Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
STEJARUL DIN BORZE
Ş
TI
de Eusebiu Camilar 
Ş
tefan
 
cel Mare îndr 
ă
gise plaiurile Moldovei înc
ă
din copil
ă
rie. Îi pl
ă
cea s
ă
se joace cu copiiir 
ă
ze
ş
ilor. To
ţ
i îi spuneau
Ş
tef 
ă
ni
ţă
sau
Ş
tef 
ă
nuc
ă
,
ş
i era bucuria lor cînd venea prin p
ă
r 
ţ
ile
 
Trotu
ş
ului. Mic, îndesat, sprinten
ş
i ager, nu-l putea nimeni întrece în aruncarea s
ă
ge
ţ
ilor c
ă
treuli. Avea ochi alba
ş
tri, p
ă
rul inelat. Purta
ş
i zale u
ş
oare.
Ş
i ni
ş
te pinteni frumo
ş
i. A
ş
a îl aducea p
ă
rintele s
ă
u, Bogdan voievod, dinainte, pe
ş
a, ar 
ă
tîndu-i frumuse
ţ
i
ş
i bog
ăţ
ii pe întinsurile
 
 patriei, de la Suceava-n jos, dar lui
Ş
tefan îl pl
ă
ceau cel mai mult împrejurimile Borze
ş
tilor, undese afla un stejar uria
ş
, rotund în coroan
ă
, gros cît s
ă
-l cuprind
ă
patru oameni. Acolo se aduna
Ş
tefan cu copiii de prin partea locului. To
ţ
i d
ă
deau chiote c
ă
s-au întîlnit, îndat
ă
începea joaca.Dup
ă
ce se minunau de dib
ă
cia lui
Ş
tefan la s
ă
getarea uilor, prindeau s
ă
se joace „de-a t
ă
tarii”.Se desp
ă
r 
ţ
eau în dou
ă
cete : cei din ceata lui
Ş
tefan erau moldovenii, cei din ceata a doua eraut
ă
tarii, în frunte cu puiul de r 
ă
ze
ş
Mitru
ţ
.Pe vremea aceea Moldova era p
ă
mînt al n
ă
v
ă
lirilor. Veneau t
ă
tarii
ş
i-i pârjoleau pîn
ă
 
ş
i iarba.Erau arse satele
ş
i cet
ăţ
ile. Oamenii erau lega
ţ
i cu juv
ăţ
ul de gît
ş
i du
ş
i la robie.
 
Cînd b
ă
tea vestea rea dinspre vadurile n
ă
v
ă
litorilor, s-aprindeau focuri pe dealuri, c
ă
ci a
ş
a era
ş
tafeta de pe atunci, a moldovenilor: se aprindea un foc mare tocmai pe Prut, în culmea unui dealmare,
ş
i-l z
ă
reau al
ţ
i pîndari, de pe alte dealuri,
ş
i a
ş
a focurile s-aprindeau unul dup
ă
altul, din
 
deal în deal, pîn
ă
sub p
ă
durile Sucevei. A
ş
a afla domnul de primejdie. Î
ş
i aduna o
ş
tile de
ţ
ar 
ă
 
ş
i
 
o
ş
tile în leaf 
ă
, s
ă
 
ţ
in
ă
piept cumpenei. Dar t
ă
tarii erau mai tari
ş
i nu mai avea pace sarmanaMoldov
ă
! Oamenii fugeau în codru
ş
i-n munte, în timp ce sem
ă
n
ă
turile ardeau
ş
i satele erau
ş
terse de pe fa
ţ
a p
ă
mîntului.
 
2Era în ziua aceea un v
ă
zduh limpede ca lacrima. Înfloriser 
ă
trandafirii s
ă
lbatici
ş
i sulfina. Eravremea cînd cînt
ă
toate p
ă
s
ă
rile cîmpului, cînd
ţ
îrîie din ni
ş
te u
ş
oare strune miile da gîze da prinfînuri. Ciocîrliile umpluser 
ă
v
ă
zduhul de cîntare.Glasurile copiilor din Borze
ş
ti s-amestecau cu glasurile p
ă
s
ă
rilor,
ş
i parc
ă
era ziua aceea un imnînchinat frumuse
ţ
ilor nemuritoare ala firii. Deodat
ă
prima ceat
ă
de copii, în frunte cu
Ş
taf 
ă
ni
ţă
, s-a ascuns la pînd
ă
într-o p
ă
durice. Cealalt
ă
, în frunte cu Mitru
ţ
, s-a ascuns dup
ă
un deal, pe unde
 
n
ă
v
ă
leau de obicei t
ă
tarii cei adev
ă
ra
ţ
i. Apoi s-a ar 
ă
tat Mitru
ţ
, ca un han t
ă
t
ă
resc ca se praf 
ă
cea
 
c
ă
este, iscodind cu ochii împrejurimile stejarului. La un chiotal lui, copiii s-au aruncat în n
ă
val
ă
, umplînd valea de veselia strig
ă
telor. A ie
ş
it
ş
i ceat
ă
lui
Ş
tef 
ă
ni
ţă
din p
ă
dure,
ş
i s
ă
ge
ţ
ile de trestie vîjîiau u
ş
urel, întrecîndu-se cu bîzîitul bondarilor.
 
B
ă
t
ă
lia a durat aproape un ceas. Tare era
Ş
tef 
ă
ni
ţă
, tare
ş
i Mitru
ţ
, dar pîn
ă
la urm
ă
 
Ş
tef 
ă
ni
ţă
a
 
ie
ş
it biruitor. Prins între ni
ş
te l
ă
nci de trestie, ca un han-t
ă
tar, Mitru
ţ
a fost dus la jude
ţ
 (judecat
ă
), în fa
ţ
a puilor de moldoveni. A
ş
ezat pe un butuc, sub stejarul cel r 
ă
muros,
Ş
tef 
ă
ni
ţă
a prins a-l judeca stra
ş
nic, întrebîndu-l: de ce-i calc
ă
 
ţ
ara ? de ce ucide copiii? de ce d
ă
foc satelor?
 
 Nu se pot apuca n
ă
v
ă
litorii de munca p
ă
mîntului, s
ă
nu mai fie spaim
ă
pentru
ţ
ara Moldovei ?Întrebîndu-l,
Ş
tef 
ă
ni
ţă
î
ş
i limpezea, de fapt, primejdia t
ă
tarilor 
ş
i necazurile oamenilor. Î
ş
i strînse pumnii. În lungul obrazului îi aluneca o lacrim
ă
, întîia lacrim
ă
de ciud
ă
.V
ă
zuse cu ochii lui sate arzînd
ş
i carele Moldovei în pribegie. V
ă
zuse
ş
i corbi zburînd sprestîrvurile oamenilor. Z
ă
rise
ş
i t
ă
tari, pe un deal, departe,
ş
i-n urma lor cerul era înro
ş
it de focuri.Asta era întîia amintire a voievodului despre t
ă
tari. — De ce ? a întrebat înc-o dat
ă
 
Ş
tef 
ă
ni
ţă
, a
ş
a de crunt, încît Mitru
ţ
aproape c
ă
 
ş
i-a pierdut firea,
 
iar ceilal
ţ
i copii au stat din rîs. De ce calci p
ă
mînt str 
ă
in, han nelegiuit ? Ce pedeaps
ă
i se cuvine
 
 pentru c
ă
a n
ă
v
ă
lit în
ţ
ar 
ă
str 
ă
in
ă
?La întrebarea asta, copiii
ş
i-au plecat ochii, pe gînduri. Ce pedeaps
ă
li se d
ă
de obicein
ă
v
ă
litorilor ? Auziser 
ă
din b
ă
trîni c
ă
-i treceau prin sabie, c
ă
le t
ă
iau nasurile, ori le scotea ochii.
 
 — S
ă
i se reteze nasul... a spus unul. — Nu ! e prea pu
ţ
in ! a r 
ă
spuns
Ş
tef 
ă
ni
ţă
.
 
 — S
ă
i se scoat
ă
ochii !... — Nu, e prea pu
ţ
in! — Atunci spînzurat s
ă
fie de ramurile stejarului... a spus altul,
ş
i Mitru
ţ
nu mai putea de bucuriec
ă
va fi legat cu frînghiile de subsuori
ş
i urcat sus, sus, cum numai urcase niciodat
ă
! Copiii
ş
i-au desf 
ă
cut cing
ă
torile, apoi
ş
i le-au legat una de alta. To
ţ
i rîdeau
 
ş
i chiuiau, numai
Ş
tef 
ă
ni
ţă
st
ă
tea încruntat
ş
i t
ă
cut, ca un adev
ă
rat judec
ă
tor al n
ă
v
ă
litorilor. — A
ş
a ! a spus el, în timp ce copiii ceilal
ţ
i îl tr 
ă
geau pe Mitru
ţ
în sus.Mitru
ţ
rîdea
ş
i b
ă
tea din palme.
 
L-au urcat pîn
ă
la jum
ă
tatea stejarului,
ş
i l-au l
ă
sat în leag
ă
nul u
ş
urel al vîntului. Deodat
ă
, cumrîdea el a
ş
a
ş
i se leg
ă
na, s-a uitat departe A îng
ă
lbenit! Glasul i-a pierit în gît! Abia a izbutit s
ă
 strige : — T
ă
tarii !... Vin t
ă
tarii !... Vin t
ă
tarii...
Ş
i se uita cu groaz
ă
cum vin t
ă
tarii cei adev
ă
ra
ţ
i, în galopul cailor, cu iataganele-n din
ţ
i, cu
ş
omoioguri aprinse în vîrfui suli
ţ
elor. — Coborî
ţ
i-m
ă
repede... vin t
ă
tarii! a strigat el a doua oar 
ă
, dar copiii au luat-o la fug
ă
, spre sat,
 
ţ
ipînd :
 
 — T
ă
tarii... vin t
ă
tarii!Au prins s
ă
bat
ă
clopotele de furtun
ă
. Oamenii apucau spre codru, ori în
ş
f 
ă
cau parii afuma
ţ
i lacap
ă
t, furcile, coasele
ş
i topoarele, gata de ap
ă
rare. Pretutindeni s-auzeau
ţ
ipetele copiilor 
ş
i-ale
 
femeilor: — T
ă
tarii !... vin t
ă
tarii !...
Ş
i b
ă
teau mai tare clopotele.3T
ă
tarii n
ă
v
ă
leau într-o trîmb
ă
lung
ă
,
ş
i-n urma lor colburile urcau pîn
ă
-n în
ă
l
ţ
imi, amestecate cu
 
fumurile satelor aprinse. Cum au ajuns sub stejarul din Borze
ş
ti, hanul n
ă
v
ă
litorilor l-a z
ă
rit întreramuri pe Mitru
ţ
, aproape mort de spaim
ă
. — Ce-i facem copilului din stejar? a întrebat un ataman. Tragem cu s
ă
ge
ţ
ile în el ?
 
 — Nu ! a r 
ă
spuns hanul. Dac
ă
trage careva în el vreo s
ă
geat
ă
, îl ucid... — De ce ? s-au mirat t
ă
tarii. — Pentru c
ă
pe acest pui de moldovean vreau s
ă
-l ucid eu ! Fac r 
ă
m
ăş
ag c
ă
-l nimeresc drept îninim
ă
, cu prima s
ă
geat
ă
... — S
ă
vedem... au spus celelalte c
ă
 petenii
ş
i cetele s-au a
ş
ternut pe vale, în priveal
ă
. — Fie-
ţ
i mil
ă
... a r 
ă
cnit Mitru
ţ
, cînd hanul a întins arcul, dar n-a mai apucat s
ă
spun
ă
nimic, c
ă
cio s
ă
geat
ă
l-a nimerit drept în inim
ă
 
ş
i l-a omorît.Apoi trîmba a s
ă
rit pe cai, a pornit galop, dînd foc satelor, ucizînd
ş
i pr 
ă
 p
ă
dind tot, spre Suceava-n sus.4În vremea asta, Bogdan voievod galopa spre mun
ţ
i,
ţ
inîndu-l pe
Ş
tef 
ă
ni
ţă
dinaintea lui. Se l
ă
sase
 
întunericul. C
ă
rarea codrilor urca. — Niciodat
ă
s
ă
nu ui
ţ
i, fiul meu... îi spunea voievodul. Copilul din Borze
ş
ti trebuie r 
ă
zbunat ! — Niciodat
ă
n-am s
ă
uit, tat
ă
... a r 
ă
spuns
Ş
tef 
ă
ni
ţă
. Pe Mitru
ţ
am s
ă
-l r 
ă
zbun eu, cu mîna mea !Dac
ă
tr 
ă
ie
ş
te hanul pîn
ă
cresc eu mare, îl spînzur de stejarul din Borze
ş
ti... — A
ş
a s
ă
faci ! i-a r 
ă
spuns tat
ă
l. Ca s
ă
se înve
ţ
e minte, s
ă
nu mai omoare oameni nevinova
ţ
i, s
ă
 
 
nu mai calce p
ă
mînt str 
ă
in...
Ş
i Bogdan voievod i-a gr 
ă
it toat
ă
noaptea, la un schit din munte, ar 
ă
tîndu-i prin cuvînt de foc, c
ă
 ap
ă
rarea p
ă
mintului str 
ă
 bunilor e cel mai sfînt lucru al vitejilor ! — S
ă
nu ui
ţ
i,
Ş
tef 
ă
ni
ţă
, c
ă
legea noastr 
ă
e ap
ă
rarea p
ă
mîntului str 
ă
 bun ! S
ă
n-ai mil
ă
de
 
n
ă
v
ă
litori ! La foc
ş
i par 
ă
, r 
ă
spunde-le cu foc
ş
i par 
ă
!
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more