Cercetarea

în educaţie:
provocare majoră
pentru o societate în schimbare

Prof. drd. Minodora Paula Dinu

Colegiul National Vocational Nicolae Titulescu Slatina
Anul I Doctorat Stiintele Educatiei
Universitatea Victor Segalen Bordeaux 2
http://blogdeprof.over-blog.com
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
BUCUREŞTI
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC

Sesiune internaţională de comunicări

ştiinţifice:

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ EDUCAŢIONALA

DOMENII, PRIORITĂŢI, EFECTE
Bucureşti, 9 – 10 mai 2008
 Structura prezentarii

 Cercetarea stiintifica educationala

in context european
 Schimbari in paradigma cunoasterii
 Rolul cercetarii in educatie
 Cercetarea: evolutii previzibile
 Cadrul de analiza
 Directii de cercetare in educatie:
propuneri
 Concluzii
Mondializarea accelerata
a noilor tehnologii si a
cercetarii

o societate in permanenta
schimbare
Elementele cheie
pentru realizarea obiectivelor
strategiei de la Lisabona

Spatiul European
al cercetarii

cercetare formare inovatie

Cercetarea ştiinţifica
educaţionala
in context european
Educaţia şi cercetarea ştiinţifică:
prioritate pentru toate ţările europene.

Politicile naţionale în domeniul

cercetării şi inovaţiei si strategia de la
Lisabona.

Cunoaşterea: cea mai importantă

resursă pentru creşterea economică.
 Economia bazată pe
cunoaştere
Concurenţă mondiala din ce - Trecerea de la un
în ce mai susţinută învăţământ bazat pe
cunoştinţe în
permanentă schimbare şi
actualizare, la un
învăţământ bazat pe
competenţe, necesare
dezvoltării continue şi
Schimbăr durabile.
i majore: - Învăţarea: un proces
deschis, continuu, are la
bază o educaţie solidă,
centrată pe competenţe,
şi nu pe stocuri de
cunoștințe factuale.
Consecinţe:

- presiune crescută asupra

sistemelor educaţionale;
- reformele sistemelor
educaţionale: în consens cu
aceste schimbări.
Societatea
cunoasterii inovaţi
a

transpunerea noilor idei

în produse şi servicii
In acord cu societatea şi schimbările
ei, educaţia are ca obiectiv final
pregătirea pentru o adaptare
eficientă şi eficace la mediul din
afara şcolii.
Cercetarea
 Formă de creare de cunoştinţe vizând
să amelioreze practica, cercetarea
facilitează evoluţia unei situaţii date.

 Pleacă de la o idee sau o teorie,

urmând să fie confirmată sau infirmată
prin tehnicile de cercetare.
Rolul cercetarii in educatie
 Sprijinirea sistemelor educationale in
vederea adaptarii la schimbarile rapide.
 Furnizarea de instrumente concrete de
lucru pentru decidenţii de politici
educaţionale şi actorii educaţionali.
Scopul cercetarii:
ameliorarea de practici

Cercetarea: proces de creare de

cunoştinţe, conforme normelor
ştiinţifice admise ce garantează
validitatea lor.
Cercetarea fundamentală: interes
pentru o problemă sau un
fenomen.
Cercetarea aplicată este
destinată să rezolve o problemă
Cercetarea în educaţie:
cerinţe
 Axată pe domeniile prioritare,
pentru a impulsiona dezvoltarea
generală.
 Formare minimă pentru
activităţile de cercetare, inclusă în
activităţile de formare iniţială a
cadrelor didactice şi reluată în
formarea continuă.
Cercetarea în învăţământul
preuniversitar
 Scop: dezvoltarea, organizarea şi
difuzarea de cunoştinţe în domenii
sensibile ale educaţiei.
 Cercetarea este chemată să
sprijine înţelegerea sistemului
educativ, a schimbărilor necesare
şi să favorizeze ameliorarea
continuă, prin direcţii pertinente şi
utile.
Demersuri:

Identificarea domeniilor
sensibile prin coroborarea
eforturilor universitar –
preuniversitar;
Ameliorarea calitatii actului de
cercetare: rezultate aplicabile şi
reutilizabile în alte contexte.
Activităţi de cercetare

Conditii
de
realizare

standarde
mijloace de
calitate
evaluare
Un posibil
cadru de analiză
Care este contextul actual:
politic, economic şi social -
cultural al ţării?
Care sunt strategiile actuale în
materie de dezvoltare?
Natura sistemului actual de
educaţie permite adaptarea la
schimbări?
Care este ritmul în care
schimbările trebuie induse şi în
ce domenii?
Care este percepţia actorilor
educaţionali asupra sistemului
actual?
In ce măsură cercetarea
fundamentală şi aplicată
contribuie la dezvoltarea şi
adaptarea sistemului romanesc
de educaţie?
Care este gradul de angajare şi
implicare al principalilor actori
educaţionali în implementarea
unei cercetări în domeniile
sensibile şi prioritare ale
educaţiei?
Politicile de cercetare prevăd
strategii în favoarea unei
cercetări aplicate, novatoare,
de calitate şi pertinente?
In ce măsură cercetătorii,
decidenţii politici educaţionali
şi actorii direct implicaţi
participă la definirea,
elaborarea, aplicarea şi
evaluarea priorităţilor
naţionale în materie de
cercetare şi dezvoltare?
Cum sunt activităţile de
cercetare în educaţie
repartizate, legate între ele şi
coordonate la nivel naţional?
Proiectele de cercetare şi
inovaţie sunt legate la reţele,
centre de dezvoltare şi
activităţi europene şi
internaţionale?
Dispozitivele de diseminare a
rezultatelor ating publicul ţintă
prevăzut iniţial şi induc schimbările
proiectate? Care este gradul de
eficacitate a sistemului de
cercetare, de transformare şi
transfer al cunoştinţelor ivite din
activitatea de cercetare?
Cum se asigură calitatea
cercetării, monitorizarea şi
evaluarea activităţilor de
cercetare, în învăţământul
preuniversitar şi universitar?
Directii
Din perspectiva integrării europene,
cercetarea în educaţie la nivel
naţional trebuie centrată pe ţintele
strategiei de la Lisabona şi
chemată să încurajeze iniţiativele
inovante la nivel local si regional.
Iniţierea unor programe pilot de
cooperare între învăţământul
universitar şi preuniversitar ar
putea permite coroborarea
eforturilor şi strategii comune de
lucru, cu rezultate imediate,
concrete şi aplicabile.
Constituirea de grupuri mixte de
lucru, universitar - secundar,
care să gândească strategii pe
termen scurt şi mediu în
domeniul cooperării în
cercetare şi inovaţie.
Sprijinirea şi încurajarea colaborării
dintre cele doua nivele prin
crearea de parteneriate între scoli
şi universităţi, reţele care să
permită o mai bună cunoaştere şi
transferul de bune practici.
Asigurarea calităţii în cercetarea
ştiinţifică din învăţământul
preuniversitar; fixarea de
standarde de evaluare pentru
creşterea calităţii în cercetare.
Identificarea de persoane
resursă din învăţământul
preuniversitar, care pot realiza
cercetare de calitate,
sprijinirea lor şi îndrumarea
cercetării în echipe mixte:
universitar – preuniversitar.
Direcţionarea cercetării către
domeniile sensibile:
 crearea de competenţe,

 educaţia de gen,

 egalitatea de şanse,

 centrarea pe elev,

 integrarea noilor tehnologii.

Ameliorarea formării iniţiale şi
continue a cadrelor didactice, a
tutoratului în formarea iniţială,
creşterea calităţii formării continue
şi includerea cercetării în tematica
formării iniţiale şi continue.
Conditii de realizare a
obiectivelor:

 raportare la angajamentele şi obligaţiile

asumate de România în vederea
integrării în Uniunea Europeană,
 direcţii de cercetare care să ţină seama
de schimbările pe plan intern şi extern
în economie şi educaţie,
 interferenţa cu alte organisme de
cercetare la nivel naţional, european şi
internaţional.
Strategii posibile

 Constituirea de retele profesionale: universitar &

preuniversitar.
 Schimb de informatii si de bune practici.
 Proiecte pilot comune.
 Portal comun: centru de documentare online in
activitatea de cercetare.
 Programe de e-learning.
 Partaj informational: participare la congrese
internationale, nationale, regionale, programe
comune de formare.
 Newsletters & publicatii comune.
Concluzii
Politici educaţionale eficace şi
democratice
 crearea unei culturi reflexive

asupra problemelor educaţiei, în

continuitate: preuniversitar –
universitar;
 Interpretarea şi aplicarea noilor

cunoştinţe în contextul actual.

 Cercetarea este esentiala pentru
orice sistem modern de educatie.

 Ea ajuta decidentii in materie de

politici educationale sa conceapa
programe, sa traseze linii de
dezvoltare, iar in activitatea de
predare - invatare ajuta cadrele
didatice sa amelioreze
randamentul elevilor.