departamentul de istoria & teoria arhitecturii şi

conservarea patrimoniului
ANUL IV _ 2009-2010 ARHITECTURA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ ÎN ROMÂNIA

PLAGIATUL ŞI SANCŢIONAREA SA

Plagiatul reprezintă o fraudă intelectuală care, uneori, poate lua proporţii grave: furt
intelectual deliberat.
Plagiatul semnifică preluarea integrală sau parţială a unui material realizat de un alt
autor şi prezentarea acestuia ca aparţinând propriei persoane.
Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea greşită a
sistemul de citare, sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra căruia se
comite plagiat poate fi o carte sau o parte a unei cărţi, un articol, o pagină de pe internet,
un curs, o altă lucrare (în cazul referatelor, de exemplu, poate fi lucrarea unui coleg).
În elaborarea unei lucrări academice de orice fel (sau a unei prezentări orale) se va ţine
cont de distincţia dintre parafrazare şi citare propriu-zisă. Prezentarea unui citat (text bloc
dintr-un material străin) ca parafrază (repovestirea ideii/argumentului unui autor), fără
utilizarea indiciilor care semnalează în mod convenţional prezenţa unei citări (ghilimele,
litere cursive, paragrafe distincte indentate etc.), constituie, de asemenea, plagiat.
Nu este nevoie, pentru a constitui plagiat, ca materialul indicat să fie sursa ultimă a
plagierii: dacă două (sau mai multe) referate/articole prezentate simultan conţin
fragmente comune, fără referinţe explicite la surse, acest lucru este suficient pentru a
fundamenta o acuzaţie de plagiat; dacă materialul prezentat drept contribuţie proprie, sau
un fragment din acesta, sunt identificate în reţeaua internet, unde de asemenea sunt
preluate din aceeaşi sursă ultimă, acest lucru este suficient pentru a fundamenta o
acuzaţie de plagiat.

Constituie plagiat major:

 Compilaţia de fragmente din mai multe surse/autori, fără referinţe clare la
textele sursă;
 Întrepătrunderea dintre fragmentele de texte furate şi munca proprie;
 Preluarea unui text fără referinţe clare, cu modificarea unor expresii din
text, şi/sau inversarea unor paragrafe/propoziţii/capitole;
 Omiterea marcajelor clare de citare în text, chiar daca lucrarea sursă
(carte, articol, alt referat, resursă web etc.) este menţionată în bibliografia finală;
 Prezentarea aceleiaşi lucrări la mai multe discipline - acest tip de plagiat
poartă numele de „autoplagiat”. Tema poate să fie repetată, însă conţinutul tratării
nu;
 Plagiatul minor repetat.
ÎN CONTEXTUL PREZENTEI LUCRĂRI, PLAGIATUL MAJOR SE
SANCŢIONEAZĂ CU ACORDAREA NOTEI 1 (UNU).

Constituie plagiat minor:

 Utilizarea greşită şi involuntară a materialelor sau citatelor, din ignoranţă
şi lipsit de intenţie.
 Utilizarea excesivă a surselor, însoţită de o cantitate neglijabilă de muncă
proprie.
 Situaţia în care este plagiată o foarte mică parte din lucrare şi când partea
respectivă nu este determinantă în evaluare.
ÎN CONTEXTUL PREZENTEI LUCRĂRI, PLAGIATUL MINOR SE
SANCŢIONEAZĂ CU O DEPUNCTARE VARIIND ÎNTRE 1 ŞI 3 PUNCTE. CU
ACEEAŞI SANCŢIUNE SE VA PENALIZA ŞI ABSENŢA MENŢIONĂRII
BIBLIOGRAFIEI LA FINALUL LUCRĂRII SAU BIBLIOGRAFIA
NECONVINGĂTOARE.

Nu constituie plagiat folosirea unor idei, sintagme sau definiţii scurte, considerate de
către comunitatea disciplinară ca făcând parte din fondul de noţiuni de bază, comune, al
disciplinei respective. Cu toate acestea, având în vedere faptul că o atare apreciere
presupune un grad de subiectivism, este recomandat ca autorii să îşi exercite
discernământul şi o atenţie sporită în utilizarea unor asemenea idei, sintagme sau definiţii.
Deşi nu este nevoie să indicaţi surse de documentare pentru cunoştinţe generale (Ex:
„Este ştiut faptul că oraşul Bucureşti s-a dezvoltat, în perioada medievală, fără un plan
prestabilit”) trebuie să fiţi atenţi în utilizarea discernământului propriu în ceea ce priveşte
delimitarea cunoştinţelor generale de cele care necesită precizarea sursei (Ex: „Este ştiut
faptul că oraşul Bucureşti s-a dezvoltat, în perioada medievală, în jurul unor nuclee de
tip parohial”). Dacă în unele cazuri nu sunteţi siguri, este mai bine să menţionaţi sursa
informaţiei: nu veţi fi penalizaţi pentru referinţe nenecesare.
Dacă nu sunteţi siguri unde aţi găsit un fragment pe care doriţi să îl citaţi, şi nu reuşiţi să
identificaţi sursa, renunţaţi la el, chiar dacă vi se pare foarte util;
Dacă doriţi să menţionaţi mai pe larg argumentul unui autor sau al unei autoare, despre
care consideraţi că s-a exprimat foarte bine, mai bine decât aţi putea reformula
dumneavoastră, este mai prudent să ataşaţi lucrării un citat mai consistent, decât să riscaţi
să omiteţi serii de ghilimele astfel încât să pară că încercaţi să treceţi citatele drept
parafraze.
Înainte de predarea lucrărilor, recitiţi-le cu atenţie, urmărind marcajele de citare şi
referinţele.

Se recomandă utilizarea următoarelor norme şi reguli de citare şi redactare a

bibliografiei:
Ordinea enumerării lucrărilor în bibliografie este la alegerea studentului (alfabetică,
cronologică, în ordinea importanţei etc). Bibliografia se va redacta utilizând următorul
model:
1. Cărţi: Autor, Titlu, editura, locul de apariţie, an
2. Articole: Autor, „Titlu”în: Revista, număr (dacă se aplică), an, paginile la care se
găseşte articolul
3. Contribuţii în cadrul unor volume colective: Autor, „Titlu”, în: numele editorului
(ed.), Titlul volumului colectiv, editura, an
4. Internet: Adresa completă (url), data consultării

Pentru citate se vor folosi ghilimelele „...”, iar pentru citat în citat «...». Citatele mai
consistente (mai mari decât câteva rânduri succesive) se trec fie cu spaţiere diferită în text
şi cu caractere italice, fie în anexe, daca depăşesc o pagină. Se pot utiliza şi norme
alternative de citare (scriere cu italice, paragrafe indentate), cu condiţia ca acestea să
detaşeze cu claritate fragmentul citat de restul textului.
Fiecare citat va fi însoţit de o notă de subsol indicând sursa, redactată după modelul:
Autor, Titlu, pagina citată. Pentru citate extrase de pe o singură pagină se foloseşte
abrevierea p. (ex. p.12), pentru citate de pe pagini succesive se foloseşte abrevierea pp.
(ex. pp.13-15). Pentru note de subsol succesive indicând citate din aceeaşi sursă, se va
folosi abrevierea „ibidem”, nr. pag (ex: ibidem, p.22).

ORICE CITAT SAU PARAFRAZARE NEÎSOŢITE DE INDICAREA SURSEI

CONSTITUIE PLAGIAT ŞI SE SANCŢIONEAZĂ CA ATARE (v. mai sus).
(*) În redactarea acestui material s-au utilizat extrase din Codurile de etică ale mai multor universităţi.