Leucemia

Leucemia este o forma de cancer care afecteaza celulele hepatice, inclusiv celulele rosii, unele
celule albe si unele celule care ajuta la coagularea sangelui. Conform Societatii de Cancer
Americane, leucemia este a sasea cauza a mortii prin cancer la barbati si a saptea la femei. In fiecare
an in Statele Unite sunt diagnosticate cu leucemie aprox. 31.000 de persoane si se estimeaza ca
22.000 de oameni mor anual din cauza acestei boli. Leucemia reprezinta o treime din toate cazurile
de cancer la copii sub 15 ani. i9t24tz
Celulele din sange se „fabrica” in maduva spinarii, tesut spongios din centrul oaselor. Inceputul
leucemiei apare cand o celula hepatica imatura din maduva devine canceroasa, divizandu-se
incontrolabil. In timp maduva se umple de celule canceroase, toate aparute din prima celula
anormala. Celule maligne se pot acumula in noduri limfatice, splina si alte locuri. La momentul
diagnosticului in corp pot fi prezente pana la 1000 de miliarde de celule infectate cu leucemie.
Masa de celule infectate din maduva inhiba productia de celule sanatoase, dand nastere simptomelor
tipice leucemiei. Piele palida, oboseala sunt semne ale anemiei, o descrestere a concetratiei de
celule rosii din sange. Curgeri de sange din nas, din gingii, tendita de a te invineti usor, si pete rosii
de marimea unui varf de ac pe piele arata scaderea de celule albe din sange. Lipsa de celule albe din
celule il face pe pacient susceptibil infectiilor.
Leucemia a fost prima data descrisa de catre un doctor european la mijlocul secolului al XIX-lea. In
timpul autopsiilor, doctorii observau cazuri in care nivelul celulelor albe era foarte ridicat, astazi
stim ca aceste celule erau nonfuctionale si infectate de leucemie, si un numar foarte mic de celule
rosii. Din acest motiv boala a fost numita initial „weisses blut” (in germana „sange alb”). Mai tarziu
boala va lua denumirea de leucemie (din greaca leukos „alb” si haima „sange”).
In cele mai multe cazuri de leucemie nu se cunosc, cauzele, dar doctorii au identificat cateva cauze
pentru unele tipuri de leucemie. Expunerea intensa la radiatii sau moderata pe perioade lungi
maresc riscul aparitiei de leucemiei mielocite sau leucemia acuta limfocitica, dar nu a leucemiei
cronice limfocitice. Riscul crescut a fost demonstrat in supravietuitorii detonarii celor doua bombe
atomice de la Hiroshima si Nagasaki la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
Expunerea la anumite substante chimicale poate cauza, de asemenea, leucemia. Muncitorii expusi la
benzen de-a lungul unei perioade indelungate pot sa faca leucemie acuta mielocitica.
Medicamentele chemoterapeutice tratau cancerul la san, la ovare si anumite alte boli canceroase,
dar ele cresteau riscul de a face leucemie acuta milocitica.
Factorii genetici pot contribui la aparitia leucemiei. Unele conditii ereditare, cum ar fi sindromul
Down, cresc riscul ca o persoana sa faca leucemie.
Biopsia maduvei spinarii si analize sangvine sunt tehnicile cele mai uzuale in diagnosticarea
leucemiei. In timpul biopsiei, celulele sunt colectate prin intermediul unui ac direct din maduva sau
este extras un mic cilindru de os care contine maduva cu ajutorul unui ac special. Maduva este
examinata prin intermediul microscopului de celule leucemice.
Analizele care monitorizeaza numarul de celule hepatice, pot sa arate anormalitati caracteristice
anumitor forme de leucemie. Pacientii cu leucemii acute aproape intodeauna au un nivel scazut de
celule rosii si de trombocite. La unii pacienti, numarul celulelor albe este de asemenea foarte mic.
La alti pacienti, un numar mare de celule infectate intra in sange din maduva, numarul celulelor albe
crescand foarte tare. Cu toate acestea doctorii pot sa examineze aceste celule sub un microscop
pentru a determina daca numarul mare de celule albe nu se datoreaza altor cauze cum ar fi infectiile.
Pacientii cu leucemii cronice de obicei au un numar putin scazut de eritrocite. Numarul
trombocitelor este de obicei normal sau putin crescut la pacientii cu leucemie cronica mielocitica
sau normal sau putin scazut la leucemia cronica limfocitica. Aproape toti pacientii cu leucemii
cronice au un numar crescut de celule albe. La leucemia cronica mielocitica, unele celule albe sunt
sanatoase si lupta impotriva celulelor infectate, dar la leucemia cronica limfocitica sangele contine
un numar mare de limfocite maligne care nu functioneaza normal.
Alte analize, cum ar fi colorarea celulelor cu diferiti coloranti chimici pentru a ajuta doctorul in
examinarea acestora, analiza moleculelor de la suprafata celulelor si analiza materialului genetic din
celula sunt efectuate pe celule cu leucemie luate din maduva spinarii sau din sange. Aceste analiza
ajuta doctorii in determinarea subcategoriei de leucemie, care poate afecta prognoza si tratamentul
pacientului. Teste cum ar fi radiografii ale pieptului si examinarea fluidului spinal de celule
infectate pot ajuta doctorii in determinarea extinderii bolii.
Tratamentul leucemiei depinde de tipul si de extinderea bolii si este specific fiecarui pacient. In
general, chemoterapia, utilizarea medicamentelor care ucid celulele care se divid rapid, este
tratamentul de baza atat pentru tratarea leucemiei acute, cat si a celei cronice. In cazul leucemiilor
acute chemoterapia este foarte intensiva si se folosesc mai multe medicamente, ori simultan, ori
secvential, pentru a ucide cat mai multe celule infectate de leucemie. Antibioticele si transfuziile cu
celule rosii si trombocite ajuta la sustinerea pacientului a carui nivel de sange este foarte mic
datorita chemoterapiei intensive.
Uneori radiatia este folosita pentru a micsora un cheag de celule infectate care se acumuleaza in
unele parti ale corpului, cum ar fi pe creier sau coloana vertebrala la leucemia limfocitica sau in
noduri limfatice la leucemia cronica limfatica. Daca ramane netratate, cheagurile de celule din
creier si coloana vertebrala pot cauza dureri de cap, vedere incetosata si confuzie si in alte parti ale
corpului poate cauza umflarea si sensibilizarea zonei respective.
In special la pacientii tineri, daca doctorii sunt de parere ca, chemoterapia nu este suficienta pentru
vindecare completa sau daca boala recidiveaza dupa chemoterapie, se poate efectua transplant de
celule stem. In timpul acestei procedure se efectueaza iradierea intensa a corpului sau doze foarte
mari de chemoterapie. Chemoterapia si iradierea sunt folosite pentru distrugerea celulelor infectate
de leucemie din corpul unei persoane, insa, aceste tratament distruge sistemul de formare a celulelor
din maduva spinarii. Din acest motiv, celule stem sanatoase, celulele care permit ca maduva spinarii
sa produca sange, sunt introduse pentru a ajuta sistemul din care se formeaza sangele.
Aceste celule trebuie sa vina de la un donator care se potriveste din punct de vedere imunologic, de
obicei un frate sau o ruda apropiata. Nu de mult celulele stem puteau fi transplantate numai din
maduva spinarii, acest proces fiind cunoscut sub numele de transplant de maduva. Descoperirile
recente fac posibila recuperarea de celule stem din sange, facand astfel transplantul mult mai simplu
si mai putin riscant pentru donator.
Imunoterapia, inca in stadiul experimental, este o metoda promitatoare pentru a trata leucemia.
Metoda consta in injectarea unor anticorpi carora le sunt atasate substante radioactive. Acesti
anticorpi vor cauta numai celulele infectate datorita moleculelor de la suprafata, avand un impact
redus asupra celulor sanatoase.
Scopul in vindecarea leucemiilor acute este omorarea a suficiente celule infectate pentru a produce
o remisiune, astfel fiind posibila producerea de celule hepatice sanatoase. Nivelul celulelor din
sange revine la normal si simptomele pacientilor sunt diminuate. La acest stadiu se continua terapia
pentru a prelungi remisiunea sau pentru a ajunge la o vindecare completa.In jur de 80 % din copii
afectati de leucemia limfocitica sunt vindecati. In ceea ce priveste leucemia acuta mielocitica se
estimeaza ca aproximativ 40 % din copii si un numar mai mic din adulti sunt vindecati. Leucemiile
cronice sunt foarte putin vindecate, dar chemoterapia de astazi a ajutat la cresterea mediei de
supravietuire de la 3 ani la 6.