Tema semestriala

Dobrea Mihaela Paraschiva

Stagiul : 1
19 Februarie 2010

CONTABILITATE

1. Se constituie SC. “ADA” SRL cu un capital de 2.000 lei, divizat in 50

parti sociale a 40 lei valoarea fiecareia.
- Aporturile sunt formate din:
1• aport in natura, asociatul S1 – un utilaj 1.600 lei
• aport in contul current:
-asociatul S1 – 100 lei
-asociatul S2 – 300 lei
- Cheltuielile de constituire sunt de 15 lei, achitate prin banca.

Raspuns:

a) subscriere capital social:

% = 1011 2000 lei

456.01 1700 lei
456.02 300 lei

b) varsare capital social:

% = 456.01 1700 lei
213 1600 lei
5121 100 lei

5121 = 456.02 300 lei

c) trecerea capitalului subscris nevarsat la capitalul subscris varsat:

1011 = 1012 2000 lei

d) achitare cheltuieli constituire:

201 = 5121 15 lei

2. SC “APRO” SA decide marirea capitalului social cu 5.000 lei, emitand

250 actiuni noi la valoarea de 20 lei, iar subscrierea actiunilor se face la
valoarea actuala de 24 lei.
250 actiuni x 24 lei = 6.000 lei
250 actiuni x 20 lei = 5.000 lei

1
Prime de emisiune = 1.000 lei

Raspuns :

250 actiuni x 24 lei = 6.000 lei 161 = % 6.000 lei

250 actiuni x 20 lei = 5.000 lei 1012 5.000 lei
Prime de emisiune = 1.000 lei 1041 1.000 lei

3. SC PLASTOR SA incaseaza o subventie de 5.000 lei, cu care

achizitioneaza un brevet in valoare de 5.000 lei, TVA 19%, care urmeaza sa
fie amortizat liniar in 5 ani.

Rezolvare:

a). incasare subventie ptr investitii direct in contul 5121:

5121 = 131 5000 RON

b). Achizitie brevet: furnizat de terti:

% = 404 5950 RON

205 5000 RON

4426 950 RON

c). Iinregistrarea amortizarii in rate lunare ptr o perioada de 5 ani

5000 RON /5 ani = 1000 RON/ an

5000 RON / 60 (luni) = 83 RON / luna
6811 = 2805 83 RON/ luna

d).Concomitent cu inregistrarea ultimei rate daca au fost amortizate integral

2805 = 205 5000 RON ( ptr perioada de 5 ani)

131 “ Subventii ptr investitii”

205 “Comcesiuni, brevete, licente, marci comerciale,drepturi si active similare”
404 “ Furnizori de imobilizari”
4426 “ TVA deductibila”
2805 “ Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare”

4. SC COMINCA SA vinde o cladire prin licitatie publica cu strigare.

Dupa prospectul de vanzare rezulta:
- valoare de inregistrare a activului vandut 45000 lei
- amortizarea calculate pana la data vanzarii 10000 lei
- valoarea ramasa neamortizata a cladirii 35000 lei

2
- taxa de participare la licitatie:10 persoane x 10 lei/pers = 100 lei
- garantia de participare la licitatie : 10 pers x 1000 lei/pers= 10000lei
- pretul de adjudecare a cladirii obtinut in urma licitatiei 57000 lei
Inregistrari in contabilitatea vanzatorului, inclusiv restituirea garantiilor.

Raspuns:

a). Valoarea de inregistrare a activului vandut:

212 = 404 45000 lei

b). Amortizarea calculata pana la data vanzarii:

6811 = 2812 10000 lei
c). valoarea neamortizata a cladirii:
471 = 212 35000 lei

d). Taxa de inregistrare la licitatie:

5311 = 7583 100 lei

e). Incasarea garantiei de participare la licitatie:

5311 = 462 10.000 lei

f) Valoare de vanzare a cladirii la pretul obtinut in urma licitatiei:

461 = 7583 57.000 lei

g) Scoaterea din gestiune a cladirii:

2812 = 212 10000 lei
6583 = 471 35000 lei

h). Incasarea facturii prin virament bancar:

5121 = 461 56000 lei

i). Se compenseaza garantia depusa de cumparator:

462 = 461 1000 lei

h). Se restituie garantiile ptr restul participantilor:

462 = 5311 9.000 lei

5. SC MEDA SA procura in anul 2003 o instalatie de dozare cu valoare de

2.400 lei si durata de folosinta de 6 ani. Amortizarea anuala este de 400 lei.
La sfarsitul anului 2005 amortizarea inregistrata era de 1.200 lei. Totodata,
are loc reevaluarea instalatiei care este estimata la 2.100 lei.

Raspuns:

a). Achizitia in anul 2003 a instalatiei de dozare cu valoarea de 2.400 lei:

% = 404 2.856 lei

213 2 400 lei
4426 456 lei

b). Amortizarea anuala : 2.400 lei/6 ani = 400 lei/an

c). Inregistrarea amortizarii:

3
2003: 6811 = 2813 400 lei
2004: 6811 = 2813 400 lei
2005: 6811 = 2813 400 lei

d).La sfarsitul anului 2005 valoarea neta contabila a instalatiei este de:

2.400 lei(valoarea de achizitie) – 1.200 lei (amortizarea cumulata) = 1.200 lei

e). Reevaluarea instalatiei la sfarsitul anului 2005

Metoda de reevaluare aleasa a fost cea pe baza de valori nete, adica amortizarea calculata si
inregistrata se elimina din valoarea bruta a imobilului. Valoarea de piata, rezultata in urma
reevaluarii de la 31 decembrie 2005, a fost estimate la 2.100 lei.

2813 = 213 1.200 lei

213 = 105 900 lei (2.100 lei – 1.200 lei)

f). Amortizarea fiscala anuala dupa reevaluare este 2.100 lei / 3 ani = 700 lei.

g).Inregistrarea amortizarii in anii 2006-2008:

2006: 6811 = 2813 700 lei

2007: 6811 = 2813 700 lei
2008: 6811 = 2813 700 lei

6. S.C. SIMCOR S.A. caseaza un camion a carui valoare de inregistrare este

de 10000 lei, amortizat in valoare de 8000 lei. Cheltuielile cu casarea
(dezmembrare) camionului au fost de 40 lei, efectuate de o societate
specializata, iar recuperarile de piese de schimb sunt de 100 lei. Valoare
neamortizabila se suporta de unitate in 2 ani.

Raspuns:

a). Valoarea de inregistrare a camionului:

213 = 404 10000 lei

b). Amortizarea cumulata pana la momentul casarii :

6811 = 2813 8000 lei

d). Cheltuielile cu casarea:

% = 401 47.6 lei
6583 40.0 lei
4426 7.6 lei

e). Recuperarile din piesele de schimb:

411 = % 119 lei
4427 100 lei
7583 19 lei
Sau

4
3024 = 7583 100 lei

f). Diferenta dintre venitrui si cheltuieli:

6811 = 2813 60 lei
(100 – 40 = 60 lei )

c). Iesirea imobilizarilor corporale din unitate , amortizate partial:

% = 213 10000 lei
2813 8060 lei
471 1940 lei

g). Valoarea neamortizata va fi repartizata pe cheltuieli in urmatorii 2 ani, ( 24 de luni):

6583 = 471 1940/ 2 ani , 970 lei / an , 80.83 lei / luna
Sau
6811 = 471

7. SC “IMPULS” SRL achizitioneaza de la SC “BADOR” SA piese de

schimb, conform facturii nr. 1600, care cuprinde valoarea pieselor de schimb
de 4.000 lei si TVA 19%.
Se achita factura nr.1600, prin virament bancar. Costul transportului efectuat
cu mijloace proprii este estimat la 300 lei.
Piesele de schimb primite se elibereaza in consum, la sectiile de productie
ale societatii.

Raspuns:

a). Achizitie piese de schimb conform facturii;

% = 401 4760 lei
3024 4000 lei
4426 760 lei

b) Se achita factura prin virament bancar:

401 = 5121 4760 lei

d) Darea in consum a pieselor:

6024 = 3024 4000 lei

8. La SC AMIGO SA se receptioneaza marfuri sosite fara factura, in luna

februarie 2005. Cantitatea receptionata 1000 kg, pret negociat 1 leu/kg, TVA
19%.
In luna martie se primeste factura de la furnizorul de marfuri, astfel:
A – valoarea marfurilor 1.000 lei, TVA 19%

5
B – valoarea marfurilor ca urmare a incadrarilor la o calitate superioara este
de: 1000 kg x 1,2 lei/kg = 1.200 lei, TVA 19%.

Raspuns:
a). Achizitie marfuri sosite fara factura in luna februarie 2005:
% = 408 1190 lei
371 1000 lei
4428 190 lei

b). Se primeste factura in luna martie:

408 = 401 1190 lei

4426 = 4428 190 lei

% = 401 238 lei

371 200 lei
4426 38 lei

9. Se achita obligatia fata de furnizor, in suma de 32500 lei, dintr-un credit

pe termen scurt primit de la banca, dobanda 15%. La scadenta se
ramburseaza creditul si dobanda.

Raspuns:

a). Contractarea unui credit bancar pe termen scurt si primirea sumei in contul current:
5121 = 5191 32500 lei

b). Se achita obligatia fata de furnizor:

401 = 5121 32500 lei

c) Evidentierea dobanzii bancare pe termen scurt:

666 = 5198 3900 lei

d). Se ramburseaza la scadenta creditul:

5191 = 5121 32500 lei

f). Achitarea dobanzii:

5198 = 5121 plata 3900 dobanzii

10. Se inregistreaza impozitul pe cladiri in suma de 120 lei, datorat bugetului

statului de catre unitatea patrimoniala.

Rezolvare:

6
635 = 446 120 lei

AUDITUL STATUTAR AL SITUATIILOR FINANCIARE

11. Când verificaţi cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile la imobilizările

corporale vă asiguraţi:
a) de corecta contabilizare la conturile de imobilizări sau la conturile
de cheltuieli ale perioadei;
b) de corecta contabilizare la conturile de cheltuieli pe bază de documente
justificative;
c) că cheltuielile sunt reale şi se justifică cu documente legale.

Raspuns:
a) de corecta contabilizare la conturile de imobilizări sau la conturile
de cheltuieli ale perioadei;

12. În calitate de auditor al întreprinderii Omega SA aţi constatat că la 31

decembrie stocul la produsul X este contabilizat pentru 6.500.000 lei. Care
este valoarea stocului la 31 decembrie cunoscând că întreprinderea foloseşte
metoda FIFO, că stocul la 1 decembrie a fost de 500 unităţi a 10.000 lei
fiecare, că în 10 decembrie s-au cumpărat 500 unităţi a 12.000 lei fiecare şi
că în 20 decembrie au ieşit 400 unităţi?

Rezolvare:

data explicaţii cantitate preţ valoare

01.12. stoc 500 10.000 5.000.000
10.12 intrare 500 12.000 6.000.000
20.12. ieşire (400) 10.000 (4.000.000)
31.12 stoc 100 10.000 1.000.000
31.12 stoc 500 12.000 6.000.000
Total stoc la 31.12 600 7.000.000

7
13. Care este diferenţa dintre auditul intern şi controlul intern într-o bancă:
a) controlul intern se referă la existenţa procedurilor, iar auditul intern se
referă la controlul asupra existenţei, adecvării şi aplicării procedurilor;
b) controlul intern se subordonează conducerii băncii, iar auditul intern,
consiliului de administraţie;
c) controlul intern se realizează de un compartiment al băncii, iar auditul
intern poate fi realizat de un auditor financiar.

Raspuns:
a) controlul intern se referă la existenţa procedurilor, iar auditul intern se referă la
controlul asupra existenţei, adecvării şi aplicării procedurilor;

Auditul intern reprezintă acea componentă a auditului financiar care constă în

examinarea profesională efecutată de un profesionist contabil competent şi independent
în vederea exprimării unei opinii motivate în legatură cu validitatea şi corecta aplicare a
procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entităţii).

Auditul intern reprezintă un compartiment de control din cadrul entităţii care efectuează
verificări pentru aceasta; face parte din controlul intern al entităţii şi are ca obiective de
bază verificarea eficacităţii sistemelor contabile şi de control intern.

Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia şi, în
acest caz, auditorul intern face parte din structurile funcţionale ale entităţii economice
sau sociale; auditul intern se poate realiza şi pe baze contractuale cu o firmă de audit alta
decât cea care efectuează auditul asupra situaţiilor financiare ale acestei entităţi.

Controlul intern. Sistemul de control intern reperezintă un ansamblu de politici şi

proceduri puse în aplicare de conducerea unei entităţi în vederea asigurării, în măsura
posibilului, a unei gestionări riguroase şi eficiente a activităţilor acesteia; implică
respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea şi detectarea fraudelor
şi erorilor, exactitatea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile şi stabilirea la timp a
informaţiilor financiare.

Existenţa unui sistem de control intern rational conceput şi corect aplicat constituie o
serioasă prezumţie asupra fiabilităţii conturilor şi a concordanţei dintre datele
contabilităţii şi realitate.

14. Ţinerea corectă şi la zi a registrelor contabile ale băncii; aceasta

reprezintă pentru auditor:
a) o responsabilitate de bază;
b) o responsabilitate secundară;

8
c) o responsabilitate adiţională.

Raspuns:
c) o responsabilitate aditionala

15. Obiectivul şi principiile generale ale unei misiuni de examen limitat

(revizuire).

Obiectivul unei misiuni de examen limitat este să permită auditorului să concluzioneze

că nici un fapt semnificativ nu a fost descoperit care să-l facă să creadă că situaţiile
financiare nu au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative conform unui
referenţial contabil identificat( asigurare negativă).

Auditorul trebuie să respecte regulile de etică: independenţa, integritatea, obiectivitatea,

competenţa profesională, confidenţialitate, profesionalismul şi respectful faţă de normele
tehnice şi profesionale.

Principii generale ale misiunii de examen limitat (revizuire):

1. Auditorul trebuie sa satisfaca “Codul privind conduita etica si profesionala in

domeniul auditului financiar”

2. Auditorul trebuie sa efectueze o revizuire in conformitate cu acest standard

3. Auditorul trebuie sa planifice si sa efectueze revizuirea cu o atitudine de scepticism

profesional, recunoscand ca pot exista circumstante care sa aiba drept rezultat situatii
financiare in mod semnificativ eronate

4. In scopul exprimarii unei certificari negative in raportul de revizuire, auditorul trebuie

sa obtina probe adecvate suficiente, in primul rand, prin investigatii si proceduri
analitice pentru a putea sa traga concluzii.

16. Renunţarea la convingeri – ameninţare la adresa independenţei.

Renunţarea la convingeri poate să apară atunci când cabinetul/societatea sau un membru

al acestuia, promovează opinia unui client până la punctul în care obiectivitatea sa este
sau poate fi înţeleasă ca fiind compromisă.Este cazul în care cabinetul/societatea sau un
membru al acestuia şi-au subordonat raţionamentul lor profesional aceluia al clientului

9
17. Situaţii care conduc la formularea altei opinii decât opinie fără rezerve.

De fiecare dată când auditorul emite un raport, altul decât un raport fără rezervă, el
trebuie să includă în raportul său o descriere clară a tuturor motivelor care justifică
decizia sa şi, de fiecare dată când poate, să cifreze (să estimeze) incidenţa posibilă
asupra situaţiilor financiare. Aceste informaţii trebuie să fie date, de preferinţă într-un
paragraf distinct care să preceadă pe cel care cuprinde exprimarea opiniei sau
imposibilitatea de a exprima o opinie şi pot, de asemenea, să facă trimitere la o notă
anexă mai aprofundată.

18. Ce este şi cum se determină pragul de semnificaţie?

În general, prin prag de semnificaţie se înţelege nivelul, mărimea unei sume peste care
auditorul consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea
şi sinceritatea situaţiilor financiare, cât şi imaginea fidelă a rezultatului, a situaţiei
financiare şi a patrimoniului intreprinderii.

Altfel spus, pragul de semnificaţie reprezintă ceea ce în contabilitatea anglo-saxonă

poartă denumirea de materialitate, adică nivelul de eroare sub care înţelegerea şi
interpretarea situaţiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ. De exemplu, diferenţa
dintre un profit net de 499mii lei şi unul de 500 mii lei nu pare să influenţeze evaluarea
unei societăţi comerciale, în timp ce două cifre alternative de 250 mii lei şi 500 mii lei
par să fie substanţial diferite şi probabil vor duce la o evaluare destul de diferită a
societăţii.

La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificaţie este necesar pentru a
determina domeniile şi sistemele semnificative.

În cursul misiunii, pragurile de semnificaţie determinate pentru controlul fiecărei secţiuni

din situaţiile financiare permite orientarea programelor de muncă spre riscurile existente,
prin stabilirea mai corectă a eşantioanelor de control; aceasta evită angajarea în lucrări
care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra situaţiilor financiare. Aceste praguri
sunt, în general, inferioare pragului global pentru a ţine cont de cumulul posibil al
erorilor constatate.

La sfârşitul misiunii, pragul global permite auditorului să aprecieze dacă erorile

constatate trebuie să fie corijate sau să facă obiectul unei menţiuni în raport, dacă
intreprinderea refuză să le corijeze.

10
Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificaţie permite:

-   orientarea mai bună şi planificarea misiunii;

-   evitarea lucrărilor inutile;

-   justificarea deciziilor referitoare la opinia emisă.

Pentru determinarea pragului de semnificaţie pot fi utilizate diferite elemente de

referinţă: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc.

Definirea pragului de semnificaţie permite auditorului încă de la începutul activităţii

(misiunii) sale să aprecieze mai bine sistemele şi conturile susceptibile să conţină erori
sau inexactităţi semnificative, iar la sfârşitul misiunii să aprecieze dacă anomaliile pe
care le-a descoperit trebuie să fie corectate în cadrul exerciţiului, în scopul de a putea
emite o opinie fără rezerve.

Unele circumstanţe particulare trebuie avute în vedere la determinarea pragului de

semnificaţie:

-   existenţa unor prevederi legale, statutare sau contractuale;

-   evoluţia importantă de la un an la altul a unor posturi;

-   capitaluri proprii sau rezultate anormale.

informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea
influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare.

R: Pragul de semnificatie: “ depinde de marimea elementului sau a erorii, judecate in

imprejurarile specifice ale omisiunii sau declararii eronate. Pragul de semnificatie ofera
mai degraba o limita, decat sa reprezinte o carecteristica calitativa primara pe care
informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila”.

Auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificatie astfel incat sa poata

detecta din punct de vedere cantitativ informatiile eronate semnificative.

Pragul de semnificatie trebuie luat in considerare de auditor atunci cand:

-     se determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit, si

-     se evalueaza efectele informatiilor eronate.

19. Daţi definiţia auditului statutar şi elementele principale ale acesteia.

11
Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent
şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei
opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare
precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta.

Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care
examinează şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit,
inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii
legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca
urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).

Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:

-   profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană
juridică;

-   obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare

ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale
situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;

-   scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară
şi completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor
obţinute de entitatea auditată;

-   criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl

constituie standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile.

Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările

utilizatorilor, în măsura în care acestea sunt rezonabile, precum şi de capacitatea
auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări.

Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale,

prin oferirea unei resigurări referitoare la:

-   acurateţea declaraţiilor financiare;

-   continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei;

-   existenţa unor fraude;

-   respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;

-    comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme

sociale.

12
20. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?

Obiectivele auditului intern sunt:

1.protejarea activelor intreprinderii;

2.asigurarea fidelităţii şi exactităţii informaţiei contabile;

3.asigurarea respectării dispoziţiilor intreprinderii;

4.promovarea eficacităţii exploatării.

a) verificarea conformităţii activităţilor din entitatea auditată cu politicile, programele şi

managementul acestuia, în conformitate cu prevederile legale;

b) evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare

dispuse şi efectuate de către conducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei activităţii
entităţii;

c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare

destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din entitate:

d) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea

metodelor de prevenire a fraudelor şi pierderilor de orice fel.

EXPERTIZA CONTABILA

21. În ce constă secretul profesional şi confidenţialitatea expertului contabil?

Secretul profesional si confidentialitatea expertului contabil consta in respectarea

secretului si caracterului confidential al informatiilor la care a avut acces si de care a luat
cunostinta cu ocazia efectuarii expertizelor contabile, trebuind sa se abtina de la
divulgarea lor catre terti, cu exceptia cazurilor in care a fost autorizat expres in acest scop
sau daca are obligatia legala sau profesionala sa faca o astfel de divulgare.

22. Ce reprezintă noţiunea de interes public?

Notiunea de interes public va fi înteleasa pornind de la urmatoarele premise :

- Orice chestiune care afecteaza viata
comunitatii este de interes public. Acesta nu se rezuma numai la aspectele politice, ci
include orice alta împrejurare care prezinta interes pentru comunitate.

13
- Interesul public nu priveste doar ceea ce autoritatile considera ca este de interes public.
- Modul în care functioneaza si actioneaza guvernul, autoritatile ori institutiile publice,
precum si orice alta entitate care utilizeaza bani publici sau care afecteaza interesul
comunitatii este de interes public major.
- Toate actiunile, omisiunile, gesturile si cuvintele demnitarilor, politicienilor si ale
tuturor functionarilor publici legate de exercitarea functiei lor sunt de interes public
major. Viata privata a acestora este de interes public atunci când are relevanta pentru
exercitarea functiei.
- Având în vedere contributia autoritatilor la gestionarea puterii si a serviciilor publice,
critica adusa acestora se bucura de un interes public major.
- Atunci când nu exista un interes public evident, libertatea de exprimare nu poate fi
limitata decât de interesul protejarii unui alt drept fundamental.
- Orice informatii privind încalcarea drepturilor omului – asa cum sunt acestea definite în
documentele internationale ratificate de România – sunt de interes public major.

23. Enumeraţi faptele ce constituie abateri disciplinare ale membrilor

Corpului?

Sunt abateri disciplinare urmatorele fapte:

Comportamentul necuvincios fata de membriiØ Corpului ,reprezentantii Min. Fin. sau
fata de alti participanti la reunile de lucru ale organelor de conducere si control ale
Corpului
AbsentaØ nemotivata de la intrunirea adunarii generale a filialei sau de la Conferinta
Nationala
Nerespectarea dispozitiilor Codului privind conduita eticaØ profesionala a expertilor
contabili si contabili autorizatidin Romania referitoare la publicitate
Absenta nejustificata de la cursurile deØ pregatire si perfectionare profesionala
Prestarea de servicii deØ contabilitate fara contract scris incheiat cu clientul sau pe baza
unui contract in care nu a fost inscrisa calitatea profesionala a celui care il incheie:expert
contabil sau contabil autorizat
Nerespectarea obligatiei de pastrare aØ secretului professional
Nedeclararea sau declararea partiala a veniturilorØ in scopul sustragerii de la plata
cotizatiei
Fapta membrului Corpului de aØ nu depune in termenul stabilit la filiala care apartine
fisa pt personae fizice sau juridice
Refuzul de a pune la dispozitia organelor de control aleØ Corpului documentele privind
activitatea profesionala
DeclaratiiØ necomforme realitatii , in relatiile cu Corpul si cu tertii

DOCTRINA SI DEONTOLOGIE

14
24. Reglementarea profesiei contabile la nivel european.

Federatia des Experts Comptables Européens (FEE) este reprezentativ pentru organizarea
profesiei contabile din Europa. Membrii FEE sunt reprezentati de 44 institutii ale
contabililor profesionişti din 32 de ţări. Membrii FEE sunt prezente în toate cele 25 de
state membre ale Uniunii Europene şi trei din ţările membre ale EFTA. Membrii FEE
organisme reprezintă mai mult de 500,000 de contabili din Europa. Aproximativ 45% din
acesti contabili sunbt practicanti la stat, oferind o gamă largă de servicii pentru clienţi.
Celelalte 55% lucrează în diferite domentii, în industrie, comerţ, guvern şi educaţie.
FEE si-a început activitatea la 1 ianuarie 1987. Acesta a preluat responsabilitatea pentru
activităţile efectuate anterior separat de către Uniunea Européenne des Experts
Comptables, Economiques et Financiers (UEC) şi Groupe d'Etudes des Experts
Comptables de la Europa Centrală şi de Est (Grupa d'Etudes). Ambele organizaţii au
servit profesiei contabile europene din anul 1951 şi, respectiv, 1961.
Organismul de conducere al FEE este Adunarea Generală, care îşi are şedinţă ordinară o
dată la doi ani. Management al Federaţiei este în responsabilitatea Consiliului.
Responsabilitatea pentru punerea în aplicare a deciziilor Consiliului revine executivului,
care cuprinde Preşedintele, Vice-preşedinte şi vicepreşedinţi.
FEE este o "Asociaţia Internaţională" create în temeiul legislaţiei belgiene şi recunoscute
de către un decretul regal din 30 decembrie 1986. Ca atare, este o organizatie "non-
profit".
Obiective
FEE este o asociaţie non-profit. Obiectivele sale sunt:
- să promoveze interesele Europene in profesia contabila, în sensul cel mai larg
recunoscând în interes public în activitatea de profesie;
-să lucreze pentru consolidarea, armonizarea şi de liberalizare a practicii şi a
Regulamentului de contabilitate, de audit şi de raportare financiară în Europa, atât în
sectorul public şi privat, ţinând cont de evoluţiile de pe plan mondial la un nivel şi, dacă
este cazul, promovarea şi apărarea intereselor Europene;
- de a promova cooperarea între organismele profesionale contabile în Europa în ceea ce
priveşte problemele de interes comun, atât în sectorul public şi privat;
-pentru a identifica evoluţii care pot avea un impact cu privire la practicile de
contabilitate, de audit şi de raportare financiară într-un stadiu incipient, a consilia
membru organisme de aceste evoluţii şi, în colaborare cu organismele de stat, să încerce
să influenţeze rezultatul;
- de a fi unicul reprezentant consultativ şi organizare a profesiei contabile Europene în
raport cu instituţiile UE;
pentru a reprezenta Europene profesiei contabile la nivel internaţional.

Guvernarea FEE

Adunarea Generală
Adunarea Generala va primi un raport al Consiliului prezentată de către preşedinte şi de
raportul de Administrator. Se aprobă nivelul de cheltuieli; alege un preşedinte; numeste

15
auditorii şi adoptă decizii pe orice domeniu sau alte probleme care-i sunt desemnate de
Consiliu..

CONSILIUL
Federatia este administrata de un Consiliu, care constă dintr-un reprezentant desemnat de
către fiecare ţară, dintre care cel puţin una este un organism profesional membru al
Federaţiei. Consiliul singur este autorizat să formuleze politicile Federaţiei. Acesta poate
delega la punerea în aplicare şi aplicarea practică a acestor politici la Executiv.

EXECUTIV
Executiv este responsabil pentru punerea în aplicare a deciziilor adoptate de Consiliu,
precum activitatea de management a FEE.
Grupuri de lucru
Deciziile Consiliului sunt, de obicei, pregătite de către grupurile de lucru, create pentru a
elabora deciziile Consiliului privind anumite obiective.

25. Organele de conducere şi de execuţie ale unui organism profesional.

Organizarea C.E.C.C.A.R.
Sediul central al Corpului este în municipiul Bucureşti. Corpul Exeperţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România are filiale fără personalitate juridică în fiecare reşedinţă de
judeţ şi în Municipiul Bucureşti. CECCAR este astfel organizat încât să-şi poată îndeplini
atribuţiile de organism de autoreglementare.

LA NIVEL CENTRAL
Organe de decizie (legislativ) Organe de execuţie
Conferinţa Naţională Secretariatul General
Consiliul Superior
Biroul permanent Sectoare
Preşedintele Corpului
Secţiuni, comisii şi departamente

LA NIVEL DE FILIALĂ
Adunarea Generală Secretariatul filialei
Consiliul filialei
Biroul Permanent Sectoare
Preşedintele filialei
Secţiuni

26. Codul etic IFAC; rol, structură.

Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România stabileşte norme de conduita
pentru profesioniştii contabili şi formulează principiile fundamentale care trebuie
respectate de către profesioniştii contabili în vederea realizării obiectivelor comune.

16
Profesioniştii contabili din România acţionează în diferite entităţi şi ramuri ale economiei
naţionale ca liber-profesionişti sau ca angajaţi; scopul de baza al Codului, trebuie insa
întotdeauna respectat.

Structura si partile componente ale codului etic national al profesionistilor contabili.

Structura si partile componente ale Codului etic national al profesionistilor contabili:

• PARTEA A - APLICABILĂ TUTUROR PROFESIONIŞTILOR CONTABILI – in

afara de cazul cand s-a specificat ceva contrar
Secţiunea 1. Integritate şi obiectivitate
Secţiunea 2. Rezolvarea conflictelor de etică; asocierea
Secţiunea 3. Competenţa profesională
Secţiunea 4. Confidenţialitatea
Secţiunea 5. Activitatea de consultanţă fiscală
Secţiunea 6. Exercitarea profesiei peste hotare
Secţiunea 7. Publicitatea
• PARTEA B - APLICABILĂ LIBER PROFESIONIŞTILOR CONTABILI
Secţiunea 8. Independenţa
Secţiunea 9. Competenţa profesională şi responsabilităţile privind folosirea experţilor şi
specialiştilor
Secţiunea 10. Onorarii şi Comisioane
Secţiunea 11. Activităţi incompatibile cu exercitarea profesiei de liber profesionist
contabil
Secţiunea 12. Relaţiile profesioniştilor contabili cu clienţii
Secţiunea 13. Relaţiile cu colegii liber-profesionişti contabili
Secţiunea 14. Publicitatea şi cererea de ofertă de servicii
• PARTEA C - APLICABILĂ PROFESIONIŞTILOR CONTABILI ANGAJAŢI
Secţiunea 15. Conflictul de loialitate
Secţiunea 16. Sprijinirea colegilor angajaţi
Secţiunea 17. Competenţa profesională
Secţiunea 18. Prezentarea informaţiilor

Cele 3 părţi care compun Codul se aplică după cum urmează:

-   partea A – tuturor profesioniştilor contabili;

-   partea B – numai profesioniştilor contabili liber- profesionişti;

-   partea C – numai profesioniştilor contabili angajaţi

27. Explicaţi conceptul şi tipurile de independenţă.

Independenta reprezinta un ansamblu de mijloace prin care expertul contabil

demonstreaza publicului ca isi poate exercita misiunea (serviciul profesional) intr-o

17
maniera obiectiva si corecta.

Independenta absoluta si independenta relativa a expertului contabil.

Componentele independentei:
1. Independenta de spirit (in gândire):
— Stare de gândire care permite oferirea unei opinii, a unui serviciu profesional farä sä
fie afectatã judecata profesionala;
— Ea presupune integritate si obiectivitate.
2. Independenta in aparentä:
— reprezinta capacitatea de a demonstra cä riscurile la adresa independentei de spirit au
fost limitate sau eliminate, astfel incat o terta persoana sa nu puna la indoiala
obiectivitatea profesionistului contabil;
— este componenta fundamentala a independentei.
Un functionar public nu poate fi niciodata independent. Activitatea de expert contabil
este incompatibilä cu orice alta activitate curentä.
Cerintele de independenta se aplica tuturor profesionisti1or contabili cu practica liberalä,
cu deosebire auditorilor statutari si tuturor persoanelor care sunt in masurä de a influenta
lucrãrile profesionistului contabil.

Cand isi exercita profesiunea cu titlu liber, profesionistul contabil trebuie sa fie si sa se
manifeste liber fata de orice interes care ar putea fi avut in vedere, oricare ar fi realitatea,
ca fiind incompatibil cu integritatea si obiectivitatea sa, cum ar fi:
• implicarea financiara, directa sau indirecta, in activitatile unui client, ca de exemplu:
acceptarea unor forme de salarizare, detinerea de participatii la capital, darea sau luarea
cu imprumut de bunuri, servicii sau bani, acordarea sau primirea de gajuri sau cautiuni de
la sau pentru clientii sai;
• implicarea profesionistului contabil in activitatile unui client, in calitate de membru al
executivului acestuia sau ca angajat sub controlul directiunii acestuia;
• acte de comert sau slujbe asigurate in acelasi timp cu exercitarea unei profesii liberale,
care pot sfarsi printr-un conflict de interese, sau care sunt prin natura lor incompatibile
sau in contradictie cu exercitarea liberala a profesiei contabile, sau care sunt
incompatibile cu necesitatea de a pastra pozitia de independenta, integritate si
obiectivitate a profesionistului contabil;
• incidenta relatiilor familiale si personale asupra independentei;
• conditiile in care onorariile primite de la un client constituie un procentaj inacceptabil
de ridicat pentru cifra de afaceri totala a societatii de expertiza sau a unui practician
individual; aceasta presupune sa nu se ocupe majoritatea activitatii profesionistilor
contabili cu executarea de lucrari pentru o singura unitate patrimoniala, respectiv
societate comerciala;
• acceptarea executarii de lucrari in baza unor onorarii eventuale, neprecizate anticipat in
suma absoluta, prin contract sau conventie.
Lista incompatibilitatilor cu conditia de independenta a profesiunii contabile nu este
limitativa si orice membru al Corpului nu trebuie sa se gaseasca intr-o situatie de natura
a-i stirbi independenta, chiar daca nu se afla sub incidenta cazurilor de incompatibilitate
aratate mai sus.

18
EVALUAREA INTREPRINDERILOR

28. Definiti valoarea justã.

In contabilitate, suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie intre doua parti
aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii, cu pretul determinat obliectiv.

V.1 este definita ca valoarea la care poate fi tranzactionat un activ, de bunavoie, intre parti
aflate in cunostinta de cauza, in cazul unei tranzactii in care pretul este determinat in mod
obiectiv (in conditii normale de concurenta).

29. Care sunt metodele de calcul al activului net corectat al unei

întreprinderi?

Metodele de calcul al ANC sunt:

- metoda substractiva
- met. aditiva
- metoda valorii substanţiale

Met. substractiva consta in deducerea din totalul activului reevaluat corectat (val.
matematica) a tuturor datoriilor actualizate.
Met aditiva consta in corectarea capitalurilor proprii din bilanţul contabil cu influentele
din reevaluarea elementelor patrimoniale.
Metoda valorii substanţiale
Alte metode patrimoniale (Metoda capitalului permanent necesar exploatarii )

30. În ce constã ajustarea profitului din bilant în functie de politica de

amortizare a întreprinderii:
a) înlãturarea excesului sau insuficientei de amortizare;
b) calculul amortizãrii în functie de metoda liniarã, indifferent de metoda
folositã de întreprindere;
c) evitarea metodei de amortizare acceleratã.

Raspuns:

19
a) înlãturarea excesului sau insuficientei de amortizare;

Aceasta categorie de corecţie este legata de amortismente – se înlătura orice exces de

amortizare si se adăuga orice insuficienta de amortizare, referinţa constituind-o fie legea
fiscala fie standardele profesionale emise de experţii tehnici;

31. Activul net corectat prin metoda aditivã se determinã dupã formula:
a) capitaluri permanente +/– diferentele din reevaluare;
b) capitaluri proprii +/– diferentele din reevaluare;
c) activul reevaluat corijat +/– total datorii.

Raspuns:
b) capitaluri proprii +/– diferentele din reevaluare;

Activul net corijat se calculează prin doua metode:

1. metoda aditiva
ANC= CAP PROPRII -/+ DIF DE REEVALUARE
2. metoda substractiva
ANC = ACTIVE REEVALUTE – DATORII

32. Care este valoarea activului net corijat al unei întreprinderi care, dupã
reevaluarea bunurilor, prezintã urmãtoarea situatie patrimonialã: capital
social 3.000.000; imobilizãri 8.000.000; stocuri 20.000.000; creante
15.000.000; rezerve 500.000; profit 1.000.000; diferente din reevaluare
14.000.000; disponibilitãti 500.000; obligatii nefinanciare 25.000.000;
instalatii luate cu chirie 10.000.000:
a) 43.500.000;
b) 18.500.000;
c) 28.500.000.

Raspuns:
b) 18.500.000

ANALIZA DIAGNOSTIC A INTREPRINDERII

33.Să se calculeze şi să se interpreteze soldurile intermediare de gestiune 
pentru întreprinderea ale cărei informații financiare sunt prezentate mai jos: 

20
 Indicator  u.m. 
Venituri din vânzarea mărfurilor  4000 
Producţia vândută   24000 
Producția stocată  500 
Subvenţii de exploatare  2300 
Cheltuieli cu materii prime  10000 
Costul mărfurilor vândute  4200 
Cheltuieli salariale  5000 
Cheltuieli cu amortizarea  1000 
Cheltuieli cu chirii  200 
Impozite şi taxe   300 
Venituri din dobânzi  100 
Cheltuieli cu dobânzi  500 
Impozit pe profit  1400 

Rezolvare:

Venituri din exploatare – cheltuieli de exploatare = Rezultatul exploatarii

Venituri din exploatare = Vanzari de marfuri 4000+Productia vanduta 24000+Productia

stocata (variatia stocurilor) 500+ Subventii din exploatare 2300 = 30800
Chletuielile din exploatare = Costul marfurilor vandute 4200 + Chletuieli cu materii
prime 10000+ Cheltuieli cu chirii 200+ impozite si taxe 300 + Cheltuieli salariale 5000+
Cheltuieli cu amortizari calculate 1000 = 20700
Rezultatul exploatarii = 30800 – 20700 = 10100

Venituri financiare – Cheltuieli financiare = Rezultatul financiar

Venituri financiare = venituri din dobanzi = 100
Cheltuieli financiare = chletuieli cu dobanzi = 500
Rezultatul financiar = 100-500 = - 400

Venituri exceptionale – Cheltuieli exceptionale = Rezultatul exceptional

Venitrui exceptionale = 0
Cheltuieli exceptionale = 0
Rezultat exceptional = 0

Rezultatul exploatarii +/- Rezultatul financiar +/- Rezultatul exceptional – Impozitul pe

profit = Rezultatul net al exercitiului
10100+(-400)+0-1400 = 8300
Rezultatul net al exercitiului = 8300

21
Structura contului de profit si pierdere pe cele 3 domenii de activitate ofera posibilitatea
determinarii unor marje de acumulari banesti potentiale, destinate sa indeplineasca o
anumita functie de remunerare a factorilor de productie si finantare a activitatii viitoare ,
denumite solduri intermediare de gestiune. Aceste solcuri reprezinta paliere successive
informare rexzultatului final al exercitiului

Marja comerciala = Vanzari de marfuri – Costul marfurilor vandute

4000 – 4200 = -200
Marja comerciala = -200

Productia exercitiului = Productia vanduta (cifra de afaceri) +/- Productia stocata (variatia
stocurilor ) +/- Productia imobilizata 24000+ 500 = 24500
Productia exercitiului = 24500

Valoarea adaugata = Marja comerciala + Productia exercitiului - Consumurile provenite

de la terti (chletuieli cu materii prime ) + ( Lucrari si servicii executate de terti)
-200 + 24500 – 10000 – 200 = 14100
Valoarea adaugata= 14100

Excedentul brut de exploatare (insuficienta) = Valaoarea adaugata +/-Subventii de

exploatare – Impozite , taxe si varsaminte asimilate – Cheltuieli cu personalul
14100+ 2300- 300 – 5000 = 11100
Excedentul brut de exploatare = 11100

Rezultatul exploatarii (profit sau pierdere) = Excedentul brut de exploatare + Reluari

asupra provizioanelor privind exploatarea + Alte venituri (din exploatare) – amortizari si
provizioane calculate (de exploatare) – Alte cheltuieli (de exploatare)
11100+0-1000-0 = 10100
Rezultatul exploatarii = 10100

Rezultatul financiar = Venitrui din dobanzi – Cheltuieli cu dobanzi

100-500 = -400

Rezultatul current ( inainte de impozit) = Rezultatul exploatarii +/- Rezultatul financiar

10100 – (-400) = 9700

Rezultatul financiar = Venituri financiare - Chletuieli financiare

100-500 = -400

Rezultatul net al exercitiului = Rezultatul exceptional – impozit pe profit

9700 – 1400 = 8300

34. Din contul de profit şi pierderi al societății din exercițiul precedent se 
cunosc următoarele informaţii: 

22
Să s Indicator  u.m.  e calculeze şi să se interpr
etez Cheltuieli de exploatare platibile  1500  e ratele de solvabilitate  p
entr Amortizare  100  u
Cheltuieli cu dobânzi  200 
întreprindere.
Impozit pe profit   60 
Rezolvare:
Ratele de solvabilitate reflecta abilitatea companiilor de a-si onora, la scadenta,
obligatiile pe termen lung. In cazul in care compania nu reuseste sa ramburseze
angajamentele asumate, devine insolvabila si intra in faza de lichidare juridica sau
restructurare.
Daca agentii economici vor realiza un profit mare in viitor, inseamna ca, teoretic, vor
avea capacitatea de plata a datoriilor.

Gradul in care intreprinderea poate face fata datoriilor pe termen scurt este dat de
un sistem de rate de lichiditate care cuprinde

a). Rata lichiditatii generale (globale)

Rlg = active cu lichiditate sub un an /Pasive cu exigibilitate sub 1 an

Rlg = active circulante / Datorii exigibile pe termen scurt

Valoarea supraunitara a ratei dovedeste ca, cel putin pe termen scurt , intreprinderea are
capacitatea de a-si achita datoriile exigibile.

Active circulante = Venituri din vanzari 4000 + productia vanduta 24000 + productia
stocata 500 = 28500
Datorii exigibile = cheltuieli cu materiile prime 10000+costul marfurilor vandute 4200+
cheltuieli cu slariile 5000+ cheltuieli cu chiriile = 200 + cheltuieli deexploatare platibile
1500+impozite si taxe 300+ cheltuieli de amortizare 100 + impozit pe profit 60 = 21360 .
Solvabilitatea generala= 28500/21360 = 1.33 ( normal > 2)
Situatia este buna , valoarea indicatorului fiind > 2

b). Rata lichiditatii reduse

Rlr = active lichidabile sub un an - stocuri / pasive exigibile sub un an
Rlr = Creante + Disponibilitati / Datorii exigibile pe termen scurt

Rlr = Creante + Disponibilitati 30800

23
 Datorii exigibile pe termen scurt 21360

= 1.44

Valoarea supraunitara a ratei evidentiaeza faptul ca stocurile nu sunt finantate prin

datorii pe termen scurt .

c). Rata lichiditatii immediate

Rli = Disponibilitati sau lichiditti / Datorii imediat exigibile

RSTL = Activ total / Datorii totale = Capiatluri proprii +Datorii totale / Datorii totale
Capitaluri proprii 30900+ Datorii totale 21560
Datorii totale 21560
= 2.43
6
Valoarea mai mare de 0.3̀ este apreciata drept corespunzatoare.

Solvabilitatea patrimoniala ( independentei financiare ) = capital propriu / capital

permanente
Impozit pe profit = 60 => profit inaintea impozitarii = 60 / 0,16 = 375
(cota de impozit pe profit = 16%)
Rata rentabilitatii economice ( rentabilitatea investotiei) = profit / active totale * 100 =
= 375 / 28500 *100 = 1,31%
Rata rentabilitatii financiare = profit net / capital propriu * 100 = (375 -60 ) / 9340* 100
=3%
Rata dobanzilor = dobanzi / datorii pe termen lung = 200 / 1000 = 0,02
Rata de rentabilitate a cheltuielilor de exploatare = profit / cheltuieli de exploatare * 100
= 375 / 1500 * 100 = 25%

FISCALITATE

35. O societate comercială plătitoare de TVA înregistrează într-un an

venituri în suma de 560.000 lei din care 1000 lei venituri din anularea
provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere. Cheltuielile înregistrate
sunt :
- cheltuieli cu serviciile prestate de terţi 10000 lei (există contracte încheiate,
se justifică necesitatea lor şi sunt documente care să ateste prestarea lor
efectivă);
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile 250.000 lei;
- cheltuieli cu stocurile de materiale constatate lipsă din gestiune,
neimputabile 500 lei;

24
- cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor : 180 lei pentru
6 zile, ştiind că limita maximă stabilită pentru acest gen de cheltuieli pentru
instituţiile publice este de 13 lei/zi;
- cheltuieli cu plata personalului 63.500 lei, din care 50.000 lei este fondul
de salarii şi diferenţa contribuţii aferente fondului de salarii;
- cheltuieli sociale reprezentând contravaloarea biletelor de tratament
acordate gratuit salariaţilor 3000 lei;
- cheltuieli de protocol 2400 lei;
- cheltuieli cu publicitatea 1200 lei;
- cheltuieli cu impozitul pe profit plătit în cursul anului 4.000 lei.
Să se calculeze impozitul pe profit datorat pentru întregul an.

Rezolvare:

Veniturile din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sunt
neimpozabile.

Suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordata salariaţilor pentru deplasări în

Romậnia şi în străinătate, sunt deductibile, in limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit
pentru instituţiile publice.
2,5x13=32,5 lei
32,5x6 zile=195 lei
Astfel 180 lei sunt deductibile integral.

Cheltuielile sociale sunt deductibile, in limita unei cote de pậnă la 2%, aplicată asupra
valorii cheltuielilor cu salariile personalului.
50.000x2%=1.000-deductibil
3.000-1.000=2.000-nedeductibil

Cheltuieli de protocol
Bază calcul cheltuieli de protocol deductibile=Total venituri- Total cheltuieli+Chelt de
protocol+Chelt cu imp pe profit
=560.000-334.780+2.400+4.000=231.620 lei
Cheltuieli de protocol deductibile= 231.620x2%=4632,4 lei
Cheltuielile de protocol sunt deductibile integral.
Cheltuieli cu stocurile de materiale constatate lipsă din gestiune, neimputabile in valoare
de 500 lei sunt nedeductibile, la fel şi TVA-ul aferent.
TVA= 500X19%=95 lei
Baza calcul imp pe profit= Venituri-Cheltuieli-Venituri neimpozabile+Chelt
nedeductibile
Venituri neimpozabile=1000 lei
Chelt nedeductibile=500+95+2.000+4.000=6.595 lei
Baza de calcul imp pe profit=560.000-334.780-1.000+6.595=230.815 lei

25
Imp pe profit=230.815x16%=36.930,40 lei
Imp de plata= 36.930,40-4000=32.930,4 lei
691=441 32.930,40 lei

36. O salariată a unei societăţi comerciale obţine la locul de muncă de bază,

pe baza unui contract de muncă cu timp normal, următoarele venituri, în
luna martie 2009:
salariu de bază = 3.100 lei;
spor de vechime = 20%;
20 tichete de masă în valoare de 8,41 lei/tichet.
Salariata are în întreţinere un 2 copii minori. Să se determine impozitul pe
salarii si contributiile aferente salariilor.

Rãspuns:

a). Determinarea venitului brut din salarii

Salariul de bază face parte integral din venitul brut = 3100 lei
Sporul de vechime: 3100 * 20% = 620 lei face parte integral din venitul brut.

Zile lucratoare in luna martie 2009 = 22 zile.

Valoare tichetelor: 20* 8.41 lei = 168.20 lei
Valoarea tichetelor de masă este neimpozabilă în limita a unui tichet pe fiecare zi
lucrătoare, efectuata. Valoare total deductibila, nu se include in venitul brut.

Venitul brut din salarii = 3100 + 620 = 3720 lei

b). Determinarea contribuţiilor obligatorii ale angajatei:

Contribuţia de asigurări sociale = 3720 x 10,5% = 390 lei

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate = 3720 x 5,5% = 204 lei
Contribuţia de asigurări pentru şomaj = 3720 x 0.5%= 18 lei

Total contributii salariat = 612 lei

c). Determinarea venitului net din salarii:

Venit net = Venit brut – Contribuţii obligatorii = 3720- 390 – 204 – 18 = 3108 lei

d). Determinarea deducerii personale:

Deducerea personală se stabileşte în funcţie de numărul de persoane considerate în
întreţinere:
Copilul minor este întotdeauna considerat în întreţinere;
Deducerea personala = 0 lei

26
Conform OMFP 1016/18 07 2005

e). Determinarea venitului impozabil:

Venitul impozabil = Venit net – Deducere personala = (3108 -0) = 3108 lei

f). Determinarea impozitului pe venitul din salarii:

Impozit = 3108 * 16% = 497 lei

g).Determinarea drepturilor salariale primite de angajată în luna martie 2009:

În luna martie salariata primeşte:
- un salariu net în numerar în valoare de 3720-390-204-18-497 = 2611 lei;
- 20 de tichete de masă în valoare totală de:
20 * 8.41 lei = 168.20 lei

h).Contributii societate:
Accidente de munca = 3720 *0.178% = 6 lei (in functie de clasificarea codului CAEN)
CAS = 3720* 20.8% = 773 lei
CCI = 3720 *0,85% = 31 lei
Somaj = 3720* 0.5% = 18 lei
Sanatate = 3720 * 5.2% = 193 lei
Comision ITM = 3720* 0.75% = 27 lei
Fd garantare 3720* 0.25% = 9 lei

Total contributii societate = 1057 lei

37. O persoană fizică deţine în proprietate un teren, impozitul pe teren în

cazul ei fiind stabilit la 132 lei. Persoana fizică plăteşte impozitul în
totalitate pe data de 25 martie. Consiliul local a aprobat o bonificaţie de 7%
în cazul persoanelor care plătesc integral impozitul pe teren până pe data de
31 martie. Să se determine impozitul pe teren datorat.

Raspuns:

132 lei * 7% = 9.24 lei

132 lei – 9.24 lei = 122.76 lei

27
ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN SI CONTROLULUI
INTERN

38. Definiti si comentati activitatea de audit intern versus control intern.

Control intern reprezinta un ansamblu de politici si proceduri stabilite de conducerea

unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, atingerii obiectivelor
manageriale, prin gestionarea riguroasa si eficienta a activitatilor acesteia. Controlul
intern implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si
detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea inregistrarilor contabile si
stabilirea la timp a informatiilor financiare. Controlul intern are calitatea de mijloc de
aparare a conducerii fata de diferite categorii de riscuri. Controlul intern se exercita de
catre intregul personal de conducere si de executie, sub forma autocontrolului, controlului
reciproc, controlului administrativ ierarhic, fiecare urmarind obiective specifice
delimitate prin organigrama, fisa postului, proceduri. Controlul intern se exercita
preventiv, concomitent si ulterior. Este mai mulkt un atribut sau o stare decat o functie
sau o structura organizatorica. Controlul intern are doua componente esentiale: sistemul
de organizare a controlului intern si procedurile de control.

Auditul intern este o activitate organizata independent in structura unei entitati si in

directa subordonare a conducatorului acesteia care consta in efectuarea de verificari,
analize si evaluari ale sistemului de control intern, in scopul de a stabili in ce masura
acesta asigura regularitatea si sinceritatea informatiilor, eficacitatea tranzactiilor si
operatiunilor, respectarea normelor legale si a deciziilor conducerii. Auditul intern la o
entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia si ain acest caz
auditorul intern face parte din structurilole functionale ale entitatii economice sau se
poate realiza pe baze contractuale cu o firma de audit alta decat cea care efectueaza
auditul asupra situatiilor financiare ale respectivei entitati. Auditul intern urmareste o
tranzactie pe tot lantul sau de desfasurare, de la initierea, autorizarea, efectuarea si
controlul acesteia si pana la inregistrarea ei in contabilitate , respectiv pana la reflectarea
ei in situatiile financiare. De regula, auditul intern efectueaza verificari ulterioare.( privit
la nivelul uneidecizii,tranzactii..). La nivelul activitatii globale a sistemului auditat, din
perspectiva unui exercitiu, auditul intern exercita si un control concomitent.

39. Organizarea si elaborarea procedurilor pentru controlul financiar

preventive

Raspuns:
Acesta aste un atribut al functiei financiar-contabile din cadrul unitatiilor patrimoniale si
un instrument de baza al gestiunii previzionale a patrimoniului.Controlul este un proces

28
de măsurare a performanţei, de iniţiere şi întreprindere a unor acţiuni care să asigure
rezultatele dorite. Privit prin prisme diferite controlul este considerat: – funcţie a
managementului – prin el fiecare manager vrea să se asigure că activitatea decurge
conform programului prestabilit, că resursele sunt utilizate conform destinaţiei stabilite şi
că în final performanţa reală va atinge sau va depăşi obiectivele fixate iniţial . – atribut al
conducerii – mijloc de perfecţionare a activităţii entităţilor publice şi private, exercitat
sub forme diferite de structuri organizate piramidal, cu responsabilităţi şi obiective clar
precizate de lege; – metodă de verificare a modului de gestionare a resurselor. Controlul
se armonizează şi se întrepătrunde cu restul procesului de management. Între funcţiile de
planificare ale managementului şi control există o legătură indisolubilă, acestea
influenţându-se una pe alta, fapt ce face să fie denumite „fraţii siamezi ai
managementului“. Formă a controlului intern, controlul financiar preventiv „se exercită
asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile şi/sau patrimoniul privat sau public“
Controlul financiar preventiv are drept scop identificarea proiectelor de operaţiuni care
nu respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi/sau încadrarea în limitele creditelor
bugetare sau creditelor de angajament, după caz, şi prin a căror efectuare s-ar prejudicia
patrimoniul public şi/sau fondurile publice . Din simpla observare a scopului activităţii de
control financiar preventiv se desprind câteva caracteristici ale acestuia:
– este un control cu un pronunţat caracter patrimonial, fiind îndreptat spre verificarea
operaţiunilor generatoare de drepturi şi obligaţii patrimoniale;
– este un control anticipat – se desfăşoară asupra proiectelor de operaţiuni, înainte de a fi
aprobate şi efectuate;
– este un control de permanenţă – se exercită în fiecare zi, în funcţie de operaţiuni;
– este un control documentar – întrucât proiectele de operaţiuni, supuse acestei forme de
control, se verifică pe baza documentelor primare în care au fost consemnate.
Dacă se are în vedere structura care execută controlul financiar preventiv, acesta poate fi
considerat:
– o formă a controlului intern – organizat şi exercitat în cadrul compartimentelor de
specialitate financiar-contabilă a entităţilor de care aparţin acestea;
– o formă a controlului extern – exercitat de Ministerul Finanţelor Publice prin controlori
delegaţi, numiţi de ministrul finanţelor publice.
Conţinutul controlului financiar preventiv derivă în cea mai mare parte, din dubla
autorizare bugetară conform căreia orice cheltuială, pentru a fi efectuată, trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a. să existe bază legală (autorizare legală);
b. să existe credit aprobat prin buget (autorizare bugetară);
c. să respecte destinaţia creditului ce urmează a fi imputat,potrivit clasificaţiei bugetare şi
alocării pe programe a resurselor (specializarea creditelor).
Controlul financiar preventiv nu ar avea finalitatea dorită dacă nu ar urmări aplicarea
principiului bunei gestiuni financiare, al respectării normelor procedurale de iniţiere a
unei operaţiuni. Pentru aceasta ordonatorilor de credite le-au fost stabilite responsabilităţi

29
foarte clare, ei răspunzând de :
– angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate şi aprobate;
– realizarea veniturilor;
– angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
– integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc etc.
Totodată, entităţile publice, prin conducătorii acestora, au obligaţia de a organiza
controlul financiar preventiv propriu şi evidenţa angajamentelor în cadrul
compartimentului contabil.
Regulamentul financiar al Comisiei Europene stipulează la art. 47 că: „Fiecare operaţiune
face obiectul cel puţin al unei verificări ex-arte“, prin aceasta urmărindu-se să se constate
„regularitatea şi conformitatea cheltuielii în raport cu dispoziţiile aplicabile, în special
cele ale bugetului şi ale reglementărilor pertinente“
Baza legală reprezintă izvorul drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale entităţii şi,
totodată, baza autorizării legale. Cum baza legală a operaţiunilor patrimoniale este
constituită din acte juridice (legi, ordonanţe, acorduri sau hotărâri ale Guvernului),
controlul de legalitate se va concen-tra pe verificarea existenţei şi respectării prevederilor
actelor juridice în cauză.
Regulamentul financiar al Consiliului European nr. 1605/2002 precizează la art. 78
obligativitatea ordonatorului competent de a se asigura de „exactitatea imputaţiei
bugetare, disponibilitatea creditelor şi de conformitatea cheltuielii în raport cu dispoziţiile
tratatelor, bugetului, prezentului regulament şi cu modalităţile de execuţie, precum şi cu
celelalte reglementări ca şi de respectarea principiilor bunei gestiuni financiare“ .
La baza controlului financiar preventiv exercitat în ţara noastră, se află angajamentul
juridic – rezultat al operaţiunilor iniţiate de compartimentele de specialitate, fapt ce
implică asumarea şi din partea conducătorilor lor, a unor responsabilităţi privind
implicaţiile operaţiunilor iniţiate.
Astfel ei „răspund pentru realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror acte
şi/sau documente justificative le-au certificat sau avizat“.În vederea exercitării unui
control preventiv cât mai complet, legiuitorul a stabilit ca anumite operaţiuni să se
avizeze şi de către compartimentul de specialitate juridică.
Angajamentele juridice ale entităţilor publice sunt supuse deci unei duble avizări, atât din
partea compartimentului juridic, cât şi a compartimentului financiar-contabil. Dubla
responsabilitate privind efectuarea angajamentelor juridice nu exonerează de răspundere
şefii compartimentelor de specialitate.
Din tot ce s-a arătat până acum se poate deduce că o dată cu creşterea cerinţelor de
utilizare economică, eficientă şi eficace a fondurilor publice a crescut şi atenţia acordată
acţiunilor de prevenire a abaterilor şi neregulilor în alocarea şi utilizarea lor. În cadrul
acestora au fost incluse şi acţiunile de control desfăşurate de Ministerul Finanţelor
Publice, respectiv controlul financiar preventiv delegat.
Controlul financiar preventiv delegat exercitat de controlori delegaţi numiţi de ministrul

30
finanţelor publice se referă la operaţiuni care pot afecta execuţia în condiţii de echilibru a
bugetelor prin angajări patrimoniale ce afectează un volum mare de fonduri şi pentru care
există riscuri semnificative de execuţie. De fapt acest control este o supraverificare a
operaţiunilor, pentru care s-a dat deja viza de control financiar preventiv, exercitat cu
scopul de a se elimina orice risc asociat angajării unităţii în respectivele operaţiuni.
Îndeplinirea obiectivelor activităţii de control depinde de calitatea factorului uman ce
execută controlul. Elaborarea unor Coduri prin care se stabilesc anumite reguli de
conduită, drepturi şi obligaţii pentru toţi cei ce desfăşoară activităţi în domeniul public,
demonstrează dacă mai era cazul, accentul pus astăzi pe creşterea calităţii factorului
uman.

40. Organizarea contabilitatii de gestiune. Studiu de caz: societate de

productie.

Obiectivele, funcţiile şi rolul contabilităţii de gestiune şi calcularea costurilor.

Definiţia şi obiectivele contabilităţii de gestiune şi calcularea costurilor.

Obiectul contabilităţii de gestiune îl constituie determinarea costurilor

prestabilite, înregistrarea cheltuielilor ocazionate de activitate de producţie, executarea de
lucrări, prestări servicii, determinarea costului efectiv, stabilirea abaterilor dintre costul
prestabilit şi costul efectiv, analiza acestora cât şi determinarea rezultatelor analitice.
În cadrul contabilităţii de gestiune şi calculaţie a costurilor sunt evidenţiate
numai cheltuieli care au o anumită legătură (directe sau indirecte) cu activitatea
desfăşurată.
Contabilităţii de gestiune şi calcularea costurilor mai este denumită şi
contabilitate analitică, deoarece dă posibilitatea determinării rezultatelor în mod analitic
pe fiecare purtător de cost sau sector de activitate.

Obiectivele

Rezultă din obiectul de studiu şi sunt următoarele:

determinarea costului prestabilit, standard antecalculat pe purtători de cost şi
sectoare de activitate
colectarea cheltuielilor de producţie, administrarea şi determinarea costului efectiv
determinarea abaterilor dintre costul prestabilit şi cel efectiv, analiza acestora cât şi
determinarea rezultatelor analitice
determinarea costurilor ca bază a formării preţurilor de vânzare

31
 Funcţiile contabilităţii de gestiune

Funcţia previzională, presupune determinarea costurilor standard antecalculate,

bugetare. Determinarea acestora se face pe baza normelor de consum şi de muncă
ştiinţific fundamentate cât şi pe baza analizei cheltuielilor înregistrate în ultimele
perioade de gestiune (5-10 ani), valorile fiind luate în date comparabile.
Funcţia de înregistrare analitică curentă, presupune colectarea şi înregistrarea
tuturor cheltuielilor efectuate pe destinaţii în mod analitic şi în momentul efectuării
acestora. În acest fel orice cheltuială efectuată, care priveşte producţia, va fi înregistrată
în momentul efectuării, pe baza documentelor justificative, care atestă efectuarea
operaţiunii.
Funcţia de analiză şi control, se realizează numai cu condiţia îndeplinirii primelor
două funcţii. Presupune determinarea abaterilor dintre costul prestabilit şi costul efectiv,
recuperarea eventualelor pagube şi luarea de măsuri pentru a preîntâmpina în viitor
asemenea deficienţe.

Rolul contabilităţii de gestiune

Constă în:
determinarea costului unitar şi total pe purtător şi pe sector, utilizând procedee şi
metode de calculaţie specifice activităţii desfăşurate
rolul rezidă în posibilitatea comparării în dinamică a costurilor unui anumit produs,
întrucât structura de cost se menţine
este instrumentul important în planificarea şi prognoza activităţii, în întocmirea
bugetului cheltuielilor de producţie, ca parte componentă a bugetului de venituri şi
cheltuieli al unităţii
cunoaşterea costurilor dă posibilitatea luării de măsuri în modificarea proceselor
tehnologice, în scopul reducerii cheltuielilor de producţie
cunoscând structura antecalculată (standard) a costurilor pe purtător şi pe sectoare
pot fi înlăturate în urmărirea curentă a cheltuielilor, acele feluri de cheltuieli, care nu au
legătură cu producţia

Clasificarea cheltuielilor care formează costul producţiei

Din punct de vedere al posibilităţii de identificare a cheltuielilor pe purtător şi pe

sectoare:
cheltuieli directe
cheltuieli indirecte

Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli pentru care există posibilitatea

identificării pe purtător de cost (produs, lucrare, serviciu) încă din momentul efectuării
lor. Se cuprind: cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile (o parte din acestea),
salariile personalului direct productiv şi contribuţiile aferenta acestora.
Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli imposibil de identificat în momentul
efectuării numai pe sectoare de activitate sau locuri de cheltuieli. Se cuprind:

32
 cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor
cheltuieli generale ale secţiei
cheltuieli generale ale întreprinderii

După natura economică:

cheltuieli cu munca vie
cheltuieli cu munca materializată

Cheltuieli cu munca vie (cu personalul) sunt: cheltuieli cu salarii brute,

contribuţii, fond de şomaj, etc.
Cheltuielile materializate : cheltuieli cu materii prime şi materiale, energie,
combustibil, amortizare, cheltuieli de întreţinere, reparaţii etc.

Din punct de vedere al necesităţilor de planificare şi postcalcul:

elemente primare
articole de calculaţie

Elemente primare de cheltuieli:

cheltuieli cu materii prime şi materiale
cheltuieli cu materii recuperabile (se scad)
cheltuieli cu energia, combustibil, apă
cheltuieli cu amortizarea
cheltuieli cu prestaţiile terţilor
alte cheltuieli materiale
contribuţii şi asigurări
alte cheltuieli salariale

Articole de calculaţie:
- materii prime şi materiale directe
- materiale recuperabile (care se scad)
- alte cheltuieli cu materiale directe
- salarii personal muncitor direct productiv
- contribuţii şi protecţie socială aferente salariilor directe

TOTAL cheltuieli directe

- cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor
- cheltuieli generale de ale secţiei
II. (6+7) TOTAL cheltuieli indirecte de producţie
III. (I+II) cost de producţie
- cheltuieli generale ale întreprinderii şi administraţie
- cheltuieli de desfacere
IV. (III+8+9) costul complet comercial

După raportul dintre evoluţia nivelului cheltuielilor şi evoluţia producţiei:

cheltuieli variabile

33
 cheltuieli fixe

Cheltuieli variabile sau acele cheltuieli care se modifică în acelaşi sens cu

modificarea nivelului producţiei.

Cheltuieli fixe se mai numesc şi cheltuieli de structură, de capacitate sau

nivelul producţiei.

Metodele şi procedeele de contabilitate de gestiune şi calculaţie a costurilor.

Metode de contabilitate de gestiune şi calculaţie a costurilor: concepte şi clasificări.

Metoda de calculaţie este calea de urmat prin utilizarea unor procedee specifice de
calculaţie în scopul realizării obiectivului primordial al contabilităţii de gestiune,
respectiv determinarea costului unitar pe purtător şi pe sectoare de activitate.

Clasificarea metodelor de calculaţie

După momentul la care se efectuează calculaţia comparativă procesului de
producţie:
metoda de calculaţie de tip prestabilit (antecalculaţie)
metoda costurilor standard
metoda de calculaţie de tip efectiv
metoda globală, pe faze, pe comenzi

După modul de cuprindere a cheltuielilor în determinarea costului unitar,

metode de calculaţie se împart în:
metoda de calculaţie de tip absorbant, total sau filtoasting
metoda globală, pe faze, pe comenzi, standard cost
metoda de calculaţie de tip parţial
metoda direct costing
metoda costurilor directe

După evoluţia metodelor întâlnite:

metoda de tip clasic: - metode globală
- metoda pe faze
- metoda pe comenzi
- metoda evaluate: - metoda standard cost
- metoda direct costing
metoda THM (tarif, oră, maşină)

Procedee de calculaţie costurilor.

Se utilizează următoarele categorii de procedee:

procedee de determinare şi delimitare a cheltuielilor pe purtător şi pe sectoare
procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte
procedee de separare a cheltuielilor în variabile şi fixe

34
 procedee de determinare a costului producţiei de fabricaţie interdependentă
procedee de determinare a costului unitar

 Procedee de determinare a costului unitar.

În această categorie se cuprind:

procedeul diviziunii simple
procedeul cantitativ
procedeul indicilor de echivalenţă
procedeul echivalării produsului secundar cu produsul principal
procedeul deducerii valorii produsului secundar sau procedeul valorii rămase sau
procedeul restului

 Procedeul echivalării produsului secundar cu produsul principal.

Se utilizează atunci când din procesul de fabricaţie se obţine un produs principal şi

unul sau mai multe secundare.
Transformarea produsului secundar în produs principal (teoretic) se face cu ajutorul
unor echivalenţi stabiliţi pe bază de analiză (cunoscuţi în prealabil).
Etapele în aplicarea acestui procedeu sunt:
Etapa I. – transformarea producţiei secundare în producţie principală, potrivit
relaţiei:

qs/p = Qs / E

qs/p - cantitatea de produse secundare transformată (convenţional) în produs

principal
Qs - cantitate de produs secundar
E - echivalentul (care este dat)
Etapa II. – determinarea cantităţii totale teoretice de produs principal potrivit
relaţiei:
Qt/p = Qp + qs/p

Qt/p - cantitatea teoretică de produs principal

Qp - cantitatea de produs principal
Etapa III. – determinarea costului pe unitate teoretic principală potrivit relaţiei:
n
ctu/t = Σ chi / Qt/
i=1

Etapa IV. - determinarea cheltuielilor totale aferente produsului principal, potrivit

relaţiei:

Ch producţiei secundare = ch totale – ch producţiei principală

Etapa V. - determinarea costului unitar al produsului secundar, potrivit relaţiei:
ct u(s) = chelt. prod. secundar / Qs

35
 sau
ct u(s) = ctu/t / E

Studiu de caz 1:

Firma Napolact ,producător de brânzeturi, a devenit clientul firmei Conta Consult în anul
2009, în februarie, în urma unui seminar de Controlling şi Calculaţia Costurilor. Dl.
Gavrilescu Lazar , directorul firmei, voia să afle cum poate calcula costul unei bucăţi de
caşcaval de 400 de grame, cum poate calcula costul unei bucăţi de caşcaval de 200 de
grame, al unei bucăţi de telemea de vacă de 400 de grame, etc. Scopul acestor informaţii
era identificarea surselor exacte de profit şi maximizarea lor şi găsirea surselor de
pierdere şi eliminarea lor. Mai exact, dl. Gavrilescu Lazar voia să ştie cât câştigă la
fiecare bucată de brânză (vom denumi astfel generic toate tipurile de brânzeturi,
indiferent dacă este vorba despre caşcaval, telemea sau brânză de burduf) vândută şi dacă
nu cumva, anumite tipuri de brânză aduc pierdere, pierdere care este acoperită din
profitul altor tipuri de brânzeturi.

Întregul proiect a fost realizat de consultant împreună cu directorul firmei.

Pentru început, pentru a merge pe un teren stabil, am plecat de la datele din contabilitatea
anului precedent, anume 2008. Am luat toate cheltuielile din contabilitate, şi le-am
transformat în costuri. Anumite cheltuieli s-au transformat complet în costuri, altele mai
puţin, altele deloc, după anumite criterii pe care le-am stabilit de comun acord, pe baze
logice. Apoi, costurile au fost împărţite în costuri fixe şi variabile, după criteriul
dependenţei de evoluţia performanţei. Anumite costuri au fost integral fixe, altele integral
variabile, iar altele au fost atât fixe cât şi variabile. Prima informaţie a fost să vedem dacă
diferenţa dintre cifra de afaceri şi costuri variabile (denumită contribuţie de acoperire)
este pozitivă. Da, este. A doua chestiune a fost să vedem dacă diferenţa dintre contribuţia
de acoperire şi costurile fixe (denumită profit) este pozitivă. Da, este.

Pasul următor a fost definirea de centre de cost în cadrul firmei Napolact, astfel încât să
nu rămână nici o activitate ne-introdusă în vreun centru de cost. Centrele de cost au două
funcţiuni clar definite:

1. sunt centre de responsabilitate (de activitate) care au un anumit buget

2. sunt instrument tehnic de decontare al costurilor

Astfel, dacă ar fi rămas activităţi ale firmei neacoperite de centre de cost, atunci ar fi
rămas costuri nerepartizate şi nedecontate.

După stabilirea centrelor de cost, cu ajutorul unor chei de repartizare, am repartizat toate
costurile variabile pe centrele de cost. Astfel, directorul firmei a văzut costul fiecărei
activităţi în cadrul firmei, putând lua (dacă este cazul) decizia de externalizare a unei
activităţi. La finalul acestei operaţiuni, fiecare centru de cost avea bugetul stabilit.

36
Ulterior, am schimbat costurile preluate din contabilitate cu costurile generate de
consumurile specifice ale firmei. Astfel, directorul firmei a reuşit să previzioneze
costurile pentru perioadele următoare. De asemenea, are şi posibilitatea de a evidenţia
separat costurile realizate pentru o comparare permanentă (lunară, în cazul lui).

Următorul pas a fost repartizarea bugetelor centrelor de cost pe produse. Acest lucru a
fost făcut în paşi succesivi, pentru că firma realizează întâi semifabricate şi apoi produse
finite. Repartizarea bugetelor centrelor de cost pe semifabricate şi apoi de pe
semifabricate pe produse s-a făcut folosind chei de repartizare, altele pentru fiecare pas
(cantitatea de produse realizată, procentul de utilizare al centrului de cost de către produs
- Inanschpruchsname - cantitatea şi tipul ambalajelor folosite, etc.).

La sfârşitul acestei operaţiuni, am obţinut costul variabil pe fiecare produs, putând obţine
deja contribuţia de acoperire pe fiecare produs.

Am repartizat şi costurile fixe. Această repartizare a fost o operaţiune relativ simplă,

folosind drept cheie de repartizare ponderea fiecărui tip de produs în total şi ponderea
fiecărui produs în cadrul ponderii, pentru o exactitate sporită.

Astfel, la sfârşitul acestui proces, clientul meu ştia costul unei bucăţi de brânză (caşcaval
de orice tip, telemea, brânză de burduf, etc.) în subîmpărţirea fix - variabil.

Am decis să nu lăsăm lucrurile în acest stadiu şi să continuăm prin crearea unui sistem de
avertizare preventivă. Astfel, pe baza datelor de mai sus, am putut calcula următoarele
elemente:

1. preţul minim la care se poate face vânzarea - util în condiţii de competiţie

2. costurile maxime pe care clientul meu şi le poate permite (atât fixe cât şi
variabile) - pentru ca el să ştie unde trebuie să acţioneze pentru scăderea
costurilor, să nu acţioneze haotic, să scadă anumite costuri care au o influenţă
foarte mică asupra costului total.
3. cantitatea minimă din fiecare produs pe care clientul meu trebuie să o producă şi
să o vândă pentru a nu avea pierdere (pragul de rentabilitate, break-even point),
care nu se poate calcula decât ştiind costurile fixe şi variabile.
4. cifra de afaceri minimă pe care clientul meu trebuie să o obţină pentru fiecare
produs - pentru a putea compara produsele între ele (caşcavalul nu este
comparabil cu brânza de burduf, dar cifra de afaceri obţinută din caşcaval este
comparabilă cu cea obţinută din brânza de burduf).

În acest moment, clientul poate lua decizia de vânzare în deplină cunoştinţă de cauză.

Nu vom lăsa lucrurile aici. În continuare vom repartiza anumite costuri în funcţie de
client (sunt anumiţi clienţi care generează costuri specifice) şi vom crea o matrice care va
arăta contribuţia de acoperire adusă de fiecare client, de fiecare produs şi de fiecare
produs vândut fiecărui client.

37
În continuare vom modela matematic procesul de producţie al firmei. Vom obţine o
funcţie polinomială care va permite calcularea optimului de producţie, opimului folosirii
maşinilor şi oamenilor, optimul de costuri şi optimul de profit.

Acesta este un sistem complet de calculaţie de costuri cu utilitatea clară de sistem de

avertizare preventivă. Toate elementele prezentate sunt legate strict de funcţia de
producţia a firmei şi nu am intrat, în acest caz, în managementul financiar.

.Studiu de caz 2:

Reflectarea in contabilitabilitate a productiei de apa plata

Costul de productie al unui bun cuprinde:

-costul de achizitie al materiilor prime,
-costul de achizitie al materialelor consumabile ,
-costul de achizitie al cheltuielile de productie direct atribuibile bunului.
Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor cuprinde cheltuielile directe aferente
productiei, si anume:
-materiale directe,
-energie consumata in scopuri tehnologice,
-manopera directa si alte cheltuieli directe de productie,
-cota cheltuielilor indirecte de productie, alocata in mod rational ca fiind legata de
fabricatia acestora.
In costul de productie poate fi inclusa o proportie rezonabila din cheltuielile care sunt
indirect atribuibile bunului, in masura in care acestea sunt legate de perioada de
productie.

Urmatoarele elemente reprezinta exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul

stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit, astfel:
-pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele
normal admise;
-cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in
procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie;
-regiile (cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in
forma si locul final;
-costurile de desfacere.
Pentru cunoasterea costurilor este nevoie de organizarea contabilitatii de gestiune
conform Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.826/2003 privind organizarea
contabilitatii de gestiune si anume: -
- utilizand conturi specifice,
- prin dezvoltarea conturilor din contabilitatea financiara,
- cu ajutorul evidentei tehnico-operative proprii.

A. Exemplu de operatiuni folosind conturile din contabilitatea financiara

Operatiunile desfasurate in cadrul unei societati comerciale producatoare si distribuitoare

38
de apa plata ce are un atelier-service pentru repararea-intretinerea dozatoarelor pentru apa
si foloseste diverse solutii pentru curatarea ambalajelor (bidon Policarbonat) pe care le
achizitioneaza de la diversi furnizori.

1. Productia de apa

a.) Inregistrarea achizitiei de bidoane, dispozitive de racire sii alte materiale care, fiind
refolosibile, se vor inregistra pe ambalaje.
In conformitate cu prevederile pct. 125 alin. (1) din Omfp nr. 1.752 /2005, in cadrul
stocurilor se cuprind ambalajele care includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau
fabricate, destinate produselor vandute si care in mod temporar pot fi pastrate de terti, cu
obligatia restituirii in conditiile prevazute in contracte.
% = 401
„Furnizori”
381
„Ambalaje”
4426
„TVA deductibila”
b.)Inreg achizitiei de materii prime necesare realizarii productiei de apa plata (de
exemplu, substante de dedurizare):
% = 401
„Furnizori”
301
„Materii prime”
4426
„TVA deductibila”
si/sau
% = 401
„Furnizori”
302
„Materiale auxiliare”
4426
„TVA deductibila”
c’.)Inreg achizitiei de apa ce urmeaza a fi prelucrata in vederea realizarii productiei de
apa plata
% = 401
„Furnizori”
301
„Materii prime”
4426
„TVA deductibila”
c”.)In situatia in care apa (materie prima) este extrasa de societate din izvoare atunci este
considerata semifabricat in cadrul procesului de obtinere a apei plate si se inregistraza:
341 = 711
„Semifabricate” „Variatia stocurilor”
d.)Inreg la data realizarii productiei de apa plata a consumurilor de materii prime sii

39
materiale
601 = 301
„Cheltuieli cu materii prime” „Materii prime”
602 = 302
„Cheltuieli cu materiale consumabile” „Materiale consumabile”

Consumul de apa netratata se inregistreaza in contabilitatate in functie de starea in care se

gasesite (materie prima sau semifabricat).
-Consum de apa regasit sub forma stocului de materie prima:
601 = 301
„Cheltuieli cu materii prime” „Materii prime”
-Consum de apa regasit sub forma stocului de semifabricat:
345 = 341
„Produse finite” „Semifabricate”
-Consumurile de materiale regasite pe cheltuieli la momentul obtinerii productie de apa
plata se vor cuprinde in costul de productie al produsului finit :
345 = 711
„Produse finite” „Variatia stocurilor”

Costul de productie final al productiei de apa plata trebuie sa includa toate costurile
atribuibile obtinerii de produse finite. Costul productie finite poate fi reflectat la nivelul
costului prestabilit sau la nivelul costului efectiv, dupa caz.
La vanzarea productiei de apa plata trebuie avute in vedere prevederile pct. 212 din
acelasii ordin, potrivit carora veniturile din exploatare cuprind:
-Venituri din variatia stocurilor, reprezentand variatia in plus (crestere) sau in minus
(reducere) dintre valoarea la cost de productie efectiv a stocurilor de produse si productie
in curs de la sfarsiitul perioadei si valoarea stocurilor initiale ale produselor si productiei
in curs, neluand in calcul ajustarile pentru depreciere reflectate;
-Variatia stocurilor de produse finite si in curs de executie pe parcursul perioadei,
reprezentand o corectie a cheltuielilor de productie pentru a reflecta faptul ca fie
productia a majorat nivelul stocurilor, fie vanzarile suplimentare au redus nivelul
stocurilor.

e.) Inreg. vanzarii produselor finite :

411 = %
„Clienti”
701
„Venituri din vanzarea produselor finite”
4427
„TVA colectata”
Concomitent, se inregistreaza descarcarea de gestiune pentru productia vanduta, astfel:
711 = 345
„Variatia stocurilor” „Produse finite”

f.) Diferente de pret aferente produselor obtinute in cursul perioadei

40
-diferenta in minus (costul standard > costul efectiv)

711 = 348
„Variatia stocurilor” „Diferente de prêt la produse finite”

- diferente in plus(costul standard <costul efectiv)

348 = 711
„Diferente de pret la produse finite” „Variatia stocurilor”

g.). Diferente de pret aferente produselor vandute in cursul perioadei

- se calculeaza coeficientul de repartizare a diferentelor de pret

K348=Si348+(Rd-Rc)348/ Si345+Rd345

-diferenta de repartizat K348*Rc345

348 = 711- diferenta in plus

„Diferente de pret la produse finite” „Variatia stocurilor”

sau
711 = 348 - diferenta in minus
„Variatia stocurilor” „Diferente de prêt la produse finite”

h.) Inreg. productia neterminata

331 = 711
“Produse in curs de executie”’ „Variatia stocurilor”

2.Atelierul de reparatii/intretinere dozatoare

a.)Inreg. achizitia pieselor de schimb:

% = 401
„Furnizori”
3024
„Piese de schimb”
4426
„TVA deductibila”
b.)Inreg. obtinerea pieselor de schimb rezultate din dezmembrarea unor dozatoare
inutilizabile:
% = 381
„Ambalaje”
3024
„Piese de schimb”
603
„Cheltuieli cu obiectele de inventar”
e.)Inreg. repararea unor dozatoare ;se vor intocmi bonuri de consum pe baza carora se

41
efectueaza descarcarea de gestiune a pieselor de schimb:
6024 = 3024
„Cheltuieli cu piesele de schimb” „Piese de schimb”

3. Curatarea ambalajelor

Se folosesc diverse solutii pentru curatarea ambalajelor (bidon Policarbonat) care se

achizitioneaza de la diversii furnizori. Se pot efectua urmatoarele operatiuni reflectate in
contabilitate dupa cum urmeaza.

a.)Inreg. achizitia de substante pentru curatat:

% = 401
„Furnizori”
3028
„Materiale consumabile”
4426
„TVA deductibila”
b.)Inreg. consumului de materiale consumabile, se intocmeste bonul de consum pe baza
caruia se va descarca gestiunea:
6028 = 3028
„Cheltuieli cu materialele consumabile” „Materiale consumabile”
c.)Platile catre furnizori, cat si incasarile de la clienti :
401 = 5121
„Furnizori” „Conturi la banca in lei”
si
5121 = 411
„Conturi la banca in lei” „Clienti”

B.Exemplu de operatiuni utilizand conturi specifice contabilitatii de gestiune

Pentru organizarea contabilitatii de gestiune societatea poate utiliza conturile clasei a-9-a
„Conturi de gestiune” din Planul de conturi general din Omfp nr. 1.752/2005- modificat
2008. Folosirea conturilor din această clasă este opţională.
Prin contabilitatea de gestiune se asigura:
1.inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, pe
activitati si faze de fabricatie;
2.calculul costului de achizitie, de productie, de prelucrare al bunurilor intrate/obtinute,
lucrarilor executate, serviciilor prestate si a productiei in curs de executie;
Pentru determinarea corecta a structurii costurilor, in contabilitatea de gestiune trebuie
aplicate urmatoarele 5 principii ale calculatiei costurilor:
-principiul separarii cheltuielilor care privesc obtinerea bunurilor, lucrarilor, serviciilor de
cheltuielile care nu sunt legate de achizitia, productia sau prelucrarea acestora si nu se
includ in costul acestora, pe cele:cheltuielile de administratie;cheltuielile de
desfacere;regia fixa nealocata costului;cheltuielile financiare; cheltuielile extraordinare.
etc., nu se includ in costul acestora.

42
-principiul delimitarii cheltuielilor in timp care impune includerea cheltuielilor in costuri
in perioada de gestiune careia ii apartin cheltuielile in cauza.
-principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu care impune delimitarea cheltuielilor
efectuate intr-o anumita perioada de gestiune pe principalele procese (in cadrul sectorului
productie pe sectii, ateliere, linii de fabricatie) sau locuri care le-a generat (aprovizionare,
productie, administratie, desfacere)
-principiul delimitarii cheltuielilor productive creatoare de valoare, de cele cu caracter
neproductiv;
-delimitarea cheltuielilor privind productia finita de cheltuielile aferente productiei in
curs de executie.
Lista conturilor de gestiune este adaptata in functie de scopurile urmarite, respectiv:
- calculatia costurilor bunurilor/lucrarilor/serviciilor (organizata in functie de tipul si
modul de organizare a productiei, tehnologiei de fabricatie);
- evidentierea fluxului costurilor;
- determinarea costurilor aferente stocurilor;
- determinarea veniturilor si a rezultatelor economice.
In cursul perioadei au loc urmatoarele operatiuni:

90. DECONTĂRI INTERNE

901 Decontari interne privind cheltuielile - incep prin a se credita

9011 materii prime si materiale
9012 servicii terti
9013 salarii si contributii salarii
9014 chelt. repartizate din alte activitati

902 Decontari interne privind productia obtinuta

1.Inreg decontarea costului efectiv al produselor finite

902 = 921

2.Inreg. decontarea cheltuielilor generate de pierderile de materiale, manopera sau alte

costuri de productie inregistrate peste limitele normal admise; cheltuielile de depozitare,
cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul de productie,
anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie; regiile (cheltuielile) generale de
administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si locul final; costurile de
desfacere.:

902 = %
922, 923,924,925

903 Decontari interne privind diferentele de pret

1 Inreg.diferente de pret aferente produselor finite

903 = 902 (suma in rosu sau negru in functie de diferenta favorabila sau nefavorabila)

43
2.Inreg. inchiderea conturilor de gestiune cu partea de cheltuieli ce priveste diferentele de
pret
901 = 903(suma in rosu sau negru in functie de diferenta favorabila sau nefavorabila)

92 CONTURI DE CALCULAŢIE

921 Cheltuielile activitatii de baza

1.Inreg retratarea cheltuielilor de exploatare cu materiale directe, energie consumata in

scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie:

921 = 9011
921 = 9012
921 = 9013
921 = 9014

2. Inreg. repartizarea cheltuielilor indirecte variabile( comune)

% = 923 V
921
933

3.Inreg. repartizarea cheltuielilor indirecte fixe( comune)

% = 923 F
921
933

4.Inreg. decontarea consumurilor interne de semifabricat utilizat pentru produsele finite

obtinute

921(produs) = 921(semifabricat)

922 Cheltuielile activitatilor auxiliare

-salarii ateliere de prod. si contrib. salarii

923 Cheltuielile indirecte de productie

-amortizarea
-salarii TESA productie si contrib. salarii
-energie electrica

924 Cheltuielile generale de administratie ,

-salarii TESA administrativ, financiar contabile ,conducere si contrib. salarii

925 Cheltuielile de desfacere

-salarii TESA desfacere si contrib. salarii

44
1.Inreg retratarea cheltuielilor de exploatare cu pierderile de materiale, manopera sau alte
costuri de productie inregistrate peste limitele normal admise; cheltuielile de depozitare,
cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul de productie,
anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie; regiile (cheltuielile) generale de
administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si locul final; costurile de
desfacere.:

922 = 901
923 = 901
924 = 901
925 = 901

93.COSTUL PRODUCŢIEI

931 Costul productiei obtinute

1.Inreg. receptia la pret prestabilit a productiei obtinute

931 = 902
2.Inreg. inchiderea conturilor de gestiune cu partea din cheltuieli ce priveste costul
produselor finite
901 = 931

933 Costul productiei in curs de executie

1. Inreg inventarierea productiei neterminate

933= 902

2.Inreg.delimitarea cheltuielilor directe aferente productiei neterminate

933 = 921

I.Inreg.inchiderea conturilor de gestiune

901 = 902

45
BIBLIOGRAFIE

1. Angelescu, Coralia; Stănescu, Ileana.- Economie politică.- Editura

OSCAR PRINT, Bucureşti, 1999
2. Abraham - Frois, Gilbert.- Economia politică.- Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994
3. Dobrota, Nita.- Economie politică.- Editura Economică, Bucureşti, 1997
4. Ciucur, Dumitru ; Gavrila, Ilie; Popescu, Constantin.- Economie.- Editura
Economica, Bucureşti, 1999
5. Fudulu, Paul.- Microeconomie.- Editura HIROYUKI, 1997
6. Heyne, Paul.-  Modul economic de gândire.- Editura Didactica si
Pedagogica, 1991
7. Iordache, Stelian; Laszăr, Costinel.- Curs de economie politică.- Editura
Economică
8. Văcărel, Iulian.- Finanţe publice.- Editura Didactică şi Pedag ogică,
Bucureşti, 2000

46