costumele impermeabile din cauciuc, bărbaţii, purtînd haineînchise la culoare şi avînd feţele înnegrite, scoaseră armeledin raniţe şi începură să le împartă: mitraliere Heckler & KochMP-10, pistoale automate Kalaşnikov şi puşti cu lunetă. în spatelelor, alte grupuri înaintau, prin valurile puternice, spre ţărm.întreaga acţiune era precis orchestrată de bărbatul care-iantrenase continuu în ultimele luni. Oamenii erau luptătoriAl-Nahda pentru libertate, originari din Tunisia, veniţi să-şielibereze ţara de asupritori. Liderii lor erau străini, teroriştiexperimentaţi care împărtăşeau credinţa în Allah, o mică celulăde elită, formată din luptători pentru libertate proveniţi dinaripa radicală a Hezbollah-ului.Şeful acestei celule şi al celor cincizeci de tunisieni eraexperimentatul terorist cunoscut sub numele de Abu. Uneoriera folosit şi pseudonimul său: Abu Intiquab (tatălrăzbunării).Evaziv, reticent şi feroce, Abu îi antrenase pe luptătoriiAl-Nahda într-o tabără libiană, situată dincolo de Zuwarah.Le perfecţionase strategia folosind o machetă la scară naturalăa palatului prezidenţial şi-i învăţase tactici mult mai violenteşi mai perfide decît cele cu care erau ei obişnuiţi.Cu numai treizeci de ore în urmă, oamenii seîmbarcaseră pe un cargobot de cinci mii de tone, deconstrucţie rusească, o navă care transporta de obicei tex-tile tunisiene şi mărfuri fabricate în Libia, de la Tripoli laBizerte în Tunisia. Puternicul cargobot, acum avariat şi uzat,înaintase pe direcţia nord-nord-vest de-a lungul coasteitunisiene, trecuse pe lîngă oraşele-porfuri Sfax şi Sousse,apoi ocolise Capul Bon şi intrase în Golful Tunis, dincolode baza navală La Gaulette. Cunoscînd orarul vaselor depatrulare ale Pazei de coastă, oamenii ancoraseră la nouăkilometri de ţărmul Cartaginei şi lăsaseră la apă bărcilepneumatice cu carcasă rigidă, echipate cu motoare puternice.După cîteva minute ajunseseră în apele agitate ale Cartaginei,anticul oraş fenician, atît de puternic în secolul al V-lea, încîtera considerat marele rival al Romei. Dacă vreun membrual Pazei de coastă tunisiene ar fi observat din întîmplare navape ecranul radarului, ar fi constatat că e doar un cargobot opritpentru cîteva minute, care-şi continua apoi drumul spre Bizerte.Pe ţărm, bărbatul bărbos îmbrăcat în hanorac militar, celcare aprinsese semnalul roşu, rostea şuierînd nişte ordine şi înjuraîn şoaptă, cu incontestabilă autoritate. Nu era altul decît Abu.-Linişte! Mergeţi aplecaţi! Ce vreţi, să scoateţi dinbîrlogtoată prăpădita aia de
Garde
tunisiană? Acum, repede! Mişcaţi-vă,
mişcaţi-vă! Imbecili
neisprăviţi! Şeful vostru putrezeşte laînchisoare şi voi tăiaţi frunză la cîini! Camioanele aşteaptă!Lîngă el stătea un bărbat ce purta nişte ochelari pentruvedere nocturnă şi cerceta în tăcere terenul. Tunisienii ştiaudoar că se numeşte
Tehnicianul
şi că e unul dintre experţii defrunte ai Hezbollah-ului în materie de muniţii. Era un bărbatfrumos, cu ten măsliniu şi sprîncene groase, cu ochi căpruiscînteietori. Oamenii ştiau puţine lucruri despre Abu, dar şimai puţine despre Tehnician, sfetnicul de încredere al lui Abu.După unele zvonuri, se născuse într-o familie siriană bogată