciale pentru
utilizarea acestei metode?
Cît de repede pot deveni gravidă Făra acest dispozitiv sarcina
după suspendarea contracepţiei? survine imediat.
E necesară sau nu consultaţia
specialistului pentru a utiliza
această metodă de contracepţie?
Vă poate sau nu proteja
împotriva bolilor sexual
transmisibile, HIV-Sida această
metodă?
Cînd poate fi începută utilizarea
după un avort (chirurgical sau
medicamentos)?
Există variate tipuri, culori, În prezent este disponibil
mărimi, materiale si texturi. dispozitivul intrauterin cu
Cupru, în formă de T sau
„umbrelă”.
De fiecare dată cînd aveţi relaţii După aplicarea dispozitivului
sexuale trebuie folosit unul nou. în uter, el poate fi purtat pîna
la 10 ani.
Trebuie aplicat cînd penisul este Această metodă nu necesită
în erecţie. Poate provoca o condiţii speciale pentru
uşoară întrerupere înainte de utilizare.
sex.
După întreruperea utilizării
acestei metode, fertilitatea se poate să survină imediat.
poate restabili timp de 1 luna.
Nu, dar e recomandabil să-i Medicul aplică, înlatură si
spuneţi medicului că planificaţi verifică dispozitivul
să utilizaţi prezervativul. intrauterin.
Da. Nu.
Imediat. În ziua aspirării sau la 2
săptămîni cînd femeia vine la
un control.
Există variate spermicide în Pentru femei este
formă de spumă, jeleu, ligaturarea trompelor;
cremă şi supozitorii vaginale. pentru bărbaţi-
vasectomia.
Trebuie utilizat de fiecare Această procedură este
dată cînd aveţi sex. permanentă si
ireversibilă.
Trebuie aplicat nu mai mult Această metodă nu
de 1 oră înainte de sex. necesită conditii speciale
pentru utilizare.
Făra acest dispozitiv sarcina Nu veţi mai fi în stare să
deveniţi însarcinată.
Vorbiţi cu medicul. S-ar Această procedură este
putea să vi se propună o efectuată de medic în
metodă contraceptivă clinicele ginecologice.
adăugatoare.
Parţial. Nu.
Imediat. Imediat.

Contraceptie
Se poate intampla sa uitati sa luati pilula, sau poate ca steriletul nu va mai convine si doriti sa va schimbati metoda de contraceptie. Lucru de altfel posibil, insa mare
atentie: nu va grabiti in a lua o astfel de decizie pentru ca aceste perioade de schimbare, daca nu sunt atent planificate, pot face loc unei sarcini nedorite. Pentru a

22
evita astfel de riscuri asteptati sa vorbiti cu medicul vostru specialist inainte de a opri contraceptia si respectati indicatiile pe care vi le da acesta.
Schimbarea contraceptiei nu trebuie facuta fara indicatii exacte; perioada de tranzitie trebuie sa fie una organizata si pusa la punct impreuna cu medicul specialist,
daca nu vreti sa devina o perioada de risc pe parcursul careia sa nu fiti protejata. El o sa va explice cum se realizeaza trecerea de la vechea metoda de contraceptie la
cea noua, ramanand in tot acest timp complet protejata.
Nu este loc de improvizatii! Sarcinile nedorite ce survin in timpul schimbarilor esuate nu sunt deloc rare. Conform unui studiu realizat in Franta , o femeie din doua
care au au recurs la o intrerupere voluntara de sarcina au schimbat in ultimele 6 luni modul de contraceptie, asumandu-si astfel un adevarat risc.
Daca totusi ati oprit contraceptia fara a va consulta in prealabil cu medicul, luati-va toate masurile de precautie la fiecare raport sexual, utilizand, spre exemplu,
prezervativul.
Cateva exemple de schimbare a masurilor de contraceptie fara riscuri
Iata o imagine de ansamblu in ceea ce priveste perioada de tranzitie de la o contraceptie la alta, fara riscuri, fara sa uitam insa ca situatia difera de la caz la caz si ca
este nevoie de indrumarea medicului specialist:
- daca luati o pilula si doriti sa renuntati la ea in favoarea unui sterilet de exemplu, nu renuntati la pilula inainte de a va consulta cu medicul specialist care va va pune
steriletul; impreuna veti lua decizia potrivita si veti alege o data adecvata;
- la schimbarea pilulei indicatiile medicului vor fi diferite in functie de vechea sau noua pilula; fiti foarte atenta la indicatiile sale inainte de a incepe sa luati noua
pilula; in cazul in care aveti vreo indoiala sau nelamurire nu ezitati sa cereti explicatii pentru a evita vreo eroare, pentru ca fiecare caz este diferit;
Contraceptia vaginala
Diafragma
Diafragma se pune inaintea fiecarui raport sexual pentru a acoperi colul uterin, formand astfel o bariera mecanica impotriva spermatozoizilor care nu mai pot trece in
col. Arata ca un inel cu marginile rigide, peste care se trage o foita subtire de cauciuc si se gaseste de diferite marimi astfel incat sa se poata adapta fiecarei femei.
Alegerea diafragmei se face la indicatiile medicului, in functie de dimensiunile vaginului.
Fiabilitatea diafragmei este considerata satisfacatoare atunci cand folosirea ei este asociata cu un produs spermicid care se pune pe ambele fete ale diafragmei
inainte de a fi introdusa in vagin. Nu este nevoie sa o scoateti dupa fiecare contact sexual insa este necesar sa aplicati o noua doza de spermicid inaintea unui nou
contact sexual. Trebuie pastrata cel putin 6 ore pentru a permite spermicidului sa isi faca efectul, apoi se retrage si se spala. Este reutilizabila si poate fi folosita intre
cicluri.
Eficienta diafragmei variaza intre 83 si 95% daca este bine folosita. Poate fi folosita de toate femeile aflate la varsta procrearii, care doresc sa foloseasca aceasta
forma de contraceptie si nu prezinta nici o contraindicatie.
Nu pot folosi diafragma femeile care :
- au mai putin de 6 luni postpartum;
- sunt alergice la latex;
- au antecedente de sindrom toxic;
- prezinta anumite anomalii anatomice de col uterin sau vagin;
Avantajele utilizarii diafragmei:
- este o metoda controlata de femeie;
- este eficienta daca se foloseste corect si la fiecare raport sexual;

23
- nu are nici un efect asupra lactatiei;
- se poate renunta oricand la folosirea ei;
- reduce riscul de neoplazie cervicala;
- in cazul in care va razganditi si va doriti o sarcina nu va fi nevoie sa asteptati mai multe cicluri;
- are marele avantaj de a fi o bariera eficienta in calea spermei si a germenilor ;
- nu prezinta nici un risc pentru sanatate;
Dezavantajele utilizarii diafragmei:
- necesita un examen pelvian pentru a se putea stabili marimea potrivita;
- este posibil ca femeia sa aiba nevoie de o diafragma de alta marime dupa nasterea unui copil;
- poate fi putin incomoda datorita cremei sau a gelului;
- diafragma trebuie montata inaintea fiecarui act sexual ;
- trebuie spalata cu apa si sapun dupa fiecare utilizare;
- nu se pune cu mai mult de 4 ore inainte si nu se scoate mai repede de 4 ore dupa;
-se impregneaza cu spermicid inaintea fiecarui raport sexual;
- nu se face toaleta vaginala inainte si dupa raport pentru a nu se distruge efectul spermicidului;
- sunt posibile reactii alergice;
Efecte secundare posibile ale utilizarii diafragmei:
- poate cauza o iritatie locala, mancarime sau leziuni ale peretelui vaginal daca este de marimea potrivita;
- creste riscul de infectie urinara;
Spermicidele
Spermicidele se gasesc sub forma de pastile, tampoane acoperite cu spermicide, creme sau geluri si au o actiune distructiva asupra spermatozoizilor. Se plaseaza in
vagin inaintea contactului sexual. Fiabilitatea acestor produse este considerata una imperfecta. Se recomanda sa fie citite cu mare atentie instructiunile pentru a limita
esecurile care se datoreaza de cele mai multe ori utilizarii gresite a spermicidelor.
Cine poate folosi spermicidele?
- femeile care nu pot sau nu vor sa foloseasca metodele hormonale;
- femeile care doresc sa foloseasca o metoda contraceptiva pe care sa o poata controla;
- femeile care alapteaza si care au nevoie de un contraceptiv;
- femeile care au nevoie de o metoda sigura ( de exemplu in caz ca uita sa ia contraceptivele orale );
- femeile care au o afectiune ce este considerata o contraindicatie pentru alte tipuri de contraceptie;
Avantajele folosirii spermicidelor:
- sunt eficiente in prevenirea sarcinii si a anumitor infectii daca sunt folosite sistematic si corect;
- sunt usor de adoptat si este la fel de usor de renuntat la ele;
- nu necesita un control in prealabil;
24
 - nu este nevoie de acordul partenerului;
- nu sunt toxice;
- se plaseaza cu usurinta in fundul vaginului inaintea contactului sexual;
- daca va razganditi si va doriti o sarcina, este posibil oricand;
- protejeaza impotriva bolilor cu transmitere sexuala, cu exceptia sifilisului si a herpesului;
Dezavantajele folosirii spermicidelor:
- un numar destul de mare de esecuri ale acestei masuri, iar asta pentru ca regulile de utilizare nu sunt respectate in totalitate;
- trebuie aplicate inaintea fiecarui raport sexual, in caz contrar efectul contraceptiv al primei doze devine ineficient;
- pot apare scurgeri neplacute sau alergii usoare;
- poate apare o iritatie locala, mai ales daca un spermicid este folosit de mai multe ori pe zi, sau reactii alergice;
- poate fi deranjant;
- poate duce la candidoza vaginala sau la infectii urinare;

Pilulele contraceptive ar putea fi inlocuite de un gel, care are aceleasi proprietati ca si pilula contraceptiva, si anume previna o sarcina nedorita,   scrie "The Guardian".
Potrivit companiei americane, gelul contraceptiv se aplica pe piele o data pe zi, pentru a introduce in organism hormonii care inhiba reproducerea. Cercetarile au fost
realizat pe un grup de femei, cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani, arata ca noua metoda contraceptiva are mai putine efecte adverse decat pilula contraceptiva clasica.
Pe perioada monitorizarii, voluntarele nu au raportat dureri de cap, stari de greata sau luarea in greutate, efecte ce pot fi regasite in cazul pilulelor contraceptive.
"Doza optima de gel pentru ca aceasta metoda sa fie eficienta este de 3 miligrame de gel contraceptiv, care este aplicat pe piele o singura data pe zi. Perioada de
aplicare este acelasi ca in cazul pilulelor: femeile fac pauza de sapte zile, dupa 21 de zile de administrare" , explica dr. Ruth Merkatz, coordonatorul studiului. Potrivit
statisticilor din Marea Britanie, 3 milioane de femei folosesc pilule contraceptive, desi o mare parte dintre ele se declara nemultumite de efectele adverse aparute dupa
un astfel de tratament.

25