Analele Universităţii SPIRU HARET

Seria Sociologie - Psihologie

nr. 1, 2000

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

BUCUREŞTI
 DIRECTOR:
Prof.univ.dr. Nicolae RADU

REDACTOR ŞEF:
Conf.univ.dr. Florian TĂNĂSESCU

COLEGIUL DE REDACŢIE:
Prof.univ.dr. Virgiliu CONSTANTINESCU-GALICENI
Conf.univ.dr. Paula CONSTANTINESCU-STOLERIU
Prof.univ.dr. Ştefan COSTEA
Conf.univ.dr. Carmen FURTUNĂ
Lector univ.drd. Angela IONESCU
Conf.univ.dr. Nicolae LUNGU
Conf.univ.dr. Grigore NICOLA
Prof.univ.dr. Nicolae RADU
Prof.univ.dr. Marcus STROINEL
Conf.univ.dr. Florian TĂNĂSESCU
Lector univ.drd. Mihaela ŢUŢU

SECRETARIAT DE REDACŢIE:
Asist.univ. Laura GORAN
Asist.univ. Daniela PÂRLEA

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 313

(Platforma Politehnica), sectorul 6.

Editura Fundaţiei România de Mâine, 2001

ISSN 1582-6635

Redactor: MARIA CERNEA

Tehnoredactor: BRÎNDUŞA DINESCU

Bun de tipar: 17-07-2001; Coli de tipar: 12,25

Format: 16/61x86

Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine

Splaiul Independenţei, nr. 313, Bucureşti, sector 6, O.P. 78
Tel.: 410.43.80, Fax: 411.33.84; www.SpiruHaret.ro
 CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE ……………………………………………………………... 9

Prof.univ.dr. AURELIAN BONDREA, Preşedintele Fundaţiei România de Mâine,
Rectorul Universităţii Spiru Haret, Directorul general al Institutului de Socio-
logie şi Opinie Publică
Opinia publică naţională investeşte încredere şi speranţe în noua conducere a ţării.
Reflecţii pe marginea rezultatelor sondajului de opinie realizat de I.S.O.P.……… 11
STUDII ŞI ARTICOLE
NICOLAE RADU, MIHAELA SINGER: Intelectul specific şi câteva deschideri
spre practică. Conceptul de intelect …………………………………………... 27
MĂDĂLINA STANCIU, CORNELIU STANCIU: Niveluri ale condiţionării
reflexe ..........………………………………………………………………….. 37
LAURA GORAN: Factori de progres şi de eşec în activitatea unor întreprinderi
economice .……………………………………………………………………. 41
ANDREI STĂNOIU: Influenţa factorilor demografici asupra capacităţii de
apărare a ţării ......……………………………………………………………... 47
ŞTEFAN COSTEA: Popoare, naţiuni şi state naţionale la sfârşit de mileniu .......... 59
VIRGILIU CONSTANTINESCU-GALICENI: Dimitrie Gusti şi Şcoala monogra-
fică de la Bucureşti (I) ...........………………………………………………… 65
MARIA COBIANU-BĂCANU: Ofensiva maghiară în judeţele Harghita şi
Covasna .........………………………………………………………………… 79
CONSTANTIN CUCIUC: Relaţiile în comunităţile religioase ...............………… 91
OZANA CUCU-OANCEA: Sărbătoarea – element al echilibrului comunicat.
Cazul Slătioara ........…………………………………………………………... 97
DANIELA SIMACHE: Drogul, ca mod de viaţă .............………………………… 107
CLAUDIA BIRIŞ: Subcultura Hip Hop – mesajul muzicii rap în România ..........… 111
MIHAI MILCA: Gaetano Mosca sau primatul „clasei politice”........……………... 127
PETRUŞ ALEXANDRESCU: Sunt infailibile modelele electorale? ...........……... 141
JANA DOBRE: Evoluţia formelor de proprietate în societatea daco-romană între
secolele IV-X …………………………………………………………………. 143
ELENA COBIANU: Idei despre europenism în cultura română (a doua jumătate a
secolului al XIX-lea) ...........………………………………………………….. 149
RUXANDRA DUNGACIU: Sociologie şi cultură în spaţiul german – secolul al
XIX-lea………………………………………………………………………… 153
3
 DUMITRU D. DANCIU: Sindicatele – geneză şi devenire...................…………... 159
INTERVIU
Trei părţi din ţară mi-au împlinit dorinţa de a cunoaşte viaţa poporului nostru (I)
– Interviu cu doamna Lucia Apolzan ………………………………………… 165
RESTITUTIO
140 de ani de la înfiinţarea „ASTREI” ……………………………………….. 169
ION RAŢIU: Cuvânt de salut adresat participanţilor la Adunarea anuală a Despăr-
ţământului Căpuşu Mare al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura
Română şi Cultura Poporului Român (1890) ………………………………… 169
DIMITRIE GUSTI: Cuvânt de salut adresat participanţilor la lucrările
Congresului anual al Asociaţiei ASTRA, desfăşurat la Târgu Mureş, în zilele de 8
şi 9 septembrie 1934 …... ………………………………………………………… 172
VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ
Sesiuni ştiinţifice ................……………………………………………………….. 175
Comentarii, recenzii şi note .......................………………………………………... 178

4
 SOMMAIRE

PRÉFACE …………………………………………………………….…………... 9
Ph. D. AURELIAN BONDREA, président de la Fondation România de Mâine,
recteur de l’Université Spiru Haret, directeur général de l’Institute de Socio-
logie et Opinion Publique
L’opinion publique nationale investe son confiance dans la nouvelle politique
du pays. Opinions concernant l’évalution I.S.O.P. …………………………… 11
ETUDES ET ARTICLES
NICOLAE RADU, MIHAELA SINGER: L’intéllect specifique et quelques appli-
cations pratiques. Le concept d’intéllect ……………………………………... 27
MĂDĂLINA STANCIU, CORNELIU STANCIU: Niveaux de conditionnements
réflexives ……………………………………………………………………... 37
LAURA GORAN: Facteurs de progrès et d’échec dans l’activité de quelques entre-
prises économiques …………………………………………………………… 41
ANDREI STĂNOIU: L’influence des facteurs démografiques sur la capacité de
défense d’un pays …………………………………………………………….. 47
ŞTEFAN COSTEA: Peuples, nations et états nationaux à la fin du millénaire …... 59
VIRGILIU CONSTANTINESCU-GALICENI: Dimitrie Gusti et L’École monogra-
phique de Bucarest (I) ………………………………………………………… 65
MARIA-COBIANU BĂCANU: L’offensive Hongrois dans les départements de
Harghita et Covasna …………………………………………………………... 79
CONSTANTIN CUCIUC: Les relations dans les communautés réligieuses ……... 91
OZANA CUCU-OANCEA: Les vacances – élément de stabilité communicationale.
Le cas de Slătioara ……………………………………………………………. 97
DANIELA SIMACHE: La drogue comme manière de vie ……………………….. 107
CLAUDIA BIRIŞ: La subculture Hip-Hop – le méssage du musique rap en Roumanie … 111
MIHAI MILCA: Gaetano Mosca ou le primat de la „classe
politique”………………………………………………………………………. 127
PETRUŞ ALEXANDRESCU: Sont les modèles électorales infaillibles? ………... 141
JANA DOBRE: L’évolution de la propriété à partir de la société daco-romane
parmi les IVème et Xème siècles ………………………………………………... 143
ELENA COBIANU: Idées regardant l’Europénisme dans la culture roumaine
(la deuxième moitié du XIXème siècle) ………………….. 149
……………………
RUXANDRA DUNGACIU: Sociologie et culture dans l’espace allemand –
XIXème siècle ………………………………………………………………….. 153
5
 DUMITRU D. DANCIU: Les Syndicats – genèse et développement …………….. 159
INTERVIEW
Trois parties du pays ont accompli mon désire de connaître la vie de nos gens (I)
– Interview avec Mme. Lucia Apolzan ……………………………………….. 165
RESTITUTIO
140 années dès l’établissement d’ASTRA ……………………………………. 169
ION RAŢIU: Le discours d’ouvérture de la annuale de l’Association de Transyl-
vanie pour Littérature et Culture Roumaine dans le département de Căpuşu
Mare (1890) …………………………………………………………………... 169
DIMITRIE GUSTI: Le discours d’ouvérture du Congrès d’ASTRA, ténu à Târgu
Mureş, le 8 et 9 Septémbre 1934 ……………………………………………... 172
VIE SCIENTIFIQUE
Séssions scientifiques................…………………………………………………… 175
Commentaires, analyses et notes .......................…………………………………... 178

6
 CONTENTS

FOREWORD …………………………………………………………….……… 9
AURELIAN BONDREA, Ph. D., president of România de Mâine Foundation,
rector of Spiru Haret University, Director of the Institute of Sociology and
Public Opinion
National Public Opinion Invests Its Trust in the Country’s New Leadership. 11
Thoughts Regarding the I.S.O.P. Poll ……………………………………….
STUDIES AND ARTICLES
NICOLAE RADU, MIHAELA SINGER: The Specific Intellect and Some Practi-
cal Applications. The Concept of Intellect …………………………………… 27
MĂDĂLINA STANCIU, CORNELIU STANCIU: Levels of Reflexive Conditioning... 37
LAURA GORAN: Progress and Failure Factors in the Activity of Some
Economical Enterprises ……………………………………………………….. 41
ANDREI STĂNOIU: The Influence of Demographical Factors on
the Defense Capacity of a Country ……………………..……………………. 47
ŞTEFAN COSTEA: Peoples, Nations and National States at the End
of the Millennium…………………………………..……………..…………... 59
VIRGILIU CONSTANTINESCU-GALICENI: Dimitrie Gusti and the Monogra-
phic School from Bucharest ………………………………………………….. 65
MARIA-COBIANU BĂCANU: Hungarian Offensive in the Districts of Harghita
and Covasna …………………………………………………………………... 79
CONSTANTIN CUCIUC: Relationships in Religious Communities …………….. 91
OZANA CUCU-OANCEA: The Holiday – Element of Communicated Poise.
Slătioara Case Study ………………………………………………………….. 97
DANIELA SIMACHE: The Drug as a Way of Living …………………………… 107
CLAUDIA BIRIŞ: Hip-Hop Subculture – the Message of Rap Music in Romania ... 111
MIHAI MILCA: Gaetano Mosca or the „Political Class” Primate ……………….. 127
PETRUŞ ALEXANDRESCU: Are the Electoral Models Infallible? …………….. 141
JANA DOBRE: Evolution of Property Form in the Daco-Romanian Society
between IVth and Xth Centuries ………………………………………………... 143
ELENA COBIANU: Ideas about Europenism in Romanian Culture (the second
half of XIXth Century) ……………………………………………………….. 149
RUXANDRA DUNGACIU: Sociology and Culture in the German Space –
XIXth Century ……………………………..………………………………….. 153

7
 DUMITRU D. DANCIU: Unions – Genesis and Development ………………….. 159
INTERVIEW
Three Parts of the Country Fulfilled my Desire to Know the Life of Our
People (I) – Interview with Mrs. Lucia Apolzan ……………………………... 165
RESTITUTIO
140 Years Since the Establishment of ASTRA ……………………………….. 169
ION RAŢIU: Opening Speech at the Annual Meeting of Transilvanian
Association for Romanian Literature and Romanian Culture in the District of
Căpuşu Mare (1890) …………………………………………………………... 169
DIMITRIE GUSTI: Opening Speech at the ASTRA Congress, Held in Târgu Mureş,
on 8th and 9th September 1934 ……………………………………………… 172
SCIENTIFIC LIFE
Scientific sessions ................………………………………………………………. 175
Comments, analyses and notes .......................…………………………………….. 178

8
 CUVÂNT ÎNAINTE

Peisajul publicistic al Fundaţiei România de Mâine,

remarcabil de altfel prin varietate şi conţinut, se întregeşte cu o
nouă apariţie a „Analelor Universităţii Spiru Haret” – Seria
Sociologie-Psihologie, revistă de specialitate a cadrelor didac-
tice şi a studenţilor Facultăţii de Sociologie-Psihologie.
Publicaţia, prin profilul ei, dă o notă distinctă acestui
peisaj. Sociologia şi psihologia, ca discipline socio-umane
esenţiale pentru cunoaşterea realităţilor sociale, deschid
considerabil orizontul problematicii abordate publicistic în
cadrul Universităţii.
Iniţierea publicării seriei Sociologie-Psihologie a
„Analelor” este rezultatul maturizării instituţiei noastre,
precum şi al preocupării de a identifica apariţia şi sensul unor
fenomene sociale şi psihologice generate de tranziţia
postcomunistă. Preocuparea de a investiga realităţile societăţii
româneşti s-a configurat chiar de la începutul existenţei
Facultăţii noastre şi ele s-au materializat în cercetări indivi-
duale şi de grup – cadre didactice şi studenţi – fie în Bucureşti,
fie în diferite zone ale ţării, între acestea înscriindu-se şi
cercetarea complexă având ca tematică „Postcomunismul sau
întoarcerea la trecut”.
Strădania tuturor este centrată pe efortul de a mări
orizontul cunoaşterii, de a desluşi factorii frenatori ai
redresării şi dezvoltării durabile a societăţii româneşti, de a
formula soluţii alternative şi de a oferi, în general, informaţii
ştiinţifice de calitate, utile şi benefice atât comunităţilor ştiinţifice,
cât şi structurilor ierarhice decizionale.
Nu există o altă aspiraţie care să depăşească dorinţa
Redacţiei şi a colaboratorilor ei de a fi, precum generaţiile
trecute de sociologi şi psihologi, folositori ţării şi societăţii
româneşti, care au înţeles că investigarea şi interpretarea
realităţilor sociale mereu schimbătoare reclamă dăruire,
pasiune, perseverenţă şi un înalt profesionalism. În acest spirit,
revista va fi oglinda fidelă a preocupărilor ştiinţifice din cadrul
Facultăţii, manifestând, totodată, o largă deschidere spre
cunoaşterea realizărilor comunităţilor ştiinţifice din ţară şi din
străinătate, a căror colaborare o aşteptăm cu interes.

9
 Revista va găzdui în paginile sale atât studii, articole şi
alte tipuri de contribuţii publicistice, cât şi dezbateri pe teme de
stringentă actualitate, a căror menire este de a stimula preocu-
parea pentru soluţionarea lor.
Aspectele teoretice, ca şi cercetările de teren sau experi-
mentale, evoluţiile trecute, ca şi cele recente ale sociologiei şi
psihologiei, cu realizările lor de vârf, „de ultimă” oră, demer-
surile ştiinţifice interne, ca şi cele din străinătate, precum şi
numeroase alte aspecte dau conturul Seriei de
Sociologie-Psihologie a „Analelor Universităţii Spiru Haret”,
pe care aspirăm să o construim cât mai atractivă, substanţială
în informaţii ştiinţifice şi utilă unor cercuri largi de cititori.

Redacţia

10
 OPINIA PUBLICĂ NAŢIONALĂ
INVESTEŞTE ÎNCREDERE ŞI SPERANŢE
ÎN NOUA CONDUCERE A ŢĂRII
Reflecţii pe marginea rezultatelor
sondajului de opinie realizat de ISOP

Prof.univ.dr. Aurelian BONDREA

Preşedintele Fundaţiei România de Mâine
Rectorul Universităţii Spiru Haret
Directorul general al Institutului
de Sociologie şi Opinie Publică

Ca stare de spirit ce reflectă interesele ţării, ale poporului, opinia publică

naţională s-a manifestat dintotdeauna şi se afirmă permanent ca una dintre formele
tipice ale conştiinţei sociale (Petre Andrei), drept unul dintre cei mai interesanţi
factori care creează şi determină progresul social (Dimitrie Gusti).
Înţelegând în acest mod opinia naţională, semnificaţiile şi rolul său, Institutul
de Sociologie şi Opinie Publică (ISOP) din cadrul Fundaţiei România de Mâine
efectuează, periodic, sondaje de opinie, care, pe lângă funcţia lor instructiv-didac-
tică, de formare a viitorilor specialişti în domeniile sociologiei şi psihologiei,
„testează” starea de spirit a populaţiei în legătură cu principalele probleme aflate în
prim-planul vieţii economice, politice şi sociale a ţării.
Aflată, la scurt timp, după testul dublei răsturnări de regim politic prin
alegeri democratice (Ralf Dahrendorf), considerat a fi, pentru ţările în tranziţie,
începutul redresării şi normalizării, îndeosebi în ceea ce priveşte viaţa economică,
apariţia elementelor de stabilitate şi creşterea speranţei într-un nivel de trai mai
bun, România se situează într-o nouă poziţie de aşteptare socio-economică, după ce
a suportat eşecul promisiunilor şi ineficienţa acţiunilor unor guvernări anterioare.
Sociologic vorbind, în gestionarea şi răspunderea fiecărei etape de guvernare se
regăseşte calitatea socio-umană a relaţiei dintre reformele politice şi cele econo-
mice, care marchează tranziţia. Problema esenţială a acestei relaţii, mereu fragile, o
reprezintă, pe de o parte, suportabilitatea tensiunilor inerente dintre reformele în
cauză, iar, pe de altă parte, capacitatea guvernelor de „a îmblânzi” sau orienta în inte-
resul şi folosul oamenilor şirul reformelor, adeseori mult prea costisitoare social.
Pornind de la asemenea premise, la începutul anului 2001, sondajul de opinie,
realizat de Institutul de Sociologie şi Opinie Publică în perioada 3-7 ianuarie –
probabil, primul pe plan naţional după instalarea noii structuri de putere politică,
legislativă şi executivă –, evidenţiază că naţiunea, în majoritatea sa, consecventă
votului exprimat la 26 noiembrie 2000, conştientă de implicaţiile schimbării,
dar, mai cu seamă, exprimând speranţa în consecinţele pozitive ale acesteia,
transmite organelor puterii nou alese, cu echilibru şi judecată raţională,
mesaje optimiste relevante. Acestea pot fi interpretate ca semnale construc-
tive, semnificând, în principal, atât încredere şi năzuinţă în mai bine, cât şi
11
îndemn la acţiune coerentă şi consecventă. Astfel, la întrebarea Apreciaţi că noul
guvern va fi în măsură să îmbunătăţească situaţia economico-financiară a ţării?,
55,6% dintre subiecţii investigaţi răspund afirmativ, iar când li se cere să apre-
cieze În cât timp se va produce aceasta?, peste jumătate din eşantion (52,5 %)
exprimă opinia că intervalul redresării ar fi de circa 2 ani. Semnificativ, aşadar,
din punct de vedere social şi sub aspectul gradului de cultură civică, politică, este
faptul că, deşi, în majoritatea lor, oamenii o duc greu, ei nu-şi fac iluzii cu privire la
îmbunătăţirea reală a situaţiei economico-financiare a ţării într-un răstimp mai scurt
de 2 ani. În mod firesc, unor asemenea declaraţii li se alătură speranţa, exprimată
de 51,3% dintre subiecţi, că, începând cu anul 2001, ţara noastră se va îndrepta
într-o direcţie bună.
Acest semnal constructiv de încredere socială echivalează cu o schimbare în
bine notabilă faţă de trecutul recent (legislatura 1996-2000), în privinţa aprecierii
la adresa instituţiilor fundamentale ale statului – Preşedinţie, Parlament,
Guvern. Astfel, la început de mandat, subiecţii intervievaţi acordă, în proporţii
importante, foarte multă şi multă încredere celor trei instituţii: 46,4% – pentru
Preşedinţie, 45% – pentru Guvern şi 29,5 – pentru Parlament. Şi aceasta este cu
atât mai relevant, cu cât rezultatele precedentului sondaj al ISOP, realizat în aprilie
2000, indicau niveluri de încredere dintre cele mai scăzute în instituţiile
menţionate: 16% – încredere pentru Preşedinţie, 7% – pentru Guvern şi 4% –
pentru Parlament. Constatând ineficienţa acţiunilor întreprinse de aceste forţe
politice, reprezentate în structurile puterii, opinia publică a realizat că ele nu mai
reflectau interesele naţionale, fapt sancţionat drastic cu prilejul alegerilor.
Rezultatele recentului sondaj de opinie evidenţiază, totodată, dorinţa
puternică a opiniei publice de a se realiza, cât mai curând, o reală reformă a
sistemului politic. 76,5% dintre cei intervievaţi consideră ca necesară înfăptuirea
acestui deziderat major.
În legătură cu asemenea exigenţe, este de subliniat că încrederea populaţiei
în factorii de putere constituie pentru aceştia un sprijin vital, pentru a-şi
îndeplini promisiunile şi programele. Gradul de încredere a naţiunii în factorii
de putere se raportează, concret, la instituţiile fundamentale ale statului,
chemate să-şi exercite, democratic, dar eficient, atribuţiile. În acest sens,
opţiunile a circa 92 % dintre subiecţi, ca statul să se implice efectiv în soluţio-
narea problemelor societăţii româneşti, relevă cu claritate nu „rămăşiţe etatiste”
în conştiinţa oamenilor, ci convingerea acestora în necesitatea şi utilitatea
statului de drept, democratic, disocierea opiniei publice naţionale de orientările
guvernelor anterioare, care au promovat „strategia” eliminării sau marginalizării
statului din sfera soluţionării problemelor economico-sociale ale ţării. Acest fapt,
după cum se cunoaşte, a generat numeroase anomalii în privinţa apărării şi consoli-
dării patrimoniului economiei naţionale, în respectarea şi aplicarea legilor, cu toate
consecinţele nefaste ce au decurs de aici: disoluţia autorităţii, corupţie, fraude
economico-financiare de proporţii, apariţia şi extinderea economiei subterane etc.
Apreciind cu luciditate impactul pozitiv sau negativ al diverselor decizii
politice asupra prezentului şi viitorului ţării, segmente importante ale opiniei
publice consideră necesară consultarea populaţiei, prin referendum, asupra
problemelor hotărâtoare, de interes naţional. După cum se precizează în art. 90
din Constituţia României, „Preşedintele României, după consultarea Parlamen-
tului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la
probleme de interes naţional”. Conştienţi de însemnătatea unei astfel de consultări
12
largi, populare, aproape 83% dintre subiecţii chestionaţi consideră că apelul la
referendum, la voinţa şi judecata naţiunii – expresie a democraţiei directe –
poate contribui la soluţionarea raţională, echilibrată a multor probleme de
interes major. În această privinţă, exemple edificatoare ar fi legile privind proprie-
tatea, administraţia publică locală, privatizarea, învăţământul, aderarea la NATO, la
Uniunea Europeană etc. De altfel, în problemele vitale, înseşi statele occidentale cu
tradiţie democratică de necontestat recurg la referendum.
Stimulatoare pentru factorii de conducere se dovedeşte a fi şi convingerea că
„schimbarea în bine a societăţii româneşti” se poate realiza prin atragerea şi impli-
carea majoră a tineretului (89,3%), precum şi prin utilizarea experienţei vârstni-
cilor (53,7 %).
Pentru evaluarea percepţiei realiste a opiniei publice naţionale, concludente
ne apar răspunsurile la întrebarea Ce domeniu credeţi că ar trebui sprijinit, în
primul rând, pentru ca România să iasă rapid din criză?
Ponderea de 51% dintre subiecţii intervievaţi, care apreciază că agricultura
ar trebui sprijinită în primul rând, cele 21% din răspunsuri, care relevă importanţa
industriei pentru „ieşirea României din criză”, şi 5,7% dintre cetăţeni, care văd în
promovarea turismului o altă direcţie importantă prin care ţara se poate redresa şi
dezvolta, fac dovada lucidităţii, realismului şi competenţei subiecţilor chestionaţi.
Se confirmă şi motivează, astfel, oportunitatea şi justeţea intenţiilor şi măsu-
rilor exprimate şi chiar luate de noul guvern, fiind de aşteptat, într-un timp rezo-
nabil, apariţia primelor rezultate social-economice. În acelaşi sens, sunt semnifi-
cative şi constituie un suport popular indiscutabil, pentru iniţiative legislative şi
pentru măsuri practice adecvate, opiniile majoritare formulate în favoarea
formelor asociative în agricultură (71,4%), ca soluţie salvatoare, şi susţinerii
formelor de proprietate privată (66,5 %) şi de stat (29,3%).
Considerăm că sondajele de opinie, corect realizate, pot fi, ca instrumente
de cunoaştere, de un real folos în adoptarea şi, la nevoie, îndreptarea deciziilor
politice cu impact economic şi social. Receptarea rezultatelor, constatărilor şi
concluziilor cercetării ştiinţifice este de natură să contribuie la mai buna cunoaştere
a realităţii de către factorii de putere. Să ne amintim că, la vremea sa, Dimitrie
Gusti avertiza că, în conducerea socială, izolarea şi ignorarea opiniei altora
sunt contraproductive, fiind necesare permanent un acord, o sincronizare
continuă între ţara reală şi ţara legală, cum se exprima marele sociolog.
Şi, la fel de importantă, ne apare şi concluzia potrivit căreia democraţia şi
progresul său nu au şanse să se fortifice decât dacă, pe de o parte, cetăţenii
cred că se regăsesc în conducătorii lor, iar, pe de altă parte, forţele politice,
liderii probează că „îşi servesc cetăţenii”, răspunzând aşteptărilor şi speran-
ţelor acestora, în fond intereselor generale, naţionale.
A guverna împreună şi nu împotrivă este o condiţie vitală a modernităţii
politice, a ieşirii rapide şi cu bine din dificultăţile în care se află, în prezent,
România.

13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
 STUDII ŞI ARTICOLE

INTELECTUL SPECIFIC ŞI CÂTEVA DESCHIDERI

SPRE PRACTICĂ. CONCEPTUL DE INTELECT

Nicolae RADU
Mihaela SINGER

B.M.Velicicovschi şi M.S. Kapiţa analizează conceptul de intelect în con-

textul unei lucrări care îşi propune modelarea proceselor intelectuale1.
Cuvântul intelect, ca atare, vine din limba greacă, dar în limbile europene a fost
preluat din latina secolului al XIV-lea şi se traduce prin capacitatea de a înţelege. În
vremea noastră, definiţiile intelectului sunt, fireşte, foarte numeroase, autorii citaţi
consideră că ele depăşesc 60, dar ar trebui luate în considerare şi extinderile.
O definiţie generală este, totuşi, de reţinut, din nevoi pragmatice: intelectul
este ansamblul conceptelor şi al operaţiilor cu aceste concepte.
Ar trebui să adăugăm acestei definiţii convenabile încă trei; intelectul
(gândirea) este: reflectarea generalizată a realităţii; organul funcţional cel mai
complex în ordinea evoluţiei ontogenetice; un mod de organizare a informaţiilor în
sfera cunoaşterii.
Definiţiile de mai sus sunt complementare şi utile oricărei analize. Ele nu vin
în contradicţie cu abordările particulare: intelect animal şi intelect uman, diferenţial
şi de specie, semnificaţie empirică şi semnificaţie ştiinţifică etc.
Cu remarca esenţială că, într-un fel sau altul, intelectul este produsul învăţării
individuale, de grup (mic sau mare), sau de specie (spre exemplu, instinctele), ne
putem continua analiza începută.
Analize detaliate
În ultimii ani, a fost elaborată o nouă concepţie privind intelectul uman2.
Esenţa ei constă în afirmarea existenţei unui intelect specific, alături de cel general
(nespecific). Acest intelect specific este intrinsec fiecărei discipline şcolare într-o
formă obiectivată şi, în procesul învăţării, este esenţial ca el să fie predat şi învăţat,
o dată cu informaţiile. Pe baza acestei concepţii, au fost elaborate, la noi, până
acum, 22 de manuale experimentale, din care şapte publicate: două de gramatică,
trei de matematică, două de limba franceză. În afara acestor manuale, se pune
problema, mult mai generală (şi mai importantă), a deschiderii pe care o oferă
această teorie pentru munca la clasă a fiecărui învăţător sau profesor. Este motivul
pentru care o redăm mai departe, într-o formă succintă, urmărind, astfel, facilitarea
contactului direct cu unele concepţii deschizătoare de drum în sfera didacticii.
Miza teoriei pe care o prezentăm este deosebită. Acceptarea ideii că fiecare
învăţător sau profesor, prin modul în care predă, pune bazele intelectului specific
fiecărui domeniu al cunoaşterii reflectat în obiectele de învăţământ este de natură
să schimbe complet actuala concepţie privind învăţarea şcolară. Această schimbare
se poate reflecta semnificativ, şi este de dorit să se întâmple astfel, începând cu
nivelul claselor primare. Manualele experimentale amintite, publicate sub formă de
ghiduri didactice de către Editura „Sigma”, în colecţia „Învăţarea gândirii”, sunt,
din acest punct de vedere, un mod de aplicare în practică a teoriei, însă nu singurul.
27
În orice caz, acest mod se poate completa benefic cu imaginaţia didactică a
învăţătorului sau a profesorului la clasă.
Cu aceste precizări, să trecem la expunerea teoriei intelectului specific.
I. Există un intelect general (nespecific) al omului; el a fost cercetat, sub
diferite aspecte, de Spearman, Binet, Cattell etc. Intelectul general (nespecific) este
„trunchiul comun” al intelectului tuturor oamenilor. Acesta este generat de inte-
lectul obiectivat al înaintaşilor în diferite produse culturale (termenul cultură este
luat în general, ca opus naturii). Astfel, fiecare obiect cultural este o componentă a
întregii psihologii materializate în produsele culturii, pe care „urmaşii” o preiau, de
la „înaintaşi”, la modul cel mai general. Această preluare face posibilă comuni-
carea între toţi oamenii – o comunicare deplină la nivelul nevoilor obişnuite ale
oamenilor trăitori în aceeaşi epocă istorică.
II. Există şi un intelect specific, cel care se adaugă celui general (nespecific)
şi care exprimă faptul că grupuri diferite de oameni s-au specializat în anumite
domenii. Intelectul specific a ajuns atât de evident azi din pricina mulţimii
profesiunilor şi a împingerii la extrem a specializărilor: problema aceasta nu exista,
spre exemplu, în societatea tribală, nici în cea sclavagistă, dar, azi, specializarea
merge până la vocabular specific, până la metalimbaj.
La intelectul specific s-a ajuns printr-un proces îndelungat de evoluţie
culturală, care a produs modele diferite de gândire, evidente azi mai ales în relaţia
dintre „experţi” şi „novici”. Legat de acest proces special de transmitere, se pune
problema trecerii de la formarea spontană, la conştientizarea specificului acestui
intelect şi la trecerea lui în teoria învăţării şi în programe didactice.
III. Orice intelect – general sau specific – se formează prin învăţare, prin
interiorizarea experienţei mentale existente în societate. Dar, în vreme ce intelectul
general se formează, în mare măsură, spontan, cel special se formează numai prin
şcolarizare îndelungată.
Din acest punct de vedere, fiecare domeniu (matematică, logică, filosofie,
gramatică etc.) constituie un intelect specific obiectivat, iar şcoala are ca sarcină
interiorizarea lui şi face acest lucru la modul implicit, în măsura posibilităţilor; pe
unii copii îi duce până la stadiul de expert, pe alţii îi lasă „pe drum”.
IV. Privind în perspectivă istorică, pe măsură ce un ciclu şcolar devine „de
masă”, el adaugă la intelectul general importante elemente care aparţinuseră
cândva intelectului specific. Aşa, de exemplu, problemele de istorie (ale ţării
proprii şi ale lumii) nu făceau altădată parte din experienţa intelectuală a tuturor.
Numai în vremea noastră şi doar în anumite ţări, această experienţă este comună
tuturor oamenilor care au încheiat ciclul primar şi se expun mass-media. Se
înţelege faptul că generalizarea ciclului gimnazial (respectiv, a celui liceal) a
îmbogăţit mult intelectul general, lăsând pe seama celui specific alte etaje (mai
înalte) ale evoluţiei cunoaşterii.
V. Vechile teorii ale învăţării nu s-au preocupat de „interiorizarea”
intelectului specific decât cu totul episodic.
Descoperirile în sfera teoriilor învăţării realizate de I.P. Pavlov, J. Piaget etc.
nu aveau în vedere „didactica” decât accidental. Scopul acestora era punerea în
evidenţă a „mecanismelor generale” ale învăţării şi multe din realizările gândi-
torilor amintiţi sunt cu totul de excepţie. Aşa, de exemplu, reflexul condiţionat a lui
I.P. Pavlov reprezintă „cel mai simplu fapt de învăţare”, unul dintre cele fundamen-
tale, dar ceea ce a urmărit prin el I.P. Pavlov nu a fost elaborarea unei didactici noi,
ci pătrunderea în „tainele activităţii nervoase superioare”. Ca instrument de
28
cercetare, reflexul condiţionat a generat o ştiinţă – A.N.S. (Activitatea nervoasă
superioară) şi nu o didactică.
VI. Teoriile clasice ale învăţării rămân un prim nivel de elaborare a teoriilor
învăţării. Acestea vor continua să fie dezvoltate, cu un dublu scop: primul –
cunoaşterea prin ele a modului de funcţionare a creierului – şi al doilea –
descoperirea unor noi mecanisme fundamentale de învăţare, utile pentru o didactică
a viitorului.
Deoarece epoca postindustrială vine cu masive cerinţe noi şi cu situaţii
imprevizibile, al doilea aspect a apărut ca vital pentru cunoaşterea posibilităţilor
creierului, pentru a satisface nevoia de a exploata resurse necunoscute ale acestuia.
Ipoteza existenţei lor este cu totul justificată. În fapt, creierul este produsul
evoluţiei universului, psihologia umană pe care o „fixează” este doar un produs
istoric, al istoriei omului (de câteva zeci de mii de ani, în forme cunoscute şi
semnificative pentru istorie). Îmbinarea potenţelor cosmice, a potenţelor hard-ului
biologic, la care s-a ajuns printr-o evoluţie incomparabil mai lungă decât cea a
culturii umane, cu soft-uri didactice sofisticate, rămâne o mare problemă a teoriilor
învăţării, care este complet deschisă.
VII. Tot de teoriile învăţării clasice ţin şi direcţiile, încă nebuloase, de
potenţare a învăţării prin acţiune directă asupra creierului: prin medicamente,
procedee fizice (stimularea scoarţei cerebrale prin curenţi electrici etc.), procedee
psihologice (ambianţă, sugestie, ataşament faţă de cel ce instruieşte) ş.a.
VIII. Intelectul specific ne-a interesat, în mod firesc, deoarece el se referă
tocmai la obiectele ce se învaţă în şcoală. Normal, formarea lui deplină nu se
realizează în clasele I-IV, ci mult mai târziu. Dar, aşa cum bazele limbii se pun în
copilărie, iar aceasta este condiţia esenţială pentru ca un individ obişnuit să devină
un bun vorbitor al limbii materne, tot aşa, adică la fel de timpuriu, se pun şi
bazele intelectului specific, iar aceasta este condiţia formării eficiente a acestui tip
de intelect.
În prezent, bazele intelectului specific nu se pot pune decât excepţional în
familie, dar, acolo unde se face acest lucru, performanţele sunt mari şi timpurii. Se
ştie, de exemplu, faptul că anumite grupuri de specialişti se reproduc cultural.
Există familii de avocaţi, medici, artişti etc.
IX. Pentru cei mai mulţi copii, nu există şansa formării de timpuriu a
intelectului specific. Nivelul de cultură al familiei este încă slab (este vorba de
masa familiilor) şi, în orice caz, unilateral. Este motivul pentru care formarea
timpurie a bazelor intelectului specific revine şcolii primare mai întâi (grădiniţele
nu s-au generalizat încă, dar chiar dacă s-ar generaliza, eficienţa lor ar rămâne încă
mică din motive diferite: politica şcolară, nivelul de pregătire al educatoarelor,
condiţii materiale etc.). Dacă este să se dea o şansă de formare timpurie a
intelectului specific, atunci sarcina revine mai ales învăţământului primar.
Ar trebui să ne gândim mai serios şi la faptul că ţări occidentale dezvoltate
formează cadre didactice pentru clasele I-IV prin învăţământ superior. Acolo,
viitoarele cadre didactice pentru şcoala primară se specializează în cunoaşterea
copiilor şi în metode avansate de instruire şi educaţie. În treacăt fie spus, în
România o parte din învăţătorii care predau în mediul rural nu au cel puţin o şcoală
normală, iar încercarea de a pregăti suplinitori prin colegii a determinat, la început,
o contrareacţie atât de puternică, încât acestea au fost desfiinţate (neautorizate) la
primul contact cu CNEAA-ul.
29
 X. Teorii ale învăţării pentru intelectul specific nu s-au elaborat în chip
special. Cum am mai spus, din diferite motive, marii psihologi şi fiziologi care s-au
ocupat cu învăţarea, cu excepţia lui Skinner, nu au fost interesaţi de şcoală. Pentru
I.P. Pavlov, domeniul apărea atât de îndepărtat încât nici nu se punea problema
să-şi transfere experienţa în clase de elevi. A realizat unele extinderi în domeniul
patologiei activităţii nervoase superioare, dar nu în şcoală. J. Piaget a declarat, de
mai multe ori, că învăţarea şcolară este altceva, că el însuşi nu este pedagog şi, din
acest motiv, nu se pune problema unor extinderi (a încercat să realizeze acest lucru
unul dintre elevii săi, H. Aebli, dar cu rezultate slabe, chiar dacă încercarea rămâne
meritorie). Skinner s-a apropiat cel mai mult de şcoală şi, din multe puncte de
vedere, el este cel care a revoluţionat învăţarea modernă, dar nu atât prin teoria
învăţării aplicate, cât prin adaosuri fără legătură directă cu teoria lui.
Multe dintre contribuţiile lui B.F. Skinner ar trebui avute în vedere şi nume-
roşi autori le-au subliniat la vremea lor. Teoria obiectivelor, a paşilor mici, a tehno-
logiilor didactice etc. sunt mari contribuţii ale acestui gânditor, dar ele au avut o
slabă legătură cu condiţionarea operantă şi, mai ales, cu „operaţionalizarea concep-
telor”, cu cerinţele oricărei tehnologii (urmărirea riguroasă a performanţelor) etc.
Au fost şi alte încercări de modernizare în domeniul învăţării şi ele merită
atenţia noastră. Iată cum sunt rezumate acestea de I.Gh.Stanciu3. Prima mare
direcţie de evoluţie a teoriilor învăţării, schiţată de I. Stanciu, îl are în vedere pe
B.S. Bloom, care a pus bazele unui nou mod de a înţelege învăţarea practică.
Lucrurile, la modul esenţial, s-au petrecut după următoarea schemă logică de gândire:
a) Dacă obiectivele definesc ceea ce urmează să se înveţe şi aceste obiective
cuprind o serie de sarcini eterogene ca natură (unele sunt informaţii „pure”, altele
vizează procese psihice foarte diferite), atunci normal este ca aceste obiective să fie
descrise în termenii intelectului uman şi, cum acest intelect nu este omogen, el
trebuie descris sub aspectul componentelor sale.
b) Pentru a împărţi obiectivele în informaţii şi procese psihice componente
ale intelectului, trebuia cunoscute aceste componente. Soluţia părea simplă – apelul
la manualele de psihologie şi la psihologi. Dar, psihologia era prea puţin evoluată
pentru a oferi răspunsuri precise. Este momentul în care cercetarea intelectului
uman a depăşit sfera psihologiei şi nu este deloc sigur că cele mai semnificative
date despre intelect vor veni din această direcţie în viitor. Bloom şi alţii au trebuit
să recurgă şi ei la o altă soluţie. În acest sens, s-au adresat cadrelor didactice pentru a
obţine ceea ce doreau sau, oricum, mai mult decât putea oferi psihologia teoretică.
c) În felul acesta, ceea ce la Skinner reprezenta obiective a devenit la Bloom
taxonomie, ştiinţă a organizării şi, prin extensie, a descrierii şi a organizării
specifice a intelectului uman.
Asupra taxonomiei lui Bloom s-a „năpustit” practica şcolară şi suntem încă
sub imperiul extinderii acestor efecte asupra didacticii în general.
Din această perspectivă, pur pragmatică, este absolut indiferent de la ce
concepţie se porneşte, esenţial este ca taxonomia propusă să fie atinsă.
Obiectivele au căpătat mai mult relief.
Dar, problema este departe de a fi rezolvată. De fapt, se pot propune orice
obiective, cu condiţia ca acestea să fie dezirabile şi tangibile într-o perioadă de
timp dată. Acest tip de gândire a obiectivelor începe să dea semne de oboseală încă
de pe acum. Experimentarea arată că însuşirea este dificilă, iar, de cele mai multe
ori, atingerea obiectivelor nici nu este deplin testabilă.
XI. Un alt mod de gândire a rezolvării problemei obiectivelor este obligatoriu
şi el a fost formulat astfel: dacă există un intelect specific, apărut ca urmare a unui
30
drum lung de evoluţie a ştiinţelor, se justifică încercarea de a elabora o nouă
generaţie de teorii ale învăţării.
Fiecare domeniu, fiecare specialitate, cuprinde un câmp vast de informaţii
specifice, acumulate în timp şi deschise acumulării şi în viitor (accelerarea istoriei
este o realitate şi în cazul ştiinţelor). Aceste informaţii sunt specifice nu numai sub
raportul conţinutului, ci şi al problemelor pe care le pun pentru a fi interiozitate
(noţiunile de istorie, de exemplu, nu se învaţă ca şi cele de gramatică, sau de
matematică). Aceste informaţii specifice se pot însuşi la nivel memorial, adică sub
formă de cuvinte etichetă, de înşiruiri de date, de raţionamente grupate etc. Până şi
cele mai subtile teorii pot fi însuşite memorial fără participarea înţelegerii, fără
integrarea lor în structurile existente sau în formare.
Aceleaşi informaţii pot fi însuşite însă – cel puţin unele dintre ele, cele mai
importante – în calitate de concepte. În acest caz, trebuie acceptate regulile formării
acestor concepte.
a) O primă regulă a oricărei teorii a învăţării intelectului specific ar fi
formarea corectă a conceptelor respective.
Realizarea sarcinii de a învăţa corect conceptele specifice presupune un algo-
ritm, adică paşi necesari şi acceptabili pentru a ajunge la scopul propus. Se înţelege
faptul că aceşti paşi (care formează algoritmul) trebuie să ţină seama de o serie de
cerinţe ale specificului gândirii copilului, de faptul că el vine adesea pentru prima
oară în contact cu unele informaţii şi, deci, nu are unde integra „noul”, de faptul că
trebuie învăţată, o dată cu noile concepte, şi structura în care ele trebuie să se lege.
b) A doua regulă a oricărei teorii a învăţării intelectului specific este
construirea, cu ajutorul conceptelor învăţate, a însăşi structurii intelectului specific,
a „organului funcţional”, cum ar fi zis A.N. Leontiev. În absenţa intenţiei de
formare a structurii intelectului specific, chiar dacă se vor însuşi conceptele, ele vor
funcţiona izolat. În cel mai bun caz, vom avea tabloul unui comportament mental
de genul celui cunoscut în învăţarea limbilor străine. Individul cunoaşte cuvinte,
dar nu se poate exprima liber, poate, cel mult, traduce. Şi, adevărul este că, în cazul
unor obiecte, precum: gramatica, matematica, limbile străine (şi altele), ne confrun-
tăm mereu cu o succesiune de concepte izolate, însuşite, eventual, bine, dar departe
de a fi integrate în structura conceptuală a domeniului.
Se înţelege faptul că, dacă o structură conceptuală nu este formată, ea trebuie
să constituie o preocupare a învăţării. Cu totul alta este situaţia când această struc-
tură este interiorizată deja. În acest caz, noul concept se integrează în structura exis-
tentă, oferind valenţele proprii şi legându-se de cele ale altor concepte compatibile.
c) O structură de intelect specific nu funcţionează niciodată într-un vid
psihologic. Existenţa lui nu numai că nu anihilează pe cel general (intelectul
general), dar chiar îl potenţează pe diferite căi: ridicarea nivelului inteligenţei
generale, preluarea unor modele de gândire superioare şi transferarea lor la nivelul
intelectului general, amplificarea logică şi informaţională a intelectului general
până la nivelul la care grupuri mari de indivizi încep să capete caracteristici
intelectuale noi comune.
Invers: intelectul general ajută formarea şi integrarea intelectului specific,
oferindu-i operaţii ale gândirii sau capacităţii nespecifice (analiza, comparaţia,
abstractizarea etc.), care se aplică domeniului ce generează intelectul specific şi
ajută mult la însuşirea lui.
31
 Pentru a se putea realiza transferul de la intelectul general la cel specific, şi
invers, este nevoie de antrenamente speciale care fac parte integrantă din teoria
învăţării intelectului specific.
d) Învăţarea intelectului specific presupune însuşirea de informaţii specifice,
interiorizarea unor concepte specifice, organizarea lor într-o structură şi integrarea
acesteia în intelectul general. Dar, mai presupune şi abordarea instrumentală
a concretului, în primul rând a problemelor de specialitate. De fapt, intelectul
uman nu vine nud în faţa unei sarcini (probleme), fie ea şi întâmplătoare. El vine
cu instrumente mentale, cu structuri care stochează numeroase modele de rezolvare
a acesteia.
e) Modelul noii teorii a învăţării ar putea fi prezentat şi schematic, aşa cum se
procedează în cazul teoriilor clasice ale învăţării (SR, RS, SOR etc.). În acest caz,
un astfel de model (de fapt, un prim model) apare în schema următoare:
Po – Op – V – I – Oi – Ap
unde:
Po – perceperea obiectului de învăţat;
Op – operaţii concrete necesare interiorizării;
V – verbalizarea, care însoţeşte întregul proces;
I – interiorizarea;
Oi – organizarea internă a informaţiilor interiorizate;
Ap – aplicarea în practică.
Modelul linear de mai sus are avantajul de a ne da o imagine asupra
succesiunii operaţiilor implicate, forma multidimensională a modelului este, însă,
mult mai sugestivă:
I Oi
V

Op

Po Ap
Funcţionarea modelului poate fi descrisă, cu o anumită uşurinţă, pornind de la
schema de mai sus.
Ramura sau veriga ascendentă (Po, Op, V, I) priveşte ansamblul proceselor
psihice senzoriale: senzaţii, percepţii, reprezentări – cu diferite grade de
generalizare. Li se adaugă verbalizarea. Aceasta înseamnă că „obiectul învăţării”
este privit, manipulat, ascultat (dacă este cazul), chiar gustat şi denumit (în
chimie gustul este adesea avut în vedere) etc. Se vorbeşte de el în absenţă – adică
pe baza reprezentării lui imediate – sau „la distanţă” – când unele elemente de
generalizare devin inevitabile. Se poate opera însă nu numai cu concretul, ci şi cu
metafore ale lui: scheme, puncte, linii, imagini etc.
Aceeaşi ramură ascendentă a modelului priveşte schimbarea sursei senzoria-
lului, chiar dacă verbalizarea rămâne aceeaşi. De regulă, un concept cuprinde un
mare număr de „cazuri individuale” şi se pune problema varierii acestora pentru a
se ajunge la concepte formate corect.
Modelarea eficientă a ramurii ascendente mai presupune, însă, o condiţie:
antrenarea modelelor fixate anterior, antrenarea capacităţilor intelectuale specifice
şi nespecifice existente deja.
32
 De fapt, atunci când se formează un concept nou, intelectul uman vine în
contact cu elementele lui concrete printr-un întreg arsenal de concepte deja
însuşite: unele apropiate, altele îndepărtate, unele cu legătură, altele fără legătură
cu situaţia dată, sau chiar în contradicţie cu ea (învăţarea prin contrast).
Ramura sau veriga orizontală priveşte organizarea internă (Oi), interiorizarea
conceptelor, dar şi formarea structurii. Structura intelectului specific poate fi
definită ca un ansamblu de relaţii elective între concepte, potrivit specificului lor.
Teoretic, aceste structuri pot fi foarte variate. Iată câteva exemple, în ipoteza unui
minim de concepte care nu acoperă nici pe departe ansamblul intelectului specific.
Fiind date conceptele A, B, C, D, E, F, ele se pot lega astfel:
A B C D E F
• • • • • •
Este o structură slabă, dar totuşi mai mult decât una neexistentă, în care ace-
leaşi concepte ar apărea:
a) fie izolat
A• B• C•
D• E• F•
b) fie legate în paralel, prin succesivitate, fără legătură între ele
A B C
• • •
D E F
• • •
O structură mobilă, elaborată cu cele şase concepte, ar trebui să se înfăţişeze astfel:
A B

F C

E D
Adăugând la această structură relaţia între fiecare element component şi toate
celelalte, precum şi relaţiile induse în afara structurii, se constituie ceea ce s-ar putea
numi o structură dinamică eficientă, capabilă să selecteze rapid conexiunea optimă.
A B

F C

E D

Dacă ţinem seama de faptul că fiecare intelect are un „dat propriu”, atunci
relaţiile dintre concepte trec pe primul plan şi ele sunt atât de numeroase şi de
nuanţate, încât nici nu pot fi schematizate decât cu mare aproximaţie.
Ceea ce merită de subliniat, în acest caz, este faptul că învăţarea intelectului
specific are loc întotdeauna la trei capete.
33
 La unul dintre ele se produce învăţarea conceptului (interiorizarea lui), la al
doilea – învăţarea structurii, la al treilea – învăţarea raportării la practică.
Ramura sau veriga descendentă, aplicarea în practică (Ap) a modelului
învăţării intelectului specific priveşte raportarea la exterior.
În multe privinţe, Ap se aseamănă cu ramura ascendentă, dar sunt şi deosebiri
fundamentale. Înainte de orice, atunci când ne raportăm la practică, trebuie să
identificăm obiectul raportării. Numai în acest moment apare calitatea structurii
interiorizate: cât de solidă a fost interiorizarea, care este gradul de mobilitate a
componentelor, cu ce viteză se produce selecţia informaţiilor adecvate, cu ce viteză
se produce schimbarea ipotezelor de rezolvare etc.
Atunci când structura internă este rigidă, însuşită memorial, aplicabilitatea
este slabă.
O structură se poate forma pe două căi: pe calea antrenării ei sistematice, pe
măsură ce se constituie, şi pe baza aplicaţiilor practice. În prezent, se procedează
aproape exclusiv pe a doua cale, însă cu două inconveniente majore: a) formarea
structurii pornind de la veriga descendentă a modelului cere mult timp şi b) există
riscul ca întreaga instruire să se reducă la stereotipii rigide, cu o bază strict
memorială în intelectul specific.
Fireşte, şi la nivelul ramurii sau al verigii descendente, intelectul specific şi
cel general sau nespecific îşi manifestă prezenţa în diferite feluri. Orice raportare a
modelului este precedată de analize, comparaţii, creaţii etc.
Deschideri
Cu teoria intelectului specific se conturează o nouă perspectivă de progres în
didactica psihologică actuală. Ea se adaugă celei schiţate atunci când am vorbit de
teoriile clasice ale învăţării, dar şi altora, în primul rând teoriei obiectivelor,
capabilă să genereze şi ea o ştiinţă de sine stătătoare, un fel de praxiologie a
învăţării. Cea mai actuală deschidere practică pare a se contura, însă, dinspre teoria
intelectului multiplu.
În cultura contemporană, de numele lui Howard Gardner se leagă teoria inte-
lectului multiplu (Frames of Mind – 1983 şi Multiple Intelligences – 1993)4.
I s-au adăugat şi alţi specialişti: L. Ellison, D. Lazear etc., într-un context teoretic
mai larg, din care nu lipsesc: J.S. Bruner, cu lucrarea sa mai veche, din 1966
(Towards a Theory of Instruction, tradusă şi în româneşte sub titlul Spre o teorie a
educaţiei), şi L.S. Vâgotski, cu lucrarea sa şi mai veche, din 1956 (în româneşte
tradusă în 1971, în volumul Opere psihologice alese, iar în englezeşte, în 1978, sub
titlul: Mind in Society: The Development of Higher Psychological Processes). Să
mai adăugăm şi faptul că actualitatea teoriei intelectului multiplu
s-a dovedit atât de mare pentru practica didactică, încât Edge Hill University din
Anglia a rezumat, pentru uzul şcolii, întreaga concepţie, sub două titluri diferite, în
1995: Multiple Intelligence Theory in the Primary School şi Multiple Intelligence
Theory in the Secondary School. Esenţa acestei teorii o redă chiar Gardner, în
revista franceză Perspectives5.
După H. Gardner, diferitele tipuri de solicitare se adresează unor categorii de
intelect mai generale decât cel specific: Intelectul verbal, logico-matematic, spaţial,
emoţional, chinestezic, interpersonal etc. Dar să prezentăm mai în detaliu firul
expunerii lui H. Gardner. În 1983, lucrarea Frames of Mind (tradusă în limba
franceză, în 1997, sub titlul Les formes de l’intélligence) expunea o concepţie nouă,
34
diferită de cea tradiţională privind intelectul sau inteligenţa umană (utilizăm ambii
termeni, considerându-i, în cadrul analizei de faţă, ca echivalenţi). Teoria a
determinat multe cercetări pedagogice şi autorul a devenit el însuşi mai conştient
de valoarea practică a teoriei sale şi unele clarificări i s-au părut utile. De la
începutul secolului, constată el, a apărut şi a dominat concepţia unidimensională
asupra intelectului uman. Autori ca L.L. Thurstone, J.P. Guilford etc. au contestat
această concepţie, totuşi, cei mai mulţi specialişti au continuat să fie adepţii
intelectului unic. Pentru depăşirea acestei viziuni unidimensionale, trebuia
contestată baza pe care se sprijinea, adică viziunea exclusiv testologică care o
generase, în favoarea uneia „naturaliste”. În acest caz, spune Gardner, trebuie să ne
gândim la marii profesionişti, la oamenii talentaţi şi de vârf din cele mai diferite
domenii: navigatori, chirurgi, ingineri, atleţi, coregrafi etc. Toţi aceştia au rezolvat
cu mult talent şi cu o mare eficienţă o serie de probleme specifice meseriei lor şi devin
de neînţeles performanţele la care au ajuns, pornind de la intelectul unidimensional.
Este evident faptul că cerinţele din domeniile amintite nu solicită un singur fel de
intelect. Ideea pluralităţii intelectului (inteligenţei) se impune. Implicaţiile practice sunt
mari şi neaşteptate pentru învăţarea şcolară, aşa cum este ea înţeleasă în prezent şi aşa
cum a fost înţeleasă de la începutul aplicării testelor şcolare.
Teoria intelectului unidimensional a dus la organizarea unidimensională a
şcolii, în cadrul ei se testează, apreciază şi promovează un singur fel de inteligenţă
– cea logico-matematică (pe aceasta o cercetează testele) şi se sacrifică toate
celelalte categorii de inteligenţă. De aici, numărul mic al celor cu excelenţă şcolară
şi marile contradicţii dintre reuşita şcolară şi cea profesională de mai târziu.
Extinzând, de aici, şi incapacitatea structurală a şcolii româneşti actuale de a se
centra pe copil (ea nu poate valoriza decât cu totul unidimensional posibilităţile
copiilor), de aici interesul pentru un tip de şcoală care să permită participarea la
performanţele de vârf a unui număr mult mai mare de copii. În acest context,
rezumatul concepţiei lui H. Gardner de către Universitatea Edge Hill pentru cei ce
predau în învăţământ se justifică pe deplin şi merită să-l avem în vedere „În ultimii
15 ani, un nou model al inteligenţei a fost elaborat în SUA şi el a avut implicaţii
deosebite pentru profesorii şi copiii de toate vârstele. Teoria lui Howard Gardner
(1993 – anul publicării lucrării lui de bază Frames of Mind în Anglia – n.n.)
privind teoria inteligenţelor multiple schimbă şi extinde actualele teorii ale
învăţării, care se aplică în mod curent în procesul de predare şi învăţare…”.
Urmează rezumarea lucrării lui Gardner pentru cadrele didactice. Gardner, se spune
în rezumatul amintit, schimbă modul de a înţelege potenţele umane şi faptul acesta
are mari implicaţii pentru modul în care urmează să-i înţelegem şi să-i tratăm pe
copii, asupra conceperii diferitelor oportunităţi educative ce le oferim. Inteligenţa
nu mai apare ca o capacitate generală şi unică. Gardner identifică 7 inteligenţe
diferite şi faptul acesta este stabilit experimental. Toate aceste inteligenţe „lucrează
împreună”, într-un mod integrat, ceea ce nu înseamnă că ele nu sunt diferite şi
tratabile separat. Toţi oamenii posedă cele 7 tipuri de inteligenţă în diferite măsuri,
ne naştem cu un anumit profil al inteligenţelor componente în ansamblul
intelectului şi ele sunt perfectibile prin învăţare, prin variate experienţe de viaţă,
inclusiv prin interacţiune socială.
*
* *
Între teoria intelectului specific şi teoria intelectului multiplu există, totuşi,
diferenţe importante. Este adevărat că şi teoria intelectului specific presupune un
35
intelect multiplu, dar mult mai bogat decât cel gândit de Gardner. Pe de altă parte,
teoria intelectului specific permite aplicaţii practice imediate, fără schimbarea din
temelii a actualului sistem de învăţământ. Pentru teoria intelectului specific,
intelectul de tip Gardner este o problemă de cu totul altă natură. Învăţând şi
însuşind un mod de gândire matematic, logic, gramatical, istoric etc., înmagazinat
în fiecare obiect de învăţământ, se pune întrebarea dacă nu cumva este vorba de
variante ale unei tipologii de tipul Gardner. Iată o problemă de mare interes pentru
cercetarea fundamentală în domeniul teoriilor învăţării. S-ar putea foarte bine ca
obiecte de învăţământ precum: matematica, logica, gramatica, parţial fizica etc. să
educe, în variante, acelaşi tip de intelect, la fel istoria, sociologia etc. Dar acest
lucru nu este sigur de la început. Pe de altă parte, calea cea mai sigură şi mai
eficientă pentru intervenţia practică rămâne intelectul specific, căci, oricum am
privi lucrurile, diferenţele dintre matematică şi logică, gramatică etc. rămân mari în
şcoală, fie şi din pricină că educarea acestor categorii de intelect specific nu este
deloc sincronă. Pentru intelectul specific, deschiderea spre practică devine o
realitate cu fiecare obiect de învăţământ şi acest fapt este esenţial pentru şcoală.
Ceea ce înseamnă că trebuie să se pună accent de timpuriu pe învăţarea de
capacităţi specifice şi posibil de format cu fiecare obiect de învăţământ.
Învăţământul formativ capătă, astfel, o ţintă precisă şi acesta a fost şi scopul
cercetărilor noastre, cu care studenţii s-au putut familiariza pe baza materialelor
existente la Cabinetul de didactică de la Facultatea de Sociologie-Psihologie a
Universităţii Spiru Haret din Bucureşti. Fireşte, nu neglijăm şi nu am neglijat nici
un moment contribuţia lui Gardner şi nici a altor reprezentanţi de seamă ai
cercetării intelectului uman, deoarece progresele în teoria învăţării apar azi din
multe direcţii şi este important ca viitorii specialişti în domeniul psihologiei
învăţării să cunoască acest lucru.

NOTE

1. Velicicovschi, B.M., Kapiţa, M.S. (1987), Psihologhiceskie problemî izucenia

intelecta, în: E.P. Velicov (coord.), Intelectualnîie proţesî i ih modelirovannie, Moskva,
Nauka.
2. Radu, Mircea, Radu, Nicolae (1991), Reciclarea gândirii, Editura Sigma,
Bucureşti.
3. Stanciu, Ion Gh. (1995), Şcoala şi doctrinele pedagogice în secolul XX, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică.
4. Gardner, H. (1993), Multiple Intelligences. A Theory in Practice, Basic Books.
5. Gardner, Howard (1997), Encourager la diversité en personnalisant l’éducation:
les conséquences d’une nouvelle appréhension de l’intéligence humaine, în „Perspectives”,
vol. XXVII, nr. 3, sept.

36
 NIVELURI ALE CONDIŢIONĂRII REFLEXE

Mădălina STANCIU, Corneliu STANCIU

Implicarea condiţionării reflexe clasice (pavloviene) în procesul învăţării este

în afara oricărui dubiu, în pofida faptului că mecanismele intime – atât ale
condiţionării, cât şi ale învăţării – sunt încă foarte puţin şi superficial cunoscute.
Asemenea limite ale cunoaşterii sunt nu numai cauzele, ci şi consecinţele unor
grave confuzii conceptuale şi paradigmatice care, din nefericire, încă mai persistă.
Condiţionarea reflexă şi învăţarea sunt procese care se desfăşoară la nivelul unor
ansambluri supraneuronale, structurate în mod specific şi, din acest motiv, ele nu
pot fi înţelese înainte de a cunoaşte în detaliu, pe de o parte, modul real de func-
ţionare a elementului component – neuronul şi, pe de altă parte, particularităţile
relaţiilor dintre zonele centrale implicate în aceste procese.
Învăţarea asociativă, bazată pe condiţionarea reflexă clasică, nu este apanajul
exclusiv al sistemului nervos în întregul său, ci ea poate avea loc şi la nivelul
unora dintre componentele izolate ale acestuia. Cercetările în acest sens sunt pe cât
de vechi, pe atât de numeroase, dar, cu toate acestea, doar două sunt câştigurile
remarcabile pe care le aduc cunoaşterii în domeniu. Primul, este acela că răspunsul
condiţionat poate fi obţinut şi în situaţia în care integritatea scoarţei cerebrale a fost
compromisă (prin ablaţia neocortexului) (Bromily, 1948) şi, al doilea, că măduva
spinării singură (la animalul spinalizat) este capabilă de învăţare prin condiţionare
reflexă (Hodgson & col., 1994 ; Illich & col., 1994).
Cercetarea de faţă îşi propune să contribuie, chiar dacă numai în parte, la
înţelegerea relaţiilor ce se stabilesc între anumite formaţiuni centrale ale sistemului
nervos în timpul elaborării şi consolidării condiţionării reflexe. Motivaţia unei
asemenea întreprinderi rezidă în rezultatele obţinute de noi în cercetări anterioare,
între care cea mai importantă, în acest context, este aceea care a condus la
concluzia că un rol major în realizarea condiţionării reflexe revine proceselor
fizice, general valabile.
Ipoteza de la care pornim este următoarea: dacă învăţarea prin condiţionare
reflexă poate fi obţinută şi la nivelul măduvei spinării (la animalul spinalizat),
atunci este de presupus ca ea se petrece şi în cazul în care învăţarea prin
condiţionare este obţinută la nivelul animalului intact, numai că, în acest din urmă
caz, ceva trebuie să fie diferit faţă de cel dintâi. Şi aceasta tocmai din cauza
relaţiilor funcţionale dintre scoarţă şi măduva spinării.
Proceduri experimentale
60 de şobolani albi, masculi, din rasa Wistar (70 + 5 gr.), au fost împărţiţi în
două loturi inegale numeric (lotul A – 45 ; lotul B – 15). Ambelor loturi le-au fost
oferite condiţii identice de carantină, timp de 14 zile.
Exemplarelor din primul lot (A) le-a fost elaborat un reflex condiţionat prin
asocierea unui stimul condiţionat (SC), reprezentat de un curent electric slab (1 mA),
aplicat concomitent pe cele patru membre, timp de 10 secunde, şi un stimul
necondiţionat (SN), reprezentat de un şoc electric puternic (6 mA), aplicat la baza
37
cozii, timp de 2 secunde (Joynes & Grau, 1996). Lotul a fost împărţit în trei grupe
egale (câte 15 animale), după numărul de aplicări ale perechilor de stimuli (SC-SN).
În experimente preliminare, s-a stabilit că un număr de 10 + 2 asocieri SC-SN este
suficient elaborării condiţionării reflexe (mişcarea cozii doar la aplicarea SC) la
animalele intacte. Animalele din cele trei grupe au fost supuse apoi spinalizării
(conform tehnicii descrise la lotul B), în succesiunea următoare: prima grupa (A10)
– după 10 aplicări ale asocierii SC-SN ; a doua grupă (A20) – după 20 de aplicări ale
asocierii SC-SN şi a treia grupa (A30) – după 30 de aplicări ale asocierii SC-SN,
monitorizându-se, în fiecare caz, mişcarea semnificativă a cozii doar la aplicarea SC.
Exemplarele lotului B au fost supuse spinalizării prin tehnica descrisă de
Illich & col. (1994). Măduva spinării a fost secţionată la nivelul vertebrelor T1-T2,
sub anestezie de scurtă durată cu thiopental (45 mg/kg corp, administrat intraperi-
toneal), cu 24 de ore înainte de experimente. Pentru a preveni deshidratarea, pe
parcursul celor 24 de ore s-a administrat, prin injecţie intraperitoneală, o soluţie
fiziologică cu concentraţie salină echilibrată, de 0,9%. După 24 de ore de la
intervenţia chirurgicală, animalelor spinalizate le-a fost elaborat reflexul condiţio-
nat în aceeaşi modalitate ca la lotul A. Consecinţele şocului postchirurgical,
precum şi privarea de influenţele centrilor supramedulari, au impus sporirea
intensităţii SC la 3 mA şi a SN la 8 mA, duratele aplicărilor rămânând neschim-
bate. Numărul de aplicări ale perechilor de stimuli (SC-SN), necesar obţinerii
condiţionării reflexe în aceste circumstanţe (mişcarea cozii doar la aplicarea SC), a
fost de 28 + 2, număr determinat în experimente preliminare.
În toate cazurile, fiecare animal supus aplicării perechilor de stimuli a fost
introdus într-o incintă tubulară adecvată pentru contenţie.
Rezultate şi discuţii
Rezultatele cercetării de faţă demonstrează, în primul rând, că învăţarea prin
condiţionare reflexă la nivelul organismului intact implică şi contribuţia primului
nivel de decizie al sistemului nervos – măduva spinării –, nu numai pe a celui de-al
doilea nivel – cortexul cerebral. Afirmaţia este susţinută de faptul ca învăţarea prin
condiţionare, elaborată la organismul intact, se păstrează la nivelul măduvei
spinării după spinalizare (lotul A, grupa A20 şi grupa A30). Constatarea noastră
infirmă, astfel, opinia potrivit căreia centrii subcorticali ar interveni în condiţio-
narea reflexă doar în compensarea absenţei centrilor corticali (Durkovic, 1975).
Faptul că învăţarea asociativă este posibilă la oricare dintre cele două niveluri de
decizie – cortical şi subcortical – derivă din existenţa a două etape în realizarea
condiţionării reflexe – una nonsinaptică (sau efaptică) şi alta sinaptică –, prima
fiind bazată pe procesul pur fizic (pasiv) de electromigrare a protonilor în câmpul
electronegativ al focarului de excitaţie (Stanciu, 1998).
Principial, cercetarea noastră a constat în realizarea condiţionării reflexe
înainte de spinalizare (pe organismul intact) şi verificarea dacă ea este prezentă la
nivel subcortical după spinalizare (lotul A) şi, în caz afirmativ, dacă ea diferă prin
ceva de condiţionarea reflexă realizată pe animalul spinalizat (lotul B). Rezultatele
noastre dau răspuns afirmativ primei părţi a întrebării precedente: condiţionarea
reflexă se păstrează la nivel subcortical după spinalizare. Dar, ea se păstrează
numai după ce s-a realizat condiţionarea la nivel cortical. Aşa se explică faptul că
la animalele din grupa A10 a lotului A, după spinalizare, condiţionarea nu este
prezentă la nivelul măduvei spinării, deşi ea a fost realizată la nivel cortical, ci ea
apare abia la grupa A20, menţinându-se la grupa A30. Pe această bază, se poate
emite ipoteza că, după un anumit număr de repetări ale asocierii SC-SN la nivelul
38
organismului intact – când este implicat cortexul cerebral –, se produce un transfer
informaţional, cel mai probabil prin relaţii sinaptice, de la cel de-al doilea nivel de
decizie, la cel dintâi. Utilitatea fiziologică a unui astfel de transfer ar consta în
aceea că, după ce asocierea perechilor de stimuli ar dobândi o semnificaţie majoră,
scoarţa cerebrală devine disponibilă pentru un nou proces de învăţare prin
condiţionare reflexă, evitându-se, astfel, saturarea informaţională a acesteia.
O constatare deosebit de interesantă este aceea că numărul de asocieri
SC-SN, necesar elaborării condiţionării reflexe la nivel medular, este mai mic în
cazul animalului intact (19+3), decât în cazul celui spinalizat (28+2). Aceasta
demonstrează nu atât existenţa unei influenţe pozitive a centrilor corticali asupra
celor subiacenţi, cât superioritatea, în plan funcţional, a întregului faţă de parte.
Există şi unele deosebiri între condiţionarea la nivel medular înainte de
spinalizare şi după, dar acestea sunt de ordin cantitativ şi pot fi puse pe seama
consecinţelor şocului postchirurgical şi a efectelor tardive ale anestezicului, fără a
exclude posibilitatea privării măduvei de anumite influenţe pozitive exercitate de
centrii superiori, înlăturaţi prin spinalizare. Astfel, în experimentele noastre, am
constatat că la animalul spinalizat intensităţile SC şi SN trebuie mărite, comparativ
cu animalul intact, şi că amplitudinea răspunsului (mişcarea cozii la aplicarea doar
a SC) este mai redusă la lotul B decât la lotul A; când, în experimente preliminare,
după condiţionare, se aplică doar SC la animalul intact, amplitudinea răspunsului
este mai mare decât la lotul A.
Concluzii
1. Învăţarea prin condiţionare reflexă la nivelul organismului intact se reali-
zează, succesiv, la nivel cortical (al doilea nivel de decizie) şi subcortical (primul
nivel de decizie).
2. Implicarea ulterioară a primului nivel de decizie (cel subcortical) în
condiţionarea reflexă trebuie interpretată ca o necesitate, ea asigurând disponibi-
litatea funcţională a cortexului cerebral.
3. Valoarea funcţională a sistemului nervos rezidă în calitatea lui de întreg
unitar şi nu în aceea de sumă de părţi componente.

BIBLIOGRAFIE

Bromily, R.B. (1948), Conditioned Responses în a Dog after Removal of Neocortex, în „J. of
Comparative Physiol. Psychol”, 41, 102.
Dukovic, R.G. (1975), Classical Conditioning, Sensitization and Habituation în the Spinal
Cat, în „Physiol. and Behavior”, 14, 297.
Hodgson, J.A., Roy, R.R., de Leon, R., Dobkin, B., Edgerton, V.R. (1994), Can the
Mammalian Lumbar Spinal Cord Learn a Motor Task?, în „Med. & Sci. în Sports &
Exercise”, 26(12), 1491.
Illich, P.A., Salinas, J.A., Grau, J.W. (1994), Latent Inhibition, Overshadowing and
Blocking of a Conditioned Anticonceptive Response în Spinalized Rats,
în „Behavioral & Neural Biology”, 62(2), 140.
Joynes, R.L. and Grau, J.W. (1996), Mechanisms of Pavlovian Conditioning, în
„Behavioral Neuroscience”, 110(6), 1375.
Stanciu, C. (1998), The Biochemical-Ionic Theory of Excitability, Scientific Publishing
House, Bucharest.

39
40
 FACTORI DE PROGRES ŞI DE EŞEC
ÎN ACTIVITATEA UNOR ÎNTREPRINDERI ECONOMICE

Laura GORAN

Cercetările efectuate la unele întreprinderi* („Tractorul” Braşov, „Roman”

S.A. Braşov, „Apulum” S.A. Alba Iulia, „Kraft Jacobs Suchard” România S.A.) ne
permit să afirmăm că nu toate unităţile productive sunt în involuţie. După cum se
ştie, unele pierd continuu teren, altele se menţin cu dificultate, iar un număr relativ
mic progresează. Mai mult, cele din prima categorie decad nu din aceleaşi motive
şi nu în acelaşi ritm, iar cele care progresează merg şi ele pe căi foarte diferite.
Cercetarea urmăreşte să reconstituie fenomenele socio-economice de acest tip,
deoarece ele nu se supun regulilor macrostabilizării şi nici gândirii economice şi
sociale actuale.
Viaţa economică, cum se constată, se desfăşoară, oricum, la două niveluri:
unul economic, general, iar celălalt concret, limitat la orizontul întreprinderii şi al
muncitorilor obişnuiţi. Şi dacă a lipsit ceva gândirii economice de la noi, este
tocmai informaţia completă de la cel de-al doilea nivel. Dacă se acumulează însă
informaţii, rezultă date semnificative care completează macroanaliza. Fireşte, calea
preconizată şi urmată este dificilă, deoarece presupune „acumularea de cazuri”, dar
abordarea în acest mod a realităţii nu poate fi ocolită. Din listarea factorilor de
progres şi de regres reliefaţi pe baza a patru analize de caz pe care le prezentăm,
rezultă, după cum vom vedea, un set semnificativ de informaţii care justifică
investiţia de efort în cercetare, atât în perspectiva imediată cât şi mai îndepărtată.
A. FACTORII DE PROGRES SUGERAŢI DE CERCETĂRILE CONCRETE
„APULUM” S.A. ALBA IULIA
1. Istoric
„Apulum” S.A. din Alba Iulia produce porţelanuri, are 2.084 de angajaţi şi o
istorie îndelungată. Pe locul actual al societăţii s-au găsit obiecte de ceramică cu o
vechime de peste 2.500 de ani. În secolul nostru, întreprinderea a fost considerată
principalul producător de porţelan românesc, ea cunoscând o extindere
considerabilă şi o creştere apreciabilă a calităţii forţei de muncă. Aceasta a produs,
la apogeul ei, anual, 11 mii de tone de porţelan (porţelan de menaj şi hotelier,
obiecte decorative, bibelouri etc. Privatizarea s-a realizat în 1992, cu ajutorul unei
firme de consultanţă, principalii acţionari fiind salariaţii.
Primul produs a fost obţinut în noiembrie 1970. În 1971, se produc deja
5 mii tone de porţelan anual, în 1980, 10 tone pe an, în 1999, 11.500 tone anual. În
1979, este dată în funcţiune o secţie de produse pentru alimentaţie publică, iar din
1989, secţia de porţelan artistic.
Numărul personalului angajat evoluează astfel: în 1989 – 2.400 salariaţi, în
1991 – 2.580, iar în 1999 – 2.084. Scăderea numărului de muncitori s-a datorat
unor cauze naturale (pensionări, decese sau transferuri).
*
Cercetările au fost efectuate în noiembrie 1999 şi reluate în aprilie 2000.
41
 Actualmente, societate comercială cu capital privat în totalitate, „Apulum”
a fost printre primele mari întreprinderi care s-au privatizat, operaţiune interme-
diată şi girată de firma de consultanţă „Ernst & Young”, principalii acţionari fiind
Societatea salariaţilor „Assalpo” S.A. (acţiuni 47%), Banca Ion Ţiriac (acţiuni
12%), SIF Banat-Crişana şi SIF Muntenia (acţiuni 12%), diverşi acţionari –
persoane fizice sau firme private mici (18%).
Societatea dispune de o dotare tehnologică modernă, susţinută de o cerce-
tare de excepţie, fapt ce a determinat creşterea exporturilor, impunându-se în topul
principalilor producători de porţelan. Marca Apulum devine o marcă consacrată,
simbolizând unitatea de cultură şi civilizaţie a tradiţiilor specifice spaţiului geo-
grafic, etnografic şi istoric al Transilvaniei.
Înscrise în tendinţele manifestate de piaţa porţelanului, produsele marca
„Apulum” au aceleaşi caracteristici utilitar estetice: transluciditatea şi strălucirea
materialului, diversitatea formei, rafinamentul estetic al decorurilor care determină
aprecierea lor unanimă şi le asigură prezenţa pe pieţele internaţionale. Calitatea
superioară a produselor este atestată şi de certificatul pe care societatea îl deţine de
la „Organismul de certificare TUV CERT prin TUV Rheinland Kft”, care
„certifică, în conformitate cu procedura TUV CERT, că organizaţia S.C. Apulum
S.A. România, Alba-Iulia, a implementat şi susţine un sistem al calităţii în dome-
niile producerea şi comercializarea de articole de menaj, decorative şi bibelouri din
porţelan şi vitrus”.
Ca urmare a recunoaşterii calităţii produselor, peste 60% din producţia
societăţii este destinată exportului. În plus, din totalul producţiei, 85% îl reprezintă
porţelanul de menaj, iar 15% porţelan decorativ şi bibelouri. În prezent, s-a ajuns la
o producţie de 26 milioane bucăţi/an (fiecare produs reprezentând o bucată).
2. Factorii de progres
a) Privatizarea timpurie. A obligat la analiza pieţelor de desfacere şi la
modernizarea tehnologică. Presiunea asupra salariilor a scăzut, acestea au oscilat,
uneori foarte mult. S-au intensificat eforturile oamenilor şi ale conducătorilor de a
găsi soluţii şi a intensifica activitatea productivă;
b) Apartenenţa la industria neideologică. Industria neideologică (precum
cea de ceramică din Alba-Iulia – „Apulum”) a fost mai puţin supusă presiunilor
voluntariste. Managerii au fost mai stabili şi, la fel, forţa de muncă;
c) Sectoare de creaţie puternice. Fiind mai puţin costisitoare, sectoarele de
creaţie au fost şi au rămas puternice, ceea ce a permis crearea unor produse de
calitate şi pieţe stabile, inclusiv în Occident;
d) Asigurarea calităţii forţei de muncă. Prin forme de pregătire speciale
(şcoli profesionale de profil, licee profesionale, integrarea tinerilor în întreprindere)
s-a putut asigura o rezervă de muncitori, instruiţi adecvat;
e) Stabilitatea şi continuitatea forţei de muncă şi a managementului.
Progresul continuu, chiar dacă lent, a justificat stabilitatea muncitorilor şi a condu-
cătorilor. Nimeni nu i-a contestat pe aceştia din urmă, iar aceştia nu au avut nici un
motiv pentru a renunţa la muncitori bine calificaţi în decursul timpului.
„KRAFT JACOBS SUCHARD” ROMÂNIA S.A.
1. Istoric
„Kraft Jacobs Suchard” este o filială a concernului „Kraft Foods Interna-
tional”. Aceasta din urmă a pătruns în Europa Centrală şi de Est începând cu 1992.
42
Până atunci, investise în această regiune doar 300 milioane USD. În prezent, deţine
unităţi de producţie în întreaga zonă: Polonia, Slovacia, Ungaria, Lituania,
Bulgaria, Ucraina, Rusia şi România.
În România, FPS a scos la vânzare şase unităţi de stat de produse zaharoase.
În urma evaluărilor făcute, „Poiana-Produse Zaharoase” a rămas în atenţia concer-
nului „Kraft Foods International” (KFI), pentru a fi preluată.
La 10 februarie 1994, KFI a achiziţionat 82% din acţiunile „S.C. Poiana-Pro-
duse Zaharoase” S.A. Braşov, una dintre cele mai mari companii de produse
zaharoase din România, pentru suma de 4,4 milioane USD. Procentul de acţiuni
rămase, în valoare de 18%, a fost oferit angajaţilor fabricii „Poiana”. Noua firmă
s-a numit „Kraft Jacobs Suchard”.
2. Factorii de progres
a) Investiţie pe termen lung. În primii cinci ani de la achiziţie, KFI a investit
22,5 milioane USD pentru modernizarea celor două unităţi ale fabricii, pentru
creşterea capacităţii de producţie, dezvoltarea infrastructurii şi implementarea de
sisteme de management la standarde mondiale.
Contractul semnat în Bucureşti între KFI şi FPS este prima achiziţie
importantă făcută sub auspiciile noii legi a privatizării. Ca parte din angajament,
„Kraft Jacobs Suchard”-România a menţinut nivelul forţei de muncă nu numai
pentru perioada de 24 de luni menţionată în contractul de achiziţie, ci mai mult cu
peste un an;
b) Dezvoltarea mărcilor locale. Bazate pe transferul de cunoştinţe de la
grupul KFI, dezvoltarea acestora le-a adus rapid la standarde internaţionale şi a
ajutat la asigurarea unei creşteri rapide a vânzărilor, la succesul firmei. În anul
1995, la numai un an de la achiziţionarea întreprinderii de produse zaharoase
„Poiana” din Braşov, „Kraft Jacobs Suchard”-România a devenit, ca volum de
vânzări, lider pe piaţa românească şi a doua companie din Europa Centrală şi de
Est. În 1999, compania de cercetare de piaţă Gfk Ronia a elaborat un studiu privind
piaţa ciocolatei în România, care atribuie KJS o cotă de piaţă de 62%. Pentru a
măsura puterea de absorbţie a pieţei româneşti, a fost elaborat un plan complex în
ceea ce priveşte creşterea consumului pe cap de locuitor, la toate produsele
companiei „Kraft Jacobs Suchard”-România;
c) Asigurarea calităţii forţei de muncă. Un loc foarte important în strategia
companiei KFI îl ocupă factorul uman. În anul 1994, la achiziţionarea companiei
„Poiana-Produse Zaharoase” de către KFI, aceasta număra 1.220 de angajaţi. În
1998, compania KJS România avea 1.007 angajaţi. Datorită locului important pe
care îl ocupă factorul uman în strategia KJS România, compania acordă salariaţilor
săi o multitudine de facilităţi, dintre care amintim: asistenţă medicală în incinta
fabricii, produse gratuite sau la preţ redus, zilnic cafea, ceai şi apă minerală la
discreţie pentru toţi angajaţii, program de prime pentru ideile novatoare ale
angajaţilor, programe de training, ajutoare etc.;
d) Dezvoltarea pregătirii profesionale a angajaţilor. Prin programe de training
de înaltă calitate, dezvoltarea pregătirii profesionale a angajaţilor reprezintă una din
priorităţile companiei (Conducerea KJS România a organizat cursuri de pregătire
profesională, schimburi de experienţă, vizite de lucru şi stagii de specializare
pentru un număr important de angajaţi. Principalul obiectiv al companiei KJS
România este ca, prin produse de o calitate deosebită, la preţuri accesibile tuturor,
să devină lider detaşat pe piaţa de produse alimentare a ţării.
43
 B. FACTORII DE EŞEC SUGERAŢI DE CERCETĂRILE CONCRETE
„TRACTORUL” BRAŞOV
1. Istoric
A luat fiinţă în anul 1932, sub denumirea IAR, Întreprinderea Aeronautică
Română, fiind specializată în producţia de avioane. După 23 august 1944, uzina
trece sub administraţie rusească sub numele de Sovrom Tractor. După anul 1953,
uzina revine în patrimoniul industriei româneşti, realizând tractoare după modele
ruseşti. Primul tractor fabricat a fost cu roţi metalice, la care s-a renunţat repede.
S-a trecut la producerea tractoarelor de tip Universal (U). După 1970, producerea
de tractoare s-a aflat sub licenţa FIAT Italia. S-a fabricat tractorul U de 45 CP.
Două tipuri de motoare s-au produs şi se produc şi azi: U de 45 CP şi de 65 CP.
Sub raport cantitativ, producţia maximă de tractoare se atinge în anul 1982, când
s-au produs 84.252 de tractoare, cu 26.000 de angajaţi, exportul atingând nivelul de
75% în cca 80 de ţări. Exportul de tractoare s-a făcut mai ales în Iran, ţară în care
exista o linie de asamblare specială – se trimiteau tractoare sub formă de CKD-uri
(subansamble). De reţinut este faptul că în Iran erau trimişi chiar şi muncitori din
întreprinderea „Tractorul”, pe bază de contract de muncă. În afară de Iran, se
exportau aproximativ 4.000-5.000 tractoare/an în Egipt (RAE). În Iugoslavia, se
exportau 2.600 tractoare/an, în SUA – 2.000 buc./an, în Italia 1.000-1.500 buc./an.
Producţia pentru România era de 11.000 tractoare.
2. Factorii de eşec
a) Intrarea în deceniul 9 cu o bază tehnică învechită. Acele întreprinderi care
intrau pe o piaţă concurenţială mondializată după 1989, cu o bază tehnică
învechită, nu aveau cum rezista concurenţei. Ele au devenit, peste noapte,
producătoare pe stoc, apoi bugetofage şi, în final, posibil de susţinut doar pe două
căi: revenirea la „industria ideologică” sau prin ajutarea lor să se adapteze
condiţiilor cerute de „industria de piaţă”. Dacă nici una din căi nu este acceptabilă,
se ajunge la involuţie şi la o inevitabilă dezindustrializare. Baza tehnologică
învechită avea două cauze majore: blocarea importurilor de tehnică nouă în anii ’80
din motive voluntariste şi lipsa de dezvoltare a sectorului de creaţie şi inovaţie.
Blocarea importurilor şi politica ostilă faţă de creaţie şi de inovaţie la nivelul uzinei
ar fi dus oricum la involuţia întreprinderii; anii ’90 au accelerat consecinţele, nu
le-au provocat. Cine a cunoscut eforturile de descurajare a creaţiei
(nerecompensarea ei, ruperea de problemele reale, preferinţa pentru import la
nevoie etc.), în anii ’80 mai ales, nu a avut dubii asupra consecinţelor.
b) Pierderea pieţelor de desfacere externe. A apărut ca o consecinţă a bazei
tehnologice învechite, dar şi a altor factori. Chiar şi aşa însă, „Tractorul” Braşov ar fi
rezistat dacă n-ar fi intervenit factorul politic. Alinierea necondiţionată la Occident a
determinat preluarea unor interese politice care nu erau ale uzinei. Respectarea
embargourilor (nu discutăm justificarea lor) de toate felurile au dus la pierderea unor
pieţe de desfacere care ar fi dat un „răgaz de desfacere” important acestei întreprin-
deri. Multe asemenea unităţi industriale s-au aflat în această situaţie.
c) Dispariţia pieţei interne sau drastica ei diminuare. O economie în declin nu
are cu ce cumpăra nici tractoare şi nici camioane. Dacă este nevoie de aceste
produse, mondializarea pieţei permite apariţia unor produse similare, dar supe-
rioare din punctul de vedere al calităţii tehnice şi al exploatării.
d) Noul rol al băncilor. Înainte de 1989, băncile lucrau cu întreprinderile mai
puţin cu bani lichizi, cu excepţia celor destinaţi salariilor. Ele ajutau întreprinderile
44
să se descurce în problemele financiare care apăreau, fiind un fel de instituţii de
amortizare financiară a relaţiilor dintre ele. După 1980, acestea – fiind de stat în
continuare – şi-au „întors faţa de la producţie”. Pentru ele s-a dovedit prioritară
împrumutarea guvernului şi a unui mare număr de persoane particulare. Cauzele
erau următoarele: guvernul plătea dobânzi mai mari, iar „particularii” nu plăteau
nici dobânzile şi, mai ales, nu mai returnau împrumuturile, dar acestea erau
„împrumuturi clientelare”, care au avut un mare rol în organizarea şi structurarea
noii clase politice. Pentru întreprinderi, dobânzile s-au dovedit excesive şi n-au
ţinut seama de ciclurile de timp de care acestea aveau nevoie pentru a obţine banii
necesari. Marile întreprinderi au devenit treptat nu numai datoare, ci şi incapabile
să-şi plătească datoriile. Şi dacă ele nu au fost scoase la mezat, cauzele au fost în
principal două: având un mare număr de muncitori, acest fapt ar fi determinat mari
convulsii sociale şi pierderea unei clientele politice şi electorale importante în
calculele politice ale „stângii”. Tocmai aceste credite neperformante le-a adus pe
unele bănci în pragul falimentului, pe care l-au şi trecut sau sunt pe cale de a-l
trece. Dar, cele mai multe bănci realizează paradoxul tranziţiei, ele şi monopolurile
de stat, în vreme ce societatea sărăceşte rapid, ele se îmbogăţesc dincolo de orice
imaginaţie şi asta fără să producă nimic.
e) Firmele căpuşă. Este cea mai stranie instituţie postdecembristă. Parazitare
şi prospere, ele au fost şi sunt tolerate, fiind puţin cunoscute la nivelul omului
obişnuit. Încercarea de a le studia a dat greş şi cauzele nu sunt greu de presupus.
Cert rămâne faptul că ele devitalizează întreprinderile, având, până la un punct,
acelaşi rol ca şi băncile.
f) Dispariţia funcţiei de reglare a relaţiilor dintre întreprinderi. CSP avea
funcţii politice, dar şi de reglare a relaţiilor dintre întreprinderi. Cu dispariţia CSP,
ambele funcţii au dispărut, nici băncile şi nici FPS-ul nu a preluat pe cea de-a doua.
„ROMAN” S.A. BRAŞOV
1. Istoric
Ca şi „Tractorul”, uzinele „Roman” S.A. din Braşov au în urma lor o lungă
istorie. În 1921, produceau – sub denumirea de Romloc – locomotive şi vagoane, în
1936 au fuzionat cu Astra (care producea vagoane, automotoare şi armament). Din
1945, întreprinderea a produs rulmenţi, maşini-unelte grele şi utilaj petrolier; în
1948, devine Uzina „Steagul Roşu” şi produce vagoane, utilaj pentru industria
minieră şi siderurgică, maşini-unelte şi rulmenţi. Din 1954, principala activitate a
constituit-o producţia de autocamioane. Primul camion fabricat a fost SR 101, cu o
sarcină utilă de 4 tone, echipat cu un motor de 90 CP pe benzină. După generaţia
SR 101, au urmat, din 1962, camioanele „Carpaţi” şi „Bucegi” de 3 şi respectiv 5
tone (a doua generaţie). Din 1971, au început să se producă camioane, sub licenţa
MAN (Germania) şi sub denumirea de Roman (echipat cu motor Diesel). Spre
sfârşitul anilor ’80, au apărut camioanele DAC în diferite variante. Din 1990, uzina
se transformă în societate comercială pe acţiuni, sub denumirea de S.C. „Roman”
S.A., iar din 1994 este organizată „pe divizii”. De notat este şi faptul că, începând
din 1993, autocamioanele „Roman” S.A. au fost echipate cu grupuri de forţă din
import, pentru a fi în conformitate cu reglementările internaţionale. Ultima
generaţie de autovehicule comerciale satisface şi cerinţele normelor „Euro”.
2. Factorii de eşec
a) Producţia scăzută. Întreprinderea „Roman” S.A. decade după 1989 şi
ajunge în 1999 la o producţie de cca 1.800-2.000 de camioane, în condiţiile în care
45
aceasta ar putea produce 15.000 autocamioane, 28.000 de motoare Diesel, 50.000
bucăţi piese turnate din fontă etc. Prognoza până în 2002 este următoarea: 3.000 de
autovehicule în anul 2000, 3.400 în 2001, 3.600 în 2002 etc.
b) Investiţii minime. Camionul este exclusiv folosit pentru funcţii economice.
În afară de faptul că el este un obiect de investiţii, la rândul lui, camionul este
folosit, în cele mai multe cazuri, pentru a face investiţii. Din păcate, după 1999, în
special în ţara noastră, acest capitol al investiţiilor a scăzut, s-a diminuat
extraordinar de mult, ceea ce a determinat, în mod logic, ca cererea de auto-
camioane să scadă foarte mult.
c) Desfiinţarea CSP-ului. O măsură care s-a vrut dură de către economia de
piaţă (făcută din neştiinţă sau chiar cu rea-credinţă) a fost desfiinţarea unui
Organism care, timp de foarte mulţi ani, se ocupase de relaţiile de interdependenţă
între întreprinderile de stat, atât privind planificarea, cât şi problemele de
aprovizionare. Acest Organism a fost Comitetul de Stat al Planificării, iar desfiin-
ţarea acestuia a condus, în primul rând, la un haos în aprovizionare, ceea ce a creat
foarte multe pierderi.
d) Rolul sistemului bancar şi decapitalizarea. Sistemul bancar este ca „sânge-
le în corp”. Nu te poţi împrumuta de la bancă fără să dai dobândă, dar în perioada
în care uzinele erau somate să-şi achite dobânzile la bănci, se blocau conturile!
Înainte de 1990, lichidităţile de care dispuneau întreprinderile erau foarte mici,
deoarece sistemul de planificare centralizată şi de repartiţie a bunurilor nu necesita
lichidităţi foarte mari. Începând cu 1990, toate întreprinderile s-au trezit practic
fără lichidităţi. Acest lucru a dus la decapitalizare. De fapt, o întreprindere nu a
avut niciodată capital.
Cercetările efectuate au condus la găsirea unor răspunsuri şi la formularea
unor explicaţii, dar trebuie să acceptăm realitatea, şi anume, că cele două
întreprinderi au decăzut din cauze mult mai complexe decât cele cuprinse în
sloganuri anticomuniste sau procomuniste, în explicaţii lipsite de temeiuri
ştiinţifice sau în refuzul de a le da, aşa cum se refuză şi accesul la unele „zone”
considerate tabu de cei care au interese să mascheze realităţile.
Cele constatate dau, desigur, o anume imagine asupra cauzelor involuţiei
celor două societăţi cercetate – „Tractorul” şi „Roman” S.A. din Braşov –, imagine
care este incompletă însă, deoarece altele, care sunt provocate de grupuri de
presiune cu interese ce diferă complet de interesele economiei naţionale, nu pot fi,
deocamdată, identificate.

46
 INFLUENŢA FACTORILOR DEMOGRAFICI ASUPRA
CAPACITĂŢII DE APĂRARE A ŢĂRII

Andrei STĂNOIU

Fiecare ţară, indiferent de mărime, grad de dezvoltare social-economică,

poziţie geografică, regim social-politic este preocupată de asigurarea, în modali-
tăţi şi cu mijloace specifice, a securităţii sale naţionale. In toate cazurile se
porneşte, explicit sau implicit, de la premisa, validată de experienţa istorică atât de
bogată şi de variată, că securitatea naţională, capacitatea unei ţări de a-şi asigura şi
apăra independenţa şi suveranitatea naţională, funcţionarea normală a instituţiilor
fundamentale ale statului şi stabilitatea internă, precum şi de a se afirma ca entitate
specifică în marele concert al statelor lumii, este determinată sau influenţată, direct
sau indirect, de o multitudine de factori interni şi externi.
Rolul, semnificaţia şi importanţa acestor factori în asigurarea securităţii
naţionale depind de condiţiile concret-istorice, atât interne (mărime, nivel de
dezvoltare social-economică, sistem politic şi social, tradiţii şi specific naţional,
structură etnică şi religioasă etc.), cât şi internaţionale (poziţia geostrategică,
sferele de influenţă şi de interes ale marilor puteri, natura relaţiilor dintre state,
raporturile dintre centrii de putere la nivel planetar, funcţionalitatea instituţiilor
internaţionale menite să asigure cooperarea economică şi menţinerea păcii,
sistemul de alianţe etc.).
Printre factorii interni cu un rol deosebit de important, un loc aparte revine
populaţiei (factorului demografic), sub cele două dimensiuni ale acesteia: cea
cantitativă (număr, compoziţia pe vârste şi sexe, dinamica şi nivelul componen-
telor de bază ale schimbării populaţiei – natalitate, mortalitate şi migraţie –,
distribuţia în teritoriu, ponderea populaţiei pe zone geografice şi tipuri de arii
rezidenţiale, compoziţia etnică la nivel naţional şi în profil teritorial etc.) şi cea
calitativă (nivelul de instrucţie şi de cultură, gradul de calificare profesională,
starea de sănătate, nivelul de trai, structura ocupaţională etc.).
Dată fiind importanţa aparte a factorului demografic, este necesar ca acesta
să fie luat în consideraţie ca variabilă endogenă, în orice încercare de conturare şi
proiectare a politicii de securitate naţională.
I. Securitatea naţională – dimensiuni definitorii. Factorul demografic şi
securitatea naţională
Conceptul de securitate naţională este un concept multidimensional. Dimen-
siunea militară a acestuia este considerată, în mod obişnuit, cea mai semnificativă.
În mod cert însă, ea nu este nici pe departe unica dimensiune. Ei i se adaugă dimen-
siunea politică, economică, cea culturală, ideologică etc. (unii autori apreciind
chiar că, în condiţiile lumii de azi, dimensiunile fundamentale ale securităţii
naţionale tind să devină altele, pe măsură ce ameninţările militare directe, făţişe, la
adresa securităţii naţionale trec pe un plan secund comparativ cu cele economice,
informaţionale sau de altă natură).
Toate aceste dimensiuni alcătuiesc un tot unitar, ele intercondiţionându-se şi
interreluându-se în multiple feluri. Ignorarea, neglijarea sau minimalizarea rolului
47
unor asemenea dimensiuni specifice poate pune sub semnul întrebării securitatea
naţională ca întreg.
Factorul demografic influenţează în mod direct îndeosebi dimensiunile strict
militară şi economică ale securităţii naţionale şi predominant indirect celelalte
dimensiuni. El are relevanţă, din această perspectivă, atât prin caracteristicile sale
definitorii la nivel naţional (inclusiv în profil teritorial), cât şi prin comparaţie cu
starea generală şi notele sale specifice la statele vecine şi, în special, la cele
potenţial inamice.
A. Factorul demografic şi dimensiunea militară a securităţii naţionale
Sub aspectul său strict militar, securitatea naţională este dependentă, din
punct de vedere demografic, îndeosebi de numărul şi dinamica populaţiei (ritmul
de creştere/scădere) şi de compoziţia (structura) pe vârste şi pe sexe a acesteia.
Obiectiv vorbind, armata este factorul cu cel mai important rol în asigurarea
securităţii naţionale – fiind percepută ca atare nu numai de către cadrele militare,
ci şi, aşa cum relevă numeroase sondaje de opinie, de către cea mai mare parte a
populaţiei civile. Iar capacitatea armatei de a juca în mod adecvat acest rol deosebit
depinde nu numai de gradul său de dotare cu armament şi tehnică de luptă
moderne, performante, şi de nivelul său de pregătire (instruire) specifică, ci şi,
într-o măsură deloc neglijabilă, de mărimea sa reală sau potenţială la un moment
dat. Iar această mărime este, într-o măsură decisivă, funcţie de mărimea şi compo-
ziţia pe vârste şi sexe a populaţiei (mai exact, de numărul absolut şi ponderea în
populaţia totală a bărbaţilor apţi combativ, cuprinşi între anumite limite de vârstă
stabilite prin lege).
Dinamica acestei mărimi este, la rândul ei, dependentă de evoluţia demografică a
populaţiei respective, de ritmul său de creştere/scădere, de evoluţia componentelor
schimbării populaţiei (natalitate, mortalitate şi migraţie, îndeosebi cea externă).
Numărul, compoziţia şi dinamica populaţiei influenţează însă considerabil
dimensiunea militară a securităţii naţionale, nu numai sub aspectul asigurării
mărimii optime a armatei, ci şi sub cel al capacităţii societăţii de a susţine
material o armată capabilă să-şi îndeplinească misiunile specifice, de a-i pune la
dispoziţie mijloacele necesare realizării unei armate bine instruite, dotate cu
armament şi tehnică de luptă suficiente şi de calitate adecvată, bine întreţinută şi
înalt motivată.
Dacă avem în vedere influenţa factorului demografic asupra mărimii armatei,
aceasta este dependentă, într-o măsură importantă, de ipostaza în care aceasta se
poate afla.
În cazul luării în consideraţie a mărimii armatei active la un moment dat,
influenţa factorului demografic se exercită numai sub aspectul dimensiunii şi
dinamicii segmentului reprezentat de populaţia încorporabilă.
Întrucât mărimea armatei pe timp de pace este stabilită prin tratate şi
convenţii internaţionale, semnate de cea mai mare parte a statelor lumii (inclusiv de
ţara noastră), problema care se pune este aceea ca numărul celor care ajung la
vârsta de încorporare şi sunt posibil de încorporat să permită încadrarea corespun-
zătoare cu militari în termen a unităţilor militare constituite
În această privinţă, două sunt situaţiile tipice dificile care pot apărea. Pe de o
parte, este situaţia în care numărul celor ajunşi la vârsta de încorporare este sub
cel necesar, generând riscul unui nivel de încadrare a unităţilor sub cel stabilit. O
asemenea situaţie este, de obicei, rezultatul unui declin mai îndelungat al natali-
tăţii, care n-a putut fi stopat la timp. Circumstanţe agravante ale unei asemenea
48
situaţii ar fi numărul excesiv de mare al celor îndreptăţiţi să solicite efectuarea
seviciului militar alternativ (deci neefectuarea serviciului sub arme) şi care fac uz
de acest drept, numărul mare al celor care sunt declaraţi inapţi medical sau scutiţi,
pe motive întemeiate, de efectuarea serviciului militar, al celor amânaţi, pe diferite
motive, la încorporare (uneori până la depăşirea vârstei maxime de încorporare
stabilită prin lege) sau a celor care se sustrag, în diverse modalităţi, de la
satisfacerea stagiului militar etc.
Aceasta ar putea avea drept primă consecinţă apariţia unui număr inaccep-
tabil de mare de unităţi militare cu efective incomplete sau formate numai din
cadre, cu consecinţe negative asupra pregătirii pentru luptă şi instruirii armatei în
ansamblul său. În acelaşi timp, un număr insuficient de tineri încorporabili ar face,
practic, extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă, efectuarea unei selecţii
riguroase, adecvate, pe criterii calitative severe, de performanţă acceptabilă, a
militarilor în termen pe diferite categorii de forţe ale armatei sau pe tipuri de unităţi
militare, corespunzător cerinţelor specifice ale acestora. În plus, o bază de selecţie
a viitorilor militari în termen, redusă şi de slabă calitate (nivel intelectual şi grad
de instrucţie scăzute, calificare profesională şi stare de sănătate precare,
provenienţă, în proporţii semnificative, din medii defavorizate, frecvenţă mare a
celor cu antecedente penale sau a celor cu manifestări de comportament deviant),
ar avea drept rezultat un număr important de militari în termen de o calitate
umană psiho-biologică şi intelectual-profesională precară, în măsură să genereze
dificultăţi suplimentare în asigurarea unei instruiri şi pregătiri de luptă adecvate
a armatei.
Desigur că cele afirmate mai înainte sunt valabile, cu precădere, în condiţiile
în care toţi tinerii au obligaţia legală să satisfacă, într-o formă sau alta, stagiul
militar. Dar, chiar şi în condiţiile profesionalizării armatei, ale efectuării stagiului
militar pe bază de voluntariat şi încadrării unităţilor, preponderent sau exclusiv, cu
militari angajaţi pe bază de contract, problema existenţei unei baze de selecţie
adecvate a acestora (atât din punct de vedere numeric, cât şi calitativ) se pune
esenţialmente în termeni similari.
Situaţia opusă ar fi aceea în care numărul tinerilor încorporabili ar depăşi
considerabil numărul celor posibil de încorporat în vederea satisfacerii stagiului
militar. O asemenea situaţie poate şi ea prezenta unele inconveniente, desigur de
altă natură, generate de necesitatea respingerii de la satisfacerea serviciului militar
a unor tineri care, eventual, ar fi doritori să fie încorporaţi, ca şi de nevoia de a găsi
soluţii corespunzătoare pentru asigurarea unei minime pregătiri militare a tuturor
celor care nu efectuează stagiul militar. Avantajele unei asemenea situaţii sunt însă,
în mod categoric, prevalente. Printre altele, am putea menţiona în acest sens:
• asigurarea, fără probleme, a nivelului optim de încadrare a unităţilor;
• posibilitatea efectuării unei selecţii calitative riguroase a recruţilor în
vederea asigurării unei calităţi, de ansamblu, bune a viitorilor militari în termen
(premisă importantă a realizării unei bune pregătiri pentru luptă a acestora), precum
şi satisfacerii adecvate a cerinţelor specifice, pe specialităţi militare şi categorii de
forţe ale armatei:
• posibilitatea de a se da curs, fără probleme, tuturor solicitărilor de efectu-
are a serviciului militar alternativ sau a serviciului social de către cei îndreptăţiţi:
• diminuarea, până la anihilare, a efectelor perturbatoare ale unor sustra-
geri de la efectuarea serviciului militar etc.
49
 Situaţia cea mai defavorabilă însă, mai ales în condiţiile obligativităţii satis-
facerii stagiului militar de către toţi tinerii încorporabili, ar fi aceea a unor oscilaţii
mari (datorită unor modificări bruşte, de mare amplitudine, a ratelor natalităţii), la
scurte intervale de timp, ale numărului tinerilor ajunşi la vârsta de încorporare. O
asemenea situaţie ar solicita acţiuni permanente de reajustare şi ar genera soluţii de
provizorat, puţin benefice pentru continuitatea şi calitatea procesului de pregătire şi
instruire în structuri stabile.
În situaţiile de război, în care armata trebuie să facă faţă unor agresiuni
militare, de mai mică sau de mai mare amploare, asupra ţării, factorul demografic
are un alt rol şi o altă pondere. Din punct de vedere strict demografic, rolul
decisiv, pe plan militar, în situaţiile de război, revine segmentului de populaţie
potenţial mobilizabilă. Situaţia în care mărimea acestui segment al populaţiei este
insuficientă pentru încadrarea adecvată a unităţilor militare, aşa cum sunt acestea
stabilite şi organizate pe timp de război şi, mai ales, pentru asigurarea rezervelor
necesare acoperirii pierderilor umane de război, ar putea avea efecte catastrofale,
greu de evitat sau de contrabalansat de un nivel oricât de ridicat al pregătirii şi
instruirii şi al dotării cu armament, al tehnicii de luptă performante a trupelor
disponibile, posibil de angajat în luptă.
Prin urmare, un număr insuficient al populaţiei şi, mai ales, o compoziţie pe
vârste defavorabilă a acesteia (o populaţie îmbătrânită, în ansamblul ei, cu ponderi
mici ale populaţiei masculine tinere şi adulte, potenţial mobilizabile şi, mai ales, o
populaţie mobilizabilă îmbătrânită, puţin aptă pentru ducerea cu succes a acţiunilor
de luptă) poate reprezenta o gravă ameninţare pentru securitatea naţională a ţării.
Din păcate însă, riscurile majore pentru securitatea naţională ale unor situaţii
şi evoluţii demografice defavorabile nu sunt întotdeauna percepute la adevăratele
lor dimensiuni. În acest sens, este de menţionat că, într-un relativ recent sondaj de
opinie, efectuat pe un eşantion reprezentativ de cadre militare, reprezentând toate
categoriile de forţe ale armatei, doar circa 45% dintre subiecţi au considerat că
evoluţii demografice îngrijorătoare, cum ar fi scăderea dramatică a natalităţii,
îmbătrânirea populaţiei sau părăsirea definitivă a ţării de către un număr
semnificativ de tineri, reprezintă pericole reale pentru securitatea naţională.
Important de subliniat este şi faptul că numărul şi compoziţia pe vârstă /sex a
populaţiei trebuie să fie de natură nu numai să permită asigurarea numărului
necesar de combatanţi pentru ducerea acţiunilor de luptă şi rezerve suficiente
pentru înlocuirea rapidă şi în condiţii adecvate a pierderilor în oameni, cât şi să
facă posibilă funcţionarea la parametri acceptabili a economiei naţionale, în condi-
ţiile specifice războiului, având în vedere riscurile imense generate de incapacitatea
unei ţări de a susţine, prin rezultate economice adecvate, eforturile de război.
Securitatea naţională este dependentă, însă, pe dimensiunea sa militară, nu
numai de aspectele cantitative menţionate ale factorului demografic, ci şi de
aspectele sale calitative (starea de sănătate a populaţiei, nivelul de cultură şi
instrucţie, calităţi intelectuale, volitiv-emoţionale şi de caracter, dimensiunea
atitudinal-motivaţională etc.). Misiunea fundamentală a armatei, aceea de a se pre-
găti şi instrui temeinic, pe timp de pace, pentru a putea duce cu succes acţiunile de
luptă în caz de nevoie, ca şi exigenţele deosebite ale războiului modern, solicită nu
numai un număr suficient de mare de luptători (cadre militare şi soldaţi), ci şi
calităţi deosebite ale acestora.
Este evident că armamentul şi tehnica de luptă moderne impun, pentru a
putea fi utilizate la randamentul lor maxim, oameni cu un nivel corespunzător de
50
instrucţie şi de pregătire de specialitate, având capacitatea intelectuală necesară
cunoaşterii şi folosirii lor adecvate.
În acelaşi timp, specificul şi condiţiile desfăşurării războiului modern, pe
zone foarte largi, fără o delimitare clară a liniilor frontului, cu operaţii continue
desfăşurate adesea în condiţii deosebit de vitrege de relief şi mediu, cu folosirea
unui armament cu o putere de distrugere şi efecte letale fără precedent sau a unui
armament neconvenţional, cu recurgerea pe scară largă la războiul electronic şi la
cel psihologic etc., solicită, din partea combatanţilor, o deosebită rezistenţă fizică şi
psihică, capacitate de a acţiona în grupuri izolate, fără mijloace de comunicare şi în
condiţii de stres, spirit de iniţiativă şi promptitudine în decizie şi în acţiune,
luciditate în situaţii critice şi capacitate de a valorifica prompt orice oportunitate
ivită în cursul bătăliei, capacitate de autocontrol, credinţă în justeţea cauzei pe care
o slujesc, în valorile fundamentale în numele cărora luptă, încredere în comandanţi
şi în capacitatea trupelor proprii de a învinge şi o voinţă nestrămutată de îndeplinire
a misiunilor de luptă, cu orice sacrificiu.
Într-o oarecare măsură, aceste calităţi ţin de zestrea biologică a fiecărui
individ, oamenii nefiind egal înzestraţi de la natură. Ele ţin însă, într-o măsură
incomparabil mai mare, de instrucţie şi educaţie, care, desfăşurate sistematic,
tenace, coerent, cu obiective clar precizate şi hotărât urmărite, pot reduce semni-
ficativ diferenţele native dintre indivizi, pot facilita dezvoltarea şi perfecţionarea
calităţilor înnăscute, punându-le mai deplin în valoare. În acest fel, se poate spera
într-o ridicare semnificativă a nivelului calitativ de ansamblu al populaţiei şi,
implicit, al viitorilor potenţiali combatanţi pe câmpul de luptă.
Se poate, deci, spune că un număr suficient de mare al populaţiei şi o
compoziţie echilibrată pe vârstă/sex a acesteia, asociată cu preocupări consistente
şi eficace de asigurare a bunăstării materiale a populaţiei, a unei bune stări de
sănătate a acesteia şi a unui nivel cât mai ridicat de instrucţie şi educaţie, ar face
posibilă intrarea în serviciul militar activ şi, în caz de război, în forţele combatante
doar a celor apţi să facă faţă, din toate punctele de vedere, exigenţelor vieţii mili-
tare şi solicitărilor deosebite ale câmpului de luptă în condiţiile războiului modern.
Din perspectiva dimensiunii militare a securităţii naţionale, factorul
demografic are relevanţă şi sub alte două caracteristici ale sale: distribuţia
teritorială a populaţiei (şi modificările acesteia prin migraţie) şi compoziţia etnică
(atât la nivel naţional, cât şi, mai ales, în profil teritorial).
Securitatea naţională poate fi pusă în pericol în situaţia în care, prin migraţii
interne masive şi necontrolate, nu de puţine ori direct sau mascat forţate, ar apărea
zone ale ţării fie efectiv „deşertificate” demografic (sau cu o populaţie excesiv
îmbătrânită demografic), fie adevărate „enclave” de populaţie de altă naţionalitate
(în care prezenţa populaţiei majoritare în respectiva ţară este, cel mult, simbolică).
Desigur că acest al doilea caz nu constituie factor efectiv de risc pentru securitatea
naţională decât în situaţie de conflict deschis sau de tensiuni latente puternice cu
ţările în care respectiva naţionalitate este majoritară. Deşi loialitatea celor de altă
naţionalitate faţă de ţara ai cărei cetăţeni sunt nu trebuie pusă ab initio la îndoială,
prudenţa cere să se ţină cont de multiplele experienţe istorice nefericite de coalizare
cu inamicul şi de subminare din interior a statului pe teritoriul căruia aceste
minorităţi naţionale locuiesc şi să se acţioneze în consecinţă.
B. Factorul demografic şi dimensiunea economică a securităţii naţionale
În privinţa dimensiunii economice a securităţii naţionale (dimensiune cel
puţin la fel de importantă ca cea militară, cu care, aşa cum am arătat deja, se
51
interferează şi pe care, în multe privinţe, o condiţionează şi o potenţează),
importanţa factorului demografic este, de asemenea, deosebită. Aceasta rezultă, în
principal, din rolul decisiv al forţei de muncă (sub aspectul numărului, compoziţiei
pe vârstă/sex şi calificării acesteia) în dezvoltarea economică a unei ţări. Iar
mărimea potenţială a forţei de muncă, a resurselor totale sau a ofertei de forţă de
muncă depinde, într-o măsură considerabilă, de numărul populaţiei, de compoziţia
pe vârstă şi sex şi de starea de sănătate a acesteia (altfel spus, de mărimea
populaţiei apte de muncă, aflată între limitele legale ale vârstei de muncă).
Problema raportului dintre numărul populaţiei şi ritmul creşterii demografice,
pe de o parte, şi nivelul de dezvoltare şi ritmul de creştere economică, pe de alta,
este o problemă veche şi controversată, căreia cu greu s-ar putea spune că i s-a
găsit o soluţie general, sau măcar majoritar, acceptabilă. Natura acestui raport şi
soluţiile dezirabile ale problemei sunt, desigur, variate, în funcţie de condiţiile
concret-istorice.
Se poate afirma însă, cu suficientă îndreptăţire, că:
1) este dezirabil, în orice condiţii, să se realizeze aşa-numitul optim
demo-economic, adică situaţia în care numărul şi structura pe vârstă/sex a
populaţiei este de aşa natură încât să facă posibilă realizarea, în cele mai bune
condiţiuni, a anu-mitor obiective economice predeterminate (cum ar fi, de pildă,
ocuparea şi valori-ficarea în condiţii de eficienţă optimă a forţei de muncă
disponibile, asigurarea unui nivel de trai cât mai ridicat, valorificarea eficientă a
resurselor existente etc.);
2) este de dorit să se evite situaţia în care valoarea raportului de dependenţă
economică este prea ridicată, respectiv situaţia în care la numărul total de persoane
economic active revin, procentual, prea multe persoane inactive economic (cu
deosebire persoane aflate peste limita superioară a vârstei legale de muncă). Este
de menţionat că valoarea acestui raport de dependenţă este funcţie, pe de o parte,
de nivelul dezvoltării economice, de structura pe ramuri a economiei naţionale, de
nivelul tehnologic şi al productivităţii muncii sociale (care determină mărimea şi
structura cererii de forţă de muncă) iar, pe de altă parte, de numărul şi compoziţia
pe vârstă şi pe sex a populaţiei (care determină mărimea ofertei de forţă de muncă
sau a forţei de muncă potenţiale).
Important este aici, în special, raportul dintre numărul persoanelor aflate
între limitele vârstei legale de muncă şi al celor aflaţi sub şi peste aceste limite
(deci, aşa-numitul raport de dependenţă demografică). Se poate uşor constata, din
această perspectivă, că o compoziţie pe vârste şi pe sexe echilibrată şi, mai ales, o
pondere moderată, acceptabilă a populaţiei vârstnice, care trebuie întreţinută de
societate, fără perspectiva de a mai contribui semnificativ la realizarea venitului
naţional, reprezintă o necesitate indiscutabilă. Acest lucru este cu deosebire
valabil în ţările în care nivelul productivităţii muncii sociale este scăzut (cum este
şi cazul ţării noastre), făcând extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă,
susţinerea de către segmentul de populaţie economic activă a unei ponderi prea
mari a populaţiei inactive economic şi, mai ales, a unei ponderi prea ridicate a
populaţiei vârstnice.
În ce priveşte raportul populaţie-dezvoltare economică, privit din perspectiva
securităţii naţionale, situaţia ideală ar presupune satisfacerea simultană a cel puţin
două condiţii, şi anume:

52
 a) numărul, compoziţia pe vârstă/sex a populaţiei şi evoluţia acestora să per-
mită satisfacerea integrală (actuală şi de perspectivă) a cererii de forţă de muncă şi
b) nivelul dezvoltării economice a ţării să asigure nu numai un asemenea
nivel al forţei economice a statului care să garanteze obţinerea veniturilor materiale
şi financiare necesare pentru susţinerea unei armate moderne, bine instruită şi
întreţinută, dotată cu armament şi tehnică de luptă care să o facă aptă să-şi
îndeplinească cu succes misiunile care îi revin, ci şi absorbirea, într-o cât mai mare
măsură, a ofertei totale de forţă de muncă şi utilizarea cât mai raţională şi mai
eficientă a acesteia. Orice altă situaţie prezintă riscuri potenţiale majore pentru
securitatea naţională.
O populaţie prea redusă numeric şi, mai ales, având o compoziţie pe vârstă
inadecvată (excesiv îmbătrânită, cu ponderi mici ale populaţiei potenţial active
economic) ar putea avea drept consecinţe:
a) dificultăţi serioase în asigurarea necesarului de forţă de muncă, frânân-
du-se astfel dezvoltarea economică (mai ales în cazul economiilor cu un caracter
predominant extensiv, puţin performante, cum este, din păcate, încă situaţia ţării
noastre), şi necesitatea de a se aloca resurse excesiv de mari (comparativ cu
performanţele economiei naţionale), pentru întreţinerea, măcar la limita decenţei, a
unui segment prea mare de populaţie neproductivă şi
b) imposibilitatea, sau marea dificultate, de a se aloca, din rezultatele
modeste obţinute de economia naţională în aceste condiţii, resurse suficiente, la
nivelul cerinţelor, pentru satisfacerea nevoilor unei armate capabile să asigure, în
condiţii optime, securitatea naţională.
Dimpotrivă, un excedent relativ mare de populaţie ar putea genera o depăşire
substanţială a cererii de către oferta de forţă de muncă, o imposibilitate de a valo-
rifica, în condiţii de eficienţă optimă, forţa de muncă potenţială. Consecinţa
aproape inevitabilă este şomajul, mai mult sau mai puţin extins.
În măsura în care acest excedent este temporar şi, mai ales, nu atinge
proporţii exagerate, el nu creează probleme deosebite, şomajul de dimensiuni
rezonabile putând fi, în general, suportat fără prea mari dificultăţi de o economie
relativ dezvoltată, fiind chiar o condiţie a funcţionării normale a acesteia.
În cazul în care, însă, şomajul de masă devine o permanenţă, ilustrând fie
slăbiciuni serioase, de fond, ale economiei naţionale, o stare de sărăcie perpetuă şi
incapacitatea cronică de relansare şi de resorbire, într-un sector sau altul, a
surplusului relativ de forţă de muncă, fie un ritm de creştere demografică prea
accelerat, dincolo de limitele de absorbţie şi de suportabilitate ale economiei
naţionale, el poate deveni o sursă deloc neglijabilă de insecuritate naţională.
Şi aceasta nu numai pentru că generează o stare de sărăcie relativă sau
absolută a unei semnificative părţi a populaţiei, ci şi fiindcă poate induce o stare
psihologică de frustrare accentuată şi de ostilitate a celor aflaţi în această postură şi
disponibilitate redusă din partea lor de a se angaja, la nevoie, în acţiunea de apărare
a unei ţări pe care este posibil să o perceapă ca abandonându-i şi de care se simt
neglijaţi, ignoraţi sau chiar respinşi, repudiaţi.
II. Politica demografică şi politica de asigurare a securităţii naţionale
Dată fiind importanţa deosebită a factorului demografic în asigurarea
securităţii naţionale, este necesar ca el să fie luat în consideraţie cu toată
seriozitatea de către cei care sunt răspunzători de destinele unei ţări. În consecinţă,
în stabilirea atât a politicilor de dezvoltare social-economică cât şi a celor de
securitate naţională, ignorarea factorului demografic (pe multiplele sale
53
dimensiuni) sau insuficienta luare în consideraţie a acestuia este inacceptabilă,
fiind generatoare de riscuri potenţiale deosebit de mari.
În acelaşi timp, orice guvern responsabil şi conştient de menirea sa nu poate
să nu manifeste o preocupare constantă de influenţare conştientă, în direcţia dorită,
în funcţie de interesele naţionale prezente şi de perspectivă, a cursului de evoluţie
demografică a populaţiei. În mod normal, nici unui guvern nu-i este, sau n-ar trebui să-i
fie, indiferentă, oricare ar fi circumstanţele, situaţia demografică a ţării, chiar dacă
este posibil să nu conştientizeze deplin importanţa şi semnificaţia aparte a acesteia.
Cu puţine excepţii, aceste preocupări pentru problemele demografice se
concretizează în elaborarea unei politici demografice.
În principiu, după cum este bine cunoscut, în stabilirea unei politici demo-
grafice, a obiectivelor specifice ale acesteia şi a modalităţilor celor mai adecvate de
punere în practică a lor se porneşte, declarat sau nu, de la o analiză atentă a situaţiei
demografice actuale şi de perspectivă şi de la gradul constatat de concordanţă a
acesteia cu nevoile fundamentale (economice, politico-militare etc.) ale ţării.
Este, de asemenea, bine ştiut faptul că influenţarea conştientă, deliberată a
evoluţiei demografice se poate face, în esenţă, prin acţiunea asupra a două dintre
componentele de bază ale schimbării populaţiei: natalitatea şi migraţia (se apre-
ciază că acţiunea de reducere a mortalităţii, singura socialmente acceptabilă, deşi
poate avea efecte demografice notabile, nu poate fi considerată ca parte compo-
nentă a politicii demografice, ci, mai degrabă, a politicii sanitare).
Întrucât natalitatea reprezintă fenomenul demografic de care depinde, în mod
decisiv, ritmul de creştere a unei populaţii şi, implicit, numărul şi compoziţia pe
vârste a acesteia, orice politică demografică urmăreşte, cu precădere, influenţarea
nivelului acesteia (avându-se, evident, în vedere raportul specific între ratele
natalităţii şi cele ale mortalităţii).
Migraţia este şi ea vizată de politica demografică, îndeosebi atunci când are
drept rezultat o dezechilibrare a distribuţiei în teritoriu a populaţiei sau a compoziţiei pe
vârste/sex (eventual, etnică) a populaţiei în profil teritorial sau în situaţia în care
amploarea şi selectivitatea pe vârste/sex a migraţiei externe, ca şi mărimea şi sensul
soldului migratoriu afectează semnificativ numărul şi compoziţia populaţiei naţionale.
Se poate afirma că în România, în perioada 1966-1989, a fost promovată o
politică agresiv pronatalistă. Fără a-i putea, credem, contesta viabilitatea unor
obiective, să le spunem calitative (asigurarea unei structuri armonioase pe vârste şi
pe sexe a populaţiei, menţinerea unui ritm corespunzător de creştere demografică
etc.), această politică demografică păcătuia prin obiectivele cantitative aberante,
megalomane, imposibil de realizat, pe care le stabilea (de tipul: România va avea
cel puţin 25 milioane locuitori în 1990 şi circa 30 milioane în 2000; 2-4 copii, în
medie, pe familie; o rată a natalităţii de cel puţin 18‰ etc.), şi, mai ales, prin
modalităţile în care se preconiza a fi implementată (cu utilizarea prioritară a unor
metode forte, coercitive, predominant de natură juridico-administrativă), vizând, în
mod deosebit, limitarea draconică a avortului la cerere, dar şi divorţialitatea,
celibatul etc.
Efectele acestei politici au fost însă departe de cele scontate. Dacă, în
primii doi ani ce au urmat adoptării faimosului Decret al Consiliului de Stat din
toamna anului 1966, natalitatea a înregistrat un salt spectaculos (rata acesteia
aproape s-a dublat), treptat lucrurile au revenit la „normal”. Natalitatea a reintrat
pe curba descendentă, obiectiv determinată, atingând un nivel mediu de 15,6‰ în
54
intervalul 1981-1985 şi de 16,4‰ în intervalul 1985-1989, oprindu-se, în anul
1989, la 16‰.
Această evoluţie a ratelor natalităţii, asociată unei creşteri a nivelului
mortalităţii (de la 9,3‰ în intervalul 1966-1970 la 10,7‰ în 1989), a avut drept
rezultat, pe plan strict demografic, o scădere a sporului natural al populaţiei (de la
5,9‰ în intervalul 1971-1975 la 5,3‰ în anul 1989) şi deteriorarea compoziţiei pe
vârste a populaţiei (în sensul îmbătrânirii relativ accentuate a acesteia).
Aceste efecte contrabalansate covârşitor de efecte secundare foarte grave,
chiar dacă, după toate probabilităţile, nedorite (creşterea mortinatalităţii şi a
mortalităţii maternale; numărul mare de copii născuţi cu diverse malformaţii sau
tare – ca rezultat al unor încercări nereuşite de întrerupere ilegală a cursului
sarcinii; sporirea considerabilă a numărului copiilor abandonaţi proveniţi din
născuţii nedoriţi în familiile incapabile să le asigure întreţinerea sau de către femei
necăsătorite etc.), confirmă eşecul acestei politici brutale, pripit adoptată, prost
concepută şi inadecvat pusă în practică şi îndreptăţesc respingerea categorică a
acestui mod de a concepe şi promova o politică demografică.
Nu este, deci, surprinzător faptul că printre primele măsuri adoptate de
puterea provizorie instalată după decembrie 1989 s-a situat abrogarea legislaţiei
brutale, excesiv restrictive asupra avortului.
A. Evoluţii demografice recente şi de perspectivă din ţara noastră – impli-
caţii posibile asupra securităţii naţionale
Evoluţia demografică a populaţiei ţării noastre a luat însă un curs dramatic.
Liberalizarea avortului la cerere şi facilitarea accesului larg la mijloace contra-
ceptive moderne, relativ puţin costisitoare, pe de o parte, şi dificultăţile majore
create populaţiei de perioada de tranziţie (reducerea drastică a nivelului de trai,
şomajul în creştere, imposibilitatea pentru mulţi tineri de a dobândi o locuinţă
proprie, indispensabilă constituirii şi funcţionării normale a unei familii, nesigu-
ranţa zilei de mâine etc.), pe de alta, au avut drept cel mai evident şi şocant rezultat
o „prăbuşire” fără precedent pe timp de pace a natalităţii (a cărei rată a scăzut de la
16‰ în 1989 la 10,1‰ în 1996, numărul absolut al născuţilor vii reducându-se de
la aproape 370.000 în 1989 la 230.000 în 1996). Cum rata mortalităţii generale a
crescut de la 10,7‰ în 1989 la 12,6‰ 1996, sporul natural al populaţiei s-a
diminuat de la 5,3‰ în 1989 la minus 2,5‰ în 1996 (ceea ce înseamnă, în cifre
absolute, o trecere de la un număr de născuţi vii cu 122.238 mai mare decât cel al
decedaţilor, la un număr de născuţi vii mai mic cu 57.000 decât al decedaţilor).
Datorită acestor evoluţii, începând cu anul 1992, populaţia României este în
scădere. O bună parte a acestei scăderi se datorează migraţiei externe care a
înregistrat un sold negativ ce se cifrează, pentru intervalul 1990-1996, la peste
235.000 de persoane (dintre care, cea mai mare parte o reprezintă tinerii, mulţi
dintre ei cu un nivel de instrucţie şi calificare profesională peste media pe ţară).
După unele calcule, populaţia ţării va fi în anul 2025 cu 2,5-3 milioane mai
mică decât în anul 1989.
Dincolo de scăderea absolută a numărului total al populaţiei, care reprezintă
ea însăşi un adevărat dezastru naţional, punând în pericol însăşi existenţa poporului
român şi ameninţând grav securitatea naţională, alte dimensiuni şi consecinţe ale
acestei evoluţii reprezintă riscuri majore pentru securitatea noastră naţională.
S-ar putea menţiona, mai mult cu titlu de exemplu, următoarele:
a) Se produce o deteriorare gravă a compoziţiei pe vârste a populaţiei.
Ilustrativ, în acest sens, este faptul că, pe ansamblul populaţiei, vârsta medie este în
55
prezent de circa 36 de ani (destul de ridicată comparativ cu 23 de ani, cât era media
de vârstă în perioada interbelică), estimându-se că, în 2025, aceasta se va ridica la
43-44 ani. În plus, dacă în prezent ponderea populaţiei în vârstă de peste 60 de ani
este de circa 17%, în anul 2025 ea va fi de circa 25% (grupele de vârstă 0-14 ani şi
15-59 ani urmând să aibă ponderi de 14% şi, respectiv, 61%).
Din perspectiva dimensiunii strict militare a securităţii naţionale, această
tendinţă de evoluţie are drept principală consecinţă reducerea accentuată, în per-
spectivă nu prea îndepărtată, a dimensiunii contingentului de tineri ajunşi la
vârsta de încorporare. Dacă în prezent populaţia masculină în vârstă de 20 de ani
se cifrează la circa 200.000 de persoane, numărul acesteia va ajunge peste 10 ani la
circa 180.000 de persoane, iar peste 20 de ani la mai puţin de 100.000 de persoane.
Cu toate reducerile preconizate ale armatei şi în condiţiile unei profesionalizări
crescânde a acesteia, numărul celor care ar trebui să acopere, în condiţii acceptabile
din punct de vedere calitativ, necesarul de personal al armatei s-ar putea dovedi
total insuficient.
b) Compoziţia pe vârste deficitară a populaţiei generează o reducere consi-
derabilă a ponderii populaţiei în vârstă de muncă (potenţial activă din punct de
vedere economic) şi o creştere corespunzătoare a valorii raportului de dependenţă.
În aceste condiţii, o parte crescândă din venitul realizat de forţa de muncă ocupată
va trebui să fie destinată consumului segmentului mare de populaţie neproductivă.
Dacă productivitatea muncii sociale nu este suficient de mare (şi aceasta este,
din păcate, situaţia ţării noastre), posibilităţile efective de alocare de resurse
suficiente, printre altele, pentru satisfacerea adecvată a necesităţilor unei armate
moderne sunt destul de reduse. Consecinţele asupra securităţii naţionale ale unei
asemenea situaţii sunt prea evidente pentru a mai insista asupra lor.
c) Datorită unei diferenţieri pe etnii, îndeosebi a ratelor de natalitate, se
produce o modificare de substanţă a populaţiei României, cea mai semnificativă
fiind creşterea spectaculoasă a numărului şi ponderii ţiganilor. De la un număr
estimat actual de 1,2 milioane (numărul de 410.000 rezultat din ultimul recen-
sământ este departe de a reda situaţia reală), populaţia ţigănească va ajunge, după
unele calcule, peste 30 de ani, la 2-2,5 milioane persoane, reprezentând peste 10%
din populaţia ţării.
d) Se vor produce, după toate probabilităţile, şi mutaţii importante în compo-
ziţia religioasă a populaţiei, atât datorită accentuării aşteptate a prozelitismului
practicat de variate secte religioase, cât şi datorită natalităţii mai ridicate a
populaţiei de religie neoprotestantă.
Este, de asemenea, probabilă o anumită creştere a ponderii celor ce vor
solicita să nu efectueze stagiul militar pe considerente religioase, diminuând baza
de selecţie a celor chemaţi sub arme.
B. Adoptarea şi promovarea unei noi politici demografice în ţara noastră – o
necesitate din perspectiva securităţii naţionale
Respingerea îndreptăţită, după 1989, a politicii promovate anterior a însem-
nat, din păcate, renunţarea la orice politică demografică şi adoptarea de facto a unei
atitudini de expectativă faţă de noile evoluţii demografice.
Deşi o serie de demografi au pledat cu insistenţă pentru necesitatea funda-
mentării, adoptării şi promovării unei noi politici demografice, adecvate noilor
condiţii din ţara noastră, avertizând asupra riscurilor tergiversărilor exagerate în
acest domeniu, preocupări palpabile în acest sens din partea instituţiilor şi a
organismelor oficial abilitate sunt ca şi inexistente. Este o dovadă fie de ignoranţă,
56
fie de dezinteres, fie de incapacitate de acţiuni concrete şi eficace din partea acestor
instituţii şi organisme.
Considerăm că este necesar ca, în interesul securităţii naţionale şi, în ultimă
instanţă, al supravieţuirii poporului român, să se adopte măsuri ferme, coerente, de
frânare a acestui periculos curs de evoluţie demografică până nu este prea târziu.
Argumente liniştitoare sau defetiste de tipul: este o evoluţie similară celei din ţările
dezvoltate, expresie a procesului inevitabil, obiectiv de tranziţie demografică; cu
situaţii similare se confruntă şi alte ţări foste comuniste, nefiind ceva strict specific
României, sau că acest curs de evoluţie ar fi chiar benefic, pe termen scurt sau
mediu, la nivel atât micro- cât şi macrosocial sunt puţin convingătoare şi total
inacceptabile. Ele nu ţin cont de câteva elemente importante cum ar fi:
a) Este adevărat că evoluţii demografice oarecum similare se produc şi în ţări
dezvoltate economic (Franţa, Germania etc.), dar atât condiţiile în care se produc
aceste evoluţii, cât şi consecinţele lor sunt radical diferite. Pe de o parte, în ţările
dezvoltate aceste evoluţii sunt rezultatul dezvoltării economice şi modernizării, şi
nu expresia unei situaţii de criză ca în ţara noastră. Pe de altă parte, nivelul înalt al
productivităţii muncii sociale în aceste ţări (de câteva ori mai mare decât în ţara
noastră) face mai uşor suportabilă economic o structură pe vârste îmbătrânită a
populaţiei, aceasta neafectând nici pe departe la fel de grav capacitatea economică
a societăţii de a satisface rezonabil nevoile sale de bază, inclusiv cele vizând
asigurarea securităţii naţionale.
Dar, şi în aceste ţări dezvoltate, situaţia lor demografică şi perspectivele de
evoluţie a acesteia constituie subiect de profundă îngrijorare. În acest context, se
înregistrează preocupări şi eforturi notabile de diminuare a consecinţelor indezi-
rabile ale acestei evoluţii, percepute ca un pericol pentru viitorul lor, pentru identi-
tatea şi securitatea lor naţională.
b) Chiar dacă şi alte ţări foste comuniste se confruntă cu aproximativ acelaşi
tip de probleme demografice ca şi ţara noastră, aceasta nu poate justifica, sub nici o
formă, lipsa de preocupare pentru ameliorarea acesteia, pentru găsirea unor soluţii
cât de cât viabile, posibil de aplicat în condiţiile specifice ale României de azi.
c) Consecinţele unui curs de evoluţie demografică nu sunt imediat vizibile, în
toată amploarea şi semnificaţia lor, ci doar într-o perspectivă mai îndepărtată. Este
posibil chiar ca anumite asemenea consecinţe imediate să pară benefice, în timp ce
pe termen lung s-ar putea dovedi catastrofale. Mai mult, un curs nefavorabil de
evoluţie demografică, instalat şi menţinut o perioadă mai mare de timp, este extrem
de greu sau chiar imposibil de stopat şi, cu atât mai puţin, de reversat, acţionând, în
acest caz, aşa-numita inerţie demografică. Menţinerea timp îndelungat la cote
foarte scăzute ar putea genera asemenea deformări, deteriorări ale compoziţiei pe
vârstă a populaţiei, încât s-ar produce o mărire progresivă a sporului negativ al
creşterii naturale a populaţiei şi o diminuare accelerată a numărului absolut al
acesteia, chiar şi în ipoteza, foarte puţin probabilă, a unor schimbări spectaculoase
în comportamentul reproductiv al populaţiei. În consecinţă, cu cât o acţiune
deliberată, menită să influenţeze în sensul dorit un anume curs de evoluţie
demografică, este întârziată, cu atât şansele sale de reuşită sunt mai reduse.
Apare, prin urmare, stringent necesară şi de maximă urgenţă formularea,
adoptarea şi promovarea, consecventă şi hotărâtă, a unei politici demografice
ştiinţific fundamentate, realiste, adaptate condiţiilor concrete social-economice ale
ţării noastre, menite să asigure condiţiile unei stabilizări a situaţiei demografice şi
57
evitării, în măsura în care este încă posibil, a unor evoluţii viitoare scăpate total de
sub control.
O asemenea politică ar trebui să urmărească, drept obiectiv fundamental,
asigurarea unui asemenea nivel al natalităţii care să facă posibilă atingerea şi
menţinerea unui număr optim al populaţiei şi a unei compoziţii echilibrate pe
vârste şi pe sexe a acesteia. (Desigur, în încercarea de influenţare a natalităţii, în
sensul încurajării acesteia, condiţia sine qua non este respectarea întocmai a liber-
tăţii femeilor şi cuplurilor conjugale de a-şi stabili numărul dorit al descendenţilor.
Orice măsură coercitivă, care ar duce la încălcarea libertăţii şi demnităţii umane
este, prin urmare, absolut inacceptabilă). Finalitatea primordială a unei asemenea
politici ar trebui să o constituie stoparea procesului de scădere absolută a
numărului populaţiei României şi de excesivă îmbătrânire demografică a acesteia
şi, în consecinţă, diminuarea efectelor negative, cu impact asupra securităţii
naţionale ale actualului curs de evoluţie demografică.
Noua politică în domeniul populaţiei ar trebui, de asemenea, să urmărească
asigurarea unei distribuţii echilibrate în teritoriu a populaţiei, cu evitarea apariţiei şi
acutizării unor dezechilibre demografice majore între zone ale ţării sau tipuri de arii
rezidenţiale, dezechilibre atât în privinţa numărului populaţiei cât şi în privinţa
compoziţiei pe vârste/ sex şi, lucru deosebit de important, dar uneori ignorat, cu sau
fără voinţă, a compoziţiei etnice a populaţiei.
Nici un fel de considerente politice sau de altă natură, cu caracter
conjunctural, nu pot justifica abandonarea sau minimalizarea importanţei acestor
ultime obiective, considerate uneori secundare, ale politicii demografice, dar
având, cum am menţionat deja, un potenţial de impact major asupra capacităţii de
asigurare a securităţii naţionale.
Considerăm că situaţia demografică actuală şi perspectivele previzibile de
evoluţie ale acesteia sunt prea grave pentru a putea fi tratate cu superficialitate, a
reprezenta doar subiect de dispută politicianistă sterilă şi inutilă, bun de a fi abor-
dat, în bună măsură în mod demagogic, doar în campaniile electorale. Este în joc un
interes naţional major, este pusă în pericol securitatea naţională şi, în consecinţă,
toate forţele, ce se pretind responsabile, ale naţiunii trebuie să acţioneze unitar pentru
rezolvarea gravelor probleme demografice cu care ne confruntăm astăzi.

58
 POPOARE, NAŢIUNI ŞI STATE NAŢIONALE
LA SFÂRŞIT DE MILENIU

Ştefan COSTEA

Anul 1918 a reprezentat în istoria europeană şi universală încheierea unui

ciclu istoric lung, constituind, în esenţa sa, finalizarea proceselor de făurire a
unităţii naţional-statale, în condiţiile disoluţiei marilor imperii multinaţionale, pe
ruinele cărora au luat naştere actualele state naţionale europene. Unii susţin că
secolul XX a început prin „provocarea naţională” la adresa abuzului
„supranaţional”, respectiv, „... prin victoria sângelui” şi tradiţiilor, „neamului şi
miturilor sale, a misticii, în faţa construcţiilor politice şi de drept fictive ale statelor
supranaţionale”1.
Dincolo de toate, însă, acest moment istoric a marcat începutul unui nou ciclu
istoric care se înscria în ordinea politică creată de „sistemul westfalian”, sistem
care a adus în prim-planul evoluţiei economico-sociale şi al vieţii politice,
naţionale şi internaţionale, complexele probleme ale frontierelor, unităţii şi
independenţei popoarelor, naţiunilor şi statelor naţionale, elemente care au devenit
pilonii cons-trucţiilor politice, economice şi culturale contemporane.
Noul context istoric a deschis, în mod firesc, noi orizonturi şi a antrenat noi
exigenţe în eforturile de dezvoltare ulterioare, atât în faţa fiecărui popor, a fiecărei
naţiuni şi a fiecărui stat naţional, în parte, cât şi la nivelul ansamblului noii ordini
politice şi economice mondiale.
Pe acest fundal, pentru toţi cei ce se angajează în evaluarea rezultatelor
evoluţiei economice, sociale şi politice pe parcursul a trei sferturi de veac care au
trecut de atunci, este esenţial a decela, cu obiectivitate şi rigoare, care a fost şi
continuă să fie natura specifică a noilor realităţi sociale apărute, valenţele noi pe
care le-au oferit acestea evoluţiei umanităţii, în ce măsură valorificarea lor a
contribuit la progresul economico-social şi cultural-spiritual local, naţional, regio-
nal şi internaţional şi, evident, ce limite au fost reliefate pe acest parcurs.
În esenţă, în noul ciclu istoric a luat, de fapt, naştere o realitate socială, care a fost
definită drept „naţiunea deplină”, respectiv, acea realitate centrală „... care însumează
toate aspiraţiile fireşti ale indivizilor şi de la care pornesc nu spre o nouă fiinţă, ci spre
un nou plan de relaţii toate manifestările internaţionale”2. Este vorba despre o unitate
socială, cu un loc unic şi inconfundabil în domeniul vieţii sociale, întrucât „... naţiunea
este singura unitate socială care îşi ajunge sieşi, în înţelesul că nu cere, pentru deplina
ei realizare, o unitate socială mai cuprinzătoare, fiind în stare să-şi creeze o lume
proprie de valori, să-şi stabilească un scop în sine şi să-şi afle mijloacele de înfăptuire,
adică forţa de organizare şi propăşire în propria ei alcătuire”3.
În această ipostază, se schimbă raporturile dintre stat şi naţiune, statele
naţionale devenind forme de manifestare ale naţiunii, simple expresii politice ale
59
acestora, deci realităţi subordonate funcţional. O dată cu aceasta, se transformă şi
fundamentele relaţiilor internaţionale, fiecare naţiune stabilind relaţii cu altele pe
bază de interese comune, relaţii ce pot conduce fie la acţiuni de cooperare, fie la concu-
renţă, situaţie în care „internaţionalismul” nu mai poate însemna „supranaţionalism”
sau „cosmopolitism”, ci, simplu, raporturi dintre naţiuni. O asemenea evoluţie
conduce şi la reconsiderarea conceptului de „umanitate”, în sensul că „...dincolo de
naţiuni nu se iveşte umanitatea ca o lume de sine stătătoare, ci umanitatea ca
totalitate a naţiunilor, ca armonie a fiinţelor naţionale, originale, specifice”4, ca
realităţi sintetice, ca totalităţi vii, indivizibile, ce nu pot fi reduse la indivizii care
compun sau la o singură parte a fiinţei lor. Căci, orice naţiune constituie o realitate
organică, legată de mediul în care există şi de factorii care o condiţionează, întrucât
„... o naţiune nu este o realitate dezrădăcinată, suspendată în aer, ci, dimpotrivă, ea
poartă legături adânci cu pământul pe care se dezvoltă, cu sângele populaţiei care o
compune, cu trecutul şi produsele strămoşilor şi cu viaţa psihică a indivizilor în
viaţă”5.
Mai mult decât atât, naţiunile sunt creaţii voluntare, care se realizează prin
eforturi continue, prin „voinţa de a fi, de a trăi şi lupta”6, şi tocmai prin aceasta se
deosebesc de popoare, care sunt comunităţi etnice naturale, de sânge şi de tradiţie.
De aceea, în cazul naţiunii este implicată o voinţă conştientă, ca bază a scopurilor
pe care le urmăreşte fiecare naţiune, care, stăpână pe mijloacele sale de acţiune,
este capabilă să realizeze creaţii de mari dimensiuni, orientate spre perspective
întinse. În aceste condiţii, pentru ca o naţiune să îşi realizeze „misiunea” sa în
lume, este necesar un efort permanent şi coerent al tuturor membrilor săi pentru a
reuşi să fie ceea ce se străduieşte să fie. Fără voinţa de a-şi realiza conştient şi voit
propriul său destin, naţiunea recade în starea naturală de comunitate umană,
încetând de a mai fi o unitate esenţială, de voinţă, conştiinţă şi de aspiraţii. Dacă nu
luptă pentru un ideal, pentru a-şi crea un destin propriu, naţiunile decad în stările
anterioare constituirii lor, de fatalism, resemnare şi viaţă pasivă.
Concomitent, în noua ordine internaţională a apărut şi o altă realitate inedită:
crearea, în condiţiile cunoscute, a Uniunii Sovietice pe un extins spaţiu european şi
asiatic, pe care s-a constituit un nou tip de societate şi s-au experimentat noi
modalităţi de organizare şi desfăşurare a activităţilor economice, sociale şi politice
şi a vieţii individuale. O realitate complexă a cărei natură autentică, implicaţii şi
consecinţe istorice continuă să fie analizate şi evaluate în moduri foarte diferite,
preponderent din perspective ideologice şi mai puţin cu instrumentele pe care
ştiinţele sociale şi umane le pun la dispoziţia celor interesaţi. Chiar şi în aceste
condiţii, se înregistrează o cvasiumanitate în aprecierea acestei realităţi ca o
experienţă nefericită, înfăptuită împotriva naturii umane şi a mersului firesc spre
progres al omenirii.
Luarea în considerare a acestei realităţi este cu atât mai necesară, cu cât, după
cel de-al doilea război mondial, în cadrul acestei experienţe istorice au fost introduse
şi alte popoare şi naţiuni, fără voia lor, de către cei ce s-au aflat atunci în situaţia de a
putea proiecta şi impune, potrivit viziunilor lor, sistemelor de valori şi intereselor lor
naţionale, şi nu numai, o nouă ordine politică, economică şi socială, ale cărei
consecinţe le resimţim cu toată forţa şi astăzi şi care configurează starea actuală şi
perspectivele „lumii” în care trăim. Lume, în care sunt puse în discuţie şi tratate în
mod critic toate elementele constitutive ale actualei ordini mondiale şi în care se
60
desfăşoară acţiuni de anvergură, pentru depăşirea limitelor istorice ale acesteia. În
numele unor sisteme de valori, idealuri şi aspiraţii general-umane, a „misiunii”
naturale universale a speciei umane, legitimate, atât de actualele realizări ale
popoarelor şi naţiunilor, cât de, mai ales, nerealizările multora dintre acestea.
În mod firesc, o asemenea desfăşurare a lucrurilor induce mari dislocări şi
răsturnări în viziunile oamenilor despre lume, viaţă şi societate, în sistemele de
valori la care au aderat şi, nu în ultimul rând, în evaluarea corectă a ceea ce ei au
considerat până acum a constitui cele mai valoroase împliniri ale istoriei universale
şi ale istoriilor naţionale. Împliniri care să se poată constitui în temeiuri pentru
devenirea viitoare a omenirii în ansamblul său, a popoarelor, naţiunilor şi statelor
naţionale, în fiecare caz în parte.
Iată de ce, într-un asemenea context, un interes aparte, de ordin ştiinţific,
teoretic, dar şi, mai ales, practic, este generat de discuţiile de dată recentă, consa-
crate analizei situaţiei actuale şi de perspectivă a etniilor, popoarelor, naţiunilor,
minorităţilor naţionale şi statelor naţionale, cât şi cele privind viitoarea configuraţie
a lumii mileniului trei.
Într-o sinteză, de primă instanţă, sunt avansate o serie de ipoteze, teze şi
argumentări în jurul unei tematici, ce cuprinde, între altele, următoarele idei:
• fenomenul cel mai nedorit produs de epoca naţiunilor şi statelor naţionale
este „naţionalismul”, la rădăcina căruia se situează distincţia dintre „eu”, „ai mei”
şi „ceilalţi”;
• această distincţie îşi găseşte sorgintea în „... acel atavism care subzistă încă
de la începuturile omului şi care defineşte propriul trib ca umanitate exclusivă deci,
acel naţionalism al cărui secret „murdar şi ruşinos” este ca „celălalt să fie definit ca
ne-om”; de aceea, naţionalismul „etnocentric, tribal, crud, regresiv şi resentimentar,
neagă universalitatea omului şi dreptul politic al acestuia la obţinerea propriei
fericiri”;
• în consecinţă, este extrem de important „... să nu ne lăsăm înşelaţi de
aparenţe: legătura greu solubilă pe care cineva o are cu o limbă, dragostea faţă de un
colţ de lume, faţă de teiul din faţa casei, faţă de bunici, nu are nimic de-a face cu
„naţionalismul”. Ele fac parte din altarul secret al fiinţei fiecăruia. Naţionalismul
apare atunci când ele sunt transformate în „instrumentul poftei perverse de putere”;
• aşa se face că aceia „ce adună neamurile sub steaguri nu-şi iubesc «casa»,
deşi pretind contrariul, iar cei ce răspund chemării lor... nu-şi iubesc decât mica lor
fiinţă, atavică şi coruptă de tiranie”7;
• „ora popoarelor a trecut”; la acest ceas crepuscular al istoriei, în pragul
secolului XXI ... ultima sarcină a «popoarelor» este să-şi pregătească responsabil
intrarea într-o lume, în sfârşit, prosperă, paşnică şi cosmopolitică – adică, tocmai în
lumea împotriva căreia dictatori venali şi atavici se străduiesc să le ridice, fluturând
flamura naţionalistă”8.
În continuarea unor astfel de idei şi în organică conexiune cu ele, promotorii
zeloşi ai acestei maniere de abordare şi tratare a evoluţiilor istorice contemporane
avansează şi alte „teze”.
De o bună bucată de timp se susţine, aproape cu obstinaţie, că sistemul
statelor-naţiune s-a erodat, guvernele statelor naţionale ajungând în situaţia de a fi
prea mici pentru a îndeplini atribuţii şi sarcini tradiţionale şi prea mari pentru a
exercita altele. Situaţie produsă de faptul că societatea contemporană este deja
61
antrenată într-un proces atotcuprinzător de „globalizare”, care face ca, între altele,
în viaţa socială contemporană să apară o serie de probleme „tradiţionale” (ca, de
ex., cele ale mediului, sănătăţii, telecomunicaţiilor, resurselor neregenerabile, foa-
mea etc.), la care nu mai există soluţii naţionale.
În ordinea economică mondială, forţa propulsivă a dezvoltării nu o mai
reprezintă sistemele economice naţionale, ci corporaţiile transnaţionale care, nu de
puţine ori, au venituri anuale mai mari decât PNB al unor state menţionate), aceste
corporaţii devenind, de fapt, factorii care determină direcţiile şi orizonturile
dezvoltării economice globale, deci şi a statelor naţionale.
Mai mult decât atât, în însăşi interiorul statelor-naţiune s-au produs şi
continuă să se producă profunde transformări structurale în relaţiile dintre stat şi
naţiune, statul nemaiputând constitui idealul „mesianic” al unei comunităţi naţio-
nale unitare şi invizibile, el fiind, prin natura sa, doar o modalitate de organizare şi
funcţionare a puterii, în cadrul unei comunităţi politice. Comunitatea, în cadrul
căreia statul nu poate avea decât vocaţia guvernării, nu şi pe cea a administrării,
date fiind ponderea rolurilor crescânde ale organizaţiilor neguvernamentale, al
familiei, corpurilor profesionale, confesionale, grupurilor minoritare şi comunită-
ţilor locale, în autoadministrarea propriilor probleme şi activităţi.
Este vorba de un stat care nu mai are vocaţia şi nici dreptul de a interveni
decât limitat, prin atribuţii şi drepturi „delegate”, riguros şi permanent controlate de
societatea civilă, pe baza principiului subsidiarităţii, în viaţa organizaţiilor sociale
şi a celorlalte componente ale acesteia; un stat care trebuie să înceteze a mai
reprezenta unitatea simbolică cu naţiunea şi destinul său, atât în plan intern, cât şi
în relaţiile internaţionale etc. etc. Şi acestea, deoarece, astăzi ne aflăm într-o nouă
epocă, în care ritmurile din ce în ce mai alerte ale schimbării şi procesele de
creştere continuă a interdependenţelor şi globalizării pun, în termeni cu totul noi,
ansamblul problematicii „identităţii” personale, grupale, naţionale, cu consecinţa
imediată a genezei unor veritabile crize şi paradoxuri „identitare”, cu mari
implicaţii în viaţa societăţilor contemporane.
Acesta este contextul în care suntem obligaţi să facem eforturi coerente şi
sistematice pentru a evalua realist situaţia creată şi, pe această bază, să formulăm
răspunsuri temeinic elaborate la o serie de mari interogaţii, dintre care menţionăm
doar câteva:
a) trăim, într-adevăr, într-o singură lume, comună şi omogenă, a tuturor
oamenilor, popoarelor, naţiunilor şi statelor existente astăzi pe pământ, sau nu?
b) ne aflăm cu toţii în aceeaşi „barcă”, urmărind un singur ţel fundamental,
sau mai multe şi diferite?
c) avem aceleaşi aspiraţii, dorinţe, idealuri şi comportamente, sau nu?
d) există o singură cale eficientă de a rezolva problemele cu care ne
confruntăm, care să asigure dezvoltarea validă, viitoare a societăţii omeneşti, ori
pot fi identificate mai multe?
e) care este, în fond, natura esenţială a modernităţii şi în ce relaţii se află
aceasta cu societăţile (dezvoltate sau nu) contemporane?
Un asemenea mers al istoriei face ca generaţiile noastre să se confrunte cu
acelaşi tip de probleme cu care s-au confruntat generaţiile trecute şi, în primul rând,
cu necesitatea de a formula răspunsurile naţionale, la aspectele universale ale
dezvoltării, modernităţii şi postmodernităţii.
62
 Problematica şi conţinutul epocii actuale sunt diferite de cele ale epocilor
anterioare anului 1918. Şi astăzi, naţiunea, statul-naţiune, grupurile etnice
minoritare şi destinul lor istoric se situează în centrul dezbaterilor. De data aceasta,
într-o configuraţie marcată, între altele, de necesitatea clarificării unor teme şi
subiecte istorice, ca:
• relaţiile dintre unitate şi diversitate, structural şi istoric în evoluţia generală
a lumii sociale contemporane;
• dacă, în ce măsură şi în ce mod este posibilă sincronizarea evoluţiilor
sociale locale, naţionale şi regionale, cu evoluţia generală a societăţilor globale;
• există astăzi o singură ontologie socială universală sau există mai multe
ontologii sociale, regionale, subregionale, locale;
• în consecinţă, avem de a face cu o evoluţie unilineară (poate nelineară), sau
multilineară, a societăţilor moderne etc.
Iar soluţionarea acestui tip de probleme reclamă puncte de referinţă solide şi
valide, care pot fi cel mai sigur obţinute prin valorificarea „învăţămintelor” istoriei,
care demonstrează că, în prezent, însăşi conceptele de modernitate şi modernizare,
ca şi teoriile bazate pe acestea, rămân în continuare „problematice”, plasându-se,
din punct de vedere ştiinţific, într-o veritabilă situaţie de „ambiguitate”, concreti-
zată în două tipuri de abordări, simultan înrudite şi contradictorii.
Una este abordarea „eliberării”, a asigurării libertăţii individului, ca autono-
mie, şi cea a „disciplinării”, care consideră că autorealizarea individuală nu poate fi
obţinută fără recursul la obiective fundamentale, la realităţi şi la relaţii sociale, deci
la colectivităţile şi viaţa socială a individului, fără de care nici o valoare sau
obiective individuale nu pot fi realizate. Ceea ce înseamnă că modernitatea nu mai
poate fi identificată cu triumful, chiar treptat, al raţiunii şi al raţionalizării totale a
vieţii sociale, în condiţiile respingerii particularităţilor şi specificităţilor istorice ale
indivizilor, grupurilor sau colectivităţilor umane, ci ea ar trebui să reprezinte spori-
rea capacităţii societăţilor contemporane de a se adapta la un mediu înconjurător
schimbător şi de a-şi realiza vocaţia şi destinele prin stăpânirea şi gestionarea
eficientă a complexităţii şi incertitudinii.
Aceasta atrage după sine nevoia reconsiderării tuturor prejudecăţilor, pe baza
cărora, în numele raţionalizării, coerenţei şi funcţionalităţii societăţii globale, se
supralicitează, cu obstinaţie crescută, actualitatea şi urgenţa promovării proceselor şi
tendinţelor „delocalizării”, autonomiei, regionalizării, descentralizării şi, în mod
special, „apusul” naţiunilor şi statelor naţionale, ca societăţi reale, concrete, în care
s-au desfăşurat până acum eforturile de dezvoltare şi modernizare a vieţii popoarelor.
Din aceste motive şi dincolo de ele, esenţial devine, astăzi, clarificarea
climatului ideologic al „modelului” sau „modelelor” modernităţii, al „societăţii”
sau „societăţilor” de referinţă, al „centrului” sau „epicentrelor” modernităţii.
Întrucât realităţile sfârşitului de secol şi de mileniu demonstrează că societatea
produsă de „modernitatea triumfală”, cu toate realizările sale, de necontestat, prin
efectele „bumerang” pe care le-a produs, induce în conştiinţa epocii noastre mai
mult „probleme deschise”, generate de criza şi nu de progresul, prosperitatea,
optimismul şi expansionismul său, concretizate în „costurile sociale” ale „înaltei
modernităţi” sau ale „modernităţii de ultimă oră”. Şi, nu în ultimul rând, cele din
spaţiul moral al acesteia.

63
 NOTE

1. E. Hurezeanu (1999), Gânduri „pe marginea luptei”, în „Curentul Special”,

9 aprilie, p. 18.
2. D. Gusti (1960), Ştiinţa naţiunii, în Opere, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei
RSR, p. 492.
3. Ibidem.
4. D. Gusti, Op. cit., p. 493.
5. D. Gusti, Op. cit., p. 496.
6. Ibidem.
7. Mircea Boariu (1999), Naţionalismul sfârşitului de mileniu, în „Curentul Special”,
9 aprilie, p. 18.
8. Mircea Boariu (1998), Steaua şi coroana: semnele reci ale istoriei românilor, în
„Curentul Special”, 30 decembrie, p. 18.

64
 DIMITRIE GUSTI ŞI ŞCOALA MONOGRAFICĂ DE LA BUCUREŞTI (I)

Virgiliu CONSTANTINESCU-GALICENI

Efortul laborios şi iniţiativele originale ce aparţin lui Dimitrie Gusti şi Şcolii

monografice de la Bucureşti se înscriu în tradiţiile cercetării sociologice din ţara
noastră, îndeplinind, ca şi în cazul lui Ion Ionescu de la Brad, Spiru Haret, Societăţii
„Astra” din Sibiu sau al lui Virgil Bărbat, un rol patriotic dintre cele mai însemnate.
Personalitate puternică şi complexă, cu o pregătire intelectuală ieşită din
comun, care îl plasează printre erudiţi, Dimitrie Gusti (1880-1955) s-a impus şi ca
un universitar eminent, care a format generaţii de intelectuali, unii de mare
prestigiu şi care au continuat să accentueze rolul şi utilitatea sociologiei în
procesele de transformare socială. La rândul său, s-a format sub influenţa unor
personalităţi strălucite ale culturii europene şi a asimilat tot ce era spirit novator în
lumea academică a vremii. Astfel, cu W. Wundt, la Leipzig, s-a iniţiat în psihologie
şi etică, iar cu Fr. Paulsen, la Berlin, a pătruns tainele filosofiei şi ale eticii; cu
K. Bücher (la Leipzig), cu G. Schmoller şi cu Adolf Wagner (la Berlin), a învăţat
statistica şi economia politică, iar în domeniul istoriei universale s-a pregătit cu
Lamprecht; antropogeografia a parcurs-o cu Fr. Ratzel, iar orientarea juridică, în
special în dreptul internaţional şi criminologie, a realizat-o cu Franz von Liszt, la
Berlin; în domeniul sociologiei l-au influenţat în special Paul Barth şi F. Tönonies
(Ovidiu Bădina, 1968, p. 13), dar l-a audiat şi pe G. Simmel. În fine, urmează şi
cursuri de specialitate la Paris, cu Emile Durkheim, cunoscând şi aprofundând tot
ceea ce era mai relevant în ştiinţele umane în Europa de Vest şi reţinând elementele
de originalitate din fiecare doctrină de atunci. La acestea, se adaugă faptul că a fost
avantajat de atmosfera benefică a dezbaterilor interdisciplinare din Germania şi a
asistat la marile tentative ale revizionismului de a se credita între doctrinele politice
de prestigiu. De fapt, perioada la care ne referim este una de căutări febrile în
domeniul ştiinţelor sociale, marcată fiind de o aşa-zisă „criză de creştere” a
acestora (H.H. Stahl, 1980, p. 5). Sociologia încă nu se desprinsese din corpul
celorlalte discipline umane şi nici nu se preda separat ca materie de învăţământ
superior în acea vreme în universităţile germane. Singurul care avusese curajul să
anunţe un curs de sociologie fusese G. Simmel, de care tânărul audient român a
rămas însă decepţionat, datorită caracterului abstract şi spiritului speculativ în care
acesta îşi prezenta prelegerile. Nici în Franţa, sociologia nu avea o situaţie diferită.
Emile Durkheim a beneficiat de o catedră de sociologie la Sorbona doar în anul
1913, iar Gabriel Tarde încă nu era considerat sociolog. În Anglia, Herbet Spencer
n-a profesat niciodată sociologia, iar în celelalte ţări europene nu se remarcă nume
cu rezonanţă, demne de reţinut.
Dimitrie Gusti a procedat cu rigoare de artizan, însuşindu-şi meticulos bazele
teoretice şi metodologice ale tuturor ştiinţelor despre om, iar apoi a urmărit să
depăşească formulele unilaterale care marcau marea majoritate a personalităţilor pe
care le-a audiat, lansându-se în elaborări teoretice superioare, de sinteză şi sistem.
Un astfel de efort, însă, a fost afectat de cel puţin doi factori de ordin ştiinţific, ce
65
derutau inexorabil pe oricine dintre acei ce voiau să se iniţieze în sociologie, devenind
impedimente de ordin metodologic în conduita oricărui creator de doctrină.
Primul derivă din faptul că în perioada pe care o cercetăm, disciplinele
pozitive erau integral constituite, dispunând de lucrări cu valoare recunoscută şi
având profesori de prestanţă care le măreau aureola şi le sporeau câştigul de date,
pe când sociologia era într-o situaţie dificilă, contestându-i-se legitimitatea de către
ierarhiile politice care o considerau drept un domeniu subversiv.
Cel de-al doilea factor viza poziţia gânditorului faţă de faptul cercetat, adică
modul axiologic de a se raporta la acesta şi care presupunea fie o ipostază de
imparţialitate absolută faţă de fenomene, fie o poziţie partizană, urmărind nu numai
să interpreteze datele şi, ca atare, nu numai să constate adevărul, dar şi să le
evalueze (Traian Herseni, 1980, p. 86-87).
Prima poziţie, având ca principii de bază două maxime celebre, una a lui
Fr. Bacon (Ştiinţa nu este altceva decât imaginea adevărului: Scientia nihil aliud
est quam veritatis imago), iar alta aparţinând lui B. Spinoza (A nu plânge, a nu
râde, ci a întelege: Nec flero, nec ridere, sed intelligere), urmărea să construiască o
sociologie pură, cu caracter parnasian, fără aderenţe de program la spiritul partizan
al vreunei clase sociale şi fără seducţii „afective” – dacă se poate spune aşa.
Sociologul – în perspectiva acestei orientări – se impunea să se menţină pe o
poziţie obiectivă – pe aliniamentele „adevărului absolut”, evitând alianţele cu
partide politice şi rezistând la orice tentativă de a se asocia la vreo ideologie de
clasă. Poziţia lui trebuia să fie una egală pentru toţi, sine ira et studio (fără ură şi
fără părtinire, cum spunea Tacitus). El nu trebuia să pledeze, ci doar să înfăţişeze.
De aici, şi evadarea din sfera investigaţiilor tematice pe care le propunea această
orientare şi tot de aici decurgea şi preferinţa pentru fapte, în detrimentul
problemelor şi a idealurilor (Traian Herseni, 1980, p. 89).
A doua poziţie, în schimb, se voia a fi una angajantă. Nimeni nu poate trăi în
afara unui crez social căruia să i se dedice total şi nimeni nu se poate menţine în
postura de simplu grefier de date exterioare (folosind expresia lui Zola). O nevoie
firească de a judeca lucrurile după folosul adus omului, ca un fel de cenzură
„sentimentală” – dacă se poate spune aşa – sunt elemente constitutive ale fiinţei
umane şi ele nu pot fi suprimate de nici o regulă impusă din exterior. Stimulând
luarea de atitudine faţă de real şi cerând gânditorului să fie conştiinţa epocii sale,
această atitudine îndeamnă la implicare afectivă şi la semnificaţie. Pentru
exponenţii săi, esenţiale erau nu evaziunea din real şi nici contemplările pasive ale
faptelor din afară: dimpotrivă, sociologia trebuia să îndeplinească o funcţiune
partizană, să exprime o opinie şi o credinţă, să aibă idealuri şi obiective ce trebuie
realizate şi care să exprime voinţa tuturor. Concordanţa ei cu spiritul epocii era în
afară de orice îndoială, dar aceasta se produce în mod diferenţiat, de aici decurgând
preferinţele pentru subiecte inspirate din realităţile sociale, şi tot aici se afla şi
motivaţia pentru care se încuraja contactul permanent şi eficient cu realităţile vieţii
înconjurătoare (Traian Herseni, 1980, p. 89).
Dimitrie Gusti a optat pentru a doua (orientare), nu numai din motive de
ordin psihologic, şi, ca atare, nu numai datorită temperamentului său dinamic, ci şi
din motive de ordin sociologic, care ţineau de tradiţiile sociologiei româneşti, ca şi
de problemele noastre naţionale ce se cereau a fi într-un fel soluţionate. Acestea au
determinat atracţia profesorului către curentul militant şi constructiv în disciplina
pe care a onorat-o – cu pasiune şi elocvenţă – o viaţă întreagă.
66
 1. Sistemul sociologic al lui Dimitrie Gusti
Nu este în intenţia noastră preocuparea de a-l rataşa pe gânditorul român
vreunei doctrine a vremii şi nici de a-l subordona preceptelor vreunei şcoli
sociologice din străinătate. El însuşi se dorea independent şi se declara detaşat de
orice principiu de şcoală sau curent dominant în epocă: „Vă spun de la început –
afirma solemn Dimitrie Gusti –, nu aparţin nici unei şcoli filosofice, sunt pentru o
filosofie ştiinţifică, pentru o filosofie critică realistă, adică pentru o filosofie
sintetică-critică a realităţii analizate de ştiinţele particulare”(D. Gusti, 1968,
p. 210). Indiscutabil că nu pot fi ignorate sursele teoretice sub influenţa cărora s-a
format şi nici nu este util să facem abstracţie de acea confluenţă de izvoare
bibliografice care au generat Şcoala monografică de la Bucureşti. Dar nici nu ar
avea un efect pozitiv ca să plasăm integral pe cunoscutul sociolog sub jurisdicţia
dogmatică a unor precepte reductive şi nici să căutăm filiaţii absolute la surse
străine – pentru fiecare din ideile sale. Nu este, de asemenea, potrivit să ierarhizăm
valoarea operei sale după criterii de clasificare străine şi nici să plasăm
problematica creaţiei sale sub un generic de factură exterioară. De aceea,
considerăm mai potrivit să relevăm elementele de originalitate ale activităţii lui
novatoare şi să precizăm aportul de prestanţă asigurat sociologiei prin aportul
cercetărilor monografice pe care le-a iniţiat. Aceasta cu atât mai mult cu cât
gânditorul român n-a rămas niciodată inhibat de aureola epatantă a vreunui sistem
teoretic, de oriunde ar fi fost el, şi nici nu s-a înfăţişat Occidentului cu smerenia
omului care a venit să asculte. Cu o atitudine lucid circumscrisă unui program de
lucru copleşitor, el n-a avut complexe de inferioritate şi nici nu s-a manifestat într-o
manieră umilă în faţa unor personalităţi înalt calificate. Dimpotrivă, atât în
perioada anterioară susţinerii tezei de doctorat, avându-l ca magistru pe Wilhelm
Wundt, cât şi după aceea, Dimitrie Gusti a exprimat o detaşare academică
nedisimulată faţă de marile personalităţi ale culturii apusene şi s-a impus ca un
spirit independent sub aspect doctrinar chiar şi faţă de gânditori care deveniseră de
notorietate ştiinţifică. Aşa se explică faptul că în volumele cuprinzând lucrările de
seminar ale lui W. Wundt şi K. Bücher, ale lui Schmoller şi von Liszt, întâlnim
menţionat numele viitorului mare sociolog român, iar reviste prestigioase din
Germania i-au publicat lucrările sale de debut ştiinţific, acestea demonstrând alte
căi – decât cele ştiute – de abordare a fenomenului uman şi anunţând Europei o
gândire de excepţie care bătea la porţile consacrării.
E necesar, de asemenea, să precizăm că Gusti, deşi s-a format la izvoare
impunătoare de cultură şi cu toate că n-a ocolit nimic din ceea ce trebuia ascultat şi
ştiut, el şi-a construit propriile modele, nu a avut idoli. Göethe a fost pentru tânărul
român o culminaţie a gândirii universale şi a devenit pentru el o speţă de sapienţă
regală, cu o inepuizabilă tensiune cerebrală şi un „izvor pururea regenerator”
(D. Gusti, 1968, p. 210) de idei, dar fără convingerea unei realizări în absolut şi
fără a avea sentimentul impotenţei spirituale în raport cu acesta. „A înţelege un om
– spune Goethe – înseamnă a-i cunoaşte gradul de depăşire”. La Weimar, Gusti
găseşte un sfătuitor, un maestru şi un profesor, cu care a întreţinut un dialog virtual
de cea mai mare utilitate şi pe care l-a asimilat conştiincios, fără însă să-l fi
idolatrizat. „De la Goethe – spunea Gusti – am primit lecţia dinamică, pe care n-am
uitat-o nici astăzi, de curaj, de viaţă, de civilizaţie, de îndrăzneală şi de modestie. În
căutarea mea, în sfârşit, am găsit la Weimar un profesor incomparabil, pe care l-am
simţit ca pe un contemporan, ca şi cum ar fi trăit, căruia îi ceream sfatul şi
obţineam de la el răspunsul la toate chestiunile care priveau viaţa şi munca mea”.
67
Iar după aceea adaugă: „A se fixa conştient de sine în carul său şi dacă cei patru cai
nedisciplinaţi devin furioşi sub hamurile lor, a dirija forţele lor dezordonate, a
supune cu biciul pe acela care se îndepărtează ori stă pe loc, a conduce, a lovi, a
opri ori a face să înainteze acei patru cai, până ce acele 16 picioare le conduce la
scopul urmărit, în acelaşi pas şi în aceeaşi mişcare – iată ce se numeşte un maestru”
(D. Gusti, 1971, p. 54).
Analizând gândirea lui Dimitrie Gusti sub aspectul evoluţiei sale
metodologice şi plasând-o sub incidenţa relaţiei logicului cu istoricul, vom observa
că sociologul român – după ce îşi însuşise temeinic toate ştiinţele particulare despre
om şi deja publicase mai multe lucrări în revistele germane, dintre care cea mai
importantă este „Die Donaufrage”– simte nevoia unor sinteze cu caracter unificator
şi face un efort absolut necesar de a institui suveranitatea întregului acolo unde alţii
au fixat unilateral numai valoarea părţii. În acest sens, pe baza unui material
informativ imens şi sub influenţa marilor controverse din epocă – privitoare la
raporturile dintre disciplinele despre om – Dimitrie Gusti încearcă o reorganizare
originală a experienţei ştiinţifice şi o statuare a unor principii clasificatoare din care
să rezulte interferenţa şi nu opoziţia: „Părerile cu privire la delimitarea domeniilor
ştiinţelor sociale, sociologiei, politicii şi eticii, precum şi cu privire la
interdependenţa lor logică sunt atât de diferite, încât se poate spune că în această
privinţă există în literatura de specialitate un fel de bellum omnium contra omnes
(D. Gusti, 1969, p. 9). După ce relevă controversele din epocă şi după ce invocă
poziţii afirmate cu privire la domeniul sociologiei, Gusti precizează: „Această
ceartă sterilă între afirmaţii contradictorii sugerează că, în disputa dintre diferitele
orientări, principiile de bază ale scopurilor care trebuie atinse nu apar cu claritatea
cu care ar trebui. De aceea, devine necesară o nouă explicaţie a principiului care
are rol în aceste controverse. Ea este abordată aici. Interdependenţa metodologică
dintre ştiinţele sociale, sociologie, politică şi etică constituie obiectul lucrării de
faţă, şi anume, s-a încercat o delimitare logică a obiectelor acestor ştiinţe, precum
şi o demonstraţie irefutabilă a faptului că ele constituie, din punct de vedere
sistematic, o unitate, temă care ne duce la problema poziţiei pe care o ocupă aceste
ştiinţe într-o clasificare a ştiinţelor” (D. Gusti, 1969, p. 10).
Profesorul D. Gusti, analizând sistematic problematica ştiinţelor sociale şi
precizându-le statutul lor valoric, le clasifică atât după criterii de ordin ontologic,
cât şi după altele, de factură epistemologică, astfel încât să rezulte, pe de o parte,
specificitatea lor de sferă, iar pe de altă parte, interferenţa lor de conţinut. În
consens cu această idee şi în virtutea raportului dialectic între genul proxim şi
diferenţa specifică, D. Gusti nu concepe ideea de supremaţie a unei discipline
asupra celorlalte şi nici nu acceptă acea atât de frecvent întâlnită atitudine de
contestare reciprocă a acestora între ele, ci demonstrează, în mod riguros, natura lor
unitară şi autentifică dreptul lor egal la existenţă. Pentru aceasta, profesorul
D. Gusti consemnează – uzând de criteriile principiului istoric – clasificările
întreprinse de către diferiţi gânditori, începând cu antichitatea lui Platon şi Aristotel
şi continuând în Evul Mediu cu acelea ale lui Toma d’Aquino şi Albertus Magnus,
adăugând apoi epocile modernă şi contemporană, pentru a invoca eforturile lui
d’Alambert şi Jeremias Bentham, a lui Ampère şi Cournot, a lui Kant şi Hegel, ca,
în cele din urmă, să analizeze pe J. St. Mill şi H. Spencer, pe Auguste Comte şi
W. Wundt, pe Lorentz von Stein şi O. H. Lehmann.
Clasificarea ştiinţelor întreprinsă de către D. Gusti depăşeşte ca structură şi ca
indicatori de tipologizare toate încercările operate de către predecesori şi urmăreşte
68
să ateste mai întâi cum este posibil ca disciplinele particulare să se subordoneze
unui criteriu coordonator cu valoare generală. „Voinţa socială – notează gânditorul
român – este o reprezentare generală. Din punct de vedere formal, este o unitate;
din punct de vedere real, un întreg. Conceptul de unitate implică, în mod necesar,
pluralitate, iar cel de întreg, părţi” (1969, p. 28).
În virtutea conotaţiei conceptuale de mai sus şi ca reacţie la formulele
unilaterale din epocă, D. Gusti gândeşte propria sa schemă clasificatorie, făcând, în
primul rând, referiri la disciplinele limitrofe, adică la acele ştiinţe care se
constituiau prin relaţii de impact şi care începuseră să apară prin interferenţe
teoretice scoase la iveală de tot mai mulţi gânditori. Astfel, în vremea respectivă
era profesată antropogeografia de către Fr. Ratzel, iar darwinismul social devenise
o doctrină cu pretenţii de a fi consacrată, mai ales prin rezonanţa numelor care o
susţineau: Worms, Lilienfeld, Novicow, Espinas, Izoulet. Etnopsihologia era, de
acum, de notorietate absolută şi se prevala benefic de strălucirea creaţiei de profil a
lui Wilhelm Wundt. Nu se putea, de asemenea, face abstracţie nici de afirmarea
psihologiei sociale, care chiar dacă nu era susţinută de mai mulţi gânditori de
autoritate certă, ci numai de către Gabriel Tarde, şi cu toate că nu formase încă
curente de gândire cu circulaţie internaţională, totuşi se afirma ca o preocupare de
specialitate şi atrăgea spiritele înclinate spre extindere interdisciplinară.
Toate acestea afectau grav criteriile clasice de tipologizare a ştiinţelor despre
om şi demonstrau că sistemele teoretice nu se delimitează exact unele de altele, iar
realitatea pe care o descriu nu era mărginită fix şi rigid prin jaloane fizice de
netrecut. Dimpotrivă, exista o dialectică reciprocă, cu caracter interferent, care
făcea – cum spunea Heraclit şi cum relata sociologul român – ca un lucru să fie şi
să nu fie în acelaşi timp şi în acelaşi loc, ceea ce impunea ca unul şi acelaşi
fenomen să cadă sub jurisdicţia simultană a mai multor ştiinţe cu profil distinct, iar
tehnicile de investigaţie pe care le revendicau să nu fie mono-, ci pluri- şi
interdisciplinare. Mai era şi un alt aspect important în epocă, pe care-l relevase, cu
multă acuitate, Paul Barth, iar Dimitrie Gusti şi l-a însuşit. Era vorba de aşa-zisele
„sociologii parţiale”, care urmăreau să explice viaţa socială printr-un singur
fundament generic, încercând să acrediteze ideea – caducă în esenţă – după care la
baza istoriei umane stă un factor creator de social.
Criticând şi el – ca şi Paul Barth – aceste sociologii şi calificându-le drept
„unilaterale”, sociologul român nu optează însă pentru soluţii abstracte – cum
procedase gânditorul german –, adică, n-a încercat o sinteză de circumstanţă a
sociologiei cu istoria pe temeiul filosofiei şi nici n-a urmărit să orienteze cercetarea
spre o metodologie preconcepută. Dimpotrivă, invocând experienţe din ştiinţele
exacte şi uzând de valoarea euristică a unor tehnici deja testate (methodus
resolutiva sine analitica) (1969, p. 30), Dimitrie Gusti refuză dreptul de existenţă a
sociologiei, care se apropia de „filosofia speculativă”, şi nu accepta ideea exagerată
a lui Auguste Comte, după care „sociologul ştiinţific” trebuie să cunoască
astronomia, chimia şi biologia (1969, p. 31). În concepţia gânditorului român,
sociologia „presupune existenţa ştiinţelor sociale” (1969, p. 30), cu caracter
particular şi cere să revendice pentru sine metode riguroase de eficienţă euristică. O
astfel de metodă a fost considerată ca fiind „monografia”, singura aptă să
întemeieze o sociologie ştiinţifică cu caracter general şi unică, în măsură să
depăşească factura unilaterală a cercetărilor din epocă. De aici decurgea şi celebrul
dicton gustian: „Sociologia va fi monografică sau nu va fi”. „Cercetările
monografice – scria gânditorul român – sunt prodigios de fecunde în perspectivele
69
lor constructive şi au ca rezultat final ştiinţa şi politica naţiunii” (1968, p. 247).
Într-un fel, monografia, ca metodă deja testată de investigaţia de teren şi etalonată
ca mijloc eficient de corelare a fapticului cu teoreticul, comportă o dimensiune de
ordin epistemologic şi o alta de factură ontologică, astfel încât – în final – să se
regăsească într-o întrebuinţare cu caracter praxiologic şi să fie ridicată la rang de
principiu al acţiunii politice. Într-un astfel de „triptic” vom continua analiza
concepţiei sociologice a gânditorului român şi vom încerca să decelăm
semnificaţiile lor unitare.
Sub primul aspect, cel epistelmologic, Dimitrie Gusti porneşte de la o
premisă de factură goetheeană, după care celebrul Das Ding an sich, ca şi
„fenomenul fundamental (Urphenomen)” nu reprezintă diminuări ale forţei umane
de cunoaştere (1971, p. 74) şi nici nu sunt un definitiv al incognoscibilului de tip
spencerian, ci sunt numai „o limită provizorie a umanităţii, care ne ordonă de a opri
cercetările pentru că nu putem descoperi încă nimic” (Ibidem). Între „provizoratul
unei lumi care cuprinde astăzi un necunoscut” şi infinitatea datelor pe care le
conţine se interpune „o datorie a activităţii noastre de a parcurge toate sensurile şi
de a explora (această lume – n.n.) până la cel mai mic detaliu” (Ibidem). Astfel,
procesul cunoaşterii sociale este unul dialectic, desfăşurându-se contradictoriu şi
realizându-se gradual. Tendinţa lui este aceea de a conduce pe om de la ştiut la
neştiut, de la imagine la sens. În esenţa lui, nu există fenomen reflector dat, format
de-a gata. Dimpotrivă, elemente incipiente şi stagnări trecătoare, acumulări
imperceptibile şi salturi impunătoare, fac ca să „nu ne punem bariere în cercetări”
şi ne determină să nu considerăm infinitul ca finit. Putem admite retractări sau
eşecuri, cum putem să acceptăm şi ideea „depresiunii” gnoseologice, dar, în sinea
lui, un astfel de proces reprezintă o continuă trecere de la necunoscut la cunoscut şi
de la fenomen la esenţă.
În ceea ce priveşte cunoaşterea relaţiei dintre parte şi întreg, dialectica
reflectării – în concepţia lui Dimitrie Gusti – dobândeşte o esenţă în sinea ei
genetică, fiindcă totul „are o cauzalitate internă: influenţa lui asupra părţilor între
ele. Viaţa economică, politică, ş.a.m.d. sunt numai părţile totului social, adică ale
vieţii sociale, care dă acestor părţi sens şi rost. Iată, după cele ce precedă, care este
adevărata cunoştinţă a realităţii sociale: ea este o cunoştinţă genetică a «mediului»
social (subl. ns. – n.n.) şi o cunoştinţă sistematică a părţilor şi a totului social”
(1970, p. 16).
În optica profesorului Gusti, cunoaşterea genetică a faptului social nu este o
cunoaştere a părţilor luate în sine şi nici redarea, fie ea şi completă, numai a unui
singur moment din evoluţia fenomenului total, ci integralitatea lui constitutivă. „În
decursul procesului de cunoaştere a realităţii sociale – scria acesta – am putut
constata […] că unitatea socială, pe lângă elementele aristotelice, mai cuprinde şi
alte însuşiri esenţiale, specifice ei şi care se dezvăluie în mod impresionant de clar
în timpul cercetărilor pe teren. Unitatea socială este un sfârşit devenit şi un început
în devenire; un produs al trecutului şi al mediului şi un producător al viitorului; un
sistem închis de valori sociale prezente şi un sistem deschis pentru valorile ce se
vor crea; o existenţă fenomenală, o fotografie şi o existenţă în mişcare, un film,
adică un scop, o ţintă, o valoare ce transformă voinţa în acţiune” (1968, p. 355-356).
D. Gusti nu contestă necesitatea cunoaşterii părţilor unui întreg şi nici nu
diminuează însemnătatea gnoseologică a identificării unor secvenţe individuale,
dar nici nu le plasează în absolut; aceasta, întrucât, în concepţia sa, realitatea este o
situare ierarhică a componentelor obiective şi reprezintă o anume aşezare a lor în
70
trepte succesive, de la inferior la superior. Unele dintre ele deţin un rang valoric
deosebit, în timp ce altele au un conţinut cu semnificaţie redusă. Gusti indică chiar
o serie de criterii după care se poate stabili poziţia acestor componente. În orice
fapt social, există un punct nuclear şi altele de importanţă mai redusă. Acestea din
urmă gravitează sub aspect valoric în jurul celui dintâi, iar însemnătatea
elementului nuclear devine explicativă pentru însemnătatea celorlalte laturi
constituente. De aceea, după sociologul român, se impune să se evite eroarea de a
se identifica partea cu întregul şi se cere necondiţionat ca cercetarea să se
desfăşoare la nivelul acestuia din urmă, deoarece în cadrul unui astfel de nivel
„constă adevărata existenţă a vieţii sociale şi nu în părţile lui izolate”. „Sinteza
creatoare, acea atât de proteică «schopferische Synthese» – cum o denumea Wundt
– nu se poate realiza decât la nivelul întregului, adică la acel nivel la care se poate
predica despre tot ca ansamblu şi despre fiecare entitate separat” (1971, p. 233).
Numai la nivelul întregului sunt puse să lucreze complet toate energiile creatoare şi
numai prin coabitare sub legile sistemului părţile devin fertile. Luate separat şi
considerate în sine, acestea din urmă n-au sens şi nici nu-şi au o raţiune de a se
manifesta. E de la sine înţeles că între parte şi întreg există relaţii reciproce de
condiţionare dialectică şi se relevă ca fiind obiectivă o anume imanenţă a lor. O
atare relaţie însă este evidenţiată şi pe plan subiectiv, adică prin intermediul
disciplinelor de profil, mai precis, prin intermediul sociologiei generale şi al
ştiinţelor sociale cu caracter particular. Acestea din urmă tind să lămurească – sub
aspect cauzal – pluralitatea realităţii şi, deci, fac o analiză a acestei realităţi.
Sociologia, în schimb – după Dimitrie Gusti –, urmărind să explice prin cauze
unitatea socială, face o sinteză a vieţii sociale (Liviu Marcu, 1980, p. 58),
ridicându-se la nivel universal şi întemeind o epistemologie atotcuprinzătoare.
Astfel, după D. Gusti, „fiecare unitate corespunde în sociologia unei sinteze a
analizelor; la rândul lor, ele formează obiectul unei sinteze din ce în ce mai mari,
până ce ajunge la sinteza reprezentativă a tot ce este realitate socială (1968, p. 320).
În concepţia pe care o prezentăm, sociologia „nu se mulţumeşte cu unul sau mai
multe aspecte ale societăţii”, dar „nici nu face abstracţie de ele”, ci le studiază în
„complexitatea lor absolută” şi le redă „articulaţiile lor mari”. În contul ei de
competenţă stă reflectarea societăţii în „natura” şi „funcţiile ei de ansamblu”, unde
creaţia este integrală, făcând cu putinţă aprofundările de maximă generalitate şi
întemeind o epistemologie a genului proxim şi a diferenţelor specifice. Fiindcă
societatea însăşi – după D. Gusti – nu este o sumă de părţi juxtapuse la întâmplare
şi nici un conglomerat de elemente alăturate după criterii exterioare, ci este o
„unitas multiplex”, întemeind o bază ontologică aparte şi justificând principii de
evoluţie specifice, cum vom releva pe mai departe.
Sub aspect ontologic, societatea este o realitate în sinea ei construită, care
derivă dintr-un efort lucrativ de factură „teleologică” (1969, p. 371) şi – ca atare –
este un efect al unor acte de voinţă. Aceasta se datoreşte faptului că în centrul
realităţii sociale stă omul, că el – omul – „este un demiurg, creaţie de sine prin sine
şi apoi creaţia valorilor sociale (1968, p. 270). Pentru gânditorul român, omul
„trăieşte conform scopurilor sale” şi se manifestă într-un perpetuum finalism. El nu
este o „pasivitate contemplativă” şi nici nu este „un mediu adormit, care se află sub
presiune exterioară” (1970, p. 17). Dimpotrivă, omul este „activitate conştientă
îndreptată către un scop” şi – ca atare – este o activitate voluntară. „Esenţa realităţii
sociale – spunea D. Gusti – este […] voinţa socială. În toate manifestările sociale,
în activitatea economică, morală, în faptele politice, în obiceiurile juridice, ca şi în
71
obiceiurile religioase, elementul primordial şi iniţial, care dă acestor manifestări
pecetea socială este voinţa socială, căci nu se întâmplă nimic prin aceste
manifestări care să nu izvorască din relaţiunile, acţiunile şi reacţiunile dintre
indivizi” (1968, p. 213). S-a spus în analiza de exegeză că Dimitrie Gusti – luând
voinţa ca premisă explicativă pentru sistemul său şi plasând-o în punctul iniţial de
manifestare antropică – s-ar fi situat pe poziţii psihologiste (Liviu Marcu, 1980,
p. 75) şi deci ar fi profesat o sociologie de tip voluntarist (Ovidiu Bădina, 1980).
E drept că Dimitrie Gusti face analiza actului volitiv pornind de la o
metodologie de factură psihologică şi, ca atare, se prevalează de o informaţie
ştiinţifică din acest domeniu pentru decelarea semnificaţiilor ei specifice. De
asemenea, este ştiută ponderea pe care o deţin, în ansamblul sistemului gustian,
evaluările de personalitate, precum şi preocuparea lui asiduă pentru a acorda
omului şi fiinţei umane credit nelimitat. În fine, problematica motivaţiei acţiunii, în
general, precum şi relaţia dintre egoism şi altruism, în particular, sunt plasate tot
sub unghiuri de vedere psihologice şi au o tentă cu caracter voluntar. Dar, nu se
poate ignora faptul că sociologul român, atât în teza lui de doctorat, cât şi în alte
lucrări apărute ulterior, s-a delimitat categoric de doctrinele vremii care au tratat
acest subiect într-o versiune dominant subiectivistă şi a respins maniera lor
unilaterală de a evalua fenomenul volitiv. După criterii de factură individualistă,
„voinţa în general – scria Gusti – nu este un rezultat al reprezentărilor (Herbad), o
sumă a senzaţiilor musculare (Münsterberg) sau o formă complicată a reflexelor
fiziologice (Spencer) şi cu atât mai puţin o facultate în sensul unei forţe sufleteşti
elementare (Wolff) sau un simplu impuls inconştient (Schopenhauer), ci procesul
tipic şi deplin al conştiinţei” (1969, p. 57).
Totodată, se impune a se reţine şi faptul că încă din Egoismus und
Altruismus, Dimitrie Gusti, când vorbeşte de „voinţa economică” şi când tratează
relaţia dintre scop şi mijloace pentru satisfacerea trebuinţelor omeneşti, rataşează
actul volitiv la procesele de producţie economică şi plasează pe om sub incidenţa
relaţiilor materiale. „Egoismul economic şi simpatia – notează gânditorul român –
formează, deci, cele două impulsuri de bază ale voinţei economice. Fiecare este
activ îndeosebi în satisfacerea trebuinţelor prin producerea bunurilor economice
(antrepriză, diviziunea producţiei etc.), precum şi în repartiţia bunurilor economice
(salariu etc.) (1969, p. 78). După alte detalieri semnificative, D. Gusti adaugă:
„Voinţa economică este acea voinţă care se orientează după trebuinţele actuale şi
după mijloacele necesare pentru satisfacerea lor, cu alte cuvinte, „după lungimea
drumului pe care bunurile îl parcurg de la producător la consumator se poate
măsura «lungimea» voinţei economice, adică lungimea seriei teleologice, seria
mijloacelor economice şi a ţelurilor” (Ibidem). În acest din urmă sens, voinţa – fie
ea şi economică – constituie un lanţ de mijlociri unificatoare, unde scopurile se
aliază cu mijloacele, iar trebuinţele se regăsesc în natura resurselor care le satisfac.
Funcţia ei – adică a voinţei – este una propulsivă, aceea de a dinamiza neîncetat
acţiunea umană spre obiective ce trebuie împlinite şi de a o orienta într-o manieră
premeditată. Astfel, în concepţia lui Gusti, voinţa dobândeşte o valoare teleonomă
şi se manifestă în termenii unui rol anticipat. Pentru aceasta, ea pune în mişcare un
complex de lanţuri cauzale şi transformă neîncetat teoreticul în practic şi practicul
în teoretic. Aceşti doi termeni „stau într-un raport de strânsă solidaritate” şi se
manifestă într-o dialectică de conţinut inextricabilă datorită efectelor volitive şi în
baza unei manifestări sub formă de finalism. „Practica socială este o realizare de
scopuri. Scopul – continuă D. Gusti – este însă, în acelaşi timp, reprezentarea
72
anticipată a unui rezultat ce urmează să fie obţinut prin acţiune, iar aceasta, la
rândul ei, se obţine printr-o serie de mijloace adecvate. „Scopul anticipat devine,
astfel, o cauză progresivă, adică mobilul unei cauzalităţi a mijloacelor necesare
realizării lui, scopul realizat fiind ultima verigă a lanţului cauzal compus din aceste
mijloace”. Şi, în continuare: „Activitatea conştientă a omului se îndreaptă către
scopuri diferite” (1970, p. 17). Ne amintim, astfel, de teza lui Marx, după care
produsul este un rezultat existent încă la începutul procesului muncii şi se află în
reprezentarea muncitorului, adică el există, în mod ideal, iar acest proces poate
avea eficienţa preconizată tocmai datorită conştientizării lui. Într-un fel, la
sociologul român, omul acţionează în virtutea unui scop conştient şi pe care l-a
fixat anterior şi acesta devine un proiect care trebuie urmărit în timp şi se
transformă în ideal. „Legislatorul suprem al conştiinţei normative şi politice este
idealul. Idealul este principiul progresului, el este izvorul de splendoare şi bogăţie
al vieţii, inspirând şi diriguind activitatea pe care, în acelaşi timp, o măsoară şi o
precizează, după cum se apropie ori se îndepărtează de realizarea lui. În acest fel –
conchide D. Gusti –, printr-o nouă dispoziţie şi realizare a valorilor, se construieşte
o anumită arhitectonică socială (omnium aliarum arhitectonica, după terminologia
medievală)” (1970, p. 17-18).
Acest „omnium aliarum arhitectonica” este rezultatul obiectivat al unor
scopuri voite. Realitatea lui constă dintr-o perpetuă creaţie şi transformare. El nu
poate fi privit după criteriul unor forme fixe. Există şi structuri condensate care
organizează creaţia în scheme întrucâtva saturate şi conferă o anume stabilitate
mediului social. Ca rezultat al unui mecanism social repetat şi ca urmare a unei
îndelungi funcţionări de sine, unele forme se încheagă în „patternuri” tipice şi apoi
se impun ca date tradiţionale. Indiferent însă de gradul de elasticitate al unor
structuri şi dincolo de modul lor de evoluţie, ele sunt efectul unor lanţuri cauzale cu
caracter teleologic şi se regăsesc într-un act de factură intenţională. Fiindcă, în
concepţia sociologului român: „Orice voinţă se îndreaptă către un scop şi este
determinată cauzal de el”; „… voinţa dă tuturor ideilor şi sentimentelor omeneşti
putere de realizare socială. Unitatea socială odată realizată, aceeaşi voinţă o
întăreşte şi o dezvoltă neîncetat prin însuşi mecanismul ei teleologic” (1968,
p. 270). „Voinţa este – după Gusti – un principiu dinamic pus în slujba anumitor
scopuri” (Ibidem). Ea nu se consumă în mod gratuit şi nici nu se desfăşoară haotic,
fără „o indicaţie” şi fără „un postulat”.
Însoţită de „cunoştinţă” şi în baza unui sistem de atitudini istoriceşte elaborat,
voinţa facilitează „triumful vieţii sociale asupra existenţei vegetative” şi determină
ca teoria să creeze „o făptură reală”. Mai mult chiar, dacă „cunoştinţa se transformă
în voinţă datorită judecăţilor de valoare” (1970, p.17) şi dacă acestea din urmă
„execută voinţa”, atunci voinţa condiţionează actul „creaţiei sociale” şi face ca
teoria să transceandă în practică. „Teoria socială – aprecia D. Gusti – creează din
nou, în mod intelectual, o făptură reală; ea este o recapitulare intelectuală a
practicii şi o practică socială virtuală. Iar practica socială este o teorie aplicată,
creând, în mod real, de fapt, creaţia intelectuală, dând astfel naştere unei noi
realităţi sociale. Există deci o teorie a practicii, după cum există şi o practică a
teoriei” (Ibidem), toate însă având la bază voinţa şi toate fiind lanţuri cauzale de
esenţă volitivă. Însăşi societatea poate fi definită „ca totalitate autonomă motivată
de voinţa socială” (1970, p. 376). Aceasta din urmă dă diferenţa specifică mediului
uman şi tot ea este aceea care îl delimitează esenţial de ambianţa cosmică. Voinţa
este singura forţă originală şi relativ independentă în mediul cosmic” (1968,
73
p. 270), fiindcă numai ea posedă „un mecanism teleologic al ei şi numai prin acest
mecanism socialul se distinge de natural”. Socialul – scria D. Gusti – nu este „[…]
o realitate «obiectivă», în înţelesul fizicii, nu este o substanţă sau o forţă în spatele
individului sau alături de el, nu este o fiinţă mistică deasupra individului şi nici
doar o simplă sumă, o simplă reunire de indivizi, ci o unitate reală, actuală, o
realitate de o modalitate specială. Elementul primordial al acestei unităţi, care-i dă
caracterul specific, este voinţa socială” (1969, p. 27). Ea este „principiul edificator”
al socialului şi tot ea este criteriul genetic pentru „stabilirea de valori” într-un
sistem istoriceşte constituit.
Dacă luăm în considerare acest complex ideatic şi dacă îl raportăm la
cercetări din praxiologia contemporană, atunci observăm că, în esenţa ei, concepţia
lui Gusti nu este pasibilă de a fi etichetată drept voluntaristă, iar plasarea cauzei
volitive la baza fenomenalităţii umane nu este reductibilă la un act de factură
psihologistă. Fiindcă voinţa – în optica sociologului român – este una de factură
socială şi nu un produs exclusiv individual. Atât genetic, cât şi funcţional, nu este
un epifenomen şi deci nu este un efect al unor cauze organice. Purtătorii ei
materiali sunt „unităţi sociale” care, prin asociere, formează „unităţi de voinţă
socială”, iar prin manifestări determină procesul de „socializare”. Printre unităţile
sociale, D. Gusti enumeră şcoala şi familia, statul şi biserica, satul şi oraşul,
instituţiile şi naţiunea etc., toate fiind variabile dependente de voinţă şi toate
constituind realitatea socială. Aceasta din urmă – în concepţia lui D. Gusti – are
însuşiri specifice, care o deosebesc principial de realitatea naturală, fiind compusă
din fapte vii şi nu din lucruri moarte. Ea este o unificare intenţională, imediată şi
actuală a elementelor active, conştiente care o alcătuiesc, având o complexitate
deosebită şi rezultând dintr-un număr infinit de elemente. Esenţa ei este una duală:
pe de o parte, mediul cosmic transformat prin acte de voinţă, deci natura, iar pe de
altă parte, cultura. Prin aceasta, sociologul român se delimitează – formulând critic
– atât de teoriile determinist-geograficiste, care consideră că societatea „este
produsul mediului cosmic” (1968, p. 226), cât şi de cele de factură organicistă care,
recurgând la analogii forţate şi absolutizând anumite elemente comune, substituie
formele superioare de evoluţie materială cu cele inferioare şi anulează sociologicul
în avantajul biologicului.
În ceea priveşte primul tip de doctrine determinist-geograficiste, D. Gusti îl
găseşte incomplet şi – ca atare – îl consideră ca needificator pentru definirea feno-
menalităţii sociale. „Mediul cosmic este numai cadrul în care se desfăşoară viaţa
socială şi este una dintre multele condiţiuni care exercită anume influenţe asupra
naturii societăţii, dar nu este singura şi nici esenţiala condiţiune” (1968, p. 227).
Cel de-al doilea tip de doctrine, cele organiciste, sunt apreciate de D. Gusti ca
fiind tot atât de simpliste ca şi cele dintâi. „Teoria organică – precizează sociologul
– nu explică însă nimic, căci o simplă analogie, aşa cum se face între societate şi
organism, nu spune pentru ce societatea este un organism. Aici este locul să se
spună: comparatio non est ratio” (1968, p. 228).
Delimitându-se, în continuare, de teoria fizicalistă a lui Auguste Comte, ca şi
de idealismul mistic al lui Kidd, sociologul român îşi dezvoltă propria sa
construcţie teoretică şi încearcă să elaboreze o concepţie de factură genetică, în
scopul de a valida esenţa creatoare a voinţei şi de a acredita rolul transformator al
cercetării monografice. Astfel, Dimitrie Gusti formulează ideea după care geneza
realităţii sociale presupune atât condiţii naturale care acţionează represiv asupra ei,
cât şi activitatea omului, care acţionează – printr-un efort de sens invers – asupra
74
mediului natural. „Socialul – notează sociologul – este, înainte de toate, rezultatul
unui concurs de împrejurări: spaţiale, temporale, vitale şi spirituale, care formează
cadrele cosmologic, biologic, istoric şi psihologic, cu alte cuvinte, ceea ce numim
«mediul», despre care vorbesc unii sociologi – de la Spencer şi Taine încoace –,
fără să-l aprofundeze” (1968, p. 238).
Mediul este eterogen şi ni se impune într-o varietate extremă de fenomene şi
procese. El este substratul dintâi al voinţei creatoare şi formează cadrele subiacente
ale existenţei omului. În consens cu precizările lui Gusti şi potrivit tipologizării
sale, cadrele – în număr de patru – se ordonează în raport de calitatea relaţiilor
concrete la care omul este determinat. În primul rând, există un cadru prealabil, cel
al mediului fizic înconjurător – natura, cu care societatea, pentru satisfacerea
trebuinţelor biologice ale omului, e silită să ducă raporturi de conlucrare perma-
nentă. Societatea nu este natură, dar o parte din activitatea ei se îndreaptă asupra
naturii, raport prin care ea însăşi suferă modificări şi se transformă. Cadrele (în
totalitatea lor) nu interesează sociologia decât ca factori explicativi. Alături de
primul cadru menţionat, cel cosmologic, avem un altul de tip biologic, împreună cu
cel dintâi formând cadrele naturale. Dar, întrucât societatea are caracteristica de
a-şi fi sieşi cadru, la primele două se adaugă altele, tot două, dar care sunt de
factură socială: istoric şi psihologic.
Un fenomen social, în afara influenţelor pe care le suportă din partea naturii,
întrucât se desfăşoară în spaţiu, întrucât substratul lui nemijlocit este chiar
organismul uman, este influenţat de celelalte fenomene sociale, care l-au precedat
sau care îi coexistă.
Cadrele însă – în doctrina pe care o analizăm – nu au o semnificaţie în sine şi
nici nu interesează printr-o plasare a lor în absolut, ci numai cu referinţă la
existenţa omului şi – în special – raportate la voinţă, care generează manifestări.
Dacă viaţa socială este, în esenţa ei, voinţă şi dacă aceasta înseamnă
dinamism şi finalitate, atunci ea va realiza o sumă de activităţi concrete, care se
numesc manifestări. În concepţia lui Gusti, manifestările sociale au constituit a
doua serie de probleme pe care le-a urmărit şi – în acelaşi timp – au reprezentat
puncte de referinţă critică ale exegezei de specialitate. „Genul şi numărul lor este
stabilit prin analiza tipologică a vieţii sociale confruntată cu critica severă a
doctrinelor existente” (Traian Herseni, 1971, p. 59).
Tipologic, manifestările sunt reduse, prin analogie cu numărul cadrelor, tot la
patru speţe: economice, spirituale, juridice şi politice.
Primele sunt denumite de către D. Gusti ca fiind categorii constitutive,
întrucât alcătuiesc substratul vieţii sociale şi demonstrează imposibilitatea unei
grupări umane fără producţie economică şi fără activitate spirituală.
Celelalte două tipuri de manifestări, numite de către Gusti regulative, au rolul
de a preciza drepturile şi datoriile omeneşti, ca şi de a organiza viaţa în comun.
Funcţia lor e una prescriptivă, aceea de a reglementa relaţiile dintre oameni şi de a
veghea la respectarea legilor.
S-ar putea spune deopotrivă că, în timp ce categoriile constitutive au menirea
de a forma conţinutul vieţii sociale şi deci de a întemeia o comunitate umană, cele
regulative impun condiţiile singulare şi de funcţionare a celor dintâi. Unele sunt
conţinutul, celelalte sunt forma; unele sunt materia, iar celelalte sunt ordinea.
Dimitrie Gusti, însă, precizează că formula sa clasificatorie nu este una de tip
aprioric, iar gruparea în patru categorii a speţelor amintite nu este una de sistem, ci
75
una de metodă. Fiindcă – după gânditorul român – numărul lor corespunde exact cu
ceea ce se află în realitate, adică cu ceea ce s-a constatat că exista până atunci. În
cazul în care s-ar mai descoperi încă una, ori s-ar deduce – prin combinare – alte
variante posibile, ele ar urma să fie incluse în contextul clasificator şi ar întregi
imaginea noastră despre lumea exterioară.
De reţinut este, însă, că, atât cadrele, cât şi manifestările nu sunt apariţii
fortuite – în doctrina lui Gusti – şi nici nu au o funcţie cu caracter mnemotehnic.
Dimpotrivă, ele răspund unor nevoi atât generale, cât şi particulare. De aceea, ele
se regăsesc cu necesitate în orice societate umană şi există inevitabil în toate
unităţile istorice. În esenţa lor însă, cele două categorii de elemente nu sunt
reductibile unele la altele şi nici nu se pot substitui în funcţiuni. Fiecare tip îşi are
rolul său şi există întotdeauna paralel cu celelalte. Voinţa socială, ca motivare a
existenţei relaţiilor şi proceselor unităţilor sociale – notează Gusti – „nu este o
construcţie arbitrară a spiritului. Ea poate fi oricând descoperită şi precis
caracterizată prin raportarea manifestărilor – economice, spirituale, juridice şi
politice – la ansamblul cadrelor – cosmologic, biologic, istoric şi psihic, ceea ce
constituie legea paralelismului sociologic” (1968, p. 281). Paralelismul sociologic
– în concepţia sociologului român – este întreit: înlăuntrul cadrelor (între cadrele
extrasociale – cosmologic şi biologic – şi cele sociale – istoric şi psihic); în
interiorul manifestărilor (între cele constitutive – economice şi spirituale – şi cele
regulative – politic şi juridic); între ansamblul manifestărilor şi ansamblul cadrelor.
„Caracterizarea voinţei sociale se face prin: 1) cercetarea paralelismului manifes-
tărilor pe subunităţi, precum şi prin stabilirea paralelismelor dintre manifestări şi
împrejurările cadrelor condiţionate, pentru fiecare din aceste subunităţi; 2) dega-
jarea tipurilor de corelaţii între manifestări, precum şi a tipurilor de corelaţii dintre
acestea şi cadre; 3) determinarea distanţelor sociale dintre grupuri, a relaţiilor
dintre grupuri (a relaţiilor dintre ele) şi a felului în care se integrează în întregul
social” (D. Gusti, 1968, p. 81).
Ca existenţă fenomenologică, în care esenţa se realizează şi se dezvoltă
teleologic, societatea se compune din entităţi distincte şi deci se impune a fi stu-
diată pe unităţi, relaţii şi procese sociale.
Unităţile sociale sunt definite de către sociolog drept forme de coexistenţă
între paliere organizaţionale diferite, de la simple asociaţii voluntare, până la forme
cristalizate, devenite tradiţionale. Realitatea ei (a societăţii) este o îmbinare a
nenumărate mănunchiuri de oameni ocupaţi în unităţi sociale foarte variate şi
împrăştiate pe întreg globul, un mozaic de unităţi diferenţiate ca geneză şi distincte
ca manifestare istorică.
Unitatea socială este o „simplă coexistenţă”, o „solidaritate de sentimente” şi,
în acelaşi timp, este „o realitate de manifestaţie a voinţei într-o lume comună”. Ca
forme funcţionale de unităţi sociale, Gusti indică familiile, satele şi oraşele,
bisericile şi sectele, breslele şi tagmele, atelierele şi şcolile, gospodăriile şi
întreprinderile, care ar fi „îmbinate felurit în unităţi mai cuprinzătoare ale
neamurilor, statelor, imperiilor” (D. Gusti, 1969, p. 274).
Relaţiile sociale sunt plasate în cadrul unităţilor umane ca relaţii de rudenie,
de prietenie şi vecinătate. În concepţia lui Gusti, astfel de relaţii dau oamenilor
conştiinţa aceluiaşi destin, adică dau conştiinţa unei identităţi de neam. În urma
acestora, apare şi mentalitatea comună, creatoare de tradiţii, de conformism, de
valori şi de scopuri asemănătoare. La Gusti, relaţiile sociale sunt de două tipuri:
1) relaţii în cadrul unităţii şi 2) relaţii între unităţi. Ele pot fi descoperite când se
analizează manifestările.
76
 În fine, procesele sociale sunt transformări dialectice de structură suferite de
unităţile sociale sau – ceea ce nu este decât o altă denumire – schimbările care au
rezultat din activitatea oamenilor, datorită voinţei sociale.
În esenţa lor, factorii sociali – după D. Gusti –, deşi se interferează şi se
intercondiţionează reciproc, totuşi, ei sunt de valoare diferită, unii putând
determina acţiunea altora şi având o anume preponderenţă de conţinut faţă de ei.
Funcţia lor devine una cauzală, provocând desfăşurarea momentelor de mişcare ale
altora şi prezentându-se, astfel, drept baza lor generică. Raportul de cauzalitate este
redat de către Gusti prin cunoscuta formulă de compunere: V + C = M, în care V
este voinţa socială, C – cadrele, iar M – manifestările: „Unitatea socială nu este
decât voinţă socială actualizată în manifestări sociale, prin utilizarea cadrelor”
(1968, p. 342).
Aşa după cum rezultă din termenii ecuaţiei amintite şi aşa cum se deduce şi
din analizele lucrărilor lui Gusti, voinţa are acelaşi rang valoric ca şi cadrele
sociale (Liviu Marcu, 1980, p. 67), iar cauzalitatea nu se poate declanşa decât
printr-o fuziune a lor într-un plan cu caracter unitar. E drept că, prin natura ei
teleologică şi prin caracterul ei activ, voinţa reprezintă, totuşi, „condiţia principală,
causa causans, pentru că ea declanşează cauzalitatea socială” şi ea este aceea care
„devine motiv […] pentru o realizare electivă” (1968, p. 359). Dar aceasta are
nevoie de un obiect de acţiune al ei şi, deci, cere un referenţial de orientare finală.
Ea nu se poate exercita decât în afara sa şi deci nu este eficientă decât cu privire la
lucrurile din mediu, ceea ce determină coabitarea obiectivului cu subiectivul şi a
umanului cu naturalul.
În această sinteză şi în ideea de finalitate, Dimitrie Gusti fixează funcţia
praxiologică a sociologiei şi-i relevă valoarea ei transformatoare, corelată atât cu
etica şi politica, cât şi cu metoda monografică. Prin această nouă dimensiune (pe
care o numim praxiologică), sociologia trece din starea contemplativă în cea creativă.
Raţiunea ei de a fi nu este aceea de a înmagazina numai date şi nici numai de a
sistematiza idei, ci de a fi o terapie socială şi a participa la decizia de stat.
În gândirea gustiană, dimensiunea praxiologică a sociologiei se relevă, în
esenţă, prin următoarele aspecte: prin accentul pe care îl pune pe realitate,
sociologia se construieşte ca o ştiinţă, în primul rând constatativă, cu alte cuvinte,
ca ştiinţă de observaţie directă a unităţilor sociale concrete. În al doilea rând, în
spectrul sociologiei, realitatea socială prezentă este tratată rând pe rând, dar în cea
mai strânsă corelaţie posibilă, ca esenţă (voinţa socială, motivarea activităţii sociale
creatoare), ca manifestări (actualitate, valori, obiective, reduse tipologic la cele
patru categorii); ca unitate de cadre (geneză, condiţii, potenţialităţi, reduse tot
tipologic la patru), ca lege a paralelismului sociologic (raport între voinţă şi cadre,
cadre între ele, manifestări între ele), ca tendinţe şi perspective de evoluţie socială,
prin care se întrevede „realitatea socială viitoare”. De această devenire se ocupă
politica (sistemul mijloacelor pentru realizarea valorilor şi normelor sociale) şi
etica (sistemul scopurilor şi a idealului).
În acestea constă raportul statornicit de Gusti între sociologie, etică şi
politică, precum şi diferenţierile pe care le implică metodologia lor specifică.
Sociologia îşi cercetează obiectul ca pe o realitate dată, făcând abstracţie de faptul
dacă are sau nu vreo valoare în sine, lăsând la o parte orice fel de apreciere şi fără a
lua în considerare criteriul axiologic. Politica şi etica în schimb se ocupă cu valori.
Una din ele, politica, examinează dacă valorile sociale sunt într-adevăr reale şi
fecunde, dar şi dacă sunt întemeiate sub aspect raţional.
77
 La rândul ei, etica este ştiinţa scopurilor preliminate şi subordonate idealului
moral, ideal reprezentat de realizarea perfectă a posibilităţilor omeneşti de către
personalitatea producătoare de valori culturale.
Şi pentru că realitatea socială, care este voinţă în continuă desfăşurare, nu
este statică, ci dinamică, adică e mişcare şi devenire, studiul complet al realităţii
sociale trebuie să cuprindă atât sociologia, ca ştiinţă a realităţii prezente, cât şi
politica şi etica, estimate drept ştiinţe ale societăţii viitoare.
Sociologia este, în acelaşi timp, o sinteză creativă a ştiinţelor sociale
particulare, pentru că realitatea constituie un sistem concret de fapte istorice din
care ştiinţele particulare izolează numai fragmente, iar considerarea unui fragment,
necesară analizei, nu poate duce niciodată singură la descoperirea „raţiunii
suficiente” a acestuia. Pentru a o găsi, fiecare fapt social trebuie privit mai întâi
sintetic, în contextul împrejurărilor în care se produce şi apoi cercetat paralel cu
aceste împrejurări şi cu manifestările ce-l însoţesc. Toate legile ştiinţelor sociale
particulare, spune Gusti, sunt legi condiţionate, pure constatări descriptive, valabile
în împrejurările în care au fost ele formulate. Ştiinţele sociale particulare – cu rol
constatator – alcătuiesc, astfel, materia primă a sociologiei, singura ştiinţă – cu
adevărat complex-explicativă a realităţii sociale. Ea trebuie să ofere ştiinţelor
particulare prilejul de a ţine seamă unele de altele, cu alte cuvinte, să „intercon-
diţioneze unitar” şi să fundamenteze interdisciplinaritatea. Un astfel de principiu a
fost realizat, în special, prin intermediul monografiei sociologice, care, deşi este o
tehnică de cercetare şi cu toate că se instituie ca procedeu de teren, ea nu rămâne
exclusiv la nivel de mijloc de investigaţie şi, ca atare, nu se constituie numai ca
metodă de lucru, ci şi ca teorie.

BIBLIOGRAFIE

Bădina, Ovidiu (1968), Introducere la D. Gusti, în Opere, vol. I, Bucureşti, Editura

Academiei R.S.R.
Gusti, D. (1968), Opere, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R.
Gusti, D. (1969), Opere, vol. II, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R.
Gusti, D. (1970), Opere, vol. III, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R.
Gusti, D. (1971), Opere, vol. IV, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R.
Herseni, Traian (MCMLXXI), Sociologia cogitans, în Sociologia militans, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică.
Herseni, Traian (1980), Concepţia lui Dimitrie Gusti despre naţiune, în Dimitrie Gusti.
Studii critice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Marcu, Liviu (1980), Elemente dialectice în concepţia sociologică a lui Dimitrie Gusti,
în Dimitrie Gusti. Studii critice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Stahl, H.H. (1980), Dimitrie Gusti, personalitatea şi opera, în Dimitrie Gusti. Studii
critice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

78
 OFENSIVA MAGHIARĂ ÎN JUDEŢELE HARGHITA ŞI COVASNA

Maria COBIANU-BĂCANU

În judeţele Covasna şi Harghita, situate în curbura interioară a Carpaţilor

Răsăriteni, românii sunt în minoritate numerică (deţinând o pondere de circa
23-25%, în Covasna, şi circa 13-15%, în Harghita, după recensământul din 1992) în
raport cu ungurii şi celelalte etnii ce deţin majoritatea covârşitoare. Ca atare, dome-
niul relaţiilor interetnice româno-maghiare din această zonă – la care ne vom referi în
cele ce urmează – va dobândi calitatea pe care i-o conferă majoritatea maghiară. Este
una dintre cele mai sensibile situaţii înregistrate de un segment al populaţiei
româneşti, dominată demografic, economic, politic şi cultural de maghiari.
Din păcate, spre deosebire de toate celelalte minorităţi naţionale din
România, care au un statut bine precizat, cu drepturi clar formulate în legislaţia
naţională, minoritatea românească din judeţele Covasna şi Harghita nici nu este
măcar recunoscută la nivel naţional şi, în consecinţă, nu primeşte fonduri din partea
Departamentului pentru Minorităţi. Pentru că, dacă toate minorităţile naţionale
primesc fonduri – în limita bugetului de austeritate, evident – pentru menţinerea şi
dezvoltarea identităţii etnice, ca identitate culturală, lingvistică şi religioasă,
românii minoritari fac eforturi mari pentru a-şi menţine cele câteva ziare locale în
limba română: „Cuvântul Nou”, „Bună ziua, Covasna”, „Grai Românesc” (din
Covasna) şi „Adevărul Harghitei” (din Harghita). Numai după vizita unei delegaţii
guvernamentale au primit subvenţii pentru ca aceste ziare să-şi continue apariţia –
lucru menţionat de presa maghiară nu fără oarecare maliţiozitate.
În aprecierea tipului de relaţii specifice între români şi maghiari, în volumul
S.O.S. – românii din Covasna şi Harghita (Maria Cobianu-Băcanu, 1998), demonstram
că acestea se înscriu în principiul „piramidei”, adică, la vârful conducerii politice,
economice, administrative, liderii maghiari promovând relaţii de dominaţie, de
subordonare a etniei române în virtutea ponderii lor numerice covârşitoare, a unei
aşa-zise „superiorităţi etnice”, a „drepturilor istorice”, pe când la nivelul de bază, în
viaţa de toate zilele, românii şi maghiarii convieţuiesc, cel mai adesea, după
normele bunului simţ, ale vecinătăţii şi respectului reciproc. Spunem „cel mai
adesea” pentru că, şi aici, după orice val de îndoctrinare şi hiperetnicizare a
discursului liderilor politici maghiari, consecinţele nu întârzie să se facă simţite în
raporturile interindividuale. Oamenii de rând devin mai distanţi, mai reci, iar
intelectualii mai radicali şi mai împătimiţi în stilul de a se raporta la români, de a
impune revendicări şi de a se plânge la forurile internaţionale că îşi pierd
identitatea, pe care, de fapt, şi-o consolidează cu fiecare zi.
Cu timpul, de la principiul „piramidei”, în care numai liderii din conducerea
centrală modelează comportamentul conduşilor – mai ales în relaţiile interetnice ale
maghiarilor – se trece subtil, treptat, spre stilul „reţea”, prin formula intermediară
de „umeraş”. În această formulă de umeraş, raporturile dintre lideri şi conduşi
devenind directe, se descentralizează, între ei dispărând verigile sau nivelurile
intermediare. „Umeraşul” înseamnă o simplificare a relaţiilor. „Cârligul” este
liderul unui grup profesional, al unei instituţii, care, preluând doctrina şi ideologia
79
UDMR-ului, o face aplicabilă la oamenii din subordinea sa, respectiv în şcoală,
muzeu, instituţie culturală, administrativă, întreprindere etc. Acestea din urmă
formează baza largă a umeraşului, nivel la care sarcinile trebuie să fie integrate în
principal la un singur nivel. Raţiunile pentru „umeraş” sunt multiple. Una dintre ele
este aceea a necesităţii creşterii capacităţii de conducere din vârf, simultan cu
creşterea capacităţii de conducere a oamenilor de la bază, pe măsură ce situaţia
devine mai complexă şi cere acţiuni şi schimbări rapide în modelele de organizare
şi de acţiune. Trecerea de la „umeraş” la „reţea”, unde fiecare discută ca de la egal
la egal cu celălalt, în condiţii fireşti, de reciprocitate şi înţelegere totală pentru
realizarea scopurilor propuse, transpusă în practica politică a Programului UDMR,
este o chestiune doar de timp, de radicalizare şi inoculare a ideologiei identitare
dominante la nivelul indivizilor. Potrivit acestui model de relaţii organizaţionale şi
de conducere – experimentat cu succes în leadership-ul industrial european
(H. Mintzberg, 1979) – actul de conducere şi cel de execuţie devin tot mai eficient
şi mai organic legate unul de celălalt. Aplicat în domeniul politic, el îşi dovedeşte
eficienţa în sensul că face pe toţi membrii unui grup, ai unei instituţii, organizaţii,
să reacţioneze ca unul la cererea liderilor. Or, sloganele impuse la ultimele
forumuri de „construire de jos în sus a societăţii civile” (Katona Adam), de „a
organiza cât mai multe forumuri pe tema autonomiei care să funcţioneze de jos în
sus” (preotul Krisbai Imre), indică tocmai orientarea spre această nouă strategie,
spre acest nou model de acţiune.
Dacă la aceasta se adaugă intensificarea propagandei naţionalist-istorice şi
naţionalist-patriotice a liderilor cu privire la „zilele minunate” care, mai devreme
sau mai târziu, vor trebui să vină o dată cu „Noua Europă”, cu „Europa
Regiunilor”, în care maghiarilor trebuie să li se facă „dreptate” după „Dictatul de la
Trianon”, atunci cercetătorul are imaginea cât se poate de reală a relaţiilor inter-
etnice dintre maghiari şi români şi a coeficientului lor de stabilitate în zonă şi în ţară.
În momentul de faţă se desfăşoară un accentuat proces de creştere a ofensivei
maghiare de a impune revendicări îmbrăcate în haina modernă a drepturilor
grupurilor etnice minoritare, revendicări care neglijează sau lezează drepturile
majorităţii. În acest context, de tensionare a solicitărilor, vom analiza starea de
spirit, insatisfacţiile, dezamăgirile şi lipsa de orizont a populaţiei româneşti privind
condiţia şi destinul ei dintr-o zonă în care monoculturalitatea maghiară se impune
tot mai mult, iar bi- şi multiculturalitatea devin o aspiraţie greu de realizat.
Studiul se bazează pe investigaţiile sociologice din 1993 până în prezent, şi
anume, pe anchetele realizate pe 1.603 subiecţi, din 9 judeţe, în anii 1993-1994, pe
interviurile în adâncime realizate cu subiecţi din cele două judeţe, între 1995-1996,
pe cele peste 200 ghiduri de interviu realizate între 1996-1999, cu tineri, studenţi şi
elevi de la şcoli postliceale, directori şi referenţi culturali din diferite zone ale ţării,
cadre didactice din Bucureşti şi din ţară, specialişti de diferite profile din Bucureşti,
Muntenia, Moldova, Transilvania, intelectuali şi oameni de rând, români şi
maghiari din Covasna şi Harghita.
Analiza pune în lumină, de asemenea, problematica românilor minoritari –
aşa cum a apărut în dezbaterile şi sesiunile ştiinţifice, în documentele, lucrările şi
publicistica românească, dar şi în mass-media românească, discursul maghiar în
presă, la radio şi TV prin reprezentanţii maghiarilor din guvern şi parlament.
În demersul ştiinţific de faţă, pornim de la trei teze cu caracter axiomatic,
rezultate din investigaţiile de teren şi literatura problematicii relaţiilor interetnice
din Covasna şi Harghita:
80
 1) Principalele trăsături identitare pozitive ale etnotipului românului sunt:
bunătate, naivitate, răbdare, toleranţă, modestie, omenie, generozitate, respect,
înţelegere, cumpătare, hărnicie, profesionalism, prietenie, ospitalitate. Ele reflectă
profilul psiho-socio-cultural şi moral al poporului român, format şi verificat de-a
lungul istoriei. În virtutea acestor trăsături, ne permitem să definim România ca un
pol de stabilitate în Europa Centrală şi Sud-Estică.
2) Românii din Covasna şi Harghita sunt minoritari aici, nu au o relevanţă
numerică, dar au o relevanţă identitar naţională, identitar nominală, adică, oricât de
puţini ar fi, ei dau numele naţiei, reprezintă naţiunea română şi, prin aceasta,
trebuie să se bucure de respectul şi consideraţia datorate întregii naţiuni române,
adică majorităţii – aşa cum se prevede şi în reglementările internaţionale.
3) Românii şi maghiarii de bună credinţă, cei „neatinşi” de doctrinele
U.D.M.R.-ului, se pronunţă pentru convieţuire paşnică, înţelegere şi respectul
reciproc al culturii, limbii şi religiei „celuilalt”, în satele şi oraşele în care trăiesc de
când se ştiu.
Pentru înţelegerea contextului în care se desfăşoară relaţiile interetnice din
Covasna şi Harghita, cele mai relevante sunt aprecierile localnicilor: intelectuali,
lideri culturali, sociali, cadre didactice sau slujitori ai bisericii şi oameni de rând,
români şi maghiari.
În concepţia subiecţilor români, în Covasna şi Harghita autonomia pe criterii
etnice este realizată. Românilor nu li se mai oferă instrumente legale de contra-
carare a ei. Maghiarii vor s-o şi legalizeze ca să nu mai aibă probleme, ceea ce au
obţinut deja prin Legea Administraţiei Publice, votată în Parlament. Autonomia se
observă la tot pasul, inscripţii bilingve, nume de străzi, de instituţii în limba
maghiară. „În timp ce guvernanţii ezită să elaboreze o legislaţie care să apere
dreptul la identitate al românilor minoritari, spune un român din Sf. Gheorghe,
maghiarii se organizează cu un zel fără precedent în tot felul de instituţii şi
organizaţii guvernamentale, non-guvernamentale, civice etc. şi fac în ele o politică
maghiară de mama focului”. Astfel, Biblioteca judeţeană a devenit bibliotecă
maghiară. Muzeul judeţean a devenit Muzeul Naţional Secuiesc şi nici un guvern
nu a luat atitudine faţă de acest separatism, faţă de această asumare pe cont propriu,
monoetnică a unor instituţii cu caracter larg societal.
„Maghiarul de azi are conştiinţa nemodificată, de acum 80 de ani, că
Transilvania îi aparţine şi i-a aparţinut întotdeauna. Această conştiinţă îi este
inoculată în şcoli, prin manualele de istorie, literatură, în familie prin educaţie, în
instituţiile culturale şi prin biserică – spune un român. În memoria lor colectivă,
mereu împrospătată, Ardealul este pământ unguresc. Ţara este a celor ce stăpânesc
economic. Şi aici stau bine. Ardealul este împânzit cu firme ungureşti, în spatele
cărora se află capital ungar majoritar, iar pământul din agricultură maghiarii îl
cumpără metru pătrat cu metru pătrat. În consecinţă, logic, cine stăpâneşte
economic dictează şi limba. Ca atare, pentru angajare, în orice loc de muncă a
intervenit criteriul eliminatoriu limba maghiară. Până la impunerea ei ca limbă
oficială nu mai este decât un pas”.
Totuşi, în legătură cu utilizarea limbii materne a minorităţilor, se cuvine să
stăruim asupra unor nuanţe cuprinse în documentele internaţionale, dar pe care
maghiarii nu sunt interesaţi să le ia în seamă pentru că nu-i servesc. Iată ce spune
dr. Ion Diaconu (Minorităţile, IRDO, 1996), cercetător la Institutul Român pentru
Drepturile Omului (IRDO), în legătură cu acest fapt. El arată că nici unul din
documentele internaţionale care se ocupă de această problemă – Documentul de la
81
Copenhaga din 1990, Declaraţia ONU din 1992, Convenţia Cadru a Consiliului
Europei din 1994 – nu cere recunoaşterea limbilor minorităţilor naţionale ca limbi
oficiale, limbi ale tribunalelor sau ale autorităţilor publice (p. 114-116), ci ca
statele să se străduiască să le asigure folosirea limbii ca mijloc de comunicare. El
dă şi explicaţia de ce, şi această argumentare se potriveşte şi la situaţia noastră.
„Experienţa istorică arată că problemele folosirii limbilor materne au fost adesea
exacerbate pentru a masca tendinţele naţionaliste şi separatiste, iar statele au
răspuns uneori prin limitarea sau negarea drepturilor lingvistice. Se impune să se
realizeze un echilibru între dreptul fiecărei persoane de a folosi limba maternă şi
interesele de ansamblu ale societăţii” (p. 118).
O altă idee subliniată de subiecţii români din Covasna şi Harghita a fost că
perspectiva de a subordona Poliţia primarului maghiar va slăbi şi mai mult forţa,
capacitatea de a conserva românitatea cu ajutorul statului de drept. Ştiută fiind
aversiunea maghiarilor faţă de armată – pe care o numesc „armată de ocupaţie” –,
poliţie şi biserică, demilitarizarea poliţiei „le va da apă la moară să facă orice”. În
plus, primarii şi funcţionarii publici maghiari din zonă cer loialitate faţă de ideile şi
principiile UDMR-ului, propun pace şi armonie în condiţiile lor, adică „stând cu
grumazul plecat”. De aceea, în ultima vreme, cultivă relaţii mai ales cu românii
dispuşi să cedeze, pentru a-i scoate în faţă când au nevoie. „Ei regizează totul în
viaţa socială în faţa «străinilor» din afara judeţului sau din afara ţării, pentru a oferi
o imagine convenabilă lor. Când vin reprezentanţi din afară aleg şcolile, aleg elevii
şi pregătesc răspunsurile”, spune un subiect.
La Covasna, ungurii au cerut ca Secţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale să fie
subordonată Consiliului local, dar nu li s-a aprobat.
Ziarele maghiare – spun cu năduf românii din Covasna şi Harghita – sunt în
cea mai mare parte antiromâneşti, antinaţionale, antistatale, anticonstituţionale. Şi
acest lucru îl poate verifica oricine ştie maghiara.
„Ungurii au prins că dinspre Europa bate vânt prielnic pentru ei”. Acum,
fiind în NATO, pretenţiile statului ungar şi ale maghiarilor din România vor creşte
în ceea ce priveşte revendicările. În schimb, în satele cu români puţini, care au
suferit pe timpul lui Horthy, acestora le e teamă să-şi afirme identitatea, să ceară
dreptul lor la şcoală în limba română, le e teapă de reacţia maghiarilor. „Dacă cereţi
şcoală în limba română – i-au ameninţat ungurii pe românii dintr-un sat – vă dăm foc!”.
Deşi au o situaţie bună şi prosperă ca minoritate, maghiarii reclamă guvernul
şi statul român la diverse organisme internaţionale. Ne amintim de reacţiile
liderilor lor, Marko Bela şi György Frunda, la afirmaţia lui Bill Clinton,
preşedintele SUA, că „România este un model de relaţii interetnice”, care rămân
antologice pentru înverşunarea cu care neagă totul. Marko Bela: „Nu sunt de acord
că România este un model de relaţii interetnice. Autorităţile române s-au oprit la
nivel de intenţii. Nu mai sunt mulţumit cu bunele intenţii. Nu vrem să fim
mângâiaţi la cap că am obţinut drepturi…”; G. Frunda: „Nu acceptăm să fim nota
de bună purtare a guvernului român. Respingem politica duplicitară a României.
Problemele minorităţilor naţionale să fie rezolvate… Refuzăm să fim doar vitrina
de export a guvernului român” etc. (Pro TV, 21.04.1999).
Aflaţi în defensivă tot timpul în faţa valului crescând de pretenţii ale
maghiarilor care se află la guvernare, românii guvernanţi acoperă, ascund situaţiile
dramatice ale românilor minoritari, umilinţele la care suntem expuşi ca neam şi
popor în propria ţară. De pildă, maghiarii sfidează istoria României. Oficial,
manualele sunt româneşti, dar în fapt vin cu istoria maghiarilor. În această situaţie,
82
educaţia în spiritul istoriei reale a tinerei generaţii de români şi unguri se impune
cu necesitate.
Maghiarii exclud profesorii români din procesul de învăţare corectă a limbii
române în şcoli, ajungându-se la formulări ca: „De sărbători, copiii de maghiari
urăsc pe la casele oamenilor” sau „nu vrem să fim mângâiaţi la cap”.
Statul de drept român nu şi-a intrat în drepturi, spun românii din Covasna şi
Harghita. Din cauza timidităţii şi fricii faţă de reacţia agresivă a maghiarilor, se
încalcă prevederi constituţionale, nu se iau la timp măsuri de sancţionare a celor ce
nu respectă legea.
Românii afirmă că, în ultimii 10 ani, instituţiile statului nu au mai făcut
educaţie patriotică şi naţională, la fel ca şi învăţământul, mass-media, televiziunea,
aceasta devenind mai degrabă un instrument aservit Occidentului decât culturii şi
fiinţei naţionale.
Românii se maghiarizează pentru că instituţiile de stat care trebuie să se
ocupe de educaţia şi formarea lor culturală în spiritul românităţii sunt în mâinile
ungurilor, care nu au interes să le înfiinţeze unde nu sunt sau să le dezvolte unde
sunt. Şcoala, căminul cultural, biblioteca – instituţii cu adâncă misiune formativ-iden-
titară românească – lipsesc în multe sate din Covasna şi Harghita, ceea ce conduce
la reducerea ponderii intelectualităţii româneşti şi la scăderea nivelului cultural şi
de instrucţie al populaţiei româneşti – stare convenabilă pentru maghiari, pentru că
în acest fel românii pot fi mai uşor stăpâniţi, dominaţi.
Scade accesul la cultura română, în lipsa instituţiilor educative şi culturale,
atât al românilor marginalizaţi şi analfabeţi, cât şi al maghiarilor care vor să se
afirme în România şi în cultura română.
În legătură cu fenomenul crescând de maghiarizare a românilor din satele
harghitene şi covăsnene, românii, subiecţi ai cercetării noastre, exprimă o profundă
mâhnire şi nemulţumire şi consideră această stare de lucruri ca „o mare tragedie
naţională” de care se fac vinovaţi atât guvernanţii, care n-au creat condiţii
economice, sociale, instituţionale de păstrare a identităţii româneşti în propria
noastră ţară, cât şi maghiarii, care prin spiritul lor dominator şi agresiv s-au impus
şi au supus pe români, ştirbind demnitatea lor naţională. Subiecţii vorbesc de un
context în care indiferenţa şi complicitatea diferitelor guverne cu maghiarii şi-au
pus puternic amprenta asupra evoluţiei negative a ţării împotriva intereselor
naţionale. „În timp ce ungurii ştiu ce vor – spune apăsat un român – noi nu ştim sau
nu avem curaj să spunem. Ne temem”.
De aceea, românii propun o mai consistentă educaţie în spirit naţional, iar
studenţii din A.S.C.O.R. formulează imperativul apariţiei unei mişcări etnospi-
rituale româneşti, care să unească pe cei din Covasna şi Harghita cu fraţii de peste
Carpaţi, în vederea unei strategii de păstrare a identităţii etnice româneşti, a limbii,
culturii, credinţei, datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti.
În perspectiva evoluţiei relaţiilor dintre români şi maghiari, românii
intervievaţi resping cu fermitate autonomia pe criterii etnice, proiectele maghiare
de regionalizare, federalizare a României, ca şi ideile de co-suveranitate, de spaţiu
şi de complementaritate sau de fluidizare a frontierelor dintre România şi Ungaria,
cu care încearcă să ne „familiarizeze” teoreticienii maghiari şi susţinătorii lor din
ţară şi de afară.
Să urmărim, în continuare, opiniile şi viziunea maghiarilor asupra relaţiilor
interetnice români-maghiari, şi anume, a intelectualilor maghiari. Discursul ma-
ghiar cu privire la relaţiile interetnice români-maghiari debutează, cel mai adesea,
83
cu un set de insatisfacţii, reproşuri datorate neacordării drepturilor reclamate şi cu
etichetarea de naţionalism şi şovinism exagerat a politicii româneşti în acest
domeniu. Mai mult, guvernele româneşti sunt bănuite că vor să schimbe structura
etnică a localităţilor prin Biserica Ortodoxă, jandarmerie, poliţie, armată sau cu
orice angajare a unui cadru de specialitate într-o instituţie din zonă.
Cea mai frecventă temă adusă în discuţie de subiecţii maghiari este cea a
separării învăţământului şi a înfiinţării universităţii maghiare. După opinia lor,
redată ca atare, inclusiv cu unele erori de exprimare, asupra cărora nu am
intervenit, pentru a lăsa cât mai curată formularea: „Orice predare a ştiinţei în altă
limbă înseamnă sărăcirea limbii materne. Despărţirea fizică a elevilor maghiar de
cei români din şcoli se justifică după istorie şi tradiţie specifice. Într-o societate
etnic pură (!) este mai bine. Organizarea proprie ne dă sentimentul de «acasă».
Când sunt elevi diferiţi, încep diferenţele. Cei slabi sunt loviţi mai tare. Ei se simt
mai străini. Au o psihologie aparte. Sunt mai sensibili”.
Un alt subiect maghiar pune în lumină şi mai convingător nevoia maghiarilor
de separare: „Existau şi înainte de ’89 probleme etnice, dar nu erau la suprafaţă ca
acum. Sunt diferenţe în aspiraţiile etniilor cu rădăcini în convieţuirea de sute de
ani. Aspiraţiile ar fi: un separatism, adică folosirea neîngrădită a limbii materne,
admiterea ei în justiţie, problema inscripţiilor. În Academia Română, cei 1.700.000
maghiari nu au reprezentanţi. Multe probleme s-ar rezolva cu modificarea Legii
învăţământului, cu reala autonomie locală care nu există. Legea învăţământului
actuală este cinică (septembrie 1996). Cei ce termină şcoala în altă limbă au şanse
foarte reduse. Astfel, maghiarii sunt forţaţi, sunt constrânşi să înveţe limba română.
Este foarte greu să înveţi limba română. Profesorii maghiari cunosc foarte bine
limba română şi au metode bune”.
În privinţa istoriei, maghiarii au, de asemenea, obiecţii de tipul: „Manualul
trebuie să fie Istoria Românilor şi nu Istoria României. Fiecare îşi predă istoria sa.
Puteam să emigrez în Ungaria, dar nu am făcut-o. Diferenţa dintre noi şi români
este că noi suntem cu o cultură formată de sute de ani, cu instituţii care au fost
desfiinţate”, iar voi, românii, vrea să spună indirect subiectul nostru maghiar, abia
aţi sosit pe aici. Dispreţul deschis afirmat faţă de limba română al unui cadru
didactic de conducere rezultă, fără comentarii, din răspunsul la întrebarea dacă
familia încurajează, în general, învăţarea limbii române de către copii în vederea
unei mai bune integrări în societatea românească în momentul integrării în
muncă: În familie vorbim limba maghiară. N-o să ne schimbăm limba de dragul
învăţării limbii române”.
Pretenţia de a avea organe legislative paralele cu cele ale statului român şi de
a da legi este şi ea la fel de transparentă în opiniile maghiarilor: „Maghiarii nu au
legiferat legi care să aducă atingere limbii române. Dar românii au legi care ne
ating pe noi, minoritarii, legi cu care nu suntem de acord. Să nu ne jignească în
identitatea noastră. Majoritarii ne impun legile, nu noi le impunem. În practica
europeană este… (ce?). Noi nu am cerut”.
Contestările maghiarilor continuă după leit-motivul recunoscut deja, devenit
„model” cultural imuabil: „România nu este stat naţional. Nu ne asigură drepturi
minime de conservare a limbii, a culturii. Noi cerem drepturi colective. Autonomia
secuilor este de sute de ani. Secuii nu s-au identificat ca secui că sunt maghiari”.
Să ne oprim puţin la „drepturile minime” de conservare a identităţii etnice,
printre care şi „drepturile colective”. Să lămurim această cerinţă din perspectiva
documentelor internaţionale comentate de Ion Diaconu, în lucrarea amintită
84
(p. 131-138). În Convenţia cadru a Consiliului Europei, din 1994 – spune autorul –
nu sunt avute în vedere drepturi colective ale minorităţilor. Drepturile de grup
sunt excluse, singura soluţie este protecţia drepturilor individuale ale membrilor
comunităţilor. Cei care susţin teza drepturilor colective pornesc de la formularea
cuprinsă în art. 27 al Pactului Internaţional asupra drepturilor civile şi politice din
1996, privind exercitarea drepturilor respective „în comun cu alţi membri ai
grupului lor”.
În plus, chiar şi drepturile persoanelor care fac parte din minorităţi pot face
obiectul restricţiilor prevăzute în documentele internaţionale în măsura în care
asemenea restricţii se aplică tuturor cetăţenilor statului respectiv. Având în vedere
că valorile protejate prin asemenea restricţii – ordinea publică, siguranţa naţională,
morală, drepturile şi libertăţile altor persoane – au un caracter general şi sunt în
interesul tuturor, restricţiile trebuie să se aplice tuturor cetăţenilor unui stat.
O altă obligaţie a persoanelor care fac parte din minorităţile naţionale înscrisă
în Convenţia cadru, din 1994 este aceea de „a respecta legislaţia naţională şi
drepturile altor persoane, îndeosebi ale persoanelor care fac parte din majoritate sau
din alte minorităţi naţionale (art. 20) ca şi aceea de a respecta Constituţia şi de a
manifesta loialitate şi fidelitate faţă de ţara în care trăiesc, îndeplinindu-şi
îndatoririle faţă de ea. În mod direct, obligaţia de loialitate înseamnă că persoanele
care fac parte din minorităţi nu trebuie să întreprindă nici un fel de acţiuni
împotriva statului din care fac parte în ceea ce priveşte suveranitatea, integritatea
teritorială şi independenţa politică a statelor (art. 21). Să nu se angajeze în acţiuni
care să le pună în pericol”.
Statele care au minorităţi pe teritoriul altor state, potrivit reglementărilor
internaţionale, nu au dreptul să se angajeze în vreo activitate sau să comită un act
contrar dreptului internaţional şi, îndeosebi, contrar integrităţii teritoriale a statelor.
În atitudinea faţă de minorităţi ar trebui stabilit şi respectat un anumit cod de
conduită a statelor, pe care acestea să-l respecte.
Am insistat mai mult asupra cadrului legislativ internaţional, pentru că el ne
va ajuta să înţelegem şi să interpretăm mai adecvat cerinţele minorităţii maghiare în
raport cu legea naţională şi dreptul internaţional.
Pentru a aprecia corect „temperatura” relaţiilor interetnice promovate de
maghiari faţă de români, redăm, în continuare, principalele teme ale discursului
liderilor maghiari, apărute în presa de limbă maghiară, teme devenite constante,
chiar obsesii ale strategiei UDRM în prezent şi în perspectivă.
1) Aspiraţia de AUTONOMIE, o autonomie în trei trepte, adică individuală,
cultural-administrativă şi teritorială pe criterii etnice. Un prim succes considerat de
ei este că au oficializat aceste drepturi, adică le-au adus la cunoştinţa opiniei
publice, iar acum urmează să lupte pentru a le realiza în practică. Autonomia
„pământului secuiesc” este primul pas spre autoguvernare, urmat apoi de
autodeterminare. Temeiul social-istoric al dreptului la autonomie, autoguvernare şi
autodeterminare: „Noi nu suntem o etnie, nişte parveniţi, ci un popor formator de
stat, fapt pentru care cerem autonomie şi autoguvernare proprie”. CHARTA
AUTODETERMINĂRII TRANSILVANIEI este documentul care sintetizează
concepţia şi strategia pe verticală şi pe orizontală a relaţiilor dintre maghiari şi
români la nivel statal şi interindividual, între minorităţi şi majoritate.
2) POPOR, COMUNITATE, NAŢIUNE – sunt noţiunile cu care ei operează
în limbajul politic şi cotidian pentru a se autodefini. Contrar uzanţelor internaţio-
nale în vigoare la care recurg de obicei, maghiarii se apreciază pe teritoriul
85
României ca popor, comunitate şi chiar naţiune – ca pe vremea defunctului Imperiu
Austro-Ungar. „Spre deosebire de minoritate – spune Ion Diaconu în lucrarea
amintită –, de regulă, un popor se află în majoritate pe teritoriul luat în consideraţie
(în cazul nostru, România – n.n.); el cuprinde şi persoane de alte origini etnice care
fiind puţin numeroase sau prea dispersate nu se pot prevala de statutul de
minoritate. Pe acelaşi teritoriu, un popor poate să convieţuiască şi de regulă
convieţuieşte cu minorităţi etnice, lingvistice sau religioase” (Ion Diaconu,
p. 191-192). Sfidând realitatea cea mai elementară, în această ordine de idei, Laszlo
Tökeş îi îndeamnă pe coetnicii săi „să se raporteze la români ca de la naţiune la
naţiune, de la popor la popor”, pentru a-şi demonstra superioritatea istorică.
3) O altă temă de larg răsunet în presa maghiară este cea a REGIONA-
LIZĂRII ROMÂNIEI, pornind de la teza că o Europă a regiunilor implică şi o
Românie a regiunilor. Alinierea la acest proces este vitală pentru aşa-zisa
COMUNITATE MAGHIARĂ. De ce regionalizare? Pentru că ea este singura posi-
bilitate de modernizare şi restaurare a statului român, după liderii maghiari. Cum? Prin
înscrierea întâi a Transilvaniei mult mai occidentală decât Regatul în acest proces
european. Maghiarii condiţionează însăşi aderarea României la UE de nivelul de
dezvoltare a regiunilor şi de integrarea iniţială a Transilvaniei în Europa Regională.
4) Corelată cu regionalizarea apare ideea FEDERALIZĂRII ROMÂNIEI. În
această privinţă, maghiarii afirmă că aflaţi în „spasmele statului naţional”, românii
nu acceptă federalizarea. Trăind sub „vraja naţionalismului românesc”, ei vor mai
degrabă balcanizarea Transilvaniei decât federalizarea ei. Ca aspiraţii de viitor,
maghiarii speră ca în secolul XXI, noua comunitate europeană să obţină posibili-
tatea mult dorită de „a vindeca rana primită prin Dictatul de la Trianon”. Acesta ar
fi un avantaj al Ungariei prin aderarea la U.E.
5) UNIVERSITATE ÎN LIMBA MAGHIARĂ şi nu universitate multicultu-
rală. „Nu ne trebuie o astfel de multiculturalitate. O prostie mai mare ca aceasta
nici că există în lume” – afirmă maghiarii. De aceea, „UDMR nu trebuie să renunţe
nici în ruptul capului la programul său, la revendicarea Universităţii Bolyai în
limba maghiară”.
6) Abordarea DUBLEI CETĂŢENII pentru cetăţenii maghiari din afara
graniţelor Ungariei printr-o rezolvare tranzitorie: asigurarea statutului de protec-
torat pentru maghiarii ce trăiesc în afara graniţelor, după modelul Austriei în
Tirolul de sud.
7) Hotărârile forum-urilor de la Cernatu de Jos şi Miercurea Nirajului, apelu-
rile, mesajele se referă la ÎNNOIREA UDMR-ului, autonomie, autoguvernare,
drepturi comunitare, universitate maghiară, integrare europeană, integrare econo-
mico-politică maghiaro-ungară, retrocedarea bunurilor bisericeşti şi comunitare.
8) PROTESTELE ÎMPOTRIVA EPISCOPIEI ORTODOXE DE COVASNA
ŞI HARGHITA, pentru că a primit un hotel, o cantină şi un spaţiu pentru un centru
ecumenic, se extind în zona eterată a semnificaţiilor acestei instituţii religioase
româneşti. În Episcopia Ortodoxă de Covasna şi Harghita, maghiarii văd o intenţie
de românizare prin toate mijloacele a aşa-zisului „străbun pământ secuiesc”. În
acest sens, în ziare se scrie: „Maghiarii au acceptat ceea ce cu ani în urmă nici nu
au visat: că bastionul puternic al catolicismului din Ardeal, considerat a fi
Miercurea-Ciuc, va fi bastionul Episcopiei Ortodoxe. Pe pământul secuiesc se
desfăşoară o politică intenţionată de modificare a compoziţiei etnice, folosindu-se
de biserica ortodoxă, armată şi poliţie”:
86
 • proteste faţă de colonizarea cu militari şi poliţişti ca modalitate rapidă (pe
lângă căsătorii) de românizare a Transilvaniei;
• proteste împotriva „sentinţelor nedrepte şi discriminatorii” din „Procesul
Agache”, din procesele de la Tg. Secuiesc şi Tg. Mureş;
• proteste împotriva Procuraturii din Braşov, care a citat unii reprezentanţi de
la Forumul de la Cernatu de Jos (pentru atacurile extremiste la adresa Constituţiei,
art. 1: România este stat naţional, unitar – n.n.);
• proteste împotriva presei centrale, care „încinge cuptorul naţionalismului
românesc”.
Şirul protestelor poate continua, dar ne oprim aici.
9) În legătură cu războiul din Balcani, UDMR a dat o Declaraţie prin care a
luat printre primii apărarea dreptului la autodeterminare a naţiunilor ce au constituit
fosta Iugoslavie, considerând că este importantă stabilirea autonomiei teritoriale a
minorităţilor în majoritate albaneze din Kosovo, suspendată unilateral, în scopul
păstrării stabilităţii spaţiului din Europa Centrală şi Răsăriteană, respectiv a
soluţionării situaţiei minorităţilor albaneze din Iugoslavia.
10) Abordarea unei NOI STRATEGII DE ACŢIUNE pentru realizarea
programului UDMR de autonomie, autoguvernare şi autodeterminare: trecerea de
la sistemul piramidal, prin cel de umeraş, la cel de reţea, aşa cum l-am interpretat în
prima parte a expunerii. Cum? Prin construirea „de jos în sus” a societăţii civile
(Katona Adam). „Dacă nu se va obţine pe căi parlamentare, autonomia va fi câşti-
gată printr-o mişcare de jos” (Krisbai Imre). Principalul ţel exprimat de maghiari în
presă este de a organiza cât mai multe forum-uri pe tema autonomiei, care să func-
ţioneze de jos în sus. În acest sens, 40 de membri ai UDMR doresc să înfiinţeze în
judeţele din Transilvania GRUPAREA POLITICĂ ALTERNATIVĂ, care să funcţio-
neze în cadrul UDMR, având ca obiectiv crearea autonomiei pe criterii etnice.
Am prezentat, în linii generale, sistemul de priorităţi, constante, ale strategiei
identitare a maghiarilor, care, atât programatic cât şi prin acţiuni, tind să se rapor-
teze la români ca de la naţiune la naţiune, ca de la popor la popor, încălcând astfel
atât Constituţia României, cât şi documentele internaţionale, intenţie ce vizează
diviziunea puterii şi suveranităţii de stat pe baze etnice, cu efecte asupra suveranităţii,
independenţei şi integrităţii statului naţional-unitar român.
În condiţiile de mai sus, relaţiile interetnice maghiari-români, evident, sunt
departe de a fi armonioase şi de a inspira o deplină stabilitate în ţară şi în zonă.
Să urmărim, în continuare, „reacţia” românilor la acest tir de revendicări,
bine regizat, ca şi la presiunile invizibile, de ordin psihologic, moral, intelectual,
dar şi la cele vizibile, sociale, economice, exercitate de organele locale de etnie
maghiară asupra lor.
Strategia identitară a românilor din Covasna şi Harghita a pornit de la luarea
în consideraţie a câtorva parametri obiectivi şi subiectivi:
• maghiarii sunt majoritari în zonă, solidari, au o forţă economică şi
financiară mai puternică, dispun de mijloace şi instituţii culturale multiple, primesc
un substanţial sprijin logistic, financiar şi moral din afara graniţelor, au o politică
identitară foarte agresivă, care neagă toate tratatele de pace care i-au „ciuntit” şi
dezavantajat;
• românii sunt minoritari aici, mai puţin solidari, cu o forţă economică şi
financiară slabă, cu puţine instituţii şi mijloace culturale, fără un sprijin consecvent şi
consistent din partea guvernelor, parlamentului sau al diasporei, totuşi, conştienţi că fac
parte din naţiunea mamă şi că această apartenenţă le dă dreptul de a-şi păstra cu
demnitate identitatea etnică, limba, cultura, religia, datinile şi obiceiurile strămoşeşti.
87
 Într-un context interetnic de dezavantajaţi, românii minoritari au un singur
atu: conştiinţa că ei sunt aici acasă şi că dincolo de Carpaţi este ţara mamă, sunt
fraţii români cu care împărtăşesc aceeaşi limbă, cultură, religie, viaţă spirituală şi
economică. Cu această „coloană a infinitului” în suflet, o mână de intelectuali
entuziaşti din Covasna şi Harghita şi-au propus să urce „Golgota” dăinuirii româ-
nilor şi a românităţii în pofida tuturor greutăţilor ce le vor sta în cale. Prin eforturile
lor, într-un mediu mai mult ostil decât omenos, ei ţin aprinsă candela românismului
prin cuvânt şi faptă, stăruinţă şi năzuinţă.
Cum au început migăloasa lucrare de afirmare a identităţii româneşti după un val
de crime şi fărădelegi ce ameninţau să-i mistuie în perioada decembrie ‘89-iunie ’90?
În primul rând, prin organizarea unor activităţi culturale şi spirituale, ştiut
fiind că un popor fără cultură şi viaţă sufletească este ca o gloată care poate fi uşor
cucerită şi stăpânită. În acest sens, s-a iniţiat o intensă activitate publicistică prin
presă şi lucrări cu tematică istorică ce vizau „recuperarea trecutului şi recons-
tituirea identităţii. Efortul românilor de afirmare şi păstrare a propriei lor identităţi
a fost „tradus” de concetăţenii maghiari şi secui ca „acţiune antimaghiară”. Dar
românii, tot mai împuţinaţi după ’89, nu s-au dat bătuţi şi nici nu s-au oprit din
drum. Au întreprins un vast set de acţiuni de organizare instituţională, al cărui
nucleu l-a constituit Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”. Primul Buletin al
Ligii Cultural-Creştine, apărut în 1998 la Sfântu Gheorghe, relevă cu măiestrie
evoluţiile crescânde ale formelor de afirmare a identităţii româneşti în Covasna şi
Harghita. Din acest captivant şi modern „hrisov” al activităţii românilor ne vom
inspira pentru a contura „drumul nepietruit” parcurs de ei pentru a convinge, atât pe
prieteni cât şi pe neprieteni, că tot ce-i românesc nu piere şi nici nu va pieri, aici, în
curbura interioară a Carpaţilor Răsăriteni.
După apariţia publicaţiilor locale româneşti „Cuvântul Nou” cu foaia de
cultură, cuget şi simţire românească „Oituzul”, urmată, în 1997, de „Bună ziua,
Covasna”, ziar pentru toţi covăsnenii, şi „Adevărul Harghitei”, atenţia organizato-
rilor şi animatorilor de cultură românească s-a îndreptat către sistemul de instituţii
culturale şi lăcaşuri bisericeşti menite să promoveze cuvântul, gestul şi actul româ-
nesc, precum: Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sf. Gheorghe, Centrul de Cultură
Arcuş, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului, Muzeul Carpaţilor Răsăriteni,
Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din subordinea
Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Ansamblul folcloric „Ciobănaşul”,
case de cultură şi cămine culturale săteşti, biserici.
O deosebită semnificaţie o are reluarea tradiţiei organizaţiei de cultură
din perioada interbelică ASTRA, prin reactivarea Despărţământului ASTRA
Covasna-Harghita, menit să militeze pentru promovarea ştiinţei şi culturii,
învăţământului, artei şi literaturii româneşti în judeţele Covasna şi Harghita,
pentru racordarea culturii româneşti din zonă la mişcarea artistică naţională. În
procesul neîndoielnic al afirmării românilor şi românităţii în zonă, un moment de
cotitură l-a constituit înfiinţarea, la 24 septembrie 1994, a Episcopiei Ortodoxe a
Covasnei şi Harghitei şi instalarea, în scaunul episcopal, a Prea Sfinţitului Ioan
Selejan, ierarh de aleasă condiţie intelectuală şi simţire românească, ce îşi dedică
întreaga muncă şi viaţă cauzei nobile a românilor şi credinţei ortodoxe, înălţării
acestora pe altarul bineme-ritat al valorilor umanităţii.
Deceniul ce s-a scurs din tulburătoarea perioadă de tranziţie a fost marcat de
românii din Covasna şi Harghita printr-o bogată activitate publicistică de lucrări de
istorie, cultură, sociologie, etnologie, arhivistică, monografii, studii, articole,
88
lucrări de licenţă, de masterat, de obţinere a gradului didactic pe teme din viaţa,
cultura şi istoria românilor din zonă.
În raporturile lor directe cu maghiarii, românii din Covasna şi Harghita rămân
aceiaşi oameni buni, blânzi, prietenoşi, gata să împartă vorba şi fapta cu vecinii lor
întru liniştea şi pacea tuturor. Numai că încercările românilor de organizare şi
păstrare a identităţii etnice, după excluderea şi marginalizarea lor, sunt răstălmăcite
de concetăţenii maghiari şi secui ca acte îndreptate împotriva lor şi identităţii lor,
ca încălcare a drepturilor lor pe pretinsul „pământ secuiesc”. Românii din Covasna
şi Harghita, intelectuali şi oameni de rând, afirmă ferm un singur lucru: că, aici,
destinul lor este legat neîndoielnic de cel al maghiarilor şi secuilor şi că singura
soluţie rezonabilă este convieţuirea paşnică, cooperarea interetnică, dialogul între
etnii pentru soluţionarea problemelor sociale, economice cu care se confruntă ţara.
Ei se simt frustraţi, marginalizaţi, datorită indiferenţei guvernanţilor la problemele
lor, la care se adaugă strategia agresivă maghiară de separare, enclavare culturală,
lingvistică, pe un teritoriu comun pe care trăiesc.
De procesul de maghiarizare crescândă a românilor din sate cu populaţie
covârşitor maghiară, datorită lipsei bisericilor, şcolilor, căminelor culturale, biblio-
tecilor cu carte românească, dar şi a lipsei preoţilor, cadrelor didactice, intelectua-
lilor români în general, subiecţii de cercetare români fac responsabili, în primul
rând, guvernul, parlamentul şi preşedinţia, care n-au acţionat cu fermitate şi la timp
printr-o strategie specială pentru menţinerea românilor şi a românităţii în zonă.
În concluzie, România are premise să fie, şi chiar este, un pol de stabilitate în
Europa Centrală şi Sud-Estică. Prin trăsăturile intrinseci ale românilor şi strategiile
lor de convieţuire interetnică paşnică, România poate fi şi o exportatoare de
stabilitate. Dar în judeţele Covasna şi Harghita, datorită tendinţelor programate de
separare, autonomie şi autoguvernare ale maghiarilor, pot apărea semnele de
instabilitate ale relaţiilor interetnice, cu implicaţii asupra suveranităţii şi securităţii
naţionale şi zonale.
De aceea, dimensiunea naţională trebuie să răzbată fără complexe din toate
actele şi deciziile celor ce au în mâinile lor destinele naţiunii într-un moment când
asupra ei, a naţiunii, se abat tentativele de destrămare în favoarea regionalizării,
federalizării, helvetizării, scoţienizării etc., promovate de concetăţenii maghiari cu
„vânt favorabil la pupă” din partea Europei şi a noii ordini mondiale ce vrea să se
instaureze.
După părerea noastră, atât ne-a mai rămas: să ne apărăm identitatea naţională,
istoria şi cultura – bijuterii de preţ, moştenite de la moşii şi strămoşii noştri, pe care
avem datoria să le lăsăm zestre, îmbogăţindu-le cu prinosul nostru de inteligenţă şi
creativitate, nepoţilor şi stră-strănepoţilor noştri.

BIBLIOGRAFIE

Cobianu-Băcanu, Maria (1998), SOS – Românii din Covasna şi Harghita, Tg. Mureş,
Editura Petru Maior.
Diaconu, Ion (1996), Minorităţile. Statut. Perspective, Bucureşti, Institutul Român pentru
Drepturile Omului.
Mintzberg , H. (1979), The Structuring of Organization: A Synthesis of the Research,
Prentice Hall.

89
90
 RELAŢIILE ÎN COMUNITĂŢILE RELIGIOASE

Constantin CUCIUC

Relaţiile dintre credincioşi, referitoare la sacru, şi ale comunităţilor religioase

cu alte subsisteme sociale au trăsături specifice şi originale, care le individualizează,
dar şi aspecte asemănătoare cu celelalte forme de grupare şi asociere a oamenilor.
„Religiile constituie societăţi, analoage tuturor societăţilor umane: ele se perpe-
tuează printr-o încorporare reglată, repartizându-şi membrii în categorii care se
coordonează prin supunerea necesară sau prin asocierea voluntară (Gabriel Le
Bras, 1968, p. 81). Încă din secolul trecut, F.J. Tönnies deosebea comunităţile
bazate pe voinţa „esenţială” de cele care au la bază voinţa „electivă”. Relaţiile din
comuni-tăţile religioase sunt „elective”, au ca suport voinţa fiecăruia de a se integra
sau nu unei biserici sau secte. Chiar în cazul confesiunilor care practică botezul în
primele zile după naştere (pedobaptismul), specificul electiv se manifestă prin
posibilitatea adultului de a trece la altă formă de religiozitate. Ulterior, sociologii
au evidenţiat mai multe criterii care presupun o clasificare mai diferenţiată a
comunităţilor şi relaţiilor din cadrul acestora. Comunitatea este o entitate privită
astăzi ca un ansamblu de relaţii sociale complexe, a cărui natură şi a cărui orientare
sunt examinate în contexte specifice: religios, economie, ştiinţific etc.” (Larousse, 1996,
p. 62). Deşi au fost în atenţia unor prestigioşi sociologi străini şi români, problematica
şi teoria comunităţilor şi relaţiilor sociale se confruntă şi astăzi cu numeroase
dificultăţi.
Relaţiile religioase au ca specific raportarea la transcendent, divin, Dumnezeu.
Alte comunităţi au la bază un alt sistem de valori. Relaţiile economice, educative,
politice au principii, norme şi valori specifice. Fără a neglija interdependenţa dintre
domenii şi forme de relaţii, faptul că un individ aparţine simultan mai multor
comunităţi, ca şi ceilalţi, relaţiile religioase îşi au propriile criterii, valori şi forme de
existenţă. Dacă, spre exemplu, cei aflaţi în relaţia de cumpărător-vânzător s-ar călăuzi
după recomandările Bibliei, care stabileşte ca principiu iubirea aproapelui, vânzătorul
ar trebui să dăruiască marfa, în mod gratuit; justiţia să-i ierte pe infractori şi nimeni nu
va mai săvârşi abateri de la cele zece porunci. Identificarea profetului cu transcendentul
este o speranţă şi o dorinţă a tuturor credincioşilor, care vor ca şi pe pământ să fie
„precum în cer”. Din păcate, lipsa acestei identităţi (din motive explicate variat în
cadrul fiecărei religii) face ca relaţiile din profan, inclusiv cele religioase, să nu atingă
perfecţiunea şi idealul transcendental, având şi caracteristici reale, comune tuturor
formelor de relaţii interumane sau dintre diferitele tipuri de comunităţi.
Existenţa sacrului şi relaţiile din lumea transcendentă este preocuparea
teologiilor, care explică, pe baza revelaţiilor, a profeţiilor şi dezvăluirilor din cărţile
sfinte, componenţa, structurile, ierarhiile. Sociologia religiilor ca ştiinţă empirică
despre lumea profană studiază comunităţile de credincioşi, grupurile care împreună
fac efortul obţinerii mântuirii, a salvării din păcat. Aceste comunităţi, după exprimarea
sociologilor, sunt în această lume, dar nu aparţin acestei lumi.
Ştiinţelor teologice, preocupate de lumea supranaturalului, li s-au adăugat, mai ales o
dată cu societatea modernă, ştiinţele care studiază modul în care sacrul se mani-
festă în profan. Istoria metodologică a religiilor, credinţelor şi bisericilor exista încă din
91
antichitate, la fel elemente de filosofia religiei. Ştiinţa comparată a religiilor, hermeneutica,
antropologia religiei s-au format treptat. La sfârşitul secolului trecut, empirismul pătrunde şi
în domeniul religios, mai ales ca psihologie şi sociologie a religiei.
Se afirmă, astfel, un grup de ştiinţe preocupate de fenomenul religios, numit de
Max Müller Religionwissenschaft. La sfârşitul secolului trecut şi în secolul nostru, au
fost întreprinse multe eforturi pentru organizarea acestei varietăţi de abordări într-o
ştiinţă unică. Relansarea speranţei de a constitui o „ştiinţă a religiei” omogenă şi
unitară, după primul război mondial, mai ales de către Joachim Wach, a rămas în
continuare o dorinţă şi o perspectivă, pentru care s-au făcut proiecte, s-au scris cărţi.
Sociologia religiilor este una dintre „religiologiile” care au preocupări empi-
rice şi prin propriul demers încearcă să explice anumite realităţi dintr-un anumit
domeniu al vieţii sociale. Studiază modul în care sacrul se manifestă în societate, în
grupurile şi comunităţile de credincioşi. Aceste comunităţi au un mod propriu de
adeziune şi integrare, după care membrii capătă un anumit statut, îndeplinesc roluri
specifice, se află în relaţii reciproce. Relaţiile se stabilesc între credincioşii din
aceeaşi comunitate, între comunităţile de credincioşi, precum şi între acestea şi alte
comunităţi sau subsisteme sociale. Cu alte subsisteme pot fi relaţii de colaborare
(spre exemplu, în sensul moralităţii publice, apărarea ordinii de drept) sau
conflictuale. Statul poate acorda libertatea religioasă, o poate restrânge, se aliază cu
unele biserici împotriva altora. Între comunităţile religioase pot fi relaţii de
toleranţă sau intoleranţă, de subordonare, coordonare sau indiferenţă.
Relaţiile esenţiale în domeniul religios sunt cele cu sacrul. Formează comuni-
tăţi religioase şi este credincios numai cine crede în existenţa sacrului, este convins
că acesta are un rol în lumea profană, iar credinciosul încearcă să răspundă cerinţe-
lor sacrului. Relaţiile cu sacrul sunt în mare parte nedefinite, neraţionalizabile;
credinţa e greu de explicat ştiinţific. Există şi relaţii explicite, cum ar fi, spre
exemplu, „legământul” făcut în diferite împrejurări de Dumnezeu cu Noe, Moise,
Mohamed, sau „Noul Legământ” prin Isus, redat pentru creştini ca Testamentul
celei de-a doua părţi a Bibliei. Religia, în variatele sale forme de manifestare
(teoretică, practică, afectivă), este o formă a relaţiei cu divinul. Cultul unor divini-
tăţi – în forma adorării, aducerii jertfelor, sacrificiilor, închinarea – reprezenta, de
asemenea, o manifestare, o exteriorizare a legăturii cu sacrul.
La relaţiile cu sacrul se adaugă relaţiile dintre credincioşii comunităţii, rela-
ţiile dintre comunităţile religioase şi relaţiile acestor comunităţi cu alte subsisteme
sociale (economic, politic, educativ ş.a.).
Între credincioşii unei biserici sunt şi relaţii caritabile, culturale, de redistribuire a
valorilor (inclusiv financiare) ş.a. Importante sunt însă cele care se raportează la
sistemul valorilor din lumea transcendentă, divină. Adeziunea la un cult, biserică, sectă
nu elimină raporturile personale şi nici relaţiile cu alte grupuri şi comunităţi (familie,
etnie, societăţi culturale, asociaţii sportive), dacă acestea nu afectează valorile grupului
religios. Spre exemplu, integrarea într-o mânăstire este mai puţin adecvată cu a face
parte dintr-o echipă sportivă. Există şi comunităţi religioase, mai ales secte, care impun
membrilor să-şi abandoneze familia, şcoala, locul de muncă, să se izoleze. Unii
credincioşi nu se integrează formal într-o biserică sau cult, se roagă în singurătate,
acasă, retraşi în locuri izolate (călugării pustnici). Când respectă aceleaşi valori ale
sacrului şi ei aparţin comunităţii catolicilor, ortodocşilor, budiştilor etc. Nu se adună în
grup, dar sunt discipolii unei învăţături, sunt vizitaţi de alţi credincioşi, cu ucenici.
Relaţiile dintre membrii unei comunităţi religioase sunt variate, dar, mai
frecvent, îmbracă forma uceniciei, misionorismului, fraternităţii, organizării ierarhice.

92
 a. Relaţiile „discipolare” se identifică în general cu cele de ucenicie. Marii
întemeietori de religie, care au făcut cunoscută voinţa divină, au avut „ucenici”. Aceştia
stăteau în preajma „învăţătorului”, unii au plecat după un timp, alţii au ajuns însă
„discipoli”, au aderat şi au crezut în cele dezvăluite. O parte dintre ei vor duce mai
departe, vor răspândi învăţătura, devenind apostoli misionari. Ca relaţie obişnuită,
ucenicia se manifestă astăzi mai ales în rândul călugărilor. Până la „tunderea” în
monarhism, ucenicul este iniţiat un timp de un călugăr mai vârstnic de la care învaţă.
Acestui grup de relaţii aparţin în oarecare măsură şi confesionarismul sau duhovnicia.
Un credincios îşi alege un duhovnic (preot, călugăr), căruia personal, dar nu permanent,
i se confesează, îşi mărturiseşte păcatele şi primeşte sfaturi.
Discipolii sunt puţini, în monahism – unul sau doi. În religia creştină, sunt
frecvent menţionaţi 12 ucenici ai lui Isus, la care s-au adăugat şi alţii, în budism,
islam, biserica mormonă, numărul este variabil. Relaţiile discipolare sunt directe,
„faţă în faţă”. Ideile şi practicile sunt transmise nu numai prin învăţare, ci mai ales
prin exemplul personal, parabole, expresii tainice, interpretate variat. Întemeietorul
de religii, guru, nu se explică întotdeauna, este ascultat, poruncile lui sunt îndepli-
nite. Cel care cere explicaţii, justificări devine „partener”. Ucenicului însă „i se taie
voia”, el ascultă şi face pentru că „nu are dreaptă socotinţă”, nu cunoaşte binele şi răul.
Chiar când un învăţător (înţelept) are mai mulţi ucenici, forma relaţiei nu se
modifică, este tot directă. Neexistând legături temeinice între ucenici, ei nu
uniformizează învăţătura, fiecare o înţelege în felul său. Conducătorii acestor
grupuri mici erau conştienţi că după moartea lor se vor ivi interpretări diferite şi
variate ale învăţăturii lor.
O asemenea comunitate a fost a ucenicilor adunaţi în jurul lui Isus. Biblia
vorbeşte însă despre multe grupuri de ucenici: „ucenici ai lui Moise” (Ioan, 9:28),
fariseii erau păzitori ai vechii legi, dar existau şi „ucenici ai fariseilor” (Marcu,
2:18), Ioan Botezătorul avea ucenici (Matei 9:14), unii dintre aceştia vor deveni
apostoli. Adepţii lui Isus îl urmau şi credeau în el. Iniţial, erau doisprezece ucenici,
cărora Isus le-a dat puteri neobişnuite. Aceştia sunt „apostolii cei mari”; ulterior,
dintre adepţi, Isus a mai ales „şaptezeci de ucenici”, pe care i-a înzestrat cu haris-
me, trimiţându-i cu misiunea de a răspândi noua credinţă. Primii creştini erau
numiţi frecvent „ucenicii Domnului”, mai târziu luându-şi numele de „creştini”
(ucenicii lui Hristos). (Ioan Mircea, 1984, p. 499).
Ucenicii (care învaţă) se află mereu în preajma învăţătorului. Unii înţelepţi
orientali vorbeau foarte puţin, discipolul îl asculta şi imita modul lor de viaţă.
Relaţia esenţială este între învăţător şi discipol. Relaţiile dintre membrii grupului
sunt nesemnificative. Discipolii lui Isus erau foarte eterogeni ca ocupaţie, caracter,
nivel cultural, moralitate. Erau adunaţi nu între ei, ci în jurul lui Isus, care vorbea
(propovăduia, spunea) şi ei ascultau (eventualele lor întrebări erau doar retorice).
Comunicarea era în jurul centrului, a Mântuitorului, ei formând un cerc de ascul-
tători. Această structură „în cerc” a comunităţii are un caracter univoc, indiferent
de numărul discipolilor.
În alte structuri de comunitate, se manifestă selecţie a preferinţelor şi o
grupare a membrilor în subgrupuri, pe baza unor criterii variate, dar comune acelor
membri. În cazul uceniciei, nu se ivesc asemenea situaţii. Eventuala grupare a
ucenicilor pe alte principii creează dizidenţe.
Riscul relaţiei discipolare este ca atunci, când învăţătorul dispare, comunitatea
să se destrame dacă nu se iveşte un continuator. Şi ucenicii lui Isus s-au împrăştiat
după răstignire, eterogeni prin fire, ocupaţii, credibilitate. S-au adunat apoi pentru a
pune în lucrare învăţătura: au sistematizat-o, au practicat-o şi au început organizarea
93
cultului şi comunităţilor. Un rol esenţial în relaţia de ucenicie are venerarea
învăţătorului, mai ales după moartea acestuia, formarea convingerii referitoare la
misiunea sa divină. Ucenicii au reuşit să înfăptuiască acest mesaj, transformând astfel
creştinismul în una dintre marile religii ale lumii. Evangheliile sunt concentrarea
mesajului divin, Isus este întemeietorul căruia i se adresează rugăciuni în forma unui
ritual, apostolii răspândesc noua învăţătură şi formează primele comunităţi de
credincioşi. Au avut ucenici care au sistematizat învăţătura şi au divinizat pe
întemeietorii religiei lor: Budha, Mahomed, Joseph Smith, Bab. Învăţătura lui Bab a
fost răspândită în Persia şi Turkestan de 18 discipoli, numiţi „slava celui viu”.
b. Relaţiile „misionare” sau „apostolatul” reprezintă o continuare a uceniciei.
După ce au înţeles învăţătura, Isus i-a îndemnat pe ucenici să devină apostoli, să
răspândească cele aflate. Între misionar şi cei care ascultă este tot o relaţie inegală,
dar nu mai e personală, ci de grup. Apostolatul este în domeniul religios, dar şi ca
iniţiere în învăţământul laic, în domeniul culturii etc. Apostolul (gr. „trimis”) aduce
un mesaj; cel dintâi apostol a fost Isus. El i-a înzestrat cu daruri pe ucenici, le-a
transmis învăţătura şi i-a trimis să „lucreze”. Relaţia apostolică este între cel care
ştie, spune şi cei care ascultă.
Nu mai este însă o relaţie „faţă în faţă” (deşi în unele cazuri se concretizează
şi, astfel, apostolul colaborează, discută, cu unul sau cu unii ascultători). Apostolii
adunau grupuri care formau comunităţi şi biserici, după care plecau în altă
localitate. Iniţial, au fost trimişi cei doisprezece ucenici, apoi alţi şaptezeci, pentru
vestirea creştinismului. Unii apostoli s-au statornicit ca episcopi, preoţi, diaconi.
Noul Testament aminteşte de apostoli „mari” şi „mici” (apostoli secunzi),
„apostoli ai Bisericii”. «Andronic şi Iunia», «vestiţi între apostoli», „apostolii
voştri” ş.a. „Alţi credincioşi de rând făceau apostolia cu fapta, în familie sau în
câmpul lor de activitate” (Ioan Mircea, 1984, p. 34).
Şi în cazul discipolatului şi a apostolatului lipseşte comunicarea dintre
ascultători şi cei care propovăduiau învăţătura. Neglijarea particularităţilor ascultă-
torilor a dus uneori la incidente dramatice. Spre exemplu, unul dintre ucenici l-a
vândut pe Isus, alţii nu l-au crezut. Apostolii au suferit mult, unii au fost martirizaţi
pentru că răspândeau o învăţătură pe care ascultătorii nu erau pregătiţi să o accepte.
Pretutindeni există un număr mare de martiri ai credinţei care nu era „crezută”,
acceptată de populaţiile unde au făcut misionorism.
c. „Fraternitatea” este între cei de aceeaşi credinţă şi exprimă în profan
reprezentarea paternalistă a relaţiilor cu sacrul. Membrii comunităţii religioase sunt
„fraţi”, având acelaşi tată ceresc. Între ei există dragoste frăţească, se iubesc, se roagă
unii pe alţii, se ajută. În unele comunităţi, viaţa este în comun. Primele grupuri de
creştini aveau bunuri comune, participau nu numai la împărtăşanie, ci şi la mese
colective (agape), împrejurări care sporeau coeziunea comunităţii. Pe măsura
consolidării şi măririi acestor comunităţi, la conducerea lor erau aleşi, după modelul
familial, cel mai în vârstă (presbiter). Până astăzi, bisericile sunt conduse de „părinţi”,
cum sunt numiţi deseori şi preoţii. Bisericile creştine din apus sunt conduse de un
părinte (tată) numit „papă”, iar cele din răsărit de patriarhi (părinţi, taţi în vârstă).
În toate bisericile şi mânăstirile sunt frecvente expresiile de „frate”, „soră”.
Fraternitatea este cu atât mai apropiată cu cât grupul religios este mai restrâns. Cei
de altă religie „nu sunt fraţi”, consideraţi uneori chiar necredincioşi. Dar, pentru cei
de aceeaşi credinţă, frăţia se extinde şi în afara comunităţii locale (din alte zone sau
din diferite ţări). O formă de fraternitate este relaţia cu „filiile”, grupuri mici,
desprinse dintr-o biserică „mamă”, sprijinită de aceasta.

94
 Relaţiile frăţeşti presupun egalitatea dintre membrii şi posibilitatea refuzului
fratelui care se consideră „mai egal” decât ceilalţi. Fiecare frate se adaptează şi îşi
ajustează comportamentul cu al celuilalt. În cazul religiei, relaţia are la bază
preţuirea calităţii de credincioşi a celorlalţi. Aceasta presupune existenţa unor
valori religioase comune, similarităţi psihofizice (mai apropiaţi vor fi credincioşii
de aceeaşi vârstă sau pregătire intelectuală), o interacţiune de grup referitoare la
principiile şi normele comunităţii. Este greu de realizat comuniunea psihică a
grupului, dar liderii pot folosi credinţa comună pentru consolidarea coeziunii celor
adunaţi în biserici. Se realizează astfel un „spaţiu” comun de cooperare religioasă,
care nu poate anula, dar reuşeşte să depăşească particularităţile individuale.
Iniţial, „frăţia” se manifesta ca statut identic pentru toţi membrii comunităţii.
„Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun”, „îşi vindeau
bunurile şi averile şi le împărţeau între toţi după nevoile fiecăruia” (A.44-45).
Comuniunea şi egalitarismul se manifestă şi astăzi în comunităţile religioase, mai
evident în cele compacte (monahale) sau, periodic, în cazul bisericilor (ceremonii,
agape, pelerinaje). Înmulţirea comunităţilor şi a membrilor a dus la diferenţierea
rolului membrilor, unii se vor ocupa mai mult de ceremonial, alţii de partea
dogmatică, se ivesc şi activităţi administrativ-organizatorice. În asemenea împreju-
rări, la statutul de „frate” (membru al comunităţii) se adaugă alte drepturi şi
îndatoriri, distribuite însă inegal.
În comunităţile actuale de fraţi, se manifestă unele diferenţieri şi după alte
criterii, multe aparent banale, altele care pot afecta însă relaţiile „frăţeşti”. Spre
exemplu, se menţine gruparea separată în biserică a bărbaţilor şi a femeilor (ocupă
un loc delimitat şi diferit, au statut inegal, au zile diferite de închinare). În anumite
religii, femeile „surori” nu obţin mântuirea decât pe baza rugăciunii bărbaţilor,
rugăciunea feminină nu este primită sau nu are aceeaşi valoare. Tinerii şi vârstnicii
sunt fraţi, dar cu un statut inegal. Deşi fraţi şi surori, în bisericile tradiţionale
predomină personalul de cult masculin.
Fraţii din comunitate se grupează şi după alte criterii: prietenie, vecinătate,
preocupări laice, stare materială, caracteristici şi particularităţi psihofizice ş.a.
Toate acestea creează în cadrul uniformităţii frăţeşti grupuri, structuri, care au
consecinţe asupra egalităţii şi interdependenţei dintre credincioşi. Aceste grupuri îşi
promovează interesele şi liderii proprii. Unele culte împart aceeaşi comunitate în:
cercuri de studii, grupuri de minori şi majori, vorbitori de aceeaşi limbă,
aparţinători la anumite etnii. În cadrul lor, se ivesc „şefi” care pot dirija grupul
până la desprinderea de restul comunităţii.
Conducătorul comunităţii se confruntă cu particularităţile „fraţilor” şi
reacţiile lor referitoare la normele de coeziune. Indivizii păstrează reglementările
grupului cât timp nu apar membri cu alte norme sau veniţi din afară. Modificarea
preocupărilor grupului, venirea altor credincioşi, schimbarea conducătorilor
reprezintă „probleme” pentru comunitate, care pot merge până la refuz (a noilor
orientări, a preotului, a unor membri). Sociologii studiază intensitatea atracţiei şi
refuzului, formele în care se manifestă, consecinţele pe care le vor avea asupra
grupului. Unele reacţii pot fi latente şi tacite, dar de lungă durată, altele sunt
izbucniri spontane, dar cu efect imediat. În asemenea împrejurări, se ivesc
dizidenţe, personalul de cult este alungat, autenticitatea credinţei şi a practicii devin
îndoielnice, membrii se împrăştie şi aderă la alte formaţiuni religioase.
d. Relaţiile „ierarhice” se manifestă ca o formă de structurare a comunităţii în
condiţiile când sporeşte numărul membrilor şi nu mai este posibil contactul
permanent şi direct. Relaţiile ierarhice s-au impus prin simplitatea şi eficienţa lor.
95
Alte structuri au o constelaţie variată, cu multe nuclee, mai mult sau mai puţin
convergente, rămân locale, în interiorul structurii ierarhice. Organizarea ierarhică îi
diferenţiază pe „fraţi”: unii conduc, interpretează, transmit, controlează, alţii
ascultă, execută sau refuză (formează altă structură). Conducătorii aleşi sau numiţi
capătă dreptul de a hotărî pentru întreaga comunitate, de a veghea la respectarea
normelor şi principiilor comunitare. Relaţiile ierarhice au şi în cazul religiei o
formă piramidală, destul de riguros statornicită. Cărţile sacre confirmă aceste
relaţii. Isus este capul tuturor ierarhiilor, căruia i se subordonează triadele de îngeri
(serafimi, heruvimi, arhangheli etc.). Şi zeităţile religiilor politeiste sunt grupate
ierarhic, iar uneori pe profile „profesionale” (război, comerţ, agricultură etc.).
Diferenţierea rolurilor s-a produs încă din primele comunităţi creştine,
împrejurări în care evoluţia lor n-a fost lipsită de neînţelegeri, orientări diferite şi
schisme. În general însă, aceste grupuri recunoşteau autoritatea harului personal,
bazat pe intensitatea credinţei, vârstă, înţelegerea mai autentică a mesajului divin.
Vârstnicii săvârşeau ceremoniile, explicau învăţătura. Grupul presupunea însă şi
alte activităţi: administrare, comunicare, mobilizare.
Încă din antichitate, se remarcă în creştinism două forme de autoritate: a celor
cu har personal, preocupaţi de relaţia cu sacrul, şi a celor cu calităţi profane, dar
foarte utile pentru gruparea, organizarea şi menţinerea coeziunii comunităţii. Până
astăzi, presbiterii (cei în vârstă) sunt ascultaţi şi respectaţi de obşte, chiar dacă nu
au un statut formal.
Atunci când primele comunităţi creştine au început să adune şi bunuri comune,
să aibă rezidenţe stabile, alegeau persoane care să le administreze, conturându-se
funcţia şi instituţia episcopatului (episcop înseamnă supraveghetor). De prin secolul III,
episcopii din aceeaşi regiune îşi alegeau un conducător, coordonator: arhiepiscopul
(arhiepiscopul era un episcop regional), iar în oraşe, episcopii erau conduşi de
mitropoliţi. Peste un secol, încep a fi menţionaţi patriarhii (cei mai în vârstă dintre
episcopi), care supravegheau activitatea bisericilor creştine din zone mari. Iustinian,
prin codul de legi (529) care îi poartă numele, a stabilit aceste zone împărţind imperiul
în patriarhii, dintre care s-au remarcat ulterior patriarhiile de la Constantinopol,
coordonatoare ale bisericilor răsăritene, şi cea de la Roma, pentru Europa apuseană.
Ierarhia administrativă s-a suprapus treptat peste ierarhia harismatică (presbiteri,
diaconi, preoţi), contopind astfel viaţa religioasă cu cea birocratică. Se menţin însă şi
ierarhii informale, unde există lideri, profeţi, vizionari, care au propriul sistem ierarhic:
instructori, ajutători, învăţători, practicanţi, studenţi ş.a.
Conducerea ierarhică asigură omogenitatea de credinţă şi comportament, dar
uneori îi îndepărtează pe credincioşi prin conservatorismul şi autoritorismul practicat.
Afectivitatea membrilor slăbeşte în condiţiile „lipsei de conversaţie”. Credinciosul se
simte mai aproape de Dumnezeu decât de preot şi accentuează legătura personală cu
divinul. Transformarea preotului într-un funcţionar „specializat în înmormântări”,
care se târguieşte pentru servicii, degradează sentimentele religioase.

BIBLIOGRAFIE

Larousse, Dicţionar de sociologie (1996), Bucureşti, Editura Universul Enciclopedic.

Le Bras, Gabriel (1968), Problèmes de la sociologie, în Traité de sociologie (publié sous la
direction de Georges Gurvich), Tome II, Paris, Presses Universitaires de France.
Mircea, Preot dr. Ioan (1984), Dicţionar al Noului Testament, Bucureşti, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

96
 SĂRBĂTOAREA – ELEMENT AL ECHILIBRULUI COMUNICAT.
CAZUL SLĂTIOARA

Ozana CUCU-OANCEA

Intrarea în epoca modernă a constituit un eveniment deosebit de important

pentru omenire, fapt care s-a datorat, în mare parte, schimbărilor fundamentale pe
care aceasta le-a înregistrat, în primul rând, la nivelul mentalităţilor, a modului de a
privi lumea, cât şi, implicit, la nivelul status-ului şi al rolurilor diverselor instituţii
sociale. Consecinţele modernităţii au fost studiate de numeroşi oameni de ştiinţă,
fie din sfera ştiinţelor socio-umane, fie din cea a ştiinţelor exacte. S-au scris, astfel,
o sumedenie de lucrări, tema „prefacerii” sărbătorii nefiind ocolită. Atât filosofii,
cât şi etnografii şi sociologii – în special din perspectiva sociologiei religiei, a
sacrului, unde sărbătoarea a fost considerată, în primul rând, un fenomen religios şi
apoi unul cultural, social, economic şi chiar politic – au ţinut să discute despre
transformările pe care instituţia sărbătorii le-a suferit o dată cu trecerea timpului şi,
prin urmare, cu „emanciparea societăţii”.
Sărbătorile au un rost bine precizat în societate. Ele pot fi considerate
instituţii sociale care au scopul de a contribui la realizarea unui echilibru şi a unei
armonii, atât la nivel individual, cât şi la nivel global. Sărbătoarea exprimă simţirea
comună, ea te face să te simţi, în acelaşi timp, anonim şi puternic. Anonim, fiindcă
toţi ceilalţi simt ca tine, gândesc ca tine, acţionează ca tine, într-un cuvânt, sunt ca
tine şi, deci, nu te poţi deosebi de ei; şi puternic, deoarece acest cumul de
individualităţi asemănătoare în simţiri, în momentul în care acţionează într-un
cadru adecvat, cum ar fi sărbătoarea, capătă forţă înzecită, funcţionând după
principiul sinergiei. Emile Durkheim considera că esenţa sărbătorii stă tocmai în
această intensificare a simţirii, procurată de cadrul întâlnirilor cu toţi aceia care
simt ca tine. Sărbătoarea, indiferent de forma, degradată sau nu, în care se va
materializa la un moment dat, va exista ca sărbătoare atâta timp cât va exista şi
nevoia vitală a omului de comuniune supremă – în sensul de comuniune cu
transcendentul, cu cosmosul, cu societatea şi cu sine însuşi – şi de simţire comună.
Denaturarea sărbătorii reclamă, ce-i drept, o diminuare a intensităţii comuniunii
omului cu divinul, cu cosmosul, cu societatea şi cu sine însuşi. Dar Dumnezeu, în
concepţia sociologiei creştine, nu va permite ca această comuniune să dispară în
totalitate. Binele generic, deşi mai mult latent, este prezent în lume în orice
moment. Nu de puţine ori s-a spus că sărbătoarea este o aproximare a Raiului care,
la rândul său, presupune comuniunea supremă. Sărbă-toarea i-a fost dată omului
tocmai pentru ca acesta să poată cunoaşte sau măcar intui măreţia primordială. În
momentul în care omul nu va mai fi capabil să realizeze, nici într-o minimă
măsură, această comuniune, să găsească forme, fie ele şi degradate, ale sărbătorii,
atunci lumea se va stinge, probabil de „durere” şi singurătate.
Raţiunea sărbătorii, după câte ne spun teoreticienii problemei, a fost şi este de
a fi o punte de rai, o apropiere de timpul istoric, o intrare în timpul sacru. Sărbă-
toarea, în ultimă instanţă, ar trebui să ofere posibilitatea omului de a se odihni, de a
se regenera trupeşte şi sufleteşte, din timp în timp, de a-şi păstra sănătatea fizică şi
97
morală. La nivel macro-, se poate spune că sărbătoarea menţine sănătatea în
societăţile umane.
S-a observat că binecunoscuta piramidă a trebuinţelor (Maslow) mai necesită
un nivel superior celorlalte. Este vorba despre nevoia de transcendenţă, adică, de ce
nu, de o nevoie de ieşire creativă, nevoia de a ieşi pentru un moment din obişnuit,
pentru a reveni apoi plin de forţă spirituală. Sărbătoarea poate, aşadar, întruchipa
această nevoie superioară. Ceea ce este cert şi constituie un punct comun pentru
marea majoritate a teoriilor asupra fenomenului sărbătoresc este că aceasta caută
echilibrul, restabilirea ordinii, renaşterea şi regenerarea.
În lumea de azi, mai ales, se pune însă o nouă problemă. Care este legătura
între sărbătoresc şi evenimentul propriu-zis al sărbătorii. Astăzi, ne confruntăm cu
situaţii în care sărbătorile nu mai sunt trăite cu adevărat, cu alte cuvinte, nu îşi mai
ating scopul, de echilibrare şi de regenerare sufletească a fiinţei umane. În schimb,
aşa cum observa şi Mircea Eliade (1992, p. 190), în lume apar o mulţime de forme
degradate sau deghizate ale festivului, care, într-un fel sau altul, au aceeaşi
finalitate ca şi sărbătorile autentice.
Sarcina noastră este de a sesiza diferenţele între cele trei tipuri de timp – timp
de lucru, obişnuit, timp liber şi timp festiv –, aşa cum apar ele din răspunsurile
subiecţilor. Astfel, o sărbătorire autentică presupune parcurgerea a trei niveluri de
semnificaţie. Primul nivel corespunde cadrului material al sărbătorii (teoretice) şi
este definit de ambianţa „brută”, necesară pentru desfăşurarea unei sărbători. Dacă
totul se opreşte aici, se poate spune că avem de-a face doar cu o simplă petrecere
(adică evadarea din cotidianul material prin ceea ce faci).
Cel de-al doilea nivel corespunde cadrului social-relaţional al sărbătorii şi
este definit de nevoia de a fi împreună cu alţii, de a realiza comuniuni cu prietenii,
cu familia, cu natura, cu tradiţia şi, nu în ultimul rând, cu religia – asociată de către
cei mai mulţi, de fapt, cu Dumnezeu. Aceste două prime niveluri sunt specifice
cadrelor obiective: ele pot fi împărtăşite de către subiecţi şi, cu toate acestea,
sărbătoarea ca tip ideal să nu fie atinsă decât formal. Oprindu-se la primele două
cadre, oamenii pot trăi diverse serbări-familiale, de grup de prieteni, picnicuri,
chiar serbări religioase. Important de ştiut este faptul că sărbătoarea, în sensul
adevărat al cuvântului, nu se rezumă la ritual. Nu este de ajuns să ai resursele
materiale necesare unei petreceri, să ai cadrul social, şi anume: familia, prietenii,
natura, chiar şi biserica sau ritualurile tradiţionale.
Astfel, apare necesitatea celui de-al treilea cadru, cadrul spiritual. Această
treaptă este deosebit de importantă, deoarece ea presupune potenţa omului de a se
detaşa de grijile vieţii zilnice, de eliberare de ceea ce este profan, lumesc, pentru a
se pregăti să intre într-o altă lume imaginară (evadarea spirituală din lumea în care
trăieşti) şi să primească în suflet sărbătorescul. Pe fondul acestei stări sufleteşti, dar
şi cu ajutorul primelor două cadre, se va putea realiza scopul suprem al sărbătorii,
şi anume, conştientizarea senzaţiei de împlinire sufletească.
Locul şi rolul sărbătorilor în viaţa ţăranilor din Slătioara – Vâlcea.
Studiu de caz (iulie 1999)
În vara anului 1999, s-a realizat un studiu în comuna Slătioara, judeţul
Vâlcea, în colaborare cu Institutul Naţional de Cercetare pentru Civilizaţia Rurală,
pe tema Comunitatea rurală între cercetarea ştiinţifică şi politica socială. Studii de
caz în sate-pilot din judeţele Vâlcea, Buzău şi Bihor. Înainte de a intra în analiza

98
propriu-zisă a problemei – locul şi rolul sărbătorii în viaţa slătiorenilor –, voi face o
scurtă descriere a unităţii-cadru pe care ne-am fixat-o spre studiu.
Aparţinând zonei Subcarpaţilor Olteniei, Slătioara este o comună care se află
la graniţa a două judeţe, Vâlcea şi Gorj, pe drumul care duce de la Râmnicu-Vâlcea
la Târgu-Jiu. Ea se învecinează la Nord cu comuna Vaideeni, la Est cu oraşul
Horezu şi cu comuna Măldăreşti, la Sud cu comunele Stroeşti şi Mateeşti, iar la
Vest cu Alimpeştii din judeţul Gorj.
Astăzi, comuna Slătioara este compusă din şase sate – Slătioara, Milostea,
Rugetu, Goruneşti, Mogeşti şi Coasta Cerbului – şi număra, în anul 1998, 3.786 de
locuitori, dintre care 1.831 de bărbaţi şi 1.955 de femei.
Se pare că Slătioara îşi trage numele de la vechi exploatări de sare, sărării sau
slătioare, satul aflându-se într-o vreme pe vechiul „drum al sării” care venea de la
Ocnele Mari. Ocupaţiile principale ale locuitorilor din Slătioara au fost multă vreme
agricultura, păşunatul, olăritul, cărăuşia sau transportul sării, creşterea pomilor
fructiferi, păduritul, prepararea ţuicii. Astăzi, cu toate că o parte dintre slătioreni
merg la lucru sau îşi caută de lucru în oraşele învecinate, îndeosebi la Horezu,
agricultura şi păşunatul constituie ocupaţii importante, atât pentru cei care sunt
salariaţi în comună sau în alte părţi, cât şi pentru restul sătenilor. Astfel, vechile
practici legate de creşterea animalelor, cositul şi strângerea fânului sunt încă vii.
Astăzi, suprafaţa totală a comunei este de 5.084 de hectare, fiind repartizată
în: teritoriu agricol – 3.594 ha (70,7%), păduri – 1.132 ha (22,3%), restul de 358 ha
(adică 7%) fiind reprezentat de ape, teren neproductiv, teritoriu construit.
Principalele culturi sunt porumbul şi ovăzul, iar pomicultura este una din ocupaţiile
de bază ale locuitorilor.
În ceea ce priveşte credinţa oamenilor din Slătioara, se pare că ea este acum, la
sfârşit de mileniu, un reper stabil, axul existenţei lor într-o lume atât de schimbă-
toare, de zbuciumată şi de nesigură. Când trebuie să ia o hotărâre, când pornesc la
lucru sau pleacă la drum, îşi fac cruce şi se gândesc la Dumnezeu. Biserica, deşi
frecventată mai mult la marile sărbători religioase, reprezintă pentru cei din Slătioara
un loc sacru, un loc în care atunci când eşti în durere îşi poţi descărca sufletul,
primind alinare. Încă se menţine credinţa în alte puteri şi duhuri, mai mult sau mai
puţin creştine. De exemplu, frica de moroi a rămas vie, iar ritualurile de distrugere a
lor sunt respectate cu stricteţe, deşi, de cele mai multe ori, sunt ţinute în secret.
În continuare, vom reda cele mai importante momente ale analizei între-
prinse, în principal, pe baza interviurilor realizate cu sătenii din Slătioara, în iulie
1999, pe tema funcţionalităţii sărbătorilor. Care sunt sărbătorile pe care ţăranul
român le mai ţine în ziua de azi şi cu ce semnificaţie mai sunt învestite acestea sunt
problemele la care ne propunem să răspundem, dacă nu în totalitate, măcar parţial,
creionând tendinţele generale la care este supus fenomenul sărbătoresc.
Între spiritualitate şi hedonism
În Slătioara se disting trei tipuri de sărbători. Un prim tip cuprinde sărbătorile
populare, care deşi pentru orăşenii de astăzi au devenit mai mult un basm decât o
realitate, în Slătioara sunt ţinute de cele mai multe ori cu sfinţenie. Bogăţia de
legende croite în jurul acestor sărbători şi legile nescrise care le guvernează au o
importanţă deosebită în bunul mers al vieţii celor de aici. Deşi cu o tentă pronunţat
păgână (precreştină) prin structură şi, de cele mai multe ori, chiar prin conţinutul
lor, aceste legende sunt investite de către săteni cu semnificaţii profund creştine.
Pentru slătioreni, în spatele oricărei superstiţii, al oricărui obicei popular se află

99
Dumnezeu. Sărbătorile populare sunt poate cele mai importante pentru săteni,
deoarece ele au o funcţionalitate clar determinată.
Sărbătorile populare sunt acele zile, trecute sau nu în calendarul bisericesc, dar
foarte bine întipărite în mintea oamenilor, în care nu se lucrează, nu se merge la sapă,
nu se strânge fân, nu se spală şi uneori chiar nu se face mâncare. Cele mai multe sunt
însă restrictive în ceea ce priveşte muncile câmpului. Iarna, se pare că ele sunt cât de
cât respectate de majoritatea sătenilor, activităţile agricole fiind oricum foarte reduse
în acea perioadă a anului. Vara însă, sărbătorile populare, deja mai dese decât în
anotimpurile mai reci, sunt ţinute cu greu. Nerespectarea sărbătorilor populare, dar şi
a celorlalte, mai ales a duminicii, nu este privită cu ochi buni de către sătenii mai
credincioşi, chiar dacă uneori şi aceştia mai „calcă strâmb”.
Intervievat A.N. (femeie, 43 ani): „Azi sunt gădini. În general, de gădini nu
se dă cu sapa. Trebuia ţinute toate, dar cum e cu fânul acuma… oamenii nu mai ţin”.
Operator: „Da, chiar aşa: mai păzesc oamenii sărbătorile acuma?”
Intervievat A.N.: „Să ştiţi că uneori nu, mai ales duminica nu mai ţin şi mulţi
nu ţin. N-au credinţă, n-au frică de Dumnezeu”.
Operator: „Dar astea băbeşti?”
Intervievat A.N.: „Unii ţin, unii nu ţin, să ştiţi că nu există conştiinţă pentru
fiecare. Degeaba eu ţin dacă celălalt nu ţine şi când vine piatra, mă ocoleşte pe
mine şi la el dă, dacă pământul meu e aici lângă al lui?”
Cu toate acestea, oamenii văd în ele o categorie foarte importantă de sărbători,
fiindcă datorită lor îşi mai găsesc şi ei odihna. La ţară, munca nu se termină niciodată,
iar capriciile vremii te forţează câteodată să munceşti până la epuizare. Credinţa că în
zilele de sărbătoare populară nu se merge la sapă, la fân etc. le eşalonează oamenilor
activităţile şi îi ajută să-şi menţină mai ales echilibrul fizic, dar şi cel sufletesc.
Intervievat I.L. (bărbat, 25 ani): „Există şi perioade cu prea multe sărbători,
de exemplu, iarna. Atunci parcă totuşi stai prea mult. Eu sunt un om foarte activ,
nu pot să stau şi să nu fac nimic, măcar câte ceva prin casă. Vara simţi nevoia de
mai multe sărbători pentru relaxare. Totuşi, două zile este suficient pentru o sărbă-
toare, mai ales iarna, altfel nu mai poţi să faci nimic. Ar trebui scoase sărbătorile
astea mai mici”.
Vorbind cu sătenii despre sărbătorile populare, dar şi despre sărbători în
general, am înţeles însă că partea spirituală este oarecum diluată. Ele au pentru
săteni o puternică raţiune pragmatică. A ţine o sărbătoare, de multe ori, este
echivalent în limbajul lor cu a nu munci.
Operator: „Pentru tine personal ce este o sărbătoare, cum ai defini o
sărbătoare? Se deosebeşte prin ceva de zilele în care te duci la discotecă?”.
Intervievat C.T. (17 ani): „Păi, şi atunci e sărbătoare”.
Operator: „Atunci, faţă de o zi obişnuită?”
Intervievat C.T.: „Într-o sărbătoare, în primul rând, nu munceşti, că e păcat
dacă e sărbătoare… Te simţi şi mai altfel şi dacă o ştii de mai de mult, aştepţi ziua
aia, vrei să treacă mai repede timpul”.
Scopul sărbătorilor populare este deci cel al odihnei, scop care corespunde,
aşa cum s-a văzut până acum, doar într-o oarecare măsură spiritului sărbătoresc
autentic. Cu toate acestea, elementul comunitar apare ca un element important în
respectarea corectă a sărbătorilor populare. Pentru ca efectul respectării să fie unul
total, adică pentru ca sătenii, fiecare în parte şi toţi la un loc, să fie feriţi de
calamităţi naturale, trebuie ca toată comunitatea sătească să le respecte, deci trebuie
să fie unită în acest scop. Într-adevăr, una dintre cele mai importante funcţii ale
sărbătorii este cea de comuniune cu semenii. Forţa comunităţii reunite transpare cu
100
claritate din aceste norme tacite înscrise adânc în conştiinţa unora dintre săteni. Din
păcate, spun ei, sunt tot mai puţini care se gândesc la aceste norme, iar efectele
negative – calamităţile naturale – nu întârzie să apară.
Nici elementul hedonist nu lipseşte cu totul. El este prezent atât în cazul
sărbătorilor populare, cât mai ales în cazul sărbătorilor religioase.
Operator: „Cum simţiţi altfel că e sărbătoare, în afară că nu se munceşte?
Aveţi o stare sufletească diferită?”
Intervievat A.N.: „Da, este o stare sufletească deosebită în ziua aia, simt nevoia să
merg, nu că fac ceva aparte, dar aş merge la o cofetărie şi aş mânca o prăjitură şi aş bea
un suc sau aş bea o cafea, şi m-aş simţi… A fost sărbătoare şi m-am relaxat”.
Necesitatea sărbătorilor populare, dar şi a sărbătorilor în general este însă
simţită acut de săteni. Declararea necesităţii sărbătorilor se îmbină cu tristeţea pe
care ei o au în ceea ce priveşte nerespectarea lor. Cu toate că poate uneori, spun ei,
desimea sărbătorilor poate deveni distructivă, dezorganizându-ţi munca, existenţa
sărbătorilor are un rost, iar el ţine, se pare, de relaţia care se creează între noi şi
Dumnezeu şi care se reglează şi prin intermediul sărbătorilor.
Operator: „Dar, credeţi că sunt prea puţine sau prea multe sărbători?”
Intervievat A.T. (femeie, 43 ani): „Nu, noi pe aici ţăranii le mai ţinem, dar şi
aşa mai munceşte lumea. De exemplu, când e fânul şi vine o ploaie, nu prea mai
ţine cont, se închină şi pleacă… Iarna, în general, de când se pune iarna prin
noiembrie, le ţinem, dar vara, dacă n-avem fân, de cosit, de sapă, mai ţinem, dar la
fân, se închină omul şi pleacă, poate doar dacă e omul prea credincios să nu se
ducă, dar fânul se zice că nu prea are sărbătoare”.
Operator: „Dar lumea mai vorbeşte de cei care nu le ţin?”
Intervievat A.T.: „Da, sunt… se spune că, uite, nu le mai ajută Dumnezeu,
că, uite, de aia se întâmplă nu ştiu ce prin cutare loc…”
Cu toate că sărbătorile populare au o funcţie de orânduire a vieţii, cu toate că
se consideră că ele sunt lăsate de oameni şi nu de la Dumnezeu, cum sunt lăsate
sărbătorile bisericeşti, totuşi se pare că oamenii sesizează o oarecare relaţie între
sărbătorile populare – mai exact respectarea lor – şi respectarea lui Dumnezeu.
Operator: „De cine credeţi dv. că sunt lăsate sărbătorile băbeşti?”
Intervievat A.N.: „Nu ştiu, cred că de oameni. Au observat ei că trebuie
ţinute, că trec prin ele, au probleme. Se zicea odată când se ţinea că azi să nu
lucrezi că e rău de grindină, de lupi, de urşi şi zicea una «A, mie n-are ce să-mi
facă, că eu nu am oi la munte». Şi zice că s-a dus odată în câmp ca să-şi facă
nevoia şi vine lupul şi o ia de fund. Uite că i-a arătat Dumnezeu că poate să o
mănânce şi pe ea, nu neapărat oaia sau vaca. Deci, trebuie ţinute”. Sau:
Intervievat E.N. (fată, 23 ani): „Dispariţia sărbătorilor populare ar însemna
ceva rău pentru că lumea munceşte şi duminica şi pentru că oricum e lumea prea
păcătoasă, asta ar mai lipsi… Respectul pentru Dumnezeu e foarte important; dacă
ar dispărea sărbătorile populare, atunci chiar nu ar mai ţine nimic”.
Nerespectarea sărbătorilor populare are repercusiuni asupra vieţii sătenilor,
uneori fiind pedepsiţi doar cei care au încălcat sărbătorile, alteori fiind pedepsit tot
satul prin ploi cu piatră, prin secetă ş.a.m.d.
Deşi sărbătorile populare sunt socotite a fi create de oameni, aceştia se tem că
nerespectarea lor va fi pedepsită de către Dumnezeu. Posibila pedeapsă atrasă de
necinstirea unor sărbători populare este chiar mai clar conturată în mintea oame-
nilor decât rezultată în cazul nerespectării sărbătorilor bisericeşti. Există în memo-
ria colectivă a satului multe poveşti despre cei care au lucrat în zilele de sărbătoare,
în general populare, poveşti despre care ei afirmă şi cred că sunt adevărate.
101
 Intervievat A.N.: „Eu vă zic, cumnată-mea a strâns odată de o sărbătoare fân,
tot aşa, i-a fost frică de ploaie, şi de sărbătoarea aia i-a trăsnit fânarul. Băgase fânul
în fânar, pe urmă s-a pus o ploaie cum se puse acuma, a trăsnit direct în fânar şi a ars.
Şi au mai fost cazuri. Am auzit că i-a mai trăsnit, ducându-se la Vaideeni, în partea
cealaltă la strâns de fân, tot aşa i-a trăsnit pe câmp că nu ţineau la cosit, pe câmp”.
Operator: „Dar se întâmplă chiar în ziua aia sau…?”
Intervievat A.N.: „Se întâmplă şi în ziua aia, dar şi peste câteva zile şi se zice
«Vezi, cred că n-a ţinut sau a lucrat în ziua aia de sărbătoare» şi are pe conştiinţă,
aşa cum a rămas cumnată-mea şi are pe conştiinţă că a strâns fân în ziua aia de
sărbătoare şi i-a trăsnit fânul. Şi uite, ţi-e frică. Trebuie să se ţină sărbătorile astea”.
A doua categorie de sărbători ţinute de oamenii din Slătioara este cea a marilor
sărbători creştine, care sunt trecute cu roşu în calendarul bisericesc şi care necesită
frecventarea slujbelor religioase oficiate la biserică. Printre aceste sărbători se numără
Paştele, Crăciunul şi sfinţii mai mari: Sf. Ion, Sf. Gheorghe, Sfinţii Constantin şi Elena,
Sf. Ilie, Sf. Maria Mare şi Mică, sfinţi care, în general, reprezintă şi hramuri ale bisericilor
din comună şi astfel capătă, o dată în plus, o importanţă mai mare.
De asemenea, se observă că sătenii percep relativ superficial semnificaţiile
liturgice ale acestor sărbători. Mulţi dintre intervievaţi nu cunosc decât foarte puţin
despre sfinţii pe care sărbătorile îi comemorează, cine au fost ei şi de ce sunt sfinţi;
nici sărbătorilor legate de Paşte nu li se cunosc întru totul semnificaţia, deşi, după
declaraţiile lor, aceştia frecventează slujbele religioase, rămân la toată slujba şi
încearcă să o înţeleagă. Cu toate acestea, cu greu au putut da informaţii chiar
despre desfăşurarea liturghiei. De asemenea, datele sărbătorilor religioase mai mari
nu erau reţinute decât dacă respectivii aveau de sărbătorit în familie o rudă care
poartă numele unui sfânt. În fine, se pare că atât în mediul urban, cât şi mediul
rural, sărbătorile onomastice nu mai au, aşa cum ar fi trebuit, o semnificaţie
predominant religioasă.
A ţine o sărbătoare religioasă are însă oarecum un alt sens decât a ţine o
sărbătoare populară: sărbătoarea religioasă se ţine, teoretic, în primul rând, prin
post şi, în al doilea rând, prin inactivitate.
Operator: „Dar sărbătorile religioase care nu au legătură strictă cu ploaia sau
cu piatra se ţin?”
Intervievat A.N.: „Chiar dacă e sărbătoare religioasă trebuie să se ţină şi ea:
indiferent că-i de piatră sau de ce este, este de la Dumnezeu, este religioasă trecută,
trebuie să se ţină… Le ţin, cu post, unii da, unii nu”.
Deşi postul este pentru cei din Slătioara elementul central al sărbătorilor
religioase mari, acesta se pare că nu se respectă cu stricteţe. Toţi cei cu care am
vorbit afirmă că atât de Paşte, cât şi de Crăciun nu ţin decât două săptămâni din
post, şi anume, prima şi ultima săptămână. În ceea ce priveşte posturile mai mici,
singurele zile respectare sunt miercurea şi vinerea. Interesant este şi faptul că
oamenii văd această situaţie ca fiind firească: ei se mândresc chiar că ţin şi aceste
perioade de post. Postul nu se rezumă pentru ei doar la interdicţiile alimentare, unii
dintre ei amintind şi despre postul sufletesc sau despre cel carnal.
Sărbătorile religioase, mai cu seamă cele mari, nu presupun nicicum odihnă,
ci pregătiri multe şi asidue. Şi ritualul culinar deţine un loc important în pregătirea
sărbătorilor religioase:
Intervievat A.N.: „Păi, de fapt, de toate sărbătorile eşti obosit, că pregăteşti.
Că sărbătoarea se zice că e de relaxare şi de fapt atunci te dai peste cap ca să faci
de toate, fă curăţenie, fă pregătiri, fă mâncare […] În ajunul Bobotezii se ţine post,
102
nu ai voie să speli, să munceşti, deci sărbătoreşti doar aşa, stai, mâncare, strictul
necesar şi te mai duci pe la onomastice, Ioana, Ionela, Ion”.
Operator: „Dar de Sf. Vasile se mai umblă cu mieluţul, cu Vasilică?”
Intervievat A.N.: „Nu, pe la noi, nu, am văzut la televizor, dar în alte părţi, la
noi, nu. Mai demult se cântau Zorile, Lăutarii. Nu ştiu, era un cântec, l-am auzit,
dar nu pot să vă spun cum era”.
Operator: „Dar cum se cântau Zorile?”
Intervievat A.N.: „Păi, până a se face dimineaţă, lua câte un lăutar şi se
duceau şi le cânta la familia respectivă, unde erau sărbătoriţi. La cei sărbătoriţi, se
duceau care cunoşteau, luau câte un lăutar şi le cânta Zorile, aşa se spunea, le cânta
ceva specific, dar nu ştiu să vă spun cum era”.
Operator: „Mucenicii îi ţineţi?”
Intervievat A.N.: „A, da, ăia da. Am mai preparat, dar acum mai mult au
apărut şi îi cumperi. Se fac cu apă îndulcită şi cu miere, cu nucă, cu scorţişoară. Se
mai spune că mai mult dimineaţa, în ziua de mucenici să te afumi, că te fereşte de
şerpi, să nu-ţi intre prin casă, vitele să nu le muşte, că zice că ei fug de fum”.
Operator: „Dar e vreo legendă legată de această zi?”
Intervievat A.N.: „Era o legendă, mulţi zic ca să bei vreo 40 de pahare de
ţuică, vin…”
Operator: „Totuşi, cine sunt aceşti patruzeci de mucenici, care este povestea lor?”
Intervievat A.N.: „Asta nu ştiu, la noi nu se prea vorbeşte”.
Operator: „Ce sunt Floriile, ce semnificaţie are această sărbătoare?”
Intervievat A.N.: „Nu ştiu, chiar nu ştiu…”
Operator: „Dar ce se face de Florii?”
Intervievat A.N.: „Păi, e frumos, mergem la biserică şi aşa … e sărbătoare
strictă. Se sărbătoresc cei cu zilele onomastice, dar chiar dacă nu avem în familie
ne facem mese şi cu prieteni şi cu familie, dar în orice caz masă bogată se face, se
face în general la toate sărbătorile astea mari. La noi toate sunt religios ţinute, adică
mergem la biserică şi nu lucrăm, ăsta e cel mai specific”.
Atât din acest fragment de interviu, cât şi din celelalte interviuri realizate
reiese faptul că oamenii nu cunosc cu exactitate nici semnificaţia anumitor
sărbători şi câteodată nici desfăşurarea ritualurilor. Singurul colind specific
Crăciunului şi cu tradiţie în Slătioara este Colindeţul:
Intervievat A.N. (bărbat, 55 ani): „Se porneşte în seara de 23 pe la 12,00, de
la o anumită casă şi după aia se ştie traseul, se colindă până a doua zi dimineaţă, la
10,00, 11,00, după timp, dacă e favorabil se poate termina la 8,00, 9,00 dimineaţa,
dacă nu, mai târziu. La fiecare casă iese la poartă cu ce are omul, cu pâine, cu un
covrig, cu o napolitană, mai sunt anumite familii la care se ştie că se stă mai mult.
Alcool nu prea se dă că e periculos, la copii mai ales se încearcă să se evite, aşa am
stabilit noi aici. În general, în funcţie de unde stai, se ştie o oră. «Cam în jurul orei
de …. trebuie să apară»”.
Operator: „Dar celor care nu deschid ce li se întâmplă?”
Intervievat N.L.: „Noi aveam o zicală când eram mai mici. «Cine nu vrea să
deschidă, să-i moară capra în coteţ», dar acum se cam simte omul, mai de ruşine,
mai de… Dar mai sunt şi unii care nu deschid. Dar familiile astea se ştiu şi nu se
mai duc la ele. Cu Colindeţul este un singur grup, dar se pot strânge şi câte o sută
de copii. Se merge de la dispensar, ceva mai sus, se colindă toată ziua asta, dar nu se
trece dincolo de asfalt, acolo e altă grupă şi merge până la hotarul cu Măldăreşti”.
Operator: „Alte colinde mai sunt?”
103
 Intervievat N.I.: „Da, Colindeţul e până în Crăciun, Steaua, Pluguşorul,
Sorcova e de Anul Nou. Sorcova, copiii mici, dimineaţa, e ceva frumos. Dacă s-a
procedat aşa până acum, aceste datini trebuie să meargă aşa înainte”.
Operator: „Şi merg, se ţin, oamenii păzesc sărbătorile aici?”
Intervievat N.I.: „Păi unii mai ţin, alţii, nu, anumite persoane sunt care nu
deschid poarta la ăl mic şi altele care deschid. Fiecare mai stă cum se spune
bătrâneşte şi după perdea: «Al cui e ăla?», «Al lui cutare», «Vino încoa’». Apoi,
fiecare dă în funcţie de posibilitate, dă o mie, două, trei, cinci … sau dacă e al lui
cutare, mai lasă-l, că ieri, alaltăieri, nu mai ştiu ce mi-a făcut”.
Ceea ce se observă este că semnificaţiile sărbătorilor populare, sau ale
legendelor populare legate de anumite sărbători religioase, s-au păstrat mult mai
bine decât semnificaţiile date de biserică şi de religie sărbătorilor bisericeşti. Acest
lucru ne face să credem că biserica nu a reuşit să transmită mesajul său aşa de bine
cum a reuşit tradiţia populară sau că oamenii au fost mult mai receptivi la cea de-a
doua sursă de informaţii – legendele şi superstiţiile fiind poate şi mai atractive –
decât la prima, cea bisericească. Din păcate însă, se observă şi în cazul sărbătorilor
populare o oarecare confuzie de sensuri: fără a mai pune la socoteală faptul că
oamenii nu ştiu datele exacte ale sărbătorilor populare, data lor aflându-se din gură
în gură în preajma evenimentelor respective de la cele mai bătrâne şi mai
superstiţioase din comună, nici semnificaţia fiecărei sărbători în parte nu mai este
cunoscută cu exactitate, că e de ploaie, că e de piatră, că e de gădini… nu mai
contează, important este să nu munceşti şi să te odihneşti. Pentru echilibrul fizic nu
este un pericol confuzia de semnificaţii, fiindcă scopul este atins. De suferit are
tradiţia, cultura populară.
A treia categorie de sărbători îmbrăţişată de sătenii din Slătioara este cea a sărbă-
torilor civile naţionale. Este vorba despre Revelion, 1 Martie, dar mai ales 8 Martie.
Aceste sărbători sunt dedicate exclusiv distracţiei, meselor îmbelşugate, cadourilor. Cei
mai mulţi intervievaţi au declarat că cea mai plăcută sărbătoare dintr-un an este
Revelionul, sărbătoare însoţită de un ritual culinar deosebit. Revelionul s-ar putea
spune că este sărbătoarea care face legătura între timpul festiv şi cel de divertisment. El
este la limita dintre sărbătoare şi chef. Bogăţia ritualică a Revelionului şi importanţa pe
care o are el pentru slătioreni poate fi explicată şi prin faptul că înainte de 1989 o
seamă de ritualuri specifice Crăciunului – împodobirea bradului, venirea lui Moş
Crăciun, împărţirea darurilor – fuseseră transferate Anului Nou. Unii localnici afirmă
chiar că de Crăciun nu se prea întâmpla nimic, decât slujbe la biserică, iar uneori chiar
tăiatul porcului avea loc cu câteva zile înainte de Revelion. Avem de-a face cu un
exemplu tipic de denigrare, de către un regim politic, a unei sărbători care venea în
contradicţie cu ideologia acestuia. Un sătean de 25 de ani vorbea oarecum cu regret de
faptul că pentru cei mici Moş Crăciun, altădată Moş Gerilă, vine pe 25 decembrie şi nu
de Revelion la miezul nopţii. Mai mult, colindele cu Steaua nu erau nici ele legate de
Ajunul Crăciunului, ele se cântau o dată cu Pluguşorul.
Intervievat I.L.: „De Revelion mă îmbrac în costumul de Moş Gerilă, la 12,00
noaptea şi împart cadouri, asta e cea mai mare plăcere. Noi nu am avut Moş
Crăciun decât acum după Revoluţie. De Revelion, se merge cu Pluguşorul, cu
Sorcova, se fac vizite. Ziua se face treabă în casă, pe la bucătărie, iar mie îmi place
să îmi bag nasul prin treburile femeieşti. Seara se face baie, se îmbracă cu lucrurile
noi de la Paşte şi se aşteaptă colindătorii. Cu pluguşorul pe la 21,00, se dau bani în
jur de 1.500, 2.000 de lei de copil. Pe unii îi chemi şi în casă şi nu mai pleacă, dar
acest lucru nu ne deranjează, că doar îi chemi din plăcere. Până în ora 23,00 vin

104
colindătorii. La 24,00 se ciocneşte un pahar cu şampanie şi vine Moş Gerilă. Eu
îmbrac costumul de Moş şi împart cadourile.
O altă surpriză a fost importanţa pe care oamenii din Slătioara i-o acordă zilei
de 8 Martie, sărbătoare proprie regimului trecut. Pe lângă faptul că aceştia sunt
legaţi sufleteşte de această sărbătoare, mult mai mult poate decât de sărbătoarea
Mărţişorului, pe care o consideră ca o anexă a Zilei Femeii, slătiorenii serbează
această zi cu şampanie, cadouri, flori şi cu masă cu bunătăţi. Ritualul Mărţişorului
aproape că s-a pierdut şi puţini sunt aceia care îşi amintesc semnificaţia sărbătorii.
Totuşi, 1 Martie are o oarecare însemnătate pentru săteni, având în vedere că
prevesteşte începutul primăverii şi apropierea zilei de 8 Martie.
Tot în această grupă a sărbătorilor civile intră şi aniversările, care sunt
serbate, şi ele, cu un oarecare fast culinar, dar au o semnificaţie ceva mai profundă
decât a sărbătorilor din luna martie şi chiar decât a altor sărbători religioase. Acum,
pentru prima dată, se trece dincolo de divertisment, în planul metafizic, sufletesc.
Reperul în viaţă se pare că este aniversarea, şi nu Revelionul, deşi acesta din urmă
este catalogat ca cea mai importantă şi mai plăcută sărbătoare:
Operator: De ziua dv. cum vă simţiţi, simţiţi că sunteţi cea mai importantă?”
Intervievat A.N.: „Simt, toţi îţi urează, toţi te felicită şi parcă te simţi oricum
altfel. Parcă-ţi tresare inima altfel. Doamne, anul acesta împlinesc vârsta de… să zic, la
toamnă, 44 de ani – deci a mai trecut un an, sunt altfel, gândesc şi la ce am făcut şi cum
au trecut, şi amintiri, şi cum trec anii, cum au trecut anii ăştia aşa de repede”.
De asemenea, o altă idee importantă care a reieşit din discuţiile cu slătiorenii
este aceea a echivalenţei existente în mintea şi în sufletul lor dintre sărbători şi
vacanţe, concedii, excursii şi uneori chiar serile la discotecă. Chiar dacă nu sunt
puse pe picior de egalitate, totuşi nevoia există pentru amândouă.
Operator: „Ce este mai plăcut: o zi de sărbătoare sau o zi de vacanţă?”
Intervievat A.N.: „Nu ştiu, e greu de zis… simt nevoia să şi petrec, dar să şi plec”.
Uneori, le este foarte greu să aleagă, mai ales ţinând cont că munca grea şi
permanentă pe care o presupune viaţa la ţară nu le permite unora să plece nici
pentru câteva zile din gospodărie. Acesta este poate unul dintre motivele pentru
care slătiorenii valorizează câteodată mai mult vacanţele decât sărbătorile. Totuşi,
această valorizare poate însemna în cele din urmă nevoia acută de odihnă pe care o
simte omul zilelor noastre, fie din mediul rural, fie din mediul urban, nevoie ce
face să umbrească importanţa sărbătorescului, acesta fiind redus câteodată la o
nouă sursă de oboseală. De aceea, atunci când sătenii au fost întrebaţi cum şi-ar
dori să fie o sărbătoare perfectă, ei au descris mai mult ceva ce seamănă cu o
vacanţă, elementul central fiind odihna şi mai puţin înălţarea spirituală.
Operator: „Dar ce zile au mai mare valoare pentru dumneavoastră, zilele de
sărbătoare sau zilele de vacanţă?”
Intervievat A.N.: „Păi, zilele de sărbătoare, că de vacanţă … degeaba soţul
are concediu, că munceşte zi de zi la fân. Când ne-am dus, de vacanţă, au fost mai
frumoase…”
Operator: „Mai frumoase decât cele de sărbătoare?”
Intervievat A.N.: „Da, foarte frumoase. Eram acolo liniştită, nu mai gândeam:
porcul, vaca, puiul… Că sărbătoarea e sărbătoare, dar treburile trebuie să le faci.
Acolo pleci şi eşti debarasat de tot şi atunci eşti chiar cu adevărat mai liniştit”.
Operator: „Dar consideraţi că era o sărbătoare? Căci era totuşi un concediu…
Nu e nici o diferenţă între un concediu şi o sărbătoare?”
Intervievat A.N.: „Pentru noi, care muncim zi de zi, ni se părea concediul ca
o sărbătoare”. Sau:
105
 Intervievat I.L.: „Nu am ţinut până acum o sărbătoare perfectă, dar aş vedea-o
astfel: să nu faci nimic, să mănânci, să dormi mai mult dimineaţa (până la zece) şi
încă o oră după amiază, să te distrezi, la o discotecă, într-o mică excursie, nici
măcar mâncare să nu faci. Să mergi şi la biserică, dar nu mai mult de două ore,
altfel te plictiseşti. Trebuie să aibă loc acasă sau prin împrejurimi (comunele
învecinate), cu soţia şi încă două perechi, să dureze o zi şi până la trei noaptea”.
Concluzii:
Şi în Slătioara zilelor noastre statutul sărbătorii apare oarecum incert. Sărbă-
toarea, ca fenomen socio-cultural specific, pare a se găsi într-o competiţie acerbă
pentru păstrarea acestei autonomii. Adversarul său este tocmai ansamblul activită-
ţilor de divertisment şi de recreere. De fapt, avem de-a face cu o luptă dată între
„timpul festiv”, al cărui specific stă în chiar sentimentul transcendent al sărbătores-
cului, şi „timpul liber”, caracterizat printr-un alt tip de entuziasm, de data aceasta
profan, lumesc.
Astfel, sărbătoarea şi sărbătorescul – esenţă a timpului festiv – par a ocupa în
viaţa de toate zilele a sătenilor un loc cel mult la fel de important ca şi odihna şi
divertismentul – esenţă a timpului liber –, ca urmare a faptului că oamenii sunt din
ce în ce mai prinşi în iureşul muncilor agricole şi gospodăreşti mai mult sau mai
puţin rentabile. Pe unii dintre ei nu îi mai poate scoate din neliniştea şi frica de ziua
de mâine decât „băuta”, dar chiar şi aşa obsesia treburilor neterminate revine
curând. Discuţiile despre sărbători, despre fericire par a nu-şi avea rostul. Ele se
transformă imediat în discuţii politice sau financiare.
În concluzie, nevoia de sărbătoresc, uneori latentă, este încă prezentă în
sufletele lor. Deşi de puţine ori invocată în descrierea sărbătorilor, credinţa în
Dumnezeu rămâne fundamentul pe care cresc şi iau naştere, an de an, sărbătorile,
fie ele bisericeşti, fie populare, fie civile:
Operator: „Care credeţi că e rostul sărbătorilor?”
Intervievat A.N.: „Eu cred că o descărcare a păcatelor, să ai o frică de ceva.
«E sărbătoare, nu trebuie să lucrez. Dumnezeu mă vede» şi nu trebuie, te opreşte
ceva, simţi că te opreşte ceva. Sărbătorile trebuie să fie şi pentru credinţă. Te mai
curăţă sufleteşte, măcar atâta să faci pentru Dumnezeu”.

BIBLIOGRAFIE

Ilie Bădescu (1997), Teoria latenţelor, Bucureşti, Editura Isogep, Euxin.

Berdiaev (1995), Un nou ev mediu, Craiova, Editura Omniscop.
Vasile Băncilă (1996), Duhul sărbătorii, Bucureşti, Editura Anastasia.
Mircea Eliade (1992), Sacrul şi profanul, Bucureşti, Editura Humanitas.

106
 DROGUL, CA MOD DE VIAŢĂ

Daniela SIMACHE

În societăţile primitive, la fel ca şi în cele din zilele noastre, drogul era o

prezenţă permanentă. În timpurile străvechi însă, drogurile erau folosite în scopuri
mistice sau medicale. Cu vremea, au apărut şi schimbări în ce priveşte folosirea
drogurilor, rostul şi semnificaţia lor. Momentul de cotitură îl reprezintă prima
jumătate a secolului XIX, când are loc o distanţare a mentalităţilor faţă de miturile
şi conceptele care înconjuraseră până atunci drogurile şi folosirea acestora.
Astăzi, opţiunea pentru drog este, din păcate, uneori, şi rezultatul nevoii de
emancipare şi dorinţei de independenţă a omului contemporan. Astfel că drogul se
transformă dintr-o modalitate de integrare, de obţinere a solidarităţii sociale,
într-una de excludere, de perpetuare a căutărilor existenţiale şi a confuziei, de
potenţare a marginalizării şi respingerii.
În societatea contemporană, reperele sunt din ce în ce mai vagi, producându-se
în permanenţă răsturnări de valori, bulversări ale destinelor şi contradicţii între
generaţii. Pe acest fond, mulţi tineri şi adolescenţi devin consumatori de droguri.
Drogurile în România
Deşi drogurile, ca fenomen deviant, se configurează în societatea românească
după decembrie 1989, ele au devenit rapid o prezenţă din ce în ce mai agresivă,
mai ales în rândul tinerilor. Aceştia au venit în contact cu drogurile (marijuana şi
heroina, în special) într-o perioadă de bulversări sociale, suprapuse peste tensiunile
şi întrebările vârstei. Lipsa de informaţie referitoare la droguri, cumulată cu lipsa
de reacţie a societăţii şi a instituţiilor sale (de la familie la şcoală, poliţie şi
legislaţie) i-a făcut pe tinerii români să vadă în droguri o noutate „interesantă” şi o
posibilitate de evadare, de ieşire dintr-un cotidian apăsător.
În aceste condiţii, drogurile ajung să reprezinte pentru mulţi (şi din ce în ce mai
mulţi, din păcate) dintre ei soluţia ideală: elementul nou şi incitant într-o lume ce
pare învechită şi depăşită de propria realitate; calea spre rezolvarea tuturor
problemelor şi răspunsul la orice întrebare; un mod de afirmare a personalităţii, de
manifestare a dorinţelor şi curajului, un alt mod de a fi şi chiar un mod de viaţă.
Pentru că unii adolescenţi şi tineri nu se pot încadra pe coordonatele unui mod de
viaţă obişnuit, îşi transformă, în totalitate, existenţa şi adoptă un stil de viaţă deviant.
Centrul acestuia, reperul principal al întregului lor univers este drogul, în jurul lui
gravitând întreaga lor existenţă, în raport de acesta subordonându-se toate valorile.
Caracteristicile consumului de droguri
Întâlnirea cu drogul înseamnă pentru unii adolescenţi un moment important,
un punct de referinţă în existenţa sa. Aceasta a avut loc, de regulă, în grupuri mai
mari sau mai mici de prieteni, în anturajul sau grupul obişnuit, la discotecă sau
chiar în liceul unde învaţă. „Praful” sau „iarba” este ceva nou, care a stârnit imediat
curiozitatea, mai ales că dă senzaţia de „ceva” foarte promiţător: „Te face să te
simţi bine!”, „E ceva nemaipomenit! Ştii cum? Parcă pluteşti, nu alta!”, „Uiţi de
tot, nimic nu te mai interesează, nu mai eşti stresat, nu-ţi mai pasă!”, „Ascultă-mă
107
pe mine, nimic nu se poate compara cu EL! Când trag, simt o plăcere pe care altul
n-o poate înţelege. Nu se poate descrie în cuvinte ceea ce simţi. Dacă vrei să ştii,
trebuie să încerci!”. Aşa că şi ei au încercat…
Primul fum a însemnat răspunsul la provocările celor din jur şi mai ales
provocarea dinlăuntru, la propriile nevoi de a-şi dovedi că merită şi că pot totul.
În marea majoritate a cazurilor, consumul de droguri are loc în grup. Mai
mari sau mici, aceste grupuri sunt iniţial grupurile (microgrupurile) de apartenenţă
ale tinerilor, anturajul lor obişnuit, compus din adolescenţi şi tineri de vârste şi
preocupări apropiate. Acestea au un rol determinant în începerea consumului de
droguri, ele realizând o presiune puternică asupra membrilor săi. Presiunea se
poate manifesta în mod direct, prin îndemnuri şi atitudini incitante („ia mă şi tu, să
vezi ce bine e!”, „încearcă una, ce naiba!… Ţi-e frică!”). Sau, din contră, cei care
nu se droghează sunt, într-un fel, ignoraţi o dată ce apare „marfa”. Consumatorii îşi
pregătesc dozele şi le consumă concentraţi, dovedind o mare grijă pentru a nu
pierde nici o picătură preţioasă. Aşa se face că, în grupul vicios, cei care nu se
droghează sunt, într-un fel, marginalizaţi în aceste momente şi încep, inconştient,
să aibă complexul izolării şi al inferiorităţii. Soluţia devine, aşadar, participarea
totală la activitatea grupului, deci consumul de droguri.
Primele doze provoacă stări de rău fizic şi psihic, adevărate reacţii de respin-
gere din partea organismului. Ele se însoţesc însă de acceptarea din partea gru-
pului… Ceea ce face ca experienţa să fie reluată până când confuzia şi discon-
fortul primelor tentative sunt înlocuite de plăcere şi de sentimentul apartenenţei la
grup şi al valorizării personale.
Este momentul când, după consumul drogului, urmează stări plăcute, de bine
general, care se traduc prin calm şi detaşare, prin tonus ridicat şi forma maximă.
Totul e bine, dar durează puţin (doar cât substanţa este activă, cât drogul este
prezent în organism). Apoi se instalează, progresiv, o stare accentuată de rău
generalizat fizic şi psihic, în egală măsură, ce poartă numele de sevraj. Aceasta se
manifestă prin stări febrile, dureri foarte mari ale oaselor şi muşchilor, apatie şi
senzaţie de epuizare psihică. Soluţia este o nouă doză, eventual mai mare: („Atunci
nu mai vrei nimic altceva. Heroina devine singurul motiv de a trăi, singurul lucru
pe care-l doreşti, singurul lucru care-ţi face plăcere”, „Spui că e ultima. Că o să iei
doza asta şi gata. Dar totul durează până la următoarea”).
O dată cu trecerea timpului, consumatorii încep să resimtă efectele nocive ale
drogului, consecinţele lui în plan personal şi social. Are loc o scădere accentuată a
capacităţilor intelectuale (memoria, capacitatea de concentrare, atenţia, gândirea
logică, elaborarea de soluţii şi strategii), a eficienţei în activităţile cotidiene,
precum şi a potenţei sexuale („Drogul îţi intră în sânge şi-ţi atacă creierul şi ajungi
să nu mai fii bun de nimic”, „Nu mai iei ca să te simţi bine, ci ca să-ţi revii. Altfel,
nu eşti bun de nimic, eşti ca o cârpă stoarsă”, „E ca diavolul, nu mai ai scăpare”).
Este momentul când plăcerea este înlocuită cu trebuinţa, cu nevoia impe-
rioasă de acea substanţă. Apare deci dependenţa. Aceasta îi face pe tineri să devină
tributarii unui consum permanent, în doze din ce în ce mai mari, pentru a obţine
acelaşi efect de relativ echilibru şi menţinerea într-o aparentă normalitate. Ceea ce
trebuie, deci, pentru rămânerea în normalitate este drogul. Din ce în ce mai mult
drog şi, deci, din ce în ce mai mulţi bani pentru drog. Căutând drogul, căutând
banii pentru drog, tinerii de fapt îşi pierd liniştea, îşi pierd echilibrul interior şi
sfârşesc prin a se pierde pe ei ca oameni.
108
 „A te droga” – un nou stil de viaţă?
Realitatea societăţii româneşti constituie, în mod clar, o provocare pentru
tânăra generaţie. Răspunsurile la provocările de acest tip se constituie într-o serie
de manifestări complexe şi inedite, articulate în stiluri noi de viaţă.
Raportându-le la normalitate, acestea pot fi considerate conduite deviante. Şi
tot raportându-le la modul de viaţă normal, încadrat în tiparele tradiţionale
obişnuite, putem merge mai departe pentru a arăta că este vorba atât de o serie de
forme de devianţă, o serie de forme de devianţă pozitivă, dar şi de forme de
devianţă negativă. Dintre acestea, cea mai semnificativă este consumul de droguri.
Fenomenul consumului de droguri reprezintă, aşadar, o noutate pentru ţara
noastră. S-a amplificat foarte rapid, cuprinzând, în marea lui majoritate,
adolescenţii şi tinerii. El se distinge net de alte preocupări inedite şi, uneori, chiar
la limita permisivităţii sociale în care aceştia se lasă antrenaţi. În acest caz, este
vorba de o evoluţie rapidă şi (de cele mai multe ori) irevocabilă spre schimbarea
totală a coordonatelor existenţei.
Numeroşi tineri sunt acaparaţi, în mod rapid şi total, de consumul acestor
substanţe, ajungând până la a-şi modifica întreaga viaţă socială, la o desprindere de
pe coordonatele unei vieţi normale şi ale integrării în societate. Datorită
dependenţei, tinerii consumatori de droguri ajung să renunţe la orice alt rol şi statut
social şi să-şi definească existenţa doar prin intermediul lor. Aşa se ajunge la un alt
stil de viaţă, total aparte de al celorlalţi tineri de vârsta lor.
Iniţial, acest lucru nu este perceput de cei în cauză la adevărata lui dimen-
siune şi cu toate implicaţiile negative. La început, prevalează dorinţa de a fi pe
deplin integrat în colectivitatea (grupul) respectivă(v) de consumatori: apartenenţa
la grup şi la obiceiurile, conduitele şi normele sale este de fapt mult mai atractivă
decât ceea ce le oferă normalitatea. Intervine apoi obişnuinţa şi înregimentarea în
normele şi modul de viaţă respective.
Mai târziu, însă, încep să fie percepute şi alte aspecte, cum ar fi: ruperea de
ceilalţi prieteni şi de familie datorită petrecerii majorităţii timpului cu drogul şi cu
drogaţii; imposibilitatea de a mai avea o existenţă normală, de a realiza aceleaşi
activităţi sociale şi personale, ca urmare a afectării somatice şi psihice a persoanei;
ruptura dintre ei şi restul societăţii, care deja a început să eticheteze, în mod
negativ, pe consumatorii de droguri (priviţi ca delincvenţi, degeneraţi, vicioşi etc.,
într-un cuvânt neînţeleşi de restul societăţii, mai ales de către generaţiile adulte).
Reperul unic al acestei categorii de tineri este DROGUL. Pentru ei,
„praful”, „iarba”, „marfa” devin punctul central al existenţei. În jurul lui gravi-
tează întreaga activitate, toate acţiunile, toate proiectele şi mai ales toate dorinţele
şi aspiraţiile lor.
Iată cum îşi percep ei existenţa cotidiană: „Ce să fac? Mă droghez!”, „Păi
stau acasă şi mă droghez!” (locuieşte singur) sau „Mergem să ne distrăm (!) şi ne
luăm să tragem cu toţii. E perfect!!! Apoi vin acasă şi aş mai vrea. Într-o zi-două
mai fac iar rost şi e bine”.
Pentru această categorie de tineri viaţa ajunge, deci, să aibă cam următoarele
„secvenţe”: Mă trezesc şi mi-e rău: mă duc şi-mi iau marfa, vin acasă, trag şi după
aia stau. Mi-e bine, mă liniştesc. Apoi se face târziu şi ies după treburi; mi se face
rău şi mai iau; seara ies undeva (discotecă, terasă etc.) şi trag iar ca să mă menţin”.
După cum se observă, totul gravitează în jurul drogului. Întreaga existenţă a
celor care sunt deja dependenţi de acesta se raportează la el:
Bine înseamnă drog, rău înseamnă lipsa lui.
109
 Dacă îşi doresc ceva, îşi doresc să le fie bine (la început) sau să nu le mai fie
rău (mai târziu), adică îşi doresc tot drog.
Când caută ceva, acela nu poate fi decât drog.
Locurile unde merg sunt locuri unde există sau unde se pot consuma droguri,
pentru că, în principal, locurile unde sunt interesaţi să meargă sunt locuri unde se găseşte.
Cei care le sunt în preajmă nu sunt prieteni, colegi, cunoscuţi sau rude, ci
sunt, ca şi ei, adică consumatori de droguri.
Devine, astfel, evident că drogul este cel care guvernează toate planurile
existenţei celor dependenţi de acesta: afectiv, relaţional, de integrare şi adaptare
socială, de formare şi de activitate profesională. Mai mult, am putea spune că toate
aceste planuri sunt redimensionate în funcţie de rigorile impuse de consumul
drogului. De aici, specificitatea şi modul de viaţă atât de diferit al consumatorilor.
Se ajunge până la a-şi schimba total regulile şi normele de existenţă. Acestea
nu mai sunt supuse rigorilor societăţii, normelor şi valorilor acesteia, ci drogului.
El devine valoarea supremă, iar viaţa celor care-l consumă se desfăşoară sub
imperativul procurării drogului (orice cale este legitimă, nimic nu este greu, nimic
nu este interzis, nici o variantă nu este exclusă), după ritmul pe care acesta îl
dictează şi pentru consumul lui ca un scop unic al oricărui efort, ca unic ţel al
oricărei aspiraţii.
Existenţa consumatorilor de droguri, coordonatele principale ale stilului lor
de viaţă, reperele şi dimensiunile acesteia sunt cu totul altele decât cele obişnuite.
Toate acestea ajung să reprezinte deja profilul unui nou stil de viaţă.

BIBLIOGRAFIE

Carroll, Ch. (1983), Drug in Modern Society, Dubuque, Iowa, WCB, Brown and Benchmark.
Gilles, F. (1997), Adolescenţa şi conduitele toxicomane, în „Psihologia”, Bucureşti, nr. 5, p. 2-3.
Lazarus, A. (1995), Abnormal Psychology, London and New York.
Rădulescu, Sorin (1991), Anomie, devianţă şi patologie socială, Bucureşti, Editura
Hyperion XXI.
Rădulescu, Sorin (1994), Sociologia vârstelor, Bucureşti, Editura Hyperion XXI.
Simache, Daniela (1997), Consumuri de droguri – o nouă formă de devianţă la tinerii
români, Raport de cercetare al CSCPT.
Simache, Daniela (1998), Drogul, ca mod de viaţă, în Civilizaţia şi modul de viaţă al
tinerilor. Provocări ale timpului modern, Bucureşti, Raport de cercetare al Centrului
de Studii şi Cercetări pentru Probleme de Tineret, coord. Tighel V., p. 62-73.
Simache, Daniela (1998), Devianţa şi delincvenţa la tineri, în „Starea tineretului” (coord.
Aurora Stupcanu), Bucureşti, Raport de cercetare al Centrului de Studii şi Cercetări
pentru Probleme de Tineret, p. 111-142.
Simache, Daniela (1999), Comportamente deviante în rândul tinerilor, Bucureşti, Raport
de cercetare al Centrului de Studii şi Cercetări pentru Probleme de Tineret.
Sorman, G. (1992), En attendant les barbares, livre II, Le drogue, Paris, Fayard.
Sorman, G. (1995), Observatoire géopolitique des drogues, în „Géopolitique des drogues
en 1995”, Paris, La Decouverture.

110
 SUBCULTURA HIP HOP – MESAJUL MUZICII RAP DIN ROMÂNIA

Claudia BIRIŞ

ARGUMENT
Muzica „vorbeşte” fiecăruia dintre noi. Ea „vorbeşte” chiar şi celor care nu
au nici o idee despre un astfel de ansamblu de legături pe care ei continuă să le
ignore. Dar cum să ignori astăzi acest fenomen omniprezent care este muzica? De
la soneria muzicală care îl deşteaptă pe om dimineaţa, până la muzica ce i se
strecoară prin difuzoare în autobuzul sau autoturismul care îl transportă la locul de
muncă sau direct în urechi prin căştile walkman-ului, apoi în birouri, secţii de lucru
în întreprinderi, restaurante, trenuri, aeroporturi, gări, baruri, discoteci, pretutindeni
ea nu numai că îl însoţeşte pe omul de azi, ci îl urmăreşte pas cu pas. Muzica este
pretutindeni şi de aceea merită să fie luată în seamă. Mai mult, aşa cum considera
Schoppenhauer, muzica este o construcţie complexă, ce presupune o melodie şi un
text inspirat din lumea înconjurătoare.
De-a lungul timpului, muzicienii aparţinând tuturor genurilor au abordat o
multitudine şi o varietate de teme în compoziţiile lor, de la eternele poveşti de
dragoste până la subiecte care tratează problemele grave cu care omul se confruntă
în mediul în care trăieşte: mizeria oraşului, şomajul, războiul, conflictele stradale,
abuzul de droguri, discriminările de tot felul, şi lista ar putea continua.
În studiul de faţă, ne-am propus să ne oprim asupra unui gen muzical ai cărui
reprezentanţi cântă despre problemele sociale grele şi alarmante ale oraşului. Este
vorba despre muzica RAP.
ISTORIA MUZICII RAP. RAP-UL – ELEMENT AL SUBCULTURII HIP HOP
Rapul este considerat de către unii drept cea mai populară şi mai influentă
formă afro-americană a muzicii pop din anii ‘80-’90, dar şi unul dintre cele mai
controversate stiluri ale erei rock. Pe lângă „gardienii” preocupaţi de salvarea
„gustului cultural” şi al purităţii, care s-au situat printre primii inamici ai muzicii
rok’n’roll, negri sau albi, audienţa muzicii rock şi soul continuă să combată
meritele muzicale şi sociale ale rap-ului, ale cărui inovaţii au zguduit temelia pe
care se construise rock-ul.
Într-o expunere interesantă, Henry A. Rhodes încearcă să demonstreze că
muzica rap nu este numai un „capriciu”, ci o formă a artei muzicale, care continuă
să existe în SUA de mai bine de 20 de ani şi ale cărei rădăcini se regăsesc în trecut,
în vestul Africii, prin intermediul aşa-numiţilor povestitori sau „Griots”.
Demn de subliniat este că muzica rap nu poate fi studiată şi înţeleasă fără a
cunoaşte cultura Hip Hop. Rap-ul este parte integrantă a acestei subculturi ameri-
cane, ale cărei elemente au fost masiv împrumutate şi în ţara noastră, după 1990.
Cultura Hip Hop presupune, pe lângă muzica rap, şi alte componente, precum
graffiti, break-dance-ul, un stil vestimentar specific şi o anumită atitudine a celor
care fac parte din această subcultură.
Cultura Hip Hop îşi are originile, în viziunea unora, în cartierul Bronx din
New York, SUA. În Bronx, se pare că au avut loc trei evenimente majore care au
111
contribuit la naşterea acestei subculturi. Mai întâi, în 1959, au demarat lucrările la
construcţia unei autostrăzi care se prelungea până în inima Bronxului. Urmarea
acestui fapt a fost dispariţia peste noapte a cartierelor de italieni, germani, irlandezi
şi evrei, aparţinând middle class-ului american şi înlocuirea acestor cartiere cu
fabrici şi clădiri de birouri. Această clasă de mijloc a fost înlocuită de familiile
sărace de hispanici şi negri. Viaţa acestor oameni săraci era însoţită de crime,
droguri şi şomaj. În anul 1968, s-a produs un alt eveniment: exodul celor care mai
rămăseseră din clasa de mijloc către extrema nordică a Bronxului, unde se constru-
ise, lângă autostradă, un complex de apartamente. Locuinţele pe care aceştia le
lăsau în urmă au fost vândute aşa-numiţilor „slumlords” (slum (engl.) = stradă de
periferie, mahala; lord, aici = proprietar). Cu timpul, cartierul a început să se
deterioreze, transformându-se într-unul de clădiri prost întreţinute.
Tot în cursul anului 1968, un grup de şapte băieţi, adolescenţi, au început să
terorizeze sudul Bronxului. Poate părea un fapt puţin important, dacă nu avem în
vedere că aceştia au contribuit la formarea bandelor de pe străzi, ale căror activităţi
au copleşit Bronxul în următorii şase ani. Iniţial, grupul de băieţi s-a autointitulat
„Savage Seven” (savage (engl.) = sălbatic, seven (engl.) = şapte), iar mai apoi,
datorită apariţiei de noi şi numeroşi membri, s-a schimbat în „Black Spades” (black
(engl.) = negru, spades (engl.) = hârleţe). Din senin, au început să apară bandele
stradale, „street gangs”, la fiecare colţ al Bronxului, bande din care făceau parte
mulţi rappperi.
Bandele din New York au cunoscut gloria până în anul 1973, moment din
care au început să decadă. Această soartă au avut-o şi „Black Spades”, una dintre
cele mai mari bande ale New York-ului. Cauza declinului lor a constituit-o impli-
carea membrilor în afaceri cu droguri şi în răfuielile dintre bande. De asemenea,
unele s-au mărit atât de mult, încât membrii lor nu au mai dorit să facă parte din ele.
Fără a intra prea mult în amănunte, să urmărim, în cele ce urmează, şi
celelalte elemente care, împreună cu muzica rap, au contribuit la conturarea a ceea
ce este cunoscut sub numele de cultură Hip Hop. Mai întâi, va fi vorba despre
graffiti. Ce înţelegem prin graffiti? Se pare că nimeni nu ştie cum a evoluat graffiti,
dar persistă ideea că există de mai mult timp, din cel de-al doilea război mondial,
când cineva a scris: „Killroy was here” („Killroy a fost aici”) în numeroase locuri
din SUA şi de peste hotare. În timpul anilor ’60, bandele stradale foloseau aceste
înscrisuri (graffiti) pentru autopromovare, marcarea teritoriului şi intimidarea
bandelor rivale.
Nu se ştie cine a inventat graffiti, dar se ştie cine l-a făcut faimos: TAKI 183.
Acesta era un adolescent grec, pe nume Demetrius, care a observat că pe o stradă
era scris „Julio 204”, Julio fiind un alt adolescent care locuia pe strada 204.
Demetrius şi-a ales porecla TAKI şi a scris-o în faţa străzii pe care locuia, str. 183.
Această „etichetă” a fost aplicată de TAKI pe cât mai multe străzi.
Graffiti era la început realizat cu ajutorul spray-urilor cu vopsea până când, în
anii ’60, s-au inventat „marker-ele minune”, cu ajutorul cărora vopseaua putea fi
împrăştiată aproape pe orice suprafaţă. Principala ţintă a „artiştilor graffiti” erau
metrourile americane. Mai târziu, înscrisurile au început să apară şi pe clădiri,
trotuare etc. „Stilul graffiti” a evoluat în timp de la simpla inscripţionare a numelor
celor care o realizau, la un adevărat gen artistic, care s-a transformat, curând, într-o
afacere profitabilă. Mari proprietari ai unor galerii de artă au avut legături cu
„artiştii graffiti”, apreciind ceea ce unii au numit „cea mai pură formă artistică pe
care New York-ul a creat-o vreodată”, deşi în unele cazuri se putea remarca
112
influenţa vizibilă pe care o avuseseră asupra sa artiştii „noului val”, precum
Warhol, Crumb şi Lichtenstein.
În 1980, Richard Goldstein, autorul primului articol pro-graffiti, apărut în
1973, scrie un alt articol, în revista „The Village Voice”, despre noii artişti graffiti,
încercând să spulbere mitul conform căruia aceştis sunt nişte elemente antisociale.
În opinia sa, unii dintre cei care desenează şi scriu pe pereţii din metrouri sau pe
pereţii locuinţelor sărăcăcioase sunt indivizi inteligenţi care se exprimă într-un mod
propriu în mediul în care trăiesc.
De asemenea, în articolul lui Goldstein, se face, pentru prima dată, legătura
dintre graffiti şi muzica rap. Presupunerea sa că arta graffiti şi muzica rap îşi au
originile în aceleaşi împrejurări culturale a fost corectă.
Revenind la muzica RAP (rap (engl.) = lovitură uşoară, a bate, a ciocăni),
putem spune că înţelegerea sa ca gen muzical este facilitată de cunoaşterea
influenţei pe care a avut-o muzica jamaicană asupra sa, mai exact influenţa stilului
„toasting” (toast, engl. = a toasta, a închina). Acest stil este caracterizat de
„discursul” disc-jockey-ului în timp ce cântă muzica, „discurs” care presupune
sloganuri, lozinci simple, pentru încurajarea dansatorilor, care se mişcă până la
epuizare şi chiar până la pierderea propriului control (uneori disc-jockey-ii erau
nevoiţi să restabilească controlul asupra masei de dansatori trăgând în aer câteva
focuri de armă). Sloganurile erau simple, de genul: Work it, work it şi Move it up.
Unul dintre primii DJ care este menţionat în întreaga literatură dedicată
rapului a fost Afrika Bambaataa sau Bam. Aşa cum Bob Marley a fost reprezen-
tantul muzicii raggae, Bam a fost ambasadorul culturii Hip Hop. Afrika Bambaataa
a fost numele unei faimoase căpetenii zulu, în secolul al 19-lea, care însemna
„Conducătorul iubitor”. Bam şi-a luat în serios rolul de conducător al culturii Hip
Hop. În 1975, el a fondat o organizaţie cunoscută sub numele de „Zulu Nation”, al
cărei scop principal a fost acela de a înlocui încăierările şi consumul de droguri
practicate în cadrul bandelor cu muzica rap, cu dansul şi stilul Hip Hop.
Un alt element al subculturii Hip Hop, care s-a născut şi a evoluat în jurul
muzicii rap, a fost stilul de dans numit break-dance. Este vorba despre un stil care
a împis mobilitatea fizică a omului la limitele sale; este o formă de dans
periculoasă, a cărei popularitate a apus şi datorită numeroaselor accidente pe care
le-au avut performerii săi. Cea mai periculoasă mişcare (pe lângă altele, precum
backspin, windmill) – headspin – presupune ca dansatorul să se rotească având
drept pivot, după cum şi numele sugerează, capul, este mişcarea suicide: dansatorul
se aruncă pe spate cu mâinile ţinute pe lângă corp, aterizând întins tot pe spate.
Dacă dansatorul supravieţuieşte acestei execuţii, el rămâne nemişcat într-o postură
indicând reuşita ei.
În timp, break-dance-ul a fost înlocuit cu un alt tip de dans: electric-boogie.
Acesta presupune mişcări prin care dansatorul îşi încordează muşchii şi îşi „frânge”
corpul în ritmul muzicii. Unele dintre cele mai populare mişcări ale acestui stil au
fost The Robot, King Tut, The Wave etc., dar şi The Moonwalk, care l-a făcut celebru
pe Michael Jackson, multe dintre mişcările acestuia din urmă aparţinând genului. Din
1982, electric-boogie a fost înlocuit de un alt stil de dans cunoscut sub numele de
free-style, ai cărui adepţi îşi improvizau propriile mişcări.
Un alt aspect interesant care priveşte Hip Hop-ul – muzica rap este
vestimentaţia specifică acestora. Unul dintre factorii principali care au influenţat
stilul vestimentar a fost dansul. Fie că este vorba despre break-dance,
electric-boogie sau free-style, mişcările din cadrul acestora necesitau o anumită
113
ţinută, şi anume, una cât mai lejeră. De asemenea, încălţămintea era foarte
confortabilă, un mare succes avându-l pantofii sport gen sneaker.
În ceea ce îi priveşte pe băieţi, s-a observat tendinţa de a purta pantalonii
atârnându-le pe şolduri. Acest stil nu a fost determinat de dans, aşa cum s-ar crede,
ci are o sursă mult mai dubioasă, pe care mulţi tineri nu o cunosc. Acest stil a luat
naştere în închisori. Odată încarceraţi, prizonierilor li se reţin curelele, din motive
evidente. Ca urmare, încarceraţii umblă cu pantalonii atârnaţi în vine. După ce
aceştia au fost eliberaţi şi s-au întors în cartierele în care locuiau, ei au adus acest
stil, care s-a răspândit foarte repede chiar şi în rândul băieţilor şi al fetelor care nu
aderaseră la cultura Hip Hop. Nu se ştie dacă el ar mai fi fost atât de faimos dacă
tinerii i-ar fi cunoscut adevărata origine…
Reîntorcându-ne la muzica rap, să prezentăm câteva aspecte referitoare la
situaţia acesteia „la ea acasă”, adică în SUA. Aici, s-a remarcat că, deşi muzica rap
este mai populară în rândul negrilor, audienţa cea mai înaltă se întâlneşte la albii
care trăiesc în suburbii. În anul 1991, revista „Billboard” arăta că discul care s-a
vândut cel mai bine era „Niggaz4life”, în care se celebrau violul în grup şi alte
fapte violente, disc aparţinând lui Niggers With Attitude (N.W.A.).
O altă observaţie care s-a făcut susţinea că numărul crescând de rapperi cata-
logaţi drept criminali, violenţi şi de culoare sporea audienţa acestora în rândul albilor.
Puţini ştiu că primul disc important de muzică rap a fost Rapper’s Delight,
realizat de Sugar Hill Gang. În acest caz, este vorba despre acel gen de rap numit
„nonsense rap”. Alte genuri sunt White Lines, având ca temă centrală lupta antidrog
şi The Message, ca gen de rap care înfăţişează viaţa grea din cartierele mărginaşe
locuite de negri. Se pare însă că aceste genuri au fost create pentru a fi vândute
albilor, fiind mai puţin bine primite în stradă, acolo unde a luat naştere muzica rap.
Prima formaţie de culoare care a avut un succes răsunător în rândul albilor a
fost RUN D.M.C. Chiar dacă membrii grupului s-au îmbrăcat ca şi cum ar fi venit
direct de la colţul străzii, realitatea nu era deloc aceasta. Ei proveneau din familii
aparţinând claselor mijlocii, nu duceau lipsă de nimic şi nici nu făcuseră parte din
vreo bandă. Felul în care se îmbrăcau şi muzica pe care o compuneau nu trăda însă
nimic din toate acestea. Asemenea celor de la RUN D.M.C., şi membrii unui alt
grup faimos, PUBLIC ENEMY, au crescut într-o suburbie din Long Island,
aparţinând tot clasei de mijloc (middle class), părinţii lor cunoscând un real succes
profesional.
Cu timpul, tot mai mulţi albi s-au implicat în compunerea, sponsorizarea,
producerea şi interpretarea muzicii rap, aşa cum a fost cazul lui VANILLA ICE,
care însă nu şi-a putut susţine succesul.
Temele abordate de către aceşti interpreţi sunt variate. „N.W.A.” este un grup
care are ca teme centrale crima, sexul şi violenţa în ghetto, pe care nu se limitează
numai să le prezinte ca realităţi crude, ci pe care chiar le încurajează. „Public
Enemy” celebrează misoginismul, drogurile şi violenţa, arătând că numai recurgând
la ele se poate obţine o poziţie superioară în comunitate. Malcom X militează în
cântecele sale pentru drepturile individului, şi lista ar putea continua.
Un alt gen rap, care cunoaşte o semnificativă dezvoltare, este aşa-numitul
gangsta-rap, ai cărui reprezentanţi în SUA sunt Snoop Doggy Dogg, Slick Rock şi
2 Pac. Ei nu numai că abordează subiecte violente în versurile lor, pe care le duc la
limita extremă (dar şi la limita superioară a clasamentelor!), dar care au fost acuzaţi
că pun în practică ceea ce spun, ajungând deseori la închisoare pentru bătăi, omor

114
şi alte acuzaţii grave. Uneori, ei devin victimele despre care vorbesc în cântece, aşa
cum a fost cazul interpretului 2Pac, ucis în timpul unei răfuieli între bande.
Astăzi, în muzica rap din întreaga lume, ai cărui interpreţi sunt, în marea lor
majoritate, bărbaţi, încep să se afirme fără drept de contestare şi femeile care au
fost de prea multe ori puse într-o lumină nefavorabilă de către aceştia. Femeile, se
părea, nu aveau ce căuta în muzica aceasta. Succesul financiar al fetelor de la
SALT’N’PEPA avea să schimbe această atitudine deloc benefică unei industrii
muzicale, al cărei scop principal este să obţină profit. Producătorii au observat că
există multe femei care cumpără discuri de muzică rap şi care doresc să asculte
punctul de vedere al unor interprete, aşa cum şi unii bărbaţi sunt interesaţi să audă
ce au de spus aceste artiste. Şi ce spun acestea?
SALT’N’PEPA cântă despre maturitatea femeii, despre necesitatea ca aceasta
să devină independentă de bărbat şi să fie responsabilă din punct de vedere sexual.
MONNIE LOVE pare a fi mai puţin serioasă în mesajele sale. QUEEN LATIFAH
aminteşte de femeile optimiste, mândre de ele însele; în plus, contraatacă mesajele
denigratoare aduse la adresa femeilor de către rapperii de sex masculin. BWP
(Bytches with Problems) au ca sursă de inspiraţie egoismul bărbaţilor, violurile,
brutalitatea poliţiei. Ele au arătat că pot fi la fel de dure ca bărbaţii, aşa cum au
făcut-o în înregistrarea If We Want Money („Dacă vrem bani”), unde cântă: Marry
you? Don’t make me laugh! Don’t you know, all I want is half! („Să mă mărit cu
tine? Nu mă face să râd! Chiar nu-ţi dai seama că tot ceea ce vreau este jumătate
din ce ai!).
În SUA, albii au criticat adesea acest gen muzical, deşi mulţi dintre ei îl
audiau sau chiar îl practicau. S-a spus că muzica rap este prea dură, monotonă şi
lipsită de valorile melodice tradiţionale. Este, de asemenea, un stil care se remarcă
prin duritatea limbajului şi prin mesajul violent. Mai mult, s-a vorbit adesea despre
dificultatea pe care o întâmpină ascultătorul în a înţelege ceea ce spune cântă-
reţul. Cu toate acestea, realitatea arată că rap-ul este în continuă ascensiune,
influenţând şi lăsându-se influenţat şi de alte genuri muzicale. Este binecunoscută
colaborarea dintre grupul RUN D.M.C. şi formaţia de muzică rock AEROSMITH,
care a avut drept rezultat mega hitul Walk this way. Alte genuri cu care
„cochetează” sunt gospel-ul şi chiar muzica clasică.
MESAJUL MUZICII RAP DIN ROMÂNIA
În România, muzica rap sau Hip Hop a început să fie compusă şi interpretată
cu precădere după 1995, an în care a avut loc primul concert de gen RAP
ATTACK, organizat la Teatrul „Ion Creangă” din Capitală. Cu toate acestea, una
dintre cele mai cunoscute trupe ale genului, R.A.C.L.A., luase fiinţă încă din anul
1993, după ce, în 1990, cei doi fraţi care i-au pus bazele, Călin şi Dan Ionescu,
alias Rimaru şi Clonatu, participaseră la prima emisiune de Hip Hop din sud-estul
Europei, difuzată la Europa Nova. Apoi, apar, rând pe rând, şi alte formaţii care au
cunoscut ulterior succesul, precum B.U.G. MAFIA şi LA FAMILIA, acestea trei
fiind, de altfel, emblematice pentru gen şi reprezentând obiectul studiului nostru.
Înainte de a trece la discutarea propriu-zisă a mesajului pe care îl transmit cei
care se consideră purtătorii de cuvânt ai celor care trăiesc în cartierele bucureştene,
credem că este important să subliniem că muzica rap nu este singura componentă a
subculturii americane Hip Hop, care a fost împrumutată după 1990. Aşa cum rele-
vam, subcultura Hip Hop este constituită dintr-o serie de elemente. Primul dintre
acestea, graffiti, a pătruns şi la noi în ţară, necunoscând aici acelaşi succes pe care

115
l-a avut peste ocean, în ţara unde s-a născut. Înscrisurile puerile sau obscene, scrise
în grabă cu o carioca, pe care le întâlnim cu toţii atunci când călătorim cu metroul
sau când trecem pe lângă multe din blocurile bucureştene, nu au nimic de-a face cu
tehnica graffiti aşa cum este ea cunoscută azi. În unele locuri, au apărut câteva
desene însoţite de înscrisuri, care încearcă să se asemene cu cele occidentale, aşa
cum este cazul celor de pe zidurile blocurilor situate la începutul şoselei
Pantelimon, lângă piaţa „Bucur Obor”, în care se poate recunoaşte funcţia iniţială a
graffiti, aceea prin care autorii îşi marchează teritoriul şi intenţionează să-şi
intimideze rivalii din acelaşi cartier, dar, în special, pe cei din alte cartiere.
În urmă cu mai mulţi ani, se putea vedea inscripţionat pe stâlpii din staţiile de
metrou, pe zidurile blocurilor, în curţile liceelor şi în multe alte locuri din capitală:
„ALLZDAM”. La prima vedere, înşiruirea de litere nu are nici o noimă. Dacă se
citeşte însă având cunoştinţă de jocul de cuvinte din slang-ul american, se poate
înţelege sensul acestuia, rezultând propoziţia: „ALL IS DAMN” („Toţi sunt con-
damnaţi”). Nu ştim cu siguranţă dacă este un mod de exprimare al reprezentanţilor
genului Hip Hop; înclinăm să credem că aparţine mai curând altei mişcări care
cunoaşte la noi o amploare din ce în ce mai mare: mişcarea satanistă.
Revenind la subiectul de faţă, se poate spune că în ceea ce priveşte celelalte
elemente culturale Hip Hop, acestea au fost aproape în totalitate copiate după cele
americane. Este vorba aici despre dans, vestimentaţie şi atitudine faţă de lume şi
viaţă, în general. Este vorba despre o atitudine lucidă a unora dintre reprezentanţii
români ai genului rap faţă de realităţile dure cu care se confruntă oamenii din
Capitala ţării, chiar din ţara întreagă. Nu trebuie uitat însă că muzica rap este
preponderent o muzică urbană, o muzică ce se adresează tuturor, dar în special
celor care trăiesc în cartiere precum Pantelimon, Colentina, Sălăjan, Titan, Gara de
Nord etc. Cântecele genului scot la lumină, în stilul caracteristic, ceea ce Raymond
Ledrut scria încă din 1968, referindu-se la noţiuni precum „capitalism”,
„urbanizare”, „industrializare”: „Condiţiile de viaţă ale unei mari părţi a populaţiei
urbane se degradează, apar aşa-numitele «zone de locuit nereglementate». Aici
locuinţele sunt prost construite sau improvizate. Numărul lor este insuficient, sunt
necorespunzătoare din punct de vedere igienic, viaţa socială este dezorganizată. În
cartierele muncitoreşti suprapopulate viaţa colectivă dispare, individul se pierde
într-o masă amorfă unde se dezvoltă în voie toţi germenii individualismului
depravat... Delincvenţă juvenilă, prostituţie, tulburări mintale, gangsterism ... sunt
efectele marelui oraş descompus” (Apud: Radu Ioanid, 1978, p. 25-26).
Acesta pare să fie marele merit al muzicii rap, şi anume, de a menţine treze
conştiinţele, de a nu ne lăsa să închidem ochii faţă de problemele majore cu care ne
confruntăm zi de zi. Muzica rap s-a născut ca gen militant şi continuă să fie astfel,
susţinătorii ei luptă pentru cauza celor defavorizaţi de societate, de sistem. Este o
luptă pe care o susţin atâta timp cât se limitează la recurgerea unei singure „arme”
de temut: cuvântul. Se pare, însă, că şi în cazul rap-erilor de la noi lupta nu se
opreşte aici, deseori în versuri fiind vorba de o adevărată instigare la ură şi
violenţă. De altfel, în urma unor audiţii repetate s-au sesizat mari diferenţe nu
numai de stil, ci chiar de esenţă între formaţii precum R.A.C.L.A., pe de o parte, şi
B.U.G. MAFIA şi LA FAMILIA, pe de alta. Tocmai această „esenţă” mi se pare
mai importantă de cunoscut şi de semnalat, pentru că acest mesaj ajunge la publicul
tânăr şi foarte tânăr, care formează audienţa stilului. Cum percepe acest public
rap-ul românesc şi care sunt ecourile acestei muzici poate reprezenta tema unei
cercetări ulterioare, care ar veni în completarea acestui studiu. Aici însă, m-am
116
oprit, exclusiv, asupra unei analize personale, asupra unor texte aparţinând celor
trei grupe anterior amintite. Ca material audio, am utilizat înregistrări diverse ale
formaţiei B.U.G. MAFIA şi albume integrale: „Nicăieri nu-i ca acasă”; LA FAMILIA,
1998, şi „Rimedebine”; R.A.C.L.A., 1998, la care s-au adăugat informaţiile obţinute de
pe Internet.
În ceea ce îi priveşte pe B.U.G. MAFIA, „reprezentanţii” cartierului Pantelimon,
situat în sectorul 2 al Bucureştiului, aceştia abordează teme diverse legate de viaţa
cartierului, recurgând însă mult prea des, pe lângă termenii de argou, la cuvinte
triviale, care stârnesc dezgustul până şi celui mai „dezgheţat” auditor. De altfel,
trebuie subliniat faptul că, adesea, înţelegerea textelor acestor cântece de către
ascultătorul obişnuit este îngreunată sau chiar imposibilă datorită unor cuvinte şi
expresii specifice, asemenea celor din slang-ul american, pe care am încercat să le
„traduc” – pentru cei interesaţi – în ANEXĂ.
Impresia pe care ne-o lasă audiţia unor cântece aparţinând B.U.G. MAFIA
este că acestea se adresează cu precădere „băieţaşilor de cartier” sau „şmecherilor”,
„bazaţilor” etc., care se delimitează clar prin limbaj, comportament şi atitudine de
ceilalţi locuitori ai cartierului, etichetaţi ca „sclavi” sau „fraieri”, în realitate,
oameni obişnuiţi care duc o viaţă grea. Cartierul este astfel împărţit în două
categorii de locuitori: „şmecherii”, adică aşa cum ne învaţă şi dicţionarul, cei care
ştiu să iasă cu dibăcie din încurcături, descurcăreţii sau şarlatanii, şi „fraierii”, adică
oamenii care încă mai cred în valorile tradiţionale ale familiei, muncii, cinstei etc.
În cele ce urmează, prezentăm pentru ilustrarea celor afirmate, textul cânte-
cului „Delicvent la 15 ani”:
„Delicvent la 15 ani, vrei să-i omori pe toţi,
Ţi-e frică de pârnaie, dar nu poţi să-i mai suporţi
Te cred doar un ratat, cred că nu poţi să supravieţuieşti,
Tu te gândeşti cum să le-o dovedeşti . . . Nu ştii prea mult,
N-ai învăţat decât să jăpcăreşti, dar niciodată aşa
N-ai ajunge cineva . . . Ai vrea s-o faci, să tragi,
Să intri-n bancă să o spargi, dar asta-i prea greu
Pentru un mic derbedeu . . . Respectul se câştigă, un pic câte
Un pic, trebuie să munceşti prea mult, să faci banii din nimic
Aşa că te apuci de tot ce-ai învăţat, să pui cuţitu-n gât
Şi pistolu-n cap ... Îţi merge bine, dar tu vrei mereu banii în c...
Căci banii vin uşor, dar la fel se şi duc
Azi aşa, mâine aşa, până ţi-ai găsit un naş,
Dar mai e un loc în Rai şi pentru un borfaş.
Refren:
Delicvent la 15 ani, G-yeah, omoară-i pe toţi: pe fraieri, pe şmecheri,
Pe oricine poţi ... Pune mâna pe pistol ... Hai, trage-le-n cap...
Fă-o aşa cum trebuie, cum toţi şmenarii-o fac ... (2 ori)
Puştiule, ia-mă în mână, ţine-mă, strânge-mă şi apoi încarcă-mă
Căci de-acum înainte suntem parteneri pe viaţă ... Nimeni pân-la moarte
N-o să poată să ne despartă ... Cu mine faci tot ce vrei, cu mine ai tot
Ce vrei ... Chiar şi pe gagica aia de alaltăieri, care ţi-a spus în
Faţă că e o fată de treabă n-a vrut să se f--, arată-i că se înşeală . . .
Nu mai poate să facă nimic, acum mă ai pe mine, prietenul tău mic . . .
De ce te uiţi la mine? ... nu, nu simt plăcere, dar ai dreptate, e ciudat

117
 Că sunt plin de gloanţe ... Mai bine, Mă simt la fel ca tine când
Mă ai pe mine ... „Dar stai puţin ... Cine eşti tu?” „Sunt magnum ...
Magnumm 44”
Refren (2 ori)
Încearcă plăcerea şi vezi cum cad toţi pe asfalt ... Împuşcaţi, G-yeah,
Tré să te doară-n p… de ce refuzi să înţelegi lumea, te crede o
Stricătură ... Eşti doar un puşti de 15 ani ... Şi ce dacă? Pentru c-aşa
Nimeni n-o să poată să te facă . . . Hai încearcă, încarcă, hai şi trage
O să fii chiar fericit pentru că ştiu că asta-ţi place ... Gaborii
O să te-ntrebe dacă l-ai dilit pe om ... Dă-le două gloanţe-n cap,
Gândeşte-te c-ar trage ei, lasă mila la o parte, gaborii sunt de doi lei
Aşa că tu, delicvent mic de 15 ani, zboară-le căpăţânile şi lasă-i fără bani . . .
Formaţia LA FAMILIA, „reprezentantă” a cartierului Sălăjan, şi-a început
activitatea în 1996, în scurt timp deschizând concertele B.U.G. MAFIA. Primul lor
album se numeşte „Băieţi de cartier”, iar cel de-al doilea, „Nicăieri nu-i ca acasă”,
despre care am amintit mai sus. În textele acestei formaţii, alcătuită din doi
componenţi, se disting câteva teme pe care le regăsim de altfel în multe dintre
compoziţiile rap. Se poate spune că, în toate cele trei cazuri, întâlnim cântece în
care soliştii îşi laudă propriul grup şi cartier, ameninţându-i, în acelaşi timp, pe
ceilalţi. Cartierul a devenit locul unde „băieţaşii” şi „fetiţele” au o unică valoare,
banul, şi un unic scop în viaţă, obţinerea lui pe căi cât mai uşoare, indiferent dacă
acestea depăşesc graniţele licitului. Este vorba, în aceste cântece, de o simplitate
uimitoare a compoziţiilor şi textelor, care exacerbează plăcerile ordinare, care
reprezintă singurul scop al celor care îl predică. Este vorba, deci, şi ideea este
importantă, de o îndepărtare faţă de ţelul iniţial al acestui gen de a reflecta şi a lua
atitudine în prezenţa problemelor grele de viaţă: „Recunosc, cânt pentru bagabonţi,
dar şi pentru bani/Voi pentru ce cântaţi, pentru orfani?” („Cine a zis că e uşor”). Un
exemplu în acest sens îl constituie cântecul „Băieţi de cartier”, al cărui text îl
prezentăm mai jos. Alta este situaţia cântecelor „Poveste de cartier” (piese
interpretate de Marijuana, Gunja, Cătălina Toma), în care este vorba despre situaţia
unei adolescente care se confruntă cu o sarcină nedorită şi despre „Bucureşti”, un
oraş descris în amănuntele lui cele mai sordide. Un oraş care se împarte, ca de
altfel toată ţara în acest moment, în două categorii de oameni: în oameni bogaţi şi
în oameni săraci. Exemplul de urmat pentru cântăreţii noştri îl reprezintă cei bogaţi
care au escrocat, au furat şi şi-au dat în cap, pentru a avea case luxoase, maşini
străine şi bani, iar nu săracii, care apar adesea în persoana părinţilor lor, care
„lucrează o viaţă întreagă, deşi ştiu că bine n-o să le meargă”.
Banul înseamnă putere şi respect din partea celorlalţi, toţi judecându-te după
câţi bani ai în pungă: „. . . banul face pământul să se învârtă şi asta doare” (Cine a
zis că e uşor”). Pentru a avea bani, unica soluţie a celor care nu sunt învăţaţi este
„ciordeala”, adică furtul, consideră interpreţii.
Figura poliţistului este adesea în aceste cântece descrisă în batjocură, ca fiind
cea a unui „fraier”, a unui „alcoolist”, care crede că „uniforma îl face mai impor-
tant”. Poliţiştii se adaugă restului populaţiei de „fraieri”.
Închisoarea este un mijloc de a face şi mai rău, cunoscut fiind, de altfel,
faptul că, de cele mai multe ori, aici, delincvenţii îşi perfecţionează tehnicile de
operare şi pun la cale planurile pe care le vor aplica după eliberare.
Alcoolul şi drogurile sunt şi ele amintite, iar consumul lor este încurajat: „să
fumăm iarbă!” („Goana după aur”).
118
 Situaţiile familiale dificile sunt şi ele prezente. Personajele cântecelor au
uneori părinţi „cu palma grea”, mama sau tatăl sunt alcoolici şi întotdeauna eşuează
lamentabil în rolul lor. Alteori, mama este prezentată ca aceea care îi îndrumă pe
copii să fie cinstiţi, care îi ceartă atunci când fac greşeli şi care îi îndeamnă să
meargă la şcoală. Ea nu este însă ascultată. Figura tatălui este aceea a unui mare
absent, neimplicat în educarea copiilor, mereu confuz şi apăsat de greutăţi.
Femeia apare în textele formaţiei LA FAMILIA ca simbol al ispitei. Femeia
este o „bucată” (de carne), preocupată în exclusivitate de bani, bijuterii şi maşini.
Ea întruchipează, de multe ori, prostituata: este egoistă, perversă şi versată, gata de
orice pentru a-şi atinge scopul.
Acestea sunt principalele teme pe care le-am remarcat ascultând albumul
trupei LA FAMILIA. Spre deosebire de melodiile celor din B.U.G. MAFIA,
frecvenţa cu care apar cuvintele triviale în textele de pe albumul formaţiei LA
FAMILIA este de 34. În cazul formaţiei B.U.G. MAFIA, numai de-a lungul unei
singure compoziţii („Limbaj de cartier”) se remarcă nu mai puţin de 25 de astfel de
obscenităţi! Dincolo de rolul acestora de a-i ameninţa pe ceilalţi, de a asigura crea-
rea şi menţinerea unei imagini „fioroase” a interpreţilor, aceste cuvinte folosite din
abundenţă atrag după sine – până la urmă – lehamitea ascultătorului obişnuit, care
nu le înţelege rostul.
Iată versurile cântecului aparţinând formaţiei LA FAMILIA, „Băieţi de
cartier” (remix) „feat”. Mr. Juice şi Marijuana transcrise în urma audiţiei:
„Încă o dată pentru Sălăjan
Încă o dată pentru băieţii cu bani.
Refren:
Băieţi de cartier zi de zi împreună
Toată lumea petrece, în cartier se adună.
E vineri seara, orice se poate întâmpla
Ne strângem ceva tovarăşi ca să bem ceva
Suntem băieţi de cartier, ne pândeşte puşcăria
Să-i prostim pe fraieri asta ne e meseria
Fac bani într-o seară cât fac alţii într-o lună
Am o viaţă bună, milioane pentru mine (?)
Doamne cât îmi place să număr hârtiile astea
Să simt teancul mare în mână şi nu-i o minciună
Că îi am pe toţi din cartier în buzunar
Să le arăt cum trăieşte un băiat în Sălăjan.
În fiecare seară mă distrez, fraierii mă invidiază
Dar mie ce îmi pasă
Mereu am făcut bani pentru mine
Am făcut tot ce am putut ca să îmi fie mie bine
Ridicaţi mâinile dacă simţiţi la fel
Asta-i pentru voi, băieţi de cartier.
Refren
Băieţi de cartier zi de zi împreună
Toată lumea petrece, în cartier se adună
Stăm în fiecare seară cu băieţii din cartier
B.U.G. MAFIA, ILEGAL, LA FAMILIA
119
 Asta-i viaţa: unii au prea mult, alţii deloc
Dacă ştii să te descurci, viaţa-i doar un joc
Chiar dacă mai nimerim din când în când la răcoare,
Ieşim repede afară că avem bani în buzunare.
Ne mai potolim şi noi din escrocherii,
O dată pe săptămână nu mai facem nebunii,
Umplem câteva maşini şi plecăm să ne distrăm
De bătăi şi de belele (?) încercăm ca să uităm
. . . bani într-o singură seară
Pe-ormă venim acasă şi ne apucăm de treabă
Suntem băieţi de cartier, aşa trăim mereu
Cât ai banu-n buzunar nimica nu ţi-e prea greu
Aşa că lasă-mă în pace să fac cum vreau eu
Sunt în Sălăjan, cartierul meu... „
Ultima reprezentantă a genului Hip Hop la care ne referim este formaţia
R.A.C.L.A. sau Rime Alese Care Lovesc Adânc, în accepţiunea actuală. Albumul
„Rimedebine” pare să iasă din registrul obişnuit prin complexitatea versurilor,
printr-o tehnică deosebită a vorbirii, vocabularul utilizat şi chiar prin sound-ul
preferat de cei care reprezintă R.A.C.L.A.
Trupa a luat fiinţă în anul 1993, când fraţii Călin şi Dan Ionescu, cunoscuţi
iniţial sub numele de Krash.X şi Big Demo, iar apoi ca „Rimaru” şi „Clonatu”, au
pus bazele acesteia. Primul lor album, intitulat „Rap-sodia efectului defectului”, a
apărut în 1995 şi este considerat primul album Hip Hop din România. În anul 1997,
apare „Cei Care Te Calcă Pe Cap”, un album de referinţă pentru Hip Hop-ul
românesc, pe care critica îl desemnează drept cel mai bun album de gen al anului.
În 1998, apare albumul „Rimedebine”, în care „Rimaru” interpretează solo,
deoarece „Clonatul” se retrage din muzică.
Textele formaţiei R.A.C.L.A. abordează într-un stil propriu teme diverse,
care surprind viaţa împovărată de greutăţi şi de pericole a celor care trăiesc în
cartierul Gara de Nord, mirajul Occidentului, situaţia săracilor şi a bogaţilor
Bucureştiului etc. Nu lipsesc nici melodiile în care sunt criticate, ironizate şi
atenţionate celelalte trupe de gen, care nu fac parte din sindicatul R.A.N.S.
(Răcnetul Agoniei Naţionale-Sindicat), căruia îi aparţine şi R.A.C.L.A., cum ar fi
în „Marele Caft”, sau cele care aparţin altor genuri, ca în „Strict”. Chiar dacă
apelează la un limbaj mult mai puţin violent şi trivial decât celelalte două formaţii
despre care am discutat mai înainte, R.A.C.L.A. susţine că FILOSOFIA STRĂZII
este filosofia pumnului şi, ca atare, trebuie să reacţionăm pe măsură, aplicând în
practică dictonul din Vechiul Testament: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”:
„dă-i un robinet în gură, fă-i o gaură în cap
adu-ţi aminte cum l-a învins David pe Goliat
fii mai hain decât Cain şi vinde-ţi ruda ca Iuda” („Ochi pentru dinte”)
Bucureştiul sau Bwukhale este privit ca oraşul îmbogăţiţilor peste noapte, al
parveniţilor şi escrocilor de tot felul, dar şi al celor care „... stau la periferie, într-o
mansardă cu chirie, muncesc la negru, n-au viză de flotant, cumpără parai pentru la
toamnă” ... De fapt, cei de la R.A.C.L.A. au sesizat şi ei foarte corect situaţia cu
care ne confruntăm de atâţia ani, aceea de a avea o populaţie polarizată: la un pol îi
găsim pe îmbogăţiţii post-revoluţie, iar la celălalt, pe săracii sau pe cei care trăiesc
la limita sărăciei.
120
 GARA DE NORD, cartier pe care îl reprezintă R.A.C.L.A. în muzica de gen,
este surprins separat într-o melodie care îi poartă numele.
Interpelaţi pe oricine din Bucureşti sau din altă parte a ţării care a călătorit cu
trenul până aici, să vă caracterizeze în câteva cuvinte viaţa gării şi veţi observa cu
siguranţă câteva similarităţi în acele descrieri: mizeria peroanelor, mirosul greu din
sala de aşteptare, „fauna” colorată, prostituatele care se vând pe te miri ce, aurolacii
tolăniţi pe caldarâm, pe care îi poţi călca în picioare la ceas de seară şi, mai apoi,
aproape uitând unde se află, îşi vor aminti şi sunetul roţilor de tren, sau vocea
stridentă a vânzătoarei de la casa de bilete:
„Lumea-aici se duce ca să-şi ia bilete de tren
Şi-şi face cruce atuncea când vede ce vede, ce vede
Ia zi-le Rimarule ce vede
Vede bagaboante care ies la ceas de seară
Aurolacii care trag vreun joint autohton
Kebab-ul expirat produce cancer la colon. . . „ („Gara de Nord”)
Este vorba despre realitatea de astăzi, pe care R.A.C.L.A. le-o expune în
special celor foarte tineri şi uşor influenţabili, abil manipulaţi de mass-media, în
special de TV, care le oferă, zi de zi, o abundenţă de imagini comerciale reprezen-
tând viaţa din Occident, o „viaţă ca în filme”, transformându-i, din punct de vedere
intelectual, în oameni „mai virili ca eunucii”, „înghiţind orice prostie”: „. . . eşti un
mic instrument pentru fraieri de doi lei/nu mai ai creier, ci un cap plin cu clei . . . fii
mai bine contra fără pic de ruşine ... ”.
Formaţia critică teribilismul acestei generaţii tinere, care a depăşit de mult şi
cu mult limitele celui specific vârstei. Azi, unii adolescenţi nu se mai „revoltă”
împotriva părinţilor, a profesorilor, a tuturor, ascultând muzica tare, tunzându-şi
părul aşa cum nu-i place mamei sau tatălui sau îmbrăcându-se „necorespunzător”
vârstei, ci recurg la droguri, la un dezmăţ general, care cu cât durează mai mult cu
atât mai bine şi, cine ştie dacă nu, mâine-poimâine, vom auzi la televizor de un
„Jonesboro” autohton (în martie 1998, în oraşul Jonesboro din statul Arkansas,
S.U.A., doi băieţi, de 11 şi respectiv 13 ani, şi-au ucis colegii prin împuşcare).
Textul cântecului „Orice laş” de pe albumul amintit este edificator:
„Rimaru reprezentând parohia Gării de Nord
Mesaj pentru cei care-şi rezolvă problemele cu bâta sau cu ajutorul altora/Nu
vă luaţi după ce vedeţi la televizor/În realitate nu se ştie ce se poate întâmpla ... / ...
halitori de Toblerone o dată nu-i de ajuns revin a doua oară, vă pun plombe-n
trompe/Rimaru de la gară-i cam răcit/Vă dau afară iar pe nară, microfonul îl duc în
raniţă precum bastonul de mareşal/Soldatul atunci când trece peste graniţă./În
aparenţă proştii-s îmbrăcaţi civil, dar ce subtil ascund apucături de gangsteri,/Orice
puriu, suflet candriu de papugiu/N-ai înţeles că de mic ajunge-n pubertate cu
complexe de inferioritate, personalitate-n rate/Crize dese ... orice violator se vede
fante, da-n societate e nebun cu acte./Copiii vor să fie Al Capone redivivus/Săracii,
vin după ei cu toţi aurolacii/Dacă au probleme să mă cheme, îi dau afară de pe
scene, scheme/Se tem de mine ca de Sânziene”.
Refren:
Orice laş poate să apese un trăgaci,/Orice paradă de bravadă se dublează c-o
brigadă/Pe orice stradă o iei sunt câţiva zmei ca să vă radă/Fiii mei, feriţi-vă de ei
şi staţi în gardă.
Totul începe pe străzi, e anul ’98, iar în Bwukhale/Conflictele mărunte iau
amploare tot mai mare/Rataţii cu liceu neterminat îşi arată muşchii, sperie
121
puştii/Da’ şi tu ştii cum e bagabont să fii, dar te abţii de-o vreme/Şi atunci rămâi
doar un câine printre hiene/Dar nu te teme, fă flotări şi abdomene zeci/Şi-n orice
caz să nu mergi cu metrou’în zi de meci/Iar dimineaţa când te-ntorci din discoteci
te-apucă greaţa când îi vezi/Mai ieri se bucurau la «Capra cu trei iezi»/Acuma sunt
teribili, orice prost se crede geniu/Abia peste un deceniu vede cât a fost de
penibil/De patru ani vorbim despre problemele majore/Societatea ce preferă să
ignore lupta frate contra frate, politica de struţ, cu capu-n nisip (?), banana şi
napolitana mea «Dănuţ».
Refren:
Atunci când orice laş ajunge la putere întotdeauna va uita cum a ajuns să facă
avere/Iar suita, o suită de mahala numită «spate» va conta în ochii lui cât nişte cepe
degerate/Fără doar şi poate el se teme să nu-l arzi, arzi/Orice laş posedă acum măcar
un „gun” cu bile/Exersând va nimeri şi călcâiul lui Ahile./ Suntem în Balcani copile,
ia cartea de istorie şi-ai să vezi cum orice laş a dispărut lipsit de glorie.”
O altă temă neîntâlnită la alte formaţii româneşti de gen, este „Rememorarea
anilor de studenţie”. O realizează „Rimaru”, cu mult umor, în melodia „Gaudeamus”.
El prezintă viaţa de student cu banu-n buzunar precum părul lui Telly Savalas...”, în
afara sălilor de curs, o viaţă plină de chefuri, la care se ascultă muzică tare, se bea
peste măsură şi se „agaţă” fete. Textul unui alt cântec – „Belele” (belea =
încurcătură, pacoste, bucluc), aparţinând aceleiaşi trupe, este, credem, relevant:
„Ai vrea să uiţi că ţi-e sortit să fi balcanic
Stai la coadă ore întregi pentru «Titanic», la Patria
Ai vrea să emigrezi, da-n Occident rămâi un paria
Sau ajungi ratat, extrădat şah mat după zăbrele
Ai clacat ai dat în toate cele numa’ de belele
Părinţii tăi bătrâni nu te mai apără de rele
Vechi prieteni se transformă în duşmani şi-ţi sapă groapa
Apa-nlocuieşte vinu’-ntr-un pahar ce se revarsă de amar
Ai vrea s-auzi un lăutar cum cântă de departe
De-atâta carte nu mai ai timp să-ţi faci parte
Căci averea de prea mult timp la prea puţini se-mparte
Ai vrea să uiţi c-aicea toţi trăim cu raţia
Destinaţia ta e o garsonieră şi o «Dacia»
Da’ni ştii în ce direcţie te poartă paşii
E ca şi cum la margine de drum ai nimerit în şanţ
Acest bilanţ final îţi aparţine de acum.
Refren:
Şi toţi avem belele
Ni le amintim acum
Şi nu mai scăpăm de ele
Nicicum ... nicicum
Ai vrea ca banii să-ţi ofere croaziere
Şi o vilă mai de vară la Mamaia
Dar dacă-i iarnă afară o cabană la Sinaia ascultând «O Sole Mio»
Ai vrea să vezi măcar o dată-n viaţă carnavalul de la Rio pe viu şi în direct
Ai vrea să poţi lua cina la Paris «Cafe Select» rămâne doar un vis
Hawaii un miraj, paraii la «Mega Image» atârnă la gramaj cât mai nimica
122
 Iar ca-ntr-un scurt metraj rememorezi privind paharul de Garrone că ai tone
de corvezi
Lucrezi la vreun patrone ce se crede Burebista
Buena Vista te-ar vrea subiect de saga să-şi crească lista de încasări
Aşa că fă flotări şi-ntr-o A.G.A. crezi că vei fi în Consiliu
Dacă accepţi să dai şi să iei şpagă
Ai vrea ca dintr-un minim de respect să nu fii tras în piept nedrept
Eşti maxim de suspect.
Refren
Ai vrea ca-n viaţă să rămâi la adăpost de orice pericol
Cu un simplu telefon dat prin «ALO» să-ţi vină toţi în ajutor
Ai vrea să fii un gigolo preocupat de vitamine, creme şi «Pantene»
Vreme şi sisteme de slăbit vrei să te cheme Baiazid c-ai sânge-n vene, nene,
Impresia vine din faptul că n-ai învăţat la şcoală de Rovine
Ai vrea ca lumea să vorbească despre tine în şoaptă
Dorinţa ta de a fi vreun cine ştie cine nu aşteaptă cale dreaptă
N-ai răbdare, consideri că prea mult ai fost pus la încercare
Şi te îndrepţi cu paşi siguri spre încarcerare
Care va să zică Gică ai tras un as de pică dacă ştii de frică
Nu te risca altfel vei câştiga doar o bătaie mică
Şi pe pat de moarte retrăind întregul story
Ai vrea să mergi la cârciumă din nou cu machitorii”.
CONCLUZII
Prin acest studiu se vrea, în primul rând, să se atragă atenţia celor care au
reţineri – atunci când se vorbeşte despre rap-ul românesc –, care dezagrează
profund acest gen, că muzica aceasta, adesea considerată prea monotonă şi vulgară,
are ceva de spus lumii prin temele cu conţinut preponderent social pe care le
afişează. Mai mult, aceasta trebuie să ne atragă atenţia datorită audienţei relativ
mari de care se bucură.
Melodiile formaţiei R.A.C.L.A. se apropie prin conţinutul lor de ceea ce rap-ul
s-a dorit a fi la început: o muzică militantă, care aruncă verde în faţă ascultă-
torului din orice condiţie socială greutăţile, nedreptăţile şi durerea cu care se
confruntă oamenii în viaţa lor de zi cu zi.
LA FAMILIA, însă, ca trupă de „gangsta rap”, are un alt mesaj. El se
adresează în special celor mai mult sau mai puţin defavorizaţi de soartă, pentru care
singurul scop în viaţă este obţinerea de cât mai mulţi bani, pe căi ilegale şi adesea
prin violenţă, aceşti indivizi considerându-se deasupra legii. Temele de factură
aşa-numită „socială” sunt umbrite de cele în care e proslăvit hedonismul fără
limite, de cele care instigă, fără nici o teamă, la brutalitate şi la agresivitatea
verbală şi comportamentală.
Am încercat, de fapt, să facem apel la vigilenţă, căci ascultarea repetată a
unor astfel de cântece poate atrage după sine comportamente pe măsură, pe care de
altfel le putem observa deja la unii dintre tineri. Ce rămâne de făcut? Să interzicem
difuzarea pe piaţă a acestor casete? Nu credem că este înţelept, deoarece această
măsură ar fi dificil, dacă nu imposibil de pus în practică, iar dacă cineva ar hotărî
123
astfel nu ar face altceva decât să sporească popularitatea acestor trupe.
Avertismentul este mai la îndemână. Înainte de a lua o atitudine, tinerii, căci mulţi
dintre ei ascultă rap, ar trebui să fie sfătuiţi să cunoască mai profund cine sunt
aceşti interpreţi şi ce vor de fapt să spună lumii prin intermediul cântecelor lor.
Astfel, vor avea surpriza să constate că mulţi sunt acei interpreţi şi compozitori,
care sub masca de luptători împotriva nedreptăţilor de orice fel ascund persoane
orientate exclusiv către satisfacerea unor interese personale, precum profitul
material şi setea de celebritate, ce nu mai au nimic de-a face cu relevarea vieţii
grele a oamenilor.
Unele comportamente agresive, deviante ale tinerilor iau naştere nu numai
datorită audierii muzicii rap, ci mai degrabă din faptul că aceste cântece
reprezintă, în anumite condiţii, un stimulent, un factor care coroborat cu alţii, cum
ar fi lipsa implicării familiei şi şcolii în procesul educaţional al tinerei generaţii,
pot conduce la astfel de comportamente şi acte reprobabile. De aceea, este necesar
să atenţio-năm, să-i sfătuim pe tineri să-şi formeze un spirit critic şi să-l exercite ori
de câte ori este nevoie, altfel spus, în cazul de faţă, să-şi răspundă la întrebarea:
„Ce este şi ce nu este demn de reţinut din muzica rap românească?”. Îndemnul de a
pune în practică actele brutale, chiar criminale, trivialităţile de tot soiul sunt incitări
antisociale, contrare chiar şi realităţilor crude ale societăţii româneşti din zilele
noastre. Fac parte din viaţa noastră, dar acest lucru nu înseamnă că ele trebuie
încurajate. Este o mare diferenţă între a semnala dezaprobator anumite fapte, feno-
mene etc. şi a predica înfăptuirea lor.
Mai demult, compozitorul Pascal Bentoiu se întreba dacă, la urma urmelor,
cel mai adevărat criteriu pentru aprecierea valorică în muzică nu s-ar putea formula
astfel: Câţi oameni «la plural» resimt audierea unei lucrări drept un eveniment
personal important. Pentru mine, audierea şi vizionarea de-a lungul timpului a unui
număr de piese şi videoclipuri cu formaţii rap de la noi din ţară a constituit un
eveniment personal important: am învăţat, în primul rând, că înainte de a vorbi sau
scrie despre ceva sau cineva este recomandabil să cunosc cât mai bine posibil
subiectul respectiv. Astfel, se pot evita etichetările, prejudecăţile şi suspiciunile de
tot felul, care nu pot aduce nimic bun cunoaşterii. În al doilea rând, o astfel de
abordare m-a determinat să-mi schimb vechile concepţii despre rap-ul românesc,
care îmi părea un gen pur imitativ, o copie nereuşită a celui american, în special,
ajungând să observ ceea ce îi este original: reflectarea vieţii din „prima urbe a ţării”
aşa cum este ea astăzi.

124
 ANEXĂ

CUVINTE ŞI EXPRESII ÎNTÂLNITE ÎN RAPUL ROMÂNESC

bagabond = persoană aparţinând bandei; isteţ; descurcăreţ

bazat = individ cu bani şi putere; descurcăreţ; care este bine
pregătit într-un anumit domeniu
băieţaş = persoană tânără, de sex masculin, care locuieşte într-un
cartier şi care face parte din bandă
bengos = bărbat înstărit; individ bogat, respectat şi temut
bucată = femeie frumoasă, râvnită de bărbaţi
bulangiu = neserios; tip răutăcios; homosexual
Bwukale (RACLA) = Bucureşti
cardeală = abilitatea de a fi persuasiv; vorbire fără rost
ciordeală = furt; hoţie
ciorditor = hoţ; care se ţine de găinării
dilit = nebun, cu care nu te mai înţelegi
felinar = ochi
fetiţă = prostituată; femeie uşoară
fraier = persoană obişnuită din cartier, care nu aparţine bandei;
persoană care aparţine unei bande rivale
gabor = poliţist
ginitor = persoană perspicace; care nu se lasă păcălit
gun = engl.; armă de foc
impresar = care vrea să facă impresie; încrezut fără nici un temei
machitor = beţiv; alcoolic
mangleală = debit verbal menit să deruteze şi să păcălească un interlo-
cutor; persoană care ştie să convingă pe cineva
Merţan = maşină aparţinând firmei de autoturisme „Mercedes”;
simbolul prosperităţii unui individ
naşpa = urât; rău; neplăcut
parai = dolari
paraşută = femeie uşoară; prostituată
parohie (RACLA) = cartierul Gara de Nord
pârnaie = închisoare
pont = a face o aluzie, a da de înţeles
pune botu’ = a se lăsa păcălit, a fi fraierit
sclav = individ obişnuit, care respectă legea
şmecher = care ştie să iasă cu dibăcie din încurcături; descurcăreţ;
şiret; şarlatan
şmen = afacere dubioasă, găinărie din care ies bani
zmeu = care se crede viteaz, curajos, puternic, fără a fi în realitate
astfel

125
 BIBLIOGRAFIE

Breban,Vasile (1980), Dicţionarul limbii române contemporane, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Ioanid, Radu (1978), Urbanizarea în România, Implicaţii social-economice, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Luban-Plozza, B. Iamandescu, I. B. (1997), Dimensiunile psihologice ale muzicii –
introducere în muzicoterapie, Bucureşti, Editura Romcartexim.
Rhodes, Henry A., The Evolution of Rap Music in the United States, Internet:
w.w.w.yale.edu/ymhti/curriculum/units/1993/4/93.04.04.x.html „The History of Rap”,
w.w.w.geocities.com./SunsetStrip/Palladium/8153/raphistory.htm.
* * *, THE ROMANIAN MUSIC DIRECTORY – MUSICRO, LA FAMILIA, biografie,
w.w.w. MUSIC.RO-POP/ROCK/DANCE.
* * *, THE ROMANIAN MUSIC DIRECTORY – MUSICRO, B.U.G.MAFIA – biografie,
w.w.w. MUSIC.RO-POP/ROCK/DANCE.
Voicana, Mircea (coord.), Alexandrescu, L.M., Popescu-Deveselu (1976), Muzica şi
publicul, Editura Academiei R.S.R., Institutul de Istoria Artei.
Whyte, William F. (1964), On «Street Corner Society. The Social Structure of an Italian
Slum», în Burgess E., Bogue D.J., „Urban Sociology”, Chicago&London,
The University of Chicago Press.

MATERIALE AUDIO-VIDEO

LA FAMILIA, Albumul integral: „Nicăieri nu-i ca acasă”, CAT MUSIC, 1998.

R.A.C.L.A., Albumul integral: „Rimedebine” A & A Records, 1999.
B.U.G.MAFIA, Selecţii de pe diverse albume.
ATOMIC TV, Videoclipuri.
LA FAMILIA, „Tupeu de borfaş” 1998; „Probleme de familie” 2000.
B.U.G.MAFIA, „Lumea e a mea” 1998; „După blocuri”, 2000; Emisiuni TV („Aria
52”, realizator: Michelle, 1999-2000).

126
 GAETANO MOSCA SAU PRIMATUL „CLASEI POLITICE”

Mihai MILCA

1. Reabilitarea „antiformală” a politicului

Alături de Vilfredo Pareto, un alt „machiavellian de catedră”, Gaetano Mosca,
este recunoscut, pe bună dreptate, între fondatorii ştiinţei politice moderne, în
primul rând, graţie aportului său determinant la cristalizarea unei viziuni elitare
asupra raporturilor ce caracterizează structura şi dinamica unei societăţi date.
Chiar dacă discursul lui Mosca pare subordonat unor criterii pozitiviste şi
unor rigori academice, profesorale, resortul lor polemic vizând o întreagă linie de
gândire – deductibilă din tradiţia intelectuală a iluminismului şi emergenţa
marxismului – nu poate scăpa unui atent ochi exegetic.
Gaston Bouthoul surprinde foarte bine propensiunea lui Mosca spre
acreditarea unei metode care să „prezideze” ştiinţa politică. O metodă în măsură să
înlăture comparaţiile comode, analogiile comode, analogiile superficiale şi asimi-
larea acestora forţată, în corpusul doctrinelor politice. O metodă mai puţin ataşată
terminologiilor convenţionale, ce se dovedesc improprii studiului ştiinţific aplicat
şi care, transpuse în practică, generează confuzii şi echivocuri, alimentând ceea ce
s-ar putea desemna printr-o expresie extrem de inspirată, a lui Georges Sorel, drept
„mituri” politice1.
Ca şi Pareto, Mosca şi-a conceput edificiul teoretic repudiind efectiv
prevalenţa în epocă a doctrinelor democratice şi colectiviste. Mosca identifică, în
cazul acestora, o ereditate intelectuală ce pleacă de la Rousseau şi trece prin
scrierile lui Marx, dar care operează predilect cu fantasme şi elemente utopice; un
colectivism care, odată instaurat, va marca începutul unei ere a egalităţii universale
şi a dreptăţii, în care statul ca organ de impunere a dominaţiei de clasă şi
exploatarea vor dispărea. Nimic mai fals2.
Mosca nu cedează, însă, ispitei de a substitui utopiei amintite construcţii
teoretice fastidioase, care, pretins „pozitiviste”, abdică totuşi de la preceptele şi
parametrii definitorii ai demersului ştiinţific. Exemplul cel mai la îndemână i-l
oferă compatriotul său, profesorul Achille Loria, un marxizant tentat să
supraliciteze explicarea oricărui fenomen social şi, mai ales, politic, prin recursul la
o infailibilă schemă economicistă3.
Convingerea din totdeauna a lui Mosca, încă din perioada elaborării primei
sale lucrări de anvergură – Teorica dei governi e Governo parlamentare –, în care
lecţia memorabilă a clasicilor antichităţii şi, în special, a lui Aristotel, fusese
asimilată organic, a fost aceea că, în politică, metoda cea mai aproape de esenţa şi
adevărul lucrurilor este nu una împrumutată din economia politică, printr-un
procedeu de translaţie, ci una care să ţină cont de adagiul peren „cunoaşte-te pe
tine însuţi!”. „De mai mulţi ani – mărturisea Mosca, în 1922, în prefaţa la ediţia a
II-a a lucrării sale Elementi di Scienza Politica –, sunt încredinţat că unicul sistem
posibil cu care omul poate, până la un anumit punct, să-şi domine pasiunile şi să-şi
îmbunătăţească propria soartă constă în studiul psihologiei umane individuale şi
colective”4.
127
 Conceptele-cheie pe care Mosca le-a lăsat moştenire ştiinţei politice contem-
porane – şi nu întâmplător în SUA, unde psihologia behavioristă şi politica s-au
conjugat, opera lui Mosca este invocată insistent în mediile ştiinţifice – deci,
conceptele de „clasă politică” şi „formulă politică” îşi au propria lor genealogie,
revenindu-se dintr-o întoarcere a ştiinţei politice cu faţa către istoria reprezentărilor
şi instituţiilor politice. Ele sunt rodul unei analize comparate a societăţilor şi
regimurilor politice, constituind, însă, nu mai puţin, un distilat teoretic.
Mosca, la începutul secolului al XX-lea, credea – şi în linii mari nu se înşela – că
ştiinţa politică nu intrase încă în era unei veritabile „scientizări”. Aceasta era îndeajuns
de imprecisă şi evanescentă, populată de prejudecăţi şi enunţuri alogene, imputabile
unor transferuri mai mult sau mai puţin licite din alte sfere de gândire, când nu era
sufocată de constatări empirice, nesistematizate. Complexitatea fenomenelor soci-
ale şi politice rămânea, astfel, într-o considerabilă măsură, inaccesibilă, câtă vreme
conceptele, legile şi tendinţele imanente ştiinţei politice nu erau în măsură să
furnizeze un cadru inteligibil, corespunzător matricei politice a societăţii.
Gândirea politică a cunoscut, din antichitate până în perioada modernă,
numeroase metamorfoze. Iniţial, aceasta s-a înfăţişat ca o justificare mai mult sau
mai puţin filosofică, teologică sau raţională a anumitor tipuri de organizare politică,
ale cărei expresii s-au perpetuat în timp, exercitând o puternică înrâurire asupra
istoriei umanităţii. A existat, deci, o pretinsă ştiinţă politică aflată în slujba unei
societăţi în care predominau credinţele supranaturale în sufletele oamenilor şi în
care exercitarea puterii îşi găsea explicaţia în voinţa zeilor sau a unui Dumnezeu,
după cum se poate vorbi şi de o altă ştiinţă politică pe care însăşi puterea o
legitimează, voind să o facă expresia liberă şi spontană a voinţei neîngrădite a
poporului, adică a majorităţii indivizilor ce alcătuiesc o societate5.
Luând sub beneficiu de inventar elementele de ordin biografic şi anecdotic,
localizările şi indiciile temporale care însoţesc receptarea faptelor şi evenimentelor
istorice, Mosca este interesat, mai presus de toate, de descoperirea marilor legi
psihologice care se manifestă în viaţa naţiunilor, acestea relevându-se cu precădere
în acţiunea pe care o exercită asupra instituţiilor administrative şi juridice, credin-
ţelor religioase, mentalităţilor şi habitudinilor morale şi politice ale popoarelor.
Mosca distinge dintru început existenţa a două tipuri de forţă în măsură să
asigure coeziunea oricărei societăţi ce a atins un anumit grad de cultură: forţele
intelectuale (sau morale) şi cele materiale.
„Primul grup (de forţe – n.n.) – pretinde Mosca – se manifestă prin faptul că
există o identitate sau o asemănare a unui anumit număr de idei fundamentale sau
de sentimente împărtăşite de către indivizii aparţinând aceluiaşi grup politic. De
exemplu: comunitatea de religie, conştiinţa de a aparţine unui popor diferit de
altele, fidelitatea tradiţională faţă de o dinastie. În ceea ce priveşte al doilea grup,
adică forţele materiale, acestea acţionează prin intermediul administraţiei şi
ierarhiei, care, dispunând de mijloacele de corecţie necesare, ştiu şi pot să ghideze
acţiunea masei către scopurile dorite adesea de această masă însăşi, dar, în orice
caz, conform vederilor claselor conducătoare”6.
Aceste forţe se întrepătrund şi se determină mutatul, ceea ce conferă politi-
cului o dimensiune dialectică aparte, diferită de schematizările oferite de emulii
marxismului, aflaţi la începutul veacului al XX-lea în ascensiune.
Aşa cum avea să remarce James Burnham, într-o lucrare consacrată descen-
denţei machiavelliene a fondatorilor teoriei elitare moderne, Gaetano Mosca a
respins ab initio orice viziune monistă asupra istoriei, înfeudată explicării acesteia
128
prin apelul la o singură cauză sau la una principală, în funcţie de care tot ce se
întâmplă în societate este rezultanta factorilor climatici, rasiali sau material-eco-
nomici. Mosca se dovedea, astfel, partizanul unei teorii a „interdependenţei” cauza-
lităţilor istorice7. Aceasta surmonta deficitul de cunoaştere pe care îl presupunea
examinarea faptelor istorice prin prisma unei teorii moniste, inevitabil unidimen-
sionale şi reducţioniste. Carenţele acesteia din urmă nu întârziau să se releve în
cazul plasării analizei în interiorul câmpului politic.
2. „Clasa politică” şi ascendentul guvernării
Mosca, în cea mai fidelă filiaţie machiavelliană, şi-a canalizat demersul de
investigare a comportamentului politic de o manieră „antiformală”, în sensul că nu
a acceptat a priori ca vreo supoziţie preconceptuală să prevaleze asupra faptelor
propriu-zise. El a considerat că trebuie să se ia act de un dat prim, fundamental şi
universal, şi anume, de existenţa a două „clase politice”: clasa conducătoare –
întotdeauna minoritară – şi clasa celor guvernaţi – majoritară. „Între tendinţele şi
faptele constante, întâlnite la nivelul organismelor politice – preciza Mosca –, un
lucru este mai cu seamă evident în toate manifestările: în toate societăţile, începând
cu cele mai puţin dezvoltate şi care abia au atins stadiul originar al civilizaţiei şi
terminând cu cele mai avansate şi mai puternice, există două clase de indivizi: cea
a guvernanţilor şi cea a guvernaţilor. Prima, care este întotdeauna mai puţin
numeroasă, îndeplineşte toate funcţiunile politice, monopolizează puterea şi se
bucură de toate avantajele pe care puterea i le aduce; în vreme ce, a doua – mai
numeroasă –, este condusă şi controlată de către prima, într-o manieră mai mult sau
mai puţin legală – dacă nu mai mult sau mai puţin arbitrară sau violentă –, şi ea
furnizează primeia, cel puţin aparent, mijloacele materiale de subzistenţă şi
instrumentele necesare asigurării vitalităţii organismului politic”8.
Practica istorică oferă argumente irefutabile în acest sens. Şi Mosca invocă,
în continuare, ceea ce el consideră a fi temeiul oricărei organizări politice reale, in
actu, nu imaginare. La conducerea treburilor publice se află „o minoritate de per-
soane influente”. Acesteia i se spune, mai mult sau mai puţin benevol, majoritatea.
Şi nicăieri în lume nu se poate constata existenţa unei organizări perfect egalitare,
fără nici o ierarhie şi în care toţi, deopotrivă, să conducă treburile politice.
În teorie, însă, lucrurile se prezintă altfel, raţionamentul asupra politicului
fiind în parte – aşa cum remarcă Mosca – efectul unor obişnuinţe adânc
înrădăcinate în gândirea noastră. Pe de altă parte, raţionamentul la care ne referim
poartă pecetea a două serii de fapte politice ale căror manifestări sunt prevalente,
adesea, în realitate: „Prima dintre acestea rezidă în constatarea, la îndemâna oricui,
potrivit căreia în orice organism politic există întotdeauna o persoană în fruntea
ierarhiei întregii clase politice care se află la cârma statului. Această persoană nu
întotdeauna este şi cea care, legal, deţine puterea supremă; adesea, alături de regele
sau împăratul ereditar este un prim-ministru sau dregător de la curte, care are o
putere efectivă mai mare decât cea a suveranului; sau în locul preşedintelui ales,
guvernează un om politic influent, care a făcut ca acesta să fie ales. Uneori, în
împrejurări speciale, în loc de o persoană, sunt două sau trei care îndeplinesc
această funcţie de conducere supremă”9.
Un alt fapt, ce poate fi constatat fără dificultate, este acela că nemulţumirile
mulţimii sau patimile ce o agită pot înrâuri clasa politică, o pot determina să-şi
adapteze deciziile situaţiei concrete, astfel încât puterea ei să nu fie ştirbită sau
nesocotită.
129
 Puterea trebuie împărtăşită şi, prin exercitarea ei, de fapt, guvernanţii se
constituie într-o minoritate care-şi asumă funcţia conducătoare, în vreme ce
guvernaţii acceptă guvernarea.
Mosca înregistrează acest aspect constitutiv al relaţiei între clasa politică şi
restul societăţii, surprinzând deopotrivă starea de structurare, cât şi pe cea de
destructurare şi restructurare a puterii.
Persoana care este în fruntea statului nu ar putea, cu siguranţă, guverna fără
sprijinul unei clase conducătoare care îl urmează şi îi respectă ordinele şi, dacă
unul sau mai mulţi reprezentanţi ai acestei clase pot fi sancţionaţi, eliminaţi,
sacrificaţi şi făcuţi răspunzători de erorile sau excesele guvernării, în ansamblul ei,
clasa politică nu poate fi scoasă din cauză ori distrusă. Dacă acest lucru se întâmplă
(epurări, războaie, revoluţii), se impune cât mai grabnic reconstituirea ei, fără de
care exerciţiul guvernării devine imposibil, ceea ce îl obligă pe Mosca să constate:
„Admiţând că, totuşi, nemulţumirea maselor reuşeşte să detroneze clasa conducă-
toare, ar trebui – cu necesitate – să se găsească, aşa cum am demonstrat mai
înainte, chiar în sânul maselor înseşi, o altă minoritate organizată care să îndepli-
nească funcţia respectivei clase”10. În caz contrar, organizarea politică şi orice altă
formă de structură socială riscă să intre într-un proces autodestructiv, de deza-
gregare şi chiar de colaps.
Puterea clasei conducătoare, ca de altfel şi caracterul inevitabil al dominaţiei
sale, sunt urmarea faptului că există „o minoritate organizată”, căreia îi corespunde
în sistemul lui Mosca o „majoritate dezorganizată”. Minoritatea are în raport cu
majoritatea un ascendent: fiind vorba de un grup relativ mic, în care înţelegerea
mutuală a membrilor săi şi concertarea acţiunilor lor funcţionează ca elemente
coagulante ale unităţii11.
Acreditând ideea unei „clase politice”, care, indiferent de epocă sau tipul de
societate, se detaşează de restul indivizilor sau grupurilor sociale prin faptul că şi-a
adjudecat frânele puterii, de care uzează şi abuzează în folos propriu, asigurând,
însă, funcţionarea sistemului vieţii politice, Mosca respinge implicit două iluzii
pernicioase, care au alimentat nenumărate tentative doctrinare şi experimente
istorice, inspirate de acestea.
Prima, comună celor care se lasă seduşi de ipostazele autocratice, de formele
clasice de tiranie, monarhiile absolute şi dictaturile totalitare – acestea din urmă
având ca piloni şi efigii conducători carismatici sau personalităţi hipertrofiate –, se
întemeiază pe convingerea falsă că puterea poate fi deţinută de un singur individ,
fie el şi de excepţie.
Cea de a doua iluzie, inerentă teoriilor ce exaltă valorile democraţiei, virtuţile
şi rolul istoric al maselor, este că mulţimile pot să se guverneze singure, că ele pot
doborî clasa politică, substituindu-i-se, fără a-i mai reproduce configuraţia şi
structura, ai cărei invarianţi se perpetuează mutatis mutandis, de la o epocă la alta,
de la un tip de societate la altul12.
Esenţa elitară a concepţiei lui Mosca rezidă în valoarea axiomatică a premisei
că societatea este, de fapt, societatea clasei conducătoare, că societatea gravitează
în jurul clasei politice şi este produsul şi expresia voinţei sau lipsei de voinţă
istorică a acesteia. Vigoarea sau slăbiciunea unei naţiuni, capacitatea ei de a
supravieţui, prosperitatea sau mizeria ei materială şi spirituală, ascensiunea sau
decadenţa ei depind, în ultima instanţă, de natura şi fortitudinea clasei sale politice.
130
 3. Geneza şi compoziţia „clasei politice”
O sociologie politică interesată în a face diagnoza şi prognoza unei societăţi
nu poate face abstracţie, fără a-şi compromite condiţia ştiinţifică, de studiul clasei
conducătoare politic, de originile, evoluţia, compoziţia, structura şi mutaţiile pe
care aceasta le suferă. Faptele politice şi evenimentele ce marchează existenţa unei
societăţi devin inteligibile şi revelatoare doar raportate la acţiunile clasei politice,
ale minorităţii organizate care organizează, la rându-i, societatea în ansamblul ei,
prin manevrarea pârghiilor puterii şi controlul instituţiilor sociale. „Ceea ce
constituie adevărata superioritate a clasei politice ca bază de cercetare ştiinţifică –
subliniază Mosca, ţintind spre o tipologizare a regimurilor politice – este impor-
tanţa preponderentă pe care constituţia ei diferită o are în determinarea tipului
politic şi chiar a gradului de civilizaţie a diverselor popoare”13. Clasificarea
regimurilor politice a plătit multă vreme tribut ataşamentului faţă de criteriul
identificării cărui tip de guvernământ îi corespunde funcţia considerată supremă în
stat (monarhie absolută, monarhie constituţională, republică). Or, Mosca arată că o
astfel de clasificare este superficială şi irelevantă.
Ecartul politic între Imperiul Otoman, Rusia ţaristă – ca monarhii absolutiste –,
pe de o parte, şi Anglia sau Italia – ca monarhii constituţionale –, pe de altă parte,
este mult mai mare decât între acestea două din urmă şi Franţa sau Statele Unite,
recunoscute ca intrând în categoria ţărilor cu regimuri republicane. Este mai puţin
important dacă şeful statului aparţine unei monarhii ereditare, fiind nominal
omnipotent sau având anumite atribuţii limitate, ori este ales prin sufragiu politic;
ceea ce este mai relevant ţine de gradul de civilizaţie datorat acţiunii şi influenţei
claselor politice din respectivele monarhii şi republici.
Realitatea istorică arată că nici un individ, aflat în vârful ierarhiei politice şi
sociale, oricât de puternic ar fi, nu poate guverna fără o minoritate care să i se
supună şi să îl susţină. Prevalenţa unei minorităţi organizate, care se supune unui
unic impuls, asupra unei majorităţi dezorganizate este o fatalitate istorică. „Forţa
anumitor minorităţi este irezistibilă în faţa oricărui individ al majorităţii, care se
găseşte în confruntarea cu totalitatea minorităţii organizate şi, în acelaşi timp, se
poate spune că aceasta este organizată tocmai pentru că este minoritate”14. Cu cât
este mai mare o comunitate politică, cu atât mai mică poate fi proporţia minorităţii
guvernante în raport cu majoritatea guvernată şi cu atât mai dificilă va fi pentru
aceasta din urmă să se organizeze pentru a reacţiona împotriva acţiunii minorităţii
guvernante.
Indivizii ce alcătuiesc minoritatea organizată se disting şi sunt selectaţi graţie
anumitor calităţi ce le conferă o superioritate materială şi intelectuală sau morală,
în cazul în care nu sunt urmaşii celor ce au avut aceste calităţi. Clasa politică se
vădeşte a fi un organism ce tinde să-şi conserve configuraţia şi structura, dar mai
ales să se reproducă generaţional, lucru cât se poate de evident, atât în regimul
monarhic, cât şi în societăţile plutocratice sau totalitare.
În societăţile primitive, aflate în stadii iniţiale de constituire a structurilor lor
politice, accesul în rândul clasei conducătoare este cel mai adesea facilitat de apti-
tudinile militare ale indivizilor. Pe măsură ce societatea se dezvoltă şi diviziunea
activităţilor desfăşurate de indivizi se accentuează, clasa conducătoare va recruta
noi categorii de aspiranţi, în speţă din rândul proprietarilor de pământ, astfel încât
guvernanţii se vor caracteriza nu numai prin valoarea militară, ci şi prin bogăţia
deţinută. „Principala condiţie necesară – constată Mosca – pentru ca această
transformare să se producă şi să aibă urmări este ca organizarea socială să se
131
perfecţioneze astfel încât prezidarea forţei publice să devină mult mai eficace decât
cea a forţei private”15.
Faptul că proprietatea privată începe să fie tutelată şi reglementată de către
forţa publică ( forţa practică şi reală a legilor), astfel încât forţa proprietarului,
exercitată privat, să devină superfluă, a permis apariţia unor modificări în structura
statului însuşi care a evoluat de la modul de organizare politică feudală spre cel
birocratic. „Odată petrecută această transformare, este cert că, aşa cum puterea
politică a produs bogăţia, tot aşa bogăţia produce putere. Într-o societate suficient
de matură, în care forţa individuală este ţinută în frâu de cea colectivă, adică cei
puternici sunt îndeobşte bogaţi, atunci, pe de altă parte, este de ajuns ca să fii bogat
pentru a fi puternic”16.
Şi este tot un fapt incontestabil că în toate societăţile avansate sunt şi alte
mijloace de influenţă socială, decât puterea şi banii, cum ar fi notorietatea, cultura
superioară, cunoştinţele speciale, gradele din înalta ierarhie ecleziastică, adminis-
trativă şi militară, mult mai accesibile celor bogaţi decât săracilor.
În societăţile în care credinţele religioase se manifestă cu o mai mare forţă,
slujitorii unor culte se diferenţiază de restul indivizilor, constituind o clasă anume,
„o cvasiaristocraţie sacerdotală”, care dobândeşte o parte mai mare sau mai mică
din bogăţia comunităţii sau puterea politică. Exemplele cele mai caracteristice sunt
cele furnizate de Egiptul antic, India brahmanilor sau Europa medievală. În alte
societăţi, deţinerea unor cunoştinţe inaccesibile vulgului, o anumită cultură
ştiinţifică – păstrând însă pronunţate reflexe sacre-religioase – au putut deveni, în
aceeaşi ordine de idei, o forţă politică notabilă17.
Situaţia privilegiată a minorităţilor conducătoare, datorată organizării şi
calităţilor intrinseci ale indivizilor ce le alcătuiesc, ca de altfel şi exercitării contro-
lului asupra resurselor şi forţelor sociale, tinde să se perpetueze prin voinţa clasei
politice care, mai devreme sau mai târziu, se transformă într-o clasă ereditară de
facto, dacă nu şi de jure18. Avantajul poziţiilor deja dobândite devine astfel decisiv,
în detrimentul competiţiei şi selecţiei valorilor şi purtătorilor acestora într-o
societate ierarhizată, în care liniile de comunicare între palierele sale sunt strict
controlate şi obturate la nevoie.
Mosca nu a făcut rabat teoriilor vehiculate în epocă şi aflate la mare vogă, ai
căror exponenţi, ataşaţi pe de o parte darwinismului social, erau adepţi ai ideii că,
inevitabil, clasele superioare reprezintă un grad mai înalt de evoluţie umană, fiind,
prin constituţia lor organică, mai înzestrate decât cele inferioare. Totodată, Mosca
şi-a exprimat scepticismul cu privire la tezele curentului rasist în sociologie,
reprezentat, în primul rând, de Gumplowicz, care susţinea cu obstinaţie că diviziu-
nea popoarelor în clase profesionale se întemeiază, în ţările civilizate, pe o etero-
genitate etnică.
Gânditorul politic italian a insistat, în repetate rânduri, în textele sale asupra
fundamentelor sociale şi culturale ale „superiorităţii” diferitelor segmente ale
structurii sociale (aristocraţii, clasele conducătoare de-a lungul istoriei), precizând
că nu sângele sau ereditatea, ci calităţile lor distinctive, între care cele de ordin
moral sau intelectual, nu în ultimul rând, sunt elementele ce determină segregarea
în guvernanţi şi guvernaţi19.
Dacă principiul ereditar al continuităţii clasei politice ar fi valabil în exclusi-
vitate, atunci – apreciază ironic Mosca – istoria politică a omenirii ar fi mult mai
simplă decât este. Ar deveni însă de neînţeles de ce, dacă, într-adevăr, clasa politică
132
şi-ar transmite caracteristicile dominatoare prin intermediul eredităţii, aceasta,
odată constituită, ajunge uneori să decadă şi chiar să piardă puterea.
Or, nuanţează Mosca, „întreaga istorie a umanităţii civile se rezumă la lupta
între tendinţa pe care o au elementele dominatoare de a monopoliza în chip stabil
forţele politice şi de a transmite ereditar ceea ce posedă urmaşilor direcţi şi tendinţa
care realmente există către blocarea acestor forţe şi afirmarea de noi forţe, ceea ce
provoacă endosmoze şi exosmoze între clasa superioară şi anumite fracţiuni ale
clasei de jos. Clasele politice decad negreşit ori de câte ori nu mai pot să-şi exercite
calitatea pentru care au ajuns la putere sau când acestea nu mai pot îndeplini
funcţia socială ce le revine sau când calitatea şi funcţia pe care o îndeplinesc îşi
pierd orice importanţă în mediul social în care trăiesc”20.
4. „Formula politică” – justificarea consimţământului
Mosca n-a fost interesat, deci, numai de geneza şi compoziţia clasei politice,
ci şi de dinamica raporturilor între guvernanţi şi guvernaţi prin prisma evaluării
aptitudinii minorităţii organizate de a-şi exercita puterea, de a o conserva, de a
recupera elementele asimilabile organic ale majorităţii dezorganizate. Mosca nu a
ocolit însă analiza situaţiilor în care clasele politice, uzate de exerciţiul guvernării,
ajung în postura de a nu mai putea păstra monopolul puterii, intrând într-un proces
de degenerescenţă, într-o fază de decadenţă, devenind astfel ţinta contestaţiei
anumitor straturi ale majorităţii dezorganizate, care tind să se organizeze în vederea
cuceririi puterii; o nouă clasă politică, având în faţă modelul şi experienţa cumulată
şi confirmată în practică a celei dinaintea ei, este pe cale de a se naşte. Emergenţa
unei noi clase conducătoare nu contrazice însă câtuşi de puţin tezele şi demons-
traţia lui Mosca, aceasta neoferind de fapt decât un argument în plus, în favoarea
viabilităţii şi perenităţii teoriei gânditorului italian privind clasa politică.
Dacă în decursul istoriei au existat circumstanţe determinate în care s-au
produs schimbări bruşte şi înlocuiri rapide şi aproape totale ale unei clase condu-
cătoare cu alta (invaziile străine au funcţionat ca veritabile cataclisme politice), în
epoca modernă şi contemporană substituirea claselor politice a avut loc cu
precădere prin ample răsturnări sociale, revoluţiile îndeplinind funcţia istorică a
năvălirilor externe de odinioară. Şi Mosca avansează ca exemple Revoluţia
Franceză, Revoluţia Meiji din Japonia (1853-1868) şi Revoluţia Rusă din 1917.
„Oricare ar fi, de altfel, cauza cataclismelor politice care au reînnoit compoziţia şi
organizarea claselor conducătoare, aproape întotdeauna, segmente mai mult sau
mai puţin numeroase ale celor vechi au ajuns să facă parte din cele noi. Concluzia
care se poate trage din studiul obiectiv al istoriei este că regimurile politice cele
mai bune, respectiv cele care durează cel mai mult şi care reuşesc o perioadă lungă
de timp să evite crizele violente ce au împins uneori omenirea îndărăt spre barbarie,
sunt regimurile mixte. Adică acelea în care nu predomină de o manieră absolută
nici sistemul autocratic, nici cel liberal şi în care tendinţa aristocratică este
moderată printr-o reînoire lentă, dar continuă a clasei conducătoare”21.
În orice societate ajunsă la un stadiu de civilizaţie, în care regulile jocului
politic se instituie prin voinţa unei clase conducătoare, conştiente de puterea ei şi
de miza pe care o reprezintă, deţinerea pârghiilor guvernării, exercitarea nemij-
locită a forţei tind să lase locul unor forme de legitimare şi justificare, menite să
asigure volens nolens consimţământul guvernanţilor. Clasa politică nu mai invocă
neapărat – ca temei al puterii sale – posesia de fapt a acesteia, ci încearcă, evident
cu mai mult sau mai puţin succes, de a configura o bază legală şi morală a
133
ascendentului său asupra majorităţii membrilor societăţii, inoculându-le acestora
credinţa îndreptăţirii unei astfel de disimetrii, în numele unui ideal transcendent, al
unei autorităţi supreme, superioare sau unei ordini emanând de la o instanţă
recunoscută ca expresie a voinţei colective. Mosca descoperă, astfel, „secretul”
legitimităţii. Această bază juridică şi morală, pe care, în orice societate, se sprijină
puterea clasei politice este ceea ce se cheamă formula politică şi pe care filosofii
dreptului o denumesc îndeobşte principiul suveranităţii22.
Formulele politice, în raport cu gradul de dezvoltare a societăţilor, cu gradul
lor de civilizaţie în primul rând, pot fi întemeiate fie pe credinţe supranaturale sau
convingeri religioase, fie pe anumite concepte care, chiar dacă nu sunt întru totul
rodul unei atitudini pozitive în faţa realităţii, învederează elemente raţionale şi
adeseori originare într-un registru ştiinţific.
Ar fi însă o imensă eroare – de care marxismul nu s-a putut elibera,
exacerbând funcţia ideologic-justificativă, în termenii luptei de clasă, a sistemelor
de idei – de a reduce condiţia formulei politice doar la necesităţile clasei
conducătoare de a inventa un instrument de extorcare a consimţământului şi
obedienţei masei indivizilor guvernaţi. În fond, relaţia între guvernanţi şi guvernaţi
nu se structurează numai în jurul unor linii de forţă, ci şi în jurul unor principii, pe
care atât unii, cât şi ceilalţi le recunosc şi le împărtăşesc (dreptul divin – secole
de-a rândul, sufragiul popular şi valorile democratice, drepturile omului – în
contemporaneitate).
Competiţia istorico-politică a lui Mosca îşi relevă dimensiunea constitu-
tivă-sociologică prin joncţiunea operată cu ajutorul conceptului de formulă politi-
că, între clasa politică şi grupurile sociale, prin extensie, societatea în totalitate.
Plecând de la constatarea primordială că „integritatea unei formule politice
este esenţială pentru supravieţuirea unei structuri sociale date”23, Mosca, perfect
conştient că orice grup social există datorită unei conştiinţe comune a membrilor
acestuia, o conştiinţă a unităţii, fraternităţii şi apartenenţei de grup, pledează pentru
înţelegerea faptului că „formula politică trebuie să fie întemeiată pe anumite
credinţe şi pe sentimentele cele mai puternice ale grupului social în vigoare sau cel
puţin ale unei fracţiuni a acestui grup, care are preeminenţă politică”24.
Existenţa grupurilor sociale, cu trăsături caracteristice proprii, având conş-
tiinţa identităţii lor şi a alterităţii şi chiar superiorităţii lor, în raport cu lumea exte-
rioară, nu poate fi disociată de forţa coalizantă pe care o reprezintă formula poli-
tică şi care vine să adauge factorilor determinanţi de ordin geografic, etnic, rasial,
un element originar de referinţă, „matricial”, ce-şi pune pecetea asupra membrilor
grupului, asupra fiecăruia în sine şi tuturor laolaltă.
Această „matrice originară”, pe care Mosca o numeşte „tip social”, devine
mai cu seamă operantă în depistarea canalelor de comunicare între formula politică
şi marile religii universale. Difuziunea acestora din urmă la scară mondială presu-
pune, fără îndoială, luarea în considerare a unor fenomene de contagiune mentală,
sugestie, mimetism sau iradiere culturală şi educaţională. Dar acestea nu pot fi
abstrase din mediul în care individul ca atare trăieşte, simte, crede, iubeşte sau
urăşte, experienţa sa existenţială fiind validată din punct de vedere religios, într-o
comuniune cu semenii săi.
În istorie, primatul şi expansiunea religiilor şi-au aflat încarnarea nu numai în
dinamica reprezentărilor şi credinţelor, ci şi în cea a instituţiilor sociale care şi-au
asumat misiunea de a asigura integritatea şi propagarea acestora. Mai întâi,
134
Biserica, apoi, Statul, semnificative fiind conflictul secular dintre ele şi concilierea
lor în anumite perioade.
Mosca remarcă în chip pătrunzător: complicaţia apare în principal din aceea
că tendinţa spre unitate a tipului social persistă, dar ea este obstaculată de forţe
mult mai mari. Se întâmplă apoi că, pe de o parte, organizarea politică tinde întot-
deauna să-şi justifice propria existenţă recurgând la principiile religiei prevalente,
în vreme ce aceasta, pe de altă parte, încearcă să-şi subordoneze puterea politică şi
să se identifice cu ea pentru a o face instrumentul scopurilor şi propagandei sale”25.
Mosca a identificat două tipuri sociale fundamentale, în funcţie de care pot fi
clasificate toate organismele politice: feudal şi birocratic.
Ceea ce le deosebeşte este gradul de complexitate, mai scăzut în cazul celui
feudal, şi mai accentuat în cazul birocratic; ceea ce le aseamănă sunt elementele de
continuitate care permit trecerea în timp de la un tip social la celălalt. „În fond –
conchide Mosca – un stat birocratic nu e altceva decât un stat feudal în care
organizarea, progresând şi rezolvându-se, a devenit mai complicată; după cum, un
stat feudal poate proveni dintr-o societate deja birocratizată, care, decăzând pe
scara civilizaţiei, este adesea fărâmiţată, statul fiind constrâns să se întoarcă la o
ordine mai simplă, mai primitivă”26.
Statul feudal presupune un tip de organizare politică, în care toate funcţiile
pendinte de conducerea unei societăţi – cum ar fi cele de ordin economic, juridic,
administrativ şi militar – sunt exercitate prin cumul de unii şi aceiaşi indivizi.
Statul, în forma sa primară, se compune din nenumărate agregate sociale de dimen-
siuni reduse, fiecare dintre acestea posedând propriile organe necesare, sieşi suficiente.
Prin această precizare, atributul „feudal” ia un sens strict literar, nefiind
coincident cu cel „medieval”, exemplele lui Mosca referindu-se atât la Europa
Evului Mediu, cât şi la Egiptul antic sau Imperiului Incaş precolumbian. Funcţiile
religioase pot fi distincte de cele exercitate de deţinătorii puterii politice, cum s-a
întâmplat în „feudalismul” european occidental, dar în anumite situaţii şi acestea
pot fi cumulate de exponenţi ai clasei politice. Un pronunţat caracter „feudal” au
avut şi acele mici organisme politice în care producerea bogăţiei s-a bazat nu pe
cultivarea solului, ci pe comerţ şi industrie, în acest caz fiind vorba de o fuziune a
conducerii politice şi a celei economice şi de o concentrare a lor în mâinile aceloraşi
persoane. Organizarea politică a statului-cetate grec şi a marilor comune medievale
italiene prezintă similitudini frapante care susţin o astfel de argumentaţie.
În statul birocratic, funcţiile de conducere nu sunt, în mod necesar, concen-
trate la nivelul structurilor superioare ale birocraţiei, iar specializarea acestora este
chiar mai profundă decât în statul feudal. Separaţia primă şi cea mai evidentă este
între structurile militare şi cele administrative şi juridice. În statul feudal, cea mai
mare parte a energiei cheltuite de factorul politic are drept finalitate organizarea,
compactizarea şi obedienţa grupurilor sociale care, altfel, tind spre dezagregare şi
autonomie. Când monarhul autoritar dispare, nefiind urmat de un altul de acelaşi
calibru, şi statul piere sau se fărâmiţează27.
Birocratizarea societăţii este un proces care a înregistrat, de altfel, un curs
ascendent în epoca modernă – analiza lui Mosca asociindu-se travaliului teoretic
întreprins de sociologul german Max Weber –, pe care un întreg curent de gândire
din sociologia contemporană şi l-a revendicat ca domeniu predilect de investigaţie28.
Sesizând tendinţele fundamentale ale statului britanic, în care separaţia
prerogativelor politice, militare, administrative şi juridice este însoţită de o relaţie
ceva mai laxă între puterea centrală şi puterile locale, Mosca nu rezistă tentaţiei de
135
a concluziona că „nu există nici o societate de ample dimensiuni în istorie, în care
toate activităţile umane să fi fost complet birocratizate”29. Sentinţă care reflectă
într-un fel anume o speranţă nemărturisită, dar şi limitele unei anticipaţii precaute
în faţa teribilelor presiuni la care regimurile totalitare au supus statul modern, în
perioada în care gânditorul italian îşi încheiase, practic, în linii mari, opera.
Demonstraţia lui Mosca, în virtutea căreia poate fi înţeles mecanismul prin
care orice tip social are tendinţa de a se regăsi unificat într-un organism politic,
comportă, însă, şi un revers, şi anume, că organismul, odată constituit, are, la
rândul său, tendinţa de a-şi extinde tipul social. Imperiile antichităţii stau mărturie
în această privinţă.
Dar Mosca mai remarcă un aspect esenţial, ce evidenţiază legătura indiso-
lubilă între clasa politică şi tipul social: „Când într-un stat coexistă diverse tipuri
sociale, se întâmplă, aproape întotdeauna, ca între supuşi să existe o clasă, dacă nu
dominantă, atunci cu siguranţă conducătoare. Se întâmplă uneori ca această clasă
să fie prima care se lasă absorbită de tipul dominator”30.
Procesul ca atare se produce nu numai pentru că tipul dominator îşi impune
prin violenţă pretenţiile sau pentru că anumite straturi ale populaţiei cucerite se
adaptează situaţiei, ori pentru că anumite elemente ale fostei clase politice
pactizează cu învingătorii, din interese sau din dorinţa de a-şi păstra anumite
privilegii. Coexistenţa într-un unic organism politic a mai multor tipuri sociale, în
stare larvară sau cu caracteristici bine definite, se datorează şi faptului că formula
politică pe care se bazează clasa conducătoare a unei societăţi date nu este
accesibilă clasei mai de jos, mai ales când mănunchiul de credinţe şi principii
morale şi filosofice, din care respectiva formulă se compune, nu a penetrat încă
îndeajuns în straturile mai numeroase şi mai puţin cultivate ale societăţii31.
În genere, formulele politice de dată mai veche, ca de altfel şi credinţele ce au
în spate o legitimare istorică, sunt cele ce reuşesc să pătrundă în straturile cele mai
de jos ale societăţii. Formulele de dată recentă şi ideile novatoare nu au însă efecte
demne de remarcat decât asupra claselor superioare, asupra unor centre intelectuale
de iniţiativă, asupra unor segmente de populaţie urbană. Inerţia formulelor politice
tradiţionale este asociată astfel rezistenţei claselor inferioare la schimbare, tipurile
sociale remanente. Iar forţa sau slăbiciunea pe care o denotă la un moment dat un
organism politic nu poate fi disociată de unitatea sau degringolada morală a
claselor sociale din sânul unei naţiuni.
În acest context, gradul lor de cultură, diversitatea de limbaj, obişnuinţele şi tra-
diţiile dobândesc o importanţă deosebită. Să ne reamintim numai de prăpastia inte-
lectuală şi de diferenţele ireconciliabile între clasa superioară (intelighenţia) şi mujici,
care au tensionat istoria Rusiei de la Petru cel Mare până la Revoluţia din 1917.
Nu este, însă, mai puţin adevărat că de-a lungul istoriei omenirii, în orice stat,
s-au aflat întotdeauna faţă în faţă, în stare antagonică, în confruntare, două categorii
de populaţie: bogaţii şi săracii. Caracteristicile fiecărei tabere indică diferenţe
marcate în interiorul societăţilor şi asemănări ce transgresează frontierele şi deter-
minările etnice. Acestea toate au făcut ca doctrinele politice ale democraţiei sociale
şi în special varianta marxistă, peste care s-a altoit leninismul, să desconsidere
conceptele de naţionalitate şi naţiune, propovăduind alianţa proletarilor din toate
ţările împotriva capitaliştilor din întreaga lume.
Interesant este că pe parcursul activităţii sale de mai multe decenii, Mosca
n-a invocat şi nu s-a referit la tezele lui Marx decât foarte rar, făcând parcă
136
deliberat abstracţie de viziunea mesianico-teleologică a acestuia, exprimată cel mai
bine de lupta de clasă şi proiectul utopic al statului comunist al egalitarismului de
masă şi justiţiei sociale absolute.
Din punct de vedere al marxismului, însă, evident, clasa politică şi formula
politică nu sunt altceva decât elemente de falsă conştiinţă, expresii ideologice ale
unei mistificări burgheze, în interpretarea istoriei.
Mosca a căutat să ignore lucrările lui Marx, desigur nu involuntar, ceea ce
unii exegeţi contemporani, precum James H. Meisel, îi reproşează gânditorului
italian, acuzat că nu s-a străduit să-i înţeleagă toate subtilităţile lui Marx, în special
conceptul de structură economică a societăţii; Mosca a preferat termenul mai
nebulos de forţe sociale32.
Dacă Mosca a pus între paranteze marxismul în Elementi di Scienza politica,
în schimb, în Storia delle dottrine politiche, „patriarhului” materialismului dialectic
şi istoric i se consacră un capitol întreg, în cuprinsul căruia i se fixează şi locul şi
rolul în evoluţia ideilor politice din antichitate până în zilele noastre şi în care sunt
formulate critici răspicate, unele întemeiate, altele mai puţin convingătoare, la
adresa schemei economiciste explicative marxiene.
Reproşul fundamental pe care Mosca i-l face lui Marx este acela că a clasa
sistematic doctrinele politice şi religioase, care furnizează statelor baza morală a
organizării lor prin efect, fără a li se recunoaşte demnitatea de cauze, este absurdă.
„Pătrunzând adânc în conştiinţa claselor conducătoare şi a claselor populare,
aceste doctrine legitimează şi disciplinează comanda, justifică obedienţa şi creează
atmosfera intelectuală şi morală care contribuie la direcţionarea cursului eveni-
mentelor istorice33.
Atitudinea lui Antonio Gramsci – principalul gânditor marxist italian din
secolul al XX-lea – faţă de Mosca a fost, deşi funciarmente critică, una nuanţată şi,
într-o considerabilă măsură, recuperatoare.
În anii premergători primului război mondial, influenţa exercitată de
conceptele şi teoriile lui Mosca şi Pareto, dar mai cu seamă hegemonia lui Croce
asupra culturii şi vieţii intelectuale italiene au fost covârşitoare. Gramsci nu a fost
înrâurit în mod direct, iniţial, de doctrinele elitare.
Implicarea sa în efervescenţa ce a caracterizat socialismul revoluţionar italian
în perioada neutralităţii şi a războiului, Mussolini fiind o figură de prim plan a
jurnalismului militant şi agitaţiei politice, care l-a fascinat realmente pe tânărul
Gramsci, a reprezentat o primă „contaminare”, în care fervoarea trăirii pericosa-
mente a premers efortul de conceptualizare autonomă. Aşa cum remarcă însă
Giorgio Galli: „Ultima perioadă (a raportării la doctrinele elitare – n. n.) este aceea
în care Gramsci critică explicit anumite poziţii elitare (Mosca) şi teoretizarea
oligarhismului (Michels); dar este, totodată, şi perioada în care încearcă, în mod
conştient, să utilizeze elemente extrase din teoria elitară pentru a defini posibilul
rol revoluţionar al partidului de clasă (şi în cadrul acestuia, al intelectualilor)”34.
Mesajul operei lui Gaetano Mosca nu a rămas circumscris doar dezbaterilor
intelectuale din Italia primului sfert al secolului al XX-lea, ci a reverberat în spaţiul
european şi chiar peste Ocean, în mediile universitare americane, unde ideile lui
Mosca sunt grefate pe o tradiţie teoretică autohtonă şi de împrumut, ele răspun-
zând – desigur – unor aşteptări doctrinare în care punctele de vedere elitare îşi au
rostul de a explica fenomenul totalitar, impactul minorităţilor active într-o societate
de masă, dinamica structurilor şi stratificărilor sociale în lumea modernă, bazele
democraţiei parlamentare sau fundamentele unităţii morale ale naţiunii etc.

137
 NOTE

1. În introducerea la ediţia franceză, din 1936, a monumentalei Storia delle dottrine

politiche a lui Gaetano Mosca, Gaston Bouthoul reţine că: „Ipoteza fundamentală a dlui
Mosca – concluzia efortului său stăruitor – este că, în fiecare epocă, a existat întotdeauna
atât o clasă conducătoare politic (ceea ce el numeşte «clasa politică»), cât şi un sistem de
idei pe care se sprijină instituţiile politice în vigoare şi care exprimă, în acelaşi timp, idealul
social căruia acestea îi corespund. Este ceea ce el numeşte sistemul sau «formula politică».
Aceşti doi termeni sunt în permanentă modificare, lentă sau rapidă, corespunzător epocilor
istorice. Ei acţionează unul asupra celuilalt, astfel încât schimbările în clasele conducătoare
se repercutează asupra formulei politice şi, reciproc, schimbările doctrinare tind să se
realizeze în practică” (G. Mosca, Histoire des doctrines politiques depuis ľAntiquité jusqu'à
nos jours, Paris, Payot, 1936, p. 5-6).
2. Vezi cap. 13 – Gaetano Mosca (1858-1941), în Irving M. Zeitling, Ideology and
the Development of Sociological Theory, New Jersey, Prentice-Hall, Inc., Englewood
Cliffs, 1968, p. 195.
3. Mosca are în vedere cartea lui Loria – La teoria economica della Constituzione
politica (Torino, 1886). Modul de tratare a raportului între politic şi economic i se pare lui
Mosca „prea unilateral şi exclusiv”. „Este vorba de fenomene sociale şi politice, de
exemplu de apariţia şi difuzarea marilor religii, de renaşterea unor vechi naţionalităţi, de
constituirea anumitor mari monarhii militare, care nu pot fi explicate în exclusivitate prin
variaţia distribuţiei bogăţiei sau prin lupta între capital şi proletari sau între capitalul fix şi
cel circulant, cum ar voi Loria” (Gaetano Mosca, Elementi di Scienza Politica, vol. I, Bari,
Gius. Laterza & Figli, 1939, p. 16).
4. Ibidem, p. 8.
5. Ibidem, p. 21.
6. G. Mosca (1936), Histoire des doctrines politiques, Paris, Payot, p. 9.
7. Cunoscut mai cu seamă ca autorul unei cărţi celebre despre „revoluţia manage-
rială” în secolul al XX-lea, James Burnham, care în tinereţe a cochetat cu marxismul în
varianta sa troţkistă, pentru a bascula apoi definitiv şi categoric în tabăra gândirii
conservatoare americane, a întreprins în perioada celui de-al doilea război mondial o lectură
recuperatoare a şcolii politice italiene de sorginte maschiavelliană (Mosca, Sorel, Michels,
Pareto); vezi, în acest sens, The Machiavellians. Defenders of Freedom (1943), Chicago,
A Gateway Edition, Henry Regnery Company, p. 93-95.
8. Gaetano Mosca, Elementi di Scienza Politica, p. 83-84. Existenţa clasei condu-
cătoare sau a clasei politice este semnalată de Mosca încă în lucrarea Teorica dei Governi e
Guverno parlamentare (1884), Loescher, Torino, cap. I.
Chiar dacă Mosca se situează, după propriile-i mărturisiri, într-o descendenţă filoso-
fică din Platon şi Machiavelli, se pare totuşi că resortul intelectual al procesului de
elaborare a conceptului de clasă politică trebuie căutat mai curând în opera lui Saint-Simon,
unde pot fi întâlnite elemente ce anticipează sui generis doctrina lui Mosca. Saint-Simon a
sesizat faptul că odată ce o societate a atins un anumit nivel de dezvoltare, controlul politic
într-un sens larg (administrativ, militar, religios, economic şi de direcţionare morală) este
exercitat întotdeauna de către o clasă anume sau de către o minoritate organizată. El nu a
postulat însă necesitatea inerentă a unei clase conducătoare politic.
Marx a putut deduce, aşadar, plecând tot de la Saint-Simon, ineluctabilitatea dispari-
ţiei claselor în societatea comunistă, riguros egalitară.
9. Ibidem, p. 84-85.
138
 10. Ibidem, p. 85.
11. Irving M. Zeitlin, Op. cit., p. 198-199.
12. James Burnham, Op. cit., p. 99-100.
13. Gaetano Mosca, Elementi di Scienza Politica, p. 85.
14. Ibidem, p. 88.
15. Ibidem, p. 93.
16. Ibidem, p. 94.
17. Ibidem, p. 96-97.
18. Ibidem, p. 99. Mosca se simte dator să noteze că „principiul democratic al
alegerii prin sufragiu popular ar părea la prima vedere în contradicţie cu această tendinţă
spre stabilitate a clasei politice”, dar se impune observaţia că reuşesc să se facă aleşi
aproape întotdeauna cei ce deţin forţa politică şi care au tendinţa de a o transmite ereditar
(p. 100). Dar tot el ţine să nuanţeze această observaţie, relevând că „alături de o forţă
inerţială acţionează cel mai adesea, mai mult sau mai puţin energic, alte forţe ce tind să
reînnoiască ordinea socială: există epoci în care prevalează forţa inerţială şi epoci în care
prevalează forţe regeneratoare ale societăţii” (p. 110-111).
19. Irving M. Zeitlin, Op. cit., p. 200.
20. Gaetano Mosca, Elementi di Scienza Politica, p. 106.
21. G. Mosca, Histoire des doctrines politiques, p. 332.
22. Gaetano Mosca, Elementi di Scienza Politica, p. 113.
23. James Burnham, Op. cit., p. 112.
24. Gaetano Mosca, Elementi di Scienza Politica, p. 115.
25. Ibidem, p. 123.
26. Ibidem, p. 127.
27. Ibidem, p. 130-131.
28. Având în vedere modelul ideal-tipic al birocraţiei, Weber a oferit funcţionalis-
mului, în sociologia americană, repere constitutive care au jalonat ulterior fertile piste de
cercetare (vezi contribuţiile lui Talcott Parsons, Robert K. Merton, Peter Blau şi alţii).
Nu este, însă, lipsit de interes să evocăm, cu această ocazie, o altă filieră de analiză a
fenomenului birocratic în societatea de masă care pleacă, paradoxal, din critica efectuată de
Troţki la adresa orientării impuse de Stalin comunismului sovietic din anii ’20-’30, grevat
de degenerescenţe birocratice. Doi disidenţi troţkişti aveau să se ilustreze mai târziu, la
începutul anilor ’40, tocmai prin încercarea lor de descifrare a articulaţiilor şi efectelor
negative ale fenomenului de birocratizare a lumii moderne atât în societăţile totalitare, cât şi
în cele democratice: Bruno Rizzi şi James Burnham.
29. Gaetano Mosca, Elementi di Scienza Politica, p. 134.
30. Ibidem, p. 141.
31. Ibidem, p. 142.
32. James H. Meisal, (1962), The Myth of the Ruling Class, Ann Arbor, The
University of Michigan Press, p. 296- 297.
33. G. Mosca, Histoire des doctrines politiques, p. 290.
34. Giorgio Galli, Gramsci e le teorie delle elites, în Gramsci e la cultura contempo-
ranea, vol. II, p. 201-202.

139
140
 SUNT INFAILIBILE MODELELE ELECTORALE?

Petruş ALEXANDRESCU

Problema pusă în felul acesta poate crea nedumerire la prima vedere. Sigur,
putem presupune că o societate cu cât este mai democratică, cu atât mai bine este
pus la punct sistemul ei electoral, mai ales dacă acesta a rezistat probei timpului.
Căci timpul poate oferi situaţii care să scoată în evidenţă eventualele carenţe ale
unui sistem sau ale altuia, atunci când aceste modele au beneficiat pentru început
de o elaborare teoretică bine gândită şi temeinic fundamentată. Dar iată că lucrurile
pot lua şi o altă turnură, şi anume, se poate întâmpla ca un astfel de model bine
gândit, fundamentat pe principii democratice şi mai ales îndelung experimentat, să
se dovedească a avea „fisuri”. O astfel de situaţie încercăm să o punem în lumină în
cele ce urmează. Cu mai mulţi ani în urmă, la o întrunire a matematicienilor care a
avut loc la Moscova, s-a prezentat următoarea problemă:
„În ţara A, condusă de preşedintele M, s-a apropiat timpul noilor alegeri
prezidenţiale. În ţara respectivă sunt 20 milioane de alegători, dintre care numai un
procent de 1% îl susţin pe preşedintele M, care, firesc, doreşte să fie reales, dar, în
acelaşi timp, el vrea ca alegerile care urmează să le «organizeze», să pară
democratice.
Inspirându-se dintr-un model occidental, preşedintele M hotărăşte următoarea
organizare electorală: toţi alegătorii vor fi împărţiţi într-un număr de grupe egale,
apoi fiecare astfel de grupă se împarte şi ea într-un număr oarecare de alte grupe
egale ş.a.m.d. Grupele cele mai mici îşi aleg, prin vot, un reprezentant – electorul.
Apoi electorii aleg reprezentanţii lor în grupele imediat următoare ş.a.m.d. În cele
din urmă, reprezentanţii grupelor celor mai mari devin electori pentru viitorul
preşedinte. Întrebarea care se pune: a reuşit preşedintele în exerciţiu (M) să
realizeze o astfel de organizare care să-i aducă câştigul electoral, iar alegerile să
pară democratice? (nu se iau în calcul posibile fraude electorale). Răspunsul la
această problemă vom vedea că este, din nefericire, afirmativ.
După cum s-a constatat, modul de organizare este esenţial. Pentru aceasta, de
exemplu, 25 de alegători sunt grupaţi în subgrupe de câte 5, astfel încât primele
două grupe să fie formate numai din grupa B, iar următoarele 3 grupe să conţină
câte 3 alegători din categoria A şi câte doi din categoria B. În felul acesta, primele
două grupe îşi vor alege ca reprezentant un elector din categoria B, în total 2, în
timp ce următoarele trei grupe, în care de data aceasta majoritari vor fi alegătorii
din grupa A îşi vor alege lideri din categoria A. Noua grupă de electori-lideri va fi
formată din 2 alegători din categoria B şi 3 alegători din categoria A, care, fiind
majoritari în această grupă, vor vota liderul categoriei A. Iată că, deşi minoritari în
ansamblu (36%), alegătorii din categoria A au reuşit să-şi impună propriul lider.
Acest model, desfăşurat în mai multe etape, va conduce la soluţionarea
afirmativă a problemei iniţiale. Pentru aceasta, vom proceda în modul următor:
împărţim cei 20 milioane de alegători în grupe de câte 4 milioane, astfel încât două
din aceste grupe să fie formate în întregime din adversari ai preşedintelui M, pe
141
care le vom numi, prin analogie cu exemplele de mai sus, grupe din categoria B,
celelalte grupe le vom numi din categoria A (reţinem că adepţii preşedintelui M
reprezintă % din 20.000.000, adică 20.000 alegători!).

rang rang rang rang rang rang rang rang rang

Rangul grupei
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Nr. total al grupei de
5 5×5=52 53 54 55 56 57 24×57 28×57
rang r
Numărul grupelor de
3 32 33 34 35 36 37 39 311
tip A
Numărul alegătorilor
4.000.000 800.000 160.000 32.000 6.400 1.280 256 16 1
dintr-o grupă de rang r
În câte grupe de rang
r+1 se împarte o grupă 5 5 5 5 5 5 5 24=16 24=16
de rang r
Câte subgrupe de tip A
de rang r+1 are o grupă 3 3 3 3 3 3 3 9 9
de tip A

Fiecare din aceste grupe din etapa I o vom împărţi în alte 5 grupe în etapa a
II-a, a câte 800.000 alegători fiecare, în aşa fel încât din cele 5 grupe, trei să fie de
categoria A ş.a.m.d. Astfel, se constată că la etapa I se formează 5 grupe de câte
4.000.000 alegători, dintre acestea 3 sunt de tip A. La etapa a II-a se formează
5×5=52 grupe de câte 800.000 alegători, din care 32 grupe sunt de tip AA. ş.a.m.d.
La etapa a 7-a se formează 57 grupe a câte 256 alegători, dintre acestea 37 fiind
grupe de tip A. La etapa a 8-a se formează 24=16 grupe din fiecare grupă de rang 7,
fiecare a câte 16 alegători, în total la această etapă vom avea 16×57 grupe din care
39 sunt grupe de rang A. În fine, la etapa a 9-a, subgrupele sunt la nivelul
indivizilor, fiecare astfel de subgrupă fiind formată dintr-un singur alegător. În
această fază, numărul total al grupelor coincide cu numărul alegătorilor, adică
28×57=20.000.000, numărul grupelor de rang A fiind: 311=177.147 care coincide cu
numărul alegătorilor necesari, pentru a putea fi promovat liderul acestui grup.
Aşadar, după cum s-a putut vedea, numărul necesar de alegători de tip A,
cu care pot fi câştigate alegerile de formaţiunea minoritară este de 177.147, care
este sub cel existent. Iată, deci, că acest tip de organizare a alegerilor poate con-
duce la câştigarea acestora de o minoritate de 1%.
Acest aspect, deloc minor, invită la meditaţie!

(Preluare după revista rusă „Cuanta”).

142
 EVOLUŢIA FORMELOR DE PROPRIETATE
ÎN SOCIETATEA DACO-ROMANĂ ÎNTRE SECOLELE IV-X

Jana DOBRE

Evoluţia comunităţii daco-romane de la Dunărea de Jos între secolele IV-X

reprezintă una din preocupările fundamentale ale istoriei sociale, de clarificarea
căreia depind alte aspecte importante ale istoriei naţionale.
Identificarea formelor de organizare socio-economice şi politice ale populaţiei
daco-romane se constituie în repere importante, inclusiv în determinarea continuităţii
noastre istorice în mileniul I d.Hr., având ca fond filonul civilizaţiei daco-romane. De
altfel, cercetările istorice din ultimele patru decenii, efectuate în spaţiul carpa-
to-danubiano-pontic, au evidenţiat permanenţă demografică a autohtonilor, care
traver-sează perioada cuprinsă între secolele IV-X în devenirea lor ca popor de sine
stătător, cu o identitate proprie şi cu un anume rol în acest spaţiu european.
Sute de aşezări şi necropole, unelte, vase din ceramică, arme, obiecte de cult
creştine, inscripţii în limba latină, tezaure monetare etc., toate confirmă continui-
tatea şi stabilitatea populaţiei daco-romane şi romanizate, creştină, din care-şi trage
originea poporul român.
Această populaţie continuă să trăiască în obşti teritoriale, îndeletnicindu-se cu
aceleaşi practici tradiţionale: cultura plantelor cerealiere şi creşterea animalelor, ca
ramuri fundamentale ale agriculturii, la care se adăugau şi ramurile specializate,
precum viticultura, legumicultura etc. Totodată, în cadrul acestor comunităţi rurale
s-au dezvoltat şi practici meşteşugăreşti casnice şi specializate, fiind puse în
valoare parte din resursele naturale ale solului şi subsolului propriului teritoriu.
Structura socială fundamentală a populaţiei autohtone, din zona şi din
perioada amintită, o constituia deci obştea sătească teritorială, evoluată din obştea
gentilică tribală, proces care este atestat pe teritoriul vechii Dacii încă din epoca
geto-dacă, după mărturiile scriitorilor romani Horaţiu şi Flavius. Caracteristica de
bază a structurii comunităţilor rurale din această perioadă o constituie organizarea
lor şi criteriul teritorial-geografic, în virtutea căruia are loc cristalizarea obştilor
săteşti, care înlocuiesc obştile gentilice tribale, întemeiate pe rudenia de sânge. Este
o formă de organizare socială a populaţiei daco-romane şi romanizate, ce traver-
sează întregul mileniu I şi continuă în Evul Mediu, perioada modernă şi chiar în
cea contemporană.
Izvoarele scrise, deşi puţine (câte se păstrează pentru perioada de după
retragerea aureliană), ne dau totuşi posibilitatea să cunoaştem formele de proprie-
tate din acea perioadă. Astfel, obştea sătească teritorială era formată din familii
diferite, aşezate pe teritoriul sătesc în etape succesive. Forma de proprietate
consacrată o constituie „proprietatea colectivă” asupra fondului comun al obştii:
ape, păşuni, păduri, terenul arabil din hotarele obştii. Acesta din urmă, ca posesiune
a obştii, se împărţea periodic în loturi, fiecărei familii (patronimice sau pereche)
revenindu-i, cu drept de folosinţă individuală, un astfel de lot. La început, loturile
se repartizau prin tragere la sorţi.
143
 Exista, totodată, şi o formă de „proprietate privată”, individuală, care cuprin-
dea casa cu anexele şi locul din jurul acestora. Terenul individual putea proveni în
urma defrişărilor sau desţelenirilor practicate de familii.
Mai târziu, dar greu de precizat în care anume perioadă, se constată tot mai
mult o fixare în teren a loturilor individuale ale membrilor obştii, renunţându-se
treptat la tragerea la sorţi, care nu dispare complet, menţionându-se o vreme şi în
Evul Mediu.
Un text din anul 374, redactat în limba greacă, probabil la Tomis, ne prezintă
date extrem de interesante despre obştea sătească teritorială din zona actualului
judeţ Buzău. Textul face referiri la instituţiile fundamentale ale obştii (adunarea
satului, sfatul bătrânilor, jurătorii), instituţii care sunt identice cu cele consemnate
de documentele medievale din Ţările Române (secolele XIII-XVII). Este consem-
nată deopotrivă şi „proprietatea privată” ce rezultă din desţeleniri sau despăduriri
care se făceau în afara teritoriului obştii. Acelaşi izvor evidenţiază şi diferenţierea
socială din cadrul satului, menţionând prezenţa în cadrul comunităţii a unor mem-
bri cu resurse materiale remarcabile, comparativ cu majoritatea membrilor obştii.
În cadrul procesului de teritorializare, elementul principal îl constituie forma-
rea vetrei satului, în perimetrul căreia se configurează mai multe „zone” econo-
mice: pentru desfăşurarea activităţilor casnice şi gospodăreşti şi pentru amplasarea
unor mijloace de producţie (cuptoarele olarilor sau pentru topirea minereurilor de
aramă, fier etc.).
Locuinţele din aşezările rurale din secolele IV-X, în majoritatea lor, erau de
mici dimensiuni, de tip bordei şi semibordei (Şirna, secolele II-IV, dimensiuni 7-16 m2),
dar erau şi unele de dimensiuni mari (Mătăsaru, judeţul Dâmboviţa, dimensiuni de
45 m2). Fiecare locuinţă avea propriile sale anexe (cuptoare casnice exterioare,
gropi cu funcţie de depozite pentru provizii). Unele dintre acestea aveau şi ateliere
meşteşugăreşti (cuptoare de ars ceramică, de redus minereul de fier etc.).
Prezenţa unei locuinţe mari în cadrul „cuibului” s-a interpretat ca un fenomen
de diferenţiere socială, petrecut în cadrul comunităţii respective. Este posibil ca ele
să fi aparţinut unor indivizi înstăriţi sau „autorităţilor obştii”.
Potrivit unor alte ipoteze, o astfel de locuinţă în cadrul „cuibului” ar semni-
fica existenţa unei familii patronimice, în interiorul căreia s-a produs separarea, în
spaţiu, a familiei individuale (pereche). Se pare că fenomenul de disoluţie a fami-
liilor patronimice se încheie către finele secolului VIII, familia-pereche devenind
unitatea economică de bază a societăţii care corespunde, ca tip de organizare socio-
economic, obştii săteşti teritoriale.
Este greu de precizat în ce măsură forma evoluată a obştii teritoriale (cu
familia-pereche) se întâlneşte la populaţia autohtonă în primele trei pătrimi ale
mileniului I d.Hr. De reţinut este totuşi că dreptul de folosinţă va reprezenta
germenul procesului de diferenţiere socială, care duce la destrămarea caracterului
devălmaş al obştii, prin apariţia, mai întâi, a stăpânirilor individuale (casă, anexele,
terenul din jurul casei, uneltele de producţie, vitele etc.), apoi, prin permanentizarea
lotului arabil, fără tragere la sorţi periodică. Aceste elemente marchează individua-
lizarea în regimul proprietăţii, proprietatea privată individuală devenind o realitate
juridică şi patrimonială efectivă.
Prezenţa proprietăţii private a provocat acumularea treptată de bunuri mate-
riale, determinând o diferenţiere de avere, care se poate constata şi arheologic, prin
inventarul mai bogat sau mai sărac din locuinţele sau necropolele vremii.
144
 Necropolele, scoase la lumină şi datate pentru perioada secolelor IV-X, pot
dovedi diferenţierea socială nu numai prin bogăţia inventarului, ci şi prin locul repar-
tizat defunctului în cadrul lor, poziţionare asemănătoare cu cea din cadrul aşezărilor.
Diferenţierea socială pe bază de avere se poate demonstra şi prin intrarea în
circuitul vânzare-cumpărare a unor loturi aflate în folosinţă individuală. Fenomenul
vizează, în primul rând, „curăturile”, „dreptul la moştenire”, „donaţiile”, „înfră-
ţirile”, înlesnindu-se dreptul de vânzare a pământului care până atunci le aparţinuse
cu drept de folosinţă. Toate variantele menţionate sunt modalităţi de înstrăinare, de
acaparare a pământului obştesc, ce va duce la „spargerea” unităţii comunităţii
rurale, mai cu seamă într-o fază mai avansată a Evului Mediu. Astfel, se ajunge la
fenomenul social definit ca fiind ieşirea din „devălmăşie”.
Îmbogăţirea unora şi aservirea celorlalţi membri ai comunităţii se constată
arheologic. Fortificaţii ridicate din pământ, lemn sau piatră, datând din secolele
VIII-X, reprezintă reşedinţe politico-administrative ale celor care îndeplinesc
funcţii sociale şi politice (vestigii de acest gen s-au scos la lumină în aşezările de la
Slon, Chirnogi, Dinogetia-Garvăn, Capidava, Păcuiul lui Soare). Inscripţiile de la
Mircea Vodă, complexul monahic de la Murfatlar, mărturiile scriitorului bizantin
Kedrenos – sunt, de asemenea, dovezi ale stratificării sociale, mai pronunţate către
sfârşitul mileniului I d.Hr., având ca punct de plecare proprietatea privată.
În perioada secolelor IV-X, în mediul rural se întâlneşte şi o altă formă de
proprietate, şi anume, „ferma agricolă de tip roman” (villa rustica), preluată din
fondul de cultură şi civilizaţie romană. Ea este atestată arheologic în aproape 80 de
cazuri pe teritoriul Daciei romane, în secolele III-IV. Un exemplu îl reprezintă
ferma agrară din marginea nordică a comunei Niculiţel, judeţul Tulcea, care
reprezenta o villa rustica tipică, adică un complex de 6 gospodării pe o suprafaţă de
4.593 m2, înconjurate de o incintă de formă rectangulară. Modul de comparti-
mentare a vieţii, cu locuinţe şi anexe, separate printr-un spaţiu larg, unde se aflau
staule, departajate cu garduri de nuiele, dovedeşte că spaţiul destinat animalelor era
situat în afara pavilionului de locuit, dar în cadrul incintei respective. Terenul
împrejmuit totaliza o suprafaţă de peste 1.250 m2 şi era folosit pentru adăpostirea
animalelor domestice. În cadrul aceleiaşi incinte, s-au mai descoperit şi vestigiile
unei cisterne de apă. Pavilionul de locuit era amplasat în colţul de sud-vest al
villa-ei, fiind destinat păstorilor, proprietarul villa-ei locuind, probabil, la
Noviodunum sau într-o altă aşezare din apropiere. Acest tip de proprietate era
specializat, precum fermele, în creşterea animalelor pentru comercializare. Ea nu se
întâlneşte decât în teritoriile supuse Romei şi va dispărea o dată cu retragerea
administraţiei şi armatei romane de pe teritoriile nord-dunărene.
Procese de diferenţiere socială, de apariţie şi extindere a proprietăţii indivi-
duale se constată şi în mediile protourbane sau urbane, mai accentuat în veacurile
al VIII-lea şi al X-lea, ca urmare a accentuării diviziunii muncii, dezvoltării forţelor
de producţie, sporului demografic, confluenţei marilor drumuri comerciale, resur-
selor naturale şi, nu în ultimul rând, a raportărilor economice şi politice cu lumea
înconjurătoare.
În cursul evoluţiei sale, oraşul medieval cunoaşte mai multe etape, începând
cu cea a constituirii sale, când caracterul rural era încă pregnant, singurul element
de diferenţiere cu localităţile rurale constituindu-l fortificaţiile.
Fazele evolutive ale oraşelor sunt definite chiar de nominaţiile care le pri-
mesc de la contemporani, meşteri ai proceselor de diferenţiere: civitas, târg, forum,
oppidum etc.
145
 Procesul de urbanizare se desfăşoară în condiţii variate, care îl influenţează în
sens pozitiv, accelerând ritmurile transformărilor localităţilor rurale în localităţi de
tip preurban sau urban, sau în sens negativ, diminuându-l sau estompându-l. Cât de
intens şi de întins este acest proces rezultă şi din informaţiile pe care le oferă o
relatare rusească, care povesteşte evenimentele petrecute de la Dunărea de Jos,
menţionând totodată existenţa a 80 de oraşe, în care se practică un comerţ înflori-
tor. Chiar dacă sursa amintită este posibil să exagereze cu privire la numărul
oraşelor, totuşi, abundenţa mărfurilor denotă intensificarea producţiei meşteşugăreşti, a
schimbului de mărfuri aduse, uneori, din cele mai îndepărtate zone ale Europei.
Circulaţia mărfurilor era întreţinută de negustori, fie localnici (care aveau pro-
priile magazine sau erau ambulanţi), fie străini, de regulă, veniţi din Imperiul Roman.
Descoperirea de la Garvăn-Dinogetia a unei locuinţe, cu un inventar foarte
variat, care este considerată de cercetători ca fiind „dugheana” unui negustor,
confirmă cele relevate. Articolele, în cea mai mare parte, erau de provenienţă
locală, aduse din unele centre din apropiere. De la asemenea „dughene” se aprovi-
zionau locuitorii satelor din preajma centrului respectiv. O dovadă în acest sens
este prezenţa, în aşezările săteşti de la Dridu şi Bucov, a ceramicii şi podoabelor de
lux, aduse aici pe calea schimbului.
În cadrul complexului de clădiri de la Histria, s-a descoperit o piaţetă,
înconjurată de clădiri mici, cu caracter comercial şi meşteşugăresc, în care existau
depozite, prăvălii, o brutărie, o măcelărie, ateliere metalurgice, ateliere pentru
prelucrarea osului etc. Acestui spaţiu i s-a atribuit denumirea de „cartierul
economic”, care prezintă urmele unor refaceri succesive, în trei faze, pe parcursul
secolelor IV-VI. „Cartierul” şi-a păstrat caracterul urban până în secolul VII, când
localitatea decade, luând tot mai mult un caracter rural. Asemenea „centre
comerciale” s-au descoperit şi la Tomis, Trophaeum Traiani, Dinogetia, Drobeta,
ele presupunând şi existenţa unui corp meşteşugăresc specializat, corespunzător
nivelului de dezvoltare al comunităţii, care era legat prin interese de negustori
(comercianţi); aceştia le înlesneau circulaţia produselor lor, scutindu-i astfel de
pierderea unui timp preţios.
Nu este exclus ca aceste centre comerciale să fi aparţinut unor reprezentanţi
ai comunităţii, care le dădeau cu chirie micilor negustori sau meseriaşi, după
modelul „cartierului economic” de la Histria. În această situaţie, este posibil ca atât
magazinele sau atelierele, ca şi uneltele folosite de meşteşugari să fie închiriate de
la proprietari.
Întreţinerea schimburilor comerciale cu Imperiul Roman de răsărit este dove-
dită mai ales prin prezenţa vestigiilor porturilor de la Drobeta, Sucidava, Păcuiul lui
Soare. Aceste schimbări se vor intensifica către sfârşitul mileniului I d.Hr., datorită
instituirii controlului direct al Bizanţului asupra Dobrogei şi, implicit, asupra terito-
riilor din jur.
În zonele urbane sau protourbane, în secolele IV-X, formele de proprietate s-au
extins, deci, şi asupra atelierelor meşteşugăreşti, a „dughenelor”, uneltelor sau a
produselor realizate, dar este posibil să fi existat şi sistemul închirierii totale sau
parţiale a celor necesare procesului muncii, alţii fiind adevăraţii proprietari.
Diferenţierile sociale se vor accentua în mediul urban către finele mileniului I, o dată
cu sporirea productivităţii, intensificarea schimbului de mărfuri şi a acumulării
inegale de bunuri. Astfel, locuinţele din această perioadă, în majoritatea lor, sunt de
mici dimensiuni, dar există şi altele, care formează „cartierele aristocratice”, alcătuite
din adevărate palate, datate ca fiind din secolele V-VII sau IX-X. Acestea din urmă
146
prezintă edificii cu multe încăperi, de mari dimensiuni, uneori având şi capele, curţi
interioare etc. Avem în vedere clădirile particulare din apropierea lacului Sinoe, care
sunt mărturii ale avântului economic, dar şi ale diferenţierilor sociale.
Dacă la aceste edificii adăugăm străzile pavate cu lespezi de piatră, pe sub care
treceau, conform sistematizării, canalele de scurgere sau apeductele, precum şi biblio-
tecile (aşa cum se întâlnesc la Histria, Tomis, Trophaeum), ne putem face o imagine
asupra nivelului de viaţă urbană de care beneficiau unele straturi sociale ale vremii.
Cunoaşterea evoluţiei societăţii autohtone din perioada cuprinsă între secolele
IV-X are o importanţă particulară cu totul deosebită pentru reconstrucţia imaginii
de ansamblu a comunităţii româneşti în devenire, cu atât mai mult cu cât această
perioadă este marcată de desfăşurarea marilor migraţii dinspre zonele nord-pontice,
retragerea administraţiei romane la Sudul Dunării (urmată de constituirea unor
posesiuni, la Nordul fluviului, deţinute de Bizanţ); pătrunderea treptată a creştinis-
mului şi generalizarea lui în spaţiul carpato-danubiano-pontic, apariţia formaţiu-
nilor prestatale şi definitivarea procesului de etnogeneză.

BIBLIOGRAFIE

Bakó, Géza (1975), Despre organizarea obştilor săteşti ale epocii feudale timpurii din
Sud-Estul României, în SCIV, nr. 3.
Barnea, I., Ştefănescu, Şt. (1975), Din istoria Dobrogei, vol. III, Bucureşti.
Cihodaru, C. (1956), Contribuţii la cunoaşterea obştii ţărăneşti în Moldova, în „Studii şi
cercetări ştiinţifice, istorie”, Iaşi.
Costăchel, Valeria (1951), Despre problema obştilor agrare în Ţara Românească şi
Moldova în secolele XII-XV, în „Studii şi Cercetări de Istorie Medie”.
Glodariu, I.Iaraslovschi (1979), Civilizaţia fierului la daci, Cluj-Napoca.
Nania, I. (1980), O importantă descoperire din perioada feudalismului timpuriu la Brloga,
comuna Negraşi, judeţul Argeş, în „Studii şi Comunicări”, Piteşti.
Olteanu, Ştefan (1997), Societatea carpato-danubiano-pontică în secolele IX-XI. Structuri
demo-economice şi social-politice, Bucureşti.
Stahl, H.H. (1980), Teorii şi ipoteze privind sociologia orânduirii tributale, Bucureşti.

147
148
 IDEI DESPRE EUROPENISM ÎN CULTURA ROMÂNĂ
(A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA)

Elena COBIANU

Încercările actuale de împărţire a Europei în spaţii de „categoria I” (spaţiul

Shengen), a II-a (ţările de la Vişegrad) şi a III-a (România, Bulgaria, Albania etc.)
ne depărtează tot mai mult de visul Europei Unite. Noi, românii, după 1989, am tot
coborât economic, social, cultural şi moral, atât de mult, încât blamatul şi urgisitul
socialism capătă imaginea bunăstării reale pentru majoritatea populaţiei.
Subdezvoltarea economică în care ne zbatem este consecinţa jafului asupra
moştenirii economice a socialismului. Corupţia întinsă până la vârf, vinderea
obiectivelor industriale la preţuri derizorii şi comisioane mari, legislaţia lacunară şi
instabilă, extinderea economiei subterane, „indicaţiile” şi dirijarea neadecvată din
partea organismelor financiare internaţionale – toate acestea au adus România în
pragul colapsului. Credem că de aici înainte orice este posibil.
Europa occidentală şi SUA, prin războiul împotriva Iugoslaviei, au agravat
situaţia din ţările limitrofe şi nu se grăbesc s-o atenueze. Starea noastră actuală ne
aruncă în rândul ţărilor subdezvoltate, astfel încât integrarea în structurile europene
şi euroatlantice pare a deveni o fata morgana.
Dar, oricât am fi de jos, oricât am fi de striviţi, vom continua să credem în
înălţarea stelei noastre, în dreptul poporului român de a face parte din Europa
adevărată, Europa civilizaţiei, culturii şi progresului. Împingerea noastră spre o
zonă mai puţin favorabilă, aceea a Balcanilor, obligă la a aminti Europei actuale că
în Balcani au apărut marea filosofie, coroană a culturii europene, şi democraţia cu
care atât se mândreşte Occidentul.
România modernă a fost construită de personalităţi politice şi culturale
formate în universităţile din Paris, Viena, Berlin etc. Revoluţionarii de la 1848 şi
continuatorii lor au elaborat proiecte de dezvoltare economică şi socială fiind
puternic influenţaţi de ideologia iluministă franceză şi de cultura germană.
Rezistenţa opusă de români urgiilor ce s-au abătut asupra Europei din partea
popoarelor barbare venite dinspre Asia a determinat, pe de o parte, condiţii
favorabile de dezvoltare a Occidentului, cum arată Iosif Constantin-Drăgan, în
Istoria Românilor (1993, p. 89) şi, pe de altă parte, un decalaj economic, social şi
cultural faţă de Apus. De aceea, după Unirea de la 1859, crearea unei Românii
moderne a însemnat racordarea noastră la valorile europene, altfel spus, europe-
nizarea noastră.
Vechi în Europa, mai vechi decât multe din naţiunile europene occidentale de
azi, noi, românii, am conceput dezvoltarea noastră ca fiind strâns corelată cu
pârghia deschisă de progresul social, economic şi cultural al Europei occidentale.
În trecut, ca şi acum, atitudinile faţă de europenizare au cunoscut un spectru larg,
de la acceptarea necritică la respingere a tot ce vine din Apus. Punctele de vedere
extreme se manifestă prin acceptarea necritică, printr-un cosmopolitism dăunător,
care neglijează şi ignoră tradiţiile naţionale, dar şi prin respingerea la fel de

149
necritică a ceea ce vine din Occident, din perspectiva unui neaoşism nu mai puţin
dăunător, chiar contraproductiv. În centrul dezbaterii este, în fond, problema atitu-
dinii faţă de valorile culturii şi civilizaţiei moderne, aşa cum se manifestă ele în
Apusul european, la contactul cu valorile culturii şi civilizaţiei tradiţionale româneşti.
Disputele au înregistrat deosebiri importante de vederi chiar între adepţii
europenizării. Apariţia geniului eminescian avea să fie crucială pentru cultura
română. Aşa cum observă, în 1937, Mircea Eliade, „Cu Eminescu începe totuşi o
polaritate funestă a culturii româneşti: cărturarii şi oamenii politici sunt pentru sau
contra Europei. Înainte de Eminescu – la Heliade Rădulescu şi, mai ales, la Hasdeu
–, cultura românească se situa altfel faţă de Europa. Avea curajul să se aşeze faţă în
faţă, în raport de egalitate. Nu copiam Europa, nici nu o respingeam – ci ne măsu-
ram cu ea” (B.P. Hasdeu, 1937, p. XXXIX). Tânărul Mircea Eliade ia o anumită
distanţă faţă de punctul de vedere maiorescian, prea critic, prea sever. „Hasdeu,
marele naţionalist, continuă Mircea Eliade, nu are nici un fel de sentiment de
inferioritate faţă de Europa. În articolele sale politice compara adesea România cu
Italia. Nu avea sentimentul că participă la o cultură mică, meschină sau modestă
(aşa cum credeau, bunăoară, Maiorescu şi Caragiale). De aceea, găsim la Bălcescu,
Heliade Rădulescu şi Hasdeu cea mai bună atitudine spirituală şi politică faţă de
Europa pe care o poate avea România modernă” (Ibidem).
În disputa pro sau contra Europei, marile personalităţi ale vieţii culturale a
celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea ajung la acuzaţii reciproce şi fără
sens, dat fiind că, aşa cum observă acelaşi M. Eliade, problema e alta: „De la
Eminescu încoace, relevă el, ne zbatem ridicol într-o luptă sterilă: ne acuzăm unii
pe alţii că suntem «reacţionari» sau «occidentalizaţi», că «mirosim a opincă» sau
că «maimuţărim Parisul» – ca şi când asta ar fi problema culturii româneşti. Am
arătat în altă parte şi de multe ori că asemenea discuţii (pro sau contra Europei)
n-au nici un rost şi că cele mai româneşti genii creatoare (un Cantemir, un Hasdeu,
un Eminescu, un Iorga) s-au realizat tocmai prin asimilarea uneia sau a mai multor
culturi europene. Geniul românesc – ca orice geniu etnic – se manifestă rezistând,
alegând şi respingând” cultura europeană (Ibidem, p. XXXIX-XL).
Mihail Kogălniceanu dezvoltă propria-i concepţie despre europenizare.
Deschis influenţelor şi împrumuturilor din afară, adversar al izolării naţionale,
totodată el militează pentru un schimb de valori selectiv, pentru acceptări din afară
cu respectarea, conservarea şi dezvoltarea elementelor tradiţionale, de ordin
spiritual şi material, care servesc dezvoltarea, progresul ţării. Kogălniceanu dă glas
gândurilor sale privind modernizarea, europenizarea noastră nu numai direct,
participând la această dispută, dar şi prin scrierile sale literare. În una din ele,
Tainele inimii (Scrieri alese, 1957), el creează un pitoresc personaj basarabean,
care este „purtătorul său de cuvânt”. Să-l ascultăm: „Niciodată, precizează el, n-am
fost contrar ideilor şi civilizaţiei străine. Dimpotrivă, crescut şi trăit o mare parte a
tinereţilor mele în acele ţări care stau în capul Europei, am fost şi sunt de idee că în
secolul al XIX-lea nu este iertat nici unei naţii de a se închide înaintea timpului, de
a se mărgini în ce are, fără a se împrumuta şi de la străini” (Ibidem, 1957, p. 148).
Mai mult, el arată că nevoia de dezvoltare, de propăşire va învinge prejudecăţile
popoarelor.
În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, este evident că închistarea nu e o
soluţie, situaţia comportând să fie analizată cu simţul responsabilităţii. „Românii,
subliniază M. Kogălniceanu, prin poziţia geografică, politică, morală şi etnografică,
sunt datori, mai mult decât orişicare naţie, de a nu rămâne străini la tot ce face
150
gloria şi puterea secolului. Mici şi slabi, ei nu se pot face mari şi tari decât prin
civilizaţie, adică prin îmbunătăţirea intelectuală şi materială a ţărei lor” (Ibidem).
Mihail Kogălniceanu a criticat neînţelegerea de către unii contemporani a rapor-
tului dintre civilizaţia europeană şi civilizaţia naţională, ca şi înscrierea, după
părerea lui, pe „un drum strâmb”, care duce la „calea rătăcită”. Potrivit concepţiei
sale, „Civilizaţia nu izgoneşte nicidecum ideile şi năravurile naţionale, ci numai le
îmbunătăţeşte spre binele naţiei, în particular, şi al omenirii, în general” (Ibidem).
În continuare, este aspru criticat modul în care românii au înţeles să se civi-
lizeze – atenţie la asemănarea cu zilele noastre! –, „lepădând tot ce era bun
pământesc” şi păstrând „abuzurile vechi”, înmulţite cu abuzurile noi ale unei
„civilizaţii mincinoase şi rău înţelese”, împrumutând de la străini straiele, „luxul
desfrânat care pregăteşte un viitor de ticăloşie”, corupţia, formele exterioare ale
Europei, respectiv „numai superficialitate, haina din afară, iar nu spiritul”, „slova,
iar nu idealul”. Ruperea de trecut este admonestată de Kogălniceanu, întrucât
lipseşte viitorul de fundamentul său firesc.
După ce deplânge greşeala românilor de a se ruşina de ce e autohton, el arată
şi ce trebuie făcut, anume: izgonirea abuzurilor vârâte în legi şi viaţă, curăţarea
acestora din urmă şi potrivirea lor cu prezentul. Iată cât ne e de contemporan
Kogălniceanu când spune: „Politica noastră nu trebuie să fie în chestiile din afară,
adevărata noastră politică este cu totul în reformele dinlăuntru: să răspândim
luminile şi bunăstarea materială în clasele de jos (…), să îmbunătăţim agricultura şi
creşterea vitelor, să deschidem noi comunicaţii şi noi căi de exportaţie produselor
noastre (…). Să ne unim, mai ales, toţi într-un singur şi mare ţăl, fără deosebire de
stări, de tarafuri (grupări politice – n.n.), de partide, ţălul de a scoate ţara noastră
din haosul, din ignoranţa şi demoralizaţia de astăzi” (Ibidem, p. 151-152).
Titu Maiorescu, care, prin cunoscuta-i intransigenţă, a pus bazele culturii
române moderne, a respins împrumutul formelor instituţionale şi culturale
occidentale, motivând inexistenţa fondului justificativ. Teoria sa, a „formelor fără
fond”, a făcut epocă în cultura română. Dincolo de criticile ce i-au fost aduse
(Hasdeu, Xenopol etc.), ea avea să instituie veritabilele criterii de valoare în
literatura şi cultura română, orientându-le spre o direcţie nouă, care „caută mai întâi
de toate fundamentul dinlăuntru”, acel fundament ce trebuie schimbat în consens
cu realităţile exterioare, singurul apt să le deschidă spre universalitate.
B.P. Hasdeu este un susţinător de frunte al europenizării culturii române,
folosind cu succes pentru aceasta metoda comparativă. Cercetarea modului original
prin care valorile proprii, specifice ale culturii unui popor slujesc idealurile
înaintate ale umanităţii îl conduce la concluzia că orice cultură autentică se
dezvoltă ca urmare a unui permanent schimb, preluare de idei şi motive umane de
pretutindeni, care, departe de a-i minimaliza originalitatea, de fapt, i-o amplifică.
Pentru Hasdeu, europenizarea societăţii româneşti trebuie să înceapă cu
valorificarea fondului de valori naţionale, aşa cum există ele în creaţiile de cultură
şi cum se manifestă specific. Căci, subliniază el, „fiecare pământ are o idee a sa
specială în universitatea pământurilor şi fiecare neam are o idee a sa specială în
universitatea neamurilor” (Ibidem).
Critica lui Hasdeu nu omite legislaţia română, lipsită de caracterul ce speci-
fică pe români, arătând că România zace de decenii într-o oribilă oftalmie, „uneori
forţată, câteodată benevolă, primind legi şi reforme de la muscali şi de la austrieci,
sau comisionându-le ea însăşi din dreapta şi din stânga, după capriciul modei. Este
timpul însă, continuă el, acum sau niciodată, şi de a înţelege, în fine, că în boalele
151
noastre, care sunt cam multe, fiind efecte cronice ale unui trecut păcătos, nouă ne
trebuieşte nişte reţete scrise anume pentru noi, iar nu pentru China sau Japonia”.
(Ibidem, p. 240).
După A.D. Xenopol, progresul Occidentului, progres în civilizaţie, cum arată
el, nu avea valoare adevărată pentru români decât dacă se răsfrânge asupra naţiunii
române. În disputa naţionalism-cosmopolitism, atitudinea istoricului este fără
rezerve de partea naţionalismului, considerând că ultimul, cosmopolitismul, este
inadecvat momentului istoric respectiv, când românii erau reuniţi sufleteşte.
Înţelegând necesitatea unor împrumuturi din Occident, Xenopol admite, totodată, şi
riscul unor elaborări nereuşite. Progresul realizat în ultimii 50 de ani, este convins
Xenopol, nu este fals, nu e doar „răsunet”, cum se exprima Maiorescu, ci e real, e
viaţa însăşi, doar că accentele în bine şi în rău sunt mai dure, mai puternice, iar
„abnormalităţile” monstruoase.
Ion Ghica, Vasile Conta, C.D. Gherea au scris pagini remarcabile despre
progresul material şi moral în care trebuia să se înscrie România modernă. Ceea ce
trebuie concluzionat şi pentru vremurile noastre este faptul că europenizarea
impune un efort propriu naţional, rod al muncii şi gândirii noastre, al deschiderii
liber consimţite la valorile contemporane autentice. Aceasta, întrucât nu tot ce vine
din Occident este şi valoare. În acelaşi timp, sperăm în producerea unei schimbări
necesare şi din partea Europei, în sensul abandonării unor prejudecăţi despre noi,
induse pe căi ştiute şi neştiute. Efortul de apropiere trebuie să se manifeste de
ambele părţi, pentru a se ajunge la mult visata Europă Unită, casa noastră comună.

BIBLIOGRAFIE

Hasdeu, B.P. (1937), Scrieri literare, morale şi politice, Ediţie critică, cu note şi variante de
Mircea Eliade, Tom I, Bucureşti, Editura pentru Literatură şi Artă „Regele Carol al II-lea”.
Hasdeu, B.P. (1985), Scrieri filosofice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Kogălniceanu, Mihail (1957), Scrieri alese, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă.

152
 SOCIOLOGIE ŞI CULTURĂ ÎN SPAŢIUL GERMAN –
SECOLUL AL XIX-LEA

Ruxandra DUNGACIU

Istoria culturală germană a secolului al XIX-lea se poate scrie având ca ax

dezbaterea în legătură cu relaţia dintre ştiinţele socio-umane (Geisteswissen-
schaften) şi ştiinţele naturale (Naturwissenschaften). Nu doar cultura germană a
găzduit această amplă dezbatere, adeseori polemică. Ecourile sale au răzbătut în
toată cultura europeană a ultimelor două secole, dar în Germania s-au pus accentele
cele mai însemnate pentru lămurirea chestiunii (proba o face chiar termenul care
denumeşte dezbaterea – Methodenstreit – termen german preluat ca atare şi în alte
limbi de circulaţie).
Ştiinţa istoriei pare să fie terenul predilect pe care această „luptă” se
desfăşoară, iar filosofia istoriei este domeniul ce asigură un decor realmente fastuos
„dramei”, al cărui final reprezintă un veritabil Götterdämmerung (amurgul zeilor).
Coerenţa internă a istoriografiei germane de secol nouăsprezece pe linia unei
concepţii dominante, aceea a istorismului (sau istoricismului), a asigurat, în plus,
consistenţa reală a spectacolului teoretic.
Acestea sunt, probabil, elementele cele mai importante ale momentului istoric
în care vom consemna intrarea în scenă a noii ştiinţe şi avatarurile ei, elemente pe
care vom încerca să le precizăm, în linii generale, în cele ce urmează, pentru a
putea înţelege semnificaţia apariţiei şi a evoluţiei ulterioare a sociologiei înlăuntrul
culturii germane.
1. Istorism şi Methodenstreit
Veacul al XIX-lea apare, în cultura germană, ca o perioadă de evidentă
coerenţă, ideatică, chiar dacă excepţii notabile1 se detaşează din tendinţa generală,
accentuându-i pregnanţa. Linia directoare provine dinspre ştiinţa istorică, iar
ipotezele sale filosofice vor fundamenta cercetarea istorică mult după 1900.
Concepţia asupra istoriei elaborată de istoricii germani la începutul secolului al
XIX-lea ghidează activitatea ştiinţifică nu doar a domeniului de provenienţă, ci, în
bună măsură, şi pe cea din ştiinţele socio-umane în general, fie ele mai vechi sau
mai noi. Filosofia şi metodologia istorismului au influenţat decisiv practica
ştiinţelor umaniste şi culturale în Germania, astfel că lingvistica, filologia,
economia, arta, dreptul, filosofia şi teologia au devenit ştiinţe orientate istoric. În
mult mai mare măsură decât în Franţa, Anglia sau Statele Unite (arii favorite în
cercetarea de istorie culturală a modernităţii, respectiv a secolelor XIX şi XX),
putem vorbi despre o tradiţie principală, dominantă în istoriografia germană. Una
dintre rădăcinile sale unificatoare poate fi identificată cu siguranţă în idealismul
german, iar părinţii fondatori cei mai cunoscuţi ai acestui curent teoretic, care
transpun filosofia idealistă germană pentru uzul istoriografiei, sunt Leopold von
Ranke şi Wilhelm von Humboldt.
Trăsăturile specifice care descriu această tradiţie nu sunt doar cele legate de o
anume metodologie de analiză critică a documentelor (asociată îndeobşte cu
153
numele lui von Ranke) şi de respectare cât mai strictă a acurateţei factuale. Aceste
elemente n-ar fi fost nicidecum suficiente pentru a fundamenta o tradiţie de
anvergură şi, cu atât mai puţin, pentru a influenţa întreaga arie a „ştiinţelor
spiritului” pentru aproape un secol. Caracteristica particulară a scrierilor istorice şi
de filosofie a istoriei care s-au înscris în linia tradiţiei dominante a istoriografiei
germane constă într-o paradigmă asupra naturii istoriei şi asupra caracterului
puterii politice, paradigmă de mare forţă, care a influenţat totodată practica istorică
şi problemele (temele) pe care istoricii germani le pun şi caută să le soluţioneze. Ea
a conferit, pe de altă parte, o orientare politică certă lucrărilor ieşite de sub pana
acestor istorici, nu în sensul îngust al apartenenţei partinice – căci în cadrele ample
ale acestei tradiţii regăsim conservatori, liberali, democraţi şi socialişti –, ci prin
rolul central pe care-l acordă statului şi prin încrederea explicită pe care o exprimă
în efectele benefice ale acţiunii acestuia.
Istorismul este unul dintre termenii cu interpretări numeroase, cu înţelesuri
multiple, bibliografia care caută să delimiteze şi să precizeze aceste sensuri fiind
extrem de amplă, cu atât mai mult cu cât curentul nu se mărgineşte la spaţiul
german, ci a fost unul dintre curentele principale ale culturii europene începând cu
sfârşitul secolului al XVIII-lea, în general, iar sensurile dobândite în ariile culturale
negermane au fost şi ele incluse în cercetare.
În esenţă, trei idei principale constituie centrul teoretic al perspectivei
istoriste germane, şi anume:
a) o concepţie asupra statului ca scop în sine, completată cu conceptul de
Machtstaat. În locul unei concepţii utilitariste asupra statului, ca instrument în
favoarea intereselor şi bunăstării populaţiei, istoriografia germană dezvoltă o
noţiune idealistă de stat, pe care-l gândeşte ca pe un „individ”, ca pe un scop în
sine, guvernat de propriile principii de viaţă. Statele au mai mult decât existenţă
empirică pur şi simplu, observă Ranke, ele reprezintă, fiecare, un principiu spiritual
mai înalt, „aşa zicând, o idee de Dumnezeu …. Ar fi o prostie să le considerăm
doar ca sume de instituţii ce există pentru protecţia indivizilor reuniţi la un loc, în
scopul, să zicem, de a le apăra proprietatea”2.
b) Antinormativität, respingerea modului de gândire în termeni normativi,
reprezintă o filosofie a valorii. Dacă orice formă de istorism admite că valorile apar
în contexte concrete determinate istoric, tradiţia germană merge mai departe
afirmând că valoarea a tot ce apare în istorie trebuie considerată în sine. Nici un
individ, nici o instituţie ori faptă socială nu poate fi judecată pe baza unor
standarde exterioare situaţiei în care ia naştere, ceea ce echivalează cu a spune că
nu există standarde raţionale aplicabile unor „eşantioane” largi de instituţii ori fapte
umane, căci toate valorile sunt determinate cultural. Iar fenomenele culturale
reprezintă valori autentice pentru că sunt emanaţii ale unei voinţe divine. În
termeni politici, aceste elemente pun bazele unei teorii etice înlăuntrul doctrinei
despre stat. Ranke o va formula spunând că sarcina cea mai înaltă a statului este de
a dobândi cel mai înalt grad de independenţă şi forţă între puterile mondiale aflate în
competiţie, pentru a-şi dezvolta pe de-a-ntregul tendinţele lăuntrice. În acest scop,
chestiunile de politică internă trebuie subordonate celor de politică externă3.
c) Anti-Begrifflichkeit, respingerea gândirii conceptualizate, reprezintă o
teorie a cunoaşterii. Tendinţa este aceea de a respinge conceptualizarea şi genera-
lizările de factura celor practicate în ştiinţele naturale, care caută să cuprindă
întreaga realitate în modele şi concepte raţionaliste, inaplicabile însă realităţii
culturale. Este nevoie de o cu totul altă metodă, şi anume de intuiţie (Abnung),
154
afirmă de comun acord Humboldt, Ranke şi Dilthey, pentru a înţelege fenomenele
istorice şi pe cele culturale.
Acestea sunt, foarte succint prezentate, elementele definitorii pentru tradiţia
istorismului german. Anumite aspecte au fost dezvoltate mai mult decât altele, iar
ideea de Antinormativität dusă la extrem avea să genereze un relativism excesiv,
cunoscut sub numele de „criza istorismului”, în jurul căreia s-a declanşat o nouă
dezbatere în partea a doua a secolului al XIX-lea. Dar conceptul avea să iasă
ulterior din spaţiul cultural german, căpătând o utilizare destul de amplă şi în alte
culturi, cu sensuri nu neapărat în strictă dependenţă de cel originar.
Termenul „istorism” (historicism) este folosit în bibliografia americană, de
pildă, abia la începutul secolului XX, în traducerea celui german, în momentul în
care istoricii, sociologii etc. americani privesc cu interes către gândirea social-istorică
europeană, cei mai mulţi autori căzând de acord că istorismul reprezintă teoria
conform căreia toate fenomenele socio-culturale (cunoaşterea istorică y compris)
sunt istoriceşte determinate4, dar dincolo de aceasta nu a existat un consens asupra
sensului termenului în raport cu obiectivitatea cunoaşterii, raţionalitatea valorilor
sau caracterul legic al evoluţiilor istorice.
În mare măsură, la nivelul cel mai larg de înţelegere, istorismul a fost
identificat cu relativismul etic, cu recunoaşterea faptului că nu există valori,
categorii ori standarde absolute; la un nivel mai puţin abstract, mai „istoric”,
istorismul înseamnă admiterea principiului că obiectul de studiu al ştiinţei istorice
îl constituie viaţa în unicitatea sa, realitatea polivalentă, şi că, pe de altă parte,
spontaneitatea vieţii face imposibilă reducerea istoriei la legi generale, precum cele
identificate de ştiinţele naturale. Un Karl Mannheim interpretează istorismul lui
Troeltsch, în Enciclopedia Ştiinţelor Sociale5, în sensul că ideile sunt „funcţii
reflexe ale condiţiilor sociologice în care apar”, iar termenii lui Ortega y Gasset în
legătură cu această problemă au devenit celebri: „. . .omul nu are natură, ceea ce
are e . . . numai istorie”6. În limba engleză, respectiv în bibliografia britanică,
termenul pare să provină mai degrabă din italiană, şi în special din Istoria ca
poveste a libertăţii a lui Benedetto Croce, decât din germană7: „Istorismul este un
principiu logic”, spune Croce şi adaugă: „El este, în fond, categoria logică prin
excelenţă; este logicitatea în sens deplin, logicitatea concretului universal”. Şi
concluzionează în manieră tipic hegeliană: „Istoria noastră este istoria Sufletului
nostru, iar istoria Sufletului nostru este istoria lumii”8.
Revenind la sensul german al termenului, Erich Rothacker în Das Wort
Historismus9 urmăreşte folosirea lui până la sfârşitul secolului al XVIII-lea10,
precizând conotaţiile hegeliene, care se vor diminua însă în secolul următor,
dispărând aproape în ceea ce va deveni „sensul tare” al istorismului, influenţat
decisiv de utilizările sale de către Ernst Troeltsch şi Friedrich Meinecke. Acest
„sens tare” constă în ipoteza că există o diferenţă fundamentală între fenomenele
naturale şi cele istorice, care necesită, în ştiinţele socio-culturale, o abordare
fundamental diferită de cea practicată în ştiinţele naturale. Dacă natura este scena
unor repetiţii nesfârşite ale unor fenomene lipsite de scop conştient, istoria presupune
fapte umane unice şi nerepetabile, caracterizate prin voinţă şi scop. Societăţile umane
sunt în permanentă transformare, deşi putem identifica puncte de stabilitate în
diferitele epoci, fiecare având o anume structură interioară, un specific, fiecare fiind
într-o perpetuă metamorfoză, în acord cu propriul principiu de dezvoltare. Cercetarea
155
istorică devine, în aceste condiţii, singura cale de a decripta acţiunile umane, căci
natura umană se relevă în acţiune, în societate, posedând unicitate şi putând fi
înţeleasă de istoric doar prin cunoaşterea condiţiilor concrete în care s-a desfăşurat şi
folosind o metodă intuitivă.
Friedrich Meinecke, Ernst Troeltsch şi alţii, recunoscând că perspectiva
istoristă preia elemente ale mai multor curente culturale din istoria intelectuală
europeană a secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, au afirmat că dezvoltarea plenară
a acestor tendinţe a fost atinsă doar prin istoricismul german, care a eliberat,
consideră Meinecke, gândirea modernă de sub dominaţia, de două mii de ani, a
teoriei legilor naturii şi a concepţiei asupra universului în termeni de „adevăruri
atemporale, absolute şi etern valide, care corespund ordinii raţionale ce domină
întregul univers”. Istorismul german a ajuns la o înţelegere a amplorii şi diversităţii
experienţei umane istorice, care reprezintă, consideră Meinecke, contribuţia cea
mai însemnată a Germaniei la gândirea occidentală de la Reformă încoace şi
„stadiul cel mai înalt în înţelegerea actelor umane atins vreodată de om”11. Cu toate
astea, subliniază Troeltsch şi Meinecke, gândirea occidentală a continuat să lucreze
cu modelele legilor naturii pe tot parcursul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea12 şi
această diferenţă de perspectivă filosofică se află la baza profundei divergenţe
dintre modurile de dezvoltare culturală şi politică din Germania, respectiv „Europa
occidentală” de după Revoluţia franceză.
Desigur că divergenţele pe care gânditorii germani căutau să le evidenţieze
erau mai puţin accentuate decât apar în prezentarea acestora, căci harta intelectuală
a secolului al XIX-lea şi începutul celui următor, despre care e vorba în această
discuţie, are şi în alte arii, decât cea germană, puncte de ruptură cu raţionalismul,
pozitivismul şi cu metodologia de tip „legile naturii” impuse în mediul cultural
european după Revoluţia franceză. Conservatorii francezi ori englezi, şi chiar unii
liberali formulează poziţii, în chestiuni ce ţin de problematica ordinii sociale ori de
rosturile culturii, care se plasează în contradicţie cu paradigma raţionalistă a
secolelor XVII-XVIII, cu modelul „intelectualului legislator”13, care nu caută să
înţeleagă societatea, ci să identifice acele legi raţionale a căror aplicare ulterioară ar
duce, cu certitudine, la ordonarea ei, adică la funcţionarea sa optimă. De asemenea,
impactul literaturii, al filosofiei şi istoriei germane la nivelul întregului continent
are certe influenţe în evoluţiile culturale ale epocii şi contribuie la definirea şi
utilizarea şi în alte contexte a noului mod de a înţelege istoria14.
Dar este neîndoielnic că expresia cea mai radicală a istorismului o vom găsi în
Germania, iar faptul că aici conflictul dintre tradiţia şi istoria naţională şi ideile de
provenienţă franceză – şi ceea ce reprezenta Franţa în momentul respectiv – a fost cel
mai acut nu este, desigur, un factor ce poate fi neglijat. Curentul antiiluminist
german, ce avea să se dezvolte într-o consistentă tradiţie istoristă, îşi dobândeşte o
bună parte din forţa sa inclusiv din faptul că fundalul politico-istoric pe care s-a
elaborat este acela al naţionalismului german în luptă împotriva dominaţiei franceze,
dominaţie instaurată după războaiele ce au urmat Revoluţiei franceze (victoriile
napoleoniene). Astfel că acest mod de a gândi este, practic, rezultatul, în plan teo-
retic, al resurecţiei naţionale germane şi al războaielor de eliberare.

156
 NOTE

1. Istorici, precum Jakob Burckhardt, Julius von Ficker, Max Lehmann, Franz
Schnabel, şi filosofi ca Arthur Schopenhauer şi Friedrich Nietzsche sunt printre gânditorii
cei mai însemnaţi ce nu se înscriu pe linia acestei tradiţii, iar alţii ca Lorenz von Stein sau
Karl Lamprecht s-au plasat la graniţele sale.
2. L.von Ranke (1873-1890), Das politische Gespraech, în „Saemtliche Werke”,
Leipzig, IL/L, p. 318.
3. O altă idee importantă, derivată din această doctrină, este aceea a intransferabi-
lităţii instituţiilor politice, formulată tot de Ranke şi care va fi productivă nu numai pe linia
ştiinţei istorice, dar şi pe cea a unei noi ştiinţe ce se va afirma către sfârşitul secolului al
XIX-lea: antropologia.
4. „Popularizarea” sa propriu-zisă în cultura americană se datorează însă lucrării lui
Karl Popper, The Poverty of Historicism (1931), în care, însă, înţelesul iniţial este radical
alterat. Definiţia lui Popper pentru istorism este „abordarea ştiinţelor sociale care presupune
predicţia istorică drept scop principal al acestora şi, mai departe, că acest scop poate fi
atins prin descoperirea „ritmurilor” sau a „modelelor”, a „legilor” sau a „tendinţelor” care
subîntind evoluţia istoriei” (p. 3). Din păcate, o întreagă linie de interpretare şi exegeză
avea să preia mai degrabă acest înţeles popper-ian, aplicându-l, în mod nejustificat, peste
sensul iniţial, elaborat în istoriografia germană.
5. Encyclopedia of Social Sciences (1932), New York.
6. History as a System, în Raymond Klibansky şi H.J. Paton eds. (1936), Philosophy
and History, Oxford, p. 313.
7. Deşi termenul italian storicismo, folosit de Croce, dar şi de Carlo Antoni, şi el cu
contribuţii decisive în dezbatere, are o conotaţie mult mai „hegeliană” decât termenul utili-
zat curent în istoriografia germană.
8. Citatele sunt din ediţia americană, History as the Story of Liberty (1955), New
York, p. 74, 117.
9. „Zeitschrift für deutsche Wortforschung”, 16 (1960), p. 3-6.
10. La autori, precum Karl Werner într-o lucrare despre Giambattista Vico, Karl
Menger sau Adolf Wagner, care polemizau cu istorismul abordării istoriei economiei a lui
Gustav Schmoller.
11. F. Meinecke, Die Entstehung des Historismus (1959), vol. III din Werke, München, p. 4.
12. E. Troeltsch (1925), Naturrecht und Humanität in der Welt politik (1920), în
„Deutscher Geist und Westeuropa”, Hans Baron ed., Tübingen,.
13. Termenul este propus de Zygmunt Bauman, în Lucrarea Legislators and Interpre-
ters, în care autorul urmăreşte transformările pe care le suferă statutul intelectualului în
societate de la începuturile epocii moderne până în ultimele decenii, care au marcat intrarea
în postmodernitate.
14. Carlo Antoni a sugerat că istorismul poate servi ca numitor comun pentru o
reacţie de nivel european, o „reacţie şi o revoltă a tradiţiilor naţionale împotriva
raţionalismului francez şi a epocii Iluminismului”, ce se exprimau printr-o mentalitate
matematică abstractă aplicată culturii şi politicii, cf. Antoni, La Storicismo.

157
158
 SINDICATELE – GENEZĂ ŞI DEVENIRE

Dumitru D. DANCIU

Pentru economiile moderne, procesul caracteristic ce a marcat ruptura de

economia arhaică, care este o economie de subzistenţă, îl reprezintă trecerea la
marea producţie maşinistă sub impulsul revoluţiei industriale de la sfârşitul
secolului XVIII. Marea industrie a favorizat două tipuri de concentrare:
a) geografică, prin apariţia de noi zone comerciale;
b) industrială, prin gruparea ansamblului de operaţii necesare realizării unui
produs în acelaşi loc, crescând astfel dimensiunile unităţilor economice şi, totodată,
exigenţele activităţii de conducere.
Saltul realizat de maşinism nu s-a produs numai în economie, ci şi pe planul
dezvoltării umane, având loc sporirea gradului de raţionalitate în gândire şi în
acţiunea practică în contextul noilor concentrări umane din unităţile economice.
Imperativul acţiunii de maximizare a profitului s-a putut realiza îndeosebi pe lângă
alte procese, prin accentuarea diviziunii sociale a muncii, ce a determinat apariţia
de noi meserii. Adâncirea diviziunii muncii înseamnă separarea operaţiunilor
necesare obţinerii unui produs, astfel încât un muncitor ajunge să efectueze numai
o operaţie sau câteva operaţii asemănătoare din succesiunea celor necesare pentru a
obţine un produs. Avantajul principal pe care l-a avut adâncirea diviziunii muncii
constă în faptul că a făcut posibilă creşterea substanţială a productivităţii muncii. O
asemenea creştere, însă, s-a făcut îndeosebi printr-o accentuată intensificare a
muncii şi, totodată, prin extinderea duratei fizice a zilei de muncă.
Orientarea exclusivă a patronatului spre rezultatele economice şi ignorarea
factorului uman nu a rămas fără urmări. Pe plan social, se observă tentative de
rezistenţă la solicitările cerute de logica creşterii productivităţii muncii. O muncă
intensă desfăşurată pe parcursul celei mai mari părţi a zilei şi, nu de puţine ori, la
vârste fragede nu putea oferi posibilitatea refacerii capacităţii forţei de muncă
corelată cu un nivel foarte scăzut al veniturilor, al condiţiilor de muncă şi de viaţă.
Faţă de aceste neajunsuri, muncitorii îşi vor manifesta nemulţumirea sub forma
revendicărilor şi vor simţi nevoia organizării lor, asemeni negustorilor şi meşteşu-
garilor Evului Mediu în ghilde şi bresle, în asociaţii profesionale capabile să le
apere interesele şi să le promoveze revendicările. Are loc, cu alte cuvinte, constitu-
irea sindicatelor. Astfel, „sindicatele constituie o tentativă de răspuns la diversele
probleme legate de industrializare, pe care le întâlnesc muncitorii. Pentru descrie-
rea într-o manieră simplă dar funcţională, se poate spune că un sindicat exercită un
anumit număr de activităţi pentru a face să progreseze interesele clasei muncitoare
sau de a le apăra. La o asemenea mişcare se asociază adesea o idee de continuitate
şi de direcţionare”1. Această caracterizare sintetică a sindicatelor este valabilă
pentru perioada de început a sindicalismului, întrucât natura acestuia va cunoaşte o
permanentă evoluţie, primele sindicate militând numai în două direcţii principale:
reducerea zilei de lucru şi creşterea salariilor.
159
 Problema începuturilor mişcării sindicale, circumscrisă cadrului general al
mişcării muncitoreşti, a reţinut îndeosebi atenţia istoricilor. Reţinem pentru ilustra-
rea modurilor diferite de abordare a problemei, a originii sindicatelor, două atitu-
dini teoretice. Prima dintre ele, având ca reprezentanţi pe Karl Marx, Sidney şi
Beatrice Webb, identifică factorul generator al apariţiei sindicatelor în antago-
nismul dintre exploatatori şi exploataţi, respectiv între burghezie şi proletariat. Cea
de-a doua poziţie avută în vedere, promovată de Selig Perlman, afirmă că determi-
nantă în constituirea sindicatelor nu este lupta de clasă, ci manifestarea conştiinţei
muncitorilor, că şansele ce le sunt oferite pentru obţinerea unor drepturi sunt rare şi
numai într-un cadru organizat este posibilă sporirea şanselor de reuşită în
satisfacerea revendicărilor lor. Oricare ar fi fost cauzele ce au condus la apariţia
sindicatelor, cert este că recunoaşterea acestora a fost un proces îndelungat şi greoi,
rezistenţa opusă de tribunale şi voinţa patronilor constituind principalele cauze.
În interpretarea fenomenului sindical contemporan, se manifestă o serie de
confuzii datorate în mare măsură impreciziei conceptuale. Imprecizia se manifestă
în legătură cu chiar conceptul central, cel de sindicat, diverşi teoreticieni definin-
du-l în mod diferit. Astfel, G. Friedmann şi J.R. Treanton consideră că „sindicatul
este o formă de asociere instituită de muncitori pentru protejarea intereselor lor
profesionale. Este cazul cel mai frecvent, dar nu şi singurul”2. Alături de coopera-
tism, codeterminare, autogestiune, acest asociatism, consideră cei doi sociologi,
reprezintă unul din termenii utilizaţi pentru a desemna forme trecute sau prezente
ale democraţiei industriale. Pentru J.M. Fosse3, grupul sindical este o entitate
socială ce posedă unele atribute esenţiale, cum ar fi: 1) atitudini colective mai mult
sau mai puţin diferenţiate în legătură cu fenomenul social global; 2) o anumită
activitate în care se exprimă unitatea atitudinilor colective; 3) un cadru structural
care ia forma unei organizaţii. În Manualul sindical elaborat de Uniunea interna-
ţională a muncitorilor din alimentaţie şi ramurile conexe, se arată că sindicatul
reprezintă o organizaţie continuă, stabilă şi democratică, creată şi administrată de
către lucrătorii din diferite sectoare de activitate, având ca obiective:
a) protejarea lucrătorilor în procesul muncii;
b) ameliorarea condiţiilor de muncă;
c) ameliorarea condiţiilor de viaţă;
d) purtarea de negocieri colective;
e) promovarea punctului de vedere al lucrătorilor asupra problemelor
societale globale.
Definiţiile conceptului de sindicat prezentate nu sunt eronate, însă au un
caracter limitativ, restrictiv, accentul căzând pe unul sau altul dintre aspectele
sindicatului sau ale activităţii acestuia. Pornindu-se de la asemenea definiţii, confu-
ziile se manifestă în identificarea în practică a sindicatului propriu-zis, termenul
utilizându-se atât pentru sindicatul de întreprindere, cât şi pentru ligi, federaţii şi
confederaţii. Considerăm că o utilizare corectă a termenului trebuie să se limiteze
numai la sindicatul din unitatea economică şi din alte tipuri de instituţii. Extinderea
lui la nivelul ligilor, federaţiilor şi confederaţiilor este greşită întrucâtva, acestea
nefiind propriu-zis sindicate, ci uniuni de sindicate. Prin aceste uniuni nu este
anulată existenţa şi independenţa unităţilor componente, afilierea producându-se în
mod liber, scopul ei constând în creşterea forţei sindicatelor printr-o acţiune comună.
În practica sindicală, se face distincţie între mai multe tipuri de organizare
sindicală: sindicatul bazat pe profesie (meserie), sindicatul general, sindicatul de
160
industrie, sindicatul de stabiliment (de instituţie publică) şi sindicatul unic de
întreprindere.
Sindicatul profesional reprezintă, din punct de vedere istoric, prima formă de
organizare sindicală, în care tipul de muncă denumeşte sindicatul respectiv şi
uneşte muncitorii care prestează un astfel de tip de muncă (sindicatul şoferilor,
sindicatul mecanicilor de locomotivă etc.). Se face abstracţie de locul de muncă şi
de firma la care lucrează muncitorii. Acest sindicat îndeplineşte o dublă funcţie:
a) controlează aportul mâinii de lucru şi al inteligenţei în profesiunea
respectivă;
b) fixează remuneraţia muncii pentru întreaga categorie de muncă, adminis-
traţia fiind obligată să plătească plafonul fixat de sindicat.
Datorită amplorii pe care a luat-o industria de masă, este tipul de organizare
sindicală aflat în declin.
Sindicatul general este format din toţi lucrătorii, independent de funcţiile lor,
de ramura industrială, de instituţie sau calificare, şi a apărut din necesitatea reunirii
lucrătorilor necalificaţi care nu ar fi putut deveni membri ai sindicatelor
profesionale. Este o formă de organizare specifică ţărilor mici, unde nici o
categorie de lucrători nu este suficient de numeroasă pentru a forma propriul
sindicat şi a-şi impune interesele proprii. Avantajul sindicatului general constă în
capacitatea sa ridicată de a mobiliza lucrătorii din diverse întreprinderi, instituţii
sau ramuri economice. Această capacitate îi permite să se opună eficient
administraţiei prin organizarea de acţiuni de solidaritate dintr-un sector într-altul,
dintr-o organizaţie în alta sau dintr-o instituţie în alta. În acelaşi timp, sindicatul
general prezintă şi două dezavantaje majore:
a) în situaţia în care nu este şi unic, se pot ivi rivalităţi ce pot conduce la
slăbirea mişcării sindicale;
b) prin reunirea lucrătorilor de meserii diferite, îi va fi greu să se elaboreze o
politică generală capabilă să reprezinte în mod obiectiv interesele tuturor.
Sindicatul de industrie cuprinde toţi lucrătorii dintr-o ramură industrială, în
acest mod, încă de la angajare, lucrătorii aparţinând aceluiaşi tip de organizare
sindicală, care are următoarele avantaje:
a) avantaje sectoriale: se pot satisface mai uşor în cadrul sindicatelor generale
rivale sau în sindicatele pe profesii, funcţionarii nemaiavând posibilitatea efectivă
de a manipula un sindicat opunându-l altuia;
b) în vederea influenţării mai profunde a vieţii publice şi politice, precum şi a
participării la elaborarea legilor, sindicatele de industrie au interesul de a adera la o
confederaţie generală sau centrală sindicală naţională.
Se menţine însă dezavantajul prezentat de sindicatul general prin prezenţa
lucrătorilor de diferite meserii, deşi la o scară mai mică.
Sindicatul de stabiliment (de instituţie publică) se mai numeşte şi „sindi-
cat-casă”, reunind toţi lucrătorii din cadrul aceleiaşi uzine, aceluiaşi atelier, birou,
hotel, inspectorat şcolar, casă de cultură etc. Prezintă avantajul că este uşor de
constituit, deoarece toţi lucrătorii sunt interesaţi într-o cât mai bună negociere a
contractului lor colectiv de muncă. Pe de altă parte, fiind mic şi cu puteri limitate,
poate fi uşor manipulabil de către administraţie, mai ales dacă membrii conducerii
sindicatului sunt ei înşişi salariaţi ai stabilimentului respectiv.
Sindicatul unic de întreprindere este format din lucrătorii tuturor diviziunilor
specifice unei firme pe modelul sindicatului de stabiliment. De aici, decurge şi
161
faptul că are avantajele şi dezavantajele întâlnite în cazul sindicatului pe modelul
căruia este constituit.
Constituirea sindicatului reprezintă primul pas pe calea organizării şi
funcţionării lui, eficienţa sa fiind strâns legată de aplicarea practică a trei principii
fundamentale: unitatea de interese şi acţiune, independenţa sindicală şi utilizarea
metodelor democratice.
Unul din factorii cei mai importanţi care dau tăria sindicatului îl constituie
numărul membrilor, şi, ca atare, între obiectivele prioritare ale acestuia, atragerea
totalităţii lucrătorilor ocupă un loc determinant. Acest deziderat este însă posibil
numai în măsura în care sunt îndeplinite anumite condiţii. În primul rând, un sindi-
cat trebuie să se manifeste ca o organizaţie deschisă tuturor lucrătorilor din
întreprindere, căutându-se atragerea prioritară a celor mai calificaţi lucrători. A
doua condiţie ce se cere a fi satisfăcută o reprezintă eliminarea oricărei discriminări
de rasă, religie, sex, credinţă sau nivel de calificare. În acest fel, în organizaţia
sindicală toţi sunt egali, acţiunile şi obiectivele urmărite în mod necesar trebuie
orientate spre asigurarea acestei cerinţe. Dimpotrivă, manifestarea sindicatului în
mod discriminatoriu, ca un instrument al unei elite, reprezintă pentru acesta un
pericol, existând riscul ca cei nesindicalizaţi să acţioneze împotriva sindicatului de
cele mai multe ori ca spărgători de grevă. De asemeni, pot fi întâlnite cazuri în care
angajatorii, pentru a sparge unitatea sindicală, creează un sindicat pentru
angajatori, adesea numit „sindicat galben”, dominat şi manipulat de către
întreprinzători sau reprezentanţii acestora.
Organizaţia sindicală nu trebuie să fie numai unitară. Reprezentând interesele
membrilor săi, este necesar ca ea să fie controlată sau condusă de către aceştia.
Această cerinţă dă conţinutul principiului independenţei sindicale. Principiul
independenţei sindicale presupune evitarea oricărei tendinţe de dominare sau
control de către interese exterioare sindicatului, ce ar putea apărea din partea
guvernului, patronatului, partidelor politice, a diverselor grupuri religioase, organi-
zaţii sau persoane. Pericolul cel mai mare pentru sindicate survine din sfera
politicului, în special, din partea guvernelor sau a partidelor politice. În general,
guvernele sunt dispuse să servească cele mai puternice grupuri ale societăţii, în
particular ale patronilor. În măsura în care un guvern reuşeşte să influenţeze
politica şi acţiunea unui sindicat, el devine un instrument al guvernului şi în
consecinţă al patronatului. Acelaşi pericol persistă şi în situaţia în care orice partid
politic încearcă să controleze un sindicat. Interesul predominant al partidului politic
vizează recrutarea de votanţi. Chiar dacă unele partide pot avea sau declara
obiective comune cu cele ale sindicatului, în totalitatea lor, aceste obiective nu
coincid cu cele ale sindicatelor, de apărare a intereselor lucrătorilor. Conştientizând
incompatibilitatea dintre propriile obiective şi obiectivele diverselor partide poli-
tice, unele sindicate şi-au creat partide politice (în România este cazul partidului
Convenţia Solidarităţii Sociale), unele dintre ele reuşind să atragă anumite categorii
sociale cu obiective politice caracteristice lucrătorilor: mici agricultori, oameni cu
venituri medii, mici meşteşugari ş.a. În acest caz, sindicatele au reuşit să-şi menţină
propriul control, iar în situaţia accesului la aplicarea deciziilor politice le-au aplicat
în favoarea lucrătorilor. Cu toate acestea, orice implicare a sindicatelor în sfera
politicului (fie prin reprezentare guvernamentală, fie parlamentară) nu este
indicată, permanent existând riscul compromiterii mişcării sindicale, fie prin
complicitatea la aplicarea unor măsuri antipopulare, fie prin neputinţa de a
promova o serie de măsuri care să îmbunătăţească situaţia lucrătorilor.
162
 Utilizarea metodelor democratice constituie al treilea principiu fundamental
în organizarea şi funcţionarea sindicatului. Recunoscut ca „şcoală populară de
democraţie”, cea mai eficientă formă de organizare a salariaţilor pe termen lung,
sindicatul trebuie să reprezinte, în primul rând, o asociaţie constituită în mod
voluntar de către salariaţi cu interese comune. Din acest punct de vedere, eficienţa,
puterea organizaţiei sindicale depinde de gradul în care sindicaliştii sunt atraşi la
acţiunile de luptă sindicală. Pe lângă promovarea intereselor comune, conducerea
sindicală trebuie să asigure un climat participativ şi de comunicare optim,
permanent, să consulte membrii de sindicat în mod sistematic în problemele
importante ale activităţii sindicale, să asigure cadrul obiectiv, corect al desfăşurării
alegerilor pentru diferite posturi pe diverse niveluri ale ierarhiei sindicale etc. Pe de
altă parte, ca o expresie a fundamentului democratic al organizării şi funcţionării
sindicatului, membrii de sindicat au menirea de a veghea la modul în care
reprezentanţii lor aleşi în organele de conducere ale sindicatului îşi îndeplinesc
responsabilităţile ce decurg din natura funcţiilor deţinute în vederea îndeplinirii
obiectivelor cuprinse în politica sindicatului. De felul în care sindicaliştii asigură
acest control, nu însă în exclusivitate, depinde atingerea obiectivelor, fapt ce
îndreptăţeşte afirmaţia că membrii de sindicat au sindicatul pe care îl merită.
Un alt aspect care se pune în legătură cu funcţionarea unui sindicat îl
constituie asigurarea surselor de finanţare care să-i permită desfăşurarea activităţii
sale. Atunci când se abordează problema resurselor financiare, întâlnim în rândul
membrilor de sindicat două categorii de salariaţi ce se situează pe poziţii opuse: o
categorie este constituită din salariaţii ce sunt de acord cu plata unei cotizaţii din
care să se formeze fondurile sindicatului şi o alta care consideră că un sindicat nu
are nevoie de fonduri, deoarece sindicatul nu trebuie să aibă un caracter permanent,
ci activitatea sa să se desfăşoare episodic, numai în situaţii importante (exemplu,
revendicările salariale, negocierea periodică a contractelor colective), recunos-
cându-se, în cel mai bun caz, un minimum de administrare prin colectarea unor
cotizaţii simbolice, sindicatul apărând astfel mai mult ca o organizaţie benevolă.
Precizăm că este vorba, în fond, de două feluri de a vedea lupta revendicativă: o
formă organizată, prin evidenţierea sindicatului ca organizaţie cu caracter perma-
nent, şi o formă neorganizată, care consideră inutil un sindicat permanent. Întrucât
activitatea sindicală este deosebit de complexă şi greoaie în situaţiile revendicative,
din perspectiva mobilizării salariaţilor, a formulării unor revendicări unitare, clare
şi realiste, forma organizată, deci a sindicatului permanent, apare ca fiind cea mai
profitabilă. Raţiunile pentru care este de preferat un sindicat permanent nu se
opresc aici. Pentru a înfăţişa numai un alt motiv în sprijinul concluziei de mai sus,
amintim că în situaţia de grevă salariul lucrătorului este afectat pe timpul cât se
desfăşoară greva, prin neplata perioadei respective de către patronat. În acest caz,
numai existenţa unui fond de rezervă (siguranţă), constituit din cotizaţiile lunare ale
sindicaliştilor, poate suplini partea din salariu afectată de grevă. Se mai pune o
problemă deosebit de importantă vis-à-vis de finanţarea sindicatului, ce poate
afecta negativ independenţa lui. Este vorba de renunţarea oricărei oferte de
finanţare, venită din partea unor organizaţii ale căror obiective nu sunt identice cu
cele ale sindicatului. Acceptarea unor sume de bani de la acestea duc la o
subordonare a sindicatului faţă de interese străine lui. Numai asigurarea fondurilor
din surse interne (în special cotizaţii) poate menţine sindicatul în starea de
independenţă, ce îi permite desfăşurarea unei activităţi normale, în concordanţă cu
obiectivele propuse.
163
 În cadrul activităţilor sindicale, se regăsesc atât tipuri de activităţi cu caracter
tradiţional, cât şi activităţi mai noi în peisajul sindical. Cele mai importante
activităţi desfăşurate de sindicate se referă la:
a) recrutarea de noi membri;
b) derularea negocierilor colective cu patronatul;
c) educarea membrilor de sindicat în vederea participării active la lupta
sindicală;
d) susţinerea materială şi socială a membrilor printr-un sistem instituit pentru
ei, în cadrul sindicatului;
e) susţinerea unor acţiuni politice şi legislative pentru obţinerea unor noi
drepturi sindicale sau democratice în general etc.
Finalmente, putem constata că apariţia sindicatului corespunde unei anumite
trepte de dezvoltare a activităţii economico-sociale. Schimbările produse în
derularea acestei activităţi se reflectă şi în planul organizării sindicale, prin apariţia
(dispariţia) unor tipuri de sindicate, diversificarea problematicii acţiunilor revendi-
cative ş.a. Istoricitatea apariţiei şi manifestării sindicatului ne îndreptăţeşte să
prevedem că, pe măsură ce va creşte gradul de raţionalitate economică şi socială în
acţiunea practică, rolul lui se va diminua, urmând ca acest mod de organizare
umană să dispară.

NOTE

1. R. Marshall, B. Rungeling (1978), L’Amerique des Syndicats, Paris, Ed. Econo-

mica, p. 11.
2. G. Friedmann, J.R.Treanton (1967), Sociologie du syndicalisme de l’autogestion
ouvrière et des conflits du travail, in Traité de sociologie, Paris, P.U.F., poublié sous la
direction de Georges Gurvitch, tome I, p. 486.
3. J.M. Fosse (1966), Le concept de groupe syndical, Gènève, Imprimerie
Blanc-Wittner S.A., p. 6-7.

164
 INTERVIU

„TREI PĂRŢI DIN ŢARĂ MI-AU ÎMPLINIT DORINŢA

DE A CUNOAŞTE VIAŢA POPORULUI NOSTRU” (I)
– Interviu cu doamna Lucia Apolzan –

– Stimată doamnă Apolzan, înainte de toate, îngăduiţi-mi să vă mulţu-

mesc pentru răspunsul pozitiv la solicitarea de a-mi acorda un interviu pentru
revista noastră. Gestul Dumneavoastră îl apreciem în mod deosebit, ştiut fiind
că nu mai răspundeţi de mulţi ani unor astfel de solicitări.
• Este adevărat nu mai acord interviuri şi evit ieşiri în public de mai multă
vreme, deoarece starea precară a sănătăţii şi situaţia familială „specială”, pe care de
altfel o cunoşti, nu-mi permit. Fac excepţie de la o regulă pe care mi-am auto-
impus-o din două motive: în numele prieteniei noastre nu puteam să te refuz, în
primul rând, şi, în al doilea rând – şi fără nici o supărare, poate mai important decât
acest aspect –, pentru prilejul de a mă adresa direct tineretului universitar care
studiază sociologia, căruia, la crepusculul vieţii mele, vreau să-i împărtăşesc din
gândurile, „năzuinţele şi împlinirile mele”.
– Ultimele cuvinte, care sunt inspirate dintr-o lucrare a Dumneavoastră
cu caracter autobiografic, să înţeleg că dau valoare testamentară celor ce vreţi
să-mi împărtăşiţi?
• Sinceră să fiu, nu m-am gândit la acest aspect, dar, într-un anume fel, ele pot
fi şi astfel interpretate întrucât nu cred că am să mai încalc propria-mi promisiune de
a nu mai acorda interviuri sau de a mai participa la manifestări publice.
– Distinsă Doamnă, cu puţin timp în urmă, aţi împlinit onorabila vârstă
de 79 de ani, iar în următorul an veţi sărbători opt decenii de viaţă exemplară,
aşezată cu dărnicie de apostol în slujba unui ideal, pe care l-aţi numit şi pe
care îl recunoaştem a fi: logodna cu Ţara şi Neamul nostru Românesc, întru
iubire veşnică şi cunoaştere sociologică. Cu înţelepciunea omului trecut prin
viaţă – pe care niciodată n-aţi dezonorat-o, chiar şi în cele mai dramatice
momente –, ce gânduri vă încearcă acum?
• Aş vrea să cred că n-am trăit în zadar, că o infimă părticică din zbaterea
mea a însemnat un plus, oricât de mic este el, fie la cunoaşterea vieţii sociale
rurale, fie la onorarea cercetătorului de vocaţie şi a demersurilor sale, pe care
numai cel ce le întreprinde ştie cât de dificile sunt. Spun asta nu din lipsă de
modestie, ci pentru că am conştiinţa faptului că afirmaţiile mele pot să rănească
unele orgolii profesionale. Dar este o realitate controlabilă şi dovedită că activitatea
ştiinţifică de cercetare, cu atât mai mult cea de natură socială, care reclamă munca
cu material uman, nu a fost şi nu are cum să fie o întreprindere facilă. Dacă
adăugăm la acest aspect şi numeroasele privaţiuni la care sunt expuşi cercetătorii,
dată fiind imaginea falsă pe care o au guvernanţii despre cercetare, cred că definim
un contur, mai aproape de realitate, atât al efortului deosebit ce îl presupune
cercetarea, cât şi al renunţărilor pe care trebuie să le accepte cei ce slujesc ştiinţa.
Dacă accentuez asupra acestor aspecte, mai ales adresându-mă tineretului studios, o
fac deliberat. Nu pentru a-l îndepărta de zona cercetării. Din contră, pentru a-l face
să înţeleagă că cercetarea sociologică reclamă seriozitate, pasiune, perseverenţă şi
chiar renunţări, întrucât ştiinţa nu poate fi slujită altfel. Iar satisfacţiile acoperă
înzecit risipa de energie, oboseala, sărăcia resurselor băneşti şi chiar regrete faţă de
165
alte perspective profesionale, poate mai facile şi mai bine remunerate, care ar fi
fost posibile. Ei bine, iată că, aşa cum mi-ai cerut, am dezvăluit unele din gândurile
mele, dar nu integral. Tinerii noştri mai trebuie să ştie că sociologia şi ştiinţele
apropiate ei, dintre care unele le-am practicat şi eu, au infinitul avantaj şi
frumuseţea neasemuită de a investiga universul uman, de a cerceta pe OM şi grupul
din care face parte, aşa cum este el, cu înfăţişarea, manifestările şi comporta-
mentele sale din trecut şi actuale, de a da răspuns la cele mai diverse şi complexe
interogaţii pe care însăşi propria lui viaţă, precum şi viaţa colectivităţii căreia îi
aparţine le-a ridicat sau le mai ridică.
Cercetarea socio-umană este cea care ne permite să ne cunoaştem mai bine
atât trecutul nostru social, cât şi actual, pentru a separa binele de rău şi a alege
drumul firesc pe care trebuie să-l urmeze societatea.
– Mesajul Dumneavoastră optimist mă impresionează, aşa cum m-a
impresionat când v-am cunoscut în urmă cu aproape două decenii, în condiţiile
în care încercaţi să supravieţuiţi, în cămăruţa din Piaţa Romană, înfăşurată în
pături din cauza frigului şi cu un regim alimentar – dacă pot să-l numesc aşa –
de o stricteţe greu de imaginat din cauza lipsei resurselor materiale.
• Modestia, în ce priveşte traiul zilnic, a fost permanentă, dar nu vreau să
deplasez discuţia în acest sens, întrucât concepţiile tineretului de astăzi cred că sunt
altele…
– Este adevărat, mai pragmatice, centrate pe acum şi mai puţin pe
mâine, pe undeva de înţeles, date fiind condiţiile dificile de existenţă ale
majorităţii populaţiei…
• Da, tocmai asta este!
– Atunci să înţeleg că trebuie să aşteptăm zile mai bune pentru ca
sociologia să fie practicată de tineri?
• Nici vorbă de aşa ceva! Vreau doar să evit zona de interes particular, pentru
ca să nu se înţeleagă că sunt o eroină…
– Iertaţi-mă că vă întrerup din nou, dar atât eu cât şi numeroase alte
persoane care vă cunosc viaţa vă socotesc astfel, fiindcă a face cercetare pe
cont propriu, numai din mica pensie pe care aţi primit-o după zeci de ani de
muncă, şi nu o zi sau o lună, ci ani şi ani, îndreptăţeşte acest calificativ şi nu
este deloc exagerat dacă este asociat persoanei Dumneavoastră! Vă respect şi
vă înţeleg însă reţinerea, motiv pentru care vă rog să prezentaţi succint cele
mai importante repere ale traiectoriei profesionale şi ştiinţifice.
• În 1934, am luat diploma de licenţă în geografie şi istorie la Universitatea
din Cluj-Napoca – Facultatea de Ştiinţe, iar diploma de doctor în filosofie şi litere a
Universităţii din Bucureşti – Facultatea de Filosofie şi Litere, în 1943. Activitatea
ştiinţifică, de cercetare şi publicistică se desfăşoară paralel cu cea profesională, ca
funcţionară; aceasta din urmă începe la 18 ani (1929) şi se sfârşeşte la 57 ani
(1968), lăsându-mi restul anilor de după pensionare, până în 1989/1990, numai
pentru cercetare.
În urma Dictatului de la Viena, din august 1940, şi a cedării părţii de Nord a
Transilvaniei, ca refugiată, am fost repartizată la Bucureşti, la Prefectura judeţului
Ilfov – Serviciul Administrativ (octombrie 1940-ianuarie 1941); de la 10 ianuarie
1941, sunt detaşată la Institutul Central de Statistică (I.C.S.) şi, apoi, din octombrie
1941, sunt încadrată, prin echivalare de funcţie, ca funcţionară în I.C.S., la început
în Direcţia Statistica recensământului populaţiei, de unde am trecut în Direcţia
Statistica unităţilor administrative de sub conducerea prof.univ. Henri H. Stahl.
Acesta este primul contact cu sociologii de prestigiu ai Institutului Social Român,
166
condus de profesorul Dimitrie Gusti. În perioada mai 1942-iulie 1943, sunt cenzor
statistic în plasa Câmpeni, judeţul Turda, ca detaşată în Serviciul exterior al
Institutului Central de Statistică, sub conducerea prof.univ. H.H. Stahl. În acest
interval, al organizării unei statistici descentralizate teritorial, alături de atribuţiile
profesionale, am desfăşurat o intensă activitate ştiinţifică, aşa cum se va vedea mai
jos (elaborarea şi redactarea tezei de doctorat „Portul şi industria casnică textilă în
Munţii Apuseni”, susţinută la Catedra de sociologie a Universităţii din Bucureşti,
sub conducerea profesorului D. Gusti, în iunie 1943, cu menţiunea „magna cum
laude”; cercetarea aspectelor specifice satelor-crânguri de la izvoarele Arieşului).
Trebuie subliniat rolul sociologului H.H. Stahl din I.C.S., care a înţeles însemnă-
tatea cercetărilor mele din acea zonă montană şi a sprijinit realizarea studiului chiar
în timpul când eram cenzor statistic în Câmpeni. În urma susţinerii tezei de
doctorat, am fost rechemată în Bucureşti (iulie 1943), revenind la Direcţia
Statistica unităţilor administrative, condusă de prof.univ. Henri H. Stahl. Paralel,
am ocupat şi postul de corector la Institutul Social Român, cu o jumătate de normă,
oferit de profesorul Dimitrie Gusti, pentru a-mi asigura existenţa în Bucureşti. În
această calitate, m-am îngrijit de tehnoredactarea şi corectura publicaţiilor
Institutului Social Român, aflate sub tipar în 1943-1944, care se afla în plină
campanie de pregătire a aniversării, în 1945, a două decenii de cercetări
monografice ale Şcolii sociologice de la Bucureşti. Cu aceste activităţi intrăm în
etapa nouă de după 1944.
– Este bine că aţi delimitat perioada anterioară anului 1944, de cea
ulterioară, când atât cariera Dumneavoastră profesională, cât şi condiţia
umană au avut de suferit ca urmare a unor măsuri arbitrare luate împotriva
celor ce au făcut parte din Şcoala sociologică de la Bucureşti.
• Între anii 1944-1946, am continuat activitatea atât la Institutul Central de
Statistică, cât şi la Institutul Social Român, având aceleaşi funcţii. Împreună cu un
grup de la Oficiul de Studii din I.C.S., sub conducerea sociologului Anton
Golopenţia, în iunie-septembrie 1946, în cadrul acţiunii de ajutorare a
Maramureşului condusă de L. Pătrăşcanu, am efectuat o cercetare de teren privind
procesul social desfăşurat în ultimele decenii sub acţiunea pătrunderii capitalis-
mului. Din 1948, am participat la introducerea şi organizarea statisticii socialiste şi
a sistemului unic de evidenţă primară în primii doi ani de economie planificată
(1949 şi 1950). Am publicat o serie de articole privind sarcinile statisticii socialiste
în revista „Probleme Economice”, unde răspundeam, împreună cu prof.univ. M.
Biji, de rubrica „Statistica”. Legat de sarcinile statisticii, am studiat atunci
manualele de economie politică, experienţa statisticii sovietice, lucrările lui V.I.
Lenin, îndeosebi „Dezvoltarea capitalismului în Rusia”, aşa cum ni s-a impus.
– Eforturile de racordare la exigenţele regimului comunist se pare că au
fost insuficiente sau neconvingătoare, din moment ce vi s-a aplicat un
tratament „special”.
• Da, aşa este. La 15 octombrie 1950, Serviciul cadre al I.C.S. mi-a desfăcut
contractul de muncă. Am fost concediată fără nici o motivare legală în sensul
Codului muncii. Serviciul cadre al I.C.S. a avut o atitudine, evident impusă, lipsită
de orice raţiune faţă de statisticienii „vechi”, care dovediseră însă devotament în
îndeplinirea sarcinilor lor concrete. Ca urmare, I.C.S. nu a putut folosi experienţa şi
pregătirea a numeroase cadre de statisticieni, risipindu-i, în masă, în toamna anului
1950, şi apoi, în alte serii, în 1951 şi 1952, văzând în ei, fără discernământ,
duşmani ai noului regim. În noiembrie 1950, sunt transferată la redacţia revistei
„Probleme Economice” de pe lângă Comitetul de Stat al Planificării, datorită
167
aprecierii în munca profesională de care mă bucuram din partea preşedintelui
C.S.P. de atunci, Miron Constantinescu. La 31 decembrie 1951, contractul de
muncă a fost desfăcut prin restrângerea activităţii, conform dispoziţiilor art. 20,
lit.b din Codul Muncii. Cu data de 1 ianuarie 1952, am fost pusă la dispoziţia
Oficiului de Repartizare a Braţelor de Muncă, iar patru luni mai târziu am fost
încadrată ca muncitoare necalificată la Uzinele Textile „7 Noiembrie” din
Bucureşti, unde am lucrat în secţiile ţesătorie, preparaţie şi repansat. Cu această
încadrare am rămas până în anul 1956, în condiţiile în care, în februarie 1954, am
suferit un accident (fractura piciorului), intrând în concediu de boală, apoi fiind
pensionată pe caz de invaliditate de gradul II. Încă în stare de infirmitate, în toamna
anului 1954, mi s-a oferit colaborarea externă la Direcţia Statisticii Agricole din
Direcţia Centrală de Statistică, pentru a sprijini întocmirea unor cercetări mono-
grafice la sate, necesare pentru documentarea Consiliului de Miniştri, în faza
premergătoare cooperativizării agriculturii. Rechemarea a fost făcută la propunerea
profesorului Miron Constantinescu. Am participat la şedinţele Consiliului metodo-
logic al D.C.S., la întocmirea chestionarelor şi pregătirea echipelor care au efectuat
cercetările monografice în 1955 şi 1956, conduse de D.C.S., fiind retribuită prin
diurne. Personal, am luat parte la cercetările din două sate, iar după culegerea
materialului de pe teren, am participat la elaborarea monografiilor de uz restrâns.
Unele aspecte au fost publicate în „Revista de Statistică”. În februarie 1956, sunt
reangajată în D.C.S. într-o funcţie modestă, în Serviciul statistica recensământului
populaţiei, în anul următor devin redactor şef de rubrică la „Revista de Statistică”
din cadrul Direcţiei Centrale de Statistică, pentru ca în octombrie 1958 să fiu
retrogradată din nou (la cererea Serviciului cadre) ca economist statistician în
Serviciul statistica recensământului populaţiei, transformat ulterior în Serviciul
publicaţii statistice, unde, în decembrie 1963, am fost promovată în funcţia de
consultant, funcţie pe care am păstrat-o până la pensionarea definitivă în 1968. În
aceşti ultimi ani (1956-1968) cu activitate preponderent în statistică, cărora li s-a
adăugat deceniul 1941-1950, am avut posibilitate să contribui – cu întreaga mea
pregătire teoretică şi practică de specialitate, în toate ramurile statisticii, ca şi în
redactarea tabelelor statistice, în tehnoredactare şi corectură de tipar – la realizarea
unui impunător volum de publicaţii statistice editate de D.C.S. Desigur că în aceşti
ani au existat şi perioade încărcate de mari eforturi fizice pentru a îndeplini
sarcinile statisticii, de zile şi nopţi de muncă, fără a mai putea vorbi de inexistenţa
„timpului liber”. Totuşi, aşa cum se va vedea, activitatea ştiinţifică se reia ori de
câte ori au apărut posibilităţi de continuare a cercetărilor de teren şi a activităţii
publicistice. În 1968, anul pensionării, număram 40 de ani vechime în muncă, ani
în care mi-am câştigat singură existenţa, începând de la 18 ani. Dacă cele două
activităţi – profesională şi ştiinţifică – s-au împletit de-a lungul a 40 de ani, deşi
uneori contorsionate de evenimentele cârmuitoare ale vremii, şi dacă nevoia de
a-mi câştiga existenţa, singură, lipsită de orice ajutor, mi-a îngustat drumul spre o
mai bună realizare profesională, nu e mai puţin adevărat că acesta a fost totuşi
drumul principal pe care am evoluat. În ce măsură a acţionat pe acest drum spirala
mea interioară, înclinarea mea spre studiu, năzuinţele spre o civilizaţie superioară,
este, desigur, un alt aspect, pe care îl voi releva ulterior.

(Continuare în numărul următor)

A consemnat,
Florian TĂNĂSESCU

168
 RESTITUTIO

140 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA ASTREI

La 6 septembrie 2001, se împlinesc 140 de ani de la constituirea Asociaţiunii

Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA).
Momentul aniversar marchează existenţa uneia din cele mai importante ctitorii ale
intelectualilor ardeleni, expresie a voinţei lor de a da lumină poporului, o lumină în
cultură şi deopotrivă o lumină în libertate şi unitate naţională. ASTRA este deja
istorie, dar a făcut şi istorie !
Marcând acest eveniment, revista noastră dă publicităţii două documente
inedite. Primul, datorat memorandistului Ion Raţiu (1828-1902), preşedinte al
Partidului Naţional Român din Transilvania (1892-1902), al doilea, reprezentând
una din numeroasele cuvântări de salut adresate de profesorul Dimitrie Gusti
(1880-1955), unor instituţii ştiinţifice, fundaţii, asociaţii etc.
[Cuvânt de salut adresat de Ion Raţiu participanţilor la Adunarea anuală a
Despărţământului Căpuşu-Mare, judeţul Cluj, al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura
Română şi Cultura Poporului Român, desfăşurată probabil în 1890]

Despre Asociaţiune
D. Raţiu
Scrise de mâna proprie a prea iubit soţului meu D. Raţiu – 1903
Emilia Raţiu *

În adunarea Despărţământului din anul trecut, mi-am exprimat dorinţa ca inteligenţia română
şi mai vârtos, clerul român să îmbrăţişeze, cu mai multă căldură, cauza Asociaţiunii Transilvane
pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român.
Nu ştiu pozitiv întru cât s-a realizat această dorinţă în întreg Despărţământul nostru. Văd însă,
cu bucurie, că inteligenţia noastră din Căpuşul de Câmpie şi dimprejur, însufleţită de dorul de a
conlucra pentru Asociaţiunea Transilvană, a aranjat, pentru ziua de azi, un concert-teatru şi o petre-
cere, destinând jumătatea venitului pentru Asociaţiunea Transilvană.
Judecând după cele promise, pot constata în aceste părţi ale Despărţământului un progres în
năzuinţa de a câştiga mijloacele necesare pentru scopurile Asociaţiunii.
Sfânt şi măreţ este scopul Asociaţiunii noastre: Cultura Poporului Român.
Dacă aruncăm o privire peste asociaţiuni, începând din timpurile acelea mai vechi şi până
astăzi, ne putem convinge că rezultatele lor sunt admirabile.
Să tac astă dată de alte asociaţiuni şi să amintesc singure societăţile capitaliştilor cu al căror ajutor, în
timpul scurt de abia în 40 de ani, în toată lumea [şi în] statul nostru s-au clădit o mulţime de căi ferate în
toate direcţiile al căror folos şi influenţă asupra oamenilor şi asupra comerţului abia se pot calcula.
Dintre toate asociaţiunile, cele înfiinţate pentru cultura poporului ocupă primul loc, deoarece
scopul lor este moral şi se pot considera toate altele ca reflexul lor, ca urmare naturală a culturii.
Aşa, de exemplu, în anul 1862 1 s-a înfiinţat Asociaţiunea noastră pentru Cultura Poporului şi,
peste zece ani, adică în 1872, a urmat înfiinţarea Institutului de Credit Economic “Albina”.

*
Atât notele aparţinând soţiei lui Ion Raţiu, cât şi textele acestuia sunt realizate în lim-
bajul epocii.
1
Corect este 1861.
169
 Cu un capital de 300 de mii, a cărui circulaţiune de bani din an în an a crescut într-un mod de
necrezut, aşa încât cu finele anului trecut a ajuns circulaţiunea numerarului la casă la suma de
19 milioane 439 de mii 308 fl.
După alţi 10-12 ani, tot ca consecinţă a culturii poporului nostru, s-au înfiinţat, în patria
noastră, alte 10 institute de bani, cu scopul de a ajuta pe poporul econom la câştigarea creditului de
lipsă şi a da impuls la dezvoltarea spiritului economic.
Foloasele naţional-economice ce le aduc aceste institute poporului le cunosc destul de bine
chiar şi ţăranii noştri.
Cu un cuvent, fructele Asociaţiunii noastre, încetul cu încetul, se văzu[ră] pe multe terenuri ale
vieţii noastre sociale şi dacă modestele ei venituri nu s-ar absorbi, în partea lor cea mai mare, prin
creşterea tinerimii, şi-ar putea extinde activitatea sa şi pe terenurile până acum neexploatate, precum
este, de exemplu, terenul agriculturii.
Averea poporului nostru e depusă în agricultură, dar până astăzi nu ne ştim cultiva… 2 sau
moşiorele noastre după cerinţele timpului şi după prescrisele economiei raţionale.
Regulamentul pentru despărţăminte cu scop de a purta mai cu succes economia câmpului ne
îndreaptă la câştigarea de modele şi maşini agrare. Dar acestea, cu mijloacele noastre de astăzi, nu se
pot câştiga!
Despărţămintele atunci ar fi în poziţiune de a procura asamenea maşini şi de a mijloci, ici
colea, înfiinţarea de economii de model, dacă li s-ar înzeci veniturile.
Şi suntem siliţi atunci în interesul poporului nostru, a înfiinţa cât mai curând economii de
model şi asociaţiuni economice cu ajutorul cărora venitul moşierilor de astăzi să se îndoiască. Căci
numai aşa ar putea suporta multele greutăţi şi ar pune şi la o parte câte ceva.
Poporul nostru trebuie să înveţe a produce nutreţ mai mult şi mai bun decât a avut până acum
pe fâneţele cele rele şi neproducătoare.
Locul ierbilor care abia în 10 ani o dată dau racoltă bună sau de mijloc, trebuie să le ocupe
trifoiul, măzărichia şi lucerna, iar napii, cu care se îngraşă vitele şi porcii, să nu lipsească de la nici o
moşioară românească. Vitele destinate spre vânzare trebuie ţinute cu nutreţ bun şi cu napi ca să se
poată vinde; de exemplu, o pereche de boi graşi cu 80 şi cu 100 f. mai scumpi de cum s-ar fi vândut în
starea lor slabă.
Pământul în care semănăm bucatele trebuie bine lucrat şi gunoit, căci altfel nici spesele ce
le-am dat pentru lucrarea lui nu ni se mai reîntorc.
Pentru ca aceste reforme şi îmbunătăţiri să se introducă în economia ţăranilor noştri, precum
am mai spus, avem lipsă de economii de model şi de reuniuni economice. Acestea din urmă să
lăţească în popor învăţăturile de lipsă despre economia raţională, iar cele dintâi, adică economiile de
model, să introducă reformele şi îmbunătăţirile de lipsă în faptă, ca se le vadă poporul şi să le imite.
Pe acest teren vast şi de cea mai mare însemnătate pentru poporul nostru, Asociaţiunea pentru
Cultura Poporului Român numai atunci şi-ar putea extinde activitatea sa roditoare dacă membrii
despărţămintelor s-ar înmulţi şi venitul s-ar înzeci.
Spre ajungerea acestui scop, precum am amintit şi în anul trecut, e de lipsă să organizăm
agenturi, e de lipsă ca, afară de cei cu dare de mână care se pot face membrii Asociaţiunii cu 5 f. în
fiecare comună, să se facă cel puţin 10 inşi membrii Despărţământului care să plătească cu tot anul un
ajutor de un florin şi atunci, în curând, de la aceşti membri în Despărţământul nostru 700-800 f., o
parte din acest venit se va putea spesa pentru înflorirea agriculturii.
Să sperăm, domnilor, că toate aceste dorinţi se vor realiza cât mai curând. Şi acum declar
deschisă adunarea Despărţământului 3 .
Cu tot dreptul veţi aştepta de la mine un raport despre activitatea Despărţământului nostru, mai
vârtos de la ultima Adunare Generală încoace.
Înainte de a corespunde acestei drepte aşteptări, daţi-mi voie domnilor să arunc o privire scurtă
asupra înfiinţării Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român şi
asupra înfiinţării despărţămintelor ei, daţi-mi voie a constata pe scurt rezultatele morale şi materiale
ale Asociaţiunii noastre de la înfiinţarea ei şi până astăzi.
După o apăsare sistematică de mai multe veacuri, rămaşi îndărăt în cultură, românii ardeleni,
precum bine ştiţi, pe la anul 1860, ajutaţi şi de împrejurările de atunci, s-au convins pe deplin cum că

2
Indescifrabil
3
În acest loc se încheie prima parte a documentului, care, marginal, are următoarea însemnare
datorată soţiei lui I. Raţiu: „Toate sunt scrise de mâna adorat soţului meu Dr. I. Raţiu”.
170
măreţul scop al unui popor pe pământ, adică : [la] adevărata lui cultură numai cu puteri unite se poate
ajunge. Se puseră la lucru spre a înfiinţa Asociaţiunea Transilvană.
Tinerii se întreceau cu bătrânii, preoţii cu episcopii lor în râvna şi dorinţia de a vedea cu o zi mai
curând înfiinţată Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român.
Atât a fost de puternică voinţa şi de perfectă concordie a românilor ardeleni de atunci de a
înfiinţa Asociaţiunea aceasta încât toate piedecile ce se puneau în calea ei, fură delăturate ca şi când
nu s-ar fi ivit niciodată. Îmbrăţişată fiind cu mare căldură de către inteligenţa noastră, Asociaţiunea, în
primii ei ani, înainta cu paşi repezi. Din modestele ei venituri s-a spesat zeci de mii pentru creşterea
tinerimii pe toate terenurile creaţiei sociale şi astăzi putem număra o mulţime de bărbaţi bine educaţi
cu ajutoarele primite de la această reuniune atât de salutară pentru poporul românesc.
Însă monumentul, în veci nepieritor, şi l-a radicat Asociaţiunea înainte cu doi ani, când a
deschis măreţul templu pentru cultura femeii române – Şcoala Superioară de Fetiţe Române din Sibiu,
care în viaţa noastră naţională va face epocă şi sunt sigur că această şcoală va produce mai multe
Cornelii, care îşi vor creşte copiii în virtuţi perfecte ca mama Grachilor 4 , [cum] sunt sigur că această
şcoală va produce numeroase Veturii – idealuri de dignitate femeiască şi de patriotism înflăcărat!
Pe cât sunt de îmbucurătoare rezultatele morale ale Asociaţiunii, pe atât sunt până acum de
nesuficiente rezultatele ei materiale.
Dacă de 28 de ani fiecare cap de familie română ar fi contribuit numai cu 20 creiţari (?) la an
pentru scopurile Asociaţiunii, astăzi capitalul ei ar trebui să treacă peste un milion.
Şi ce sunt 20 creiţari chiar şi pentru un zilier care-şi câştigă pâinea de toate zilele în brazda altuia!
Ce să zicem despre ţăranii noştri cu stare bună şi mai bună, care sumă băgată la cea de mai sus
o pot cruţa (?) într-o singură zi!
Se vede D-lor, că sublima idee a Asociaţiunii noastre n-a străbătut încă la poprul nostru!
Din această cauză, Adunarea Generală a Asociaţiunei ţinută la anul 1869 în Şomcuţa Mare a
fost silită a da un regulament, în puterea căruia s-au înfiinţat despărţămintele şi ar fi trebuit a se crea
în fiecare comună câte o agentură.
Scopul acestor despărţăminte este de a servi de mijloce prin care să se poată ajunge mai uşor
scopul Asociaţiunii, intrând acele în mai deaproape atingere cu poporul.
Regulamentul mai sus atins (?) s-a îngrijit şi de aceea ca membrii ajutători ai despărţămintelor
să poată fi toţi aceia care răspund la an suma de 1 fl. şi prin această dispoziţiune s-a înlesnit facerea
membrilor în despărţăminte.
Precum vedeţi, domnilor, scopul Asociaţiunii, prin darea Regulamentului, a fost de [a] străbate
cu ideea Asociaţiunii la poporul nostru.
Întru cât s-a ajuns [la] acest scop, v-aţi putut convinge, din când în când, din [de] activitatea
despărţămintelor. Judecând după capitalul ce pierde Asociaţiunea noastră, cu durere, trebuie să recu-
noaştem că acela, pe lângă o însufleţire mai mare, va trebui să fie de cel puţin 10 ori mai mare de cum
în realitate este astăzi.
Ce ţine de activitatea Despărţământului nostru, cu bucurie, se aduce la cunoştinţă, ca modest
rezultat, Adunării generale din 27 decembrie acr., că se poate considera de mulţumitor dacă vom reflecta
mai vârtos la frigul cel mare care a împiedecat pe mulţi doritori de a participa la şedinţa acestuia.
De la această adunare, Comitetul Despărţământului a ţinut mai multe şedinţe; în una s-a făcut
(?) Raportul către Comitetul Central din Sibiu, în alta s-au dezbătut mai pe larg modalităţile înfiinţării
agenturilor.
Despre activitatea Despărţământului de mai înainte se poate aduce la cunoştinţă cum că
Comitetul Despărţământului, mai mulţi ani de zile, a lucrat cu cea mai mare diligenţă la înfiinţarea
agenturilor. Am exemplu din sânul său conform în faţa locului s-au adresat mai de multe ori la domnii
protopopi din Despărţământ şi, pe calea asta, ia succes la câştig la zece membri ordinari şi aproape
200 membri ajutători.
Un rezultat [ca] acesta, D-lor, cu care am fi putut fi deocamdată mulţumiţi, durere însă că
membrii ajutători din agenturi nu s-au mai arătat nici pe la subcomitet, nici pe la preşedinţii
agenturilor ca să-şi plătească taxa prescrisă de statute şi aşa promisiunile făcute au rămas neîmplinite.
Din toate acestea trebuie să deducem că nu numai poporul, dar nici inteligenţia noastră nu este
la înălţimea chemării sale în afacerile Asociaţiunii, de aici deduc eu necesitatea de a ne convinge pe
noi înşine, noi cei de acum.

4
Aluzie la fraţii Gracchus (Tiberius şi Caius), tribuni şi oratori romani, fii ai Corneliei şi ai lui
Tiberius Sempronius Gracchus.
171
 Simţul de a aduce sacrificii pe altarul Culturii nu este la noi dezvoltat deajuns – deci să ne
cunoaştem greşelile şi să ne silim a le îndrepta. Un popor ca şi un individ, care nu-şi cunoaşte
greşelile şi cunoscându-le nu le îndreaptă, pierdut este !
Inteligenţia română şi cu deosebire clerul român să îmbrăţişeze cu căldură şi entuziasm cauza
Asociaţiunii – fiecare preot să câştige în comuna sa cel puţin 10 membri pentru agentură şi de la 100
comune vom avea 1.000 de membri care, încet cu încetul, se pot duplica şi pe calea aceasta ne
asigurăm (?) că în 10 ani vom avea un milion fl. Pentru scopuri culturale.
Voieşte şi vei putea, luminează-te şi vei fi !

[Cuvântul de salut al prof. Dimitrie Gusti adresat participanţilor la lucrările Congresului

anual al Asociaţiei ASTRA, desfăşurat la Tg. Mureş, în zilele de 8 şi 9 septembrie 1934]

Domnule Preşedinte,
Onorată Adunare Generală,
În această zi, pentru care parcă întreg oraşul se pregăteşte şi aşteaptă, când «Astra» cheamă
Ardealul cultural la sfat, cel dintâi care doreşte să se afle cu gândul în mijlocul D[omniilor] V[oastre]
este preşedintele de onoare al Asociaţiei, M.S. Regele Carol al II-lea. Am mare cinste şi frumoasa
sarcină să vă aduc aici cuvântul său de recunoaştere, pentru câtă bunăvoinţă aţi aruncat în ogoarele
sufletului românesc, şi de îmbărbătare, pentru toate câte, fără odihnă, le puneţi la cale. Bunăvoinţa Sa
regească vă urmăreşte în toate încercările, cu încredere şi cu iubire. Ca trimis al său, la această
mândră adunare din Târgul de pe Mureş, mă voi sili să-l arăt şi câtă putere de viaţă românească s-a
răscolit deodată cu acest prilej pe aceste locuri şi câtă frumuseţe a zguduit pe toţi la amintirea omului
şi a gândului pentru noi al Regelui.
Fundaţia Culturală Regală Principele Carol, pe care din Înaltă însărcinare o conduc, vine astăzi
la D-voastră, ca la o veche şi strălucită înaintaşe, ca să se bucure şi ca să ia contact cu experienţa
culturală a D-voastre.
Să se bucure că «Astra» găseşte tocmai în tradiţia ei, izvoarele de înnoire. Daţi-mi voie să sar
peste atâtea dovezi, care întâmpină din programul lucrărilor, şi să mă opresc la acest singur punct:
sediile ţărăneşti.
După o lungă trudă de zeci de ani în care cu toţii am căutat să ridicăm şi să înfrumuseţăm viaţa
satelor, unii pe o cale, alţii pe alta, unii pe această parte a Carpaţilor şi alţii pe cealaltă, am avut o
clipă de şovăială şi de temere. Foarte mult din ceea ce făceam se pierdea, pentru că nu se rezema
destul pe puteri locale şi venea mai mult de afară şi se întorcea, după prea scurtă acţiune, în acel afară.
Trebuia să creştem pe acei fruntaşi ai vieţii ţărăneşti, care să ducă mai departe şi să desăvârşească, la
ei acasă, între ai lor şi cu ei, începuturile de ridicare făcute de cărturari inimoşi, de mari societăţi
culturale şi de stat. Ştiam că o încercaseră alte state ţărăneşti, nu mult înaintea noastră. Ceea ce a fost
Pestalozzi pentru copii, în Elveţia şi centrul Europei, a fost Grundtvig pentru oamenii mari şi pentru
ţăranii Danemarcei, întâi pe la jumătatea veacului trecut şi mai târziu ai tuturor ţărilor nordice.
Pătruns de această cerinţă a şcolii ţărăneşti, care să fie, nu o şcoală de cunoştinţe, ci o şcoală de
viaţă, nu o şcoală de slabi, ca vârstă sau ca înzestrări morale şi economice, ci o şcoală de puternici şi
de îndrumători, am făcut loc în seriile Institutului Social Român, «Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma
Socială», încă din anul 1923, studiului d-lui Ştefan Bezdechi, astăzi profesor la Universitatea din Cluj,
despre starea ţăranilor din Danemarca, pe unde soarta războiului românesc îl purtase pe autor. În acest
studiu o parte largă şi plină de perspective o avea Şcoala ţărănească a lui Grundtvig şi a urmaşilor lui.
Am reluat atunci însumi subiectul şi l-am tratat cu toată luarea aminte şi apropierea de împrejurări de
pe la noi, într-o conferinţă publică din anul 1927 a Institutului Social Român. Acea conferinţă a fost
publicată în anul viitor, cu toată bibliografia trebuincioasă în volumul Politica Culturii. Închipuiţi-vă
mulţumirea mea când, ca ministru al instrucţiunii cultelor şi artelor, într-o călătorie de inspecţie şi de
studiu în Maramureş, am putut întâlni râvna de lucru şi spiritul de organizare al Preşedintelui
Despărţământului de acolo, dl. dr. Ilea, care voia să încerce tocmai nişte cursuri practice pentru sătenii
mai înţelegători şi mai curioşi din câteva sate. Cu o mică dezvoltare se putea avea, în sfârşit, o şcoală
ţărănească visată!

172
 Dl. dr. Ilea, cu gândurile proprii şi poate şi cu adaosurile şi sugestiile pe care, ca un pătimaş
mai vechi al ideii, mai mult decât ca ministru, nu m-a putut ţinea să nu i le fac în acea săptămână
neuitată din toamna anului 1932, plină de discuţii şi de colindări prin satele româneşti de pe malul
Tisei noastre şi al celei Cehoslovace, dl. dr. Ilea, ca un adevărat şi eroic prefect de «margine», a
cutezat şi a înfiinţat întâia şcoală ţărănească din România! Rezemat pe această izbândă pe care o
aşteptam de atâţia ani, am putut, în anul următor, 1933, să trec la punerea la îndemână a întâielor
fonduri, mai mult de două milioane, pentru deschiderea programatică de şcoli ţărăneşti, una de către
stat, iar celelalte prin marile societăţi culturale, «Astra» transilvăneană, Societatea pentru Cultură din
Bucovina şi «Astra» basarabeană. Cele două, dintâi au răspuns cu toată căldura, iar «Astra»,
îndeosebi şi mulţumită adâncăi înţelegeri a preşedintelui ei, dl.prof. Iuliu Moldovan, a depăşit până şi
aşteptările tuturor. Le aduc astăzi toată admiraţia şi recunoştinţa mea, a omului de ştiinţă ca şi a
omului de reformă socială. Hotărârea ei, să meargă înainte pe această cale nouă, îndrăzneaţă şi de
atâta nădejde pentru satele noastre, cred că n-am spus numai un simplu cuvânt de măgulire festivă,
atunci când am pus-o între dovezile de înnoire şi de înmlădiere după împrejurările schimbate. Ţara
întreagă va primi cu încordare marea experienţă care începe şi sunt încredinţat că va sosi, la trebuinţă,
în ajutor.
Dar Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol” a venit la Târgu-Mureş, nu numai ca să se
bucure, dar şi ca să ia contact cu experienţa culturală a «Astrei». Programul nostru însuşi de lucru la
sate prin cămine culturale, pentru ridicarea sănătăţii, a muncii economice, a simţului religios şi moral
şi a cunoştinţelor îndeobşte, se găseşte atât de aproape de al «Astrei», încât nici nu se putea închipui
să nu alergăm, într-o zi când ea dă seamă de ceea ce a lucrat în satele Ardealului timp de un an.
Noi ne aflăm încă în plină experienţă cu echipele regale studenţeşti, pe care la iniţiativa şi
[pe] cheltuiala Majestăţii Sale Regelui, le-am trimis să încerce, timp de trei luni, în zece sate din
ţară, din care unul în Ardeal, Leşu, altul în Banat, Tibişul, să realizeze cât se va putea mai mult
dintr-un program general de lucrări, fixat cu grijă de cei mai buni cunoscători ai problemelor
satului. Ceea ce vă pot spune de pe acum este că în cele mai multe locuri, experienţa noastră a
izbutit într-un chip strălucit.
Cu ceea ce ne învaţă munca de mai bine de 70 de ani a «Astrei» şi atâtea noi încercări
ideologice şi practice din vremea din urmă, nu mă sfiesc să rostesc tare, între oamenii cei mai chemaţi
să înţeleagă o asemenea afirmare grea de răspunderi, că ne aflăm înaintea unor noi măreţe posibilităţi
de rezolvat: problema ţărănească, aşezată mereu la temelia vieţii noastre de stat şi de neam.
Iată de ce mă bucur din tot sufletul că pot lua parte la Adunarea Generală a «Astrei» de anul
acesta, căreia îi aduc o preţuire, care şi-a făcut probele şi făgăduiesc toată atenţia meditaţiei mele
ştiinţifice şi culturale şi tot ajutorul care mi se va cere şi-mi va sta în slabele puteri.
Cine dă ceva «Astrei», timp, gând sau mijloc de înfăptuire, dă «Neamului Românesc».

(Arhiva Naţională Istorică Centrală, fond Fundaţiile Culturale Regale. Direcţia Culturii
Generale, dos. nr. 10/1934, f. 1-3).

173
174
 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ

OMAGIUL UNIVERSITĂŢII SPIRU HARET ADUS OMULUI DE ŞTIINŢĂ

ŞI EDUCATORULUI, ÎNTEMEIETOR AL ŞCOLII MODERNE
ROMÂNEŞTI

SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ ORGANIZATĂ LA PALATUL SPORTURILOR ŞI

CULTURII DIN CAPITALĂ ÎN ZIUA DE 23 FEBRUARIE 2001, CONSACRATĂ
ÎMPLINIRII A 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI SPIRU HARET

Joi, 23 februarie a.c., la Palatul Sporturilor şi Culturii din Capitală, a avut loc Sesiunea ştiinţi-
fică omagială, consacrată sărbătoririi a 150 de ani de la naşterea lui Spiru Haret, părintele spiritual al
Universităţii cu acelaşi nume. Reuniunea a fost organizată de Senatul Universităţii Spiru Haret şi s-a
constituit într-o aleasă cinstire adusă de această Universitate marelui întemeietor al şcolii româneşti
moderne, simbol al eforturilor de ridicare a României prin educaţie, prin cultură. Împreună cu
membrii Senatului Universităţii Spiru Haret, la Sesiunea ştiinţifică omagială au participat membri ai
Academiei Române, personalităţi din viaţa noastră publică, ştiinţifică şi culturală, între care
conf.univ.dr. Valer DORNEANU, preşedintele Camerei Deputaţilor, prof.univ.dr. Rodica STĂNOIU,
ministrul Justiţiei, numeroase cadre didactice, studenţi ai Universităţii Spiru Haret.
Cuvântul de deschidere a Sesiunii a fost rostit de rectorul Universităţii Spiru Haret, prof.univ.dr.
Aurelian BONDREA. Au prezentat comunicări acad. Radu VOINEA, conf.univ.dr. Valer DORNEANU,
prof.univ.dr. Aurelian BONDREA, prof.univ.dr. Ioan SCURTU, prof.univ.dr. Ion T. RADU, prof.univ.dr.
Virgiliu CONSTANTINESCU-GALICENI, conf.univ.dr. Carmen FURTUNĂ, conf.univ.dr. Florian
TĂNĂSESCU.
Manifestarea ca atare a avut o bogată semnificaţie, inclusiv în direcţia valorificării marilor
tradiţii spirituale româneşti, cinstirii memoriei înaintaşilor învăţământului şi ştiinţei naţionale,
obiective programatice ale activităţii Fundaţiei România de Mâine, în cadrul căreia funcţionează
Universitatea Spiru Haret.

SESIUNI ŞTIINŢIFICE ANUALE DE COMUNICĂRI

ALE FACULTĂŢII DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

La 11 decembrie 1999, s-a desfăşurat Sesiunea ştiinţifică anuală a studenţilor de la Facultatea

de Sociologie-Psihologie a Universităţii Spiru Haret, după următorul program:
Cuvânt de deschidere
Apostol George (anul III), Sociologia fenomenologică
Baicu Ana Loreta (anul III), Formele fără fond la români. Trecut, prezent, viitor
Ciochină Natalia, Sima Diana, Milea Alin Ciprian (anul I), Găsirea factorilor cauzali cu ajutorul
coeficienţilor de corelaţie
Cumpănici Valentin (anul IV), Argumente pentru apărarea identităţii secuilor
Ganci N.A. (anul IV), Vrăjitoria în spaţiul românesc
Gheorghe Virgil (anul IV), Psihologia martorului (studiu experimental)
Gheorghe Virgil, Stănescu Dan (anul IV), Consideraţii privind unele aspecte ale fenomenului

175
 migraţional în zonele cu dependenţă ecologică
Gruia Gh. Eugen (anul IV), Istoria prezentului
Hongu Roxana (anul III), Rituri de trecere
Iamandi, Cătălin, Untea Violeta (anul I), Folosirea tabelelor pivot pentru prelucrarea datelor
Lupaşcu Laura (anul II), Dumbrăveni – schiţă istorică
Marin Anca Simona (anul III), Procesul de motivare a oamenilor în organizaţii
Mihalcea Andreea (anul III), Aspecte psihologice ale modelării relaţiilor interetnice în judeţele
Harghita şi Covasna
Năstase Marian (anul III), În apărarea culturii române. Recurs la Titu Maiorescu
Potâng Claudia Adina (anul III), Cadrul istoric al apariţiei şi evoluţiei localităţii urbane Zimnicea
Sima Diana Mirela (anul I), Istoria gândirii economice. O privire critică
Sinescu Ştefan (anul I), Rolul monedelor în dezvoltarea economică
Stamboală Costică (anul II), Concepte şi orientări specifice în sociologia comunicării şi a
comunicaţiilor
Stamboală Ovidiu Nicolae (anul II), Mircea Djuvara – un sociolog „uitat”
Stănescu Dan (anul IV), Gradul de corelare între creativitate şi rezultatele şcolare (studiu
experimental)
Stănescu Dan, Gheorghe Virgil (anul IV), Comuna Belinţ. Studiu panel
Şomfelean Damian, Oana Raluca (anul II), Relaţia părinţi-copii. Cercetare efectuată la Şcoala
nr. 191, din Bucureşti
Tatu Mihai (anul III), Georg Simmel: sociologia ca geometrie a fenomenelor sociale
Vişinescu Andreea (anul I), Un model românesc de tranziţie la economia de piaţă

Dezbateri (întrebări, răspunsuri, discuţii)

La 6 mai 2000, s-a desfăşurat Sesiunea ştiinţifică a cadrelor didactice şi a studenţilor de la

Facultatea de Sociologie-Psihologie a Universităţii Spiru Haret, după următorul program :
Cuvânt de deschidere
Secţiunea I (Sociologie)
Arsene Denisa Andreea (anul I), Istoria orală în Marea Britanie
Asavei Ana (anul I), Mercedes Vilanova şi Dominique Willems despre probleme şi metode ale
istoriei orale
Brezuleanu Bogdan (anul IV), Inovaţie şi comportament în localităţi din Delta Dunării
Cincu Ana-Maria (anul IV), Comportamentele religioase în zone de cultură tradiţională
Lect.univ.dr. Ciupercescu Mariana, Reforma mediului industrial
Lect.univ.dr. Damian Alexandru Miron, Profilul profesorului de religie
Lect.univ.dr. Damian Alexandru Miron, Damian Oana (anul II), Căsătoria – o instituţie demodată?
Dobrescu Georgiana (anul I), Tradiţia orală în comunităţile africane
Fuică Simona (anul IV), Gestiunea economiei familiale în sate din Delta Dunării
Conf.univ.dr. Furtună Carmen, Societatea românească în plină schimbare. Pluralitatea prezentului
Gheorghe Virgil (anul IV), Orientarea şcolară şi profesională a elevilor din ultimul an de liceu –
între speranţă şi realitate
Milicescu Daniel (anul II), Nonconformismul în societatea modernă
Muşatescu Tiberiu (anul IV), Caracteristici ale modernizării rurale în zone cu dependenţă ecologică
Pop Liliana (anul IV), Strategii ale dezvoltării gestiunilor familiale în mediul rural
Sima Diana Mirela (anul I), Mareşalul Ion Antonescu – trădător sau patriot?
Sima Ioana (anul I), Tăbliţele de la Tărtăria – o posibilă interpretare
Stamatescu Oana (anul IV), În spatele zidurilor de nisip. Note de lectură
Lect.univ. Ionescu Angela, Stoian Cătălin (anul II), Locul şi rolul femeii în familia contemporană
Conf.univ.dr. Tănăsescu Florian, «Democraţia mimată» – şansele recunoaşterii ca un nou tip de
sistem politic
Troncotă Alexandru (anul I), La izvoarele autohtone: societatea geto-dacă
Vişinescu Andreea (anul I), Alexandru Ioan Cuza – personalitate de primă dimensiune a societăţii
româneşti moderne

176
Vlăsceanu Raluca (anul II), Regimul comunist din România în lumini şi umbre
Zamfir (Cringloska) Ana (anul I), Sinteza daco-romană
Dezbateri (întrebări, răspunsuri, discuţii)
Secţiunea a II-a (Psihologie)
Blându Raluca, Botezatu Ovidiu (anul II), Relaţia dintre nivelul de sugestibilitate şi tipurile de
sugestie utilizate în inducţia hipnotică
Bucur Violeta, Neacşu Ioana (anul II), Influenţa factorilor sociali asupra comportamentului
nonverbal
Câmpean Monica, Chirescu Daniela, Comănescu Veronica (anul II), Reprezentări sociale ale
profesiei de psiholog
Chivulescu Liliana, Coman Ileana Maria (anul II), Liderul în grupurile şcolare
Cioată Maria Magdalena (anul II), Unele aspecte cu privire la crima organizată şi corupţie în
perioada de tranziţie din România
Coţofană Cristina (anul II), Altruismul ca formă de egoism
Cristescu George, Albeanu Daniela (anul II), Construcţia socială a personalităţii
Dinu Alice, Goliciu Cristina (anul II), Atribuirea în relaţiile intergrupuri
Durigă Emanuela (anul II), Factori determinanţi ai comportamentului criminal
Ene Adelina, Ion Silvana (anul II), Manipularea maselor
Frâncu Daniela, Dumitrescu Patricia (anul II), Modalităţi de abordare psihoterapeutică a
copilului între 6 şi 10 ani
Ganci Nicolae Alexandru (anul IV), Metodă în două trepte de diminuare a stresului şi creşterea
performanţei
Gruia Eugen (anul IV), Zvonul şi implicaţiile lui psihosociale
Jianu Gabriela (anul II), Criza de adolescenţă
Postolache Luminiţa, Ioniţă Ştefania (anul II), Relaţii socioafective în cadrul grupului mic
Rizea Anca-Delia, Radu Ioana-Mihaela (anul II), Probleme specifice vârstei adolescenţei şi un model
de abordare a lor din punct de vedere terapeutic
Sinescu Ştefan (anul I), Discernământul criminalului în momentul înfăptuirii actului criminal
Stamboală Costică (anul II), Evaluarea consistenţei logice a unui discurs
Stamboală Ovidiu Nicolae (anul II), Dependenţa memorării de conţinutul şi condiţiile acţiunii
Stoenescu Dan (anul IV), Interacţiunea om-calculator. Mutaţii în personalitatea utilizatorilor
Dezbateri (întrebări, răspunsuri, discuţii)

177
 SOCIETATEA DE PSIHOTERAPIE EXPERIENŢIALĂ ROMÂNĂ (SPER)
– Carte de vizită –

Pentru cei mai mulţi dintre noi, anul 1989 a însemnat despărţirea de simbolurile şi principiile
comunismului, o speranţă de libertate şi o deschidere spre civilizaţie. În acelaşi an, am mai câştigat
însă ceva în plus. Şansa de a avea acces la cunoştinţele, la datele şi informaţiile obţinute pe plan
internaţional în domeniul ştiinţelor psihosociale, şansa de a putea învăţa şi practica psihologia şi,
implicit, de a putea beneficia de pregătirea şi experienţa unor specialişti în acest domeniu. După 13
ani umilitori, în care psihologia a fost tratată ca o Cenuşăreasă, a fost ignorată, ba chiar negată, a
sosit, în sfârşit, momentul reînfiinţării facultăţilor şi institutelor de psihologie (ca şi a celor de
sociologie şi pedagogie), a cabinetelor şi serviciilor de specialitate. E drept că revenirea este dificilă,
recunoaşterea ştiinţei ca atare şi a profesioniştilor în domeniu se face cu greu. Astfel, majoritatea
instituţiilor, a firmelor – a beneficiarilor, într-un cuvânt, – preferă încă termeni ca: „Departamentul
resurse umane” sau „Serviciul de consultanţă”, „consilier” sau „specialist în ştiinţe socio-umane” etc.,
atunci când se referă de fapt la cabinetul de psihologie ori la psiholog. Se pare că este vorba tot de o
reminiscenţă a zecilor de ani de denaturări care au creat noţiunilor ce posedă prefixul „psiho-“ o aură
de misticism şi nebulozitate, făcându-i pe mulţi să le privească cu suspiciune şi neîncredere şi să le
ocolească.
Oricum s-ar numi, chiar dacă statutul profesiei sale este încă în curs de a se impune, la noi,
psihologia nu figurează totuşi oficial în nomenclatorul de meserii. Psihologul este specialistul pregătit
şi în măsură să aplice instrumente de testare psihologică, să prelucreze şi să interpreteze datele
obţinute, să pună pe baza acestora un psihodiagnostic, să alcătuiască o psiho-profesiogramă, să
analizeze fenomenele şi procesele psihice ce ţin de dezvoltarea umană, de interacţiunile sociale, de
fenomenele de adaptare la realitate şi specializare în anumite domenii de activitate, să ofere consul-
tanţă în probleme de orientare şcolară şi vocaţională, consiliere şi psihoterapie ş.a.m.d. Acestea sunt
unele dintre cele mai importante domenii în care contribuţia psihologului este indispensabilă. El poate
lucra singur sau în echipe interdisciplinare, poate fi specializat doar în una sau în câteva din direcţiile
prezentate, poate avea, pe lângă pregătirea psihologică de bază, şi alte specializări sau abilităţi.
Esenţial este însă faptul că are pregătirea psihologică de bază, generală, dispune de cunoştinţele
elementare necesare pentru a putea desfăşura oricare dintre activităţile enumerate mai sus.
În acest context, astăzi, a devenit incontestabil faptul că, în largul evantai al ramurilor
psihologice care capătă amploare şi în ţara noastră, psihoterapia începe să ocupe un loc tot mai
semnificativ şi, în ultimă instanţă, binemeritat. O altă moştenire a perioadei de „îngropare” a
psihologiei o constituie confuzia care se face frecvent între psihologie (psihoterapie în particular) şi
psihiatrie. În primul rând, poate ar trebui precizat clar faptul că psihiatrul este medic (absolvent al
Facultăţii de medicină), specializat în psihiatrie; ceea ce a studiat acesta sunt: aspecte legate de
anatomia şi fiziologia umană, etiologie, patogenie, simptomatologie, tratament (în special
farmacologie) al bolilor şi profilaxie; ulterior, ca specializare, a aprofundat psihopatologia, cu accent
pe aceleaşi elemente enumerate mai sus. Psihologul este absolventul Facultăţii de Psihologie, care a
studiat psihicul uman (procese, fenomene, activităţi psihice, laturi ale personalităţii etc.) şi, pornind de
aici, posibilităţile de depistare şi ameliorare a deficienţelor psihice, de optimizare a comportamentului
şi activităţii umane. Dacă medicul psihiatru este centrat pe soma, psihologul este centrat pe psyche.
Psihiatrul este expertul în „marea psihiatrie”, care tratează, în primul rând, farmacologic, pacienţii
psihotici (schizofrenici, maniaco-depresivi etc.) şi alţi pacienţi ce suferă de tulburări psihice.
Psihologul este specialistul care poate interveni terapeutic în cazul nevrozelor, al psihopatiilor în mică
măsură (mai mult sub forma socioterapiei), al psihozelor doar în stadii remisional-reziduale şi în
178
condiţiile tratamentului medicamentos de întreţinere. Mai mult, psihologul (psihoterapeut) este apt să
ofere sprijin celor aflaţi în impasuri existenţiale, celor dornici să-şi sporească eficienţa şi bunăstarea
psihică. Deci, oferta psihoterapeutică este de altă natură decât cea psihiatrică, se adresează altor
categorii de beneficiari şi este mult mai largă şi mai bogată decât se cunoaşte actualmente. Aşa cum
sublinia la sfârşitul anului 1997, în tratatul Psihoterapia experienţială, profesor universitar doctor
Iolanda Mitrofan: „Consilierea şi cura psihoterapeutică sunt în mod superficial şi eronat substituite,
asimilate sau confundate fie cu tratamentul strict medical (de unde şi atitudinile de dependenţă şi
aşteptare pasivă a ceva obiectiv, care să fie «oferit», «indicat» sau «făcut» – echivalentul tabletelor,
explorărilor funcţionale cât mai sofisticate sau al sfaturilor experte bazate pe interdicţii,
contraindicaţii sau indicaţii terapeutice), fie sunt identificate cu o intervenţie strict educaţională”.
În ciuda acestor confuzii şi neconcordanţe, cererea de asistenţă psihoterapeutică începe să se
facă auzită şi în societatea românească şi, drept urmare, un număr impresionant de studenţi şi
absolvenţi ai facultăţilor de profil sunt interesaţi de instruirea teoretică cu privire la bazele
psihoterapiei şi solicită oportunitatea de a se iniţia, a exersa şi a se perfecţiona în utilizarea diferitelor
metode şi tehnici psiho-terapeutice. Din păcate, adevărul este că de multe ori oferta care ar trebui să
vină în întâmpinarea acestor cerinţe este limitată. În unele cazuri, îşi face apariţia chiar impostura –
sub forma falşilor experţi, a celor care îşi imaginează că simplul fapt că „le-a plăcut dintotdeauna” ori
că „s-au simţit atraşi de psihologie” le permite să se erijeze şi să se pretindă specialişti în psihoterapie.
Astfel, în mare măsură, datorită faptului că nu există un statut legiferat şi un cod deontologic
bine precizat al psihologului, în general, şi al psihoterapeutului, în particular, în România de azi, o
serie de nespecialişti (asistente medicale, medici de diferite specializări, fără legătură cu psihiatria sau
măcar cu neurologia, filosofi, istorici, economişti etc.) „practică” psihoterapia, se pretind avizaţi în
domeniul psihologiei. Sunt cei care cred că simplul fapt că au contacte frecvente cu bolnavi psihiatrici
ori cu alte tipuri de pacienţi cu acuze psihosomatice sau de natură psihogenă îi califică drept
psihoterapeuţi. Ori cei care consideră că lectura unor cărţi de specialitate, audierea unor cursuri sau
parcurgerea unor stagii formative de numai câteva zile (sau ore) îi certifică; ba mai mult, le oferă şi
dreptul de formatori pentru viitorii psihoterapeuţi. Or, în ţările cu tradiţie în domeniu, drept de
practică în calitate de psihoterapeuţi au numai persoanele cu studii de specialitate (psihologi, psihiatri,
asistenţi sociali), care deţin stagii de perfecţionare postuniversitară în domeniul psihoterapiei şi care
au parcurs o „cură” de igienizare personală (fie că este vorba de o analiză didactică în cazul terapiilor
psihodinamice, fie de relaxare şi meditaţie în cazul terapiilor bazate pe sugestie şi hipnoză, fie de
participare la un grup de terapie în cazul psihoterapiilor de grup etc.), toate acestea urmate de o
perioadă de practică cu supervizare.
Pentru a respecta aceste standarde internaţionale, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei din cadrul Universităţii Bucureşti a înfiinţat modulul de Master de Psihoterapie şi
Psihodiagnostic şi studii aprofundate, care oferă cursuri şi seminarii formative de analiză jungiană,
terapie cognitiv-comportamentală, hipnoterapie, terapie experienţială şi psihodiagnostic. În anul
universitar 1996-1997, pe lângă aceste cursuri curente, studenţii au beneficiat de un program de
training extensiv, conceput şi coordonat de prof.univ.dr. Iolanda Mitrofan, organizat cu sprijinul
financiar al Fundaţiei SOROS pentru o Societate Deschisă. Formaţia de psihoterapuet a
coordonatoarei acestui proiect constă în mai multe stagii de perfecţionare (Olanda, Franţa), cu
specializări în domeniul terapiilor creative, dramaterapiei, metodei Goldstein cu suport audio-vizual,
programării neurolingvistice, gestaltterapiei, terapiei de cuplu şi de familie, completate de experienţa
clinică de peste 20 de ani în cadrul Laboratorului de cercetare în domeniul neuro-psiho-senzorial din
Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă Bucureşti. Orientarea
sa profesională este experienţial-existenţială, profund umanistă, iar „Programul de formare a
abilităţilor pentru consiliere şi psihoterapie experimentală de grup” (1996-1997) a purtat această
amprentă. Pro-gramul a constituit o experienţă de practică formativă de care au profitat atât studenţii
masterişti, cât şi colegii lor din anii mai mici de la facultăţile de psihologie, asistenţă socială şi
psihopedagogie specială. Proiectul s-a desfăşurat pe principiul ştafetei, însemnând minim 300 de ore
şi maxim 600 de ore pentru fiecare terapeut format (25 de specialişti) şi incluzând circa 250 de
studenţi beneficiari (membrii grupurilor de optimizare). Rezultatele programului au fost valorificate şi
prezentate parţial în raportul de cercetare asupra activităţii desfăşurate şi în lucrarea Psihoterapia
experienţială, apărută în 1997 la Editura Infomedica, sub coordonarea prof.univ.dr. Iolanda Mitrofan.
În dorinţa de a continua activitatea în comun şi de a păstra posibilitatea pregătirii în această
manieră, cei 25 de terapeuţi (psihologi şi asistenţi sociali specializaţi în consiliere şi psihoterapie
experienţială de grup), printre care se numără şi autoarea articolului, au constituit Societatea de
179
Psihoterapie Experien-ţială Română (SPER), desfăşurând în continuare cercetări, constituind grupul
de dezvoltare personală, organizând training-uri formative şi practicând psihoterapia experienţială.
Aceasta înseamnă lucrul permanent cu noi înşine în scop optimizator şi formativ, pentru a putea lucra
cu ceilalţi, înseamnă că experimentăm în continuare autoexplorarea şi „creşterea” noastră ca terapeuţi
„împreună”, având ocazia să simţim, să gândim şi să acţionăm în lumina unor opţiuni profesionale
libere, a unor preferinţe şi convingeri comune, de factură umanist-experienţială.
Societatea de Psihoterapie Experienţială Română (SPER) este o organizaţie nonguverna-
mentală, o asociaţie profesională care îşi propune să promoveze calitatea serviciilor de consultanţă şi
consiliere psihologică în România şi funcţionează sub egida Asociaţiei Naţionale a Psihologilor din
România şi a Colegiului Consilierilor şi Psihoterapeuţilor din România.
Scopurile Societăţii, formulate în statut, sunt următoarele:
1. Formarea de specialişti în domeniul consilierii şi psihoterapiei experienţiale. Programele
SPER se adresează, în primul rând, studenţilor şi absolvenţilor facultăţilor de profil, oferind un sprijin
formativ complementar, alături de practica profesională şi modulele de învăţământ postuniversitar.
2. Oferă servicii de consiliere, psihoterapie şi asistenţă psihologică, cu scop de optimizare a
comportamentului profesional al specialiştilor în relaţiile umane în curs de formare şi postuniversitar.
3. Promovează valenţele învăţământului interactiv în grup asistat, pentru spe-cialiştii în
psihoterapie, consiliere, consultanţă psihosocială, conectat la spiritul modului de lucru în aceste
domenii.
4. Susţine valoarea practicii şi implicării personale în formarea profesională. Principiul de bază
al activităţii constă în: experimentare, autocunoaştere, optimizare a propriului comportament pentru a-i
putea ajuta pe alţii să-şi optimizeze conduita.
Obiectul de activitate al SPER constă în:
1. Organizarea de programe practice de formare psihoterapeutică interactivă, destinate studen-
ţilor şi absolvenţilor în domeniul consilierii şi psihoterapiei.
2. Extinderea serviciilor pentru tineri (studenţi, elevi, alte persoane interesate de practicile de
optimizare şi psihoterapie), sub forma atelierelor de terapii creative (artterapie, meloterapie, terapie
prin dans şi mişcare, dramaterapie, psihodrama prin umor), gestaltterapie, grupuri de întâlnire
rogersiene, grupuri de optimizare a comunicării (metoda Goldstein), consiliere de cuplu (maritală şi
de familie), terapii de familie de orientare experienţială, grupuri de întâlnire pentru optimizarea
relaţiilor părinţi-adolescenţi, profesori-elevi etc.
3. Editarea cu sprijinul practicanţilor şi al formatorilor a unor publicaţii curente: „Revista de
Psihoterapie Experienţială” şi seria de volume de „Caiete de psihoterapie experienţială”, ce include
articole, cercetări, studii destinate studenţilor, absolvenţilor, profesorilor şi altor specialişti interesaţi.
4. Evaluarea ştiinţifică a programelor aplicate de SPER şi difuzarea rezultatelor către un public
larg prin: conferinţe, simpozioane, interviuri, publicaţii, pliante, afişe etc. Un obiectiv important este
stimularea receptivităţii publicului român şi schimbarea unor mentalităţi anacronice în raport cu
modul de formare, integrare socială şi rezolvare a problemelor de viaţă.
5. Desfăşurarea într-un cadru academic a altor activităţi didactice de cerce-tare, consiliere şi
psihoterapie, în concordanţă cu scopurile asociaţiei.
6. Protejarea drepturilor membrilor asociaţiei şi stabilirea unor punţi de legătură cu organizaţii
similare din ţară şi străinătate.
În perioada care s-a scurs de la înfiinţarea sa, numărul membrilor SPER a crescut (peste 50 de
membri activi şi circa 200 de membri colaboratori), iar organizaţia noastră a primit numeroase
solicitări din partea tinerilor studenţi sau absolvenţi de psihologie, asistenţă socială, psihopedagogie
ş.a., precum şi de la o serie de psihologi din generaţiile mai vârstnice, interesaţi de pregătirea în
domeniu. La acestea, s-au adăugat şi cereri din partea unor categorii diverse de persoane preocupate
de optimizarea comportamentului şi de dezvoltarea personală (adolescenţi, părinţi, cupluri, persoane
cu dificultăţi de adaptare, persoane intere-sate de autocunoaştere şi evoluţie personală).
În intervalul 1997-1999, în cadrul SPER, s-au derulat o serie de programe cu adresabilitate
variată şi scopuri diverse:
• Optimizarea comportamentului profesional al psihologilor practicieni incluşi în modulul de
Master în Psihodiagnoză şi Psihoterapie;
• Consilierea psihologică în licee – program formativ intensiv;
• Prevenţia şi asistenţa psihologică a adolescenţilor cu vulnerabilitate crescută la droguri;
• Consilierea la vârste avansate – atelier formativ intensiv;

180
 • Publicarea volumelor colective Psihoterapie experienţială şi Orientarea experienţială în
psihoterapie, sub coordonarea prof.dr. Iolanda Mitrofan, precum şi a altor lucrări în cadrul colecţiei
„Caiete experienţiale”;
• Training experienţial: dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare a personalului din
penitenciare;
• Formarea profesională şi optimizarea comportamentală a personalului care asistă persoanele
infectate de HIV/SIDA (grupuri de suport);
• Training-uri intensive în psihoterapie experienţială de grup (dezvoltare personală) în diferite
oraşe ale ţării: Bucureşti, Constanţa, Braşov, Timişoara, Cluj-Napoca, Galaţi, Focşani etc.
O altă activitate curentă a Societăţii constă în facilitarea şi practicarea de schimburi de
experienţă internaţională, centrate pe psihoterapie. Astfel, SPER, în colaborare cu Universitatea
Bucureşti – Departamentul de Master, a organizat seminarii şi ateliere formative intensive susţinute de:
• dr. Richard Meyer, medic psihiatru, doctor în sociologie şi etnologie, fondatorul şi
preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Somatoterapie şi directorul revistei „Somato” (Franţa);
• dr. Francis Macnab, care conduce Institutul Cairnmillar (Australia), un centru de dezvoltare
personală şi de formare în consiliere, psihoterapie şi consiliere organizaţională;
• dr. André Moreau, psihiatru şi gestaltterapeut, format la Cleveland, cu training-uri în:
hipnoză, PNL, psihologie analitică, psihodramă şi analiză tranzacţio-nală, conduce „Y Voir Clair”
(Belgia) – o comunitate terapeutică, un centru de dezvoltare personală, de formare şi antrenament în
psihoterapie;
• dr. Française Burton – specialist în analiză reichiană (Franţa);
• Aimé Hofbeck, psihoterapeut, specialist în analiză bioenergetică.
În aceeaşi formulă, s-a semnat un contract de colaborare pe termen nelimitat cu Şcoala
Europeană de Psiho-Socio-Somatoanaliză (E.E.P.S.S.A., preşedinte – R. Meyer), care presupune
susţinerea de training-uri intensive de 3-4 ori pe an, de către profesorii E.E.P.S.S.A., începând cu anul
universitar 1998-1999.
Din 1997, SPER asigură publicarea „Revistei de Psihoterapie Experienţială”, cu frecvenţă de
apariţie trimestrială şi care a ajuns deja la numărul 13. Elaborarea revistei a avut punctul de pornire în
câteva observaţii.
În primul rând, spre deosebire de ţările occidentale, în România, serviciile de consiliere şi
psihoterapie sunt aproape inexistente. Şi aceasta nu pentru că omul de la noi ar fi mai echilibrat, mai
spontan, mai creativ sau mai bine dispus şi în armonie cu ceilalţi, ci din lipsă de specialişti. SPER este
o organizaţie nonguvernamentală, care organizează servicii sau stagii de formare în domeniu, iar
rezulta-tele obţinute pot fi comunicate celor interesaţi în publicaţii de specialitate. De aceea, „Revista
de Psihoterapie Experienţială” oferă informaţii adresate specialiştilor, teme actuale şi studii de caz în
domeniile: gestaltterapie, artterapie, terapie prin dans şi mişcare, dramaterapie, somatoterapie, analiză
bioenergetică, grup de întâlnire rogersian, consiliere de cuplu, psihoterapia copilului şi adolescentului,
terapie de familie, psihosexologie etc.
În al doilea rând, se pare că rolul psihologului, pentru cea mai mare parte a publicului român,
chiar instruit, rămâne ambiguu. Există prejudecata că la psiholog s-ar duce doar bolnavul psihic, în
timp ce omul „sănătos” nu ar avea ce căuta acolo. Mai mult, o convingere puternic înrădăcinată, dar
absolut nefondată, este aceea că fiecare dintre noi s-ar pricepe la toate. Şi, de aici, efectele. Chiar dacă
sunt prost dispus, irascibil, plictisit de viaţă, lipsit de iniţiativă şi elan vital, sunt sănătos – atunci de ce
să merg la psiholog? Chiar dacă familia traversează o perioadă de criză, în cuplu ceva nu merge,
copilul adolescent trece printr-o criză de dezvoltare şi nimeni nu se mai înţelege cu el, acestea sunt
probleme pe care le poate rezolva oricine – atunci de ce să consult un psihoterapeut? Realitatea este
că există o distincţie netă şi absolut necesară între psihoterapia tratament al bolilor psihice şi
psihoterapia de optimizare care se adresează normalului. Psihoterapia experienţială este, prin
excelenţă, o terapie a normalului, care oferă posibilitatea autoexplorării, autocunoaşterii, cu accent pe
trăire, conştientizare, exprimare de sine. Revista pune, astfel, la dispoziţie o serie de informaţii care
permit familiarizarea cu obiectivele psihoterapiei experienţiale: realizarea potenţialului uman latent;
stimularea creativităţii şi spontaneităţii; asigurarea congruenţei între limbaj, gândire, emoţie,
comportament (a pune în acord ceea ce gândeşti, cu ceea ce simţi, ce exprimi şi ce faci); conştien-
tizarea stării de incongruenţă, fragmentare sau dedublare, pe care mulţi o perpetuăm ca pe o moştenire
durabilă; autocunoaşterea, creşterea acceptării de sine; cunoaşterea şi acceptarea celorlalţi, creşterea
toleranţei; diminuarea stresului, anxietăţii, complexelor de inferioritate, optimizarea comunicării ş.a.

181
De asemenea, revista îşi propune să anunţe cititorilor săi manifestări (conferinţe, congrese, mese
rotunde naţionale şi internaţionale, cursuri, stagii de formare) şi apariţii editoriale în domeniu.
„Revista de Psihoterapie Experienţială” se adresează, în primul rând, studenţilor şi tinerilor
specialişti în domeniul ştiinţelor umane, prioritar viitorilor psihologi şi asistenţi sociali de la
facultăţile de stat sau private, din Capitală sau din ţară. Autorii articolelor sunt atât membri SPER, în
majoritate tineri psihologi şi asistenţi sociali, specializaţi în consiliere şi psihoterapie experienţială de
grup, cadre universitare, doctori în psihologie şi doctoranzi, absolvenţi de master, cât şi alţi
colaboratori activi ai organizaţiei noastre, interesaţi de acest gen de activitate. Revista are un caracter
deschis sub aspectul conţinutului, fiind accesibilă şi cititorilor nespecialişti cu o anumită cultură şi
preocupări în domeniu. În plus, în privinţa posibilităţilor de publicare în spaţiul ei, singurele criterii de
selecţie sunt talentul şi pertinenţa articolelor.
Pentru a completa această carte de vizită, ar mai fi de menţionat faptul că sub egida Colegiului
Consilierilor şi Psihoterapeuţilor din România (CCPR), în colaborare cu SPER, în anul universitar
1998-1999, s-a desfăşurat primul modul postuniversitar de specializare intensivă în psihodiagnoza
proiectivă şi în psihoterapie (hipnoză şi gestaltterapie), susţinut de profesorii Catedrei de Master în
Psihoterapie şi Psihodiagnostic – Universitatea Bucureşti: prof.dr. Irina Holdevici, prof.dr. Iolanda
Mitrofan, conf.dr. Mihaela Minulescu. Succesul cursului şi solicitările apărute au determinat
continuarea şi extinderea acestui tip de ofertă în specializare postuniversitară, care a luat forma unui
curs post-universitar, organizat din octombrie 2000, cu module susţinute de specialiştii din cadrul
SPER. De asemenea, din octombrie 1999, SPER, în colaborare cu Universitatea Bucureşti, a demarat
Programul de organizare a primului Centru Universitar de Dezvoltare Personală, Consultanţă şi
Psihoterapie Experienţială din România. Programul este sponsorizat de Banca Mondială şi are ca
ofertă-ţintă servicii pentru studenţii şi cadrele didactice ale Universităţii Bucureşti, precum şi pentru
absolvenţii şi specialiştii facultăţilor de profil, cei aflaţi în cadrul stagiilor de formare postuniversitară,
cu posibilităţi de extindere a serviciilor pentru alte categorii de persoane interesate. O serie de alte
proiecte ale SPER se află în acest moment în curs de elaborare sau participă la diferite concursuri
pentru a fi analizate şi aprobate.
SPER este o organizaţie activă, un laborator viu, deschis şi transparent pentru cei interesaţi în
devenirea profesională a terapiei. Doriţi să o cunoaşteţi? Dacă da, aceasta oferă perspectiva
conştientizării de sine, a dezvoltării personale şi interpersonale; a respectării valorilor şi libertăţii
personale; a interesului, autenticităţii, dinamismului; a acceptării limitelor şi unificării polarităţilor;
a maturizării, armonizării cu sine şi cu ceilalţi; a eficienţei, responsabilităţii.

Angela IONESCU

182
 SOCIOLOGIE MEDICALĂ LA CONFLUENŢA SOCIOLOGIEI
CU MEDICINA

În rândurile care urmează, doresc să semnalez apariţia pe piaţa de carte românească a unei
lucrări care priveşte una din ramurile sociologiei prea puţin abordate la noi în ţară, şi anume,
sociologia medicală. Este vorba despre cartea semnată de Iustin Lupu şi Ioan Zanc, lucrare care a
apărut la Editura Polirom din Iaşi: Sociologie medicală, teorie şi aplicaţii.
Lucrarea oferă celor interesaţi cunoştinţele necesare însoţite de aplicaţii practice şi, de ce nu,
chiar şansa unui loc de muncă unde sociologul ar putea să-şi împlinească, în mod direct, practic
menirea de slujitor al societăţii, al oamenilor. Fiind un curs universitar dedicat nu numai absolvenţilor
de sociologie, ci şi celor ai facultăţilor de psihologie şi medicină, mi se pare salutară ideea autorilor
de a introduce în primul capitol o scurtă prezentare a obiectului şi problematicii sociologiei. Cititorii
vor descoperi sau redescoperi aici nume de marcă ale sociologiei româneşti şi universale, precum:
Emile Durkheim, Max Weber, Talcott Parsons, Spiru Haret sau Dimitrie Gusti. Sunt tratate teme
legate de condiţiile epistemiologice şi social-structurale ale apariţiei sociologiei, instituţionalizarea
sociologiei, la care se adaugă codul deontologic al sociologilor.
În continuare, autorii atacă problematica sociologiei medicale, procedând sistematic în
prezentarea obiectului, definirii şi problematicii specifice acestui domeniu. Aflăm, astfel, că
sociologia medicală, ca sociologie de ramură, are o istorie relativ recentă legată de numele
americanului Mc Intyre, care, în 1849, în articolul The Importance of the Study of Medical Sociology,
din „Bulletin of the American Academy of Medicine”, definea noua disciplină ca fiind „ştiinţa care
investighează aspectele sociale şi naturale ale producerii bolilor şi progresele realizate de societate în
combaterea lor” (I. Lupu, I. Zanc, Op.cit., p. 29). Între primele lucrări de sociologie medicală,
amintim pe cele scrise de Blackwell Elizabeth (1902), Essay in Medical Sociology, London, Bell;
Warbasse James (1909), Medical Sociology, New York, Appleton; Stern Bernard (1927), Social
Factors in Medical Progress, Columbia University Press. Autorii noştri nu ignoră însă faptul că
primele scrieri teoretice sunt elaborate în anii ’50 şi aparţin unor sociologi renumiţi ca: T. Parsons
(1951), P. Kendall (1957), R.K. Merton (1957) etc. Pornind de la perspectiva establishment-ului, a
integrării conformiste în sistem, Parsons va defini boala, după cum este cunoscut, ca formă de
comportament deviant, sănătatea ca un comportament normal şi va preciza principalele drepturi şi
obligaţii ale status-ului şi rolului de pacient şi de medic.
Iustin Lupu şi Ioan Zanc, analizând lucrările ulterioare de sociologie medicală, remarcă
trecerea de la evaluarea rolurilor şi comportamentelor la perspectiva macro-socială, vizând analiza
principalilor factori sociali (politici, economici, demografici, tehnici, organizaţionali), care contribuie
la promovarea sănătăţii colectivităţilor umane, factori priviţi, scriu autorii, prin conexiunea lor
structurală şi funcţională.
Dintre obiectivele asupra cărora trebuie să se îndrepte cercetările de sociologie medicală, sunt
amintite următoarele:
• distribuirea bolilor în societate, în funcţie de tipul de societate, mediul familial, religie, sex,
clase sociale, profesie;
• factorii sociali şi culturali legaţi de natura şi gravitatea bolii;
• tipul de tratament adoptat;
• elemente sociale care intervin în procesul terapeutic (cf. Fr. Steudler, 1972).
Probleme, cum ar fi: familia şi îmbolnăvirea, impactul social al bolii asupra indivizilor,
inegalitatea accesului la serviciile medicale (sanitare), spitalul ca instituţie socială, demografia
medicală, boala ca stigmat social, şomajul şi starea de sănătate, alcoolismul, sărăcia, clasa socială şi
îmbolnăvirea, aparţin domeniului sociologiei medicale şi mi se par de un real interes.
Ce înseamnă însă punctul de vedere sociologic în medicină? Pentru autori înseamnă „a cerceta
rolul factorilor sociali în declanşarea bolii, a considera boala ca pe un eveniment care se produce
într-un context social şi reflectă, într-un fel, legătura dintre individ şi mediul său de viaţă” (p. 33).
183
Este cunoscut că exemplul clasic al acestui punct de vedere îl constituie studiul lui Sir Percival Pott
(1775) despre cancerul scrotal la coşari. El arată clar lanţul cauzal care leagă un grup profesional –
coşarii, un comportament – acela al curăţirii sobelor sau şemineelor, un agent – funinginea şi starea
patologică finală – cancerul. Lucrurile au evoluat mult de atunci, cu toate că sociologia medicală nu a
fost întâmpinată, iniţial, întru totul favorabil de către lumea medicală. Explicaţiile ce utilizau termeni
sociologici şi psihologici erau considerate a fi neştiinţifice, nefiind luate în seamă. O dată cu revoluţia
industrială însă apare necesitatea unei noi abordări a bolilor: „Dezvoltarea marilor aglomerări urbane,
periferia oraşelor cu mizeria, insalubritatea, alcoolismul şi delincvenţa lor, regimurile de muncă
excesivă, subnutriţia, starea de mizerie cronică reorientează atenţia cercetării spre rolul factorilor
sociali în răspândirea bolilor” (p. 34). S-au elaborat o serie de anchete şi monografii, care au studiat
„sanogeneza mediului” determinat de revoluţia industrială. Avem ca exemplu cercetarea întreprinsă
de Edwin Chadwik cu privire la „situaţia sanitară a populaţiei muncitorilor din Anglia” (1842), la care
se adaugă studiul privind ratele mortalităţii populaţiei în raport cu problemele sociale, mai ales cu
sărăcia. În Franţa, doctorul Villerme a arătat diferenţa de mortalitate datorată holerei, între cartierele
sărace şi cele bogate din Paris, în anul 1832. La cererea guvernului prusac, Rudolph Wirchow a
investigat, în 1868, cauzele tifosului epidemic, subliniind relaţia dintre boală şi factorii sociali,
precum condiţiile de muncă, factorii economici etc. Exemplele de mai înainte reflectă numai o parte a
preocupărilor de acest gen.
După cum susţin D. Patrick şi G. Scambler (1986), a trebuit să se demonstreze că „anumite
teorii, concepte şi metode elaborate de sociologi pot clarifica aspecte ale experienţei umane în stare de
sănătate şi de îmbolnăvire”, adăugând că sociologia medicală aduce un plus de cunoaştere „cu privire
la acele relaţii care influenţează experienţa sănătăţii şi îmbolnăvirii la nivelul indivizilor şi răspunsul
pe care ei îl primesc din partea celorlalţi: rude, medici, infirmiere, administratori ai sănătăţii publice şi
guverne” (citaţi de I. Lupu, I. Zanc, p. 45-46). De asemenea, nu trebuie ignorat un fapt: medicina are
pe lângă o finalitate individuală şi una socială, care urmăreşte adaptarea indivizilor la mediul lor de
viaţă, ca membri folositori ai societăţii sau reintegrarea socială atunci când aceştia s-au dezorganizat
datorită bolii.
Problemele sociologiei medicale sunt, aşa cum afirmam, diverse şi pline de interes. În cele ce
urmează, am selectat câteva teme specifice acestei discipline, care au fost tratate în lucrarea pe care o
prezentăm:
• abordări psiho-sociale asupra bolii şi sănătăţii;
• relaţia medic-pacient ca relaţie psiho-socială;
• comunicarea în practica medicală;
• stil de viaţă şi sănătate (din cuprinsul acestui capitol, amintim: tabagismul şi sănătatea;
alcoolismul şi sănătatea; consumul de droguri şi sănătatea; stresul şi sănătatea);
• perspective comparative asupra sistemelor de îngrijire a sănătăţii;
• metode şi tehnici de cercetare în sociologia medicală.
Iustin Lupu şi Ioan Zanc, prin lucrarea pe care au elaborat-o, oferă o perspectivă interesantă şi
deopotrivă incitantă asupra sociologiei medicale, utilă atât pentru sociologi, cât şi pentru medici şi
psihologi.

Claudia BIRIŞ

184
 1
CONTRIBUŢIA FEMEILOR LA DEZVOLTAREA SOCIOLOGIEI

Comitetul de Cercetare a Istoriei Sociologiei din cadrul Asociaţiei Internaţionale de Sociologie

a organizat, cu ocazia Conferinţei de la Amsterdam (mai, 1996) şi a Congresului Mondial de
Sociologie de la Montréal (iulie 1998), sesiuni cu teme de istoria sociologiei, precum „Contribuţia
femeilor la dezvoltarea sociologiei”, „Sociologii îi citesc pe sociologi”, „Harriet Martineau şi
fundamentele teoretice ale sociologiei moderne”, „Istoria sociologiei şi consolidarea identităţii
disciplinare”, în dubla intenţie de a evidenţia contribuţiile majore ale sociologilor femei la dezvoltarea
sociologiei şi de a sublinia importanţa, pentru dezvoltarea sociologiei, a istoriei ideilor, a dialogului
peste timp între gânditorii care au fost şi cei care „reformulează moştenirea”, reinterpretând, prin
lectură, opera primilor. Astfel de reformulări se pot constitui în evenimente ale evoluţiei sociologiei.
Acesta este orizontul în care Claudia Honegger şi Theresa Wobbe1 au reunit nouă studii cu tot
atâtea portrete de sociologi femei, ale căror contribuţii la dezvoltarea sociologiei sunt evaluate de
autori ca fiind majore. Aceste nouă studii sunt precedate de un valoros studiu introductiv (Frauen in
der kognitiven und institutionellen Tradition des Soziologie), elaborat de cele două editoare. Ele
încearcă compunerea unui proiect de autodescriere a unei „specialităţi” a sociologiei în cadrele mai
cuprinzătoare ale sistematizării sociologiei provocată în ultimii treizeci de ani de erodarea – în
condiţiile diversificării contextelor instituţionale şi epistemice – capacităţii sociologiei de a se
autoreprezenta. Editoarele asimilează accepţiunea pe care o dă Mannheim modernului – ca spaţii de
pluralizare şi democratizare a cunoaşterii ştiinţifice şi ca mediu istoric, social şi cognitiv care măreşte
capacitatea cunoaşterii de a fi realizată de mai multe grupuri şi din mai multe perspective – şi reţin
ideea posibilităţii concurenţei între perspective cognitive, între diferitele grupuri care le produc şi le
promovează. Ele consideră că larga paletă de reconstrucţii disciplinare şi reconstrucţii ale istoriei
teoriilor sociologice, rezultată în ultimii treizeci de ani ca urmare a sistematizării sociologiei, trebuie
raportată la tipul studiilor privind identitatea istorică, socială şi cognitivă a agenţilor cunoaşterii, la
specificul orientărilor sociologice, la contextul şi ţelul instituţionalizării disciplinei ca instanţă de
selecţie, difuzare, control şi consolidare a unor perspective cognitive şi orientări ale acţiunilor. Astfel
de studii de istoria sociologiei pun în evidenţă „arborele genealogice al sociologiei” (identifică tradiţii
cognitive şi tradiţii instituţionale ale unor discipline), dar şi „genealogia sociologică a reprezentării”
liniilor de cercetare academice şi neacademice. Cele nouă studii reunite sub titlul Frauen in der
Soziologie: neun Porträts, deşi sunt scrise de autoare din diferite centre universitare ale Europei şi
Americii de Nord 2 , formează o carte unitară.
Cu toate că poartă amprenta unor medii culturale şi academice diferite, aceste studii au puncte
de interes comune, rezultate nu doar din sarcina portretizării, ci, mai ales, din intenţia de a schiţa un
tip al sociologului femeie, de a identifica o „linie de cercetare” şi de a structura imaginea unei
anumite specialităţi în cadrul unei genealogii sociologice a reprezentărilor privind disciplina
sociologie. Tocmai de aceea, fiecare studiu-portret indică: 1) drumul spre gândirea sociologică a
femeilor sociolog; 2) contextul instituţional şi politic al muncii femeilor sociolog; 3) însemnătatea
intelectuală a operelor lor; 4) elemente necesare pentru înţelegerea mecanismelor uitării sau ale
respingerii acestor femei în afara canonului academic.
Credem că propunerea editoarelor de a considera cartea ca schiţă a unui „proiect al unei noi
autodescrieri” a unei „specialităţi” este, cel puţin în unele dintre dimensiunile sale, realistă. Strategia
lor constă în a dezvolta programul de cercetare iniţiat de Germaine de Staël-Holstein – al cărui nucleu
îl formează „interesul pentru modalităţile sociale şi culturale ale existenţei feminine în societatea
modernă” (p.10) – şi în a-l îngloba într-o tradiţie cognitivă prestigioasă (în care se înscriu Kant,

1
Claudia Honegger und Theresa Wobbe Hesg. (1998), Frauen in der Soziologie: neun
Porträts, Verlag C.H. Beck, München.
2
Caroline Arne (Elveţia), Robert C. Bannister (S.U.A.), Christian Fleck (Austria), Susan
Hoecher-Drysdale (Canada), Wolf Lepenies (Germania), Dorothy Ross (S.U.A.), Claudia Honegger
(Elveţia), Theresa Wobbe (Germania).
185
Saint-Simon, Comte, Durkheim, Simmel). Produsele noologice şi materiale ale acestei „tradiţii
îmbogăţite” întemeiază, argumentează editoarele, cererea de reformulare a identităţii disciplinare, o
reformulare care să stabilească cu claritate locul cognitiv şi social al specialităţii sociologice centrată
pe problematica existenţei feminine în societatea modernă. În acest scop, susţin editoarele, trebuie să
se revină, în primul rând, asupra selecţiei tradiţiilor cognitive operată de tradiţia instituţională a
studiului sociologiei. Altfel spus, autorii intenţionează să iniţieze şi să susţină, cu argumentele
prestigiului unei tradiţii cognitive şi ale valorii lucrului bine făcut, un proces de instituţionalizare a
unei noi specialităţi în câmpul disciplinar al sociologiei deja instituţionalizate. În prelungirea unui
raţionament mertonian, ei argumentează că funcţiile cercetării ştiinţifice din acest spaţiu, precum şi
conştiinţa valorii realizărilor în acest spaţiu epistemic îşi justifică atât recunoaşterea identităţii noii
specialităţi, cât şi instituţionalizarea ei în câmpul disciplinar al sociologiei academice.
Pornind de la constatarea că, până la mijlocul secolului al XX-lea, pentru femei şi pentru
bărbaţi au existat căi diferite de acces spre sistemul ştiinţei, editoarele inferează că, în timp, s-au
conturat tradiţii cognitive şi tradiţii instituţionale diferite ale sociologiei. Nu numai că femeile
sociologi au urmat „alt drum de calificare şi alt model al carierei decât cel al sociologilor bărbaţi”
(p.15), dar ele, susţin editoarele, au dat o interpretare complementară tradiţiei disciplinare (cognitivă
şi instituţională) şi au lucrat într-un sens care a dus la constituirea unei noi tradiţii cognitive şi
instituţionale, „fixată într-o reţea de raporturi feminine” (p. 15). Temele specifice care au făcut obiec-
tul cercetării au fost: statutul precar al femeilor în societate, menirea femeii în societatea modernă,
modalităţile sociale şi culturale ale existenţei feminine în societate.
Editoarele observă că, de-a lungul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al
XX-lea, „femeile deosebite” ca „grup invizibil” au avut posibilităţi de asimilare a ştiinţei şi de
organizare a educaţiei diferite, funcţie atât de etapa evoluţiei sociologiei ca activitate, cât şi de
conjunctura politică a formării lor. Acesta este motivul pentru care autorii cărţii ne propun o lectură în
care să identificăm trei generaţii de sociologi femei care se disting prin: 1) tipul şi modul formării
intelec-tuale/profesionale; 2) tipul, conţinutul şi cadrele instituţionale ale muncii sociologice.
Autorii prezintă nouă portrete de femei sociologi ca instanţieri ale tipului „femeii ieşite din
comun” (p.9), nouă „figuri istorice”, „pioniere ale teoriei sociale şi ale cercetării sociale” (p. 11), care
şi-au desfăşurat activitatea ştiinţifică în secolul al XIX-lea şi în primele trei sferturi ale secolului al
XX-lea 3 . În centrul activităţii lor, s-a aflat analiza sociologică a raportului dintre feminitate şi
modernitate, teorie şi practică, structura socială şi cultură.
Studiile-portret au permis evidenţierea faptului că, pentru femeile sociologi din prima
generaţie, ideea nucleu a cercetării era aceea a modernităţii, cercetările orientându-se, în mod special,
spre analiza statutului femeii, a modalităţilor şi nivelului educaţiei femeii în societatea modernă;
pentru cele din a doua generaţie, centrul de interes al cercetării era format, la un nivel, de raportul
dintre ştiinţele sociale şi problemele sociale, dintre teorie şi practică şi, la alt nivel, de raportul dintre
cercetarea socială, reforma socială şi mişcarea femeilor. Manifestând interes pentru analiza deosebirii
dintre tradiţional şi modern şi pentru discernerea şi promovarea anumitor linii de evoluţie ale
societăţii moderne, primele două generaţii de sociologi femei au formulat, cu mijloacele teoretice şi
metodologice specifice sferelor lor de interese cognitive, obiectul specific al sociologiei – modernul –
şi o metodologie a investigării acestuia.
A treia generaţie de sociologi femei, prima generaţie de sociologi femei profesionişti, a fost
marcată, cum prevedea Marianne Weber, de schimbarea tipului femeii care studiază, ea devenind „o
luptătoare eroică” cu tărie morală şi care-şi afirmă voinţa creatoare. Femeile sociologi ale acestei
generaţii: 1) s-au organizat în asociaţii şi reţele ale femeilor ca „formă de recunoaştere socială şi de
solidaritate”; 2) şi-au construit un drum profesional pe căi educaţionale instituţionalizate, profitând de
reformele din cadrul sistemului educaţiei superioare; au avut acces la statutul de sociolog ca
profesiune academică. Tema centrală a preocupărilor lor a fost aceea a raportului dintre cercetarea
socială şi reforma/ordinea socială. Aceasta este generaţia care schimbă accentul, în cercetarea socială
empirică, dinspre calitativ spre cantitativ.
Temeiul considerării celor nouă femei sociologi, peste generaţii, ca un „grup al femeilor
deosebite” este dat de faptul că ele fondează o tradiţie cognitivă şi stabilesc standarde recunoscute ale

3
Harriet Martineau (1802-1876), Jenny P. d’Héricourt (1809-1875), Beatrice Webb
(1858-1943), Jane Addams (1860-1935), Marianne Weber (1870-1954), Matilde Vaerting
(1884-1977), Frieda Wunderlich (1884-1965), Dorothy Swaine Thomas (1899-1977), Marie Hjoda (n.
1907).
186
cercetării empirice sociale. „De la lucrarea despre metodă a lui H. Martineau, din anul 1838, despre
anchetele sociale, la Beatrice Webb şi Marie Jehoda porneşte o linie a cercetării empirice sociale,
realizate de femei, care este clasică” 4 .
Reputatul istoric al sociologiei, preşedintele Comitetului de Cercetare a Istoriei Sociologiei din
cadrul I.S.A., Dirk Käsler, afirmă în lucrarea Klassiker des soziologischen Denkens că unele dintre
aceste femei, mai ales dintre social-teoreticienele începuturilor, ar fi putut să devină clasice ale
sociologiei, „figuri simbol”, deoarece şi-au îndeplinit rolul de a funda şi crea identitatea sociologiei.
Editoarele volumului consideră că aceste aprecieri privesc pe Harriet Martineau (a publicat prima
lucrare de metode ale ştiinţelor sociale; a atras atenţia asupra discrepanţei dintre unitatea teoriei şi
lipsa de unitate a practicii), Matilde Vaerting (autoarea unui punct de vedere privind împletirea puterii
cu cunoaşterea), Marianne Weber (autoarea unui model cultural al socializării feminine în
modernitate şi a unei opere fundamentale de sociologie a dreptului), Jane Addams (autoare a unor
studii privind individualitatea şi diferenţa de gen în modernitate).
În măsura în care acceptăm că această carte/lucrare oferă sugestii pentru un „proiect al unei noi
autodescrieri” a sociologiei, ca disciplină academică, trebuie să se analizeze accepţiunile pe care
autorii le dau unor termeni cheie: canon, tradiţie, fondator, clasic şi să se decidă cu privire la valoarea
argumentelor aduse în favoarea ideii recunoaşterii/instituţionalizării acestei autodescrieri.
Este de remarcat că editoarele, în studiul introductiv, scriu despre o „tradiţie cognitivă” şi
despre o „linie de cercetare”, fără să definească nominal aceşti termeni, astfel că nu putem stabili în
mod univoc ce fel de relaţie există între „linia de cercetare” – iniţiată şi dezvoltată de „grupul femei-
lor ieşite din comun” – şi „tradiţia cognitivă”, căreia îi aparţin fondatori ai sociologiei academi-
ce/instituţionalizate, precum Saint-Simon, Comte, Durkheim.
În baza analizei textului, formulăm aprecierea că autoarele consideră că între tradiţie şi linie
există o relaţie, pe de o parte, de instanţiere, pe de altă parte, ca de la întreg la parte. Recunoaştem că
o astfel de interpretare asigură textului coerenţă şi sprijină exigenţa de reformare a receptării unei
„linii de cercetare” de o manieră care să conducă la legitimarea existenţei unei specialităţi în câmpul
disciplinei academice a sociologiei.
Dacă se recunoaşte fundării calitatea de a fi un proces şi dacă se consideră că principala
dimensiune a fundării este cea discursivă, atunci aceste femei sociologi ne apar ca fiind
(co)fondatoare ale sociologiei, întrucât:
1) au produs „documente pertinente”;
2) au realizat o serie de analize, privind rolul şi statutul femeii în modernitate, care au iniţiat o
versiune a cercetării sociologice;
3) au elaborat un „motiv fondator”;
4) au elaborat mijloace pentru o strategie de legitimare şi reintegrare în sfera sociologicului a
unor activităţi ignorate sau marginalizate.
Dacă se acceptă că procesul fundării implică – atât la nivel discursiv, cât şi la nivel
instituţional – existenţa paternităţii şi a continuităţii, atunci se poate afirma că femeile sociologi, ale
căror portrete ni le prezintă autorii acestei lucrări (cel puţin unele dintre ele), pot fi considerate
cofondatoare ale unei tradiţii discursive şi fondatoare ale unei „linii de cercetare” sociologică.
Cofondarea este interpretată într-un mod care subliniază unitatea obiectului creat, dar şi autonomia
liniilor de cercetare care au emers prin studiul lui.
Cei care gândesc că „valoarea marilor opere constă nu în monumentalitate, nici în calitatea lor
exemplară, ci în contribuţia lor la o conversaţie despre ce suntem capabili” 5 , vor considera, cu
certitudine, că aceste femei sociologi au produs texte clasice 6 , anume, texte cu efect de condensare şi
cu funcţie de mediere teoretică, ce oferă standarde de excelenţă. Textele produse de ele nu doar au
devenit sursă de legitimare a preocupărilor, ci, prin bogăţia lor, au prilejuit reinterpretări repetate şi au
putut fi asimilate de unii membri ai unor mişcări politice şi sociale, care au găsit în ele argumente şi
întemeieri ale propriilor acţiuni şi discursuri. Unele dintre operele sociologice ale femeilor sociologi
portretizate în cartea pe care o recenzăm ilustrează un tip al gândirii sociologice care are astăzi
relevanţă. Toate aceste atribute sunt tot atâtea criterii ale clasicităţii vitale.
4
Martin Blumer, et.ad. (eds) (1991): The Social Survey in Historical Perspective, 1880-1940,
N.Y., Cambridge University Press (apud C. Honegger &Th. Wobbe, p. 14).
5
Peter Baher & Mike O’Brien (1994), Founders, Classics and the Concept of Canon,
în: „Current Sociology”, No1, Spring, p. 27-126.
6
Ibidem, p. 57-124.
187
 Întrebarea pe care şi-o poate pune un istoric al sociologiei este: de ce aceste „texte” nu au
relevanţă în curriculum. Credem că Universităţii – care are o vocaţie orientată de normele raţiona-
lităţii cognitive, cercetării deschise şi lămuririi reciproce – îi revine sarcina de a remodela procesul de
receptare a operelor femeilor sociologi cu rezonanţă culturală şi socială, vitale pentru anumite
proiecte şi pentru restructurarea modurilor obişnuite de gândire. Dar, această sarcină a transmiterii
sociale, a difuziunii operelor valoroase ale femeilor sociologi către nucleele profesionale ale
sociologilor revine nu numai instituţiilor cu vocaţie academică, ci şi agenţilor transmiterii interstiţiale,
care, se ştie, sunt deosebit de eficienţi în procesele de „desmarginalizare”.
Cartea „Frauen in der Soziologie: neun Porträts” este rezultatul cercetărilor efectuate timp de
cinci ani, de un grup de cercetători şi profesori de la institute şi universităţi din Europa şi America de
Nord. Ea are un aparat critic impunător, bibliografii de autor complete, bibliografii cuprinzătoare
privitoare la viaţa şi opera sociologilor prezentaţi. Această lucrare instanţiază tipul „cărţii bune”:
(re)pune în circulaţie idei fondatoare ale primei modernităţi; promovează personalităţi şi opere, deşi
fondatoare ale sociologiei, cu o recunoaştere limitată la sfera unei minorităţi a cercetătorilor istoriei
sociologiei; realizează un model de a concepe şi scrie o istorie a unei linii de cercetare neinstituţio-
nalizată academic; pune întrebări capitale care privesc definirea statutului unei discipline ştiinţifice –
pentru unele dintre aceste întrebări oferă răspunsuri, uneori dislocatoare de obişnuinţe de gândire şi
evaluare, pentru altele nu are răspunsuri, dar invită la cercetare şi inovare.

Irina CRISTEA

188
 SCLAVIA CONTEMPORANĂ
DUPĂ CĂDEREA ZIDULUI BERLINULUI

La Copenhaga, s-au reunit membrii celei mai vechi organizaţii de luptă împotriva prostituţiei,
FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ ABOLIŢIONISTĂ (FIA), fondată de Josephine Butler, în
Anglia, cu 124 de ani în urmă. Prestigiul cucerit în timp, prin acţiunile concrete şi substanţa ideatică a
contribuţiilor sale, a conferit acestei organizaţii neguvernamentale rolul de consultant la Consiliul
Economic şi Social al ONU, la Consiliul Europei, UNESCO şi UNICEF şi de reprezentare perma-
nentă la Naţiunile Unite în New York, Geneva, Viena.
Celebrând cei 100 de ani parcurşi de la prima conferinţă FIA împotriva traficului cu femei şi
copii (1899) şi cei 5o de ani de la semnarea Convenţiei Naţiunilor Unite (din 2 decembrie 1949)
împotriva prostituţiei femeilor şi copiilor, Conferinţa de la Copenhaga (2-5 decembrie 1999),
intitulată „Înlăturarea frontierelor” (Breakdown of Borders), a relevat creşterea alarmantă a traficului
(comerţului) ţărilor baltice şi estice ale Europei în industria mondială a sexului, a dezbătut şi adoptat
măsuri de acţiune care oferă temei speranţei de a se stabili o puternică legătură între organizaţiile
neguvernamentale şi oficialităţi pentru prevenirea şi reducerea drastică a crimei organizate la nivel
internaţional – după cum anunţă programul.
În aşteptarea actelor acestei conferinţe – pe care le vom publica, continuând programul de
traduceri instituit în Forumul Metodologic pentru Organizaţii Non-Guvernamentale (ONG-uri) al
Asociaţiei Române de Sociologie, aşa cum am procedat cu lucrările Congresului FAI la Bucureşti, din
1994, – şi acceptând realitatea slabei noastre informaţii în domeniu, vom prezenta, în cele ce urmează,
din informaţiile pe care le deţinem, pe acelea mai fertile contextului nostru cultural actual.
Conţinutul mesajelor adresate de participanţi (oficialităţi, cercetători ştiinţifici, cadre universi-
tare, reprezentanţi profesionişti ai ONG-urilor) va fi prezentat într-o formă lapidară, problematica
abordată fiind grupată pe ţări, într-o ordine aleatoare, din motive referitoare strict la o oarecare siste-
matizare discursivă.

Danemarca:
• descrierea pieţei prostituţiei cuprinde: saloane de masaj, baruri, discoteci, care funcţionează
pe baza anunţurilor prin ziare, INTERNET, telefon, iar adresele din anunţuri certifică diseminarea pe
ansamblul teritoriului – deci nu este limitată;
• nu există proxeneţi; femeile şi bărbaţii se pot prostitua, dispunând ei înşişi de banii câştigaţi;
• numărul femeilor străine este mai mare decât al bărbaţilor;
• se fac studii referitoare la: a) prevenire, informare şi cunoştinţe juridice; b) evaluarea activi-
tăţii guvernului pentru controlul problemei; c) presiunile ONG-urilor asupra guvernului pentru
prevenirea, eliminarea, represiunea traficului femeilor, copiilor, bărbaţilor şi pentru protejarea victi-
melor; d) implicaţiile politice ale prostituţiei (expatrierea femeilor şi protejarea lor în case sigure,
pentru a nu fi atacate în timpul procesului sau al sejurului de 3-4 luni);
• interesul clasei politice a crescut după ce parlamentul a studiat prostituţia;
• prostituţia nu este legal recunoscută; este decriminalizată;
• prostituţia, traficul şi mariajul fals – constituie violări ale drepturilor fundamentale ale omului;
• ca ţară care are imaginea că respectă drepturile omului, are obligaţia să lupte împotriva
acestor violări, făcând mai multe eforturi;
• traficul din ţările sărace în ţările bogate reprezintă o gravă atingere a libertăţii individuale şi
demnităţii celor defavorizaţi;
• ţările dezvoltate trebuie să ajute economic ţările sărace de unde provin prostituatele;
• la nivelul naţiunilor, trebuie evaluat dacă există sau nu problema prostituţiei şi trebuie sporit
respectul bărbaţilor pentru femei;
• mobilizarea populară – a femeilor daneze cu femeile din celelalte ţări, sub sloganul nu vrem
aceasta lume care se duelează – ar putea să ducă la schimbarea opticii şi a unor comportamente.

Franţa:
• modul de analiză al Josephinei Butler s-a bazat pe refuzarea sclavajului, pentru a lăsa omului
libertatea de a decide singur asupra demnităţii sale ca individ şi cetăţean; Josephine Butler a obţinut

189
eliberarea, abolind sclavia, iar medicii europeni i s-au alăturat, creând Federaţia Aboliţionistă
Internaţională împotriva bolilor venerice;
• victima, în termeni juridici, are dreptul la protecţie şi restabilire; abordarea moralistă nu duce
nicăieri, iar neglijarea abordării umane şi sociale creează paradoxul de a le permite exersarea activităţii;
• lăsând la o parte pe cei ce se declară liberi şi fericiţi să se prostitueze, să facă filme porno, să
facă streepteas în cabaret, se recunoaşte unanim că pe termen scurt situaţia persoanelor prostituate
este dezastruoasă; această diagnoză veridică este doar primul pas; trebuie continuat cu: 1) ce anume
permite organizarea prostituţiei; 2) care este bilanţul ţărilor care ignoră abordarea umană şi socială a
fenomenului prostituţiei, nefiind vorba de un eveniment, chiar dacă majoritatea vor să treacă prin
prostituţie ocazional, accidental; 3) care este nivelul etic al exigenţelor; 4) ce trebuie făcut pentru
informarea opiniei publice, pentru transparenţă;
• primele dezbateri despre sexualitatea umană bazată pe dragoste au degenerat într-o formă de
sexualitate comercială (ceva despre sexualitatea bărbatului şi menţinerea puterii sale erectile);
• majoritatea sexologilor sunt bărbaţi şi, din nefericire, sexologia mondială a devenit comer-
cială, fără ca sexologii înşişi să ştie ceva despre prostituţie şi violenţă;
• marile companii, interesate de câştig, nu au promovat contracepţia (prin pilule) în favoarea
sexualităţii, ci pentru prevenirea avorturilor (a se vedea situaţia din Africa );
• cea mai bună prevenţie – lucrul cel mai bun de făcut în Est şi în toată lumea – este educaţia,
valorizarea femeii, convingerea ei că are corpul sacru ce dă viaţă, că poartă viaţa umanităţii;
• arhitectura mentală şi fizică extraordinară a omului trebuie refondată etico-filosofic, în res-
pectul sacralităţii corporale şi spirituale;
• fetele trebuie prevenite asupra facilităţii cu care bărbaţii pot să le aservească;
• ignoranţa este cea mai mare barieră; din păcate, puţini oameni de stat, politicieni sau
intelectuali ştiu ce efecte are prostituţia pentru corpul şi sufletul femeii;
• pentru a eradica posibilitatea imenselor traume fizice şi psihice ale prostituţiei, avem nevoie
de toţi bărbaţii care vor să vină alături de asociaţia noastră militantă.

Marea Britanie:
• romantismul heterosexual completează relaţia complexă bărbat-femeie;
• atitudinea dominantă oscilează între a considera prostituţia voluntară sau forţată;
• sunt ambiguităţi care planează asupra consimţământului:
a) a deveni prostituată rămâne o problemă de moralitate individuală;
b) complexitatea problemei provine din faptul că utilizatorii prostituează copii şi femei;
c) banii daţi în schimbul sexului constituie o instituţie sexuală sau economică?; nu este ca piaţa
de schimb, ci este un spaţiu tulburător şi tulbure;
d) prostituţia are ceva în comun cu sclavajul şi munca plătită (a serviciului social);
e) mai este de luat in considerare prostituţia informală – imigraţia ilegală;
f) de asemenea, relaţia statului cu prostituţia este extrem de complexă şi contradictorie:
vigilenţa statului faţă de traficul şi practicarea prostituţiei este mai mult teoretică, abstractă, decât
tratare practică;
• prezentarea prostituţiei ca cea mai bună opţiune economică este o crimă;
• sunt condiţii politice, sociale, economice, care susţin/întreţin (fr. soutenir) situaţia de
prostituţie în societate;
• refuzul confortului plasării în analiză, după modelul bun-rău, înseamnă acceptarea
complexităţii: complexitatea trebuind să însoţească claritatea, nu inversul;
• să ne reamintim opera lui Antonio Gramsci; guvernele trebuie să facă prostituţia nenecesară!

Suedia:
• a rezolvat problema;
• întrebare iniţială: de ce bărbaţii să nu-şi controleze sexualitatea?
• punctul de vedere al abordării nu e foarte rigid; a criminaliza/incrimina toată prostituţia
înseamnă a închide femeile;
• prin intervenţii ale mass-media, s-au golit străzile de prostituate;
• nimeni n-a mai fost închis;
• maşinile nu mai trec pe acele... anumite străzi, pentru că nu prea mai au de ce; poliţia
amendează pentru circulaţie pe străzile ... respective;
• lege împotriva oamenilor care cumpără femei, pentru minimizarea cumpărării de fete/femei;
• se poate vorbi de onorabilitatea naţiunii, iar Suedia este o naţiune onorabilă;
190
 • a vorbi despre bărbaţii din Occident înseamnă a vorbi şi despre organizarea masculinităţii şi
sexului într-o parte a lumii;
• recunoaşterea unor vagi repertorii masculine face trimitere la: a) familie (şi clasa mijlocie),
în care creşterea unui bărbat echivalează cu creşterea imaginii, ceea ce este totuşi o identitate proastă;
b) femei, care contribuie la consolidarea schemei masculine tradiţionale; în acest siaj au apărut
mişcările feministe;
• revoluţia sexuală în Occident a adus mai multe posibilităţi în industria sexului;
• accesul la sex apare tot mai mult ca un drept;
• este nou din perspectivă istorică discursul public despre activitatea distructivă a bărbatului;
• marea diferenţă faţă de trecut o constituie traficul pentru exploatare sexuală;
• liniştea opiniei publice a încetat;
• femeile cresc în viaţa politică şi socială; egalitatea obţinută e decisă de oameni; s-a schimbat
şi raportul de forţe; multe femei refuză supremaţia bărbaţilor;
• antifeminismul a creat teamă;
• în analiza motivelor prostituţiei (cumpărarea sexului) trebuie luate în considerare atât
dimensiunea privată, cât şi cea socială;
• contextul istorico-social este altul, dar ordinea veche e prezervată;
• sunt două feluri de clienţi: trişorii şi violatorii (cei ce abuzează femeia, trădează sensul dragostei);
• idealurile masculine sunt importante pentru bărbaţi, deşi mulţi se tem de soţii, după ce au plătit...;
• sexualitatea trebuie înţeleasă la nivel social şi societal;
• ce caută bărbaţii în sexualitate este descifrabil în contextul cultural;
• prostituţia nu are consecinţe doar asupra persoanei, ci şi asupra societăţii;
• viziunea tradiţionalistă – obiect de cumpărat cu bani – presupune lipsă de răspundere; e
contraponderea dragostei;
• radicalitatea schimbării presupune un nou statut al femeii în societate;
• schimbarea revoluţionară implică participarea bărbatului, a bărbaţilor, la o politică anti-
sexuală, opusă filosofiei lor – în care au alunecat spre o identitate masculină, dată de familie o dată
cu creşterea copiilor; puterea li se consolidează cu maşinăria instituţionalizată de stat, care ne
înconjoară;
• s-au format două tipuri de atitudini: criminalizarea (pedepsirea/închiderea) clientului,
criminalizarea femeii;
• legea suedeză pleacă de la faptul că femeile nu trebuie să rişte a fi pedepsite în această
industrie şi, în consecinţă, stigmatizează relele/deteriorările (fr. les domages) pe care le suportă femeia.

Albania:
• este necesar un program de urgenţă pentru: expertiză, instruire/antrenament şi infrastructură,
ceea ce înseamnă bani pentru Albania;
• lipseşte o lege care să interzică pornografia ;
• mass-media nu educă, prezintă asemenea aspecte ca senzaţionale;
• 70% din prostituate sunt consumatoare de droguri;
• nu există organizaţii care să le ajute;
• unele organizaţii ajută femeile în urma violenţei domestice suportată de acestea;
• metoda utilizată: interviul clinic adâncit;
• Codul Penal acum se modifică, pentru a ajunge la nivelul celor mai avansate.

Polonia:
• ţară de tranzit tradiţional pentru prostituţie, datorită poziţiei cheie a graniţei orientale lungi;
• situaţia s-a amplificat dramatic;
• este prostituţie în hoteluri, în sex-cluburi (cele mai multe) şi pe străzi – practicată şi de
persoane din alte ţări ( Rusia);
• analiza ştiinţifică a sexului comercializat este făcută din perspectivă interacţionistă.
Ucraina:
• concepţia tradiţională a diferenţei dintre bărbat şi femeie produce un dezechilibru care
afectează copiii şi este acompaniată de probleme socio-economice, de crimă organizată, de spălare de
bani, care se alimentează reciproc;

191
 • traficul (comerţul) cu oameni e rezultatul discriminării tradiţionale; de aceea, este preferabilă
utilizarea conceptului global de trafic cu fiinţe umane, nu doar cu femei, deschis sau secret, cu sau
fără consimţământul acestora;
• conceptul nu există la nivelul guvernului, deşi azi îi este recunoscută importanţa; pesimismul
referitor la aplicarea legilor se încearcă a fi contracarat de guvern, pe de o parte, prin sesiuni la care
sunt invitaţi reprezentanţi ai misiunilor diplomatice, ai ONG-urilor etc., iar pe de altă parte, prin
derularea deja a 17 procese intentate celor suspectaţi de trafic uman cu carne vie;
• proxeneţii nu sunt doar bărbaţi, ci şi femei (o singură femeie a recrutat două sute de fete
pentru exploatare sexuală: profiturile sale atingeau, după un calcul sumar, milioane de dolari pe lună);
• astăzi, se colaborează cu Interpolul, pentru reducerea exodului de copii şi fete pentru vânzare
în exploatarea sexuală;
• în contextul problemelor cu care ne confruntăm, se deteriorează valorile umane;
• Uniunea Europeana trebuie să coordoneze eforturile pentru lupta împotriva traficanţilor.
Slovacia:
• instabilitatea economică a marcat viaţa socială, iar fetele caută moduri de existenţă şi cad în
capcana falselor recrutări ca „dansatoare, lucrătoare în bar, baby-sitter”;
• reţelele funcţionează datorită existenţei unei persoane cu rol central şi a fetelor care vor să
acceadă la „o nouă cultură”; un caz exemplificator: o femeie de 34 de ani, foarte cultivată, a plecat in
Germania ca baby-sitter, printr-o agenţie, dar era vorba de prostituţie; a fost bătută, violată, obligată
să se prostitueze zilnic; a rămas pe stradă, nevroind să le spună părinţilor;
• în aceste cazuri, li se fac documente false, cu altă naţionalitate, cu vârstă mai mare;
• nu există o imagine reală asupra prostituţiei, dar cert este că aceasta constituie o parte
profitabilă a crimei organizate; la recrutare, câştigul pe filieră este de 5 milioane de dolari până la
destinatarul final;
• se promovează aserţiunea că prostituţia este o meserie obişnuită, bine plătită, dar în
comunism era un subiect tabu;
• serviciile permanente de luptă împotriva prostituţiei nu au determinat scăderea numărului de
cazuri, ci o mai bună organizare, astfel ca fetele să nu vorbească;
• femeile slovace, cehe, ucrainience, rusoaice, românce nu au nimic pentru a se apăra, sunt ca
ceara, complet pierdute.
Soluţii preconizate: prevenţie, micşorarea cercului prostituţiei, un post de radio/tv specializat.

Finlanda:
• crizele economice din ţările estice afectează morala socială şi pe tineri, mai ales, şi
alimentează fluxul de migraţie Est-Vest, care induce, la nivel micro-, criminalitatea de supravieţuire;
• prostituţia este parte a liberalizării; plăcerea maximă exaltată în discursuri libertare;
• bărbaţii pot să-şi apere supremaţia cu profesia;
• clientul nu este lucrător în industria sexului;
• trebuie regândite conceptele occidentale; de exemplu, prostituţia – ca sector profesional
dominat de întreprinzători (antreprenori); comerţul sexual – nu cu înţeles economic, ci ca activitate cu
preocupări în drepturile omului şi deontologiei; aceasta presupune o reală schimbare culturală a
Occidentului;
• actualmente, prostituţia este profesionalizată, străină şi mobilă, prostituatele deplasându-se în
alte ţări pe itinerarii specifice (Rusia – Norvegia – Olanda) serviciilor sexuale;
• un studiu efectuat în sex-cluburi de la graniţă a determinat, prin discuţii libere, naţionalitatea
prostituatelor (în Helsinki, 87 % sunt rusoaice), vârsta (70% au între 16 şi 30 de ani), şcolarizarea
(educaţia) acestora (majoritatea au studii superioare şi o profesie), anul de începere a practicării
prostituţiei (60% încep între 16 şi 3o de ani, iar 20% între 14 şi 16 ani), precum şi relaţia – la nivel
local – dintre prostituţia mobilă şi crima organizată;
• cele mai multe prostituate sunt venite cu vize turistice, iar, din punctul de vedere al statutului
juridic, 79% au vize (de o lună), 19% – rezidenţă permanentă sau temporară, 2% stau ilegal, soluţiile
de supravieţuire fiind: măritiş (fictiv), prostituţie (8 contacte pe zi pentru o femeie), în care intră
forţat, prin persoanele de legătură, care le organizează şederea; agenţiile organizează mariaje fictive
plătite în mii de mărci finlandeze; ca şi alte forme de exploatare, fac baza criminalităţii organizate şi
modalitatea cea mai sigură de câştig;
• serviciile femeilor din Rusia sunt cele mai bine plătite;
192
 • cele mai multe femei sunt aduse de variate tipuri de mafie; apoi sunt cele care călătoresc
singure – cu mijloace legale sau ilegale – pentru prostituţie; şi, pe locul trei, este crima organizată la
nivel micro- – mii de femei din Rusia, Belarus, Ucraina, care vin voluntar pentru a câştiga bani şi
care sunt duse la adrese particulare ;
• procedeele de recrutare în ţara de origine sunt similare: promisiuni sugerate, bazate pe
dezechilibrele economice, sociale;
• prostituţia, ca şi pornografia, fiind considerată produs de consum al industriei sexului, se
încearcă normalizarea acestui consum, ca oricare altul ;
• femeile acestea trebuie să înţeleagă legile si conceptele nordice ale demnităţii umane, care
asigură protecţia victimei şi mărturiei;
• autorităţile sociale trebuie invitate să coopereze la lupta împotriva prostituţiei şi pornografiei.

Lituania:
• este zonă de recrutare pentru prostituţie, iar victimele traficului sunt în situaţii mai dificile
decât altele: paşapoartele sunt astfel făcute încât se pot falsifica uşor (chiar din Elveţia au venit gata
falsificate); problema nu e recunoscută de toate guvernele; femeile plecate pentru servicii domestice
la solicitarea unor amici – care la început le ajută – se trezesc apoi închise în case şi prostituate,
departe de soţ şi copii; nici nu sunt informate despre Occident;
• deşi există emigraţie ilegală, autorităţile au o viziune limitată, nu o declară; guvernul se
ocupă de viză ca problemă de emigrare, nu ca problemă umană;
• poliţia ori nu are conştiinţa problemei şi nu ştie cum să lupte împotriva ei, ori e coruptă şi la
mâna proxeneţilor – fiind complice; a fost invitată poliţia germană să le explice poliţiştilor locali, dar
la conferinţă auditoriul a fost pasiv;
• un exemplu edificator: un bărbat care s-a trezit în Albania, după ce s-a prostituat, la poliţie a
fost pedepsit pentru că poza din paşaport nu-i aparţinea;
• jurnaliştii, în loc să educe, ignoră tocmai aspectele ilegale şi imorale, accentuând
senzaţionalul: subiectul, poza victimei...;
• fetele sunt energice şi se organizează împotriva prostituţiei, dar succesul nu poate fi asigurat
decât printr-o organizare naţională şi prin strategii de informare asupra prevenţiei;
• de asemenea, trebuie sensibilizate autorităţile şi toţi lucrătorii din domeniul social;
• nu există decât un centru, şi acela prost echipat, pentru a ajuta victimele prostituţiei, care, cel
mai adesea, nu au familie, nu au casă, nu au loc de muncă; unele sunt însărcinate sau au deja un copil;
• dimensiunea traumelor suportate este greu de imaginat; ele acumulează frică şi ură; o fată
adăpostită de o familie, abia după un an a început să povestească: era orfană ... ;
• victimele prostituţiei au nevoie, mai presus de orice, de înţelegere şi nu să li se facă morală;

Letonia:
• prostituţia stradală şi de club măreşte riscul contactului cu aceasta şi cu drogaţii;
• organizaţiile neguvernamentale oferă un ajutor minim: medical şi un acoperiş.

Rusia:
• informarea şi educarea în domeniu, deşi extrem de necesare, sunt foarte greu de realizat;
profesorii înşişi refuză să vorbească despre homosexualitate şi prostituţie (unanim considerate ca
fenomene negative, rele); în general, nu se poate vorbi despre trei lucruri: prostituţie, homose-
xualitate, orgasm; un program realizat în colaborare cu Finlanda la o şcoală de elită în St. Petersburg a
depistat 7% cazuri de incest; prostituţia este legată puternic de mafie, ca parte a mafiei internaţionale,
ceea ce presupune lupta împotriva reţelelor.
Israel:
• traficul şi drogurile însoţesc prostituţia, toate împreună fiind fenomene indezirabile;
• comerţul prostituţional s-a modernizat prin intermediul INTERNET-ului, televiziunii, presei
scrise.

193
 SUA:
• puţini oameni au înţeles natura sclavajului (prostituţia fiind o formă a sclaviei moderne); ca
sector economic este reglementat de unii prin noi norme (în istorie, sunt exemple din Africa,
Portugalia, SUA; în Portugalia, s-a pus problema reducerii numărului sclavilor pe tona de vapor, iar în
SUA, unele companii de bumbac acreditau ideea că lucrează mai bine cu sclavi decât cu persoane
libere);
• exploatarea banilor prostituatelor subliniază necesitatea legislaţiei contra prostituţiei;
• asistăm la migrarea oamenilor către industria sexului;
• cheia definirii traficului este exploatarea;
• este trist că aici se judecă din perspectiva modelului muncii, deci a recunoaşterii prostituţiei
ca sector economic;
• televiziunea a dezvoltat o argumentare a modului de a vedea prostituţia ca sector economic;
• între funcţiile sectorului sex sunt: (a) influenţarea întregii societăţi (sau cum spunea un pre-
zentator: zici să nu fumezi marihuana, deşi o inspiri); (b) realizarea unei anumite forme de instrucţie
obligatorie (Ghetou reglementat);
• presupusa ameliorare a constat în obligarea guvernelor de a impune sectorul sex ca
productiv, dar legea nu protejează femeile;
• aici sunt lucrurile eronate: activităţile sunt exploatante şi violente; a scoate PIB din
prostituţie înseamnă a-l obţine din una din formele cele mai alienante de muncă;
• este incredibilă naivitatea guvernelor şi ONG-urilor care reglementează prostituţia; desigur,
industria sexului a presat mult; în SUA, se organizează serate comune ale oamenilor de afaceri şi
stripteozelor, pentru divertisment;
• investiţia in viitor: a preveni prostituţia;
• comparativ cu armele legale, această armă clandestină, supravegheată de ONG-uri, şi-ar
putea crea strategii de reducere ;
• ca efecte ale violenţei, se înregistrează:
* atacul sexual (violul), agresiune cu consecinţe fizice şi traume emoţionale;
* victimizarea repetată;
* dezordini de stres posttraumatic (la 41% din prostituate);
• între 65 % si 95% dintre prostituate sunt afectate psihic;
• prostituţia şi consumul de drog sunt, indubitabil, strâns legate (75% din prostituate sunt
afectate de drog);
• supravieţuitoarele prostituţiei şi drogului au nevoie de programe simultane de recuperare;
• lipsa unui acoperiş, în trecut sau în prezent, este raportată pentru 84% de cazuri în San Francisco;
• 78% din prostituate reclamă nevoia de a avea o locuinţă sigură/securizantă (engl. for safe
houssing);
• nu sunt soluţii decât de a le criminaliza (pedepsi, închide);
• este o întreagă reţea de servicii necesare pentru a le scoate din prostituţie, cum este şi
Standing Against Global Exploatation (SAGE) – organizaţie neguvernamentală:

D A C Ă
– lucrezi în industria sexului,
– ai experimentat abuzul şi trauma,
– ai folosit drogul sau alcoolul

AZI E Z I U A T A N O R O C O A S Ă
GRATIS şi CONFIDENTIAL, SAGE O F E R Ă
– acupunctură
– sănătate
– sfaturi
– psihologie

194
 Potrivit organizaţiei:
• zilnic se văd persoane suferinde, care, în mediu securizant, înfloresc;
• se constată tragedia actualei noastre lumi, care pierde în prostituţie şi în viol mii de fete;
• ies din închisori la maturitate, după 5-6 ani, neştiind cum să supravieţuiască;
• nimeni nu le întreabă despre existenţa lor; ele îşi îndreaptă ura spre toţi: guvernanţi, bărbaţi,
instituţii, centre şi reţele;
• nimeni n-a putut să înţeleagă, decât după doi ani, ce e prostituţia şi să ajute;
• prostituţia e complexă, dar o abordăm simplu: accent pe proxeneţi, traficanţi, clienţi (stăm pe
ambele maluri ale fluviului: împiedicăm şi căderea în apă, îi şi prindem în aval pe cei căzuţi);
• SAGE lucrează în numele femeilor abuzate, pentru a repara răul care le-a fost făcut: ţintim
clienţii, bărbaţii, ca, printr-o justiţie restauratoare, să finanţeze programele de reabilitare a femeilor
care suferă pe termen lung de abuz, viol, stres;
• ajutăm femeile, fără nici o presiune, să se decidă să iasă din prostituţie; facem planuri de
securitate economică pentru un termen limită când vor ieşi din prostituţie.

Filipine:
• utilizarea sexuală este predominantă în vânzarea femeilor, chiar şi atunci când se ignoră
finalitatea; de aceea, traficul se poate identifica cu prostituţia, prezentă alături de alte forme ilicite, ca:
turismul sexual sau mariajul prin corespondenţă;
• femeile asiatice sunt vândute pe piaţa sexuală mondială, filipinezele, în special, fiind
prezentate, mai nou, ca exotice, erotice, active sexual, iar situaţiile de urgenţă, ca de exemplu erupţiile
vulcanice, facilitează traficul (pentru bazele militare din Coreea au fost comercializate 6,5 milioane
femei); s-a creat o cooperare transnaţională între reţele (grupuri);
• exemplificări: toate ucrainiencele din Filipine făceau parte dintr-un grup organizat de un rus,
pentru japonezi; pentru streep-bar, s-au vândut femei unui chinez (30-40 dolari americani pe zi);
• magnitudinea afacerii (porno, video, web-site, masaje etc.) ajunge la două miliarde dolari
americani obţinuţi prin vânzarea repetată a femeilor şi copiilor traficaţi (un australian a căsătorit de 7 ori o
filipineză); 65 de milioane de consumatori mondiali prin INTERNET; milioane de ruşi au migrat în
Germania, iar în industria sexului din Amsterdam sunt 5o% străini;
• tehnologia informaţională oferă imagini stereotipe, sexiste, cu femei stimulând consuma-
torul de produse venite din lumea a treia; INTERNETUL-ul e şocant prin recompensarea instantanee
a femeii ce se vinde;
• totuşi, avem toate mijloacele de a ameliora statutul femeii, de a micşora feminizarea
emigrării pentru surse de venit (una din zece filipineze); din aceste investiţii în străinătate, îi revin
guvernului 7 miliarde de dolari americani;
• guvernele trebuie blamate atât pentru că majoritatea victimelor prostituţiei sunt dintre
femeile cu studii superioare, cât şi pentru că asiaticele, ca şi esticele, sunt expuse reţelelor criminale;
• acum, când mişcarea noastră este mai puternică decât oricând, avem dreptul la o lume fără
exploatare sexuală, dacă oamenii au dreptul la o viaţă mai bună;
• facilitatorii noştri pentru ONU să militeze şi în Consiliul Europei şi în ONG-uri ;
• se impune mondializarea luptei împotriva globalizării industriei sexului;
• ideologiei patriarhatului să-i opunem prezenţa punctului nostru de vedere; să-i expunem pe
traficanţi; cultura prostituţiei este parte a culturii capitaliste care a dominat lumea – femeia ca obiect
de consum, pusă în vânzare ;
• să creăm exemple de programe de supravieţuire; miracole se pot produce, nu ştiu unde, în
Japonia, în China, n-are importanţă unde;
• prostituţia este o formă pernicioasă de exploatare ;
• trebuie acţionat nu pentru o simplă rezolvare a prostituţiei, ci împotriva crimei
organizate transfrontaliere;
• trebuie asigurat dreptul la securitate, la viaţă, la muncă şi la salariu.
*
* *
România s-a aflat într-unul din avanposturi, găzduind lucrările Congresului anterior al FAI la
Bucureşti (1994). Tentativele de reglementare a prostituţiei, în dispreţul modelului cultural naţional şi
a celor mai elevate poziţii internaţionale, constituie pentru noi un serios avertisment şi deschide,
totodată, un nou front de luptă.
Mariana CIUPERCESCU

195
 PRIMUL CONGRES NAŢIONAL DE SOCIOLOGIE
ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ DIN ROMÂNIA
(14-16 decembrie 2000)

În perioada 14-16 decembrie 2000, Asociaţia Sociologilor din România şi Asociaţia de

Promovare a Asistenţei Sociale în România, în colaborare cu Facultatea de Sociologie şi Asistenţă
Socială – Universitatea Bucureşti şi cu Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) – Academia
Română au organizat, la Bucureşti, primul congres naţional de sociologie şi asistenţă socială din România.
Tema generală sub care s-au desfăşurat lucrările Congresului a fost Starea societăţii
româneşti. Starea sociologiei şi a asistenţei sociale, după 10 ani de tranziţie.
Prima zi a Congresului a fost marcată de susţinerea referatelor: Societatea românească în
tranziţie: probleme, riscuri şi direcţii de dezvoltare socială, având ca referenţi principali pe:
prof.univ.dr. Cătălin Zamfir (membru corespondent al Academiei Române, decan al Facultăţii de
Sociologie şi Asistenţă Socială din Bucureşti) şi prof.univ.dr. Ioan Mihăilescu (rectorul Universităţii
Bucureşti) şi Sociologia şi asistenţa socială în societatea românească: configuraţie actuală şi
direcţii de dezvoltare, referenţi principali fiind: prof.univ.dr. Ilie Bădescu (preşedintele Asociaţiei
Sociologilor din România) şi prof.univ.dr. Elena Zamfir (preşedinta Asociaţiei pentru Promovarea
Asistenţei Sociale în România).
La realizarea referatelor au contribuit şi prof.univ.dr. Paul Stahl (Bucureşti), prof.univ.dr.
Traian Rotaru (Cluj), Jana Costachi (Chişinău), prof.univ.dr. Vasile Miftode (Iaşi), prof.univ.dr.
Ştefan Buzărnescu (Timişoara), conf.univ.dr. Gheorghe Onuţ (Braşov) – la primul, şi prof.univ.dr.
Achim Mihu (Cluj), prof.univ.dr. Dumitru Sandu (Bucureşti), conf.univ.dr. Ion Ionescu (Iaşi),
conf.univ.dr. Viorel Prelici (Timişoara), conf.univ.dr. Florea Chipea (Oradea), prof.univ.dr.
Gheorghiţă Geană (Bucureşti), conf.univ.dr. Poliana Ştefănescu (Bucureşti), la al doilea.
După prezentarea referatelor, au urmat dezbateri şi lansarea unor lucrări de specialitate.
Cea de-a doua zi a Congresului a fost consacrată sesiunilor tematice:

I. Societatea românească în tranziţie şi politicile sociale:

1. Politica socială în România în tranziţie ( prof.univ.dr. Cătălin Zamfir);
2. Zece ani de regim oligarhic în România ( prof.univ.dr. Ilie Bădescu);
3. Finanţarea sistemului de asistenţă socială: profil general, puncte critice şi direcţii de
reformă (prof.univ.dr. Elena Zamfir);
4. Politica socială şi sistemul protecţiei sociale în România ( prof.univ.dr. Ioan Mărginean).
II. Politici sociale sectoriale: probleme şi riscuri sociale:
1. Starea demografică a României, în context european. Posibile politici demografice şi conse-
cinţele lor ( prof.univ.dr. Traian Rotariu);
2. Reforma justiţiei române între deziderat şi realitate (Ion Vlăduţ);
3. Democraţie şi participare politică (Ioana Petre);
4. Relaţia educator-copii în condiţiile reconsiderării obiectivelor şi funcţiilor instituţiilor de
protecţie a copilului (Marioara Luduşan);
5. Etiologia şi prevenirea delictelor de omor comise în România în perioada de tranziţie
(prof.univ.dr. Dan Banciu);
6. Evoluţia fenomenului infracţional în contextul tranziţiei în România (Monica Mateescu);
7. Probaţiunea în sistemul judiciar românesc – între dorinţe şi realizări (prof.univ.dr. Pavel
Abraham);
8. Sursele sănătăţii organizaţionale în penitenciarele româneşti (conf.univ.dr. Florian Gheorghe);
9. Conştiinţă etnică, conştiinţă civică şi integrare europeană. România şi modelele etno-civice
ale integrării (lector univ. dr. Dan Dungaciu).
III. Satul românesc şi politici de susţinere:
1. Satul românesc în tranziţie (Mihai Merfea, Ioan C. Cioban);
196
 2. Dezvoltare şi sărăcie în satele României (Dumitru Sandu);
3. Matrice comunitară, fapt comunitar şi nivel de informare în satul românesc contemporan
(Mihai Pascaru).
IV. Profilul secţiilor de asistenţă socială:
1. Asistenţa socială – disciplină ştiinţifică (Maria Bulgaru);
2. Sociologiile clinice şi reformarea învăţământului de sociologie şi asistenţă socială (Ion
Ionescu);
3. Învăţarea socială în penitenciar (Maria Moldoveanu);
4. Familia tânără – particularităţi sociodemografice în perioada de tranziţie (prof.univ.dr.
Elena Voinea);
5. Necesitatea serviciilor de consiliere familială (Georgeta Ghebrea).
V. Societatea în tranziţie – abordări metodologice:
1. Reorganizarea memoriei sociale în tranziţia postcomunistă din România (prof.univ.dr.
Septimiu Chelcea);
2. Studiul relaţiilor intersocietale: o provocare pentru sociologia românească (Bogdan
Lungulescu);
3. Sociologia educaţiei în perspectiva teoriei „noilor ştiinţe sociale” (Sorin Cristea, Cornel
Constantinescu).
VI. Sociologia, sondajele de opinie şi mass-media:
1. Impactul sondajelor de opinie asupra intenţiei de vot ( prof.univ.dr. Septimiu Chelcea);
2. Sondaje naţionale şi alegeri locale (Alin Teodorescu);
3. Presa ca evaluator al activităţii parlamentare în spaţiul public (Emilia Vasiliu).

La finalul Congresului, a avut loc Conferinţa de Presă, prilej cu care a fost prezentat Proiectul
de declaraţie al Congresului, proiect elaborat şi acceptat de către asociaţiile sociologilor şi asistenţilor
sociali din România. Proiectul vizează atingerea următoarelor obiective:
• înfiinţarea „Institutului Social Român”, instituţie de cercetare ştiinţifică având caracter inter-
disciplinar, care să acorde suportul profesional organelor puterii politice, centrale şi locale privind
deciziile politice cu impact social;
• proiectarea unei noi politici sociale;
• elaborarea unor programe de cercetare privind problemele critice ale societăţii româneşti;
• înfiinţarea unei baze naţionale de date, disponibilă tuturor cercetătorilor (Banca de date naţionale);
• crearea premiselor pentru dezvoltarea culturii sociologice;
• elaborarea unei politici demografice (în scopul prevenirii destructurării demografice);
• elaborarea unui program de dezvoltare a justiţiei comunitare;
• organizarea unui Seminar de Sociologie, Etică şi Politică, seminar deschis jurnaliştilor, în
scopul analizei sociale;
• crearea standardelor metodologice cu privire la cercetarea sociologică şi sondajele de opinie
publică (un „Forum metodologic” de evaluare a instituţiilor ce vor desfăşura sondaje de opinie publică);
• sprijinirea activităţii de diagnoză, monitorizare şi evaluare a protecţiei copilului;
• promovarea şi apărarea profesiei de sociolog şi asistent social;
• introducerea unui program de parteneriat şi cooperare între învăţământul de sociologie şi
asistenţă socială din România şi cel din Republica Moldova;
• prezentarea anuală a stării societăţii româneşti, prin intermediul revistelor de specialitate;
• editarea lunară, începând cu anul 2001, a revistei „România Socială – Perspectivă şi Lectură
Sociologică”, publicaţie ce va fi realizată în principal de sociologi, dar dedicată publicului larg, spe-
cialistului în domeniul ştiinţelor sociale şi decidentului politic.
Revista „România Socială” (sub direcţia prof.univ.dr. Cătălin Zamfir) îşi propune să:
• popularizeze şi să impună perspectiva şi lectura sociologică asupra societăţii şi să faciliteze,
astfel, prezenţa „vocii” sociologului în spaţiul public şi civic românesc;
• construirea şi prezentarea unui nou tip de dialog, prin care opinia specialistului să coboare în
cetate; stilul va fi corelat obiectivului propus şi specific publicaţiilor de acest profil;
• să acorde prioritate studiilor care, pornind de la aspecte imediate, concrete ale societăţii
româneşti, să ofere cititorului o lectură sociologică onestă şi competentă a realităţii sociale sau, unde e
cazul, să releve reverberaţiile sociale profunde pe care unele dintre aceste realităţi le posedă fie şi virtual;
197
 • să elaboreze o strategie educaţională dublă: a sociologului şi a publicului cititor (invitat la un
exerciţiu de lectură sociologică a realităţilor româneşti) (aceasta este, de fapt, o parte a unui proiect
mai larg de educaţie sociologică, pe care revista şi-l propune pe termen lung);
• să înfăptuiască o sinteză care încă lipseşte societăţii româneşti: spaţiul discursului în care
rigoarea sociologului se vrea împletită cu atractivitatea şi seducţia jurnalistului;
• să cuprindă următoarele rubrici permanente:
Sociolog în cetate, rubrică ce va include poziţii, atitudini, reacţii pe care sociologii le adoptă,
de pe platforma ştiinţei lor în legătură cu diverse evoluţii ale societăţii româneşti sau ştiinţa pe care o
slujesc (statut, eficacitate şi importanţă, educaţie sociologică etc.); opinii legate de prestaţia
axiologică a sociologului, de neutralitatea pe care acesta e chemat să o manifeste sau, dimpotrivă, de
implicarea pe care şi-o declară de la început.
Lumea văzută de la Bucureşti – rubrică ce va oferi sociologului posibilitatea de analiză a
unor evoluţii politice, economice, sociale sau culturale la nivel european şi capabile, prin vectorul lor,
să afecteze pozitiv sau negativ România.
Ţara legală/ţara reală – necesitatea acestei rubrici se datorează faptului că nici o lege, nici un
act nu lasă neafectat spaţiul social în care se derulează: astfel, efectele sociale ale legislaţiei trebuie să
stea în vizorul sociologiei.
Dosar social, care va cuprinde lectura sociologică a evenimentului (cazului social), împreună
cu toate consecinţele ce derivă din această abordare.
Anchetă (sociologii răspund), rubrică ce va exprima opinia sociologilor în legătură cu diverse
evoluţii, contexte sau evenimente, aflate în centrul de interes al societăţii româneşti, la un moment dat.
Riscuri sociale, ale căror obiective constau şi în aducerea în prim plan a acelor evoluţii sau
decizii sociale/politice care ar putea pune în criză eşafodajul social, economic sau politic al unei
societăţi.
Magazin sociologic, ce urmăreşte prezentarea unor teorii sau perspective sociologice de mare
răsunet sau de largă circulaţie în prezent.
Instituţiile sociologiei, rubrică ce are în vedere un veritabil portret instituţional al sociologiei
(cu prioritate sociologia românească); în cazul acesteia, vor fi prezentate institute, catedre, publicaţii,
asociaţii legate de sociologie şi activitatea sociologilor.
Aproapele nostru, ce are în atenţie acele evoluţii sociale care vizează direct problematica
asistenţei sociale.
În pragul mileniului, spaţiu ce va cuprinde perspectivele globale, de nivel macrosocial,
prognoze la scară mondială, problema globalizării.
Cifrele care modelează naţiunea, care vizează statisticile relevante şi înalt sugestive relative
la o anumită componentă a societăţii şi/sau la un trend detectabil de la nivelul ei.
„Vorbiţi” sociologia? Dicţionar de termeni, ce va include semnificaţiile şi sensurile funda-
mentale ale sociologiei.
Cartea de sociologie şi România socială în dialog, rubrică deschisă dialogului cu cititorii
neavizaţi.
Manifestare de amploare şi de relevantă importanţă prin tematica de actualităţi care a stat în
atenţia sa, Congresul se poate constitui şi într-un moment de referinţă pentru destinul sociologiei şi
asistenţei sociale din România. Este esenţial însă ca proiectele generoase care au fost validate de
participanţi prin votul exprimat să fie realizate, proiecte care se înscriu şi în orizontul valorizării
efective a propunerilor, ideilor, alternativelor sau strategiilor formulate de sociologi cu referire la
evoluţia societăţii româneşti în perspectiva imediată sau mai îndepărtată.

Mihaela ŢUŢU

198