Interacţiunile pozitive părinţi-copii – condiţii esenţiale în realizarea unei

bune adaptări şcolare

Familia este primul grup pentru copil, grup unit prin relaţii de rudenie. În virtutea acestor relaţii
, părinţii se îngrijesc de nevoile copiilor, atât de cele materiale ( hrană, odihnă, adăpost, igienă,
îmbrăcăminte), cât şi de cele de securitate, afectivitate şi afirmare. Copiii, la rândul lor, au nevoie
de dragostea părinţilor , de energia şi răbdarea lor. Părinţii sunt cei de la care copii învaţă să
folosească lucrurile din jur, să vorbească, să se cunoască şi să se respecte pe ei înşişi. Văzând
grija pe care le-o arată părinţii , copii pot căpăta încredere în ei, în ceea ce sunt şi in ceea ce
pot ei să realizeze. Pentru copii, familia este un factor decisiv de socializare . În familie , copiii
află care sunt valorile şi normele din societate . Părinţii sunt primii care oferă copiilor pilde de
urmat, de la care copiii învaţă ce este bine şi ce este rău, frumos şi urât, corect şi incorect, permis
şi interzis. În familie există reguli , iar copiilor li se cere să le respecte. În familie , copiii şi părinţii
găsesc intimitatea de care au nevoie. Principalele trăsături ale oricărei familii ar trebui sa fie
dragostea, înţelegerea, coeziunea, întrajutorarea reciprocă, mândria că aparţii la familia respectivă
,apărarea împotriva celor care o atacă în vreun fel.
Psihologii şi sociologii, studiind relaţiile din cadrul grupului familial, au constatat mai multe stiluri
parentale de comunicare.
Incontestabil că diferenţele în comunicare între părinţi şi copii sunt enorme, iar remediile nu pot fi
expuse în câteva pagini , soluţiile fiind diferite de la caz la caz
Fiecare copil în sine constituie o problemă pentru toţi factorii educogeni .Unii dintre ei însă,
reprezintă cazuri dificile sau foarte dificile prin atitudinea, comportarea şi faptele lor ieşite din
cadrele general acceptate, scrise şi nescrise. Această stare de anormalitate poartă numele de
disocialitate reprezentând o perturbare a legăturii sociale dintre indivizi. Evident că unul din factorii
care converg spre punctul unic numit EDUCATIE- familia- nu răspunde întotdeauna prezent la
prevenirea şi combaterea disocialităţii. Ca mică şi specifică comunitate ce a dat viaţă copilului ,
familia nu are dreptul să neglijeze cea mai preţioasă creaţie a sa , din punct de vedere al
integrării sale normale în societate.
Familia trebuie să acţioneze asupra copilului în coformitate cu posibilităţile de care dispune
copilul, în conformitate cu slăbiciunile şi incapacităţile sale. Copilul trebuie , să simtă că este
protejat de familia sa , el nu trebuie lăsat pradă dificultăţilor, nu trebuie părăsit în faţa şocurilor , a
exigenţelor ameninţătoare . Cadrul familial trebuie să ţină seama de vulnerabilitatea reală a sa şi
să-l ajute să se convingă de capacităţile sale, de valoarea lui. Copilul nu trebuie să se simtă
respins de familie , dar nici supraprotejat deoarece în ambele cazuri el va deveni egocentric şi
incapabil de a se distanţa de sine, va evita contactul cu realitatea şi se va refugia în lumea
visării , a imaginaţiei, va stabili greu contacte sociale cu cei de vârsta sa , va deveni pasiv, lipsit
de iniţiativă , cu sentimente de inferioritate, lipsit de interes pentru viitor.
Instalarea dificultăţilor la învăţătură este întotdeauna rezultatul acţiunii conjugate a
mai multor factori . Şcoala este cea care trebuie să pregătească şi să asigure reuşita şcolară a
elevilor, să combată şi să prevină efectiv pierderile şcolare. Dar de cele mai multe ori cauzele
insuccesului şcolar rămân necunoscute cadrelor didactice, eforturile lor rămân fără rezultat .În
asemenea cazuri responsabilitatea revine şi familiei.
Familia este cea care cunoaşte programul extraşcolar al elevului, părinţii trebuie să cunoască
mediul pe care-l frecventează copiii şi ei ştiu atmosfera de lucru a elevilor.
Şcoala şi familia sunt cei doi poli de rezistenţă ai educaţiei , care contribuie prin mijloace
specifice la formarea unei pesonalităţi de succes. Familia este prima şcoală a copilului . Ea
exercită o influenţă atât de adâncă , încât urmele ei rămân, uneori întipărite toată viaţa în profilul
moral spiritual al acestuia. Condiţiile de viata precare ale unor familii au contribuit la apariţia
fenomenului social cunoscut sub denumirea de “copiii străzii”, care se adăpostesc prin gări, autogări,
subsolurile clădirilor, reţele de termoficare si a căror sursa de existenta o reprezintă cerşetoria, furtul etc.,
devenind in mod frecvent victime ale unor pedofili.
Importanta este de asemenea si o buna interacţiune intre şcoala si familie iar aceste doua instituţii sa
conlucreze pentru o cunoaştere cat mai buna a copilului.

http://www.didactic.ro/materiale/121596_interac-iunile-pozitive-p-rin-i-copii-condi-ii-esen-iale-n-
realizarea-unei-bune-adapt-ri