P. 1
Paul Feval - Arma Nevazuta

Paul Feval - Arma Nevazuta

Ratings: (0)|Views: 132 |Likes:
Published by FLORINBEST2207

More info:

Published by: FLORINBEST2207 on Jan 03, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/12/2012

pdf

text

original

 
Paul FPaul Févalval
Arma nevăzutăArma nevăzută
Arma nevăzutăArma nevăzută
de
Paul Féval
Capitolul
 
1 —
Diamantele domnişoarei Bernetti
Pe la sfârşitul lui septembrie 1838, într-o vineri seară, iatul de prăvălie alnegustorului de mâna a doua stabilit la colţul străzilor Dupuis şi Vendome tocmai sepregătea să închidă magazinul când un elegant cupeu fee opri în faţa porţii. Deseori uneledughene din cartierul Temple primesc vizite la fel de importante precum magazinele curenume; cei din cartierele Saint-Germain şi Antin au învăţat de mult drumul spre acest târgunde vin pe ascuns, fie pentru a cumpăra, fie pentru a vinde.Băiatul ridică din nou storurile pe care le coborâse pe jumătate şi aşteptă, gândindu-secă va ieşi cineva din cupeu.Din cupeu nu coborî însă nimeni, iar perdeluţa roşie care apăra interiorul de privirileindiscrete ale trecătorilor rămase nemişcată. Vizitiul, băiat frumos cu faţa rumenă, îşi aşezăcravaşa în lăcaşul ei ca şi cum ar fi ajuns la sfârşitul călătoriei, iar din buzunar îşi scoase opipă pe care o umplu liniştit cu tutun.Deşi era la origine din Alsacia, băiatul de prăvălie cunoştea destul de bine Parisul, căcise întrebă:— Oare în cupeu este un domn care aşteaptă o doamnă, sau o doamnă care speră săapară un domn?Curios să afle sexul persoanei întârziate, băiatul dădu colţul străzii Vendome; dar sepomeni faţă în faţă cu un domn gras, cu aspect de tătic, care mergea cu mâinile înbuzunare şi care-l salută cu un zâmbet prietenos.— Ia te uită! Ia te uită! spuse băiatul. Domnul Tulonez care vine să-i facă o vizităpatronului! N-aveţi noroc, papa Koenig a plecat împreună cu doamna la unica lor grădinăde la Saint-Mande, ce vreţi, doar sunt proprietari! Nu se simt bine decât la ei, la ţară; unpetic de iarbă mare cât o batistă şi trei frunze bolnave... Vreţi să-i transmit ceva patronuluidin partea-i dumneavoastră? Tulonezul îl înghionti cu cotul şi-şi continuă drumul, după ce-i făcu un semn prietenoscu capul. După ochii vii şi veseli ai fi zis că este un bărbat încă tânăr, dar Tulonezul avea obarbă căruntă, prost întreţinută care-i trăda cei cincizeci de ani. Sub faldurile unei pelerineuzate şi foarte ample se puteau ghici umerii laţi şi puternici. Mergea fără zgomot într-opereche de cizme îmblănite pe care călătorii le purtau pe deasupra pantofilor pe vremeacând existau diligente. Trecând prin faţa vizitiului mult mai bine îmbrăcat decât el, dădu uşor din cap, dupăcare pătrunse în magazin.— Când eu vă spun că patronul este plecat... bombănea în spatele lui băiatul alsacian. Tulonezul, ţinându-şi, în continuare mâinile în buzunare, traversă magazinul plin delucruri mizerabile dar printre care puteai descoperi şi unele mobile valoroase şi stofescumpe. Ajuns la uşa din spate, el o deschise în linişte şi-şi continuă drumul.
1
 
Paul FPaul Févalval
Arma nevăzutăArma nevăzută
— Staţi! Opriţi-vă! strigă alsacianul, sunteţi surd? Când eu vă spun...Nu apucă să-şi termine propoziţia. Tulonezul se opri în sfârşit, îşi aşeză mâna peumărul băiatului, îl privi drept în faţă şi spuse în şoaptă trei cuvinte:
Se face ziuă
.Alsacianul se dădu câţiva paşi înapoi, iar figura lui naivă exprimă uimirea cea maiprofundă.— Ce ghinion au! mormăi el, trecându-şi degetele prin păr: mi s-a dat şi mie odată debăut şi uite în ce încurcătură am intrat! La Paris, înainte de a sta cu cineva de vorba,trebuie mai întâi să-i ceri actele. Tulonezul dădu din cap aprobator şi se aşeză comod într-un fotoliu vechi.— Meyer, prietene, vorbeşti ca din cărţi, spuse bărbatul pe un ton blând şi jovial. Ai latine, cheile pivniţei?Meyer dădu din umeri, iar Tulonezul continuă:— Nu? papa Koenig este un om prudent.. Atunci du-te la bar şi cumpără-mi o sticlă devin roşu de Mâcon sigilată în douăzeci şi cinci.Alsacianul se îndrepta spre ieşire când dl. Amitie îl opri.Aşteaptă, continuă el, am să-ţi dau acum toate instrucţiunile. Ai avut ocazia constaţi singur slăbiciunea patronului tău pentru frumuseţile naturii; în consecinţă, nu neputem teme că vom fi deranjaţi. Până la proba contrarie, mă consider aici ca la mineacasă...— Cum ca la dumneavoastră acasă? îl întrerupse Meyer.— Taci din gură. Va veni un tânăr în jur de treizeci de ani, care şchiopătează puţin şicare merge cu ajutorul unui baston cu măciulie din fildeş; el te va întreba dacă domnulKoenig este acasă, iar tu îi vei răspunde că da.Alsacianul protestă cu gesturi energice, dar sub privirea Tulonezului se potoli.— Apoi, tu mi te vei adresa, spunându-mi: „Patroane, cineva vrea să-ţi vorbească.” Euvoi fi de acord să-l primesc pe vizitator şi, fiindcă vine din partea unui prieten, îl voi servicu un pahar de vin. Tu vei fi cel care ne vei aduce sticla de vin roşu sigilată în douăzeci şicinci, ca şi cum ar proveni direct din pivniţa magazinului. Ai înţeles?— Şi de ce toate aceste lucruri? întrebă Meyer.— Ai înţeles? repetă întrebarea Tulonezul. Alsacianul lăsă să-i scape un gest de furieneputincioasă.— Şi după aceea? întrebă el.— După aceea, vei închide prăvălia şi vei merge la plimbare.— Şi dumneavoastră?Nu-ţi face griji în privinţa mea, răspunse Tulonezul.— Veţi dormi aici?— Băiete, mai este şi ieşirea din spate.— Pe acolo este închis.— Iată cheia.Meyer rămase cu gura căscată când văzut lacătul ruginit în mâna interlocutorului său.— Papa Koenig a muşcat şi el? se bâlbâi băiatul.— Poate, răspunse Tulonezul legănându-şi mâinile în buzunar.Meyer era roşu ca rocul.— Fiţi atent, strigă el, nu-mi miroase a bine şi sunteţi capabil de cine ştie ce lovitură.Eu sunt un om cinstit, aşa că vă rog să părăsiţi imediat magazinul sau dacă nu, chempoliţia! Tulonezul, picior peste picior, se aşeză cât se poate de comod în fotoliu.— A fost odată, spuse el fără să ridice glasul, un tânăr care se prefăcea că doarme peo masă în cabaretul „Ponime de Pin”, în timp ce un lucrător de la bancă era omorât încamera vecină...Dormeam! spuse Meyer înspăimântat. Jur în faţa lui Dumnezeu că dormeam!Pentru prima dată în viaţa mea eram beat
2
 
Paul FPaul Févalval
Arma nevăzutăArma nevăzută
— Acest tânăr este căutat, continuă Tulonezul... Ai văzut vreodată o hârtie ca aceasta,băiete?Mâna sa alunecă sub reverele pelerinei de unde scoase o hârtie ştampilată care căzula picioarele lui Meyer.Sărmanul băiat se aplecă pentru a vedea mai bine, dar genunchii i se înmuiară, ca şicând ar fi primit o lovitură în cap.— Un mandat de arestare! spuse el cu o voce gâtuită; da, am mai văzut aşa ceva; amfost slugă la grefierul din Colmar... şi numele meu! Este scris numele meu!... Cine sunteţidumneavoastră?Poate că sunt un inspector în exerciţiul funcţiunii, răspunse Tulonezul al căruizâmbet deveni ameninţător. Să vorbim deschis: astăzi sunt pe cale să prind un vânat maiimportant decât tine. Dacă-mi dai concursul, am să închid ochii în aşa fel încât să ai timpsă o ştergi de aici. Iată banii pentru vin, iar restul îl păstrezi pentru călătoria ta. Dacă măasculţi, în noaptea asta poţi să fi în drum spre Germania.Meyer ieşi, clătinându-se; părul său cârlionţat îi flutura pe cap. După un sfert de oră,tot în spatele magazinului lui papa Koenig, vânzător de vechituri şi mare amator de natură. Tulonezul stătea în faţa unei sticle începute, a două pahare pline şi a unei lumânări de seu.De partea cealaltă a mesei se afla un vizitator misterios ale cărui semnalmente leprimise Meyer.Meyer dispăruse.— Sunt fericit, spunea Tulonezul, care vorbea acum cu un uşor accent german, să faccunoştinţă cu un compatriot şi un om de aceeaşi religie cu mine. Ce mai fac prietenii noştridin Karlsruhe, dragă domnule Hans?— Unii fac bine, alţii mai rău, răspunse vizitatorul, a cărei figură avea trăsăturilespecifice tipologiei israelite. Tulonezul îşi lovi palmele una de cealaltă.— Un răspuns aşa cum îmi place mie! strigă el. Daca treci podul Kehl nu întâlneştidecât nebuni care-ţi vorbesc numai despre drept!Hans răspunse cu o mişcare aprobatoare a capului: Era un tânăr cu trăsături ascuţiteşi un aer bolnăvicios. Fizionomia sa neliniştită exprima duritate şi neîncredere.— Să ciocnim, continuă Tulonezul, care afişa un aer sănătos: în sănătatea lui Moise, Jacob, Issachar, Jeroboan, Nathan şi Solomon.Paharele se ciocniră şi Tulonezul adăugă:— Aşadar, frate dragă, vrei să-mi vinzi o serie de vechituri. Sper să nu fie piese demobilier, ci transportul aici ar fi prea scump! Nu sunt cumva stofe? Ah! mbi,confrate! Fac pariu că este vorba despre diverse dantele! în fiecare an, la Bade, se aducedantelă de milioane, care apoi o poţi admira pe diverşi umeri frumoşi. Dar dumneavoastrăsunteţi, un om înţelept, Hans Spiegel, dumneavoastră, nu vă ocupaţi de umeri frumoşi, cinumai de dantele.Hans Spiegel zâmbea probabil în sinea lui, dar figura lui rămânea în continuare posacăşi tristă.— Mi s-a spus, vorbi el încet după ce-şi înmuie buzele în paharul cu vin, că sunteţi unom cu care se poate negocia o afacere de o anumită importanţă, cu bani peşin.Cu bani peşin, repetă Tulonezul în loc de răspuns, cu bani peşin, depinde.Banilor le este frică: se ascund. Dragă Hans, ce înţelegeţi printr-o afacere importantă?Spiegel se înroşi imperceptibil şi răspunse cu o voce şi mai înceată:— O afacere de o sută... două sute... poate chiar trei sute de mii de franci.Dumnezeule! strigă Tulonezul, deci frumoşii umeri erau serios încărcaţi.Spiegel tuşi nemulţumit.— De obicei, spuse el cu răceală, cei din ţara şi religia noastră, nu glumesc când estevorba despre afaceri. Tulonezul răspunse privirii severe a acestuia printr-o căutătură smerită dar şireată.
3

Activity (7)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Dan liked this
laszi liked this
Neluto Nelu liked this
raza de soare liked this
lela liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->