SERGHEI DOVLATOV (sept. 1941-24 aug, 1990, mama armeanci, fail evreu) este socott ural dinre cei ma enig- tmaticisimatinteligen| seitori rus. In Uniunea Sovieticd fusese, dupS proprile martursiti un elev ru, un student nu, un soldat rit simai ales un cetafean soviet ru. Dar ste un scrltor extraordinar,limpede, direct, cu ,efect pe fermen lung”. In URSS a fost publicat numal in samizdat. ups doi ani sijumataede studila Facultatea de Flotogie din Leningrad (azi Sankt-Petersburg),e dat afardsiluat in armati. Face experienta de paznic de lagi (1962-1965), care devine subiectintrunul dintre romanele lui, Zona Anintrile unui paznic de lagi (1982). Si viata de ghid, si aceen de jurmalist se regsesc in ctile sale, cele mai multe cu tent autobiografcs. In 1978 emigreaza la New York locuieste cu sotia si fica pe strada 108 si publics, in cei 42 ani pe care-i mai avea de tit, 12 cif. Tot aici scoate © gazeti a emigratci ruse. La New York ise naste un ft, Nick. ,Copiii mei vorbesc rusa {813 nici tun chef. Eu, fd nic un chef, engleza" spune scritoral. Dovlatow adeverit az unul dintre cei mai popular prozatori din Rusia, Ras- ppunsul lu a intrebarea de ce scrie este: ,Viata e seurt mule singur Cree toate astea sunt desl de triste pen trua md determina si scr.” SCRIERI: Nevidimaia kniga (Cartea nevitzutt, 1978), Novi americancts (Nou! american, 1980-1982), Kompromiss (Cone promis, 1981), Zapovednik (Rezeronpia Puskin, 1983), Nasi (Aiosti, 1983), Cemex (Geamtarl, 1986), nostra (Sta i, 1986 ) et. MARGARETA SIPOS este ziaristi si traducttoare dn limba rus. A publicatin revistele Romnia litera gi Adectal lite- ‘ar si artistic traduceri din scritori rusi,articole si comen- tarii de traducere. Pentru ,Cartea de pe noptiert” a mai tradus Rezerenia Pushin de Serghei Dovlatov si Doane dnt Sankt-Petersburg dee Nina Berberova. Serghei Dovlatov ompromisul Traducere din rusi de MARGARETA SIPOS fi HUMANITAS BUCURESTI‘Colectieinitiata de Toana Parvulescu Reactor coordonator al colectic: Mona Antobi Reslactor: Alice Ene Coperta: Angela Rotaru ‘Tehnoredactor: Manuela Maxineanss Corector: Tulinns Pop (DTP: Emilia fonaseu, Dan Dulghert Tipirit la SP Bucuresti Noi" get Dovlntov Kompromiss Copyright © 1981, All rights reserved get Dovlatov (© HUMANITAS, 2009, pentru peezenta versiune romfneascl Deserieroa CIP a Biblioedii Nationale a Rominici DOVLATOV, SERGHEL CCompromisul / Sorghei Dovlatov; trad: Margareta Sipos. - Bucutest: Humanitas, 2009, ISBN 978-973-50-2419-2, 1. $ipos, Margareta (trad) $21.16-32=135.1 EDITURA HUMANITAS Piafa PreseiLibere 1, 013701 Bucsreti, Romina tel. 021/408 83 5, fax 021/408 83 51 wwrehumanitasr0 ‘Comenzi Carte prin post tel. /fax 021/311 23 30 CPCE.-CP14, Bucuresti email epp@humanitass0 ‘wwwelibhumanitas.r0 N.S. Dovlatovei, pentru tonte chinurile!Am rimas fri slujbi. Ma gandesc dact n-ar fibine si ma fac croitor. Am observat ci ei, croi- torii, sunt mereu binedispusi M-am intalnit cut Loghinov de la Televiziune. — Salut! Ei, ce-i nou? — P&i imi caut un serviciu. — Exist un post vacant. La gazeta Na straje rodine. Kasirin il cheam&, noteaza-ti —Unu’ asa, chel? —Kasirin e un gazetar cu experienfa. Kagirin omul e cam moale. — Rahatul, i-am zis, ¢ si el moale. —Ce, il cunosti? —Nu. — Atunci nu vorbi... Noteaz4-fi numele. L-am notat — De te-ai imbrica si tu mai ca lumea. Nevas- ta-mea zice ci, daca te-ai imbraca mai bine... Apropo, ma sund odati nevasti-sa... Stop! Eo alta tem, ampli, tulburatoare. Ne face s& alune- cm intr-o directie nedorit’. — Cum castig ceva, cum ma infolesc. imi cum- par joben..Mi-am c&utat taieturile din ziare. Le-am ales pe cele mai bune. Kasirin nu mi-a plicut. Chip sters, ‘mor cazon. S-a uitat la mine, apoi a spus: —Nu sunteti, bineinfeles, membru de partid. Am dat din cap vinovat. Cu o simplitate cretind, a adtugat: — Vieo douiizeci de oameni au spus c& vor pos- tul asta. Cum stau de vorba cu ei... cum dispar, L&safi-mi macar un numar de telefon. ram dat numdrul de telefon de la curafatorie, ‘are, intimplator, imi ramasese in minte. ‘Acasi, mi-am ingirat articolele decupate din viare. Pe unele le-am citit. Am stat, m-am gandit... Hartii ingalbenite. Zece ani de minciuni si de preficitorie. $i totusi, dincolo de asta, sunt niste oameni, dialoguri, sentimente, viafa... Nuin har- tii, asa, la orizont. Anevoios e drumul spre adevatr. Nu poti sé intri de doua ori in apa aceluiasi rau. Pofi insa s& distingi in adancul ei fundul acoperit de cutii de conserve. Iarin spatele somptuoaselor decoruri de teatru vom vedea zidul de carimida, sforile, extinctorul si masinistii chercheliti. Asta 0 stiu tofi cei care macar o data au fost in culise... S& incepem cu o stire de doi bani... Primul compromis (Sovietskaia Estonia, nombre, 1973) CONFERINTA STHNTIFICA, Oament de stint din opt state au sosit la Tallin pentru cea de-a 7-2 Con- {ferinjs pentru studierea Scandinavie’ si Finlandei. ‘Sunt specialistidin URSS, Polonia, Ungaria, RDG, Fin- anda, Suedia, Danemarea si REG. La conferinta luert- rile se desfsoariin cadrul a sase sectiuni. Peste 130 de ‘oameni de stiinfa — istorici, arheologi, linguist — pre- Zinta rapoarte si comuniciri. Conferinta va continua piinit pe 16 noiembrie. Conferinfa avea loc la Institutul Politehnic. Am trecut pe acolo, am vorbit cu unul, cu altul. in cinci minute stirea era gata. Am predat-o la secretariat. Apare redactorul-sef Turonok, un tip mieros, din marfipan. Tipul de canalie sfioasa. De data asta era iritat. — Ati facut o grosolana greseala ideologica =, — Afi enumerat farile... —Si nu trebuia? —Trebuia, era necesar. Problema ¢ cum le-ati enumerat. in ce ordine. Vin intai Ungaria, RD Danemarca -, apoi Polonia, URS, RFG... 9—Normal, dupa alfabet*, — Asia e o abordare care ignora clasele, a gemut Turonok; exist’ o regula stricta. Tarile democrate ~ fn frunte! Apoi, statele neutre. Si, in sfarsit, cele din bloc... —OK, am zis. ‘Am transcris informatia, am dat-o la secretariat. Adoua zi, didu buzna Turonok: — Va batefi joc de mine? O faceti dinadins? — Ce anume? —Ce-ati ficut cu farile democrate? La dumnea- voastra RDG e dup’ Ungaria. Iarasi e dupa alfa- bet?! Uitati cuvéntul acesta oportunist! Lucrati la un ziar de partid. Ungaria pe locul trei! Acolo a fost un puci. — lar cu Germania a fost un razboi. — Fara discutii! Ce ma tot contraziceti?! Germanie! Nu pricep cine v-a angajat! Miopie po- litic&! Infantilism moral! Vom ridica problema Pentru nota mea mi s-au plitit doud ruble. Credeam cé-mi vor da tre. Al doilea compromis (Sooietsin Estonia, nie, 1978) CONCURAND CU VANTUL (Hiipodromaa dit Tallin, a 50 de ani.) Jocheii celebri, idolé ai publicutui, sunt, inainte de toate, zootehnicieni cu experientit care Iucreazitstitruitor si cu rfbdare la perfecfionarea rasei, dezooltind in ,elevit” lor trasiturile ereditare cele mai * Conform alfabetului rusesc (1). 10 valoroase. In plus, sunt sportivi de calificare inal care, odiatit pe siptinniins, dau seam de succesele or i fata exigentului public din Tallin. In cei cincizeci de ani, sportivii au cAstigat multe premti si diplome, iar in 1969 maestrul de cilérie Anton Dukalski a céstigat Marele remit Unional cu armasarul Talnik. Se remarct, printre stelele hipodromului din Tallin, maestri cu experi Ja—L. Jurghens, E. llves, H. Nimmiste. Promite si nifrul sportio A. Foanoo. In cinstea jubileului, la 1 august, pe hipodrom va ‘vea loc un spectacol ecvestru. Hipodromul din Tallin ofera o priveliste destul de jalnica. O pisti nu tocmai curati, tribune strm- be, pe jos — peste tot bilete vechi, rupte. O gloat surescitatl, gilligioas&, se foieste de la bara la rampa. Hipodromul e singurul loc unde se poate cum- para vin varsat ieftin. La casi se gisesc dou’ feluri de bilete ~ de or- dine simpla si expres, de ordinea primilor doi. Daca ati cumpérat bilete expres, trebuie si ghiciti doi dintre cei mai tari finalisti, in orice ordine. Daca luati o pereche de bilete, cota va fi mai mica. Si pen- tru favoriti cota e mic. Pe acestia pariaza tot hipo- dromul, tofi novicii. Bani frumosi se scot de pe urma cailor pricdjiti, care, intimplator, se trezese in fata. Favoritul nu e greu de ghicit. Mai greu e st ghicesti surprizele ~ fagnirea vioaie de pe cata- falc a vreunui cal amarat. Pe bani buni, jochei de marca pun frau favoritilor. A raméne in urma - e siasta o arta. E chiar mai greu decat sa invingi. in fata se afl’ caii mediocri. Castigurile ajung uneori lao sutd cincizeci de ruble. E putin probabil ins& a jocheli buni si vrea si aiba de-a face cu voi. uClientela lor e solid’. E mai simplu si te intelegi cu unjocheu de mana a treia. Acesta n-are voie si participe la pariuri. Actioneaza prin interpusi. Ia programul curselor de a doua zi si bifeaza pentru dumneavoastra. Indic& cei mai puternici trei cai din fiecare cursa. lar voi, conform indicafiilor, luati bilete si fn contul Lui. M-am hotirat si scriu nota jubiliara despre hipodrom. Amstat de vorba cu directorul, A. Mel- der. L-a chemat pe Tolea Ivanov. — Inti, a zis, un tanar talent. ‘Am plecat cu Ivanov la bufet. kam spus: — Am niste bani si n-am ce face cu ei, vreo opt- zeci de ruble. Ce ma sfatuiesti? — Ince sens? Ivanov m-a privit temator, — Nui fie fricd, i-am zis, nu sunt un provo- cator, desi sunt jurnalist. — Pai nu mie frica. — Atunei, care-i problema? in cele din urma, s-a dat batut. — Dukel (adic Dukalski) pariaza prin letonii in tranzit. Astia-s barosani. Iau toate cursele, le sucesc pe toate fefele. Dar asta la sfarsit, daca e vor- ba de sume mari. Primele trei curse pot fi ghicite. ‘Am scos programul curselor dea doua zi. Tolea a luat un creion. ‘Dupa cursa a treia, am incasat saizeci de ruble. Pe urma, sistematic, luam améndoi intre treizeci si optzeci. Pacat cX nu era decat o curs’ pe sip- tamand in vard, Tolea si-a rupt un picior si amandou& claviculele. Nu din cauza cailor.S-a pravalit, beat, dintr-un taxi. 12 Cu hipodromul s-a terminat. De cativa ani, ,concurentul vantului” e barman la Mundi, Al treilea compromis (Molo Eston, august 1974) ‘MA SIMT CA ACASA (Oaspejii Tallinului). Alla -Melesko are un chip neobisnuit de atrigattor. Nu ct asta ar fi totul in viald. $i totusi, totusi... S-ar putea ca focinai asta sé fie motioul simpatiei constante a celor din jur pentru aceasta fetiscant nostin’, usor stingace. Alla nu face parte dintre artistié de vazit sosifi in turneu. Nici nu participa la vreun important simpozion stiinfific. Nici recordurile sportive nu fac parte dit biografia ci... Pe Alla a adus-o in orasul nostru... curiozitatea. Da, da, chiar curiozitatea, acel sentiment care nu-ti di pace, ‘eare- face pe om sit partsenscal pe negindite confortul orasului situ. L-as numi sentimentul drumului, chemarea orizontului, vesniicul nenstampar al drume- fului ‘ln instabilitate e miscare!” a scris celebrul teoreti- cian muzica! Czerny. ‘Ani decis st-i adresitm Alleicdteon intrebti: — Ce ne poti spune despre Tallin? —E um oras minunat, primitor si riguros. Te fra- peazit prin contrastul armonios dintre veeht si modern. In linisten si call sit se sinte 0 fort mandra. — Cum ai ajuns aici? — Am auzit multe despre designerii si peisagistit de aici. In afar de asta, iubesc marea... — Calttoresti singurt? 13.— Nelipsitii mei tovarisi de drum sunt aparatul {fotografic si un volum de poczii de Aleksandr Blok. = Unde ai reusit st mergi pant acum? —La Viggorad si la Kadriorg, unde m-au inconjurat veverite bldnde, induiosittor de increzatoare. —Ce planuri de viitor ai? — Vara e pe sfarsite. Incep lectiile in studioul meu de coregrafie. Din now — muni intensa.. Deocamdatit fnsit mi simt aici ea acasal fn aceastt povestire nu exist’ ingeri si nici migei... Nu exist péicttosi, si nici neprihanii nu exist. De fapt, nu-i gisesti nici in viata de toate zilele. De ani buni stau si observ. Un redactor mi-a spus: — La tine, toate personajele sunt canalii. Prin logica povestiii, dacs eroul e ticalos, el trebuie si ajunga la faliment moral sau la pedeaps’. Dar la tine ticdlosii sunt ceva natural, ca ploaia sau nin- soarea... — Unde vezi tu aici ticdlogi? am intrebat. Cine e, de pilds, ticalos? Redactorul m-a privit ca pe cineva care se ga- seste fntr-un anturaj dubios si incearca si-si aco- pere partenerii. De mult nu mai impart oamenii in pozitivi si negativi. Cu atat mai mult eroiiliterari. $i apoi, eu nu sunt convins cf, in viata, dupa crima urmea- 74 negresit cdinfa, iar dupa fapta eroica ~ starea de fericire. Suntem ceea ce simfim ci suntem. Tra- siturile, calititile si vicile noastre ies la lumina zilei laatingerea usoard a vietii. , Natura, esti zeita mea!” Si aga mai departe... in fine... 4 fn aceasta povestire nu exist ingeri si nici mi- sei, si nici n-ar putea exista. Unul dintre eroi sunt chiar eu. Intra in acfiune si Misa Sablinski, cu ex- presiile lui favorite — ,aperceptie spontana”, ,dua- lismul imanent”... Mai departe, figureaz& Mitea Klenski, usor de recunoscut sel. Pasiunea pentru nodurile neglijente de la cravata si mustiucurile {groase din chihlimbar fals i-au adus notorietate. Ce ne unea? Poate - pentru a ma exprima cat ‘mai clar— ostilitatea pentru latura oficialai a muncii jurmalistice. Un cinism sdnditos, care ne ajuta sa ne ferim de cuvintele mari. in institutia noastra, din cei treizeci si doi de angajati pe statul de plata, douizeci si opt se auto- intitulau_,Pana de aura republicit*.In virtutea ori- ginalitafii, noi trei ne-am spus ,de argint". Dima Ser, care scrisese intr-o nota c& ,Rinichiul artificial ‘eun fenomen cotidian in viafa noastra cotidiana”, era considerat de lemn. {in general, eram prieteni. Sablinski lucra in sec- fia industrial’, materialele lui nu starmeau contro verse. Precumpaneau cifrele, cu adresi Ja un anume tip de cititor. Klenski muncea in sectia de sport, realiza cronica sportiva a zilei. Informatiile lui exacte erau lipsite de orice elemente emofionale. Eu scriam foiletoane. inca din aprilie, redactorul imi spusese: ,,Daca scrii foiletoane, iti dam casa.” Eo treaba dificil. Fiecare fapt trebuie scrupulos verificat. Obiectele criticate se fofileaz’, se bari- cadeaz’. Oragul e mic, totul ein vazul lumii, Pe scurt, de doua ori au incercat si ma bata. O dati —hamalii din gara de marfuri (acestia au reusit). Apoi Ciguri, speculantul, care mi-a tras una cu palaria ,bor- salino”, si imediat am fost facut K.O. 15Interventiile mele erau intotdeauna urmate de un numér mare de ecouri. Uneori, sub forma de amenintiri. Asta chiar ma bucura. Ura inseamna c& ziarul mai e in stare s& trezeasca patimi. Fiecare isi vedea de munca lui. Céstigam tofi trei binisor. Sablinski aducea de prin deplaséri peste uscat, oud de rata, ba chiar si purcei vii. Klenski seria o monografie pentru un veteran al sportului pe care-I numea ,plantatorul cel bun”. Pe scurt, hucram constiincios si onest. $imai departe? Nimic deosebit. La Mitea Klenski a venit o musafira din Dvinsk. Habar n-am ce-a fost in capul ei. Existi tinere din astea, n-ag zice depravate, nici stricate, nu, ci—cum si ma exprim ‘mai bine? ~flusturatice. Viafa lor e ffcuta de la un cap la altul dintr-o continua vanzoleala. in spatele acestei aglomerari de du-te-vino, abia daca se mai poate ghici si un suflet. Cu eforturi uriase, cu pretul a tot felul de sacrificii, fetele astea isi fac rost, de pilda, de cizme din import. E greu de imaginat cat timp si cata energie ia asta. Apoi—si scotila vedere cizmele astea de import. in anturaje de tot felul, Ja dans sau, simplu, trecand pe langa vitrinele lu- ‘minoase ale magazinelor, pana la primaie. Uneori, cizmele astea innopteazA lang’ patul vostru: tpi groase, carambi inalfi. $i nu e nu stiu ce desfrau. Pur si simply, fetele nu sunt maritate. Au baut, autobuzele nu mai merg, taxiul nu-i de gait. [ar stfpénul casei e atat de simpatic. fn apartament sunt trei icoane, autograful lui Magomaey, stampe, Cole Porter... Serie, fetele danseaza, ziua, muncesc. Si nu muncesc prost. Dac merg in vizitd, merg la ‘oameni interesanfi. La ziaristi, de exemplu... 16 Mitea a trecut pe la noi, prin secfie. Bra si o fata cuel — Stai aici, i-a spus, seful meu e prost dispus. Serj, poate sta putin aici? Tam rispuns: — Poate. Fata s-a asezat lang’ fereastra, si-a scos pu- driera. Mitea a plecat. Fu continuam si Iucrez. fir prea mare zel. Foiletonul pe care-I scriam avea titlul ,. VMK, fra retusuri”... Ce e VMK am uitat cu desavarsire... —Cum te cheama? — Alla Melesko. E adevarat ci toti ziaristii viseazA si scrie un roman? —Nu, am minfit eu. Fata s-a rujat si a inceput si se foiascd. Am intrebat — Unde inveti? Aici a inceput si mint. Ceva cu un studio dramatic, ceva despre pantomimé, un regizor iu- goslav care 0 invita lao filmare. Pe regizor il chema Josko Gati. Dar nu stiu ce ,Intersin” nu transfera valuta... Cat’ noblefe in felul in care a evoluat minciuna in ultimii doua sute de ani! inainte se mintea c& ti un logodnic milionar, proprietar de cai. Acuma se minte despre un regizor iugoslav. Cand- va, omul se lauda cu armasarii lui, iar acuma... cu papucii de catifea reiata din Polonia. Hilestakov era prieten la cataramé cu Puskin, Ghenici, un cunos- cut de-al meu, s-a intors coplesit si ticut de la Mos- cova ~ |-a vazut la Magazinul Central pe Oljas Suleimenov. Pana si intelectualii mint c& au lefuri 7decente. Eu insumi adaug vreo douiizeci de ruble, desi castig, de fapt, binisor... Bun, fie! ‘Apoi aparu Klenski. — Gata, a zis, trei sute de randuri sunt in mapa la seful sectiei. E timpul s& ne relaxam. Intr-o clip mi-am incheiat sieu foiletonul. Am scris ceva in genul: ,...De ce au tacut activistii din atelier? Unde le-au fost ochii celor din comitetul de judecati tovaraiseascd? Doar se stie inci de demult ca lacomia, la care se adauga lipsa oricarei sanc- fiuni, are drept rezultat infractiunea!” — Gata, am plecat, a spus Klenski, cat te mai asteptam?! Am predat foiletonul si -am sunat pe Sablinski, A reactionat cu toata sinceritatea la chemarea noastr’ — Rozka e in sesiune. Bani — opt ruble cu totul. Maine e miercurea mea de creatie. Cum s-arspune, una peste alta... Ne-am intalnit pe palier, langa lift. A trecut Jbanov pe acolo, cu blitul, fara s& scoata 0 vorba, a fotografiat-o pe Alla $i s-a facut nevazut. — Care-i planul? — Osunam pe Verka. Vera Hlopina lucra in biroul de dactilografie, desi ar fi putut fi corector sau chiar responsabil de numar. Nervoasa, culta si desteapta, isi facea singura rétu cu franchefea ei isterica si aroganta. Sefii ziarului se adunau cu plicere la ea acasa. Ambianja de celibatara, dou’ camere, prietenele Verei, muzica... Dupa ce bea doua paharele, nu ‘mai mult, Hlopina devenea periculoasa. Dac& ceva nuvi plicea, nu-si alegea cuvintele. Tin minte cum 18 ia strigat lui Veisblat, redactorul ziarului pen- ‘tru tineret: —Nu, zu, uitati-va la el! Enegru ca Armstrong! La un garaj, nici ca mecanic n-ar fi angajat! Nici femeilor nu le trecea nimic cu vederea. Nici priceperea lor de a-si sublima pacatele, nici foalele lor de import, nici soti lor bogati si molai. Penoi trei, Vera ne simpatiza. $i pe buna drep- tate. Nu eram carieristi, nu ne cumpéram masini, nu ne dideam mari. $i noi fineam la Vera. Dar relatiile noastre cu ea erau strict de prietenie. Me- reu aprinsé la fats, durdulie, usor ridicola, era in- truchiparea castitati. Nu s-ar putea spune ci Hlopinei fi plicea si bea. Pur si simplu, ii placea si organizeze intal- niri intre prieteni, s& se agite, si dea fuga dupa Riesling, si pregateasca aperitive. Nowa ne spunea: —O sun acuma pe Liudka, la raionul de mer- cerie. E fantastica! Talie de viespe! Ochi enormi, verzi, uite aga niste ochil... Liudkai fi striga in receptor: — Las tot, prinde repede un motor si vino in- coace! Te astept! Ce? Scriitori, ziaristi, vodes — gar- 18, tort... Rezultatul: Liudka venea, inalt®, zvelt8, ochii intr-adevar... si cu soful la Interne. Ficea totul complet dezinteresat. Simplu~ Vera era singura. Si uite asa, am plecat spre ea. Pe drum am cum- parat gin cu api tonica gi tot ce se cuvenea. Trebuie sii spun ci eu studiasem seratele astea. Stiam di- nainte cum va fi. De fapt, toate sunt la fel. Exist oordine prestabilits o data pentru totdeauna. Ca 19un fel de concert ale carui parti sunt trecute in program. Sablinski va povesti despre o vanitoare fantas- ticd a celor din comitetul ordsenesc. Va fi vorba de sitari cu dimensiuni de vulturi, de o cabana in pa- dire cu baie finlandeza si coniac armenese... Aici eu il voi intrerupe cu gluma mea favorita: — ar printre copaci, alearga de colo-colo, inv blinuri de urs, instructorii comitetului raional... —Esli invidios, va zambi fara riutate Sablinski, fi-am spus doar, hai si mergem ‘Apoi Klenski va zice ceva despre hipodrom. $i vor fi pomenite porecle cabaline de toati minu- nea: Hannibal, Cantec voios, Rock'n-roll. ,La viraj, Dukel ti pune frand, favoritul se poticneste de patru ori, in buzunarul meu sunt sase bilete de ordinea primilor doi, iar rezultatul e... nul. Apoi, dupa ce s-a pilit, gazda spune ce crede despre fiecare dintre noi. Suntem ins obisnuiti si nu ne suparim. Klenski e ocarat pentru cravatele lui de prost-gust. Eu pentru loialitate fata de con- ducere. Sablinski—pentru snobism. Ne dam seama ci ea citeste exigent si nu fara partinire toate arti colele noastre. Asa c& se pornesc vesnicele dispute profesionale ~ cine are talent si cine n-are talent, apoi plici dinainte de razboi, si lacrimi, si o vodea, printr-o minune dobandita si in final, ,tu ma sti ‘mezi?”, Ar iesi o rubric pentru sectia de satira, De fapt, cam asa a si iesit. Am prajit niste cren- vursti pe bat. Vera s-a pilit, siruta portretul lui Dobroliubov: ,Ce oameni au fost...” Sablinski a povestit ceva trivial despre Dobroliubov, eu l-am combatut apatic. Alla mintea induiosator de ne- 20 eae yerosimil, cick Audrey Hepburn i-ar fi trimis un sampon colorant. Dup& aceea, ea si Mitea s-au retras la buciti- rie. Klenski avea o metoda infailibil& de a vraji fe- meile. Metoda consta in faptul ca stitea oricat de vorbi cu ele. $i vorbea nu despre sine, discutia era chiar despre ele. Si, orice-ar fi spus el - ,Esti inclinat& s& crezi in oameni, dar in anumite li- mile...” ~ metoda nu dadea gres nici cu elevele dela profesionala, nici cu cinicele corespondente de televiziune. Sablinski si cu mine ne-am plictisit repede unul de altul. El a plecat fara sa-si ia ramas-bun. Vera dormea. Am sunat-o pe Marina si am plecat si eu Allei i-am spus doar o fraza: , Vrei s-o stergem Pe nesimtite?” Fraza asta le-o spuneam tuturor. (Femeilor, se infelege). Sau aproape tuturor. Pen- fru orice eventualitate, Fraza e echivocs $i ino- fensiva. —Nuse face, a spus Alla, am venit la Mitea Dimineafa a fost multX treaba la redactie. Eu pregiteam o pagina despre ,controlul exercitat de citre popor” si mi tratam cu apa minerald. Sa- blinski isi prelucra inregistrarea de la conferinta educatorilor. A aparut Klenski, posac, tras la fal A spus ceva enigmatic si abstract: ,E $i asta 0 ficfiune, ca intreaga noastra viata.” La p sunat Alla: — Sunt Alla. Nu Lai vazut pe Mitea? —A, am zis, salut. Bi, cum e2 — Hemoglobina - 200. —N-am infeles 21—Ce-i cu intrebarea asta bizar’: , Ei, cum €2... Nasol, cum altfel?... ‘M-am dus si-l caut pe Klenski, dar mi s-a spus ce in deplasare. in satul Kungla, o mamé-eroina a niscut a unsprezecea odrasla. -am transmis Allei. Alla mi-a zis: — Ce ticdlos, nu ma prevenit.. ‘Aurmat o pauza. Chestia asta nu mi-a plicut. Ce vind aveam eu? in plus, mai trebuia si 8 pre- dau pagina. Titlurile erau ceva de speriat. ,Balada despre aritmometrul disparut”... lar Mitka chiar cera tare, a plecat fri s-o previna pe domnisoara. M-am simit stanjenit. —Vrei, am zis, si lum micul dejun impreun’? — in general, un mic dejun n-ar strica. Am 0 stare cam ciudaté: Am fixat locul de intalnire. Apoi am impristiat hartille pe birou. Sa para cf se munceste. Era o zi ricoroas, sumbri, de mai. Prelatele de panza se izbeau de vitrinele cafenelelor. Alla a ap’- rut cu un urias sombrero de percal. Era evident c& se mndrea cu el. Am privit in jur fara entuziasm, ‘Asta mai lipsea, si ma vada careva dintre priete- nele Marinei cu sombreroul Asta. in cafenea, am bagat de seama ci se putea plia usor. Am man- cat un fel de chiftele si am baut ceai cu prajituri. Alla se purta de parc’ i-as fi fost dator cu ceva. Am intrebat: — Egti in vacant, nu? —Da,a zis, Vacanti la Roma — Chiat, o prinfesa printre ziaristi. Cum de ti-a dat voie mama? — De ce nu? — Oras necunoscut, tentafii. 2 — Exist doua feluri de mamici: ,Cum de i-ati dat voie fiicei si plece?” si ,De ce m-ag nelinisti? Dela nous ani e sub supravegherea militii...” Am ris politicos. L-am chemat pe chelner. Am platit, am iesit din cafenea. I-am spus: —Asadar, am fost fericit si va contemplu, doamni. — Ciao, Ginnil! a zis Alla — In cazul acesta, nu Ginni, ci Giovanni — Goodbye, Giovanni! Sia plecat cu uriasa palirie de percal, subtirict, © ciupercusa, nu alta. Iar eu m-am grabit spre re- dacfie. Secretarul apucase deja sa intrebe de mine. Inca inainte de sase, pagina era gata Seara am fost Ia teatru. Se juca Pentru cine bat clopotele, dup Hemingway. Spectacolull era prost de tot, un amestec de Cei sapte samurai cu Tania garda. Inactul al doilea, de pild’, Robert Jordan se radea cu pumnalul. Apropo, avea pantaloni polonezi. Exact ca ai mei Spectacolul se incheia cu o canonada atat de ingrozitoare, incat am plecat fara sd astept si ova- fille. Avem un oras plin de bunavoints, toate spec- facolele se incheie cu aplauze furtunoase Dimineata, am venit la lucru. imi fusese co- ‘mandati o cronict pozitiva. Fara pic de vlagi, dup atata teatru si cafele, am inceput s8 seri: »Operele lui Hemingway nu sunt scenice. Sin- gura dramatizare a acestui scriitor n-a avut o bio- grafic scenic’, rimanand o «nuvela in dialogurio. Se citeste bine, subliniazi autorul. Numeroasele fncerciri ale Hollywoodului de a 0 ecraniza... Chiar atunci a sunat Vera. Lam spus: — Sunt ocupat, zu! Ce e2 23— Vino pana sus. Un minut. cee? — Da’ urca si tu un minut! — Ei, dracie! Vera mi astepta pe palier. Rosie la fata, ner- voasi, malinits. — Stii, are nevoie de bani. N-am infeles. Mai exact, infelesesem, dar am spus: — Nu inteleg. — Alla are nevoie de bani. N-are pentru biletul de avion — Vera, ma stii doar, pani in paispe e exclus, Cat ii trebuie? — Micar treizeci, — Absolut exclus. in aprilie n-am avut nici 0 colaborare... Datorez la casierie saptezeci si inci... N-am platit nici pana acum televizorul... Si-apoi, cu nu sunt... O clips, dar Klenski? E epi- soduul i. — Aplecat nu stiu unde, intoarce curand. — intelege, va fi o catastrofa. A sunat logod- nicul ei din Saratov. — Din Dvinsk, am zis. — Din Saratoy, n-are important... A spus ci daca ea nu vine, se spanzura. Alka hoinareste asa {inca din primavara — P&i, si vind dupa ea — Are examen luni. — Excelent, am zis, se poate spanzura, dar nu-si poate neglija examenul... Plangea, plangea de-adevaratelea. 24 —Da' nam si n-am treizeci de ruble! Sie si cam bizar, zau asa... Dar chestia e ci n-am. (Cel mai interesant era ci spuneam chiar adevarul. = Dar daci ai imprumuta de la cineva? a zis, Vera. — Si, de fapt, de ce si imprumut? E fata lui Klenski. N-are decat si se zbaté el. — Poate si vorbim cu Sablinski? Ne-am dus la Sablinski. Siel s-a ardtat indignat. — Eu am avut opt ruble si, ca un gentleman, Je-am pus la bitaie. Si eu vreau si-mi imping’ careva ceva. Asteptafi-l pe Misa, finanfeaza el ches- tia asta. Ascultafi, am inventat un banc: ,Toji oa- meni se impart in bolse-vici si bolse-bani..." — Bine, a spus Vera, am si inventez. eu ceva. Sia pornit spre us: — Asculta, am zis, dact nu inventezi, sun’-m&. —Bine. — Vite ce se poate face. I se poate lua un in- terviu. — Asta ce-ar mai fi? — La rubrica ,Oaspetii Tallinului”. Eo studen- ti, o intereseaza athitectura goticd. Nu se desparte de volumasul lui Blok... Le da veverijelor de ‘mancare in pare... Ise vor plati doutzeci de ruble, poate chiar douazeci si cinci... —Serioj, da-ti silinfa! —Bine, fie Si tocmai atunci am fost chemat la redacto- rul-sef. Ghenrih Frantevici sedea in cabinetul lui spatios, langa fereastra. Radioul si televizorul amu- tisera. Telefonul lui complicat, cu clape albe, mut sil. 25=a loc, rosti redactorul, e vorba de o sarcin& de raspundere. in gazeta noastra ¢ slab reflectat& tema moralititii. Tema de larga cuprindere: rau- voitori care nu platesc pensiile alimentare, favo- ritisme, delapidari ale bunurilor statului... Ma bizui pe dumneata, Mergi la Tribunalul Poporului, laGAL — Ma gandesc eu la ceva — Actioneaza, a spus redactorul, tema mora- litafii e foarte important’ — Okey, am zis —$i sine minte: concursul redacfional deschis continu. Cele mai bune materiale vor fi premiate cu bani. lar inving&torul va pleca in RDG. — De bunavoie? — Adict? — Mie nu mi s-a aprobat o calitorie in Bulgaria. Din primavara mi-am depus cererea. — Trebuie s8 bei mai putin, a spus Turonok. —Nu-i nimic, am zis, pentru mine nici aici nu-i hu, Tn ziua aceea s-au mai ivit si alte griji, conflicte, dispute, probleme nerezolvate. Am trecut pe la dou’ conferinte. Am rispuns la patru scrisori. De vreo douazeci de ori am vorbit la telefon. Am baut cocteiluri, am luat-o in brafe pe Marina... Totul decurgea normal. lar ziua de ieri - unde o fi disparut? $i dac& a fost data uitarii, ce anume m-a facut ca sase ani mai tarziu s& scriu: in aceasti povestire nu exista ingeri si nici misei... Nu exista pacatosi, si nici ne- prihaniti.."? Si, in general, ce fel de oameni suntem noi? 26 Al patrulen compromis (Voce Tati, octombrie 1974) ALFABETUL ESTON Jn ptdure-n zi urata Intalnii un urs, Bun, ursule”, iam spus. Tere”, mia raspuns. Imediat norii-au fugit $i soarele ne-a zimbit Vecernii Tallin este editat in limba rus’. Sine-am gandit la o rubrica noua - , Alfabetul eston”. Pen- tru micutii cititori rusi. De primul numar m-am ocupat eu. Am scris niste poezioare destul de sim- patice. Vreo opt buctiti. Ca ziarist universal ce sunt, md mandream cu ele. MA sun Valia Trul, instructor la C.C. —Tuai scris fabula aceea sovina? = De ce sovina? — Inseamna ci tu ai scris-o. — Eu, Care-i problema? — Apare acolo un animal. 39 — Ce rezulta? Rezultd c& estonul e un animal, Eu sunt animal? Eu sunt instructor la Comitetul Central, sunt animal? —E un basm, e ceva conventional. E si un de- sen, Copiii au intlnit un urs, Ursul e bun, e sim- patic. E pozitiv... —Dece vorbeste in estona? Si vorbeasc’ intr-o imbé a unei fri capitaliste. 7—N-am inteles. —Ce si-i explic eu tie? Nu esti copt pentru un ziar de partid, nu esti copt. O ora mai incolo, a trecut pe la mine redacto- rubgef — Juriul te-a amendat cu dou’ puncte. —Ce fel de juriu? — Ai uitat c& suntem in concurs? Cel mai bun dintre cei mai buni va pleca intr-o excursie in Occident, in RDG — Logic. lar cel mai rau dintre rai ~in Orient? — Ce vrei si spui? —Nimic. Am glumit. Dar RDG e Occident? — Da’ dupa dumneata, ce-i? — Vite, Japonia e Occident. —Ce? a strigat Turonok speriat. in sens ideologic, am adaugat. Chipul redactorului se intuneci, umbrit de o oboseali de nefnvins — Dovlatoy, rosti el, cu dumneata e imposibil de vorbit! Tine minte, rabdarea mea are limite. Al cincilea compromis (Sovietskaia Estonia, noiembeie 1975) S-ANASCUT UN OM. An de an, in republicit se sirbttoreste Ziua Eliberdrii. Fabricile si uzinele, colho- zarle si statile de masini si tractoare raporterzt statului indicatorié inalti realizafi in productie. Si fncit un jalon de except a fost atins in acestezile. La spitalul din Tallin, in familia Maiei si a lui Grigori 28 Kuzin s-a nascut primul copil mult dorit. Lui -a fost hiritzit st fie cel de-al 400 000-lea locuitor al orasului. — Va fi sportiv, zambeste medicul specialist Mikkel ‘Teppe. Fericitul tatit isi ascunde cu stangiicie mainile bata- torite. = fi vom da numele Lembit, spune el, st crenscit woinic Lise adreseaza fericitilor piirinti si Boris Stein, cu- noscutul poet al Tallinului: In fabrici si im abataje, Departe, pe alte plancete, ‘Sunt patru sute de mii de ero’ Si printre ei Si primul mew copil! As dori si amintese cuvintele lui Goethe! Se niaste un om, se naste un intreg univers.” ‘Nu stitt ce vei deveni, Lembit! Strungar sau miner, ofijer sau savant. Sti doar cit s-a nitscut un Om. Oraul econdammat la fericire! Tallin e un oras mic. intalnesti pe strad4 un. cunoscut care-ti spune: ,Salut, tocmai te ciu- fam...” De parci am fila cantina intreprinderii.. Mai pe scurt, am fost uimit cand am aflat cdti ocuitori are Tallin. ‘Cums-a intimplat? M-a chemat Turonok, seful meu, si mi-a spus: — Exist 0 idee constructiva. Poate iesi un re- portaj de efect. Sa discutim despre detalii. Dar sé nu faci bascalie 1. E fantezia autorului. Goethe n-a scris asta (1a), 29— De ce si fac basclie?... Ar fi inutil —De fapt, ai si facut bascalie, se posomori Tu- ronok, tot timpul faci bascalie, Dovlatov. Faci bis- lie pana sila sedintele colectivului. Numai cand nu esti de fata nu faci bagcilie... Crezi ci eu sunt chiar aga, un oarecare? Ca eu citese numai ziare? Treci odata pe la mine, vezi ce carfi am in bibliotec’. fntre altele, am si edifii dinainte de Revolutie. — De ce m-afi chemat? am intrebat. Turonok ticu o vreme. Apoi, brusc, isi indrepta finuta, trecdnd parcd din starea de lirism la cea de lucru. incepu si vorbeascd ferm si clar: — Peste o sapttimana se aniverseaza eliberarea Tallinului. Data aceasta va fi pe larg consemnatt. Inclusiv in paginile gazetei... Sunt vizate diverse aspecte - administrative, culturale, sociale... Toate sectiile redactiei pregatesc materialele. Ai si dum- neata o sarcina. $i anume: conform datelor servi- ciului de statisticd, in oras exista in jur de patru sute de mii de locuitori. Cifra oarecum conven- fionala. intinderea orasului e si ea oarecum cor ventionala, Asa ci uite, ne-am consultat si am hotirat: cel de-al 400 000-lea locuitor al orasului trebuie sa se nasca in ajunul zilei jubiliare. — Nu prea infeleg. — Te duci la maternitate. Astepti nasterea pri- mului copil. fi notezi parametrii. Stai de vorba cu fericiti parinfi. Cu doctorul care a asistat la nastere. Bineinfeles, trebuie fotografiafi. Reportajul va fi pu- blicat in numaruljubiliar. Onorariul—stiu cd nu fie indiferent - e dublu. — Cu asta trebuia si incepeti. 30 —Mercantilismul ¢ una din trasaturile dumi- fale antipatice, a spus Turonok. = Datoriile, i-am zis, pensiile alimentare... — Bei prea mult. —Siasta = Pe scurt. Sensul general e acesta: s-a nascut lunom fericit. As spune chiar— omul e condamnat Ia fericire. Fraza aceasta imbecila i-a plicut redactorului att de mult, incat a repetat-o in gura mare. —Omul e condamnat la fericire. Cred c& nui Fu. Poate incercim sil dam ca titlu. ,Omul e condamnat la fericire —Om vedea, am zis. = $i tine minte, Turonok se ridica, punand capit discufiei, sugarul trebuie sa fie publicabil. — Adica? — Adica si fic reusit. Fara defecte, fara aspecte dubioase. Fira mame nematitate. Parinfii, garni- tura complet’. Un batefel sindtos, realizat din punct de vedere social. —Neapatat, baiat? = Da, baiatul e cumva mai simbolic. — Ghenrih Frantevici, cu privire la fotografi Stiti c& nou-nascufii arati cam — Alege-I pe cel mai aritos. Asteapta, ai timp. — Ossi fie vreo patru luni de asteptat. Mai cu- rand, e putin probabil si arate a om. Pentru unii nici cincizeci de ani nu-s de-ajuns. — Ascult8, s-a suparat Turonok, last demago- gia! Ti s-a dat o sarcina. Materialul trebuie si fie gala pani miercuri. Esti ziarist profesionist... De esi mai pierdem vremea degeaba? Chiat, mi-am zis, de ce...? 31‘Am coborat la bar, mi-am comandat un gin. L-am zarit, stand pe un scaun, pe nu prea treazul fotoreporter Jbankov. I-am facut semn s& vind la mine. S-a asezat alaturi, tinand in mana un pahar cu vodea. A muscat jumatate din tartina mea. — Mai bine te-ai duce acasi, i-am zis, in insti- tufie e plin de sefi... Jbankov si-a pus paharul pe mas si a spus: —Stii, in mod normal, m-am facut de rahat. Ai vazut fotografia mea la reportajul lui Fedea? — Nu citese ziare. — Fedea a avut un reportaj in Molodiojka. Mai exact, un portret. ,Trei contra furtunii”. Despre scafandri. Cum cauta astia, infelegi, incarcaturi pretioase scufundate. Tocmai se apropia furtuna, Ei, si fotografia mea. Doi nene stau pe o barna, Si din apa iese un furtun. Adica, partenerul lor seotoceste pe fundul apei. Eu, normal, am fotografiat, mi-am luat cei sase marafeti si am uitat de chestia asta. Ma duc, nu stiu cum, in port, ‘oamenii incep si rida. Care era treaba, infelegi? Si se Limureste istoria. Au ei acolo un sef de la sectia auxiliar’, unul Mironenko. Iesise omul de la cantina, la al treilea debarcader si-a aprins 0 tigard. Una-alta, a aruncat tigara. A expectorat, scu- z&-mi expresia. Si a scuipat cu protez& cu tot. Detasabil, bineinjeles. Aur, de vreo opt sute si ceva. A dat fuga la scafandri: ,Baiefi, salvafi-ma!™ Aia au priceput din mers. ,Cand terminam lucrul, © gisim!” — ,Dator nu va rimén.” ~ ,O sticli de rat" — Fara discufii..." Au terminat luerul, au inceput sa scotoceasca. $i tocmai atunci picd Fedea venind dintr-o documentare. Vede oamenii la lucru, Ce faceti? zice. P...a mea, zic ei, s-a dus la fund 32 ceva de pret. $i Fedea, fara si priceap’: ,Cum te cheams? Pe tine cum te cheama?“... Barbafii ris- pund cum se cuvine. ,Cum va petreceti timpul liber? Ce va atrage mai mult2”... Muzica, zic ei, pictura... ,Dar de ce lucrati aga tarziu?’... Se apro- ie furtuna, zic ei, ne gribim... Ma suna Fedea la tedactie. Am venit, am fotografiat, fara s8 apro- fundez... Principalul e 4 era un bazin artificial, ininterior. Acolo nu poate fi nici o furtund — Mai bine te-ai duce acasi, i-am spus. — Asteapti, asta nui tot. Mi s-a povestit cum $a terminat istoria. Scafandrii au gasit atunci Proteza. Mironenko era fericit peste poate. li duce Jacarcium’. Comanda vodca. S-au troseait. Miro nenko a inceput si le arate tuturor proteza. Multu- mesc, zice, baiefii m-au salvat, au gisit proteza Valturi, nu alta, fruntasi, stahanovist... Proteza era fntoarsi pe toate fetele, ba la o masa, ba Ia alta.. Avenit si portarul s-o vada... Si trombonistul din orchestra... Chelnerii dideau din cap... lar Miro- nenko cu scafandrii storceau cea de-a sasea sticla. Deodats isi di seama ci proteza nu-i, s-a dus. -Dafi-mi-o, nememicilor!" Da’ ce, o mai gitsesti?. Aicea nici scafancrii nu te mai ajuta —Bine, am zis, trebuie si plec... N-aveam chef si merg la maternitate. Atmos- fera de spital ma deprima. Numai si vad ficusii fia si-mi e de-ajuns Am trecut prin sectie, pe la Marina. Am auzit-o spundnd: —A, tuerai... larta-ma, am mult de lucru —$-a intimplat ceva? — Ce si se intimple? Munca —Ce fel de munca? 33—Jubileul si altele de tot felul. Noi suntem ‘oameni mediocri, nu scriem romane... — De ce te superi? — De ce m-ag bucura? Tot timpul dispari pe undeva, Ba dragoste nebund, ba cate-o saptamana haladuiesti — Ce inseamna ~ haladuiesti? Am fost in de- plasare Ia Saaremaa. M-au mancat plosnitele la hotel... — Astea nu-s plosnife,s-a incruntat binuitoare Marina, sunt muieri. Tarfe scarboase, murdare. $i de ce-or siri pe tine? Mereu esti lefter, mereu esti mahmur... Mi mir cum de nu te-ai molipsit pana acum de vreo boala... — De ce te poti molipsi de la plosnite? —Miicar daci n-ai mintil Cine e roscata aia des miat3, giliganca aia? Te-am vazut azi-dimineata din autobuz. —Nueoroscati dezmafati, 0 giliganct. E poe tul metafizic Viadimir Erl. Aia e coafura lui. Brusc am infeles ci in acel moment va incepe si plng&. Si sia Marina s& plang8, cu disperare, amamic, cu fipete, fri si se crufe. Ca o actrita, dupa spectacol. —Terog, linisteste-te. O si fie bine. Toati lumea stie ca sunt legat de tine. Marina a gisit o minusculA batista roz, s ochii. incepu s& vorbease& mai calm: — Poti fi serios? —Fireste. —Nu prea cred. Esti complet iresponsabil...Ca © pasare... N-ai adres&, nici avere. N-ai nici un sentiment profund. Eu sunt doar un punct in- témplator in nemarginirea spatiului. Siam aproape i-a sters 34 patruzeci de ani. $i ar trebui si-mi organizez.cum- va viata =Sieu am aproape patruzeci de ani. Mai exact, peste treizeci. $i nu infeleg ce inseamné si-ti orga- nnizezi viata... Vrei si te mériti? Ce se va schimba? Ce va face o stampila idioata? Dangaua de pe cal. Atata timp ct mi-e bine, sunt aici. Daci mi se face Iehamite, plec. $i asa va fi intotdeauna... —Nu vreau sé ma marit. De altminteri, ce so} aifitu? Par sisimplu, vreau si am un copil. Altfel, va fi prea tarziu. — Pai, naste-I. Gandeste-te inst ce- asteapta, —Mereu exagerezi. Milicane de oameni traiesc si muncesc. $i apoi, singura cum pot sil fac? — De ce singura? Voi... contribui si eu. in pri- vinfa aspectulsi material, tu cAstigi de doua ori mai mult decit mine. Adics, practic, material nu de- pinzi de mine. = Vorbeam de altceva. Suna telefonul. Marina ridica receptorul = Da? Splendid... E chiar la mine. ‘Am dat din maini. Marinaa facut un semn din cap ca infeles. —Ziceam ci tocmaia fost pe aici Probabil bea pe undeva. Ta te uit, scarba —Te cauti Tehanovski. Vrea si-f prumutul —Ce l-a apucat? =A pprimit banii pe carte. = Caraoana pleact spre cer? = De ce caravana? Cartea are titlul Urmeazit continuarea =Tot aia e. Bine, am zis, trebuie si pec Asta nu stiu, inapoieze im- 35— Incotro? Daca nu-i secret. — Inchipuieste-ti, la maternitate. M-am uitat la maldarele de ziare de pe mese. ‘Am simfit miros de fum de tigara si de clei. Am avut un sentiment de lehamite si de amaraciune {ncat nici macar atmosfera de spital att de violent, i ‘nu ma mai speria. Dupa ce-am inchis usa, mi-am dat seama c& Marina tocmai strigase Bine, caré-te, betivan amarat!” ‘Am luat autobuzul spre strada Karl Marx. fn autobuz, am adormit brusc. M-am trezit dupa un. minut, cu durere de cap. Am traversat holul ma- temitatii; pret de o clip’, mi-am zarit intr-o oglin- i chipul si am intors capul. Mca intimpinat o femeie in halat alb. — Accesul persoanelor straine e interzis. —Dar al persoanelor straine de lumea aceasta e permis? Femeia incremeni uluits. Lam intins legitimatia. ‘Am urcat la etaj. Pe palier fumau cateva femei in nite halate diforme. — Unde-l pot gisi pe medicul specialist? — Mai sus, vizavi de lift. Vizavi de lift, asta insemna c& era modest. Vi- zavi de lift era gilagie, se tranteau usi... Am intrat. in fafa ferestrei deschise, un eston de vreo saizeci de ani facea gimnasticat firrecunosc imediat pe estoni. Nimic fipator, ni- mic neglijent in finuta lor. Nelipsita cravat gi dunga la pantaloni. Linia subtire a barbiei si ex- presia calma a ochilor. $i ce rus ar face gimnastica asa, de capul lui? -am intins legitimatia 36 — Doctor Mikkel Teppe. Luati loc. Cu ce va pot fide folos? Tram expus miezul problemei. Doctorul nu se ‘mira. in general, orice ar pune presa la cale pe citi- torul de rand nu-1 mira. S-a obisnuit cu de toate... —Cred ci nu-i greu, a spus Teppe, clinica e uriasa. — Vise comunica fiecare nou-nascut? —Pot da dispozitie. Ridic’ receptorul. Spuse ceva in eston4. Apoi mi intreb’: — Vi intereseaza si vedesi cum decurge nas- terea? — Doamne fereste! Mi-e de-ajuns si notez fiteva date, si-i arunc copiluluio privire sist vor- esc cu tatal Doctorul sun’ din nou. Mai spuse ceva in estond. — Buna care naste acum. Mai sun peste céteva minute. Sper si fie totul bine. E 0 mama sint- toast... O blond’ planturoasi... se list doctorul dus de val —Dumneavoastrs, |-am intrebat, suntefi cis’- torit? — Desigur. = Si aveti copii? — Un baiat. — Nu va ganditi uneori la ce-l asteapta? —Ce si ma gandesc? Stiu foarte bine ce-I as- teapta. fl asteapti puscaria cu regim sever. Am vorbit cu avocatul. Mi-a cerut deja semnatura. Teppe vorbea linistt si simplu. Ca si cum ar fi fost vorba de un fenomen normal si bun. L-am intrebat, cu voce scdzuti, increzaitor si conspirativ: a7—Cazul Soldatov? — Ce? doctorul n-a infeles, — Fiul dumneavoastra face parte din miscarea de renastere a Estoniei? — Fiul meu, rosti raspicat Teppe, e un borfas bisnitar si un betiv. lar eu pot fi linistit numai ct timp il stiu la inchisoare. Am ticut amandoi. — Candva am lucrat ca felcer pe insulele din Baltica. Apoi am luptat in corpul de armata esto- nian. Am ajuns si am o situafie bund. Nu stiu cum. sa intémplat ci mama lui si cu mine suntem per- soane pozitive, iar el negativ. — Near fi riu si ascultati si ce spune el. — E cu neputingé si-] asculti. fl intreb: ,.ura, de ce ma disprefuiesti? Eu am obfinut totul prin muned indarjitd. N-am avuto viafé usoara. Acum_ am un post important. Ce crezi, de ce eu, un feleer modest, am fost numit directorul spitalului?... lar el imi da replica pe loc: ,Pentru ca toti colegii tai destepti au fost impuscati...” Ca si cum eu i-as fi impuscat.. Suna telefonul — La aparat, rosti Teppe, excelent. Apoi vorbi in estona. Spunea ceva de centimetti si de kilograme. —Ei, iatd, a nascut cea din salonul noua. Patru kilograme doua sute si cincizeci si opt de centi- metri. Numele de familie al mamei e Okas. Anul nasterii — 1946. Normatoare la ,Punane ret”. Tatal = Magabcia. — Cum adics Magabcia? —Eunnume de familie. Ele din Etiopi: Ja Scoala de Marina. invata 38, —Enegru? — As spune ciocolatiu. = Stati asa, i-am spus, ¢ interesant... Se profi- Jeaza un caz. de internationalism. Prietenia dintre Popoare... Sunt cisatoriti oficial? — Bineinfeles. El fi scrie in fiecare 2i biletele. Sisemneaza ,Bastonasul-tiu de soia” — imi permiteti sa dau un telefon? — Va rog, Am sunat la redactie. A raspuns Turonok. —Turonok. Vit ascult. — Ghenrih Franfevici, tocmai s-a nascut un baietel. — Despre ce e vorba? Cine e la telefon? = Dovlatov. De la maternitate. Mi-ati dat 0 sarcin’... Ada, mi-aduc aminte. Ei, asadar, s-a niscut un baiat. Mare, sini- fos. Cincizeci si opt de centimetri. Greutatea—patru dou’ sute... Tatil e etiopian. Urm’ o pauza apasatoare. —N-am inteles, a spus Turonok. —Btiopian, i-am zis, de fel din Btiopia. invafi ic... Marxist, am adaugat, nici eu nu stiu de ce, — Esti beat? intreba Turonok. — Da’de unde! Doar sunt in misiune. = In misiune... Cand a fost asta un impedi- ‘ment pentru dumneata? Cine a vomat in decem- brie la activul raional de partid? —Ghenrih Frantevici, mi-e penibil si tin atata fimp telefonul blocat... Tocmai s-a nascut un baiat, Tatil lui e etiopian, ne e prieten, — Vrei si spui ci.e negru? —Ciocolatiu: 39— Adicé negru, —Normal. —Ce-i normal aici? — Dupa dumneavoastra, etiopianul nu e om? —Dovlatoy, rosti Turonok cu o voce sfsietoare, Dovlatov, eu te concediez. Pentru incercarea de a discredita tot ce e mai frumos... Di-l incolo pe cAcaciosul dumitale de etiopian! Asteapta si se nasci un copil normal ~ ma auzi? -, un copil dintr-o fiint& umand normala, — Bine, i-am zis, eu doar am intrebat... Se auzira pactinituri dese. — Nu merge, i-am spus doctorului. — Eu din capul locului am avut indoieli, dar ream mai zis — A, nui nimic. — Vreti 0 cafea? A scos din dulap un borean maro. A sunat iar telefonul. Teppea discutat mult timp in estond. Era vorba, se pare, de ceva care nu ma privea pe mine. Amasteptat sd termine convorbirea si am intrebat deodatas — Pot si dorm putin dupa paravan? — Bincinfeles, a spus Teppe fir si se mire, ‘Vreti st va invelifi cu impermeabilul meu? — Merge si fra Mi-am scos ghetele si m-am culcat. Trebuia si ‘ma concentrez, altminteri, realitatea isi pierdea definitiv contururile. $i, deodata, m-am uitat la mine de departe si m-am vazut buimac si ridicol. Cine sunt eu? De ce ma aflu aici? De ce stau culcat dupa paravan, asteptind Dumnezeu stie ce? ‘Cand m-am trezit, Teppe stitea aplecat dea- supra mea, 40 — Scuzaji-ma, v-am deranjat... Dar tocmai a nascut o cunostinti de-a dumneavoastri. /Marinal”, m-am gandit, cu o adiere de groaza (Toati lumea stie c& groaza poate fi resimiita in- trun fel abia sesizabil.) Apoi, alungandu-mi ideea nebuneasc’, am intrebat: — Cum adica o cunostinga? —Rumianteva, jurnalista de la ziarul de tineret. —A, Lena, sofia lui Boris Stein, Chiar, n-am mai vizut-o din luna mai — Aniscut acum cinci minute. Interesant. Seful meu va fi fericit. Tat&l copi- Tului e un poet celebru in Tallin. Mama ~ ziarist’: Amandoi ~ membri de partid. Stein va scrie 0 Balada cu prilejul asta. — MA bucur foarte mult pentru dumneavoastr L-am sunat pe Stein. —Salut, ii spun, meriti felicitari —Nu inc’. Miercuri primesc rispunsul. = Ce rispuns? —Plec sat nu in Suedia. Zice-se ci n-am expe- ienfa cAlatoriilor in tari capitaliste. Da’ de unde experienta daci nu-fi dau drumul? Ta ai fost la capitalisti? —Nu. Pe mine nu m-au Lisat nici la socialist. Am depus cerere pentru Bulgaria — Eu am fost chiar si in lugoslavia. Iugoslavia eaproape capitalists, — Iti telefonez de la clinic’. Ai un fiu. — Mama mi-si! exclama Stein. Mama ma-siil.. Teppe mi-a intins o hartie cu mazgalituri. —Lungimea, am zis, cincizeci si sase, greuta- fea ~ trei noua sute. Lena se simte normal. 4—Mama ma-sii, nu se potolea Stein, vin ime- diat. lau un taxi ‘Acuma trebuia si chem fotograful. — Sunati-l, sunati-l, a spus Teppe. L-am sunat pe Jbankov. A ridicat receptorul Lera. — Mihail Vladimirovici nu se simte bine, a spus ea. — Cumwa e beat? am intrebat-o. —Ca un pore. Tu bai imbatat? — Nici vorba. $i, in general, eu lucrez. — Ei, atunei, scuzi-ma. ‘Lam sunat pe Malkiel. — Vino si fotografiezi un copil pentru numarul jubiliar. Lui Stein i s-a nascut un fiu. Intre altele, onorariul e dublu. — Tu vrei sa scrii despre copilul asta? —Da.Cei? — PAi e cf Stein e evreu. Pentru fiecare dintre evrei trebuie aprobare. Esti fantastic de naiv, Ser). — Amscris despre Kaplan fara nici o aprobare. —Bine ci nu spui de Glikman. Kaplan e mem= brual comitetului raional. Despre el s-a scris deja de doua sute de ori. Nu-l compara pe Stein cu Kaplan. —Nici nu-i compar. $tein e mult mai simpatic. — Cu att mai réw pentru el. — Clar. Mulfumese ca m-ai prevenit. kam spus lui Tepe: —Se pare ca nici Stein nu e bun. — Am avut si eu dubii. —Da’ pe mine cine m-a trezit, oare? —Eu v-am trezit. Dar dubii am avut. —Ceside facut? 42. ma stare, nu stiu cum, neobisnuit’. Ar trebui si bem teva cu ocazia asta, — Mai naste curdnd una. Poate a si nascut. Tele- fonez acum, Eu ma duc sa dau o raita. In scuarul mohorat al spitalului se plimbau pisici. Plopii negri, desfrunziti, scarfaiau strident. Un tinar slab, adus de spate, impingea un cirut care huruia. in halatul albastru, decolorat, parca era o muiere batrand, De dupa colt, aparu Stein. — Ei, te felicit Multumese, batrne, multumesc. Chiar acu- am trimis Lenei un pachefel... Sunt intr-o {Ce si beau cu tine? mi-am spus. Numaibelele”. Nu voiam sa-] amarasc. Nu m-am apucal spun ci pustiul lui era trecut la rebuturi. Stein inst stia deja. — Pregitesti un material jubiliar? —Incerc, — Vrei si ne faci celebri? = Yezi, i-am zis, e nevoie de o familie munci- foresc-trdneasca. Voi sunteti intelectuali — Pacat. Am scris deja niste versuri in taxi. Se ‘ncheie asa: In fabrici si in abataje, Départe, pe alte planete, Sunt patru sute de mii de erot Si printre ei Si princul mew copil! am spus: —Cum adict, primul tiu copil? Ai o fiicd mare. —Din prima casatorie. 43—A, atunci asa e. Stein a stat, s-a gandit si, deodats, a spus: — Inseamna c’, totusi, exist antisemitism? — Asa s-ar parea. “ — Cum putea si apara aga ceva la noi? fn jara noastra, unde... s-ar spune. L-am intrerupt: —In fara in care riposatul de baza inci n-a fost ingropat... Al cirui nume e si el o minciuna’. — Dupa tine, totul e minciuna! — Minciuna si in jurnalismul meu, si in ver- surile tale! Unde ai vazzut tu un eston in Cosmos? — Eo metafora. —Metafora... Minciuna are zeci de asemenea porecle subversive! — Saar putea crede ci numai tu esti cinstit, Dar cine a scris o intreaga poveste despre BAM“? Cine Fa ridicat in slavi pe cekistul Timofeev? — Am si ma las eu de meseria asta. Ai s& vezi, mi las. — in cazul asta nu le mai face reprosuri altora. —Nu te supara — La dracu’, mi-ai stricat ziua... Fii sindtos! Teppe ma astepta in prag. — A niscut Kuzina, din salonul sase. Datele sunt: ea e eston’, sofer pe electrocar. Sotul ~strun= gar la uzina de vapoare, rus, membru al PCUS. Copilul - in limite normale. — Slav Domnului, se pare c& merge. Pentru orice eventualitate, dau un telefon. * Se referd la Lenin, al cirui nume e, de fapt, Ulianov. ut) * Magistrala Baikal-Amur (n1). 44 Turonok a spus: = Excelent. Conveniti ca pe copil sil chi Lembit. seer pie = Ghenrih Frantevici, m-am lamentateu, cine ar pune copilului stu numele Lembit? E prea de modi veche, e din folclor... _ — Asa si-l cheme. Nu lee totuna? Lembit sunt Dine, viril si simbolic... in numaral jubiliar o si faca impresie — Ati putea si-i dati copilului dumneavoastrs Tumele Bova? Sau Mikula? = last demagogia. Ti s-a dat o sarcina. Pana miercuri, materialul trebuie si fie gata. Daca refuza Sil numeasci Lembit, momeste-i cu bani —cat —Vreo douazeci si cinci de ruble. ffi trimit fotograful. Care e numele de familie al nou-ndis- cutului? = Kuuzin. Salonul gase. = Lembit Kuzin. Suna superb. Di-i bataie. Lam intrebat pe Teppe: — Cum pot da de tata? — Uite-I. Sti pe gazon, sub fereastra, ‘Am coborit. = Alo, |-am intrebat, sunteti Kuzin? — Da, Kuzin, sunt Kuzin, si ce mare scofal&? pares ct tovardsul Kuzin era intr-o dispozitie = Dati-mi voie, icam zis, si va felicit. Copilul dumneavoastra este cel de-al 400 000-lea cetafean al orasului nostru. Eu sunt de la redacjie, Vreaut Si scriu despre familia dumneavoastra, Ce si scrii? 45—Ei, despre viata voastra... Ar trebui si mer- ‘gem undeva s& stim de vorba. — In sensul si servim ceva? se insutfleti Kuzin. Era un birbat inalt, cu barbie ferma si cu gene inocente, de copil. Sa ridicat iute de pe iarba, s-a scuturat pe genunchi, Ne-am dus la ,Cosmos“, ne-am asezat lings fereastrd. Sala ined nu era arhiplina. — Bani ~ opt ruble, a spus Kuzin, plus o sticli piina cu otravas Scoase din geanta o stil’ de rom cubanez. O ascunse dup’ draperia de la geam. — Lusim de forma vreo trei sute de grame? — $i bere, i-am zis, dact e rece. Am comandat trei sute de grame de vodea, doux salate si cate-o chiftea. —Ceva afumatura dorii? a intrebat chelnerul — Odiihneste-te! a reacfionat Kuzin in restaurant era pustiu. Pe estrada s-au urcat patru muzicanti, Pian, chitard, contrabas si percu- fie. Pupitrele erau ornate cu lire din tabla Chitaristul isi sterse pe gest ghetele cu batista. Apoi se apropie de microfon si anun\a: —Lacererea prietenilor nostri, care s-au intors din statiunea balneoclimaterick Azalemma Se dezlanjui o hérmalaie inimaginabil’, ampli- ficati de difuzoare. Muzicantii strigau ceva in cor. — Stii ce-i aia Azalemma? se inveseli Kuzin. Cea mai mare agezare cu regim de lagar din Esto- nia: cu detasamente de munci forfatd, centru de triere a condamnatilor, cu regulament sever... Hai sti dim drumul! Ridie& paharul. 46 —In cinstea ta! in cinstea fiului tau! — Pentru intalnirea noastral Si'si nu fie ultima Dou’ perechi dansau ca pierite, printre mese. in uniformele lor negru cu alb, chelnerii pareau niste pinguini = Ined 0 dusca? Am baut din nou. Kuzin lua repede céteva imbuctturi si incepu: — Cum s-a intémplat la noi e teatru curat. Eu Tucram la sectia de mecanica naval. Eram holtei Am ficut cunostinf’ cu o muiere. Siea era singur’. Urati, n-as spune, - visitoare. A inceput si vind, genul splat, cAlcat... Lipeala s-a facut de Paste. Mint, de Acoperamantul Maicii Domnului... Alt- Iminteri, dup’ lucru, era pustietate... Cat poti si fomiin tine?... Am trait un an... Cum de-a rimas Fea, nu inteleg... Stitea, cdteodat’, ca lemnul. Zic: Tu, cumva, ai adormit?" ~ ,Nu, zice, aud tot.” — Zic: Nu esti prea focoasi”. lar ea: ,,Parci arde Tumina la bucatarie...” — ,De unde ai scos-o?" — #P&i, se aude cum se misc’ contorul...” putea, Zic, sX iei exemplu de la el...” Aga a unan... Kuzin scoase de la fereastra sticla de rom gio fnelin’ ademenitor. Am baut din nou. Chitaristul isi aranja haina si exclama: La cererea lui Tolik B., care sta langa usa, se executi.. Pauz’. Apoi, inca mai apasat: = Se executi cAntecul liric Cw ce otra m-ai adeipat? —Tuesti insurat? s-a interesat Kuzin. — Am fost insurat. 47—Da’ acuma? — Acuma, parcé n-as fi — Copii ai? —Da. — Multi? — Multi. O fica: —Poate se mai aranjeaza lucrurile. — Putin probabil... — Pacat de copii. Copii n-au nici o vind... Eu personal fi numesc , florile viefii”... Poate o lum de la capat? — D&-i drumul. —Cu bere. — Normal. Stiam c&, dupa inca trei pahitrele, s-a terminat cu munca. De aceea e bine s& bei de dimineaf’. Ai but ~ si toata ziua est liber. — Asculti, am zis, pune-i fiului tiu numele Lembit. — De ce Lembit? s-a mirat Kuzin, Noi vrem si-i spunem Volodea. Ce-i aia Lembit? —Lembit e un nume. — $i Volodea, ce, nu-i nume? —Lembit e din folclor —Ceriaia folclor? — Creafie populara. — $i ce daca e creajie popular’? Pe fiul meu personal vreau sé-l cheme Volodea... Ce nume si-i ui unui cAcicios ~e gi asta o problema. Vite, mie mi-au spus Griga, si ce-a iesit? M-am facut mare, si ce-am iesit? Un pilangiu. Mai bine mi-ar fispus chiar aga —Pilangica... Inc 0 dusca? 48, Acum beam fara si mai mancim =i spui Voloea si te pomenesti cu un calic. Depinde mult, bineinteles, de educafie. — Asculti, am zis, spune-i temporar Lembit. Redactorul nostru a promis c& di ceva malai pen- tru asta. Tar peste o lund, cand il inregistrezi, fi schimbi numele... = Cit? s-a interesat Kuzin — Douiizeci si cinci de ruble. — Dou sticle de jumate si ceva de ros. Asta la cfrciuma.. = Minimum. Stai aici, ma duc si dau un tele- fon. ‘Am coborat la telefonul public. Am sunat la birou. Recactorul era la post. —Ghenrih Franfevici! E okey! Taticul rus, ma- ma estoni. Amandoi la sectia de mecanicd naval — Ai voce ciudata, a spus Turonok. — Telefonul e de vind... Ghenrih Franfevici, frimiteti-] urgent pe Hubert cu bani —Ce fel de bani? — Pentru a-l stimula... Ca si-i pun copilului ‘numele Lembit... Tatala fost de acord contra dou’- zeci si cinci de ruble. Altminteri, spune, ii dau rnumele Adolf = Dovlatoy, esti beat! a spus Turonok. = Nici vorba. —Bine, o vom limuri mai pe urma. Materialul trebuie si fie gata pana miercuri. Hubert pleacd in ‘Ginci minute. Asteapta-l in Piafa Primariei. iti va da cheia —Cheia? 49— Da. © cheie simbolict. Cheia catre fericire, inmaneaza-i-o tatalui... intr-un cadru corespun- zator... Cheia costa trei optzeci. Suma aceasta 0 scad din cele douazeci si cinci de ruble. — Nuvi cinstit, am spus. Redactorul a inchis telefonul. ‘Am urcat. Kuzin moffia cu capul pe mast, De sub obrazul lui se vedea un colf din farfuria de paine. L-am apucat pe Kuzin de umar. — Alo, iam zis, trezeste-te! Ne asteapt Hubert... —Ce? se nelinisti el, Hubert? Spuneai cd Lembit —Nue Lembit. Lembite fiul tiu. Temporar... —Da, mi s-a nscut un fiu... cheama Lembit — intai Lembit, pe urma Volodea. —Iar Hubert ne aduce banii — Am bani, a spus Kuzin, opt ruble. — Trebuie si plitim. Unde e chelnerul? — Alo! Afumatura, unde esti? striga Kuzin. Chelnerul rasari, cu buzele stranse a suparare, — Bo farfurie sparta. — Aha, spuse Kuzin, am dat eu cu mutra de mast - trah! Jenat, scoase din buzunarul interior cioburile. — Sila toalet4, s-a facut alaturi, adéuga chel- nerul; € nevoie de mai multa griji. — Sterge-o de aici, se supara brusc Kuzin, ai auzit? De nu, ifi lustruiesc chelia! — in exercitiul functiunii, nu va sfaituiesc. Se poate lisa cu termen de cétiva ani. am intins chelnerului banii — Scuzati, zic, prietenului meu i s-a naiscut un fiu. $i e emofionat. — Ati servit, purtati-va civilizat, ceda chelnerul platit si am iesit in ploaie. Masina lui stafiona langa primarie. Semnaliza gi des- fe usa. Ne-am strecurat in masind. — Vite banii, a spus Hubert, redactorul se teme pui pe bitut... Pe intuneric, am luat de la el bancnotele si isul. Hubert mi-a intins o cutie grea. = Asta ce-i? —Suvenir din Pskov. Am deschis cutia. in ea era o cheie anodind, de limensiunile unei mici balalaice. — A, am zis, cheia fericirii! ‘Am deschis usa si-am aruncat cheia intr-un cos de gunoi. Apoi i-am spus lui Hubert: — Hai si bem ceva. — Sunt la volan. — Last masina si hai. — Trebuie si-l duc acasa pe redactor. — Ajunge el, porcul gras, si singur. —Infelegi, mi-au promis un apartament, Dacs ‘tear fi vorba de apartament... — Vino si stai la mine, a zis Kuzin, o trimit pe muiere la fara. La Pskovsina, in Usohi. Acolo de asti-vard n-au vazut o margarind... — Trebuie si plec, baieti, a spus Hubert. Am iesit iarasi in ploaie. Ferestrele restauran- tului ,Aurora” straluceau ademenitor. Langa usa, folinarul smulgea intunericului o baltd multicolor’. Merita oare si povestesc ce-a fost mai departe? (Cum s-a urcat tovarisul meu pe un scaun sia stri- Bat: Au vandut Rusial”... lar apoi a pocnit pe portar atat de tare, incat acestuia i-a zburat sapca 50 51pana in depozit:.. $i cum am fost luati apoi la milifie... $i cum ni s-a datdrumul, datorita legiti- matiei mele... $i cum mi-am pierdut carnetul cu insemnéri... lar apoi si pe Kuzin... ‘M-am trezit la Marina, in toiul noptii. In camera stiruia 0 semiobscuritate palida. Mirosea a amo- niac si a haine ude. Mi-am pipait la timpla un cucu ‘Marina gedea alaturi, trists, usor tras la fat’. ‘Ma mangaia duios pe pir. M8 mangaia si spunea: — Bietul baiat... Bietul baat... Bietul baiat... Cu cine o fi vorbind, tmi ziceam, oare cu cine? Al saselea compromis (Vecerni Tain Emisiune radiofonichstptamanals, mare 1976) 13.30 INTALNIRE CU UN OM INTERESANT. Viadimir Merkin. Zina de maine e economia Anemisiunea radiofonica senmata de L. Agapooa si S. Dovlatou, vt este prezentat Vladimir Merkin, dac- tor in stiinfe economice. Vefi auzi relatarea lui vie si interesanta despre progresul economic al URSS si despre criza financiara ireversibila a Occidentului contem- poran. In pauzt ~ stiri si un ,.ntermezzo muzical” Patru ani mai tarziu, pe obrazul jumalistei Aga- pova a aparut o cicatrice, urmare a unei lovituri cu un teu metalic. Se va repezi la ea, cu un urlet silbatic, arhitectul-autodidact Degtiarenko, eroul 52 ‘emisiunii publicistice de radio Luciditate, care, de fapt, n-a fost difuzati. Cu sase siptimani inain- fea acestei scene necuviincioase, jurnalistei i s-a Ppovestit despre proiectul ,mobile cooperato” si despre genialul sau creator, un muncitor necalificat " dintr-o fabricd din Tallin. Agapova va scrie un reportaj la rubrica ,intélnire cu un om interesant’. Sectia tehnica cere s& vada schifa de lucru. Expertul Ciubarov va fine, pret de un minut, in mainile sale ingrijite, filele fosnitoare de calc si se va expri- ma astfel: — Original! Foarte original! Jumalista va exclama usurata si mandra: — Are patru clase mari si late! — Dar dumneata? se va interesa expertul. $tii cei asta? — »Mobile cooperato”. O casi mobil. Locuinta viitorului... —E un vagon, o va intrerupe Ciubarov, un ba- nal vagon. lar Le Corbusier-ul dumitale ar trebui ‘88 fie urgent internat in spital... Emisiuinea va fi imediat respinsa. Degtiarenko, care fusese incurajat, o va lovi pe Lida in cap cu feul metalic. Cariera colaboratoarei la radio va fi ntrerupts pentru un timp... Toate acestea se vor ppetrece peste patru ani. Deocamdat’, si mergem in urma ei, spre statia de tramvai... ntai, a fost o dimineata mohorata, mai inainte fns8, fusese noapte. Un porumbel somnoros se Plimbase pe pervaz, zgariind tabla, Apoi, ceasul desteptitor, papucii reci, foiala in jurul toaletei, ceaiul,cascavalul umed, bazaitul aparatului de ras — Soul se grabea la serviciu. Fiica: ,Te-am rugat si nu-mi mai iei halatull”... Si, in sfargit, ricoarea 53apatici a strazilor, baljile lucioase, cAtelusi flocosi prin scuar, zdrangiinitul tramvaielor... Incerc s-o descriu. Desi infaitisarea Agapovei nu are o importanti anume. Cizmulife de cauciuc din import. Fusti maro, groasi, care nu se muleaza pe picioarele in mis- care. La geaca sinteticd, un fermoar care fasdie incet. Chipiu cu calota albastri, din uniforma Politehnicii din Tallin. Un chip hotirat, mereu cris~ pat de frig. Nici urma de farduri. fn coltul zam- betului—un dinte lips’. Doar ochii exprima uimire, sprancenele sunt nemiscate, ca panglica intins& la linia de sosire. $-o urmam pe eroina noastra. Statia de tram- vai jes Ta te uit ce frumos se imbraca tinerele fete. Paltonase de carp’, dar nu de aici. in loc de nasturi, au un fel de conuri de brad. Sunt totusi de efect. Sau asta in salopeti... Cu albistrele pe poste- rior... Cale’ mandra, ca Lollobrigida... in vara am. zArit-o o dati desculta... Nu era buts, dinadins mergea desculté... Prin centrul oragului... Pasea fantos... Asa, s-ar zice c& si pe mine sunt toate de import, democrat-populare. Dar n-au fata... Ele de unde le iau? Umbla cu straini? Rusine! Dar arata bine...” Opintindu-se, usile tramwaiului s-au deschis. Asalt scurt, ciznit. Un spate lat de militar i-a barat drumul. Cu fata lipitt de testitura aspra, poroast ‘a mantalei, aproape se sufoca. $-a prins de bara. in bara metalica licdreste viata. —Nu bigati copeici.. Liza se leagind peste cutia metalic, de unde se iau bilete. 54 — Da’ misca-te dati... parci-i de pe alta planeta... Important e si nu te enervezi, si-ti pstrezi umorul. E ora de varf, fenomenul e cotidian. Im- portant e si gisesti o sursi de emotii pozitive. Uite, lunei bitréne i-a fost cedat locul. Un student isi 1isfoieste conspectele. Pand si militarul are un chip acceptabil. Siiarasi, strada, masinile, oamenii, si nepasarea agreabili a oamenilor si a masinilor. Apoi vesti- bulul, scara largi de marmur§, traverse roase la indoituri... Tablita cu ,Secfia de propaganda”. Lida a batut la ust, a intrat. Tofi s-au bucurat, feribil cind au vazut-o, Kulesov i-a spus obignuita orcitie. Verocika Kotova a zambit fara si-si ridice privirea. Jenia Turin a ajutat-o s8-si scoata haina. Moralevici a intrebat: —Aiascultat joi? Chiar i lura a fost mulfumit de tine. — Ziaur Tot aici sta si fura Valia Ciumtov, un ratat eronic, Ciumtoy era actor. Avea un talent nativ - 0 Voce joast, frumoas’, cu un timbru uimitor. Lu- ra ca spicher. in urma cu sase luni, a trecut prin- tro intimplare tragic. Ciumtov trebuia si deschida, dimineaja devreme, emisiunea care se fransmitea in direct. $8 spund cateva fraze: ,Dragi radioascultitori! Se transmite in eter programul Siptiménal: Bund ziua, tovariise! Atat. Urma mu- ici si apoi inregistrari. Ciumtov igi primea cele ‘unsprezece ruble. ‘Ciumtov a intratin cabind. S-a asezat. Sia apro- piat microfonul. i-a repetat in gdnd textul. Si-a Sumes mansetele ca nu cumva butonii si se 55loveasci de mast. Astepta si se aprinda becul ,Eter”, Dupa cheful din ajun, itera greu pe suflet. Becul nu se aprindea. — Dragi radioascultitor! a rostit Ciumtov gan- ditor. Limba, arsi de vinul alcoolizat, se misca ane- voie. Becul nu se aprindea — Dragi radioascultatori! repeti Ciumtov, 0, ce mizerie... Dragi radioascultitori... Rau am facut cf am luat-o aseara pe ulei Becul nu se aprindea. Dup& cum s-a vazut mai poi, se arsese... Asa ceva se intampla o data la 0 suti de ani... — Se transmite in eter programul sfptiimanal, repeti Ciumtov, ei, gata, m-am impotmolit fn spatele geamului aparu fizionomia schimo- nosité a redactorului. Ciumtov infepeni. S-a des chis usa. Crainicul, care se impotrivea, a fost aruncat pe sciri, Lamentirile lui produse de mahmureali au facut inconjurul lumii. Actorul a fost conce- diat... Povestea nu se termind aici Ciumtov a plecat la Pskov. S-a angajat crainic la radio. Stafia transmitea zilnic cam o ora gi jum’ tate. Restul timpului era acupat de Moscova si Leningrad. Ciumtov era in culmea fericirii. Era apreciat, era maestrul venit din Capitala. ‘Odati, tocmai prezenta emisiunea. Pe neastep- tate, usa a scrfait. in cabind a intrat un caine mare, maro, (Al cui? De unde?) Ciumtov il mangaie pru- dent. Cainele gi-a strans urechile, a mijit ochii. Nac sul filucea ca.o minuscul manus de box. —Oamenii muncii de la sate raporteaza,a rostit. Ciumtov. Si, deodata, céinele a inceput sd latre. Poate de fericire, Probabil nu prea fusese risfitat, mangaiat, a atunci — Oamenii muncii de la sate raporteaza... Ham! m! Ham! Ciumiov a fost din now concediat. De data aceasta pentru totdeauna si de pretutindeni. Cand Apovestit despre caine, n-a fost crezut. Au conchis i, mahmur fiind, a lstrat chiar el. Ciumtov a plecat la Leningrad. Sta zile intregi a radio, isi astepta ceasul lui bun.. Ratatii sunt ocolifi de toati lumea, Lida i-a mbit Agapova colabora de mult la sectia de propa- andi. Si de data aceasta, Nina Ignatievna, sefa secfiei,a salutat-o tandru: = Lidocika, treci pe la mine. __Inbirou ¢ liniste, 0 masa furniruits, stilouri ~ a numar. In dulapurile cu geamuri, se vad suve- si cotoare de enciclopedii. Pe biroul Ninei iievna — un ruj, oglinjoara si rimel. in general, icut: 0 femeie tanar§, interesanta, intr-un birou de serios. —Liciocika, vreau s8-ti propun o rubricd nous: talnire cu un om interesant”. Diapazonul ene- irsit de larg. $i nu e obligatoriu sa fie un om de nfa sau un cosmonaut. Un hobby onorabil, 0 siune venit’ pe neasteptate, un amanunt intr-o grafic. Sa zicem, un om modest din nomencla- financiara, in secret, nu stiu, orice vrei... nu-mi acuma in minte... S4 admitem ea in taina. = Corupe minori, sugera Lida. Altceva am avut in vedere. Sa zicem cA in de toti 56 57— invata sanscrita.. = Ceva in genul asta. Dar cu o mai mare pon= dere din punct de vedere social. Presupunem c& tun milifian fl ajuta pe careva sa dea de urma unui om drag lui . — E un film pe tema asta. Nuti pot propune ceva concret. Uite, de exemplu, La intreprinderea Kaley, s-au filmat unele cadre din O femeie singurd. iti amintesti? Cu actrifa Doronina. Ei, baietandrul care a participat la fil- ‘ari a devenit seful unei sectii. = eral place tema asta, spuse Lida, o simt. — Tema asta afolosito dea Arvid Kk Sp neam ~ in principiu. Trebuie si-ti gasesti ceva al tha gh icem un general batran tebuie si suporte 0 operafie. $i recunoaste in chirurg pe vechea sa onan Scr 4 cheama? intreba Lida. —Pe cine? Pe general. Sau pe ordonanti. — Ce spun eu e conventional... Important € elementul neasteptat, e enigma, intamplarea... Viata, cu multiplele ei aspecte... Aparent e una, iar jn fond e altceva... a mulfi e asa, oft Lida. —Pe scurt, d&-i drumul, spuse Nina Ignatievna, cu o inefabila iritare. Lidocika parasi biroul. {inca din copilarie fusese inconjurata de oameni interesanti. Tatil ei il cunoscuse pe Ehrenburg: Profesorul de desen din scoala era considerat un geniu necunoscut. Apoi a fost curtata de un bandit, care i-a scris versuri. Profesorii din institut te ulu- jau cu ciudateniile lor. Unul avea mereu prohabul 58 descheiat. Interesant era si soful ei: e economist-sef, dar scrie cu greseli. $i fica, se pare, e enigmatic’ face mereu. [n ultimul timp e atat de ticut8, incat Lida s-a intrebat dact nu cumva e insircinats Instalatorul din administratia blocului a fost chemat undeva, se zice cf a facut puscirie, de nu cumva chiar pentru crima. Pe scurt, dac& stai si fe dumiresti, toti oamenii sunt interesanti... Lidocika absolvise facultatea de medicina ca medic igienist. A inceput s8 caute printre fostii colegi. Pavinski, Kojin, Iankelevici, Feofanov. Miscenko, se pare, s-a apucat de sport. Levin a {imbratisat stinta... Levin, Borka Levin, e profesor, e destept, doctor in stiinfe... Se spune c& a fost in Franfa Agapova lua un carnet si, pe o foaie curati, nol: Levin. fncepu si caute printre cunostinjele sofului. $i Aacestia, fireste, sunt oameni interesanfi. Sunt eco- nomisti. Kalinin, de exemplu, sustine ci somajul un stimulent pentru progres. in caz contrat, tofi stiu ch nu vor fi concediati. lar dact, totusi, vor fi psi pe liber, nici o nenorocire. Tree strada si se angajeaza la uzina vecind. Adicd poti chiuli, poti face orice... E putin probabil ca acest Kalinin ar putea fi acceptat. Prea e progresist... Cat despre Merkin... Pe asta daci-l intrebi ce anume poate face economia noastra pentru a creste in mod con- siderabil, ii raspunde: razboiul. Razboiul si numai Tzboiul. Razboiul inseamna discipling, cresterea ‘onstintei. Rézboiul sterge toate deficientele... Cred Gf nici Merkin n-ar merge... Zilele astea ins a {recut pe aici un filolog cu o jurnalist& pe care 0 59cunostea... Sau, pare-se, ¢ traducitor: Zice ca si-a satisfcut stagiul militar ca supraveghetor in cor- fl de escorta... A povestit istorii ingrozitoare... i cheama Alihanov ~nu-i un nume rusesc. Fara discutii, e un om interesant... ‘Asa c&, alaturi de Levin, a aparut Alihanoy. De s-ar gasi si un al treilea candidat. Lida si-a amintit brusc ci la vecini a venit o ruda din Pothov. Sau o cunostint’. Milka Osinskaia zicea ceva de- spreasta prin curte. Ca ar avea un destin misterios. Ori a fost deportat, ori invers... E un sef din provincie... ¢ interesant. Poate fi cumva speculat: Nu exist’ provincie geografica, exist& provincie spiritual..." ‘Asa ci, alituri de Alihanov si Levin, a ap&rut un semn de intrebare. Iar in parantez — ruda Milkai O, Ca rezerva poate fi luat si eruditul administra- tor al blocului. il citea pe Simenon. Lida era ins fn conflict cu el din cauza tomberoanelor me- reu pline de gunoi. in sfarsit... Trebuie si se apuce de treaba... — La revedere, Verocika, baiefi! — Agapova, si nu dispari! L-a sunat pe Borka Levin la clinica. A recunos- cut-o, s-a bucurat, sau infeles si se vad la ora unu. Fostul supraveghetor de puscairiasi era acasa. — Veniti, a spus, si daca se poate cumpérati-mi trei sticle de bere. Va dau imediat banii. Pe strada Karia, Lida a intrat intr-un magazin sia cumparat berea. Locuinjele se aflau intr-un car- tior nou construit; de lao scara la alta mergeai un kilometru. 60 Alihanov o astepta in prag. Era un tandr urias, frunte ingusta si cu barbie dubla, moale. Avea ‘ochi un licér fals-napolitan. Se porni si vor- sc exaltat, agramat si stupid, fara si mai stie i cum s8 incheie. _— Cui datorez, Lidocika, ce vant batand spre .. care... al cui... Ati gisit bere? Dezbra- f-v8. La mine e o dezordine orbil’ Impresia pe care o ficea camera lui era una de az’. Pe canapea stateau ingrimédite hartii, irate cu scrum de figard. Masa nu se vedea de maldarul de cérfi. Mai era carcasa neagri a ji masini de scris antebelice. Pe perete, un pum- ruginit. Vase nespalate, in pahare, reziduuri inii. Pe o bucata de ziar, spinari mate, taioase, ‘scrumbi _ —Veniti incoace. Aici e mai mult sau mai putin it Gardianul desficu o bere. _ —Da,e pitoresc la dumneata, zise Lida. Spe- jalitatea mea e de medic igienist. — Eu am fost convocat in fata consiliului tova- c de judecati. — $i care a fost concluzia? una, Am carmit-o spre spiritul rebel. 1 budist, trdiese in rahat... Vreti — Eu nu beau. — Poftim bani. O rubla si ungpe. — E un fleac, spuse Lida. —Nu, scuzati, se indigna, ridicénd tonul, Ali- ov. Lida vari pumnul de maruntis in buzunar. Gar- -dianul bu abil berea direct din sticla 61—Oameni ca tofi oameni, spuse Alihanoy, des- chizand a treia sticla. — Eu am citit mult. Eo alta lume... Sunteti un ‘om curajos? In cele din urma, Alihanov se pierdu cu firea. — Liuba, spuse el. — Lida. — Lida! aproape strigi Alihanov. Fac eu rost acuma de sase ruble. Am vecini omenosi. Lui ‘ojuma de sticla si un sec. Mi-e capul confuz. — Eu nu beau. Suntefi un om curajos? — Nu stiu. Inainte puteam si beau doi litr. lar acuma de la sapte sute de grame o iau razna. —Nu mat inteles. E nevoie de un om original, opersonalitate interesant4. Suntetifilolog, un ins Sensibil. Mai demult afi fost gardian. Zi de zi, ati riscat. Sensibilitatea spiritului merge adesea mana “fn méni cu brutalitatea. — Cand am fost eu brutal cu dumneavoastra? —Nu cu mine. Afi pazit puscériasi... — Mai mult ne-am pazit pe noi, — De unde avefi cicatricea asta? Va rog, fara ‘modestie.. — Nu cicatrice, exclama Alihanoy, ¢ un fu- funcul. L-am 2gndéirit eu... Scuzafi-ms... — Vreau totusi si stiu, prin ce-afi trecut in nord? Exprimandu-ne la figurat, despre ce ticea tundra? —Ce? —Despre ce ticea tundra? — Lida! strigs cu silbaticie Alihanov. Nu mai pot! Nu sunt bun pentru emisiuni la radio! Teri m-am imbitat! Am datorii si pensii alimentare! Numele meu a fost pomenit la Deutsche Welle! = Acum e mai bine, rosti el confidential. Incerea apoi, din nou, si-si invinga prin asalt fraza greoaie: Cu ce sunt dator, se poate spune, neasteptatei satisfactii, a cArei — Sunteti filolog? — Mai exact - lingvist. Ma ocup de problema fonemict a rusescului Sci”. — Exist o asemenea problema? —Una dintre cele mai arzAtoare... Spunefi-mi, ces-a intimplat? Cui fi datorez neasteptata placere dea va avea in fata ochilor? Gardianul goli a doua sticla. — Pregatim la radio o emisiune ,intalnire cu un om interesant”. E nevoie de un om cu 0 bi grafie originals. Suntetifilolog. Mai exact lingvist. Fost gardian. Un om cu 0 viaf& caleidoscopica. Aveti o viata caleidoscopica? — fn ultimul timp, da, raspunse gardianul cu sinceritate, — Povestiti-mi mai pe larg despre cercetarile dumneavoastra filologice. De dorit, intr-o forma accesibil’. — Mai bine va dau referatul meu. Mi-e capul cam confuz. E undeva pe-aici. Il gasesc imediat. Alihanov se repezi spre teancul de hartii — All dati, i inisti Lida. Probabil ne vom mai vedea. Aceasta a fost o discufie preliminar’. Ati fost gardian, e periculos, e riscant? Fini nici un chef, Alihanov deveni meditativ: — Exist, binetnteles, un rise. Se bea mult& vod- cA. Nici lofiuinea nu era de disprefuit. Are efect asupra inimii. — Ii supravegheam pe pusciriasi. E vorba de ‘oameni ingrozitori. N-au nimic sfant... o 63ey Sunt un fel de disident! Va vor concedia.... Re- nunfati la mine, Lida igi inchise stiloul. — Pacat, spuse, materialul era interesant. Va dorese sindtate. Am si va telefonez. Deocamdata ins, cdutafi-va referatul Gardianul stitea neputincios si palid. —O clipa, spuse, merg si eu. Am vecini ome- nosi... Pe paliers-au despartit. Lida incepu sa coboare. Alihanov zbura la etajul patru. Levin o imbratisé si o privi indelung. — Da, spuse, tree anil, trec. — Am imbatranit? — Cum si-ti spun? Te-ai implinit, —Iar tu te-ai buhait. Rugine. Galina e acasi? — Ela scoala, la sedin}a. Ne creste in cas un huligan... Spui ci sunt gras? Nevasta-mea imi da sfatuti. ,Ar trebui si alergi dimineata.” Bu ti ris- pund: ,Daci incep si alerg, am si tot alerg si ina- poi nu mai vin...” Vrei o cafea? Dezbraci-te. — Dupa dumneavoastra, doctore, isi aminti Lida o gluma veche. ‘Au trecut in sufragerie. Lampadarul avea aba- jurul parlit tn céteva locuri. Pe pervaz ~ reviste straine. —E frumos aici spuse Lida, in apartamentele noi te apucd urdtul. Totul e lustruit, unde te uit numai cristaluri... — Cristaluri am si eu, se luda Levin. —Unde? —La casa de amanet. Tot de oncogeneza te ocupi? 64 Tot. Povesteste. O clips, si pun ceainicul — Astept. Lida isi scoase blocnotesul, stiloul si tigarile BT. Levin se intoarse. isi aprinsera tigarile. Ai fost in Franta? —Doua saptimani. = si —Totul a fost normal. = Mai concret. — E un popor muncitor, o burghezie reactio- ari, crizi economic, masele siracesc... = Vorbeste ca oamenii. Francezii au o parere despre noi? — Da’ dracui tie. Toti sunt binedispusi. —Cume la ei cu bunastarea? Ti-au plicut fran- aicele? — Obunistare normal. Eu am luat meniul trei Pui, cafea, frisc3. Fetele sunt minunate. Mai ct, sau urate foc, sau o frumusefe. Cred ci e de farduri, Fardurile subliniaza calitatile, iar tele le scot frapant in evident... Se poarti ; liber. Au niste halate albe, cu decolteu. —Cum adica halate albe? Ai lucrat in clinica? —N-am lucrat. La Nisa m-am imbolnavit de erie. O zi m-am plimbat si eu, pe uma m-am mat. — Inseamni cA, practic, Franta nici n-ai vazut-o? | — De ce? Aveam televizor color. = Ncai avut noroc. _—In schimb, m-am odihnit. 65— Ai adus ceva interesant? Suvenite, toale? — Fil atenta, se insufleti Levin, am adus un obiect mic. Dar ia luerurile fard ipocrizie. Esti doc- tor. il gasesc imediat. fl ascund de Vovka. — Despre ce vorbesti? —Lidka, am adus un madular. Un madular din cauciuc, un obiect executat ca un filigran. Zu. Unde-o fi? Probabil Galia |-a ascuns in alt loc. te otrivi o herghelie. Dar eu, uite, fumez si i sunt in viata... Fumul, la randul sau... Nu - Cancerul e 0 tema delicata. Emisiunea aceas- Va fi interzisa, —Nu cred. Vorbeste cu un terapeut, la Sstia e ca-n rai sun de luna primesc sarcini sociale... Suna la tine —La cet trebuie? birou, puneti-va de acord. — Cum la ce? E 0 oper de arta. Jur. $i Galiei Agapova fi telefon Ninei Ignatievna, care se i-a plicut. ie de-a dreptul. — Cum de nu fi lau confiscat vamesii? — Pai nu L-am adus in mand. L-am ascuns. — Unde? Ca doar nu-i un ac. — Am rugato cucoana din laboratorul nostri, Femeile nu sunt atat de minufios controlate. $i au ‘mai multe posibilitii. Fiziologia emai... cu ascun- — Cancerul e prea trist, Lidocika. Se asociazi ‘un roman bine-cunoscut: Noi asteptaim ceva care degaje bucurie... —Cancerul e problema numérul unu. — Lidocika, nu fi incspatanata. Exist’ 0 ordo- ai de uz intern. ziguri... — Ei, asta e, oft Lida... Scuze... — Paret ai fi un copil. Hai si vorbim de lucruri = Unde pleci? se mir Levin, Mai stai... serioase. — Venisem cu o treaba. — Aduc imediat cafeaua. Pe masa aparura bomboane, napolitane si limaie. — Adue si lapte condensat? — Nu. Povesteste. —Ce si-ti povestesc? M-am ocupat de mode- larea reactiilor chimice. Catva timp, am studiat — Nu ne-am vazut de sapte ani. Curand vine ii Galka, bem ceva. — Iart-m4, n-ag vrea s-o vad. Levin tacea. — Esti fericit, Boria? Levin isi scoase ochelarii. Acuma semana cu un oncogeneza prafului de azbest... feat. —Tu si-mi spui, cancerul e vindecabil? — Care fericire? Traiese, muncesc. Galka, sunt —Cancerul de piele, da. acord cu tine, e un om dificil. Are in ea ceva — Dar cancerul de stomac, de pilda? — Lidocika, in chestiunea asta e un haos total. Un miligram de gend canceroasa omoara un cal. rice om matur, care are pe deget cancerogena, 66 lipsit de viata. Volodea e un badaran, un ba- fan evoluat, cultivat. Eu sunt, totusi, doctor in ints, profesor. Iar el numai ce-mi spune ieri: ,Ai complex de inferioritate...” 67schimbul ba nevroze, ba ulcer, ba arterita cro- ea, L-a intrecut pe legendarul revolutionar Kamo, e simula dementa. in tofi acesti ani, chiar a nit nervos, s-a imbolnavit de ulcer si de arte- t4 cronica. in privinta cunostintelor medicale, I-a sit de mult pe oricare dintre medicii de circum- ‘scriptic. in afara de asta, se pricepe la jazz si vor- fluent engleza Lida urca la etajul doi. Brusc, simti o dorint le neinvins si fie acas8. $i-o reprims, apist pe stonul soneriei. Milord himai inabusit — Intra, se bucura Mila Osinskaia, Igor hoi- reste nu stiu pe unde. Arik e la o adunare la fest. Face cunosting ele Vladimir Ivanovic, intimpinarea ei, se ridic& un barbat masiv, vreo saizeci de ani. Intinse mana, se prezenti. un aer demn turna coniac in pahare. Mila des- ise televizorul, = Vrei bors? —Nu. Oricat ar fi de ciudat, voi bea. — Pentru tot cee frumos, rosti prietenos Vla- limir Ivanovici. _ Era un barbat cu umeri largi, zdravin, intr-un lover frumos, fin. Fala era a unui om care bea misuri, dar frecvent. Asa arata in filme colo- neii la pensie. Frunte puternic’, ochi de culoare deschisa, banali, coroane dentare de aur. Au ciocnit, au but. — Ei, stati de vorbi, spuse gazda, eu ma duc ala Vorobiovi pentru zece minute. Rita imi tri- coteaz 0 bluza. Si pleca _ = De fapt, eu am venit cu o treaba, zise Lida —La dispozitia dumneavoastra. 69 —Bine, dar tu esti un om de stiint’, muncesti fn folosul oamenilor. Ar trebui sa fii mandru... —Las-o balta, Lida, Eu muncesc in folosul Ga- linet si al cicaciosului ala, —Nu esti in forma, pur si simplu. Lida iegise deja pe palier. — Da’ {ii minte cum am fost noi doi la Nov- gored? intreba Levin. —Boria, inceteazé imediat... Asa cum e, e bine. Ei, am plecat. $i cobort scara, deschizandu-si umbrela din mers. Un pacinit ~ si deasupra capului ei se des- fasur§ o cupola multicolora vibrand usor. — $i cumam furat pepeni galbeni?! strigd el de pe palierul sc&rii ‘ntre timp, se lsase seara. Pe suprafata balfilor pluteau, in culori delicate, cercuri luminoase de neon. Chipurile palide ale trecatorilor pareau re~ semnate, De dup cotiturd apiru leginandu-se tramvaiul plin de lumini. Lida se lasd pe unul din scaunele de lenin, Inchise umbrela. De vizavi, sticla. geamului negru reflecta chipul ei obosit. intinse cuiva banii, cineva fi didu biletul. Dormi tot dru- mul sise trezi cu durere de cap... Pana acasa, merse. cu pasi rari, calednd prin biltoace. Bine ci-i tre- cuse prin minte si-si puna cizmulitele cehoslovace de cauciuc. Familia Olanski locuia la scara de alaturi. Arkadi e antrenor, ¢ pus mereu pe glume. La piept, sub: scurta de catifea, luceste cronometrul. Milka pred undeva chimia. Fiul e un personaj misterios. De sase ani se fofi- leaza de la serviciul militar. De sase ani simuleaza 68— Pregitim o emisiune radio, ,intalnire cu un, om interesant”. Liudmila Sergheevna mi-a vorbit despre dumneavoastra... $i m-am gandit... Cred ‘cd sunteti un om interesant. — Sunt un om cat se poate de obisnuit, rosti Viadimir Ivanovici, desi n-am sa ascund cf-mi it~ bese munca, iar colectivul ma stimeazi... — Unde lucrati? Lida fsi deschise carnefelul. — in Porhov exist o filiala a fabricii Krasnaia zarea. Creim detalii de coordonare. Sectia e mare, importanta. Bilantul celui de-al doilea trimestru arati cA au fost obfinute succese serioase... — Nu va plictisiti? —N-am inteles. —Nu va plictisifi in provincie? — Orasuil nostru se dezvolt’, se ereeaz3 con- ditii bune de trai... O noua casi de cultura, sta- dion, blocuri de locuinte... Afi notat? Vladimir Ivanovici inclina sticla. Lida refuza, and din cap. El bau... Reusi sa strapunga o ciue perci marinata alunecoasa. Lida astept un timp, apoi continua: — Bu cred ci poti fi provincial in Capitald $i locuitor al capitalei in tundra. —Cum altfel? Pe Simonov il respect, pe Ana- niev, memoriile de rizboi, binefnfeles - clasicii: skin, Lermontov, Tolstoi... Ultimii, dupa cum tie, au fost trei la numar... in tinerete, scriam uri —Interesant. — Di, Doammne, si-mi amintesc. Vite, de exemplu: La noi fiecare se vren erou, asim solidar in rand, Cu numele lui Stalin acoperim planeta, Fericirea ne-o cistigam luptind. Lida igi reprima dezamagirea | —E greu si fii sef de sectie? — Vi spun drept, nui usor. E vorba aici si de productie, si de cel moral... Planul, fluc- fia, negativismul... $i, mai ales, poporul ainceput fie exigent. {si cunoaste drepturile. Sa-i dai asta, i dai aia... Obligafii - nici una, drepturi — pana ‘er... Eh, t&tucul Stalin lipseste... Era ordine, line era... Ai intarziat un minut, la judecata cu {Pe cind acuma... Si-a luat-o in cap poporul, — Absolut adevarat. Tuat-o in cap... Unde te uifi, satiric... Eh, nu-i — Adica provincia e un fenomen spiritual, gi tucul... nu geografic. — Asadar, dumneata aprobi cultul personali- —Totodatas, aprovizionarea la noi e bun’: car- ne, peste, legume... — Vin trupe artistice in turneu? —Se injelege, vine pani si Magomaev. Viadimir Ivanovici isi turn din nou. —Cusigurant’, dumneavoastra citifi mult? treba Lida. i? intreba incet Agapova. = Cultul, cultul.... Cultul exista si va exista... joie de 0 personalitate, infelegeti, de o per- litate! limir Ivanovici se infierbantase, se pilise. gesticula, se pravalea peste mas, flutura ita 7 7—N-am avut o viata usoara. Multe si de toate Milord isi ridics urechile. au fost. Am c&zut jos de tot, am zburat sus de tot... Lida nu mai asculta. Siri in picioare, isi smulse Eu, intre noi fie vorba, am fost insurat. ina din vestibul si tranti usa. — De ce, intre noi fie vorba? se mira Lida Pe scari era liniste si frig. Trecu umbra unei —Cunepoata lui lakir*, adauga Vladimir Iva- novici in soapti. — Alui lakir? Chiar a luia? —Da. Am avut un copil. Ba —Si unde sunt acuma? — Nu stiu. -am pierdut din vedere. in ’39. Vladimir Ivanovici ticu. Se retrase in sine. Lida astepti un timp apoi, tulburata, rosind, intreba. — Cum adica~ i-am pierdut din vedere? Cum pofi si-fipierzi din vedere nevasta? Cum poti sii pierzi din vedere propriul copil? — Era 0 epoca dura, Lidocika, 0 epoca furtu- noasi, aspra. Familiile se destramau, temeiuri de veacuri s-au naruit. — Despre ce temeiuri de veacuri e vorba aici?! {ipa pe neasteptate Lida. Eu nu sunt copil. Stiu tot. akira fost arestat, iar dumneata ti-ai p&rsit mise- Bsa admitem ot e Jeni. nvatim. leste sofia si copilul. Dumneata... dumneata... Bea ce? dumneata nu esti un om interesant! = Si acmitem ci la limba germana. Ai ceva — V-ag ruga, spuse Vladimir Ivanovici, v-ag ruga... Masurati-va cuvintele... ‘Apoi, mult mai pagnic: — Mai mult smerenie, Lidocika, mai mult’ sme= renie, smerenie. invizibile. Mirosul de peste prajit era depri- Lida cobori si travers strada. Amurgul umed Pitea in dosul garajelor si pe langa tomberoane, le copacilor scartaiau si se estompau in intu- din scuarul mizer. Un cal de lemn sta tin zapada. Lida arunca o privire in cutia postala, scoase de Ekonomiceskaia gazeta. Urcd si deschise usa. jeamera sofului, televizorul era dat la maximum. ~rosul-aprins al pardesiului Taniei. Lida edeabrica, arunca manusile pe masuta de Langa linda. Un tana, salutand-o in fuga, o zbughi la toa- |. Carlion{ii lui cam slinosi erau legati cu un ‘maro de ghete. Pantalonii de catifea atarnau sac. = Tatiana, cine-i asta? at. —Fii atenta si se spele pe maini, ii spuse Lida. — Cum iti place tie si vulgarizezi totul, rosti intr-o soapta plina de ura ida m-a sunat la unu noaptea. Cu 0 voce in- tS si inabusita: Ni te-am trezit? ‘Nu, i-am zis, mai rau. —Nuesti singur? “Tona lair, general al Arma Rosi, condamnat moarte de citre Sain inaintea celui de-al Doilea Razk Mondial). 72 73— Sunt singur. Cu Marina. = Noi pleaim. — Pofi s& vorbesti serios? Tania avea o figura posomorata, pe care se inti- — Se intelege. rise o grimasa de negare a orice. In sfera ia de cunogtinje vai vreun om ind Bits ts epic teresant? — As putea, in sfarsit, si beau si eu un ceai? fntreb Vadim. — Intre altele, si ew muncesc, rispunse Lida. Tar apoi, pentru a nu lisa s& se iste o ceart — Ce crezi, Merkin e un om interesant? — Am si te salut. —Termina. E vorba de ceva foarte serios. Joi trebuie si predau emisiunea. — Despre ce? : —,intainire cu un om interesant.” N-ai vreo candidatura potrivita? — Lida, am implorat-o, tu doar stii ce anturaj am eu. Numai golani. Sunt-l pe Klenski, socrul I e invalid... — Am 0 propunere. Hai si scriem emisiun impreund. Castigi vreo cincisprezece ruble. — Bu nu lucrez cu magnetofon. —Taw asta asupra mea. Am nevoie de... —Cinismul meu? i-am sugerat —De experienta ta profesionala, a formulat: delicatete Lida — Bine, i-am spus, ca si scap de ea, te sun ‘maine-dimineati. Mai exact, astizi... — Dar ma suni neapirat. —Ti-am spus doar... Marina n-a mai suportat. M-a muscat de de —Pe maine, am spus (mai exact, am strigat) am pus receptorul in furca Al saptelea compromis (Sovietskain Estonia, aprilie 1976) HAINE PENTRU MARTIENI (Onuul si profesia). Ce tm de Ia un croitor burt? Costuntul pe care acesta leonfectionenza trebuie sitfie in ton cu moda. Dar ce-afi de un croitor ale cérui confecti sunt in urma mode’ .- douit sute de ani? Or, acest om se bucurit de toata ima si merit cuvinte calde de mulfumire. Vorbim de ar Sild, creatorul de costume de la Teatrul Dra- fic rus din RSS Eston. Printre clientii lui perma fi sunt granzi si muschetari, tari rusi si samurai i, ba mai mult — vulpi, cocosi, chiar si marfieni. Costumul de teatru se naste din eforturile conjugate Pictorului si croitorului. Trebuie sit corespunda istcilor epocii, expriménd, in acelas timp, spiri- spectacolului si trstturile personajelor Imaginat in in pantaloni largi, ca niste burlane, sau ikevici intr-un frac elegant. Pentru a crea costu- pe care-I poartd Esop, Voldemar Sild a trebuit sit lieze pictura veche, dramaturgia greacd... 75 Lida deschise usa si intra in camera inundal deo lumina albastrie a sotului ei. Vadim era cul 1e canapea, cu ghetele in picioare. he putea, in sfarsit, si cinez? intrebat el, $i fiica, in trecere: 74— inainte, nu stiu. _ —Afl atunci c& in timpul rizboiului a fost ct- -Alucrat pentru nemfi. A spanzurat patriofi so- Astat pentru asta doisprezece ania puscarie. =O, Doamne! am spus. — Infelegi ce isprava ai facut?! Ai facut celebru tridator al Patriei! Ai compromis pentru tot- yuna rubrical — Mi la recomandat directorul teatrului — Directorul teatrului e fost oberleutnant SS. e lang’ asta, ¢ albastru. =Ce inseamna albastru? _— Asa erau numiti mai demult homosexual s-a dat la dumneata? Sa dat, mi-am spus. Da’ ce s-a mai dat. A dat ‘cu mine, un ziarist. Asta chiar m-a mirat.. “Mi-am amintit de discufia cu un francez. A it vorba despre homosexualitate. = Lanoi pentru aga ceva se ajunge in instant’, Taudat eu. — Dar pentru hemoroizi nu se ajunge in in- 2? a mormait francezul. _—Nute acuz, a spus Turonok, ai procedat cum Wine. Adici ai avut aprobare pentru perso- j Sitotusi,trebuie si fii mai prevazator. Alegerea ijului e un lucru serios, extraordinar de Surtuc, caftan, bechesd, mundire, toate acestea sunt tipuri de costume strict definite, cu linti si accesorit specifce. — Un autor tans, povesteste Sild, m-a intrebat: ‘Dar fracul si smochingul nu sunt unul si acelasi tue cru?” Pentru mine sunt tot atit de diferite ca televi- zorul si magnetofonul. ind merge ta spectacolele altor teatre, Voldemar Hendrikovici priveste cu exigent profesional cum anume sunt fmubrtcate personajele. —S$i numai la spectacolele Teatrului Vahtangoo, pe care il iubesc, spune V. Sild, ut et sunt croitor de teatra si urmatresc desfasurarea piesei, sem sigur itn aces teatru costumieriilucreazi ireprosabi Treprosabil lucreazt si Voldemar Sild, creitor, artist, om al teatrulu La sedint’, materialul a fost Ifudat. — Dovlatov stie si scrie despre otice fleac. —Sititlul e de efect. — Si ce cuvinte scoate — accesorii... A doua zi, m3 cheama redactorul-sef Turono} —laloc. ‘Am luat loc. —Discufia va fi neplcutt Ca toate discutiile cu tine, idiotule”, m- gandit. —Ce rubric’ ai? — ,Omul si profesia”. Ne intereseaz& cu profesii mai rare. $i aspecte neasteptate. — Stii care e profesia acestui Sild al dumitale —Stiu. Croitor. Costumier de teatru. Aspe neobisnuit e... — Asta acuma. Dar inainte? 76 spre intamplarea asta s-a vorbit in redactie doua siptamani. Apoi, s-a evidentiat colegul Busch. [-a luat interviu unui cépitan de vas REG. Era in ajunul sarbattoririi Revoluiei din mbrie. Capitanul lui Busch ridica in slavi a sovieticd. S-a aflat apoi cd era un eston 77transfug. A sters-o in vara lui 1969, cu un caiac, in Finlanda. De acolo, in Suedia. $i asa mai departe. Busch a inventat istoria de la un cap la altul. in- tamplarea a avut rasunet si de mine s-a uitat... Partidului Comunist. Pentru ci partidul este acangarda societitii sovietice, gloriosul ei detasament de frunte. LEONID BREINEV Redactorului-sef Turonok i-au plesnit pantalonii fn fund. Au plesnit fara efort si fara si paraie, mai degrabi s-au desficutla custitura. Aceasta e trisi- ura negativa a stofei fine de import. in jurul orei douasprezece, Turonok se apropia de tejghcaua barului institutiei. Albastrul lumines- ‘ent al izmenelor redactorului devenise un bun al ‘tuturor lingailor, care-1 laisau slugarnic si le-o ia nainte. Colaboratorii incepuser’ si schimbe priviri re ei. Povestesc att de detasat despre intamplarea aceasta cin dowd considerente. in primul rand, orice ‘umilire a sefilor constituie pentru mine o mare bu- ie. Al doilea ~ pantalonii plesnii ai lui Turonok avut o important anume pentru destinul meu. ‘S& ne intoarcem insa la episodul de langa tej- Al optulea compromis (Sovietstaia Estonia, ane 1976) ‘MOSCOVA. KREMLIN. CATRE L. I. BREJNEV. TELE- GRAMA. Dragd si mult stimate Leoni Ici! Vreau st vit impartasese un eveniment fericit. Amul trecut am reusit sit obin indici de productie cum nu s-au mai viicul. Cito singurd vacit am mauls un numat* record de lapte. Si ina un eveniment fercit a petrecut in viaga men. Comumnistii din ferma moastr mau ales cu tofii membrt alor! Va filgdduiesc, Leonid ici, sit muncese si tn viitor cu si mai mult insuflefire. Luna Pears 8 bucurie, altii, compiitimitor. Bucuria ratu- joasi era sincer’i, compitimirea ~ ipocrita. Si i, ca intotdeauna, apare lingaul principal, dezin- RSS Estonit, RAIONUL PAIDEISKI. LINDEI PEIPS, TELEGRAMA. Dragit Linda Peips! Eu si tovarasii mei ‘of mualfucinn din toatat inima pentru succesele obtinute, Munca plind de abnegatie pentru binele poporului’ innobileaztt viata omului prin sentimentul participarit Ia upta pentru realizarea idealurilor comuniste. Permiteti-mi, de asemenea, st wi felicit din sufle pentru evenimentul memorabil- primirea in rinduri Pe scurt, a aparut Edik Vaghin. dn orice redactie de ziar, exist un om care nu. vyrea, nu poate si nu trebuie si scrie. $i nuscrie cu ii. Toti s-au obisnuit cu asta si nu se mira. Cu tat mai mult cu cat ziaristii de tipul lui Vaghin 79 1. Aici, si mai departe, greseli stilistice evidente (ra), 78sunt mereu obosifi si teribil de preocupati de: ceva. Hatrul Sablinski a numit aceasta stare ,va~ ghinala”... Vaghin era mereu grabit, saluta sacadat si ner- vos. La inceput, luand-o simplist, m-am géndit ci ealcoolic. Exista printre nenumaratele modific&ri pe care le di mahmureala si o varietate ca aceasta. ‘Asa, 0 fuga chinuitoare de lumina zilei, Mobilita- tea fremAtatoare a celui care fuge, urmarit de mus- trarile de constiinta. ‘Am aflat apoi ci Vaghin nu bea. lar dacd omul nici nu bea si nici mu lucreaza, ai la ce sa meditezi. — Eun om misterios, spuneam eu. — Vaghin e turnator, imi explica Bikover, ce e misterios in asta? ..-Redactia se afla pe atunci pe strada Pikk. Exact vizavi era cladirea Securititiistatului (ste: Pa- gari 1). Vaghin mergea acolo zilnic. Noi vedeam pe fereastra cum traverseaza strada. — Vaghin face ore suplimentare! urla $ablinski. De fapt, iar am deviat. ..Colaboratorii isi aruncau ocheade. Vaghin atinse usor umérul redactorului —Sefv’... Eo neoranduiala in imbractminte... $iin clipa aceea, redactorul a dat-o in bara. Si-a dus amandowa mainile la slit. Mai exact... Ei, pe scutt, la locul acela... A fiicut ceea ce muzicienti numesc un glissando. (O alunecare usoara pe toata claviatura.) $-a convins ci hotarul e inchis. Bruse a devenit stacojiu: — Gaseste 0 mai bund intrebuintare umorului dumitale. S-a rasucit sia iesit revarsand asupra subalter- nilor luciul de neon al izmenelor. 80 _Aurmat apoi un dialog scurt si cat se poate de tainic. Sablinski s-a apropiat de Vaghin, care sta con- sternat: —Degeaba te-ai bigat, a spus el, aga e mai con- venabil — Pentru cine e mai convenabil? — Pentru tine, normal... —Ce e mai convenabil? — P&i chestia aia... — Nu, ce e mai convenabil? —Aia. — Nu, ce e mai convenabil? Ce e convenabil? Vaghin incepuse si strige. Si spuna odati! — Du-ten..., aspus Sablinski dup’ un moment de tacere. — Asta e! a jubilat delatorul. Vaghin era un turnator mediocru, inabil, firs anvergur’. Nici n-am apucat si-l compatimesc, ci m-a i “chemat redactorul-sef. M-am alarmat un pic. Abia ferminasem un material de dona sute de randuri, Se numea ,Tata e mai sus decat soarele”. Despre “expozitia de desene ale copiilor. Ce voia de la mine? ‘Mai era si nefericita aia de gaurd in pantaloni. Poate redactorul isi inchipuia ci eu am pus-o la ale. A mai fost un caz asemanator. Pregaitisem un ‘articol amplu de la expozitia de caini de salon Redactorul, iubitor de animale, a venit cu masina de serviciu si se uite si el. $i tocmai atunci s-a ito furtund. Turonok s-a necajit si mi-a zis: —Cu dumneata e mai bine si n-ai de-a face... — Adics? — Mereu apar situafii neprevazute... 81marea jurnalistica sa iasa in lumea larga. Exist ae i es a eens Dit raionul Paideiski alee nica... O oarecare Peips a dat 0 ti re o< ip cantitate record —Peips e vaca? — Peips e mulgatoarea. Mai mult, e de i be utata: InSovietul Republici. Are indicatori record. Poate doua sute de litri sau poate dou mii... Pe scurt, mulfi, O sa precizafi la raionul de partid. Ne-am andit la urmatoarea operatiune. Mulgitoarea fi a un raport tovaraisului Brejnev, Tovaraigul irejnev ii rAspunde — ne vom pune de acord. Tre- ble compusi scrisoarea citre tovaragul Brejnev oi, it a ‘participarea la ceremonie. Reflectarea in — Pai asta e pentru secfia agricola. —Tedeplasezi in calitate de core: . ni sspondent spe- ial. Nu i se poate incredinfa oricui o in Mi. Nu e un caz pentru obisnuitele sabloane thresti. E nevoie de mult omenesc, infelegi? concluzie, trebuie actionat. Vei primi banii de leplasare, si Doamne ajuta... Trimitem o telegra- Jacomitetul raional... $i inca: ceva. Tine seama lurmatoarea situatie: cand se va face bilantul ului din redactie, juriul va acorda prepon- 4 materialelor cu semni icatie sociala. Ca si cum eu as fi fost Zeus si dinadins am pornit furtuna. «Am intrat in cabinet. Redactorul se plimba {ntre statuia de ghips a lui Lenin si radioul Estonia. Chipul lui Lenin face parte din recuzita obliga- torie a fiectrui birou de nomenclaturist. Am cunos- cut o singura exceptie, dar si aceea partiala. Am avut un amic, Avdeev. Tatil lui era actor in pro- vincie. Ani de zile -ajucat, la teatrul local de drama, pe Lenin. Asa ci Avdeev a rezolvat usor situafia. ‘Aatamat deasupra biroului o imensa fotografie cu taticul in rolul lui Lenin. Asa ci n-aveai cum sa te legi de el -e si Lenin, si totusi,e taticul... ‘Turonok marséluia intre bust si radio. Ma uit gaura ela locul ei. Dac ma pot exprima ast- fel... Daca pentru rusine exist’ un loc anume.. in sfargit, redactorul se hotiri sA vorbeasca: — Sti, tovarise Dovlatov, dumneata ai conde! Tac, lauda nu-mi aduce culori in obraji... — E stiinta de a vedea, de a remarca... S& fim sinceri, nivelul de cultur& al jurnalistilor rusi in Estonia lasi de dorit. Ritmurile evolutiei ideologice depiisesc substantial ritmurile evolufiei culturale. ‘Aminteste-{i de ultima sedinfa a activului. Klenski nu stie ce-i cela sinonim. intr-un editorial, Tolstikov, indica... atenfie!... ,Comunistii din fabrica trebuie si lichideze in urmatoarele luni acest statu-quo..." Repefkisi-a intitulat editorialul agricol: ,Ouale la export!”... Cum fi se pare? 4 —Cam intim... —Pescurt. Ai erudifie, ai simful umorului. ‘un stil original. Iti lipseste o oarecare concentrat interioara, disciplina... In general, e timpul si punem pe treaba. E timpul, cum se spune, 82 — Adicé materialelor care au semnificatie social. — Pai nu toate materialele din ziar au semni- social? Turonok se itd la mine cu 0 abia sesizabili - Intr-o oarecare masura, da. Dar ea poate fi td intr-o masura mai mare sau mai mici. 83—Se spune cd pentru interpretarea rolului lui se plateste mai mult decit pentru Othello. — Posibil. $i sunt convins c4 e just asa. Pentru cf actorul isi asuma o imens’ responsabilitate... Cat a finut aceasta discutie, am avut merew ‘un sentiment ciudat, Ceva mi se prea neobisnuit la redactorul nostru. $i am infeles ca era vorba de gaura din pantaloni. Ea ne facea cumva egali. Eli- ‘ina superioritatea lui nomenclaturist8. Ne punea pe acelasi plan. M-am convins c& noi doi semanam. Eram doi salariati trecuti de prima tinerefe, care purlau amandoi (trebuie si dezvalui acest mic se cret) izmene albastre. Pentru prima oara am avut fat& de Turonok un sentiment de simpatie. Am spus: — Ghenrih Franjevici, vi s-au descusut pan- talonii la spate. Turonok s-a apropiat linistit de oglinda mare. S-a aplecat, s-a convins gi a zis: —Dragul meu, f-mi un serviciu Am inseif... Nu din obligatie, din prietenic cit s& sind... Doar n-o si-i cer asta Pliuhinei. Valia era primadona sexy din redactie Cu fiorituri artificiale in voce, ca 0 céntareati de opera. $i cu obiceiul idiot dea musca... Dar am. deviat din nou... —...N-o sii cer asta Pliuhinei, a spus redac- torn Tata, mi-am zis, subconstientul — Piro, dragutule. — in sensul, s-o cos? — Soo instilezi cat de cat — In general, nu m& prea pricep. —Da’ cum o fi. Pe scurt, i-am cusut pantalonii. Ce era si fac? Lei ffidauata... Asa, 84 ‘Am trecut pe la Jbankov, la laborator. — Aduni-fi lucrurile, i-am zis, plecam. — Un moment, se inviora Jbankov, vin. Numai cham doar patruzeci de copeici. Jora imi datoreaz’ saptezeci —Nu-i vorba de asta. Avem de lucru. —De lucru? Jbankov lungise silabele. —Ce, n-ai nevoie de bani? — Am. Mai am patru ruble pana la avans. — Redactorul ne ofer’ o deplasare de trei zile. — Unde? —La Paide. — Oo, cumparam peste. — Ti-am spus doar, plecam. L-am sunat pe Turonok pe interior. — Pot si-l iau pe Jbankov? Redactorul a stat si s-a gandit: —Dummneata si Jbankov, vorbind fr8 ocolisuri, ‘suntefi o combinatie periculoasa Apoi si-a amintit ceva si mi-a spus: — Pe rispunderea dumitale. Si fine minte ~e ‘© misiune serioasa. Asa a inceput ascensiunea mea. Pana atunci, fusesem ca rubla sovietica. Toto iubese, si de cazut mu are unde si mai cada. Cu dolarul e altfel. S-a cocotat la mare inaltime si cade, cade mereu.. Calatoria a inceput intr-un mod original. Anu- me, Jbankov a aparut la gara complet treaz. In primul moment, mai si nu-l recunose. La costum, si parca trist... Ne-am asezat, ne-am aprins figarile — Bravo, i-am spus, esti in forma. — intelegi, am hotarat s& pun frana. Altfel, e tun dezastru total. Totusi, am familie, copii. Cel mai 85mare are deja patru anigori. Lera a trecut pe la gra- dinita, numai el a fost laudat. E bine dezvoltat, a spus sefa,e istet, energic, face onanie... Seamiin’ cu taticul... Pricepi, un prichindel, dar are minte. Deasupra capului lui Jbankov, in geanta de zia- rist, a zdrainganit ceva ~ trenul se umnise din loc. —Ce crezi, a intrebat Jbankov, bufetul o fi deschis? — Pai ai deja. —De unde? — Abia ce-a zdranganit. — Poate acolo sunt chimicale — Ce vorbesti? —in general, ei bine, da. Dar gndeste-te. O si fim acolo la sase dimineata. Vrem si ne dregem, Ceri de facut? Peste tot e inchis. Vacuum. Glisuire fn pustiu — Osi ne astepte secretarul raionului de partid. —Cu ojuma de titra, nu? El nu e la curent, nu stie ce fel de oameni suntem noi, — Da’ cine tocmai voia s& puna frana? — Am vrut pentru ceva timp. Dar au trecut aproape douazeci si patru de ore. O epoca... — Bufetul e deschis, i-am spus. Am trecut prin vagoane. in cele de clasa intai era liniste. Traversele visinii absorbeau sunetul pasilor. in cele necompartimentate, trebuia si ne scuzim tot timpul, cailcdnd peste saci, peste coguri cu mere... De vreo dou ori am fost condusi cu océri, Fara riutate. Jbankov le zise: —De fapt, nu e obligatoriu s& vi exprimati opinia! 86 Pe platforme, se auzea suieratul vantului. La trecerile dintre vagoane, intre usile grele cu ma- nere joase de aluminiu, zgomotul se amplifica. in restaurant, erau putini clienti. La fereastra sedeau doi maiori cu fefe aprinse. isi puseser chipiurile pe masa. Surescitat, unul dintre ei ii spunea celuilalt: — Unde e punctul de referint’, Vitea? E nevoie de un punct zero. Fara punctul de refering’, inte- legi si tu. Interlocutorul sau protesta: — Fapta a existat? Aexistat... Jar fapta e fapta.. In fata faptei, cum se spune... asta e... intr-un colt se asezase o familie de evrei, O fetita frumoasi, durdulie, infasurase lingura in coltul fe{ei de masa, Baiatul, mai mare, se uita mereu la eas, Mama $i tatil stéteau de vorbi cu glas scizut. Am luat loc langa tejghea. Jbankov a ticut un timp, apoi a zis: — Serj, explicd-mi, de ce sunt urati evreii? Ad- mitem ci L-au ristignit pe Hristos. Asta, fireste, nu-i bine. Dar cati ani au trecut de atunci... $i apoi, uite. Evreii, evreii... Vaghin e rus, Tolstikov e rus. Astia nu numai |-ar fi rastignit pe Hristos, l-ar fi mancat de viu... Uite incotro ar trebui dirijat anti- semitismul. Catre Tolstikov cu Vaghin. impotriva unora ca ei simt un antisemitism ingrozitor. Tu nu? —Bineinfeles. —Uite, daci ar da antisemitismul peste Tolsti- oy. $i, in general, peste tofi din partid.. — Da, am zis, n-ar fi rau... Numai si nu mai strigi asa tare. — Dar, totodats, fii atent... Vezi, la o masa stau patru, nu te intoarce... Ai zice ca stau normal, dar 87pemine ceva ma face sa turbez, Unul de-al nostru’ ar sta intr-o voma, okey! Aia doi coiosi cu gurd ‘mare de la fereastra igi beau banii, normal! [ar &stia stau linistifi iar eu, nu stiu de ce, ma enervez. Poate pentru co duc bine. $i eu as fi putut s-o duc la’ fel de bine. Daca n-ar fi fost blestemata de vodea. Apropo, unde s-au carat gazdele? Unul dintre maiori fi spunea celuilalt: — Enevoie de o scara de valori, Vitea. O scart de valor autentica. Plus un punct de referinta. Dar fara o scara de valori si un punct de referinta, gan- deste-te si tu... Celalalt continua s8-1 contrazica: — Exista fapta, Kolea! Iar fapta e fapt! Fapta e realitate, Kolea! Adica e ceva faptic... Fetita a scipat lingurita cu zgomot. Parintii i-au reprosat ceva cu glas scézut. Baiatul s-a uitat la eas A apirut chelnerija cu bucle de culoarea bai- fului de podele. in urma ei, chelnerul, ducind o tava. Servisera la masa familiei de evrei, — Bineinjeles, evreii sunt mereu primii. Jban- kov se simtea jignit. ‘Apoi s-a apropiat de tejghea: — Osticluti de vodea, normal... $i ceva usor, de genul brudersatt... ‘Am ciocnit, am but. Din cnd in cand, trenul frana, Jbankov tinea sticla cu mana. Apoi, oa doua. Incele din urma, s-a infierbantat, s-a colorat la fata si a devenit destul de greu de stapanit. —Mosule, striga, eu lucrez cu teleobiectiv! in- felegi, cu teleobiectiv! Eu sunt artist de la natural Dar fotografiez tot felul de raturi. Mutre care nu {incap in obiectiv. L-am fotografiat pe unul. Vreo 88 opt kilograme de decoratii. Sclipese, dau reflexe ea atunci cand te uifi contra soarelui. M-am facut fleasci. $i mi-au dat pe poza sase ruble! la se fi dat ei la Aivazovski, picteazi-ne pe sase ruble edecarii aia de pe Volga... Eu totusi sunt artist Se ficuse ora unu. L-am dus cu greu pe Jbankov in compartiment. Cu chiu cu vai lam culcat. -am dat o aspirina — Asta-i otrava? a intrebat Jbankov si a inceput si plangs M-am culcat si m-am intors cu spatele. Conductorul ne-a trezit cu zece minute inainte de statie. — Dormiti, dormifi, dar am trecut de fhia, a spus nemulfumit. Nemiscat, Jbankov a privit mult timp in gol. Apoi a spus: — Cind se aduna conductorii la un loc, unul dintre ei sigur spune: , Orice pot s-iiert unui om. Dar pe cel care doarme cand noi trecem prin fhia, fn veci nu- uit.” — Scoali i-am zis, vom fi asteptafi. Hai macar sine spalim mutrele. — Acuma ar fi bun ceva fierbinte, visa Jbankov. Mi-am Iuat prosopul, periuta de dinfi si sipu- nul. Am scos briciul — Unde mergi? — Si tai berbecul, i-am raispuns, nu voiai ceva fierbinte? Cand m-am intors, Jbankov se incilfa. Arfi veut, Si porneasci‘o discutie filozofica: , Cat am baut noi asear’?” Dar |-am oprit. 89 i |‘Ne apropiam deja. Dincolo de fereastra se pro- fila peisajul garii. O cladire dinainte de razboi, geamuri plate, un ceas puternic luminat... Am iesit pe peronul umed si sumbru. — Nu aud fanfara, a spus Jbankov. Spre noi venea deja in mare graba un barbat fnalt, tipul omului de acfiune. —Suntefi tovarasii de la redactie? s-a interesat, zambind, Ne-am spus numele. — Poftifi, va rog, Aptoape de toaleta (interesant, de ce oare arhi- tectura closetelor din gari te face sa te gandesti la capodoperele lui Rastrelli?), astepta o masind. Pe ang& ea se invartea un barbat robust, intr-o manta de ploaie. — Liivak, secretarul raionului de partid, sa prezentat el Cel care ne intampinase era soferul. Amandoi vorbeau aproape fara accent. Se trigeau, probabil, din estonii din Volosovski. — inainte de orice, micul dejun, a anuntat Liivak. Jpankov s-a inviorat vizibil —Dar e inchis, a spus cu prefacatorie. —Inventiim noi ceva, -a incredinfat secretarul raionului de partid Orasele mici din Estonia sunt plicute si primitoare. Paide pairea complet pustiu, ca desenat. Literele albastre de neon clipeaw in semiintuneric. — Cum ati calatorit? a intrebat Liivak. — Excelent, i-am zis. — Ati obosit? —Deloc. — Nw: nimic, va odihniti, luati micul dejun. Am trecut prin centru, pe langa clinica TBC si dlidirea galbend a comitetului raional. Apoi ne-am frezit din nou in labirintul orizontal al stridute- lor inguste de la marginea orasului. Doua-trei viraje stranse, si iatd-ne pe sosea. La stanga - pa- dure. La dreapta ~ un farm plat si suprafata scli- pitoare a apei. — Unde mergem? a soptit Jbankov. Poate acolo au ci punctul de trezire? —Ne apropiem, a spus Liivak, de parci i-ar fi sitit gandurile, avem aici ceva in genuil unei case de odihn’, Pentru un cerc restrans de vizitatori. Pentru oaspeti. Masina frana lang o cladire joasa, la malul apei. Perefi albi din lemn, acoperis zimtuit, de-ti strepezea dintii, garaj... Pe horn, dand viata ta- bloului, se ridica lenes fumul. De la us pana la ‘micul debarcader, te conduc scari de piatra. La debarcader, inclinandu-se usor, se vede, alba, nia subfire a unui iaht. — Ei, bine, a spus Liivak, faceti cunostints In prag stitea o femeie tanara, de vreo treizeci de ani, intr-o scurt& din foaie de cort si in blugi Avea un chip vioi, prietenos, ochi negri si dini mari, regulafi. Aducea pufin de tot a maimuta. — Bella Tkacenko, ni s-a prezentat, secretar doi al comitetului raional de comsomol. ‘Mi-am spus numele. — Fotograful-artist Mihail Jbankov, a exclamat Jbankov incet si s-a lovit tocurile scAlciate — Bella Konstantinovna e gazda dumneavoas- ‘3, a rostit cu duiosie Liivak, aici va veti odihni.. Sunt dou’ dormitoare, un birou, baie finlandeza, 1sufragerie... Exist un inventar sportiv, o mic& bic blioteca... Totul e prevazut, vefi vedea. ‘Apoi spuse ceva in estonia. Bella dadu din cap si strig&: — Evi, tule sinne! Apiru imediat o fetiscand, imbujorata, foarte tanara, in maiou si sort. Cu méinile pline de cenusa — Evi Sakson, o prezenta Liivak, corespondent al gazetei raionale pentru tineret. Evi isi ascunse mainile la spate. —N-am si va incomodez, a zimbit secretarul. in general, programul e acesta, Va odihnifi, luati micul dejun. La trei va astept la comitetul raional. Vi semnez ordinele de deplasare. Facefi cunostint cu eroina. Va dam toate datele necesare. Pan’ di- ‘mineata, materialul trebuie sf fie gata. Tar acuma, ‘varog si ma scuzati, munca... Secretarul comitetului raional alergi sprinten pani la poarti. Dupa o secunda, motorul era pus in funcfiune. Urma o pauza stanjenitoare. — Intrafi, ce stafi asa? isi reveni Bella ‘Am pisit in sufragerie. Pe latura opusi ferestrei, in semiintuneric, in semineul din plici verzi de faianti, palpaia focul. In colfurile incdperii se aflau fotolii adanci, joase. ‘Am fost condusi in dormitor. Cele doua paturi largi erau acoperite cu paturi cadrilate, din par de camila. Pe noptiera ardea 0 veioz’ visinie care arunca spre favan o lumina roz, tremuritoare. — Apartamentul dumneavoastra, spuse Bella, Peste dowizeci de minute, venifi s luafi micul dejun. 92 Jbankov s-a agezat cu prudentai pe pat. Fara nici 1un rost, si-a scos ghetele. intreba cu fric&: — Serj, unde am nimerit? — Ce e? Pur si simplu, suntem in ascensiune. — Ince sens? — Am primit o sarcina de raspundere. — Te-ai uitat la fete? Niste fete trasnet! Nici la magazinul din Moscova n-am vazut aga ceva. Tie care din ele iti place? — Amandoua sunt bine.. — Dar, poate, e 0 provocare? — Adici? —Tu, infelegi, hop pe ea... si? — Si te trezesti cX pentru asta te inhata, si la militie cu tine. : — Adict de ce asa, deodata, hop pe ea? Rela- Xeazii-te, f4 conversatie —Ce inseamna fa conversatie? —Conversatie e atunci cénd se sta de vorba. — Aca, a spus Jbankov. Se lisa brusc in patru labe i se uit sub pat. Apoi cerceta indelung, neincrezitor, priza. — Ce faci? I-am intrebat. —Caut microfonul. Aici, normal, trebuie si fie ‘un microfon. Mi-a povestit un betiv — Il gasesti mai tarziu. E timpul sa luam micul dgjun. ‘Ne-am spilat la repezeala. Jbankov si-a schim- bat caimasa. — Ce crezi, a intrebat, si scot una de juma? — Nu te grabi, am zis, dupa cum se vede, aici ‘este. Pe deasupra, astizi trebuie sé fim la raion. 93— P&i nu zic 68 ne facem prastie. Aga, pentru brudersatt. —Nu te gribi, am zis. — Si inci ceva, m-a rugat Jbankov, nu incepe cu discutii prea inteligente. Cateodati, tu si Sa- blinski tumati in voi, si pe urma, toata seara: ,Jpos- az’, ipostazi...” Ia-o gi tu mai ugor... De genul = Serghei Esenin, radio armenesc... —Bine, am zis, hai sk mergem. ‘Masa era pus’ in sufragerie. Felurile standard, stabilite de C.C.: salam scump, icre, ton, marfipan, {in ciocolati. j Fetele igi pusesera bluzite de culoare deschist si pantofi cleganti — Luati loc, a spus Bella, Evi, cu tava in mand: — Beti ceva? — Cum altfel?! a spus prietenul meu. Altmin- teri n-ar fi crestineste. Evia adus cateva stice. —Conia¢, gin tonic, vin, a propus Bella. Jbankov deveni deodati suspicios: — Pardon, eu stitt coniacul sta... Se cheama KVN... sau NKVD... —KVVK, Fa corectat Bella. — Tot un drac... Pretul ~ saisprezece douk- zeci... La banii &stia, mai bine trei sticle de vodca. — Nu vi nelinistiti, La calmat Bella. Tar Evi a intrebat: — Sunteti alcoolic? —Da, a rispuns clar Jbankoy, dar cu masura.. Am turnat coniacul. — Pentru intalnirea noastr’, am zis. — Pentru o placuta intalnire, a adaugat Bella, — Si-i dim drumul, a spus Jbankov. S-a lsat linistea, intrerupta de atingerea intre ele a furculitelor si cutitelor. — Povestiti ceva interesant, a cerut Evi. Joankov si-a aprins o tigara si a inceput: — Viata, fetelor, in esenta e un caleidoscop. Azi €una, maine — alta. Astizi te rostogolesti la vale, iar maine dai din copite... Ti minte, Serj, cum a fost cu smecheria aia cu cadavrele? Bella se apleca in fafa: —Povestiti. — A murit adjunctul administratorului de la studioul TV. Ei, a murit, a murit... $i de fapt, in general, bine a ficut... fl ingroptm cum se cu- Vine... Au venit tipii de la studioul TV. incepe sx ‘se transmit... Discursuri, natural... Au inceput ‘igi ia rimas-bun. Ma apropii si eu de chestia asta, mi uit... nu e Ives. Ce, nu-I stiam eu pe Ilves? De sute de ori |-am fotografiat. lar in cosciug e un alt barbat — Viu? a intrebat Bella. — De ce viu? Mort, natural, cum se cuvenea, ‘Numai ci nu era Ives. A reiesit ci la morgi au t cadavrele. —Cums-a terminat povestea? a intrebat Bella. — Asa s-a si terminat. A fost inmormantat tipul strain. Nu era si intrerupa transmisiunea. lar noaptea, cosciugele au fost schimbate... $i, in ge- ral, care-i deosebitea? Esenja e aceeasi, diferite it doar... Cum sa spun? — Ipostazele, i-am soptit Jpankov mi-a aritat pummul — Ce cosmar, a spus Bella. 94 95— Cate nu se intampla, s-ainviorat Jbankov, am s8'va spun cum s-a spanzurat unul... Dar si bem ‘mai intai. ‘Am turnat ce mai ramasese din coniac. Evi si-a acoperit paharul cu palma. — Eu m-am imbatat deja. — Fara chestii de-astea, a spus Jbankov. — $i ined asta nu-i tot, spune Jbankov, haideti s8bem! — Baia e gata, a zis Evi —Si trebuie si ne dezbracdm? a intrebat Jban- Kov speriat, aranjandu-si cravata. — Normal, a spus Bella. — Piciorul, am adaugat, ti-] poti deguruba. Fetele si-au aprins si ele figarile. Jbankov a = Ce picior? asteptat si se faci liniste si a continua —Cel de lemn. — Dar cum s-a spanzurat e 0 intreagt nosti- — Ce? a strigat Jbankov. madi, Omul tragea vartos la masea. Nevasta, nor- ‘mal, il cictlea de dimineafa pana seara. Si s-a hotarat el si se spanzure. Nu de tot, ci fictiv. Pe scurt, s-0 imbrobodeasca pe otrava. Nevasta a plecat la lucru. Lar el a agatat bretelele de lustra, s-a legat de ele si sti asa, atarmat. Aude pasi. Vine nevasta de la lucru. Omul isi da ochii peste cap. De sanchi, bineinjeles. Numai ci nu era nevasta, Era o vecina de vreo optzeci de ani, venise cu 0 treabii ceva. Intra, omul ~ spanzurat. — Groazni¢, a spus Bella. —Batréna era de fier, nu alta. Nunumai ci n-a lesinat... S-a dus langa barbat si a inceput sii cotrobiie prin buzunare. Da’ el era gadilicios. A inceput si rida. Ei, pana aici i-a fost batranei. A. mierlit-o. Iar el sta agafat. Nu se poate desface, Vine nevasta. Vede cum sta treaba. Baba e moarta, barbatul, spanzurat. Nevasta ia telefonul, sund: Nasia, la mine acasa e o mie si una de nopti... in schimb, acuma sunt liber. Vino...” Da’ sotul fi spune: ,,Ji-l vin eu... fi scot ochii bulangiului. Lafaza asta, si nevasta cedeaza. O mierleste si ea... — ingrozitor, a zis Bella. Apoise apleca si-si silt pantalonii cat mai sus. Pulpele lui puternice, albastrii, erau stranse in jar- tiere colorate, iesite din moda. — Eu si acuma joc fotbal, nu se potolea Jbankov. Acolo la noi, pe maidan.... Se antreneaza pustii... Ei, si se intampla st iesi, inc’ mahmur... — Baia e gata, a spus Evi Ne aflam in vestiarul baii. Pe pereti erau afise exotice. Fetele s-au facut nevazute, dupa draperie. — Ei, Serj, stim cu sufletul in rai, a mormait Jbankov. S-a dezbracat la iufeal, soldafeste. A rimas in niste chiloti largi, de satin. Pe piept se profila, vinefiu, un tatuaj facut cu praf de pusca. O sticla siun paharel, un profil de femeie gi un as de trefla. Tar in mijloc, o inscriptie cu ligatura slava: Tati ce m-a nenorocit!“ —Haide, am zis. In cutia stramta, imitand o izba, era insuportabil de cald. Termometrul arata nouazeci de grade. A ‘trebuit sa turnam peste scandurile incinse apa rece. Fetele erau in costume de baie tipatoare, mo- deme, dous, tulburator de inguste, bucitele de carpa. 97 96—Cunoasteti regulile? a intrebat zambind Bella. Obiectele de metal trebuie scoase. Va putetifrige... —Ce obiecte? s-a interesat Jbankov. — Agrafele, acele de par, acele de siguranti... — Dar dinfii? a intrebat Jbankov. — Dinfii ii puteti pastra, a zambit Bella si a adaugat: Mai povestiti ceva. —Un moment. Vai povestesc cum s-a scufundat nunta in rahat. Fetele amutira speriate. — Amicul meu lucra pe o vidanjf. Scotea mi- zerii de-alea. $i avea o prietena cult’ rau. ,Mirosul care vine dela tine, zice,e urdt.” Da’ el ce putea face? ln schimb, zice, se plateste normal.” ,,Muti-te pe taxi”, zice ea. , Pai ce lefuri sunt acolo? Cat buricul vrabiei...” Trece un an. Ea si-a gisit un prieten, Fara miros. ar amicului meu fi spune: ,Gata. Nu te mai iubesc. Basta...” El, normal, sufer’. Iar aia, cu nunta. Au inchiriat 0 cantin’ publica, beau, petrec... Se faicuse noapte... Atunci amicul met face un viraj cu vidanja lui, pardon... Adeschis un gemulet, a bagat furtunul prin el gi a dat drumul Ja pompi... Siavea in cisterna vreo patru tone de bunatati din astea... Nuntasilor, cinstit, asa, le-a venit pana la genunchi. Galagie, tipete, ia mai strig’ acuma ,bea pan’ la fund... A venit milic fia... Cantina a fost inchist.. Iar amicul meu s-a ales cu sapte ani, dupa lege... Asta a fost: Fetele stiteau ticute si cam demoralizate. Eu sufeream groaznic de caldura. Jbankov era in cul- ‘mea fericirii Mie incepuse si-mi fie lehamite de toate astea. ‘Treptat, alcoolul se evaporase. Am bigat de seama c& Evi se with din cénd in cénd la mine. Cu 0, 98 ‘expresie intre frici si respect. Jbankov ii soptea ceva pasionant Bellei Konstantinovna. — Esti de mult la ziar? am intrebat-o. — De mult, a spus Evi, de patru luni. — Iki place? — Da, imi place foarte mult —lar inainte de asta? —Ce? — Inainte, unde ai lucrat? —N-am lucrat. Am invatat la scoala. Avea 0 gura de copil si un breton pufos. Arti- cula cuvintele fara grabii, constiincios, sufocdndu-se ‘usor. Vorbea cu accentul aspru al estonilor. Uneori stalcea cuvintele rusesti. —Ce te-a atras la ziar? = Cum? — Trebuie s& mingi mult. —Nu. Eu fac corectura, inca nu scriu. Am scris un articol, nu-i bun, au spus. — Despre ce? — Despre sex. — Despre ce?! — Despre sex. E 0 tema importanta. Trebuie re- viste speciale si cArfi. Oamenii oricum fac sex, dar multe nu sunt cum trebuie. —Iar tu stii cum trebuie? — Da. Eu m-am casatorit. —Si unde e soful tau? — S-a inecat. A biut coniac si s-a inecat. El se fnvata la Tartu chimia. —Iarta-ma, am spus. — Am citit multe articolele tale. Mult e comic. $i multe puncte, puncte... Puncte, puncte fara 99sférgit... Ag vrea si lucrez la Tallin. Aici eo gazet foarte mica. — Va fi si asta, — Bustiu ce ai spus tu despre gazetit, Multi seriu nu chiar ce este. Mie asa nu-mi place. — Dar ce-fi place? — imi plac versurile, imi place Beatles... Sa spun ce mai imi place? — Spune. — Te iubese putin pe tine. Mi s-a parut cd n-am auzit bine. Prea era pe ne- asteptate. $i n-as fi crezut c& cineva mii poate face atat de usor si ma simt jenat — Foti foarte frumos! —in ce sens? — Esti copia lui Omar Sharif. —Cine-i Omar Sharif? —O, Sharif e ceva prima! Joankov s-a ridicat brusc. A tras usa spre el. S-a repezit, greoi si impetuos, pe scara de piatra pan& la apa. Timp de o secunda, a stat incremenit. Si-a ridicat bratele. A scos un urlet animalic, penibi sis-a scufundat. A fagnit o arteziand de picituri sci pitoare. De pe fundul raului, cu apele cenusii, apirura sticle, crengi si mizerie Vreo trei secunde, n-a fost de vazut. Apoi a apa rut un cap negru, prostesc, cu ochi dementi, ca ai cifelusilor de o lund. Clatindndw-se, Jbankov a iesit pe mal. Coapsele slabe erau sculptural mulate de: chilofii lungi, soldatesti Dupa ce a ocolit in fuga de dous ori vila, cine tand: , Bine+, frate, bine-i!”, Jbankov s-a asezat pe lavita si si-a aprins o figar’. — Fi, cum e? a intrebat Bella. 100 — Normal, a raspuns fotograful plesnindw-si sonor elasticul pe pantec. — lar dumneavoastra? a intrebat Bella adre- sindu-mi-se. — Prefer dusul. in inciperea vecina, era o cabina cu dusuri. M-am. spilt si-am inceput s& m8 imbrac. 0 prostufi provincial de saptesprezece ani, imi spuncam, a biut trei paharele de coniac si si-a pierdut capul...” M-am dus in sufragerie, mi-am turnat gin toni De afara raizbateau ipete si plescait de apa. Curand a aparut Evi, imbujorata, cu costu- mul ud. — Te superi pe mine? —Deloc. — Vad eu. Lasi-ma si te strut. M-am fastcit din nou. Cu toata experienta mea de viata... —Nu-i bund joaca asta a ta, am zis. —Nu te picalesc. — Dar maine plecim. — Aisi mai vii ins’. Am facut un pas spre ea. incercati si ramaneti cuminfi avnd alaturi o fetiscana de saptespre- Zece ani, care tocmai a iesit din mare, mai exact, din rau... — Ei, ce faci? am intrebat. — Asa face intotdeauna Judy Garland, a spus Evi. $i mai face asa... Uimitor e construit omul! Sau doar eu sunt asa?! Stii cd e minciun’, 0 minciuna primitiva a comi- tetului raional, si o ficatura, ba chiar cu tent 101hollywoodiand - sti toate astea si totusi esti feri- cit ca un pustan... Evi avea omoplati ascufif, iar coloana ei era din pietricele marine raicoroase... Tipa incetisor si tre- mura... Un fluture fragil, multicolor, strans usor: intr-un pumn. Se auzi o voce inabusita: — Pardon! in usa se profila Jbankoy. I-am dat fetei drumul din brate. El a pus pe masi o sticli de vodca. Se vede ci umblase la rezerva proprie. — E deja ora unu, am spus, suntem asteptafi la comitetul raional. — Cat’ constiinciozitate, a zambit Jbankov. Evia plecat si se imbrace. Bella Konstantinovna s-a schimbat si ea. Avea acuma un costumas sobru, de activist. Si atunci m-am gandit: Of, de n-ar exista acest comitet raional si vaca aia turbatal... Sa traiesti aici fara sarcini de rispundere!... Iaht, rau, domnigoare tinere... Las’ si mint, si cocheteze, 6-0 fact pe stelele din soldurile Hollywoodului... Ce fericire € ptefacdtoria femeilor!... Da, poate chiar pentru aga ceva am venit eu pe lume!... Am treizeci si pa- tru deani, si nici macar o zi, o singura zi fara griji... Micar 0 2i si traiesc fara ganduri, fara griji si fara frustrari... Dar nu, pregiteste-te si hai la comitetul raional... Asta e acolo unde sunt ceasuri, portrete, coridoare, jocul fara sfarsit de-a seriozitatea... —Oameni! Eu mi-am gasit un nou suflu! anun- 18 Jbankov. ‘Am turnat vodea. Mie, paharul plin. atins usor maneca, — Nu bea acuma... Dupa aceea... Evi mica 102 —A, Iasi! — Te asteaptt Liivak. — Osi fie bine. — Ce inseamné ,,0 s& fie bine”? s-a infuriat Jbankov. Acuma e bine totul! Mi-am gasit un now suflu! fnainte! Bella a dat drumul la radio. Un bariton puter- nie striga ceva dureros de actual: ‘Nu existit adevttr in aceastt lume dezlanfuitt, Exist numai clipa, fine-te de ea Exista doar lumina dintre trecut si viitor $i tocmai ea e viata! ‘Am biut iar si iar. Evi sedea pe podea, lang’ ‘mine. Jbankov insira vrute si nevrute; din cand in ‘ind disparea la toalet8. De fiecare data intreba cu distincfe:,,As putea sX cunosc care e planificarea?” Adauga, invariabil: ,,in sensul de turnat...” Sibruscam inteles c& depasisem momentul cind arfi trebuit si ma opresc. ApSruse acea stare falsi de superficialitate si de curaj —Printre morminte am vaizut eu comitetul asta raional. Miska, toarna! in clipa aceasta, Bella Konstantinovna a preluat comanda. — Baieti, terminafi, iar apoi chem magina. Sia plecat si dea telefon. Mi-am bagat capul sub robinet. Evi si-a scos pudriera si a spus: —Nu trebuie de privit. Dup& vreo douazeci de minute, taxiul nostru se apropia de sediul comitetului raional. Jbankov a.céntat tot drumul: 103Nu vreau sa vorbesc cu tine, — Asta de ce?! exclama Jbankov. A, da.. Last, Mania, flectreata, — Inti datele cu privire la Linda Peips... Indi- Eu merg ta chef cu baie ii de productie... O scurta biografie.... Ates- Eh, ei gandesc mult mai bine. le despre recompense... Unde sunt ordinele wvoastra de deplasare? Punefi stampila la Acuma, dacé seara e liber’, puteli merge deva... Teatrul de drama, e drept, e in limba 4, Parcul de odihnd... La ,.nturist”, barul e pand la unu noaptea. Bella Konstantinovna, i pentru tovarasi 0 micd excursie — Pot si vorbesc ceschis? Jbankov ridicase mana. — Va rog, aprobi Liivak — Aici suntem tofi de-ai nostri. —Se-nfelege. — Asa ca pot spune pe sleau, marindreste. — Vi ascult. Jbankov a facut un pas inainte, a coborat con- Birativ voces: — Ar fi bine si transferim totul pe udeala. — Adict? Liivak nu infelesese. — Ce-ar fi si transfertim pe ucteals? Liivak ma privea buimac. L-am apucat pe Jban- kov de maneci.S-a tras intr-o parte si a continuat: — in sensul c& pe o anume cantitate de car- burant in locul teatrului de drama. Eu, desigur, imi cer scuze din toti muschii.. Uluit, Liivak se intoarse spre Bella. Bella Kon- stantinovna spuse réspicat: —Tovaragul Jbankov si tovariisul Dovlatov au Ja dispozitie tot ce e necesar. — Foarte mult vin, a adaugat Evi naiv. — Ce inseamna mult? a protestat Jbankov. Mult €0 nofiune relative. Cu siguranti, Mania era intruchiparea comit tului raional sia cercurilor de partid Evi imi mangaia mana si-mi soptea cu ac lucruri necuviincioase. Bella Konstantinovna av un aer sever. Ne-a condus prin culoarele largi ale raionului de partid. Pretutindeni, era salutata. La parter se inalta un Lenin de bronz. La eta = tot un Lenin de bronz, mai mic. La etajul di Karl Marx isi purta coroana mortuara a babii. — Interesant, la etajul trei, cine e de serviciu a intrebat surdzand Jbankov. Acolo era tot Lenin, dar, de data aceasta, dit ghips. — Asteptafi pufin, a spus Bella Konstantinovna, Ne-am asezat. Jbankoy s-a scufundat intr-un fo= toliu adanc. Picioarele lui, in ghete de cros uzate, ajungeau pana in mijlocul anticamerei. Evi fi mai domolea inflactrarea. Lozincile lui prea erau in raspir cu materialele de agitatie vizuala. Bella a deschis usa: —Intrati! Liivak vorbea la telefon. Cu mana libera gesti- cula chemitor si aprobator. In sfargit, puse jos receptorul. — Vaati odihnit? — Fu personal, da, a spus grav Jbankov. Am ga sit un nou suflu. — Atunci e excelent. Mergefi la ferma 104 105— Bella Konstantinovna, ingrijiti-va de asta, a dispus Liivak. — Ei da, asa, marinareste, s-a bucurat Jbankow, asta e pe sufletul nostru. ‘Am hotarat sa intervin. —Totul e clar, am zis. Datele sunt la mine. To- varigul Jbankov va face fotografille. Materialul va fi gata maine la zece. — Tineti seama, scrisoarea trebuie si aibi caracter personal. ‘Am dat din cap. — Dar va fi citita de toata fara, ‘Am dat iaragi din cap. — Trebuie si fie un raport. ‘Am dat pentru a treia ard din cap. — Dare un raport adresat celui mai apropiat om. Inc o aprobare din cap. Liivak era lang mine, ma temeam sa nu-itrimit un damf de vin. Se pare cA totusi i-am trimis.. —Sinu va Lisati dusi de val, tovariisi, se rugs, nu va Lisafi dusi de val. Eo treabii foarte serioast. ‘Aga cf totul cu masura. — Vreti si va imortalizez cu Dovlatov? a pro- pus Jbankov pe neasteptate. Suntefi doi mujici aritosi... — Alt& dat, daca se poate, a ripostat nerab- distor Liivak, ne vedem maine. —Bine, a incuviinfat Joankov, atunci am si vi fac o fotografie intr-un loc mai decent... Liivak, acu. ‘Afar ne astepta magina cu soferul de mai-nainte. — Trecem pe la ferma si gata, a spus Bella. —E departe? am intrebat 106 — Vreo zece minute, a rispuns soferul, aici totul e aproape. — Ar fi bineca pe drum si facem 0 aprovizio- nare, sopti Jbankov, carburantul e pe sfarsite. Apoi, adresiindu-se soferului: —Sefu’, opreste langa primul magazin alimen- “tar. Da’ vezi si nu ne vinzi! —Ce treabi am eu, se supra soferul, si eu ieri am... asta... — Atunci, poate ne fii tovarasie? —Sunt a mune’... Pemine ma asteapti acasi... — Bine, cum stii... Ceva de oarecare capaci- tate ai? —Cum altfel? ‘Masina a oprit lang magazinul sitesc. Oamenii se inghesuiau la tejghea. Jbankov, cu pumnul in care strangea cele sase ruble, isi croia drum energic. — Intarzii la avion, oameni buni... Taxiul, infe- legeti, asteapti... Mi-e copilul bolnav... Nevas- ti-mea, citeaua, naste... Dupa un minut,a revenit cu dous sticle de vin. Soferul ii intinse dowd pahare opace. —Ei, ca totul si fie okey! — Toarnd-mi si mie, i-am zis. Ce sX mai! — Dar cine face fotografia? a intrebat Evi. — Miska face tot. E meserias. $i intr-adevar, Joankov lucra excelent. Oricat ar fi but. Desi aparatura lui era cea mai primitiva. Fotoreporterii primiser4 aparate japoneze de aproape cinci mii, Pana si ajunga la Joankov, s-au terminat. ,Oricum l-ar bea”, spusese redactorul. Jbankov ficea fotografi cu 0 Smena de nou’ tuble. Ducea aparatul in buzunar, cutia 0 pierduse. 107Folosea acelasi revelator cu stiptimanile. Pe supra= fata lui pluteau mucuri de tigard. Imaginile ieseau {nsd clare, naturale, cu gradul de contrast potrivit pentru ziar. Se vede treaba c& avea el un talent aparte... in sfargit, am ajuns la clidirea directiunii, acope rita cu nenumarate pancarde. Deasupra porti, if sfrea in ochi un panou rosu: ,Osul - 0 valoroasi materie prima pentru industrie!™ La intrare se im- bulzeau cativa oameni. Soferul intrebi ceva in estona. Ni s-a aratat drumul Grajdul era o clidire scunda, destul de depri- manta. Deasupra intrarii ardea un bec acoperit de praf, luminand treptele murdare de baliga. Bella Konstantinovna, Jbankov si cu mine am coborat din masina. Evi mofaia pe bancheta din spate. De undeva a apairut deodat’ un barbat schiop. cu o portharté militara. —Savkin, agronomul-sef, s-a recomandat, pofti ‘Am intrat. In spatele ingradirilor de scAnduri, vacile bateau pasul pe loc. Din cand in cand zin- ganeau clopofei, rizbateau de acolo oftaturi tan- gutioase si fosnetul plicut al fanului. Animalele ne priveau apatic. -E ceva jalnic la vaci, umilitor si respingittor. In acceptarea ei supus’i, in kicomia si nepiisarea ei. Desi, ai fi zis, are si gabarit, si coarne... O gaina oarecare, pana si ea pare mai independenta. Iar asta e un geamantan plin cu came de vita si t8 rife... De fapt, nu ma pricep deloc la vaci... — Haideti, intrat Eram intr-o cimaruf. Mirosea a lapte acru gi a biligar, Pe masa era o musama albastra in carouri. 108 a atarna de un snur risucit. De-a lungul pere- lor, se ingirau, galbene, lizi de placaj pentru hai- .intr-un colf, lucea aparatul de muls. O femeie de varsti mijlocie, intr-o bluza verde, a ridicat si a venit in intampinarea noastra. Pe pieptul plat sclipeau ordine si insigne. — Linda Peips! exclama Savkin. Ne-am salutat. — Eu plec, a spus agronomul-sef, daci e ceva, sunati-ma pe interior: doi, doi, sase. ‘Ne-am aranjat cu greu. Jbankov a scos aparatul de fotografiat din buzunar. Linda Peips mi se parea usor dezorientat’. — Vorbeste numai in estona, a spus Bella. —Nuwinimic. —Traduc eu. treab-o ceva de sanchi, mi-a soptit Jbankov. — intreab-o tu, daca vrei, i-am zis. Joankov se aplecd spre Linda Peips si intreb& sumbru: — Cate ceasul? —Tradu, am zis, dandu-l deoparte, cum a obfinut rezultate atat de mari? Bella a tradus: Mulgitoarea a soptit speriat’ ceva. — Notali, a spus Bella, Partidul Comunist si ‘Comitetul su Central leninist. — Clar, i-am spus, aflaji daci e in partid. — E, a rispuns Bella. —De mult? —Deieri. — Un moment, a zis Jbankov pottivind aparatul. Linda incremeni, uitndu-se undeva in spafiu. 109— in regula, a spus Jbankov, sase bistari fi am in buzunar. — Dar vaca? s-a mirat Bella. —Ce, vaca? —Dupa mine, ar trebui fotografiate impreund. — Vaca n-are loc aici, a explicat Jbankov, iar acolo lumina e de rahat. —Cei de facut? — In redactie avem o gramada de vaci, a spus. — Adica? s-a mirat Bella. — Spuneam c& avem in arhiva cate vaci vrei, O decupez pe Linda si o lipese alaturi T-am atins mana Bellei: — Intreab-o daca are o familie mare. Porni si vorbeasc in estona. Dupa un minut mica tradus: — Are o familie numeroas’, trei copii. Fiica cea mare termina scoala, Mezinul are patru anisori. —Dar soful? am intrebat. Bella a vorbit incet: —Nu nota... Soful i-a parasit. —E de-al nostru! s-a bucurat Jbankoy, el stie de ce. —Bine, am zis, s& plecim. ‘Ne-am luat rimas-bun. Linda ne-a condus cu © privire usor dezamagita. Pe parul ei, pieptinat cu grija, lucea briantina. Am iesit in strada. Soferul apucase s& intoarca masina. in scurta ei de piele, Evi stitea lang’ radiator. Brusc, Jbankov se cam ficni — Kiik, a urlat el in estona, gata! inainte, tova- igi! Spre noi farmuri! Spre noi realizari! 110 Dup’ o jumatate de or eram langi rau. Sofe- ul ne-a salutat sobru si a plecat. Bella Konstan- finovna fi semnase foaia de parcurs. Seara era calda silinistitd. Peste rau, se lisa spre apus o dunga purpurie de cer. Pe api, tremurau cercuri rozalii. Nune venea si intram in casi. Am coborat spre ‘rau. O vreme, am tacut. Apoi Evi m-a intrebat: — De ce ai plecat in Estonia? Ce-i puteam rispunde? Si-i explic c& n-am casi, patrie, adpost, locuinsa? Ca intotdeauna am c&u- fat acest (arm linistit?... Cd eu de la viafa cer un singur lucru — s8 stau asa, sa tac, s& nu gandesc? — Aprovizionarea, am zis, la voi e bund... Baru- rile de noapte. —Dar dumneata? Bella se intoarse spre Jbankov... — Eu am luptat aici, a spus Jbankoy, ei, si asa am rimas... Pe scurt, sunt un ocupant — Citi ani ai? —Nu chiar aa de multi, patruzeci sicinci. Am prins numai sfarsitul rizboiului, eram un baiefan- dru. Eram ordonanja la colonelul Ader... Am fost rant. —Povesteste, -a rugat Bella, dumneata poves- testi aga de frumos, — Ce si povestesc? M-a lovit 0 schija si adio, dragostea mea... Fi, ii dim drumul? In casa a sunat telefonul. —O clip, a exclamat Bella, scotand din mers cheile. Se intoarse repede. — lohan Oskarovici te cheama la telefon. — Cine? am intrebat. i— Liivak... — Eu? Eu sunt gata si acuma si-mi pun strean- ‘Am intrat cu tofii fn cast: A fost aprinsé\ lumifiy _gul de gat. Ma tem de durerea din ultimul minut. geamurile s-au intunecat. Am luat receptorul. BPE tees arficd edorm gist rm mi mai treaesccis — Am primit rispunsul, a spus Liivak — Ceri de facut? —De la cine? Nu infelegeam. — Daci, deodata, durerea e atat de mare, incat — De la tovarasul Brejnev. ede nesuportat?... — Cum asa? Scrisoarea noastra n-a fost ined —Ceii de facut atunci? expediata. — Si nu gandesti. $a bei vodea. —Sice? inseamna ca referentii lui Brejnev v-aw Jbankov lua sticla. intrecut pe dumneavoastra... pe noi, s-a corijat — Am impresia c-am si ma imbat, i-am zis. Liivak cu delicatefe... ee facut Joankov cu ochiul. — Sice scrie tovaragul Brejnev? in sticla? —O felicitd... fi mulfumeste pentru succesele — Eun pahar acolo. ‘Am baut pe rand. N-aveam nimic de méncare, Simfeam cu placere cum ma cotropeste efectul betiei. Contururile viefii deveneau mai putin clare obfinute... fi ureaza fericire personal... — Ce facem? am intrebat. Mai scriem sau nu raportul? —Neaparat. Acesta e un document. Cancelaria pe rosin dare tovarigului Brejnev, sper eu, il va antedata. Pentru a reproduce evenimentele ulterioare ¢ — Pani dimineata va fi totul gata Be oie de oarecare.concentrare — Va astept... ‘imi amintesc c& fusese ameliorat deficitul ape- .-Fetele se pusesera si refnnoiascd aperitivele, ritivelor prevazute de comitetul raional de partid. Jbankov si cu mine ne-am retras in dormitor. De fapt, apSruse salata de dovlecei, mérturie a — Miska, i-am zis, n-ai senzatia cf toate astea deciderii. Biutura coborase si ea in alt& categorie, se intampla cu alfi oameni? Ca Asta nu esti tu. la slibovita iugoslava, draga lui Miga, la vin... Sinicieu... Ci e un spectacol idiot... lar noi suntem Dupa zece minute, Jbankov incepuse si strige, doar spectatori... ridicdndu-se amenintator: — Eu sunt artist, ai infeles?! Artist! Am foto- grafiat-o pe nevasta lui Hrusciov! Pe insusi Giscard, moasi-sa pe gheati, d’Estaing. Am avut 0 expo- zitie 1a Casa invalizilor! lar tu ti dai inainte cu vaca!... — Zabsucul meu, 2Abauc, Bella fl privea cu admirafie, hai, pisoiagule, te duc la culcare... 112 3 — Stii ce-fi spun? a rispuns Jbankov, nu te gandi. Nu te gindi si gata. Eu de vreo cincisprezece ani nu gandese. Daca incepi st gandesti, nu-fi mai vine si traiesti. Tofi cei care gindesc sunt ne- fericif... — Dar tu esti fericit?— Fyti foarte trist, mi-a spus Evi, ceva e réu? —Totul, i-am zis, e minunat! Obisnuita viata de caine... — Trebuie gandit mai putin. De bucurat de ce ebun, —Si Miska zice la fel: bea! —Bea ajunge! Plecdm acuma. O s8-ti placs tie. —Ceea ce nu-i greu, i-am spus. — Fyti foarte frumos. — Un cintec vechi, dar ce minunat sun’! Mi-am turnat un pahar plin. Trebuia s& inchei cumva ziua asta idioata. Cat mai e din ea? Evi se agez4 pe podea, lang’ fotoliul meu. —Tu nu esti asemanator ca alfii, a spus ea. Tu aio cariera bund. Esti frumos. Dar de ce esti trist? De ce? — Pentru ca viaja e una singura, alta nu va mai fi. —Nu te gandi. Cateodat mai bine e st fi prost. —Prea tirziu, i-am zis, mai bine s& bei. —Numai sé nu fii trist. —Cu asta gata. Incep sé ure. Am primit o sar- cin de raspundere. les in arena jurnalisticii de anvergura.. — Ai masin&? — intreaba-ma dac& am o pereche de ciorapi intregi. — Asa ag vrea o masind... — Osi ai. Ma imbogatesc, cumpéiraim. Am biut, mi-am turnat din nou. Bella fl tara pe Jbankov in dormitor. Ise indoiau picioarele ca doua gladiole ofilite. — Mergem si noi, spuse Evi, tu esti gata s-adormi. 14 — Imediat. Am baut, mi-am turnat iar. — Haide. — Uite, maine plee, ai si gasesti unul cu ma- sind. Evi a cizut pe ganduri, pundndu-si capul pe genunchiul meu. — Cand am si ma insor din nou, va fi numai ‘cu un evreu, a anuntat ea. — De ce? Crezi ca toti evreii sunt bogati? — Iti explic. Evreii isi fac circumcizie. — Ce ticalosit —Nurade. E 0 problema important’. Cand nu existd circumcizie se face smegma. — Ce? —Smegms. E 0 substant’ rea, cancerigend. Uite acolo, vrei si-fi arat? —Nu, mai bine explicé-mi — Cand este circumcizie, smegma nu se for- ‘meaz&. Si atunci nu e cancer de col uterin. Sti colul uuterin? — S& presupunem... Orientativ... — Statistica aratd c&, dact nu e circumeizie, mai des e cancerul de col uterin. lar in Israel, nu e deloc. —Ce? —Col uterin. Cancerul de col uterin. Exista can- cer de gat, cancer de stomac. —Nici asta nui chiar o pleased, am zis. — Bineinteles, a fost de acord Evi. Am tacut un timp. — Sa mergem, a spus ea, adormi. — Asteapti. Trebuie sf fac circumcizie. 5Am baut un pahar plin si am turnat din nou. — Esti foarte beat, s& plecim... —Trebuie si fac circumeizie. $i, inct si mai bine, sa tai colul asta la mama dracului! — Esti foarte beat. $i suparat pe mine —Nu sunt supirat. Suntem oameni din gene= rafiidiferite. Generafia mea e 0 mizerie. Atae fantastic! —De ce esti suparat? — Pentru ca viata e una singurd. A trecut 0 se cunda, si gata, e sfarsitul. Alta nu va mai fi. — E deja unu noaptea, a spus Evi. ‘Am baut si mi-am turnat iar. Si, dintr-odatt, mam pravalit undeva, Am avut senzafia c& as fi pe fundul unui acvariu. Totul se claitina, plutea, licareau niste cercuri lucioase... Apoi, totul a’ disparut, M.am trezit de la o bataie in ust. A intrat Jankov, intr-un halat de sport. Eram culcat de-a curmezisul patului. Joankov s-a asezat alaturi = Cum €? nv — Nu mi intreba. — Cand am si fiu batran, a declarat Jbankov, am si scriu un testament pentru nepoti si stri- nepoti. Va fio singuré fra’. Stii care? — Ei? —Va fi o singura fraza: ,Nu faceti dragoste mahmuri!” $i trei semne de exclamatie. — Mire rau. Foarte rau. — Si n-avem cu ce ne drege. Ai lichidat tot. — Unde sunt doamnele noastre? — Pregiitesc micul dejun. Trebuie sa te scoli. Ne asteapta Liivak. trebat. 116 Jbankov a plecat si se imbrace. Mi-am bigat capul sub robinet. Apoi m-am asezat la masina de seris. Dups cinci minute, textul era gata. »Draga si mult stimate Leonid ici! Vreau sa va ppartisesc un eveniment fericit. Anul trecut am it sf obfin indici de productie cum nu s-au mai fizut. Cu o singuri vaci am muls...” (...,cu 0 ‘singura vaci“ am scris intentionat. in aceast’ intor- satura de fraza, se simt adevarul viefii si induio- Sitoarea simplitate ttrdineasca), Sfargitul era asa: -+Si inc’ un eveniment fericit s-a petrecut in viata mea. Comunistii din ferma noastr m-au ales €u totii membra a lor!” Aici stilistica schioap’ e vadita. N-aveam pu- tere s& refac ceva — La masi, ne chema Bella. Evi tia painea. Am salutat-o cu un aer vinovat. Drept rispuns — un zimbet radios si intrebarea pusi cu tandrefe: ,Cum te simti?” — Mai rau nu se poate, i-am zis. Jbankov cerceta constiincios sticlele goale. — Nici un gram, adeveri. — Beti cafea, ne indemna Bella, peste un minut suntem in taxi. Cafeaua n-a schimbat nimic. La mancare era cu neputinta si te gandesti macar. — Ceva maruntis parca se simte, a spus Jban- kov scofand niste monede. Se uitd apoi la Bella Konstantinovna. — Mamucé, pui si tu o rubla jumate? Ea si-a scos portofelul. — Tis trimit din Tallin, o incredinta Joankov. u7— Lasi ai lucrat pentru ei, a zmbit Bella cu cinism. S-a auzit claxonul masinii Ne-am|uat genfile, ne-am urcat in masina. up scurt timp, Liivak ne strangea mainile. Textul pe care-] compusesem a fost acceptat fara nici o objec: fie. Mai mult, Liivak a rostit o scurta cuvantare: — Sunt mulfumit, tovarasi. Afilucratbine, v-afi odihnit civilizat. Am fost bucuros st va cunose. Sper ca aceast& prietenie si devind traditional. Pentru c& lucratorul de partid si jurnalistul sunt pe undeva, ag spune, colegi. Va doresc succese pe. frontul greu al ideologiei. Poate aveti intrebari? — Unde e bufetul? a intrebat Jbankov. Si ne dregem putin... Liivak s-a posomorat — Scuzafi-mi expresia ruseasca brutala... A lsat si treacd o mica pauz mustratoare. — ...VA purtafi ca niste copii! — Ce, nici bere nu e voie? a intrebat Jbankov. — Putefi fi vazuti, a rostit secretarul cu voce scizut, sunt tot felul de oameni... Stiti ce atmo- sferd e la raionul de partid... — Ce slujbulita v-afi ales, il compatimi Joankov. — Bu sunt inginer de profesie, a spus deodata Liivak, ‘Am ticut cu totii. Apoi am inceput sa ne wim rimas-bun. Secretarul se apucase si risfoiasc& niste hartii. — Va asteapta masina, zise. Dau eu telefon la gard. Mergeti la a patra cas’. Spunefi c& suntefi din partea mea... — Ciao, i-a facut Joankoy un semn cu mana, 18 Am coborat. Ne-am urcat in masina. Leninul de bronz privea in urma noastra. Fetele au mers cu noi. Pe peron, Jbankov gi Bella s-au tras deoparte. — Ai si mai vii tu incd? a intrebat Evi. — Bineinteles. —Si eu am si merg la tine. Am si telefonez la tedactie. Ca si nu se supere sofia ta. —N-am sotie, Evi, i-am zis. Nu fi suparat’, te 105 — Nu mai bea asa mult, a spus Evi. ‘Am dat din cap. — Alltfel nu poti sa faci sex. Am ficut un pas spre ea, am luat-o in brate am sirutat-o. Bella si Jbankov veneau spre noi. Dupa gesturile lui se vedea ci minte fara nici o jena. Ne-am dus in compartiment. Fetele mergeau spre masind discutind cu insuflefire. Nu s-au in- tors deloc spre noi. — La Tallin, ne dregem, a spus Jbankov, mai sunt vreo sase ruble. Vrei s8-ti spun ceva plcut? Jbankov mi-a facut cu ochiul. Un zambet fericit, Victorios, ii transfigura chipul. — Si-ti spun? Jora imi mai datoreaza si el saptezeci de copeici Al nouitlea compromis (Sovieshie Estonia, ule. 1976) CEL MAI GREU PARCURS. Taina Karu s-a mascut fntr-o familie unita, a absolvit scoala cu medalie de aur, A fost secretara comitetului Comsomol, a fost pasionatt de sport. Dintre nenumitratele forme de atletism, ea a ngales proba de 400 ce metri, iar dupa ptrerea specialistilon, in sport, distanfa aceasta e cea mai grea, en neces imbinaren vitezei cu rezistenta, detent la pornire si incordarea voinjei pentru victorie. Tenacitate, consece ‘venta, regi ascetic—acesta sunt factorié care au deter= ainat biografia Tainei, drumul ei spre tinta propust Dupa absotvirea scolii, Taina intra la sectia de chime a Universitafii de Stat din Tallin, ia parte la activitatea | stiinffic a studenfilor, indeplineste constiincios sarci- nile Comsomolului. In ultimul an de studii, devine’ membrita PCUS. Apoi, aspirantet la Institutul de Chix mie al Academiei RSS Estond. In calitate de chimist specialist, pe Taina o intereseazit mecanismul prin care substanfele cancerigene actioneazit asupra organismulut man. Lucrarea ei de disertatie e aproape gata. Taina Karu isi propune feluri inate, realist. E sigur ‘ot, pe distanta ei, cea mai grea, va dobiindi succese. Taina gi cu mine ne-am cunoscut prin niste prie~ teni comuni. E 0 femeie interesant’, desteapti, un tandr om de stiinf. Cunoscand-o, am scris 0 schif de poriret. O vedeam uneori la diferite intruniri ale oamenilor de stiinf’. MA sund intr-o zi. — Fsti liber? Trebuie s& vorbesc cu tine. Ne-am intalnit la cafeneaua Raia. Am comandat gin. Mi-a spus: — Sunt maritata de patru ani, Pana acuma totul a fost bine. Asti-vard, Rudi a fost plecat pentru un timp la Moscova. Apoi, s-a intors. De aici a inceput totul =? — Se intmpla ceva ciudat. El vrea... Cum siti explic.... Am devenit straini... ‘M-am incordat si am intrebat raspicat: 120 — In relafiile sexuale? — Exact. — Cu ce te pot eu ajuta? — Adics de ce m-am adresat fie? Tu esti sin- Jom amoral dintre cunoscutii mei. De aceea 14 88 mA consult cu tine —Nu inteleg. —S& analizdm situatia, = Sti ce, eu nici cu barbatii nu discut pe tema Dar un amic de-al meu are o carte = Teliici le. Oiau de la el, dact vrei. Dar si n-o fii mult. B cartea lui de cApatai. Citesti usor in rust? - —Bineinfeles. Tam adus Tefnicile. Cartea ¢ minunats. O chizi, pe prima pagina scrie: ,Introducere”. ja ¢ hazliu. Unul dintre capitole incepe asa: Amantilor cu 0 burtd excesiv de mare le putem tecomanda pozitia 7.” Autorul umanist lea acor- dat atenfie pana si unor fiinfe demne de dispret cum sunt amantii burtosi. Tam dat cartea. Dupi o siptimand, mi-o ina- — in afara de un singur cuvant ~ pe-ndelete. I-am explicat ce inseamna pe-ndelete. — Acuma vreau si fiu stépana si pe partea prac- fica. — Hii binecuvantata, fiica mea. —Dar nu cu soful. Trebuie mai intai si ma antrenez. Subliniez, toate astea se spuneau fri o umbra de cochetarie, ci, in maniera estond, temeinic si pragmatic. 121—Tuesti un om amoral? m-a intrebat. —Nu total —inseamna ca refuzi? —Taina, i-am spus rugator: Asta nu se face Noi doi avem relatii bune, prietenesti. E nevoie timp si, poate c&, din aceste relatii si apard un sentiment. —cat —Ce cat? —De cat timp e nevoie? — O, Doamne, nu stiu... Vreo dou’ luni... —Numerge. fn aprilie am primul examen dl doctorat... Fa-mi cunostinja cu cineva. Preferabil, un brunet, Doar ai prieteni golani. — Precumpanitos, am spus. Stau, ma gandese. Fara discufie, Sablinski e a5, dar e badaran, Rosenstein isi construieste vila, € complet epuizat fizic. Mitea Klenski are gonoree, Oska Cernov! Parca ar merge. E un brunet timid, {infocat. Cam zgarcit, e drept, dar asta-i un fleac. Pentru o dati, merge. L-am intrebat pe Cernov: —Tuai avut multe femei? — Tieizeci si sase, si patru sub semnul intre- bani. — Ce inseamna sub semnul intrebarii? Oska sovaiaz — Tot felul de eschive. Merge, mi-am spus. I-am expus esenta proble- mei. Oska s-a fastacit: — Am vizut-o cindva. Chiar imi place. Dar, recunoaste si tu, asa, utilitar... — Ce te costa? — Sunt, totusi, barbat, 122 — Tocmai, fa-i omului un bine. Am cumparat pe banii meio sticla de rom, i-am_ invitat pe Osia si pe Taina. Taina mi-a soptit: — M-am infeles cu 0 prietend. Trei ore apar- tamentul e la dispozitia mea. ‘Am baut, am fumat, am ascultat BBC. Oska sta gata si emitd reflecti. — Da, numai o organizatie persecutata e via- bils.. Taina La intrerupt —Trebuie si plecim. Altfel, se intoarce prietena mea. Au plecat. Dimineata, ma sund Taina. — Fi, cum e? am intrebat. — Mca condus gi a plecat acasi. L-am sunat pe Cernov. —Tuai constiinja? Oska s-a indignat: — Euam avut mai multe femei decat ai mancat tu chiftele, Dar una ca asta n-am mai intalnit. Ciudat e ca ea imi place. Fam invitat din now. Am scos romul rimas. Au plecat. Ma sunt Taina. — Dracu’ st-l ia pe prietenul tu. —Nu cumwva, zic, iar a dezertat? —Pricepi, ne-am urcat in masind. A platit Osia, pe intuneric. I-a dat soferului o hartie de zece, in loc de o rubla. Dupa aceea, s-a necajit groaznic. A plecat acasa pe jos... Eu am vazut ca i-a intins 0 hirtie de zece. Am crezut ci asa e obiceiul in Caucaz. Ci vrea si ma impresioneze pe mine. Osia _e gruzin, nu? — Osia e evreu. Si, de fapt, numele lui e Malkiel. Il sun din nou: 123— Oska, fii totusi barbat! — Pricepi, aveam una de zece, una de o si ceva maruntis.. ‘Fam invitat a treia oar. — Ascultafi-m’, le-am zis, eu rman in noay asta la redactie. Voi stati aici. Snaps e in frigide Daca suni cineva, nu reactionafi. Sa incui usa (Oska si n-o stearga cumva? — Nici o grija, n-o sterg! Am plecat la redactie 38 fac de serviciu. sund Taina. — Coboara un minut. Am coborat in hol. A scos din geanta 0 ciocas lata gio sticla de whisky Long John. — Vino si te strut. Nu te teme, tovaraseste... Mca sirutat, — Daca ai sti cat ifi sunt de recunoscatoare! — Lui Oska st-i fii recunoscatoare. — Lam dat cele zece ruble. Banii Sia pe care i-a dat soferului. —Ce rusine! — Las, i-a meritat. ‘Am bagat sticla in buzunar si m-am dus si-mi termin articolul pe o tema de morala. republic. E.L. Busch s-a impotrivit salariatilor a punctul de trezire, impotrivire manifestatt prin ituri, fapt care s-a hotirat sa fie comunicat la locul de muncit, desi nu s-a reusit sit se stabileasedt mitcar sximatio unde este acesta. Ca de obicei, bautura fusese insuficienta si, ca itotdeauna, prevazusem din vreme c& aga va fi. "u aperitivele n-au fost probleme. Si nici n-ar fi tut fi. Ce problema s& mai fie, daca Sevastianov a reusit si impart un mar obisnuit in saizeci si patru de bucitele?! Tin minte c& de doud ori s-a dat fuga la Stre- Jefkaia. Apoi au aparut niste fete de la baletul pe gheata. Sablinski se tot uita la fete repetand: —Vom topi gheafa asta... Vom topi gheata asta. {in cele din urma, mi-a venit mie randul si dau fuga dupa vodea. Sablinski a mers cu mine. Cand ne-am intors, fetele nu mai erau. Sablinski a spus: — Muierile sunt mai destepte decat credeam. ‘Au méncat, au baut si-au sters-o. —Foarte bine, a rostit Sevastianov, pun la fiert niste cartofi. — Poate ne oferi si casa, a spus Sablinski. Am but si am fumat. Alcoolul nu avea efect, Si te imbeti ca lumea ~ e si asta 0 arta. intr-o asemenea situatie, ¢ inutil si le telefonezi fetelor. Daca cheful s-a spart, gata, asta e, Inseam 8 te asteapta numai umilinfe. Trebuie schimbata ambianfa. Ambianfa e de baza. imi amintesc c& Tolik Aliev povestea odat’: Al zecelea compromis (Vecernii Tallin, iulie 1976) EINE FAC VIATA URATA. Azi-diminea}t a fost adus la punctul sanitar de trezire nr. 4 cetifeanul ELL. Busch, eare a incereat sit se dea drept lucrttor in 124 125— Am acasi pian, alcov, linguri de argint. Tablouri - aproape ci-s din Renastere. $i sex ~ fel. lar in garaj, tot felul de bulendre, anvelope vechi, 0 prelata din foaie de cort... Bi, pe prelata asta am avut jumatate din scoala de coregrafie. Multe insistau, literalmente, s8 mergem in garajl Acolo, cic’, ambianta e ce trebuie. Sablinski s-a ridicat in picioare gi a zis: —S mergem la Tallin. — Sa mergem, am spus. ‘Mie imi era totuna, Mai ales ci fetele dispa- user Sablinski lucra la ziarul Sovietskaia Estonia, Fux sese timp de o siptimand la Leningrad, Iar acum: se intorcea acasi cu 0 ocazie. Sevastianov a propus apatic si nu ne despar- fim. Ne-am luat ramas-bun si-am iesit in strada. ‘Am trecut pe la magazin. Sticlele ne trageau buzu- narele fn jos. Eu eram intr-o cimasi de vari gi bascheti, N-aveam nici maicar buletin. Dupa zece minute a aparut o Volga. La volan era un tip ursuz, c&ruia Sablinski ii spunea Gri- sania. Grisania a ticut tot drumul. Mi se parea chiar c& Sablinski il vedea pentru prima cara. Am trecut repede de anostele periferii din nord-vestul Leningradului. Au urmat satele lipsite de identitate, verdeata palida si raurile domoale. La bariera, Grisania a pus frand, a deschis portiera sia luat-o spre tufisuri. Si-a desfacut grijuliu, din mers, sliul, ca omul cfruia nu-i pasd de conventii. — Ce+i asa de posac? am intrebat. Sablinski a raspuns: 126 —Nu+i posac. E sub anchet, Daci nu ma ingel, pentru spaga. — A dat spaga cuiva? —Nuel idealiza pe Griga. Griga n-a dat, a luat. $i intr-o cantitate incalculabila. Jar acuma e anchetat. A dat semnatura ca nu paraseste orasul. —Cum a plecat? —De unde? — Din Leningrad. —Semnitura a dat-o la Tallin. —Cum a plecat din Tallin? —Foarte simplu. $-a suit in masina si a plecat. Griga nu mai are ce pierde. in curand il salta. — Cand? am intrebat aiurea, — Nu inainte ca noi sa fim la Tallin Grisania tocmai iesea din tufis. Concentrat, isi fncheia din mers pantalonii, Pe incheietura mainii avea ceva lucios. /Catuse”, m-am gandit ‘Apoi am vazut c& erau doua ceasuri cu brafari metalice. ‘Am plecat mai departe. Dupa Narva, peisajul s-a schimbat, Natura era acuma ceva mai ingrijitt. Casele mai ordonate si sobre. Sablinski a bitut sia aipit. lar eu ms tot gan- deam - de ce? Unde merg i de ce? Ce mi as- teapta? Ce intorsituri prostesti poate lua viata! In sfarsit, am ajuns la Tallin. Am trecut de sub- urbiile uniforme din céramida. Apoi am trecut in viteza pe langa constructii in stil gotic. $i iatt-ne in Piata Primatriei. Sub scaun zingini o sticla. O fran& brusca. Sablinski s-a trezit. 127—Tati-ne si acasa, a spus Sablinski. Am coborat din masina. Pierzindwsi cont pe caldaram se reflectau litere de neon. Fatadele plate se profilau sever in intuneric. Peisajul amin= tea de ilustratiile din carjile lui Andersen. Sablinski mi-a intins mana. Dar de ce am ajuns aici acuma? Fusesem conce- iat de la redactie. Bani in buzunar ~ vreo sai- sprezece ruble. Singurul om pe care-I cunosteam Se grabea la nevasti. Grisania — urma si fie arestat. Sablinski a cugetat... si a spus: _ —Amoidee. Du-te la Busch. Spune-i ca vii din —Suna-ma. Partea mea. Busch te va adaposti cu placere. N-am inteles. —Cine-i Busch? Atunci el a spus: — Busch e ceva fenomenal. Telefonul Iuie patru, —Nelka e ingrijorata. doi de zero, unsprezece Aici m-am pierdut cu totul. Ba, de disperare, chiar am intrebat: —Care Nelka? — Pai nevasti-mea, a spus Sablinski, ai uitat? Tu ai fost primul care te-ai deconectat la nunta.. Sablinski lucra de mult la ziarul de partid. Pos- tura de functionar nu-| impovara peste masura. isi pstrase chiar si un oarecare farmec. ‘Am bagat de seam ci, in general, e destul de greu si distrugi farmecul unui om. Mult mai greu decit ratiunea, principiile sau convingerile. Uneori, decenii de munca de partid se dovedesc neputin= cioase. Se intimpla ca din onoare s8 nu mai rie mand nimic, dar farmecul s8 se fi pastrat. Bu Lam’ cunoscut, imaginati-va, pe fermecatorul gef al in- chisorii din Mordovia.. Pe scurt, Sablinski era un om normal. Chiar daci facea 0 ticdlosie, 0 faicea faré un zel inutil, Aproape ci fusesem prieten cu el. lar acuma... —Sun’-ma, a repetat ‘Mai fusesem si fnainte la Tallin. Acelea au fost deplasari de serviciu. Adicd, avand hartiile nece- sare, bani si hotel. $i, ce e cel mai important, cu senzafia unui scop banal, dar raional. 128 ‘Ne-am luat ramas-bun. Grigania statea in ma- sind. Sablinski a cotit repede dupa colt. Uite aga ‘ma Lisat in mijlocul acestui oras necunoscut. E ui- mitor ci dupa putin timp vom lucra in aceeasi redactie si vom fi aproape prieteni, Geamul automobilului a coborat incet si Gri- sania si-a scos eapul = Poate ai nevoie de bani? a intrebat. De bani aveam nevoie. Mai mult - erau indis- pensabili. Totusi, am raspuns: — Mullumesc, am bani. Vedeam chipul lui Grisania pentru prima oara. Semina cu un scafandru. Tot atat de singur si de nepatruns. ‘As fi vrut si-i spun ceva plicut. M& uimise dar- nicia lui. SX dai bani cu imprumut inainte de a fi arestat, ce poate fi mai rafinat intr-un asemenea indiscutabil bucluc in viata ta? — Iti doresc succes, i-am spus. — Ciao, a rispuns scurt Grisania ‘Am fost concediat de la slujba la inceputul lui ‘octombrie. Un motiv concret n-au avut. Am fost dat afara prin ,cumul”. Probabilc& sirisem de multe ori peste cal 129in jurnalistica i se permite fiecdruia si facd 0 data ceva ce n-ar trebui si fact. SX incalce intr-o privinfa oarecare principiile moralei socialiste. Adie unuia i se permite s& bea. Altuia, si aibé iesi huliganice. Celui de-al treilea, s& spuna bancuri politice. Celui de-al patrulea, s& fie evreu. Al cinci- lea poate si nu fie membru de partid. Al saselea, si duck o vial imoral’. $i aga mai departe. Fie- ciruia ins’, repet, i se permite una din toate. Nu pofi iin acelasi timp si evreu, si betiv. Huligan $i si nu fii membru de partid... Eu ins eram catastrofal de universal. Adic& imi permiteam cate putin din toate Beam, ficeam scandal, dideam dovada de mio- pie politica. In afara de asta, nu eram in partid, ba chiar eram partial evreu. In sfargit, si viata mea familiala era din ce in ce mai inca. $i m-au concediat. Am fost chemat la sedinja comitetului de partid si mi s-a spus: — Ajunge! Nu uitafi c& ziaristica e in linia intai a frontului ideologic. lar pe front, principalul e dis- ciplina. Asta va lipseste. E clar? —~ Mai mult sau mai putin. — Vai acordam sansa de a va indrepta. Mergeti a uzina, Aritati ce suntefi cu adevarat in munca fizica grea. Veti deveni muncitor-corespondent de presi. Reflectati in corespondentele dumneavoas- ‘tra viata autentica... Aici nu m-am mai abtinut. — P&i pentru viafa autentica, am zis, ma im- Puscati fara judecata! Participanti la sedina s-au privit indignati ‘Am fost concediat ,la cerere”. 130 Dupa aceea nu m-am mai angajat. Am redactat memoriile unui general. Am ciubucarit la radio. Am scris o brosuré, Comunistii au noins tundra. Chiar si aici insa, am sivargit o greseala politica grosolana. in brosura era vorba despre constructia de la Moncegorsk. Evenimentele aveau loc la inceputul anilor '30. Printre cei cu munci de ras- pundere, erau multi evrei. Imi amintesc de unii ca " Simkus, Feldman, Rapaport. La Comitetul orage- nesc de partid au citit brosura si au spus: — Ceri cu proclamatia asta sionista? Ce-i cu evreii astia mitologici in tundra? Sa fie imediat distrus tot tirajul! Onorariul ins apucasem si-1 primese. ‘Dupa aceea, am scris pentru reviste. Colaboram, anonim la televiziune. Pescurt, devenisem liber-pro- fesionist. $i, in cele din urmé, intamplarea mea adus la Tallin Langa magazinul de suvenire, am vazut un telefon public. Refinusem numerele: patru, doi de Zero, unsprezece ‘Am sunat, a rispuns o voce feminin’: — Va ascult! fi iesea ,ascuvt”. Ascuvt, drigu- juve! L-am cerut pe Erik Busch. Raspunsul a sunat aa: —Nue.Suntde-a dreptuy tuvburata. Mi-a dat cuvantuv ci nu intirzie. Asa cX venifi. Vom pi- vVavrigi pvacut... Femeia mi-a dictat destul de inteligibil adresa Mi-a explicat cum si ajung. Miniaturalul tramvai eston se clitina la cotituri Dupa douazeci de minute eram la Kadriorg. Am sit fra dificultate casa de bare, pe jumatate o ruina. 131Mi-a deschis usa 0 femeie de vreo cincizeci de ani, slab, cu parul de un bleu-pal. Dantelele capo- tuluiei liliachiu atingeau papucii arabesti aurii. Pe fata avea un strat gros de pudra. Obrajii erau ine vapaiati de pe urma rosului artificial. Femeia aducea a eroin’ dintr-o operet de provincie — Erik e acasa, a spus, intrati ‘Am trecut cu greu unul pe langa altul, in ves- tibulul stramt. Am intrat in camera si am inlemnit. Oatat de monstruoasa dezordine nu mai vazusem nicicind pana atunci. Pe masa erau ingramadite vase murdare. Ghe- motoace de tapet verzui atarnau pana pe podele. Pe covorul gdurit erau teancuri de ziare. O pisict siameza fagnea dintr-un colt in altul. Langa usa erau insirate sticle goale. De pe canapeaua pribusits, s-a ridicat un bar- bat de vreo treizeci de ani. Avea un chip smead, viril, tipul eroului din filmele americane. Pe reve- rul hainei din import, de bund calitate, avea 0 garoafa. Ghetele striluceau. Pe fondul acestei vi- giuni in dezordine, Brik parea un vizitator extra- terestru, ‘Ne-am salutat. I-am explicat stanjenit si incoe- rent despre ce era vorba, Busch zAmbi si, pe neasteptate, incepu s& vor- beasca in versuri curgatoare, muzicale: — Intra, tu, musafir nocturn! Camara fi-e des- chisa. Ibricul e pe foc. Dulapul cascaval adipos- teste. Si frate imi vei fi. Galinei fi-vei prieten. Tubeste-o ca pe-o mama, lubeste-o ca un fit. Chiar de in jur e haos... — Avem chifve duvci, s-a amestecat Galina. 132 Busch a intrerupt-o cu un gest moale, dar plin grandoare. — Chiar de in jur e haos, sunt rele si mai mari! chiar de bate vantul, prin geamurile vechi... $i -n jeg closetu-i... in schimb, si asta-i fapt, nu i gsi aicea nici urma de sovietica putere. Deviza 1, fetigul si idolul meu e libertatea! ‘Ma purtam ca si cum totul ar fi fost normal. smi rimanea de facut? Si plec aiurea la doua- srezece si jumatate? Si chem Salvarea? fn afar de asta, demenja umand nu e tot ce poate fi mai groaznic. Cu anii, pentru mine, ea ¢ tot mai aproape de norma. Iar norma devine ceva contra naturii. ‘Un om normal m-a lasat singur-singurel. lar cel anormal mi-a oferit cafea, prietenie si camara... ‘M-am concentrat si am spus: — Si vai fiu oaspete ma maguleste. Din suflet ‘mulfumesc pentru-adapost. Cand mai ales, cum de demult se stie, tofi ceilalsi m-au tratat cat au putut de prost... ‘Apoi am biiut cafea, am mancat chifle cu gem. Fisica siamezA mi-a sarit in cap. Galina a pus un disc cu muzica de Offenbach. ‘Ne-am dus la culeare pe la ora doua. ‘Am locuit la Busch si Galina vreo trei sip- mani. Cu fiecare zi imi pliceau tot mai mult. Desi ‘amandoi erau schizofrenici suta la suta. Erik Busch provenea dintr-o familie foarte res- pectabilA. Tatal lui éra doctor in stiinge si profesor de matematica la Riga. Mama era sef de sector la Institutul Republican de Fibre Textile. De pe la sapte 133alitate de prea mare anvergur& pentru ori lul nordic. ‘Cu doi ani in urma, Busch se mutase la Tallin. Sa mutat la o femeie ,de o anumita varsti“. Busch avea ceva ce in mod fatal are efect asupra femeilor coapte. $i anume ~ s&racia, frumusetea, ‘umorul sarcastic si, cel mai important, lipsa de ‘caracter. fn doi ani, Busch a sedus patru asemenea fe- {tii activitatea aceasta ar fi contraindicata. Busch. i... Galina Arkadievna era cea de-a cincea $i cea doar critica ordinea existent’, Busch nega pana g ai jubita. Celelalte fi pastrau lui Busch sentimente realitatea istorica. in particular, victoria asup -de recunostinti si de admiratie. Germaniei fasciste, Gurile rele il numeau pe Busch gigolo. Era ne- Sustinea ca nu exist’ sistem de sanatate gratuit irept. In dragostea lui pentru femeile coapte, se Marturisea cd are indoieli asupra prioritafii noa a condus de considerente altruiste. Busch le } in Cosmos. Dupé al treilea paharel, Busch stri iduia amabil s4-si reverse asupra lui cascadele | — Gagarin n-a zburat in Cosmos! Nici Titov: de triste emofii tarzii. ani, Busch a inceput si-i urascé pe amandoi. Prin t-0 minune, aproape de la nastere, era antisovie si nonconformist. Isi numea parinfii , parveniti Dupa absolvirea scolii, Busch a plecat din Mai bine de un an a stat pe un pescador. Apoi, fost un timp fotograf pe plaja. S-a inscris la Insti: tutul de Cultura din Leningrad, la fara frecvent Dups absolvire, a devenit ziarist. S-ar zice c& pentru un om cu asemenea concep zburatl... lar toate rachetele sovietice sunt nisl Sireptat, despre Busch au inceput st se east le- uriage cutii de conserve, umplute cu pamént ende. Nimerea mereu in tot felul de istorii. joes pirat chun eaemenes Coa saa - Intr-o noapte, tarziu, Busch mergea prin tngg7eliniee Cy toate arestes, Burch ois a adriorg. S-au apropiat de el trei indivizi. Unul mai aceasta activitate. Categoricul lui noncoi Bia icre voce catia: mism coabita in el cu totala lipsa de principii E esi te tigaril és ‘mai intimpla. : Tn mantra lui de a sre ig spuneau cuvant eo ezmial futrcovasernensh situa leefile despre impresionismea german. Unal dll 2 Exist trei variante de comportament relativ tre articolele lui incepea aga: pooal os 7A sceit ora netcalk patina connie Impasibil si fara fricd ii intinzi huliganului o cipantii la Congresul veterinarilor si-au prezent lucrarle. Mirosind a lapte gia baligar, oratoril succed’, unul dupa altul..” La inceput, Busch a lucrat la o gazeta de pr vincie. Dar de provincie s-a saturat repede. Erag Treci repede, ocolindu-i, sau, si mai bine -o iei fuga. | Siultima ~ il faci K.O. pe cel de langa tine si o 134 135Busch a ales varianta cea mai piiguboast, cea ‘mai neobisnuita. in replici la cererea grosolana, Busch a rostit cu distinctie: — Ce inseamnd iesi? Am bitut oare cu dumnea- voastra la brudersaft? Mai bine ar fi vorbit in versuri. Ar fi putut fi luat drept un nebun periculos. Asa insa, lau batut pe Busch de I-au lasat pe jumatate mort. Sigur c& pe huligani i-a scos din minfi cuvantul misterios brudersaft”. Pierzandu-si cunostinfa, Busch a soptit: —Jubilati, gunoaielor! Vad pe chipurile voastre triumful grosolan al carniil A zicut o saptamana in spital. Avea coaste rup= te si un deget scrantit. Pe frunte i-a aparut o cica- trice romantica... Busch lucra la Sovietskaia Estonia. Vreun an i jumatate a fost finut in calitate de colaborator extern. Se vorbea ca i se va da un post permanent. Cand se uita in directia lui, redactorul-sef zambea, Angajatii se purtau cu el acceptabil. Mai ales fe- meile de o anumita varsta. Cénd il ztireau, ince- eau si susoteasca si roseau. Un post pe stat inseamn& mult. Mai ales la ziarul central, republican. in primul rand, bani siguri. In afara de asta, multe avantaje sociale. in sfarsit, un anumit grad de imunitate. Adica cel mai important cadou pe care-| face regimul nomen- claturii sale. Busch astepta cu nerabdare includerea sa pe statul de plata. Razvratirea coexista usor la el cu lipsa de principii. Busch spunea: 136 —Pentru a da jos regimul, trebuie s4 devin unul dintre stélpii lui de rezistenja. $i atunci, cu- rand, construcfia va incepe sa se clatine... Se apropia 7 Noiembrie. Redactorul il chem& pe Busch si fi spuse: —S-a hotarat, Emst Leopoldovici, st vise dea ‘osarcin’ de rspundere. Luafi de la secretariat per- misul. Mergefi in portul maritim de marfuri. Stati de vorba cu vreo cativa cpitani de vas din Occi- dent. Alegeti unul mai loial ideilor socialiste. fi puneti céteva intrebatri, Objineti de la el niste ris- punsuri mai mult sau mai pufin adecvate. Pe scurt, {i luafi un interviu. De dorit ar fi ca marinarul si ne felicite cu prilejul aniversarii Revolutiei din Octombrie. Asta nu inseamni ci trebuie s& strige lozinci politice. E suficienta o felicitare retinutd. E tot ce va trebuie. E clar? — Clar, a rispuns Busch. — E necesar.si fie anume un marinar occi- dental. Suedez, englez, norvegian, un reprezentant tipic al sistemului capitalist. $i totusi, loial puterii sovietice — Gasesc, |-a asigurat Busch, se intalnesc ase- ‘menea oameni. Tin minte ci. am stat de vorb§ la Habarovsk cu un reprezentant al flotei regale elve- tiene. Bra omul nostra, il cita tot timpul pe Lenin. Redactorul a ridicat din sprancene, a c&zut pe ‘ginduri si a rostit mustraitor: — In Elvetia, tovartise Busch, nu exist mare, nu exist rege si, ca atare, nu exist’ nici flot& mari- tima regal. Confundati ceva. — Cum mu exist mare? s-a mirat Busch. Dar cei acolo, dup’ dumneavoastra? — Uscat, a spus redactorul. 137— Asa deci, nu se dadea batut Busch. Inte= resant. Foarte interesant... Poate nici lacuri nu exis- 187 Celebrele lacuri elvetiene?! — Lacuri exist, a recunoscut cu tristete redac- torul, dar flota regala elvefian’, nu ... Puteti porn la treaba, a incheiat, dar fiti mai serios. Dup& cum stiti, ne gandim si va propunem pentru angajare, Sarcina aceasta e in mare masura hotaratoare. Vi doresc succes... Portul din Tallin e situat la douazeci de minute de mers cu autobuzul, din centrul orasului. Busch s-a dus cu taxiul in misiune. A trecut prin redactia gazetei portuare. Acolo tocmai se srba torea a patruzecea aniversare a lui Leova Baranov, fotograful. Is-a dat lui Busch un pahar de lichior Busch I-a baut cu plicere si a spus: — N-am voie. Sunt in misiune. A:mai but putin si a sunat la dispecerat. Dis- pecerul i-a recomandat lui Busch vaporul comer- cial vest-german Edelweiss. Busch a mai baut un pahar si a plecat la de- barcaderul patru. Capitanul |-a intampinat pe Busch pe scar. Era un lup de mare tipic, slab, rosu la fata, cu profil de vultur. fl chema Paul Rudi. Dispecerul fl prevenise asupra vizitei unui zia- rist sovietic. L-a invitat pe Busch in cabin’. ‘Au inceput s8 discute. Capitanul o rupea bini- sor ruseste. Prefera coniacul frantuzesc —E Cordon Bleu, a spus, viel recomand. Dou sute de marci sticla. ‘Dandu-si seama ca se pileste, Busch a intrebat: —Cand ridicati ancora? 138 — Maine, la unsprezece treizeci. Despre interviu putea acuma s& nici nu mai vorbeasca. in ajunul plecéri, cipitanul putea si spuna orice. Cine 0 88 verifice? Discutia se purta deschis si simplu. —Tie iti plac femeile? a intrebat c&pitanul —{mi plac, a spus Busch. Dar fie? — Ba bine ci nu! Numai cd Luiza mea nu bi- nuieste. Mie imi plac femeile, bautura si banii. Tie Sti plac banii? — Am uitat cum arata. Sunt, aga, niste hartiute multicolore? — Sau niste chestii rotunde, metalice. —{mi plac mai mult decat fotbalul! $i chiar mai mult decit femeile. Dar fi iubese platonic. Busch bea, si nici cipitanul nu se lisa mai pre~ jos. In cabin’ plutea fumul figtrilor americane. Dintr-un difuzor invizibil se revirsa muzic’ hawai- jana. Discutia devenea tot mai deschist. —Daci ai sti, spunea ziaristul, cum mi s-a acrit de toate! Trebuie s4 fugi din fara asta blestemata! — injeleg, aproba cipitanul. —Tu nu poti intelege! Pentru tine, Paul, liber- tatea e ca aerul. Nu-l bagi de seamd. Respiri, pur sisimplu. Pe mine ma poate injelege doar un peste care a fost aruncat pe mal. — Inteleg, a spus cipitanul, exista o iesire. Tu esti neamt. Poti emigra liber in Germania. — Teoretic, e posibil. Practic, e exclus. Da, tatal meu eneamt rusificat, din Kurlanda. Mamae din Polonia. Amandoi sunt in partid din 1936. Aman- doi sunt niste parvenifi, slugi ale regimului. Nu-mi vor semna actele necesare. 139— infeleg, a confirmat cApitanul, exista o alt solutie. Angajeaz-te in flota comerciala, fa-te ma- rinar. $i, intr-un port din Occident, fugi. Cere azil. —Siastae fictiune. Eu sunt prost vazut. Nu-mi dau viz8. Am cerut, am incercat... Din pacate, sunt condamnat la moarte lent. — infeleg... Te-as putea ascunde pe Edelweiss. Dar e riscant. La o adic’, ai fi condamnat pentru ‘traidare... Capitanul gandea foarte sindtos. Prea sindtos. in general, pentru un strain, era din cale-afara de competent. Un om cu mintea limpede ar fi putut deveni binuitor. intre timp ins, Busch se imbatase de-a binelea. Busch perora: — Liber nu e cel ce se lupta cu regimul. $i nu cel ce-si invinge frica. Ci acela care nu stie ce e aia. Libertatea, Paul, e 0 functie a organismului. Tu n-ai cum s& intelegi! Tu te-ai nascut liber ca o pasarel — Infeleg, a spus capitanul. injur de douasprezece noaptea, Busch a cobo- rat de pe punte. Din cand in cfnd, isi incetinea pasul, ridica pumnul — ,,rot Front!” Apoi igi des- faicu degetele, ceea ce insemna Victory! Victor Capitanul privea cu infelegere in urma lui A doua zi, Busch a aparut la redactie. Bra su= rescitat, dar treaz. Tigttile lui rispandeau miresme. Din buzunarul lateral, se vedea iesind un sti- ou Parker, Busch a dat articolul la dactilografiat. Avea un titlu lung gi frumos: ,Ma intore pentru a gusta din, nou painea de secara”. Articolul incepea asa: Pe c&pitanul Rudi l-am gasit in sala masinilor. ‘Vasul comercial Edelweiss se pregateste sa plece. 140 Mecanismele uzate au nevoie de o verificare su- plimentara. — Bosul e interesat numai de profit, se plange cipitanul. De douazeci de ori |-am sfaituit s& schim- be cilindrii. Te pomenesti ci se fac praf chiar in ‘mijlocul marii. Bosul insusi caltoreste pe iaht. Iar noi aici ne incingem ca dracii in infern..." Sfargitul era asa: »C&pitanul isi sterse cu calfi mainile batitorite Barba, murdara de pacura, ii lucea. Pipa de lut i ‘tragea in jos maxilarul patrat. Mi-a facut cu ochiul si mi-a spus: —Tine minte, bitiete. Libertatea e ca aerul! Tu © respiri si n-o observi... Oamenii sovietici n-au cum si infeleaga asta. Pentru c& ei s-au nascut li- beri ca pisirile. Pe mine ma va intelege doar pes- tele aruncat pe mal... $i de aceea, ma intorc! MA fntore pentru a gusta painea de secara! Painea aromata a libertatii, egalitatii si fratiei...” —Nu-i ru, a spus redactorul-sef, e viu, econ- vingator. Singural lucru care m& contrariaza... Chiar a spus el asa ceva? Busch s-a mirat: — P&i ce altceva ar fi putut s& spun’? — De fapt, bineinteles, a cedat redactorul. Articolul a fost publicat. A doua zi, Busch a fost chemat la redactorul-sef. In cabinet, se afla un barbat strain, de vreo cincizeci de ani. Chipul lui exprima o totala indiferenta si, in acelasi timp, 0 concentrare maxima Redactorul se retrisese in umbra. fn ciuda indi- ferentei lui, bairbatul parea a se fi propagat pe un spatiu larg si in mod temeinic. Umplea cu sine tot spatiul cabinetului nomenclaturistului. Pana si 141bustul de ghips al lui Lenin, pe postamentul invelit in panzi rosie, isi redusese dimensiunile. Barbatul il privi pe Busch si, abia auzit, rosti: — Povestiti Busch a intrebat iritat: — Despre ce? Cui? De fapt, scuzati, cu cineam ‘onoarea? Raspunsul a fost scurt, ca un desen punctiform: — Despre intalnire... Mie... Sorokin. .. Colonel Sorokin Declinandu-si gradul, colonelul ticu de parct, sférsind, s-ar fi epuizat. Ceva I-a facut pe Busch si se supun’. Busch a inceput si povesteasca articolul despre cipita- nul Rudi Colonelul asculta atent. Mai exact, aproape ci mofaia. Pérea un profesor care ii pusese 0 intrebare unui student lenes, intrebare al c&rei rispuns il stia dinainte. Busch vorbea, tinandu-se strans de faptele rela- tate in articol. isi termina patetic cuvantarea: — Unde esti, Paul? incotro te poarta vantul calatoriilor indepartate? Unde esti acuma, priete- nul meu din alte zari? — La inchisoare, rispunse pe neasteptate colo- nelul ‘Tranti ziarul pe mas’, de parct ar fi omorat 0 muse’ si rosti raispicat: — Paul Rudi se afl la inchisoare. L-am arestat ca tridator al patriei. Numele lui adevarat e Riutti. E un eston fugit. In anii '70 a sters-o cu un caiac, prin Suedia. S-a stabilit la Hamburg. S-a insurat cu Luiza Reischovitz. E al patrulea an de cand na- vigheaza pe vasele flotei comerciale a Germaniei 142, de Vest. in sfarsit, a facut prima cursd in Estonia, De mult il asteptim. Colonelul se intoarse spre redactor: — Lasafi-ne singuri... Redactorul s-a simfitjenat cd era dat afard din propriul cabinet. A mormait: — Da, tocmai ma pregateam s& vad ilustratiile. Si iesi. a Colonelul i se adres’ lui Busch: —Ce aveti de spus? — Sunt inmarmurit. N-am cuvinte! — Cum s-ar spune, ceva nu se leaga. Busch isi susfinea insa versiunea initiala: — Bu am descris tot cum a fost. Despre trecutul cSpitanului Rudi n-am avut idee. L-am luat drept un strain cu o géndire progresista. — Bine, a spus colonelul, admitem. $i totusi, intamplarea e neplacuta pentru dumneavoastra. Foarte neplacut4. O pata pe reputatia dumnea- ‘voastra jumalistica. As spune chiar o gresealideo- logic’. Pierderea vigilentei. Trebuie ficut ceva — Ce anume? — Exist o idee. Vreji si ne ajutai? lar noi, la randul nostru, vi vom recomands pentru angajare. — La KGB? a intrebat Busch. — De ce la KGB? La ziarul Sovietskaia Estonia De mult visafi la un loc pe statul de plata, Ein pu- terile noastre s& grabim hotirarea. Termenele de- pind de dumneavoastra. Busch deveni circumspect. Colonelul Sorokin a continuat — Afi putea da o declaratie int - ip teresanta pen- — Adica? 143,—Despre cipitanul Rudi. Dati o declaratie c& a vrut si... si se foloseasca de dumneavoastri.. in sensul pervertirii sexuale. —Ce?! Busch incepuse si se ridice de pe scaun. —Calm! — Drept cine ma luafi? N-as fi crezut c& ase- menea metode ar putea fi folosite la KGB! Ochi colonelului sclipir’ ca dous lame de ras. Se faicuse stacojiu la fat, isi indrepta spatele: ‘Te rog, fara vorbe mari. Te sfatuiesc sf te gan- desti. Pe cartea asta se joaca viitorul dumitale. ‘Acama ins Busch a fost cel care si-a indreptat spinarea. A scos incet pachetul de figiri americane. Si-a aprins o figara cu bricheta Ronson. Apoi a rostit linistt: — Propunerea dumneavoastra e amoral. Ea contravine principiilor mele despre moralitate. ‘Asta mi-ar mai lipsi- s8-i plac unui homosexual. Pe scurt, refuz. Perversiunile sexuale nu sunt pen= tru mine! Vreti si scriu cum m-a pus s& beau? De fapt, nici asta n-ar fi prea onest... Bi asta e,a spus colonelul, am infeles tot. M& tem ca veti pierde —De parc’, jucand cu KGB-ul, poate cineva si castige? a izbucnit Busch in hohote de ris. ‘ici, discufia a luat sfarsit. Colonelul a plecat, Din usa, a rostit o fraza neasteptat&: — Suntefi mai bun decat credeam. —Colonele, nu va schimbati stilul! ia rispuns Busch. a fost retrasi calitatea de colaborator extern. Poate Sorokin obtinuse asta. Mai degrab’ ins redactorul a facut-o din exces de zel. Busch s-a lisat 144 din nou intretinut de femei de o anumita varsta. De fapt, si inainte lucrurile au stat tot cam aga Si chiar in zilele acelea, Busch a fcut cunostint cu Galina. Pana atunci, il iubise Marianna Vikien- tievna, care avea un post important in comert. fi cumpira lui Busch cimési sicravate. Platea notele Ja restaurante. fl hrinea cu mancaruri gustoase si sinatoase. Bani de buzunar inst nu-i dadea. In caz contrar, Busch ar fi inceput imediat si curteze alte femei. Dupa ce primea de la redactie onorariul, Busch disparea. Aparea acasi noaptea tarziu, mirosind a ceapa si a cosmetice. Odati, Marianna n-a mai suportat sia strigat: —Pe unde umbli, nemernicule?! De ce te intorct noaptea térziu Busch a rispuns spasit: —Mcas fi intors dimineaja, dar n-am mai avut bani... in cele din urma, Marianna n-a mai rabdat. A plecat in concediu cu un angajat varstnic de la directie. Alituri de el, pairea tinericd, 0 pustoaicd. Bineinteles, Marianna nu a fost de acord si- lase ppe Busch in casa goal’. Si atunci, a aparut Galina Arkadievna. Prac- tic, din nimic. Poate a actionat legea conservarii materiei. Galina nu avea nici un fel de statut cetajenese. Era vaduva unui celebru revolutionar eston, de nu chiar a lui Kinghisepp. Pentru asta, is-a dat un fel de pensie Busch a facut cunostinta cu ea intr-o ambianfi romantics. Si anume, pe malul iazului. 145La Kadriorg, chiar in centru, e un iaz umbrit. E inconjurat de alei largi de tei. Veverite blande topaie prin iarba. Langa mal, plutesc lebede negre. Cum au ajuns aici nu se sti. in schimb, toata lumea stie ci estonit iubesc pasatrile. Cineva a construit pentru lebede un cotet mic de lemn. Vizitatorii Kadriorgului le arune’ paine... in seara aceea de mai, Busch statea pe iarba, lang’ iaz. Tigitile se terminaserd. Bani nu mai avea | de doua zile. Noaptea trecuti se adapostise in chioscul parasit al oficiului de difuzare a presei. Noroc ca pe jos erau ziare vechi Busch rodea un fir amar de iarba uscata. Ga durile treceau prin capul lui sincopat i nelinistit ca niste telegrame. Mancare... Tiga... Locuinfi... Marianna e jn concediu... N-am serviciu... SA mi rog de parinfi e rusinos si, mai ales, fara rost...” ‘Cand si unde a mancat ultima oara? Si-a amintit de doua bucaji de paine la bufetul cu autoservire, Apoi, niste mere acre, langa gardul unei livezi a cuiva. Un pesmet vanilat, gasit pe drum. O patla= gick verde, descoperit’ in chioscul de ziare.. Lebedele alunecau pe api, ca dowd buchete mari, negre. Paea ci-si dobandeau hrana fir efor= turi vizibile. In fiecare secundi, isi plecau capetele ici, fine, pe gaturile arcuite... Busch se gandea la mancare. Gandurile lui deveneau tot mai scurte: Lebadi... Pasire... Vanat...” $i aici, chemarea strabunilor se repercuta in Busch intr-un tremur nervos. fn ochi ise aprinserd 146 reflexele rugurilor primitive. Incremeni, asemenea unui setter in mlastini, dupa ce s-a smuls din captivitatea urban’... Aproape de ora zece, se intunecase de tot. Si prinzi aceasta pasire sigur pe ea eo treaba de un minut. O lebida jumulita poate trece usor drept gascA. lar avand o gasc&, Busch nu va pieri. In orice anturaj va fi un oaspete bine-venit Busch se transfigurase. in adancul sufletulti lui suna cornul de vanatoare. Simfea cat de darza era barbia lui nerasi. O forfa preistorica se trezise in Busch... Siatunci, sa petrecut o minune. Pe mal, a ap’- rut o femeie trecuta de prima tinerefe. Adicé un vvanat, pe care Busch il adulmeca de la mare distanfa. {in veci nu vor afla lebedele cine le-a salvat viata! Femeia era zvelt& si superb’. Deasupra capului, roiau fluturi. Rochia albastra, vaporoasi, atingea iarba. fn mini finea o carte. O strangea la piept ca pe un molitvelnic. ‘Ochiul ager al lui Busch deslusi usor tithul: Ver- suri de Ahmatova. Scuipa firul de iarba si, stapanindu-si vocea baritonals, puternica, rosti: $i zboari, inca sunt pe drum Cuvintele eliberiii si iubirii, Jar eu, cuprinset de dumnezeiascit neliniste, Am buze reci ca gheafa. Femeia si-a incetinit pasii. $i-a dus palmele la tample. Cartea, cu filele-i fosnind, a cézutin iarbi Busch a continuat: 7lar mai incolo — insuportabila, lumina bogatd, Ca vinul cald, ferbinte... De un vant aromat, incins Mice arsitconstiinta. Femeia tacea. Pe chipul ei se citeau tulburarea si spaima. (Daca spaima poate fi un sentiment arzitor gi radios.) ‘Apoi, plecandu-si privirea, femeia a rostit incet: Curdnd insé, acolo unde sunt firaei mesteceni, Plecati spre geanturi, cu fosnete wscate, Cumund de aur vor impleti rozele, ‘$i nevitzute voci s-or auzi... (La ea iesea ,rozeve.) Busch s-a ridicat in picioare: —Va place Ahmatova? — fi stiu pe de rost toate versurile, a raspuns femeia. —Ce coincident florile? — Sunt slabiciunea meat... Dar pasirile? Ce spuneti de pasar? Busch arunci o privire spre lebedele negre, tic © dlipa si spuse: Siew... Dar florile? VA plac Al, oare pescirusul da roatat dupit nouri, Si oare mictleandrii zboari-n cere. O, tu, necunoscuto! O pastire de-as fi 8 ciugulesc din palma-fi gritunfele —Sunteti poet? a intrebat femeia — Scriu cate ceva printre randuri, a réspuns Busch sfios. 148 Ziua se istovise. Umbrele teilor se lungeau din. cein ce. Apa fsi pierdea luciul. Prin tufiguri hala- duia amurgul. — Vreti cafea? a propus femeia. Casa mea e aproape. — Scuzati-ma, s-a interesat Busch, avefi cumva si salam? Raspunsul suna asa: — Am tot ceea ce fi trebuie unei inimi sin- guratice... Trei siptimani am locuit la Busch si Galina. Au fost zile bizare, nebunesti. Dimineata incepea cu o cintare aproape soptits, tulburatoare: Al, m-am istovit, am obosit ‘Noaptea si ziua... cu gandul la el. Tubitul ei ii rAspundea cu vocea lui baritonala, joas’, rigusita: Eh, mat voi ineea in nordica Doina Sau, poate, undeoa voi dispirea cua Tara nu va plange dupt mine, Dar mt vor jeli tovarasii mei. Se intampla ca diminefile s8 danseze la buc&ti- tie. $i fiecare isi fredona cantecul sau. La ceai, Galina anunta: — Astizi, spuneti-mi Verocika. Jar maine, Pasi- rea de Foc... Adeseori, peste zi dadea telefoane. Facea alea- toriu niste numere. Cand ise rispundea, rostea cu duiiosie: — Astivzi va asteaptii ceva neobisnuit de placut. 149Sau: — Ferifi-va de dama cu visina la palarie... fn afard de asta, ceasuri intregi dresa un pes- te-spada transparent si impetuos. Aplecindu-se deasupra acvariului, ii soptea: — Last capriciile, Jim. Fa-i mamei cu manuf... Si,in sfargit, prezicea viitorul. Pe mine, de exem- plu, uitindu-se la niste margelufe colorate, m-a anunfat — Tu ii vei sfarsi zilele undeva, in Brazilia. (Atunci,in’75, am ras. Acuma insa sunt aproa= pe sigur ci asa va fi.) Zile intregi, Busch umbla de colo-colo intr-un halat verde, pe care Galina il confectionase din draperia de la fereastra. isi pregatea discursul pe. care-l va rosti cind va deveni laureat al Premiului Nobel. Discursul incepea cu aceste cuvinte: Ladies gi gentlemeni! Mulfumesc pentru onoa- re. Cum se spune, mai bine mai tarziu decat nic- dats...” jn felul acesta ne duceam traiul. Cele saispre- zece ruble ale mele s-au terminat repede. Pensia Galinei a tinut timp de opt zile. Trebuia gisit ceva de lucra $i, deodat’, mi-a cazut sub ochi un anunf: Ur gent, se cautt fochist.” am spus lui Busch. N-aveam nici o indoiala ci Busch va spune nu. $i, bruse, a fost de acord, ba chiar s-a inseninat: — Genial, a spus, e exact ce trebuie! De mult era timpul sx ma cufund in mijlocul vietii poporului. 8 ajungi la cea ce se cheama izvoare. Mai aproa~ pe de natura, batrane! Mai aproape de bucuriile ‘omenesti simple! Mai aproape de naturile integre, 150 autentice! Jos metafizica si transcendenfa! Traiascd secera si ciocanull.. Galina protesta incetisor: — Erinok, tu esti plapand! Busch se uit’ suparat la femeie, si ea se calma... Uzina termica era o cladire sumbra, joas’, la gura unui cos urias. Langa usi, era o grimada inal- ti de carbuni. Tot aici erau zvarlite doua lopeti si, riistumate, dowd roabe. {n inctpere, suierau uniform trei cazane sectio- nate. Langa unul dintre acestea, se afla un tantr vvanjos. Avea in mén& o lopati metalicd grea. Dea- supra gritarului, se 2batea un foc rozaliu. Tanarul ficea cate o grimast si-si intorcea fata. — Salut, i-a spus Busch. —Salve,a rispuns fochistul, voi suntefi cei noi? — Am venit dupa anuns. — Bucuros s& vi cunosc. Pe mine ma cheama Oleg. Ne-am spus numele, — Trecefi pe la dispecerat, a spus Oleg, vA vefi prezenta lui Turikov. in ghereta stramtd, cu us& metalica, suieratul cazanelor suna infundat. Pe masa scrijelit’, erau grafice si rapoarte, Sub mast atarna un difuzor ieftin. Pe o canapea ingust8, cu o gazetd pe fat%, ‘mofaia un barbat in haine militare. Gazeta se misca abia perceptibil. La masa lucra un om cu sapci de jocheu. Zérindu-ne, s-a ridicat capul. — Sunteti cei noi? Apoi se ridicd si ne intinse mana: —Turikov, dispecer principal. Lua loc. Am observat ci fostul soldat se trezise. A dat deoparte gazeta fosnitoare. 151— Hud, se prezenta el. —Enevoie de oameni, a spus dispecerul. Mun- ca nue complicata. Venifi cu mine. ‘Am coborat pe scara subred. Hud venea in urma. Oleg ne-a ficut cu mana ca unor vehi cu- nostinte. ‘Ne-am oprit lang’ cazanul din stanga, dar atat de aproape, incat am simfit aerul fierbinte. — Instalatia, a spus Turikoy, este primitiva. Vatra, gratarele, foalele. La iesire, temperatura tre- bute st fie de vreo saptezeci de grade. Cand revine, de patruzeci si cinci. Cand intrafi in schimb, pre- gititi cirbunele. Nu va sfatuiesc si umplefi roaba, se ristoarna... La plecare, trebuie curajate gri- tarele, stransti zgura. Probabil, asta e tot... Graficul esimplu, douazeci si patru de ore lucram, trei zile ne odihnim, Plata — in acord. Se poate usor castiga, o sutd cincizeci... Turikov ne-a dus la ceilalti btiefi si a spus: — Sper si va intelegeti. Desi publicul e aici foarte divers. Olejka, de pilda, e budist. Discipol al scolii Zen. Caut® liniste in miindstirea propriului spirit... Hud e pictor, aripa sting a avangardei mondiale. Lucreaz in spiritul sintetismului metafizic. Deseneazii preponderent ambalaje — lazi, borcane, huse — Ciclul se numeste ,Adevaruri moarte”, ex- plica in soapti Hud, rosind sfios. Turikov continua: —lareu, eu sunt un om simplu. in zilele libere ma ocup de teoria muzicii. Apropo, voi ce credefi despre suprapunerea politonala la Britten? 152 Pana atunci, Busch ticu. Darin momentul acela, pe neasteptate, fata i se schimonosi. Rosti scurt si aspru: — Plectim de-aici! Turikov si colegii lui se uitau perplecsi in urma noastra Am iesitin strada. Busch s-a dezlintuit intr-un monolog plin de manie: — Asta nu-i cazangerie. E, scuzi-mi expresia, un fel de Sorbona!... Eu am visat si ma cufund in mijlocul vietii poporului. SX ma fortific moral gi fizic. Sa ma plec la izvoarele datatoare de viati... Ir aici? Un fel de zenbudisti cu metafizicieni! Un fel de suprapuneri politonale de bordel! Pe scurt, hai acasi! Ce-mi rimanea de ficut? Galina ne-a intampinat cu strigate de bucurie. —Cum am mai plans, a spusea, cum am plans. Mi-era atat de mila de voi.. ‘Au mai trecut trei zile. Galina a vandut cateva ccrfi la anticariat. Eu am dat roata prin toate re- dactiile din Tallin. M-am inteles asupra unor cola- borari exteme. Iam luat interviut unui licitus. Am scris un reportaj despre expozitia industriala. Lam cerut douazeci de ruble lui Sablinski, in contul viitoarelor onorarii. Moartea prin infometare fu- sese amanata, Mai mult, am facut progrese. Daca la Leningrad eram considerat un jurnalist de rand, aici eram aproape un corifeu. imi erau incredintate sarcinile de cea mai mare rispundere. Scriam despre nou- tile literare si teatrale, tineam o rubricd saptimé nala, ,Oallé opinie", scriam foiletoane. lar foiletonul, dupa cum se stie, e genul cel mai deficitar‘in ziare. 153Pe scurt, destul de curénd, am inceput si fac pasi ‘mari in catier’. ‘Am inceput si fiu invitat la sedinfele de analiza ale ziarului. Dupa inc’ o lund, la seratele institufiei Despre articolele mele a inceput si se vorbeasca la C.C-ul eston. Pe Busch si pe Galina fi pardsisem mai demult, Redactia imi daduse o camera pe strada Tomp, un privilegiu fara precedent pentru un colaborator extern. Asta insemna ci in curand mi se va pro- pune angajarea. Si, intr-adevar, o lund mai tarziu, eram inclus pe statul de salarii. Redactorul-sef mi-a spus: — Avefi un uimitor simf al umorului, Multe dintre aforismele dumneavoastra le stiu pe din- afar’. De exemplu acesta: ,Cand viteazul tace, fricosul tace chitic...”" Unele dintre foiletoanele dumneavoastr’ le povestesc femeii noastre de ser- viciu. De altfel, e absolventa a liceului german. —A,amspus, acuma am infeles. Acuma stiu de unde vin manierele dumneavoastra ireprosabile. Redactorul nu s-a suparat. Era un intelectual ct gindire liberala. in general, situatia era pe atunci ‘mai liberala, in republicile baltice mai ales. in afara de asta, eu ma obrizniceam chibzuit si abil. Un cunoscut de-al meu numea acest stil ,fa- miliaritate respectuoas’ Castigam acuma nu mai putin de doud sute cincizeci de ruble. Am reusit chiar sa plitesc ceva pensii alimentare. ‘Mi-au apirut si prieteni corespunzitori. Brau tineri scriitori, ziaristi, pictori, oameni de stiint’, doctor. Oameni de valoare, care castigau: bani buni. Mergeam la teatru sila restaurante, ficeam, 154 excursii in insule. Pe scurt, era un mod de viati normal pentru intelectualii din sfera creatiei. in toate aceste luni, mi-am amintit de Busch. Tallin e un oras mic, intim. Cu un om pe care-I cu- nosti, negresit te intélnesti macar o data pe sap- timand, Busch nu ma invidia pentru succesele mele. Dimpotriva, repeta cu bucurie: ,,Actioneaz4, ba- trane! Oamenii nostri trebuie si ocupe postu- rile-cheie in stat!” ilimprumutam pe Busch cu bani. De vreo doua- zeci de ori am platit pentru el la Mundi-bar. Adic& mi purtam cum se cuvenea. Ce altceva as fi putut face? Postul meu nu il puteam ceda. Pe cuvantul meu, nu-1 ocoleam pe Busch. Pur sisimplu, acuma ficeam parte din grupuri sociale diferite Mai mult, am insistat ca Busch sa fie din nou folosit in calitate de colaborator extern. Sincer vor- bind, pentru asta a trebuit s& inving o impotrivire destul de darza. Istoria cApitanului Rudi inca nu fusese uitata. Nui se mai incredintau, binefnfeles, lui Busch ‘materiale cu nuanfa politica. Scria stiri despre viata cotidiana, sportiva, cultural. incercam, la sedinjele de analizi, si-i laud fiecare material aparut. Busch a inceput s& apara tot mai des pe culoarele redactiei. intre timp, Busch igi pierduse ceva din lustru. Pantalonii erat usor tociti la genunchi. Haina se cerea in mod vadit sa fie dust la curatitorie. Totusi, femeile de o anumit& varsta (iar acestea sunt in numéar suficient in fiecare redactie), vazdndu-l pe 155Busch, continuau sa rogeasc chinuitor. inseamna cc preeminenta fui venea dinguntru si ru din afard. in redactie, Busch era intotdeauna corect si mo- dest. li saluta pe sefi, fara s4 spuna nimic. Cu zia- ristii de rand ficea schimb de noutati. Femeilor le facea complimente. ‘imi amintesc cd in redactie era aniversati Lo- reida Filipovna Kojici, sefa sectiei de dactilografie, care implinise saizeci de ani. Busch i-a inchinat 0) mica poezie dragusz: Vatzand-o pe Loreida, mit trezesc oftind, Alt, onre dupa Freud, asta ce-o fi-nsemniind? Dupi asta, Loreida Filipovna a fost, 0 sipti- mand intreaga, radioasé si palida in acelasi timp. Lucratorii nomenclaturisti au o trasaturd pla cut, Nu sunt ranchiunosi pentru ci lee lene. N-au destula fort’ pentru ardoarea razbunarii, Pentru riutatea autentic’ le lipseste entuziasmul pur. In multi ani de bundstare, sentimentele lor se tocesc pan’ la condescendent’. Gandurile lor sunt atat de golite de viata, incat, cu timpul, aceasta aduce a bunatate Redactorul-sef al gazetei Sovietskaia Estonia era un om blajin. Bineinfeles, numai pana in clipa nd devenea crud si rétu din cale-afara. Pana cand instructiunile de rigoare nu-l sileau s& fie asa. Se stie ci onest e omul care face marsavii fird plicere... Pe scurt, lui Busch i s-a permis s publice. La inceput, insemnarile erau redactate cu mare mi- nutie. Pe urma, toata lumea s-a lmurit ci Busch s-a schimbat, s-a maturizat. Materialele lui au de- venit de dimensiuni mai mari, iar tematic, mai im= portante. Trei sau patru reportaje de-ale lui Busch 156 au starnit oarecare senzatie. Pe fondul cadrelor jurmalistice locale, iesea in evidenta. In decembrie, redactorul-sef a adus din now vorba de un post pe statul de plata pentru Busch, De partea lui Busch erau si femeile de o anumits varsté din comitetul local. Sablinski si cu mine il ssusfineam cu toata convingerea. La una dintre sedin- fele de analizi, am spus: ,E necesar s8-| folosim mai mult pe Busch. in caz contrar, il vom impinge pe drumul lunecos al disidentei...” Includerea lui Busch in cémpul muncii doban- dise semnificatia unei actiuni ideologice. Redac- torul-sef se uita zimbind in directia lui, soarta lui putea fi hotarat’ intr-un viitor previzibil. Se apropia Anul Nou. Se pregatea serata tradi- ional a institutiei. Cum se intampla in asemenea imprejurari, putea fi observata inviorarea tran- torilor. Doi paginatori betivi au dat fuga dupa vodca. Fetele grase din sectia scrisori faceau sendvisui. Doi corespondenti din teritoriu, Ruskis si Bogda- nov, aranjau masa. In ziua aceea, munca s-a incheiat mai devreme. Colaboratorii externi au fost rugafi sa ramana pe Joc. Redactorul I-a chemat pe Busch si i-a spus: — Sper sine vedem deseard. Vreau si-ti dau o veste placuta Lucratori se plimbau pe coridoare. Cei mai ne- rabdatori se incuiasers in sectia de stiri despre via- {a cotidiana. De acolo, venea clinchet de pahare. Uni s-au dus acasa si se schimbe. Catre ora sase au revenit. Busch se gatise intr-un costum de import, culoarea tutunului. Pantofii lui de lac strai- luceau, Camaga fosnea ca niste acte oficiale. — Ariti grozay, i-am spus. 157Busch a zambit fastacit: — Galina si-a vandut ieri dinfii. $i-a dus la bijutier coroanele de platin’. Si mi-a cumparat tot, harnasamentul Asta. Dupa asta, cum ag putea s-0 paraisesc?! ‘Ne-am adunat in camera spatioast a secretaria- tului, Se faceau ultimele pregatiri. Toti vorbeau tare, fumau, rideau, in general, betiile in redactie semnific’ o victo- rie a democrafiei. Aici se pot face glume pe seama redactorului-sef. Se poate da un rispuns la intre- area care e cel mai genial ziarist al epoci. Poti si-i spui unuia ce pretentii ai de la el. $8 rostesti cele mai exagerate complimente. Aici se pot auzi fraze de felul acesta: — Ascults,batrane, esti un gigant! Esti Paganini al reportajului-foto. — lar tu, vine rispunsul, esti un Shakespeare al articolelor de fond pe teme economice! Tot aici se rezolva conflictele amoroase la ordi- nea zilei. Se fes intrigi. Se stabilesc in secret can- didatii la panoul de onoare Alltfel spus, demenfa cotidian’ din redactie de- vine aici norma. Se instaureaza definitiv acea atmo- sferd tipic redactionala cu sterilitatea ei tensionaté, febrila... Busch se purta uimitor de afectat si sobru.S-a_ asezat intr-un fotoliu langa fereastra. A luat o carte din raft. $-a cufundat in lecturd. Cartea se numea Cazuri dificile in ortografe si punctuate. in sfarsit, toata lumea a fost poftita la mast. Redactorul-sef a asteptat si se faca liniste depling sia spus: 158 — Prieteni! lata cf a mai trecut un an de munc& sustinut, Ave de ce si ne aducem aminte. Am avut tristeti si bucurii, Am avut izbanzi si esecuri. fn general ins, vreau s& spun, ziarul a obtinut succese notabile. Publicim tot mai multe materiale serioase, vii, pline de confinut. Tot mai rar, comi- tem greseli si erori. Sunt convins ca in anul care vine vor munci mai unigi, mai solidari... Ast&zi, mi s-a telefonat de la Comitetul Central. Ivan Gustanovici Kebin va transmite felicitarile sale. Permitefi-mi si ma alttur, din toata inima, acestor felicitari. La multi ani, prieteni! Dupa asta, a urmat un mare numa de toasturi $-a baut pentru redactorul-sef si pentru secretarul responsabil de redactie. in cinstea modestilor oa- ‘meni ai muncii, corectorii si dactilografele. Pentru colaboratorii externi gi coresponden{ii-muncitori activi. Cineva a vorbit despre vigilenja politic’. Cineva a propus si fie creat o echipa de fotbal. Igor Gaspl, turnatorul redactiei, a facut apel la sen- timentul tovarasesc. Miska Sablinski a propus un toast pentru fermecatoarele femei... ‘Camera se umpluse de fum. Toti s-au adunat grupuri, grupuri prin colfuri, cu paharele in mand. Aperitivele se topeau cu viteza. Torsina, din secfia viefii cotidiene, umbla s&- convingii pe toi sa cante in cor. Fima Bikover isi plitea datoriile. Melesko, seful administrafiei, se dadea de ceasul morfii: — Se vede treaba ca n-o si aflu cine a sterpelit reflectorul, un bun obstesc! Curand aparu Hilda, femeia de serviciu. Tre- buia sa elibertim incaperea. 159— {neti zece minute, a spus redactorul-sef, siel personal i-a intins 0 cupa de sampanie. Apoi, se ivi in prag sofia redactorului-sef, Zoia Semeonovna. Ducea in maini o imensa tava de al- paca. Pe ea, zingtineau usor cestile de cafea. Pana atunci, Busch sezuse nemiscat. isi puse cupa pe aparatul de radio. Pe genunchi avea des- chis un indreptar ortogratic. ‘Apoi, Busch se ridica in picioare. Cu un zim bet larg, se apropie de Zoia Semeonovna, Deodati, a executat 0 miscare fotbalisticd fulgeratoare. $i, dand o lovitura puternict cu pantoful de lac, zbura tava din mainile femeii, care raimase stupefiatd incipereas-a umplut de strigate. Luctatorii opi rii scoteau urlete de durere. Cu un tipat, Liuba Torsina si-a pierdut cunostinta. Patru colaboratori externi I-au insfaicat pe Busch de maini. Pe chipul lui rimiisese un zambet fericit, de nesters. Cineva a sunat la milifie. Altcineva, la Salvare. Trei zile mai tarziu, Busch a fost consultat de © comisie psihiatricd. A fost declarat pe deplin res- ponsabil. Ca urmare, a fost judecat pentru huli- ganism. Busch a fost condamnat la doi ani cu suspendare. Noroc ca redactorul-sef n-a cerut o sanctiune mai aspri. Busch a scpat usor. La jurnalistica ins era acuma caraghios sa te si gindesti.. ‘Timp de o lund lam pierdut din vedere pe Busch. ‘Am facut o calatorie la Leningrad st-mi rezolv pro- blemele familiale. La intoarcere, I-am sunat. Tele- fonul mu functiona Nw uitasem pe Busch. Speram si-l intalnese fn centrul orasului. Asa s-a si intamplat. 160 Busch statea langa vitrina unui atelier fotogra- fic, Se uita la niste monstri zimbéreti. Tinea in mani o jumatate de chifld. Era imaginea vie a omului care n-avea nimic de facut. Lam propus s4 mergem la barul Kungla. Era alituri. Busch a spus: — Acolo sunt dator. — Mult? — Vreo sase ruble. —Foarte bine, iam zis, cu ocazia asta ti si plitim. Ne-am scos hainele. Am urcat la etaj, langi fereastra. ‘Am vrut s& aflu ce s-a intémplat. De ce a facut Busch gestul acela silbatic. Ce a fost - 0 criz de nervi? I s-a intunecat mintea? Busch a deschis chiar el vorba: — Intelege, batrane! in redactie sunt numai sacali... ‘Apoi se corecti: — In afara de tine, Sablinski si inca vreo patru bitrane amarate... Pescurt, acolo predomina porci Si are loc serata aia timpits. Si se pornesc toate discutiile alea obscene. Iar eu stau si astept minu- tul cdnd redactorul ala cu curul gras ma va ferici. Si apare cricinata aia de Zoika, aducand tava. Si tofi ar vrea si-i dea un sut curvei dleia de tava. Si atunci, am infeles: a sosit un moment al rispun- derii. Acum se va hot8ri cine sunt eu. Un cavaler, cum credea Galka, sau un rahat, cum sustin tofi ceilalfi? Atunci, m-am ridicat si am pornit... ‘Am stat la bar vreo or. Trebuia si merg la re- dactie. Sa-i iau un interviu unui frantuz progresist. ‘Am intrebat: — Ce face Galina? 161—Binigor, a spus Busch, a fost operata... Ceva femeiesc. Am coborat in hol. in spatele barierei, garde- robierul invalid bea ceai dintr-un termos. Busch i-a intins numarul metalic. Garderobierul s-a infuriat brusc: — Asta eo obraznicie tipicd, si dai numéral cu cifra in jos... Busch l-a ascultat si a spus: —Fiecare cu problemele lui... Dup’ ziua aceea, ne-am vazut rar. Bu eram foarte ocupat la redacfie. $i trebuia si dau la tipar un volum de povestiri. Lam intalnit intamplator pe Busch la hipodrom. Avea aspectul unui om decizut. A trebuit sii im= prumut ceva bani. Busch mi-a mulfumit si sa gribit imediat s& plece si cumpere ceva de biut, N-am stat si-l astept, am plecat. Apoi ne-am mai intersectat de dou ori pe strad& gi in tramvai. Busch dectzuse cu totul. Nu aveam despre ce vorbi ‘Vara am fost trimis la festivalul de cinemato- ¢grafie din Bulgaria. Era prima mea calatorie peste grani{a. Era adica un semn al increderii politice care mi se acorda si marturia evidenta a loiali- ta4ii mele. La intoarcere, am auzit o istorie incredibila. La Tallin se sirb&storea 7 Noiembrie. Coloanele de demonstranti inaintau spre centrul orasului. Tribunele pentru guvern fusesera ridicate lang& clidirea Comitetului Central. Se auzea muzica. Deasupra piefei zburau baloane. Un spicher scanda, unele dupa altele, lozinei si felicitari 162 ‘Oamenii purtau pancarte si portrete ale sefilor. Milifienii supravegheau ordinea. Starea de spirit a tuturor era una inalfitoare. Orice-ai spune, ¢ totusi sarbatoare. Printre demonstranfi se afla Busch. Mai mult, purta si el o bucata de placaj, sustinuta de un bat de lemn. Semana cu o lopata de curajat zApada. Pe placaj era scris cu tus: Nom da o ripost aspra dusmanilor imperia- lismului mondial.” ‘Cu pancarta asta, Busch a mers de la Kadriorg pani la fabrica de paine. $i abia aici, brusc, mili- fienii s-au prins. Cum adica ,dusmanii imperia- lismului mondial”? Cui i se da o riposta aspra? Busch nu s-a impotrivit. A fost varat intr-o ma- sina neagra si dus pe strada Pagari. Trei minute mai tarziu, Busch era interogat de insusi genera- ul Pork. Busch a rspuns la intrebiiri calm si scurt. A negat categoric cf ar fi vinovat. Spunea c& tot ce s-a intémplat e 0 incurcatura, o greseala provocati de neatentie. Generalul a stat de vorba cu Busch vreo ora si jumatate. Vorbea ce vorbea normal, apoi brusc ridi- ca tonul. Ba fi spunea Busch Ernest Leopoldovici, ba ii striga: ,Te impusc, caine!” In cele din urmé, Busch s-a sdturat s& se jus- tifice. A cerut un creion si o hartie. Generalul a oftat usurat, i-a dat stiloul — Mirturisirea facuta cu sinceritate va poate usura soarta... Pref de un minut, Busch s-a uitat pe fereastra. Apoi a zAmbit si, cu o grafie frumoasa, a dat la iveala urmatoarele: 163»Declaratie” $i, mai departe: ‘1. imi exprim adanca ingrijorare pentru soarta ‘restinilor-baptisti din fare baltice gi din Caucaz! 2. Chem intelighentia americana s& reactioneze cu sensibilitate la abuzurile Kremlinului in sfera libertatilor cetaitenesti! 3. Cer dreptul de a emigra fara nici o piedici fn patria mea istorict, Republica Federala Ger- mania! Semnat, Ernst Busch, captiv de constiinta”. Generalul a citit declaratia sia aruncat-o in cosul de gunoi. S-a hotirat sa aplice o veche gi incereati metod. Pur si simplu a plecat fara si spund o vorba. De regul, masura aceasta actiona fara gres. Ra manand in cabinetul gol, cel interogat devenea foarte nervos.... Incertitudinea il speria mai mult decat orice amenintiri. Qamenii incepeau si-si ana- lizeze purtarea. Sa caute cu infrigurare o cale de salvare. Si se Incurce in nenumarate siretlicuri inimaginabile. Asteptarea chinuitoare fi transforma inniste jalnice fapturi inspaimantate. Asta si urma- rea generalul. S-a intors dupa vreo patruzeci de minute. Cea ce avea si vada -a inmarmurit. Busch dormea pasnic, cu capul pe teancul de procese-verbale. Mai térziu, generalul va povesti: — Cte nu mi-a fost dat si vad in cabinetul meu! Oamenii igi taiau venele. isi ardeau agendele in scrumiere. Au fost unii care au incercat si se arunce pe fereastra. Dar si adoarma era pentru prima oara! 164 Busch a fost dus la un spital de psihiatrie. Cele petrecute i s-au parut generalului un simptom evident de boala pshicd. S-ar putea ca generalul si nu fi fost departe de adevar. Is-a dat drumul lui Busch abia dup’ 0 juma- tate de an. fn timpul acesta, s-au petrecut cu mine tot felul de schimbari E greu si-mi amintese de la ce a pornit totul. De vreo dous ori am spus ce nu s-ar fi cuvenit si spun. M-am certat cu Gaspl, un tip care lucra la organele de securitate. O dati am aparut beat la CC. La conferinfa scriitorilor estoni, am contrazis, ppe insusi tovaraisul Lippo. Pentru a face cariera in gazetirie, e nevoie de eforturi constante gi din ce in ce mai mari. A te opri inseamni a capitula. Se vede ci eu nu eram nascut pentru asta. Am incetinit ritmul, la un nivel oare- care am stagnat, si asta a fost. Si-au amintit c& lucrez fara s& am mutatie in Tallin. Si-au adus aminte ca originea mea e parfial evreiasca. $i nici contactul cu Busch nu mi-a con- solidat reputatia. $i tocmai incepuser’ in Estonia uncle tulburairi politice. Un grup de disidenfi i s-a adresat lui Waldheim. Cereau democratizare si autodetermi- nare. Dupa trei zile, memorandumul lor a fost transmis la posturile occidentale de radio. Dup& inci o siptimana, de la Moscova a venit o direc- tiva pentru intensificarea muncii de educatie. Asta insemna ca vor fi restructurari, concedieri, schim- bari in functii. Toate astea, fireste, pe langa pune- tea sub ancheté a autorilor memorandumului, Melesko, seful administratiei, spunea prin re- dactie: 165— Ar fi putut si se adreseze sefilor lor! L-au inventat pe un oarecare Haim Eueram omul potrivit pentru represalii.Si am fost concediat. in acelagi timp, la tipografie a fost retras volumul meu de povestiri, care era aproape tiparit. Si toate astea pentru a raporta bosilor de Ja Kremlin c& au fost luate masuri! Se intelege, n-am fost eu singura victima. in. aceleasi zile a fost inchis hipodromul, pepiniera de stiri de spirit burgheze. La bufetul Uniunii Ziarig- tilor nu se mai vindeau bauturi spirtoase. Din magazine a disparut sunca. Desi asta e 0 alt tem’... in general, s-a pus capat liberalismului eston. Partea cea mai valoroas’ a poporului, doi tineri oameni de stiin{4, a intrat in ilegalitate.. Mi s-a luat dreptul de a fi angajat. Mi s-a reco- mandat si plec ,din proprie inifiativa”. Din nou am fost sfatuit sa devin muncitor-corespondent de prest. Am refuzat. Venise timpul si plecla Leningrad. Mai ales c& vviafa mea de familie putea fi refaicut’. La distanta, oamenii devin mai intelepti. ‘imi strangeam lucrurile, pe strada Tomp. Deo- data a sunat telefonul. Am recunoscut vocea lui Busch: —Batrane, asteapti-ma... Zbor spre tine! Mai ‘exact, vin pe jos. N-am o copeica. in schimb, iti aduc un cadou prefios... ‘Am coborat s& cumpar vin, Dupa vreo patru- zeci de minute, a ap’irut Busch. Arita mai bine decat cu o jumatate de an in urma. L-am intrebat: — Cum iti merge? —Bine. 166 Busch mi-a povestit c& e in evidenfa spitalului de psihiatrie. $i, regulat, e tarat la KGB. Apoi Busch se insufleti usor si spuse cu glas sedzut: — Vite, ceva ca suvenir. S-a descheiat la haind. A:scos dela piept o coal de hartie imp&turiti in patru. Mi-a intins-o cu un, aer mulfumit. —Ce-i asta? am intrebat: — Gazeta de perete. —Ce gazeti de perete? — A sectiei locale a KGB. Vezi titlul? Scut si sabie. O grimada de lucruri interesante. Un phu- tonier e sipunit pentru betie. E un articol despre valutisti. Si, uite, versuri despre huligani: Un derbedeu a dat c-o sticta. In veteranul decorat! Din alba-é tampla Sange curge-neincetat — Ce zici? a spus Busch, nuvi rau... Apoi a inceput si povesteasc’ in ce fel a reusit si pund mana pe gazeta: —M

You might also like

• Mitul Androginului

  

  Document2 pages

  Mitul Androginului

  ilebra

  No ratings yet
• Mos Anghel Scan

  

  Document29 pages

  Mos Anghel Scan

  Maria Mariav

  No ratings yet
• A.B. - 1998 - NR. 4 - 6 - Icoana Rugul Nears. Interpretare Teologica A Unei Icoane A Maicii Domnului

  

  Document5 pages

  A.B. - 1998 - NR. 4 - 6 - Icoana Rugul Nears. Interpretare Teologica A Unei Icoane A Maicii Domnului

  Cristina Muraru

  100% (1)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• Gabriel Liiceanu - Despre Ura (Ibuc - Info)

  

  Document39 pages

  Gabriel Liiceanu - Despre Ura (Ibuc - Info)

  drugansofia

  No ratings yet
• Jean-Francois Revel, Matthieu Ricard - Calugarul Si Filozoful

  

  Document406 pages

  Jean-Francois Revel, Matthieu Ricard - Calugarul Si Filozoful

  Andrei Vlad

  100% (8)
• Vasile Conta - Teoria Ondulațiunii Universale

  

  Document155 pages

  Vasile Conta - Teoria Ondulațiunii Universale

  Varga Istvan Attila

  No ratings yet
• Istoria Filozofiei Moderne Vol IV

  

  Document683 pages

  Istoria Filozofiei Moderne Vol IV

  Radu

  100% (2)
• Studii de Filosofie 1

  

  Document96 pages

  Studii de Filosofie 1

  rosca.liviu

  No ratings yet
• Istoria Filozofiei Moderne Vol V

  

  Document816 pages

  Istoria Filozofiei Moderne Vol V

  Radu

  100% (3)
• Recurs Eminescu - Calin L. Cernaianu

  

  Document357 pages

  Recurs Eminescu - Calin L. Cernaianu

  Anonymous IogovJW

  100% (1)
• Ernest Hemingway

  

  Document4 pages

  Ernest Hemingway

  Marcella Cusnir

  No ratings yet
• Marx Engels Vol 02

  

  Document759 pages

  Marx Engels Vol 02

  Rudy Paganel

  No ratings yet
• F.M. Dostoievski - Un Hot Cinstit (Din Insemnarile Unui Necunoscut)

  

  Document9 pages

  F.M. Dostoievski - Un Hot Cinstit (Din Insemnarile Unui Necunoscut)

  bgvt

  No ratings yet
• Andrzej Stasiuk Calatorind Spre Babadag

  

  Document156 pages

  Andrzej Stasiuk Calatorind Spre Babadag

  mamaieare

  No ratings yet
• Basme de Sub Steaua Polara

  

  Document36 pages

  Basme de Sub Steaua Polara

  simona_r20069969

  100% (5)
• Feodor Mihailovici Dostoievski - Inima Slaba PDF

  

  Document23 pages

  Feodor Mihailovici Dostoievski - Inima Slaba PDF

  Anna Iulia

  No ratings yet
• Fabule Pentru Adulti 1.2

  

  Document9 pages

  Fabule Pentru Adulti 1.2

  Raescu Bogdan

  No ratings yet
• Radu Tudoran-Sfarsit de Mileniu-V6 Suta Una Lovituri de Tun 2.0 10

  

  Document378 pages

  Radu Tudoran-Sfarsit de Mileniu-V6 Suta Una Lovituri de Tun 2.0 10

  soilentgreen39

  No ratings yet
• Revista Scrisul Românesc Nr. 9 (121) 2013

  

  Document32 pages

  Revista Scrisul Românesc Nr. 9 (121) 2013

  Alina Bucă

  No ratings yet
• Radu Gyr - Balade

  

  Document63 pages

  Radu Gyr - Balade

  CataniS

  No ratings yet
• Frumusetea Va Mantui Lumea Si Alte Eseuri - Ion Vianu

  

  Document6 pages

  Frumusetea Va Mantui Lumea Si Alte Eseuri - Ion Vianu

  Nicu Winston

  0% (1)
• Ibrahim

  

  Document220 pages

  Ibrahim

  Dogaru Clara

  No ratings yet
• CP 3 2010 Eminescu

  

  Document320 pages

  CP 3 2010 Eminescu

  Yamabushi

  100% (2)
• Camil Petrescu - Un Om Intre Oameni

  

  Document873 pages

  Camil Petrescu - Un Om Intre Oameni

  Andr3A22

  100% (1)
• Mihai Eminescu - Versuri Din Manuscrise PDF

  

  Document290 pages

  Mihai Eminescu - Versuri Din Manuscrise PDF

  Belko Iosif

  No ratings yet
• Nicolae Ceausescu-Propuneri de Masuri..., Expunere La Consfatuirea... Iulie 1971

  

  Document47 pages

  Nicolae Ceausescu-Propuneri de Masuri..., Expunere La Consfatuirea... Iulie 1971

  manuitorul de carte2

  100% (1)
• A S Puskin Povestea Lui Tar Saltan PDF

  

  Document71 pages

  A S Puskin Povestea Lui Tar Saltan PDF

  nyussz_ika

  No ratings yet
• Axis Libri 14

  

  Document86 pages

  Axis Libri 14

  pappymaxx8957

  No ratings yet
• Fanuş Neagu Ingerul A Strigat

  

  Document319 pages

  Fanuş Neagu Ingerul A Strigat

  Adina Bubulina

  67% (3)
• 010 - Ghandi

  

  Document32 pages

  010 - Ghandi

  dgc_dgc

  100% (1)
• Ludovic Roman Racheta Alba

  

  Document214 pages

  Ludovic Roman Racheta Alba

  nicknick65

  100% (1)
• Sionismul La Prieteni

  

  Document55 pages

  Sionismul La Prieteni

  Irina Nemteanu

  No ratings yet
• Gabriel Garda Mârquez TOAMNA PATRIARHULUI

  

  Document122 pages

  Gabriel Garda Mârquez TOAMNA PATRIARHULUI

  Vali Ivan

  No ratings yet
• Deslusind Misterele Vietii

  

  Document236 pages

  Deslusind Misterele Vietii

  Sime Sorin

  No ratings yet
• Valea Albă

  

  From Everand

  Valea Albă

  Asachi Gheorghe

  No ratings yet
• Iubiți-vă pe tunuri

  

  From Everand

  Iubiți-vă pe tunuri

  Adrian Păunescu

  Rating: 5 out of 5 stars

  5/5 (1)
• Nichita Stănescu PDF

  

  Document8 pages

  Nichita Stănescu PDF

  Dan Sima

  No ratings yet
• Rezervatia Puskin

  

  Document156 pages

  Rezervatia Puskin

  Tarca Andrei

  No ratings yet
• Viata Romaneasca (1929) PDF

  

  Document204 pages

  Viata Romaneasca (1929) PDF

  Dragosch Rex

  No ratings yet
• Jurnalul Unei Fete Greu de Multumit. Editie Integrala - Jeni Acterian

  

  Document19 pages

  Jurnalul Unei Fete Greu de Multumit. Editie Integrala - Jeni Acterian

  DIANA.VALENTINA DRAGU

  No ratings yet
• Interviu Emanuel Elenescu

  

  Document5 pages

  Interviu Emanuel Elenescu

  Maestras

  No ratings yet
• Jurnalul Unei Fete Greu de Multumit. Editie Integrala. Ed 2017 - Jeni Acterian

  

  Document17 pages

  Jurnalul Unei Fete Greu de Multumit. Editie Integrala. Ed 2017 - Jeni Acterian

  Mihaela Farauanu

  100% (1)
• Forum Studentesc - Dec2012

  

  Document116 pages

  Forum Studentesc - Dec2012

  Petrisor Militaru

  100% (1)
• Caiete Critice 10-11 2008

  

  Document120 pages

  Caiete Critice 10-11 2008

  originics

  No ratings yet
• Constelatii Diamantine, Nr. 16 / 2011

  

  Document60 pages

  Constelatii Diamantine, Nr. 16 / 2011

  constelatii_diamantine

  100% (1)
• Forum Studentesc

  

  Document116 pages

  Forum Studentesc

  AleksandarStoicovici

  No ratings yet
• NICHITA STĂNESCU - LAUDA OMULUI - Pps

  

  Document34 pages

  NICHITA STĂNESCU - LAUDA OMULUI - Pps

  Ioan Hapca

  No ratings yet
• Minerva

  

  Document6 pages

  Minerva

  Galina Morari

  No ratings yet
• Brisbane - Evghemi Vodolazkin

  

  Document15 pages

  Brisbane - Evghemi Vodolazkin

  Matei

  No ratings yet
• FUCK YOU, Eu - Ro.pa!

  

  Document11 pages

  FUCK YOU, Eu - Ro.pa!

  Valeria Varta

  No ratings yet
• Andrei, Titus - Rocada

  

  Document189 pages

  Andrei, Titus - Rocada

  apeia

  No ratings yet
• Omoara-Ma, Daca Poti #2.0 5

  

  Document174 pages

  Omoara-Ma, Daca Poti #2.0 5

  ian_riza_1

  50% (2)
• D'ale carnavalului

  

  From Everand

  D'ale carnavalului

  Ion Luca Caragiale

  No ratings yet
• Ilie Tudor

  

  Document17 pages

  Ilie Tudor

  Pompiliu Nacu

  No ratings yet
• Portofoliu Romana

  

  Document12 pages

  Portofoliu Romana

  Ciobanu Stanislav

  No ratings yet
• Memoria Oltului: Şi Romanaţilor

  

  Document120 pages

  Memoria Oltului: Şi Romanaţilor

  Carmen Corina

  No ratings yet
• f5628cd7

  

  Document8 pages

  f5628cd7

  Alin Ciubotaru

  No ratings yet
• Glonțul de zahăr

  

  From Everand

  Glonțul de zahăr

  Haralamb Zincă

  Rating: 5 out of 5 stars

  5/5 (1)
• Revista Teatrul, Nr. 3, Anul I, August, 1956

  

  Document116 pages

  Revista Teatrul, Nr. 3, Anul I, August, 1956

  cIMec - Institutul de Memorie Culturala

  No ratings yet
• Constelatii Diamantine, Nr. 7 / 2011

  

  Document60 pages

  Constelatii Diamantine, Nr. 7 / 2011

  constelatii_diamantine

  No ratings yet