Professional Documents
Culture Documents
1. Obiectul manualului
1
2. Domeniul de aplicare
2
3. Aspecte privind factorii de risc asupra sănătăţii oamenilor şi
protecţia mediului
3.1. Utilizarea clorului în tehnica tratării şi epurării apei este larg răspândită datorită
efectului puternic oxidant şi bactericid al acestuia.
Clorul este utilizat în sistemele de alimentări cu apă şi canalizări, atât pentru
eliminarea bacteriilor şi/sau viruşilor prezenţi în apă cât şi, în diferite faze ale proceselor
tehnologice, pentru creşterea eficienţei acestora. În cele ce urmează, manualul
abordează problematica utilizării clorului din perspectiva exigenţelor privind siguranţa în
exploatare şi sănătatea oamenilor şi, implicit, protecţia mediului. Prezenţa
microorganismelor şi a substanţelor organice în apă constituie un important factor de risc
pentru sănătatea oamenilor şi un potenţial pericol de izbucnire a unor epidemii, mai ales
în cazul localităţilor ce dispun de sistem de alimentare cu apă şi canalizare centralizate.
Bacteriile
Aceste microorganisme apar şi se dezvoltă foarte rapid în apă atunci când găsesc
condiţii optime de hrană şi temperatură. Acestea se pot împărţi în două categorii:
– bacterii nepatogene (banale), care nu acţionează direct asupra organismului,
decât dacă sunt în cantitate mare; efectul lor se resimte datorită toxinelor eliminate în
procesul metabolismului;
– bacterii patogene, care pot provoca direct îmbolnăvirea organismului (febra tifoidă,
dizenteria, holera etc.).
Viruşii
Apa este un mijloc important de transport pentru o serie întreagă de viruşi care pot
declanşa boli infecţioase deosebit de grave, cum ar fi: hepatita epidemică, poliomelita etc.
Remarcăm că odată cu dezinfecţia apelor, clorul oxidează şi substanţele organice
din apă. Prezenţa substanţelor organice în apă afectează sănătatea oamenilor şi
favorizează dezvoltarea microorganismelor.
• În concluzie:
– Apa captată din surse subterane sau de suprafaţă trebuie dezinfectată înainte de a
fi distribuită populaţiei. Chiar şi apa considerată potabilă la sursă se va clora preventiv
pentru evitarea contaminării pe timpul transportului şi depozitării.
– Categoria de importanţă a receptorului impune dezinfectarea efluentului epurat
pentru:
3
- protejarea resurselor de apă potabilă;
- menţinerea în limitele condiţiilor de igienă a locurilor de îmbăiere şi agrement;
- menţinerea în limitele condiţiilor de igienă a sectoarelor de râu utilizate pentru
sporturi nautice.
Pentru a se evita inhibarea proceselor de autoepurare în receptori, vor fi luate
măsuri tehnice astfel încât să se asigure consumarea întregii cantităţi de clor introduse în
efluentul epurat, înainte de evacuarea acestuia în receptor.
3.2. În ceea ce priveşte protecţia mediului, staţiile de clorare se amplasează pe
reţeaua de canalizare sau în staţiile de epurare a apei, pentru a împiedica formarea
hidrogenului sulfurat prin dezintegrarea sulfaţilor în mediu de fermentare anaerob.
Hidrogenul sulfurat este un gaz toxic, cu miros neplăcut, care în perioadele
călduroase, poluează aerul din localităţile ce dispun de sisteme de canalizare. În canalele
parţial pline, hidrogenul sulfurat degajat la suprafaţa apei, în contact cu aerul, oxidează şi
se transformă în acid sulfuric. Acesta se caracterizează printr-o agresivitate chimică mare
asupra mediului înconjurător ca şi asupra construcţiilor şi instalaţiilor ce compun sistemul
de canalizare.
Reducerea substanţelor organice biodegradabile, odată cu dezinfectarea efluentului
epurat, contribuie la atenuarea procesului de poluare a apei receptorului.
4
4. Consideraţii generale asupra tratării apei cu clor
5
Ambele reacţii se produc până la un echilibru, care este dependent de pH-ul apei.
Se consideră o eficienţă ridicată a clorului pentru un pH = 5 ÷ 8 al apei şi un timp de
contact de 30 minute.
Trebuie reţinut că pentru un pH < 2 clorul se află sub formă moleculară în apă, iar
pentru pH > 10 acesta există sub formă de ioni de hipoclorit (ClO–).
În afara rolului oxidant, clorul este un puternic dezinfectant, eliminând bacteriile sau
viruşii existenţi în apă (vezi cap. 3).
6
Acidul hipocloros, datorită structurii moleculare asemănătoare cu a apei, pătrunde
foarte uşor în celulele vii, unde inhibă activitatea enzimatică.
a) Clorarea preventivă:
Se aplică atunci când nu se folosesc alte procedee de tratare a apei.
Se utilizează numai în cazul alimentărilor cu apă din subteran. Apele sunt clorate
pentru a preveni efectele infestării acestora în reţeaua de transport şi distribuţie. În acest
scop trebuie asigurată cantitatea minimă de clor rezidual - 0,1mg/l.
b) Postclorarea:
Se utilizează în sistemele de alimentări cu apă şi canalizări, ca ultim procedeu în
fluxul tehnologic de tratare respectiv de epurare a apei.
Pentru apa destinată consumului potabil, postclorarea realizează:
– dezinfecţia apei, asigurând cantitatea de clor rezidual (minim 0,1mg/l)
– oxidarea unor substanţe conţinând Fe şi/sau Mn îmbunătăţind proprietăţile
organoleptice prin corectarea gustului, mirosului şi culorii.
În cazul staţiilor de epurare, postclorarea este folosită în scopul dezinfecţiei
efluentului epurat.
7
c) Preclorarea:
Este procedeul de injectare a clorului în apă înaintea altor procedee de tratare sau
epurare. Aceasta se realizează pentru îmbunătăţirea procesului tehnologic.
• La staţiile de tratare, injectarea clorului în apă se poate face :
– Înainte de decantoare - îmbunătăţeşte funcţionarea instalaţiilor de tratare a
apei prin oxidarea substanţelor organice favorizând astfel procesul de
coagulare;
– Înainte de filtre - evită colmatarea rapidă a acestora prin inhibarea dezvoltării
microorganismelor
• În staţiile de epurare - injectarea clorului în apă se poate face :
– Înaintea treptei mecanice - evită descompunerea substanţelor organice
biodegradabile din apă, în această parte a staţiei de epurare, prin
reducerea lor respectiv prin inhibarea dezvoltării microorganismelor. Astfel
se opreşte apariţia hidrogenului sulfurat, obţinându-se protejarea
construcţiilor din metal sau beton împotriva coroziunii şi apariţia mirosului.
În acelaşi scop, uneori, staţiile de clorare se amplasează pe reţeaua de
canalizare;
– Înainte de separatoarele de grăsimi - îmbunătăţeşte procesul de
îndepărtare a grăsimilor;
– Înainte de filtrele biologice - împiedică colmatarea rapidă a filtrelor prin
inhibarea dezvoltării microorganismelor.
În staţiile de epurare, uneori, se adoptă soluţia de tratare cu clor pentru nămolul activ
de recirculare, evitându-se apariţia fenomenului de umflare a nămolului activ.
d) Reclorarea:
Se utilizează în staţiile de tratare sau de epurare şi constă în introducerea clorului în
apă pentru dezinfecţie după ce a fost efectuată o preclorare a apei.
În cazul sistemelor de alimentare cu apă se practică, uneori, reclorarea apei prin
intercalarea staţiilor de tratare cu clor în reţeaua de distribuţie atunci când postclorarea
apei nu aste suficientă pentru punctele de consum îndepărtate (nu se asigură doza
minimă de clor rezidual).
8
e) Clorarea în exces
– Apă uzată
– Dezinfecţie 6 ÷ 25 mg/ dm3
9
– Îndepărtarea mirosului max. 20 mg/ dm3
– Mărirea eficienţei separatoarelor de grăsimi 1,0 ÷ 1,5 mg/ dm3
10
5. Proiectarea staţiilor de clorare cu clor gazos, în virtutea
exigenţelor de calitate privind siguranţa în funcţionare şi
sănătatea oamenilor
5.1. Generalităţi
A. Exigenţa privind siguranţa în exploatare, pe care trebuie să o îndeplinească
construcţiile şi instalaţiile aferente unei staţii de clorare cu clor gazos, presupune
satisfacerea simultană a două caracteristici :
A.1. Durabilitate în exploatare
A.2. Siguranţă în funcţionare şi prevenirea accidentelor
11
fiabile şi performante, care şi-au dovedit aptitudinile de utilizare atât pe plan intern
cât şi internaţional şi care au fost atestate tehnic conform reglementărilor în
vigoare;
– Respectarea standardelor şi normativelor în vigoare pentru proiectarea
elementelor de construcţii şi instalaţiilor aferente;
– Introducerea în documentaţii a unor recomandări şi instrucţiuni privind exploatarea
şi întreţinerea staţiilor de clorare (vezi cap.6).
12
B. Exigenţa privind sănătatea oamenilor, ce trebuie asigurată la proiectarea construcţiilor
şi instalaţiilor aferente staţiilor de clorare cu clor gazos, prezintă două aspecte:
B.1. Sănătatea oamenilor din exploatare;
B.2. Sănătatea utilizatorilor apei tratate cu clor.
13
depozitului de clor trebuie să fie de 10t. Dacă stocul necesar de clor depăşeşte această
cantitate, se vor proiecta depozite suplimentare în clădiri separate, amplasate la o
distanţă de minimum 30 m una faţă de cealaltă, fiecare deţinând maxim 10t Cl2.
Pentru sisteme importante, debitul de clor al instalaţiei poate ajunge până la
200 Kg/h.
În tabelul 1 sunt prezentate câteva variante uzuale de staţii de clorare.
14
5.2.2. Staţii de clorare cu depozitarea clorului în recipiente orizontale tip butoi cu
capacitatea de 450 l (565 kg) sau 800 l (1000kg)
15
5.3.1.1. Tipuri de cloratoare
Aparatele de clorare se clasifică în funcţie de presiunea la care realizează amestecul
apă - clor.
a. Aparate cu presiune
Aceste aparate prepară o soluţie de apă - clor sub o presiune de 1 - 1,5 bar. Astfel
de aparate sunt produse în Germania (tip SOLVAY), Franţa (CIFEC) sau România
(IEIAMC - Drăgăşani). Pe plan mondial sunt utilizate foarte puţin datorită frecventelor
defecţiuni tehnice şi siguranţei reduse în exploatare. Suprapresiunea instalaţiei de dozare
a clorului gazos, în raport cu atmosfera, măreşte gradul de risc al scăpărilor de clor în
mediul înconjurător. De regulă aceste cloratoare sunt folosite pentru staţii de clorare de
capacităţi mici, sau în puncte de exploatare izolate.
16
recipient ceea ce ar cauza erori de dozare a clorului. Reamintim că un contact al clorului
lichid cu apa are efect exploziv;
− Dispozitiv automat de comutare al buteliei, după golire. Dă posibilitatea clorării
continue, fiind eliminat timpul mort de schimbare al recipientului şi reduce numărul de
porniri - opriri care conduc la uzura cloratorului;
− Analizor de clor rezidual în apă care semnalizează automat supraclorarea sau
subclorarea apei;
− Detector de clor gazos în aerul încăperii;
− Filtru de eliminare a impurităţilor existente în clorul gazos şi susceptibile de a
ajunge la consumatorul apei potabile.
Tehnologia prezentată oferă şi avantajul racordării mai multor butelii la acelaşi
aparat de clorare, facilitând sistemul de urmărire din partea personalului de exploatare.
Pentru cazurile staţiilor de clorare foarte mari, care trebuie să asigure un necesar
orar de clor de ordinul zecilor şi sutelor de kg, unele firme livrează un aparat de
gazeificare a clorului, interpus între aparatele de clorare şi recipientul (de regulă 1000 kg)
din care se prelevează clor lichefiat. Un recipient cu 1000 kg clor lichid are o capacitate
limitată de debitare a clorului gazos la partea lui superioară. Pe de altă parte, aceasta
este dependentă de temperatura mediului ambiant.
17
Proiectanţii sunt obligaţi să respecte prescripţiile tehnice şi recomandările furnizorilor
echipamentelor de clorare cu privire la condiţiile de montaj, exploatare şi întreţinere a
acestora.
18
Cd - cantitatea de clor necesară în depozit;
Cr - capacitatea unui recipient de clor (kg).
Încăperea de depozitare a recipientelor sau simplu, depozitul de clor, se prevede
separat în cadrul staţiei de clorare şi se dimensionează astfel încât să conţină o rezervă
de clor pentru 15 - 30 zile şi să aibă o capacitate maximă de 10 tone Cl2.
Este necesară organizarea recipientelor în interiorul depozitului, păstrând spaţiu
suficient care să permită manipularea lor uşoară şi rapidă:
- Distanţa între recipientele şi pereţii depozitului trebuie să fie de minim 1 m;
- Distanţa dintre două recipiente trebuie să fie cel puţin de 1,5 m.
Recipientele de clor vor fi amplasate în locuri stabile, prevăzute cu elemente de
fixare, care să împiedice deplasarea acestora (mai ales în timpul prelevării clorului).
Elementele de fixare vor fi uşor demontabile pentru a uşura manevrabilitatea recipientelor
în cazul defecţiunilor.
În cazul staţiilor de clorare având capacitatea de clorare mai mare de 8-10 Kg Cl 2/h,
pentru a împiedica răcirea recipientelor de clor şi pentru a evita erorile de dozare, se
practică stropirea recipientelor cu apa la temperatura de max. 25OC.
Stropirea se realizează printr-o instalaţie adecvată rezistentă la mediu coroziv (un
sistem de ţevi perforate din PVC).
După utilizare, apa va fi evacuată la reţeaua de canalizare.
Pentru o demontabilitate uşoară la schimbarea recipientelor este necesar ca
racordul ţevii să se facă cu holender.
19
Este utilizată pentru neutralizarea clorului scăpat accidental în interiorul camerei
cloratoarelor sau în depozitul de clor, în scopul reducerii la minim a riscului de producere
a unor accidente de muncă.
Din punct de vedere al modalităţii în care se face neutralizarea scăpărilor de clor, se
utilizează două metode:
– neutralizarea interioară, prin pulverizarea soluţiei de neutralizare în interiorul
încăperii (camera cloratoarelor sau depozitul de clor);
– neutralizarea exterioară, prin pulverizarea soluţiei de neutralizare într-un turn
de neutralizare.
Ambele tipuri de instalaţii sunt compuse din:
– bazine de stocare a soluţiilor de neutralizare (Na OH - sodă caustică şi
Na2S2O3 • 5 H2O - tiosulfit de sodiu);
– sisteme de transport şi recirculare a soluţiilor de neutralizare;
– pompe dozatoare pentru introducerea soluţiei de neutralizare în sistemul de
transport şi recirculare.
Neutralizarea interioară este o metodă foarte des folosită în cazul depozitelor de
clor. Soluţiile de neutralizare sunt pulverizate printr-un sistem de drencere care se află
chiar în depozitul de recipiente (în general pentru staţii cu depozitarea clorului în butoaie).
Turnul de neutralizare este o construcţie externă staţiei de clorare care are legătură
cu camera cloratoarelor şi/sau depozitul de clor prin intermediul unei instalaţii de
ventilaţie. Aceasta are rolul de a conduce amestecul aer - clor în turnul de neutralizare
unde este stropit cu soluţiile de neutralizare şi astfel este dezactivat.
În ambele cazuri, recipientele defecte sunt imediat transportate, cu mijloacele de
manevră, la bazinul cu soluţie de neutralizare, unde se va proceda şi la oprirea emisiei de
clor, dacă este posibil.
Pentru staţiile de clorare de mică capacitate, cu depozitarea clorului în butelii, este
suficientă transportarea rapidă a buteliei la groapa de var şi dezactivarea clorului din aer
cu ajutorul apei pulverizate prin furtun cu stropitoare.
20
Capacitatea ventilatorului va fi stabilită astfel încât să creeze o depresie a camerei
cloratoarelor în raport cu atmosfera de minim 2,5 mm col. H2O. În acest mod se va evita
împrăştierea clorului în mediul înconjurător staţiei de clorare.
Depozitele de clor prevăzute cu instalaţie de drencere vor avea pardoseala bine
profilată astfel încât soluţia de neutralizare să fie în totalitate colectată de canalele de
recirculare dispuse sub aceasta şi condusă la bazinul de stocare a soluţiei de
neutralizare;
În ambele cazuri se va prevedea posibilitatea spălării conductelor folosite pentru
transportul soluţiei de neutralizare, la sfârşitul tratamentelor, pentru îndepărtarea
reactivilor care pot cristaliza pe pereţii instalaţiilor.
La transportarea clorului gazos sau a apei de clor, se vor folosi numai conducte al
căror material rezistă la agresivitate chimică.
Conductele de clor care fac legătura între recipiente şi aparatul de clorare se vor
prevedea din material flexibil (plumb sau cupru) şi se vor monta aparent vor fi fixate cu
brăţări demontabile prinse în dibluri de perete. În scopul măririi flexibilităţii conductei, pe
traseu se va executa o liră de montaj.
Circuitul soluţiei de clor se va realiza din ţeavă de policlorură vinil tip greu (G) STAS
6675/2. Armăturile necesare vor fi prevăzute de asemenea din PVC.
Conductele de apă potabilă din camera cloratoarelor, sau de la instalaţia de
hidrofor pentru ridicarea presiunii apei, vor fi prevăzute din polietilenă (ISO/IC 138/SC2)
sau din oţel zincat STAS 7656, vopsite cu email perclorvinil contra coroziunii.
Conductele de legătură de la instalaţia de neutralizare vor fi executate din ţeavă de
PVC sau polietilenă.
21
5.4.2 Instalaţii electrice
22
(Rp ≤ 1Ω). Se vor prevedea piese de separaţie pentru măsurarea parametrilor prizei
(prizelor) de pământ.
23
încăperii atunci când concentraţia clorului în aer depăşeşte 1mg clor/m 3. Ventilatoarele
vor funcţiona până la atingerea limitelor normale admisibile de clor în zona de lucru.
Oprirea ventilatoarelor se va face manual.
Ventilatoarele prevăzute în instalaţie vor fi comandate furnizorului cu menţiunea
“protejat antiacid” la acţiunea acidului clorhidric.
Instalaţia de ventilaţie de avarie va fi proiectată cu cel puţin două unităţi de
ventilatoare în aşa fel încât dacă o unitate se defectează, în caz de accident, cel puţin o
unitate să poată porni automat.
Tubulatura de aspiraţie poate fi montată atât în interiorul camerelor, cât şi în
exteriorul lor, cu condiţia luării măsurilor de protecţie anticorozivă la factorii atmosferici
exteriori, sau de protecţie mecanică împotriva eventualelor lovituri ce ar putea provoca
deteriorarea ei. Tubulatura de ventilaţie poate fi executată din tablă zincată STAS 2028
protejată antiacid la interior şi exterior cu email perclorvinil, sau din canal din PVC
neplastificat executat din plăci din PVC rigid.
Existenţa instalaţiei de ventilaţie forţată nu exclude dotarea şi purtarea în
permanenţă de către personalul de exploatare a mijloacelor individuale de protecţie
împotriva clorului gazos (masca de gaze cu cartuş filtrant în perfectă stare de
funcţionare).
24
Conductele de alimentare cu agent termic a corpurilor de încălzire vor fi prevăzute
din ţeavă neagră pentru instalaţii - STAS 7656 sau ţeavă neagră pentru construcţii
STAS 404/2.
Întreaga instalaţie de încălzire se va proteja anticoroziv la acţiunea acidului
clorhidric cu email perclorvinil.
Agentul termic va fi apă caldă 95/75°C preparat în centrale termice sau puncte
termice din cadrul staţiilor de tratare a apei.
Nu se admite sub nici o formă încălzirea cu sisteme de încălzire cu flacără
deschisă a spaţiilor în care există posibilitatea apariţiei accidentale de clor.
Se vor prevedea instalaţii şi echipamente în conformitate cu normele PSI.
25
5.4.4 Echipamentele mecanice
26
Din punct de vedere constructiv, depozitele de clor vor trebui să respecte
prescripţiile tehnice cuprinse în normativul C 12 - 75 al ISCIR.
Staţiile de clorare sunt clădiri parter, şi sunt alcătuite de regulă din zidărie portantă
întărită cu stâlpişori şi centuri din beton armat, conform prevederilor P100/92 “Normativ
pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social - culturale,
agrozootehnice şi industriale” şi ale P2/85 “Normativ privind alcătuirea, calculul şi
executarea structurilor din zidărie”.
Fundaţiile acestui tip de structură sunt fundaţii continue, proiectate şi executate
conform P10/86 “Normativ privind proiectarea şi executarea lucrărilor de fundaţii directe la
construcţii”. Funcţie de natura terenului de fundare, stabilită de studiul geotehnic întocmit
pentru amplasamentul respectiv, fundaţiile pot intra şi sub incidenţa prevederilor
următoarelor acte normative P72/92 “Normativ privind proiectarea şi executarea
construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la umezire” şi P70/79 “Instrucţiuni tehnice
pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri cu umflături şi
contracţii mari”.
Acoperişul este din beton armat monolit sau din fâşii cu goluri rotunde, prefabricate
din beton armat, uzinate, de catalog. Pardoselile sunt din gresie antiacidă pe suport de
beton monolit, iar pereţii sunt placaţi cu faianţă pe o înălţime de 1,50 m.
Elementele metalice sunt protejate cu vopsea de email perclorvinil.
Tencuielile interioare sunt drişcuite, iar la exterior sunt prevăzute tencuieli speciale
cu praf de piatră, iar la soclu - tencuieli cu similipiatră.
În staţiile de clorare cu capacitate mare, depozitul de clor are forma unei hale parter,
cu structura în cadre cu stâlpi şi grinzi prefabricate din beton armat, iar acoperişul din
elemente prefabricate din beton armat, uzinate, de catalog. Fundaţiile sunt izolate, tip bloc
cu cuzinet din beton armat, iar calea de rulare din profil metalic I 30 iese afară susţinută
de un stâlp metalic.
Pardoselile sunt din gresie antiacidă pe suport din beton monolit slab armat, iar
pereţii sunt tencuiţi obişnuit la interior, iar pe o înălţime de 1,50 m pe un glet de ipsos este
aplicată o vopsea de email cu perclorvinil.
La exterior pereţii sunt drişcuiţi, cu praf de piatră, iar soclul este tencuit cu
similipiatră. Pereţii care separă încăperile de clădire vor fi rezistenţi la explozie şi nu vor
avea uşi sau ferestre.
Construcţia va avea o bună izolaţie termică, aceasta constând atât în adaptarea
unor închideri perimetrale capabile de a menţine o temperatură corespunzătoare din
27
punct de vedere tehnologic, cât şi în protecţia termică a acoperişului, fie cu polistiren,
b.c.a., sau cu unul din materialele performante oferite de diversele firme de materiale de
construcţii, în condiţiile agrementării lor în ţara noastră.
Tâmplăria este metalică, protejată prin vopsire cu email perclorvinil, ca şi instalaţia
de ridicare şi sistemul de susţinere a acesteia. Ferestrele sunt dotate cu sisteme de
umbrire. Uşile camerei aparatelor de clorare respectiv a depozitului trebuie să se
deschidă în afară şi nu se admite folosirea uşilor glisante.
Cunoscându-se faptul că ionii de clor, în eventualitatea în care depăşesc valoarea
critică, în condiţiile unei umezeli excesive, pot conduce la scăderea pH-ului betonului din
stratul de acoperire a armăturii sub 9 - deci la depasivarea betonului şi la dispariţia
protecţiei anticorosive - se va acorda o deosebită atenţie realizării unor betoane cu grad
de impermeabilitate P810, a creşterii stratului de acoperire a armăturii cu 10 mm peste
valorile date de STAS 10107/0 “Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton,
beton armat şi beton precomprimat” – capitolele 6 şi 7, precum şi a protejării elementelor
din beton armat prefabricat (şi menţionăm aici în mod special prefabricatele uzinate, de
catalog) cu soluţii de protecţie de anticorozivă.
Atenţionăm faptul că odată declanşat procesul de coroziune a armăturii din beton,
acesta conduce la:
−reducerea secţiunii transversale a armăturii şi de aici implicaţiile asupra rezistenţei
şi stabilităţii structurii;
−desprinderea stratului de acoperire cu beton a armăturii, întrucât rugina are un
volum de cca. 6 ori mai mare decât a oţelului – în condiţiile unui mediu cu mult
oxigen disponibil – şi de cca. 2 ori mai mare – în mediu cu mai puţin oxigen
disponibil
28
şi echipamente. Pe de altă parte, automatizarea elimină în mare măsură intervenţia
subiectivă a omului în procesul tehnologic şi are ca efect scăderea costului de exploatare
datorită micşorării numărului de personal angrenat în munci necalificate.
Dispecerizarea staţiilor de clorare presupune fie construirea unui sistem de
monitorizare a procesului tehnologic aferent staţiei, fie integrarea într-un sistem dispecer
zonal (cazul staţiilor de tratare şi/sau epurare a apei).
Realizarea dispecerizării informatizate permite cunoaşterea stării de funcţionare în
ansamblu şi în componentele staţiei de clorare, urmărirea variaţiilor în timp, determinarea
abaterilor şi avariilor.
Efectul introducerii semnalizării şi automatizării se reflectă în două planuri:
a) Din punctul de vedere propriu staţiei de clorare: conduce la creşterea eficienţei
urmăririi şi controlului procesului tehnologic.
b) Din punctul de vedere al utilizatorilor: conduce la creşterea calităţii serviciului
prestat prin asigurarea continuităţii parametrilor solicitaţi şi protecţia mediului ambiant.
În staţia de clorare se vor măsura următorii parametri:
1. Debitul de apă tratat, pentru a corela în permanenţă cantitatea de clor necesară.
2. Doza de clor utilizată, pentru a nu exista situaţii de supraclorare sau subclorare a
apei.
3. Cantitatea de clor activ rezidual, care nu trebuie să scadă sau să crească peste
limitele prescrise din punct de vedere al sănătăţii oamenilor.
4. Cantitatea de clor existentă în aerul din încăperile staţiei de clorare. Staţiile de
clorare cu capacitate peste 2 kg clor/h se prevăd cu detectoare automate a
scăpărilor de clor în aer. Aceste detectoare se montează la 30 cm deasupra
pardoselii. La o concentraţie minimă de clor de 1mg/m 3, ele trebuie să
semnalizeze prezenţa clorului în aer. La această valoare, trebuie să se
declanşeze şi alarma optică şi acustică. Odată cu alarma se prevede şi pornirea
automată a ventilaţiei forţate şi a instalaţiei de neutralizare atunci când aceasta
există.
5. Lipsa clorului în recipientul legat la aparatul de clorare. Acesta elimină
discontinuităţile care pot să apară la introducerea clorului în apă.
6. Presiunea gazului din recipient, care nu trebuie să crească peste 6 – 9 bar sau să
scadă sub 0,5 bar din considerente de siguranţă în exploatare.
7. Temperatura mediului ambiant în camera cloratoarelor şi depozitul de clor.
8. Contorizarea cantităţii de clor consumată, pe o perioadă de timp (săptămână,
lună). Astfel se poate aprecia rezerva de clor necesară în depozit.
29
1. Toţi parametrii energetici (consum energie electrică, stare de funcţionare) specifici
echipamentelor electrice.
Pentru staţiile de clorare echipate cu mai mult de un clorator, dispozitivele de
măsură a parametrilor amintiţi pot 3030fi integrate într-un sistem de dispecerizare
informatizată. În acest fel, măsurătorile executate în staţia de clorare sunt considerate
date de intrare pentru programe software capabile să ia decizii de proces, funcţie de
valoarea acestora. Deciile pot fi sub forma declanşării unor alarme specifice pentru
personalul de exploatare sau reglarea automată a echipamentelor în cauză până la
atingerea stării de funcţionare normală.
În cazul staţiilor de clorare cu un singur aparat de clorare în funcţiune este suficient
ca fiecare dispozitiv de măsură să fie prevăzut cu sistem de alarmare-semnalizare pentru
personalul din exploatare.
Deasemenea, este necesară elaborarea unor rapoarte permanente de sinteză a
datelor preluate din procesul tehnologic. Acestea vor fi puse la dispoziţia tuturor factorilor
interesaţi în acest domeniu (Agenţia de Protecţie a Mediului, Poliţia Sanitară etc.).
30
3. Mărimea depozitului de clor
Amplasamentul staţiilor de clorare cu capacitate de depozitare a clorului mai mare
de 1 tonă va fi stabilit pe baza unui studiu de impact asupra mediului.
Pentru staţii de clorare cu capacitate de depozitare a clorului până la 1,5 tone,
amplasarea, în staţiile de tratare respectiv epurare a apei, se poate face şi comasat cu
alte clădiri, dar numai în construcţie supraterană pentru evitarea acumulării clorului în
subsol.
Orientativ, în lipsa unui studiu de impact, se acceptă ca fiind corectă metoda de
stabilire a amplasamentului în raport cu obiectivele vecine reglementată în Franţa prin
intermediul Circularei din 28 iulie 1977, art. 2 cu privire la depozitele de clor lichefiat.
Articolul 2
Dacă C este capacitatea exprimată în tone, a celui mai important recipient sau ansamblu de
recipiente legate între ele şi puse in exploatare simultan, distanţa exprimată în metri până la alte
obiective publice, va fi de cel puţin “2d” şi nu mai mică de 20 metri.
2.1. Dacă C este compus numai din recipiente de o capacitate mai mică de 0,5 tone, atunci:
d = 15 C [m]
d - nu va trebui să fie niciodată mai mică de 10 m.
2.2. Dacă C este compus numai din recipiente de capacitate mai mică de 1,5 t şi cel puţin unul
are capacitate mai mare sau egală cu 0,5 t, atunci:
a) d = 15 C , dacă depozitul este echipat cu instalaţie de neutralizare a clorului
corespunzător capacităţii acestui recipient.
b) d = 60 C , dacă o astfel de instalaţie este absentă.
2.3. Dacă ansamblul de recipiente care formează capacitatea “C” cuprinde cel puţin un
recipient de capacitate mai mare sau egală cu 1,5 t, atunci:
2.3.1. d = 45 C , dacă depozitul face obiectul unei supravegheri continue (nu deţine
instalaţie de neutralizare a scăpărilor de clor).
2.3.2. d = 25 C , dacă depozitul deţine o instalaţie de neutralizare a scăpărilor de clor.
31
4. Categoria obiectivelor din zonă
Prezenţa depozitului de clor în cadrul staţiei de clorare impune respectarea anumitor
distanţe de amplasare în raport cu obiectivele vecine, funcţie de categoria acestora.
Conform prevederilor prescripţiilor tehnice C5 - 83 ISCIR şi N.P.C.I. - 64 privind
proiectarea şi executarea construcţiilor din punct de vedere al prevenirii incendiilor, la
amplasarea staţiilor de clorare se vor respecta distanţele din tabelul 3.
Tabel 3
Nr. Obiective Distanţa faţă de
crt. staţia de clorare (m)
0 1 2
1. Drumuri publice, clădiri de producţie depozite de
materiale şi substanţe chimice, clădiri cu 10
subsoluri
2. Depozite, recipiente pentru gaze combustibile
mai uşoare ca aerul 13
3. Idem, pentru gaze combustibile mai grele ca
aerul 15
4. Clădiri administrative şi funcţionale ale unităţilor
economice (blocuri, laboratoare, grupuri sociale) 20
5. Clădiri publice (creşe, grădiniţe, şcoli, spitale),
clădiri înalte, săli aglomerate 100
32
6. Recomandări ce trebuie incluse în proiecte pentru
exploatarea şi întreţinerea lucrărilor la staţiile de clorare a apei
cu clor gazos, în vederea satisfacerii exigenţei de siguranţă în
exploatare
33
Conductele de clor vor fi controlate cu vată îmbibată în amoniac pentru detectarea
eventualelor scăpări de clor (în acest caz rezultă un fum alb).
Pentru recunoaşterea lesnicioasă a diferitelor circuite tehnologice, acestea se vor
vopsi în culorile prevăzute prin STAS 185/1 astfel:
- galben - conducte clor
- vernil - conductă soluţie clorată
- albastru - conducte apă potabilă
- negru - conducte golire preaplin şi canalizare
- roşu - conducte de încălzire
Din motive de protecţie a mediului se interzice depozitarea în aer liber a recipientelor
de clor.
După operaţiunile de neutralizare, instalaţiile specifice vor fi spălate.
În caz de accident, recipientul în cauză va fi introdus în bazinul de neutralizare, după
care conţinutul rămas va fi transferat în alt recipient. Personalul care manevrează
recipientul, va avea echipamentul de protecţie din dotare (vezi cap. 7.2).
Activitatea de exploatare va fi raportată zilnic şefului de staţie prin intermediul unor
fişe sintetice, conform formularelor prezentate mai jos:
Luna……………….anul…………………..ziua…………
Staţia de clorare(denumire)………………..…………….
……………………………………………………………….
Ora Debit Doza de clor Cant. de clor consumată/oră Butelii de clor Obs.
tratat mg/l g/h Aparat1 Aparat2 Total Intrare Existent
g/h g/h consumat
g/h
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Luna……………….anul…………………..ziua…………
34
Staţia de clorare(denumire)………………..…………….
……………………………………………………………….
35
Fişa de întreţinere a staţiei de clorare
Luna……………….anul…………………..ziua…………
Staţia de clorare(denumire)………………..…………….
……………………………………………………………….
36
7. Măsuri de tehnica securităţii muncii pentru asigurarea
gradului de siguranţă în exploatare
Extras din “Normele specifice de securitate a muncii pentru alimentări cu apă ale
localităţilor şi pentru nevoi tehnologice (captare, transport şi distribuţie)” - aprobate
prin Ordinul Ministrului de stat, ministrul muncii şi protecţiei sociale Nr. 387 din
22 noiembrie 1995
Art. 116
(1) Înainte de cuplarea unui recipient cu clor la aparatul de dozare se va verifica dacă ventilul
funcţionează normal, deschizându-l şi închizându-l de câteva ori, timp în care piuliţa oarbă din
capul ventilului va fi menţinută în poziţia închis, pentru a nu se produce scăpări de clor.
(2) Ventilul nu se va forţa, în cazul în care este înţepenit şi nici nu se va lovi cu diferite
obiecte, ci se va desface cu ajutorul unei chei de mărime corespunzătoare sau prin încălzire cu apă
caldă.
(3) În caz de nereuşită se interzice încercarea de deschidere a ventilelor blocate cu ajutorul
lămpii de benzină, cu arzătorul aparatului de sudură sau a focului sub orice formă, recipientele
defecte fiind trimise la furnizor, singurul în măsură să asigure golirea şi repararea lor în condiţii de
securitate.
Art. 117
Montarea buteliilor de clor pe cântar se face în poziţie verticală, iar a conteinerelor în poziţie
orizontală, astfel ca ventilele să fie pe verticală.
37
Art. 118
(1) Înainte de punerea în funcţiune a aparatului de dozare se va face în mod obligatoriu
verificarea etanşeităţii acestuia (în cazul aparatelor care funcţionează sub presiune) prin badijonarea
tuturor punctelor de îmbinare a pieselor componente cu vată îmbibată cu o soluţie de amoniac.
(2) În cazul în care sunt scăpări de clor constatate prin formarea unui fum alb de clorură de
amoniu, se închide imediat ventilul recipientului de clor şi se remediază neetanşeitatea respectivă,
prin strângerea piuliţei care răsuflă, schimbarea garniturii, ori lipirea tubului de material plastic.
Art. 119
(1) În cazul în care se produc, în timpul funcţionării instalaţiei, scăpări de clor, personalul de
exploatare va porni imediat ventilatoarele din încăperile respective, după care se va intra în
încăpere, numai cu măştile de gaze, menţionându-se în funcţiune instalaţia de ventilare, în vederea
remedierii avariei.
(2) La scoaterea din funcţiune a instalaţiei se va închide mai întâi ventilul de la recipientul de
clor, după care se continuă funcţionarea numai cu apă, timp de circa
10 minute, pentru a se elimina în totalitate clorul din aparat.
Art. 120
În cazul unor pierderi masive de clor se va pune imediat în funcţiune instalaţia de neutralizare
a clorului şi după circa 10 minute se pune în funcţiune şi instalaţia de ventilare; numai după aceste
operaţii este permis accesul personalului de exploatare în încăperile respective, echipat cu măşti de
gaze.
Art. 121
Toate mijloacele de protecţie vor fi păstrate într-o încăpere în care nu există pericolul
pătrunderii clorului şi care este uşor accesibilă în caz de accidente.
Art. 122
Lucrătorii care fac verificarea recipientelor cu clor vor purta în mod obligatoriu mască de
gaze cu cartuş filtrant contra clorului, pe tot timpul operaţiei de verificare, aceasta având loc
întotdeauna în aer liber.
Art. 123
38
În cazul unor scurgeri de vapori de clor din recipientele care nu pot fi închise prin manevrarea
ventilelor respective, acestea vor fi imediat evacuate din încăperile staţiei de clorare şi introduse în
bazinul care conţine soluţie neutralizantă.
Art. 124
Recipientele de clor se scot din funcţiune când presiunea clorului din interior a scăzut la 0,5
atm., înlocuindu-se cu recipiente pline; la recipientul care se înlocuieşte se va închide imediat
ventilul acestuia, se va demonta racordul la aparatul de dozare şi se va înşuruba bine piuliţa oarbă la
capul ventilului, după care se va pune capacul de protecţie.
Art. 125
Toate operaţiile de verificare a recipientelor de clor, de montare şi demontare a acestora, de
neutralizare a eventualelor scăpări de clor, se vor efectua de către echipe alcătuite din minimum doi
lucrători, echipaţi în mod obligatoriu cu mască izolantă neautonomă cu aducţiune de aer şi instruiţi
pentru a putea acorda primul ajutor în caz de intoxicare cu clor.
Art. 126
Buteliile de clor se depozitează în încăperi destinate special în acest scop, în poziţie verticală,
pe câte două rânduri, asigurându-se împotriva răsturnării şi lăsându-se un spaţiu liber de acces
pentru controlul lor; se interzice depozitarea recipientelor cu clor în subsoluri, clorul fiind mai greu
decât aerul.
Art. 127
Buteliile de clor vor fi descărcate din mijlocul de transport, utilizând numai procedee care să
nu permită deteriorarea lor.
Art. 128
Transportul buteliilor din depozit la locul de folosire se va face cu căruciorul, iar până la
cărucior transportul se va face cu braţele; se interzice târârea buteliei prin prinderea de capacul de
protecţie sau de ventil, ori rostogolirea acesteia.
39
Art. 129
Manipularea conteinerelor de clor se face cu instalaţie de ridicat şi transport adecvată, fiind
interzisă rostogolirea acestora.
Art. 130
Depozitarea conteinerelor se face în poziţie orizontală, pe suporţi fixaţi în pardoseala
încăperii folosită ca depozit.
Art. 131
Se interzice depozitarea recipientelor cu clor în aer liber, sub acţiunea directă a razelor solare,
ori aşezarea lor lângă sobe, calorifere sau alte surse de căldură, astfel încât temperatura acestora să
nu depăşească 400 C.
Art. 132
În staţiile de clorare se vor folosi în mod obligatoriu toate aparatele de măsură, control şi de
siguranţă stabilite de proiectant pe baza instrucţiunilor ISCIR şi ale institutului de Metrologie,
aparate care vor fi verificate conform normativelor în vigoare.
Art. 133
Personalul cu atribuţii de conducere, din staţiile de clorare va elabora instrucţiuni pentru
acordarea primului ajutor în cazul intoxicaţiilor cu clor şi va aduce la cunoştinţa lucrătorilor aceste
instrucţiuni.
Art. 134
Se interzice lucrătorilor accesul în zonele cu acumulări de clor, zone care vor fi îngrădite şi
marcate cu indicatoare corespunzătoare standardelor în vigoare.
Art. 135
(1) Neutralizarea gazelor de clor se va face prin stropirea încăperii cu o soluţie de hidroxid de
sodiu, în concentraţie de 10% şi se va asigura o bună ventilaţie. În cazuri excepţionale când ventilul
nu va putea fi închis, se va introduce în groapa de var stins.
(2) Spaţiul de depozitare a clorului va fi dotat cu substanţe neutralizante.
Art. 136
Ventilele blocate din cauza coroziunii produse de clor se vor pune în funcţiune prin încălzire
cu apă caldă. În caz de nereuşită (defect mecanic) se va înlocui butelia defectă cu alta în stare bună.
40
Art. 137
Se interzice consumarea întregului conţinut al buteliilor de clor, deoarece în butelie trebuie să
existe în mod permanent o presiune remanentă.
Art. 138
La numirea personalului de exploatare al staţiei de clorare se va efectua acestuia, un control
medical general şi radioscopia pulmonară, avizul medicului având caracter obligatoriu.
Art. 139
(1) La exploatarea instalaţiilor de clorare cu clorură de var se interzice aruncarea substanţei
chimice în stare uscată prin lopătare, pentru a se evita formarea prafului.
(2) Lucrătorii vor utiliza echipament individual de protecţie contra contactului cu clorura de
var.
Art. 79
Utilajele, aparatele şi instalaţiile vor fi folosite numai la parametrii tehnici pentru care au fost
construite şi avizate (presiune, vacuum, temperatură, turaţie, încărcări, mediu etc.) fiind interzisă
suprasolicitarea lor.
Art. 80
Sunt strict interzise orice modificări ale proceselor tehnologice ori ale instalaţiilor, fără avizul
prealabil al conducerii persoanei juridice sau fizice şi al proiectantului de specialitate.
Art. 81
Sunt strict interzise improvizaţiile de orice natură, precum şi funcţionarea utilajelor,
aparatelor şi instalaţiilor care prezintă defecţiuni sau care nu sunt prevăzute cu toate dispozitivele
de protecţie, de măsură şi control cerute de procesul tehnologic.
Art. 82
După efectuarea de reparaţii la utilaje ori la instalaţii, la dispozitivele de protecţie etc., acestea
vor fi imediat montate la locul lor şi verificate, chiar dacă utilajele sau instalaţiile respective nu
intră imediat în funcţiune, ci sunt ţinute în rezervă.
41
Art. 83
Este interzisă desfacerea flanşelor unei conducte înainte ca aceasta să fie complet golită; toate
flanşele vor fi montate cu toate şuruburile cu care sunt prevăzute iar garniturile vor fi de
caracteristici corespunzătoare, în funcţie de presiunea şi natura fluidului pentru care sunt utilizate.
Art. 84
Este interzisă montarea pe conductele de presiune a unor robineţi sau ventile executate pentru
presiuni mai mici decât presiunea de funcţionare a conductelor respective.
Art. 85
Racordarea recipientelor care conţin substanţe toxice la aparatele de dozare etc. se va face
numai prin conducte fixe, fiind interzisă folosirea furtunilor de cauciuc, chiar dacă acestea sunt
prevăzute cu brăţări de fixare sau racordare.
Art. 86
Se interzice folosirea recipientelor care nu au fost verificate în limita termenelor prevăzute de
organele de resort (ISCIR) pentru categoriile respective de recipiente.
Art. 87
Pompele folosite pentru soluţii corozive sau toxice vor avea apărători speciale pentru oprirea
stropilor şi vor fi verificate din punct de vedere al etanşeităţii la fiecare pornire.
Art. 88
Toate recipientele care conţin substanţe toxice sau corozive vor avea marcat, la loc vizibil,
denumirea completă a substanţelor pe care le conţin (clorură ferică, amoniac, acid sulfuric, acid
clorhidric, sodă caustică, etc.).
Art. 89
(1) Toate locurile de muncă unde se lucrează cu substanţe toxice vor fi dotate cu măşti cu
cartuşe filtrante specifice, care vor fi întreţinute, verificate periodic şi înlocuite înainte de expirarea
termenului de întrebuinţare.
(2) La toate punctele sau locurile de muncă menţionate la pct.(1) va exista cel puţin o mască
izolantă neautonomă cu aducţiune de aer, pentru intervenţii în cazurile de depăşire accidentală a
concentraţiilor, peste care cartuşele filtrante nu mai sunt eficace.
42
7.2. Echipamente şi materiale din dotare, pentru protecţia personalului din
exploatare
În dulapul din vestibulul staţiei de clorare va exista:
a) trusa de medicamente de prim ajutor, conţinând: alcool etilic, amoniac, vaselină
închisă ermetic într-o cutie, pansamente, leucoplast, tinctură de iod, vată, piramidon etc.
b) trusa de scule pentru manevrare
c) materiale şi substanţe chimice de neutralizare:
− furtun din cauciuc Dn 1/2” de 5 m lungime având la capăt un bos pentru un
olandez cu filet interior, iar la capătul opus un piston cu lopăţică şi racord olandez
pentru furtun;
− damigeană de 10 l conţinând soluţie de hidrat de sodiu (NaOH) în concentraţie de
10% pentru neutralizarea soluţiei de apă clorată:
− stropitoare de grădinărie de 5 l capacitate din tablă galvanizată cu pară difuzoare
găurită pentru stropirea soluţiei de neutralizare;
− un borcan de var stins (pastă de var pentru astuparea orificiilor de degajarea
clorului sau ventilului buteliei);
− una damigeană de 5 l cu soluţie de acid clorhidric (HCl) cu densitatea de 20,3
grade Boume pentru curăţirea dispozitivului de măsurare a dozei de clor şi a apei;
− flacon de 1 l amoniac NH3 în soluţie de 40%, care se va menţine astupat ermetic,
în partea inferioară a dulapului la o temperatură cât mai scăzută;
− măşti antigaz cu cartuş filtrant.
43