Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
19Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Ioan Dan - 4. Taina VP

Ioan Dan - 4. Taina VP

Ratings: (0)|Views: 414 |Likes:
Published by FLORINBEST2207

More info:

Published by: FLORINBEST2207 on Jan 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/06/2014

pdf

text

original

 
Seria Cavalerilor
 – 
Cartea a Patra0
 
Seria Cavalerilor
 – 
Cartea a Patra1
IOAN DAN
Taina Cavalerilor
Iubitului meu părinte,
 
 fiu al nordului. Urmaş al dacilor liberi. Moştenitor de drept şi de  fapt al păm 
î 
nturilor apărate de Gelu şi Menumorut. Moştenitor legal al tuturor năzuinţelor bunilor şi străbunilor săi. Moştenitor al 
dragostei de neam. Curat la suflet ca aerul aspru al nordului.
I o a n D a n
Capitolul 1
colo unde apa Săsarului înt
î
lneşte dulce prag de c
împie, se ridica
pe vremuri o frumoasă cetate cunoscută sub numele de R
îulFemeilor. Împins dintr-
o parte de puterea aspră a Dealului
Florilor, primit molcom în potolita cî
mpie, Săsarul îşi domoleşte goana decopil zurbagiu, parcă mirat. Apa, curată ca z
î
mbetul pruncului, descoperăpietrele şi nisipul de pe fund, a căror culoare bate c
înd verde, cîn
d către
galben-
roşcat, cu sclipiri ciudate. Neştiutor şi năvalnic, Săsarul spală s
înul
munţilor şi aduce la vale grăunte de aur. Secole de
-a rîndul, oamenii de
prin partea locului au cernut nisipul în ciururi şi au adunat cu migalăpreţiosul metal. C
întînd
uimitor de subţire, Săsarul nu lua seama lamănoasa ocupaţie, aşa cum pruncul nu ştie că z
î
mbetul său şi sclipirea de
A
 
Seria Cavalerilor
 – 
Cartea a Patra2
diamante a ochilor încălzeşte inimile celor v
îrstnici.Mai tî
rziu, cetatea şi
-
a luat numele de Baia Mare, după minele de aur
din împrejur
imi. Aşezată la răscrucea drumurilor din nord, cetatea îşiacoperea spatele cu tăria munţilor şi îşi odihnea picioarele mari în c
împie.
Vechiul drum care şerpuia printre codrii falnici de la Dealul Solovanuluicătre Munţii Gutin şi peste ei, în frumoase încolăciri, făcea bună legăturăcu Sighetul. În faţa cetăţii Baia Mare, el se bifurca fie spre Dej şi chiar maideparte, către Cluj, fie prin Ţara Oaşului, pe sub dealuri cu vii şi livezi, prin
cîmpii vestite pentru roadele lor, pî
nă dincolo de Satu Mare.
 Avî
nd o aşezare at
ît de binecuvî
ntată, Baia Mare îşi trăgea seva bogăţiilor
pe vechile drumuri ale nordului. În zilele de tîrg soseau acolo carele
Maramureşului încărcate cu cergi miţoase, lucrate în văile Izei şi Vişeului,bărb
î
nţe grele ca viţeii de lapte,
cu vestita brî
nză de la Ieud, Săp
î
nţa,
Strî
mtura, sau tocmai de sus, de la Borşa. M
îndrele cioplituri în lemn de
prin Munţii Rodnei, sau merele galben
-
roşcate, bătute în coajă cu suflet desoare aspru, blănuri scumpe de jder, de sobol sau de vidră.Din Ţara Oaşului, veşnic învăluită în legende, alte care aduceau p
înze de
in şi de c
î
nepă, gr
î
u curat şi lucios ca lacrima de mamă, coşerci mari custruguri gălbui, plăcuţi la vedere ca pruncii despuiaţi, piersici c
ît pumnul,
al căror parfum delicat amintea dul
cele sî
n de fecioară, pere cu aromapăcătoasă, desfr
î
nată şi îmbietoare ca sărutul ibovnicei. Acolo se vindeaucuţite cu plăsele de os, rod al meşterilor făurari din Apa, din Seini ori dinCălineşti. Butoaiele p
întecoase cu vin auriu închegau prietenii sau aspre
încăierări, iar ţuica din pragul Maramureşului, bună de leac pentru sufletultrist, ori de chef pentru voinici, putea să oblojească un zmeu.
 Pe drumul Dejului veneau cî
rduri de cai falnici, cu ochii răi, cu pieleaveşnic înfiorată ca oglinda lacului
 
măturat de v
î
nt, crescuţi la Satu Lung, la
Ileanda, ori pe valea Chiuarului. De la cetatea Ciceu,  vestite pietre de
moară ferecate în obezi, pistoale lucrate la Cluj, armuri şi arme tăioasetocmai de la Bistriţa Năsăudului.
 
Din munţi, sau chiar mai apro
ape, din Dealul Florilor, aurul scormonit
cu migală, cobora fără încetare prin marile tainiţe ale cetăţii. Bogăţia în aura Munţilor Maramureşului şedea la cumpănă cu cea a vestiţilor Apuseni.Atraşi de mira
 
 jul preţiosului metal, aventurieri de toate nea
murile veneau
pe acele meleaguri, se pierdeau prin păduri nesf 
î
rşite, dar puţini mai luaudrumul îndărăt; fie că se omorau între ei, fie că picau sub m
îinile grele ale
asprilor bărbaţi din nord.
 
În seara zilei de 8 februarie a anului 1600, un călăreţ intră
prin poarta
de sud a cetăţii Baia Mare. Oştenii de gardă îi cercetară h
îrtiile, apoi îl
sloboziră. O jumătate de ceas mai t
î
rziu, călătorul se opri în faţa unei caseînconjurate de arbori şi ziduri mari. Întunericul nu adunase în punga lui
adî
ncă toată lumina zilei, astfel că proaspătul musafir al cetăţii recunoscu

Activity (19)

You've already reviewed this. Edit your review.
tibimart liked this
1 hundred reads
Monica Bădescu liked this
b3ny liked this
traxduby liked this
Vlad Dinescu liked this
Dan liked this
Dan liked this
MARYIULIA24 liked this
Adrian Rusu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->