Testament
 Tudor Arghezi

    Testament de Tudor Arghezi  este o arta poetica

moderna,poezia deschizand primul volum al lui Arghezi Cuvine
potrivite aparut in 1927.Modernismul este determinat de George
Lovinescu care impune teoria sincronizarii literaturii romane cu
literatura universala considerand canoanele clasice ale
traditionalismului  ca fiind invechite  si determina  o
provincializare a culturii romanesti.Opera dezvolta un ansamblu
de trasaturi care compun  viziunea despre lume si viata a
poetului,despre menirea lui in univers si despre misiunea artei
sale intr-un limbaj literar particular.
    Interesul autorului se indreapta spre raportul dintre inspiratie
si tehnica  poetica,punand problema  cuvantului,a capacitatilor
acestuia de a recrea lumea.Arghezi impune o noua formula
estetica si anume estetica uratului  astfel transformarea uratului
in frumos se realizeaza prin transfigurarea artistica : "am
ivit","am prefacut","am preschimbat".Arghezi dezvolta astfel  o
poetica  a antipoeticului prin credinta  lui in rolul poetului de a
transforma  uratul si banalul existential in frumos si arta.
Desi este un poet modernist  si conform ideilor lui Lovinescu
principala  preocupare  a poetului modern trebuie sa fie
autodefinirea sa in raport  cu universul  si in acest sens creaza
arte poetice,totusi  nu putem  sa ignoram multitudinea temelor
pe care le- abordat in maniera originala d.p.d.v al expresivitatii :
poezia filozofica(poezia autodefinii,arta poetica).Estetica
uratului consta intr-o maniera literara pe care Arghezi  o
abordeaza primul in literatura noastra revalorificand cuvintele
dandu-le noi sensuri.
     Poezia care sintetizeaza  viziunea argheziana asupra lumii
este arta poetica Testament,care reflecta lirismul subiectiv,noua
formula lirica ce include inovarea limbajului si
autodefinirea.Tema poeziei Testament este conceptia despre arta
si rolul poetului in lume astfel cuvantul este atotputernic,valoare
spirituala ce trebuie lasata urmasilor,iar poetul este un mijlocitor
intre natural si spiritual,reusind ca prin efortul sau creator sa
uneasca cele doua realitati.Titlul este sugestiv pentru ideea
fundamentala  a poeziei exprimand relatia spirituala dintre
generatii si a responsabilitatii urmasilor fata de  mesajul primit
de la strabuni.Arghezi adauga un sens nou cuvantului
Testament,imbogatind sensul de act juridic cu acela de valoare
spirituala.
    Incipitul poeziei contine adresarea directa : "Nu-ti voi lasa
drept bunuri dupa moarte/Decat un nume adunat pe-o carte" ,
forma negativa a verbului avand rolul de a accentua valoarea
mostenirii,opera literara considerata a fi cu adevarat singurul
lucru pe care il preluam ca si generatii dar il si lasam
urmasilor.Poetul isi justifica conceptia explicand faptul ca opera
literara constituie o acumulare spirituala mostenita "de la
strabunii mei" si realizata apoi cu efort creator si se constituie in
evolutie "Prin rapi si gropi adanci/Suite de batranii mei pe
branci."Creatia artistica este considerata o treapta iar poetul se
adreseaza direct urmasilor pe un ton familiar si intim "cartea
mea-i fiule o treapta".Arghezi defineste poezia ca fiind "cuvinte
potrivite" poetica sa fiind una a inovatiei stilistice ce consta in a
da noi semnificatii  cuvintelor si a-si justifica viziunea.
    Urmatoarea parte  a poeziei  defineste  puterea
cuvantului:acesta poate sa aline,sa mangaie,sa pedepseasca,sa
aline;cuvantul este preluat de la Dumnezeu si isi mentine in
poetica sa  rolul creator primordial.Arghezi considera ca orice
aspect al realitatii,indiferent ca este frumos,urat,grotescn sau
sublim  poate constitui material poetic astfel rolul poetului este
acela de a  ilustra in poezie durerile neamului"Durerea noastra
surda si amara",dureri care sunt concretizate in nedreptate
sociala,revolta,crima ajungand la concluzia ca poezia trebuie sa
fie "rodul durerii de vecii  intregi".
Limbajul artistic arghezian se individualizeaza in literatura
prin modalitati originale,de factura modernista,motiv pentru care
Arghezi e considerat poetul care a revolutionat limbajul poetic
romanesc creat de Mihai Eminescu,astfel noutatea consta in:
sintagme poetice aflate in relatii de opozitie("graiul lor cu
indemnuri pentru vite/am ivit cuvinte
potrivite","zdrente/mucegaiuri si
icoane","venin/miere")metafore surprinzatoare("hrisov","cuvinte
potrivite","slova de foc","slova faurita"),epitete
novatoare("dulcea lui putere","durere surda si amara"),sintaxe ce
contin inversari de topica("rodul durerii de vecii
intregi"),limbajul popular("zdrente","poale","pe
branci").Versurile au o metrica variabila,iar lexicul exprima
noua sa conceptie artistica,poezia fiind alcatuita din cinci strofe
inegale,cu masura 9-11 silabe,rima imperecheata,ritm variabil.
   Concluzionand,putem spune ca arta poetica argheziana consta
intr-un "joc " al cuvintelor,al ideilor in urma caruia rezulta  o
noua arhitectura poetica de factura modernista.Aceasta consta in
faptul ca singurul bun pe care il poate lasa urmasilor este o carte
de poezie,adica o valoare spirituala in care a sublimat
istoria(strofa I).Cartea reprezinta "hrisovul cel dintai" document
fundamental care atesta evolutia spirituala a poporului(strofa
aIIa).Schimbul instrumentelor de munca "sapa si brazda" in
instrumente ale creatiei se constituie intr-un fenomen de
"distilare " a limbajului(strofa aIIIa).Cartea e o razbunare pentru
ca prin arta s-a izbavit poporul,desi nascuta din
"bube,mucegaiuri si noroi"  si poate fi o "floare a raului"  ea este
metamorfoza suferintei(strofa aIVa).In ultima strofa poezia
capata accente moderniste ermetice spunand ca , cartea produce
suferinta, e ca o otrava perfida care in spatele frumusetii ascunde
suferinta.