Clasicismul

Clasicismul este un curent literar ce a aparut incepand cu sec al XVII lea in Frantaa ,
si s-a extins mai apoi in intreaga Europa. Totalitatea principiilor acestui concept
literar porneste de la modelele artistice ale Antichitatii. Aceste principii se baseaza pe
idealul frumusetii si al armoniei , iar clasicismul aspira la reflectare realitatii in operele
de arta ,opere ce il ajuta pe om sa atinga idealul frumusetii morale.

Clasicismul se identifica in operele unor mari scriitori francezi din acea perioada, precum
Moliere, La Fontaine, Racine, Boileau, La Bruyere. Trasaturile comune ale operelor acestor
scriitori constau in admiratia pentru Antichitatea greco-latina, rigoarea compozitionala,
cautarea naturalului si a verosimilului, gustul pentru masura si echilibru si de asemenea,
puritatea si claritatea stilului.

In literatura romaneasca nu isi face prezenta perioada clasicismului. Singurii scriitori in ale
caror opere se pot observa caracteristici ale acestui curent literar, sunt Miron Costin, Dimitrie
Cantemir si majoritatea scriitorilor pasoptisti. Insa, aceste urme ale clasicismului sunt
imbinate cu elemente clasice, preromantice si romantice. George Cosbuc este unul dintre
scriitorii romani care si-a creat opera tinand cont de echilibru, claritate si sobrietate, si din
acest motiv el este incadrat intr-o zona de "prelungire a clasicismului".

Scriitorii clasici prefera specii literare precum tragedia, portretul moral, aforismul, fabula si
satira

Trăsături

Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: rațiunea domină sentimentele,

caracterul moralizator acordând importanță unor specii literare corespunzătoare (fabula,
satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de
timp, loc și acțiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de
pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.

Se mai pot desprinde și alte trăsături ale operei: simetria și echilibrul compoziției, concizia și
rigoarea unor exprimări care capătă uneori caracter de sentință... Termenul comportă sensuri
largi, exprimând o atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendința de a
observa fenomenele în contextul universului și de a le închega într-un sistem proporțional și
armonios, corespunzător frumosului și concordant cu norme rationale care impun tipuri
model, perfecțiunea, idealul. Curentul se definește ca o mișcare artistică și literară care
promovează ideile de echilibru și armonie a ființei umane, constituite în modele durabile și
care se pot regăsi în timp.

Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetică fundamentală de observare și realizare a

unui sistem armonios, stabil, proporțional, dominat de elementele frumosului, în concordanță
cu norme specifice (cele trei unități în dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin,
al perfecțiunii formelor. S-a manifestat în toate artele – literatură, pictură, muzică, arhitectură.
Trăsături: regula celor trei unități în dramaturgie (de loc, timp, acțiune); puritatea genurilor și
a speciilor literare; întâietatea rațiunii; imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru adevăr
și natural (în literatură), infrumusetarea și innobilarea naturii (în pictură); promovarea virtutii
– propunând un tip ideal de om virtuos, multilateral, complet (țip social – excepțional, unic –
un model); natură se subordonează idealului uman – caracter moralizator. Cultivă trăsături
distincte – curajul, vitejia, generozitatea sau lașitatea, avariția, naivitatea. Puritatea stilului,
sobrietatea, stil înalt nu amestecul de stiluri. Prin extensie, termenul se folosește și pentru a
denumi perfecțiunea, armonia.