Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
14Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Pentru Un Nou Roman, Alain Robbe-Grillet

Pentru Un Nou Roman, Alain Robbe-Grillet

Ratings: (0)|Views: 288 |Likes:
Published by lapindeframboise

More info:

Categories:Types, Research
Published by: lapindeframboise on Jan 03, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/15/2013

pdf

text

original

 
 Eu sunt pentru contra:
Alain Robbe-Grillet i poetica Noului Roman
Titlul crii lui Alain Robbe-Grilet,
 Pentru un nou roman
, aprut acum în limba român, genereaz în minteacititorului o serie întreag de ateptri. Literatura universal prezint numeroase cazuri de texte ori de cri, scrise îngeneral în contexte polemice, al cror titlu începe printr-una din prepoziiile Äsimetrice´
 pentru
sau
contra
. Spun prepoziii Äsimetrice´ deoarece atunci când cineva scrie un text
contra
i se rspunde imediat printr-un text
pentru
, ireciproc, într-o spiral a argumentrilor de cele mai multe ori fascinant când nu este pur i simplu ameitoare. Dacar fi s citez rapid câteva texte din categoria contra nu a putea evita
Contra matematicienilor 
de Sextus Empiricus,
Contra lui Marcion
de Tertulian,
Contra lui Celsus
de Origene (248),
Contra grecilor i despre întrupareacuvântului
de Athanasie episcopul Alexandriei,
Contra ereziilor 
de Irineu de Lyon. În ceea ce privete scrierile dincategoria
 pentru
, nu pot scpa citrii numeroase discursuri ale lui Cicero,
 Pentru sfânta religie a cretinilor 
de Chirilal Alexandriei, sau o serie de Äintervenii´ care au marcat istoria literaturii franceze în veacul XX:
 Pentru un realism socialist 
de Louis Aragon (1935),
 Pentru o moral a ambiguitii
de Simone de Beauvoir (1947) sau
 Pentru un Malherbe
de Francis Ponge (1965).Ateptrile generate de cartea lui Alain Robbe-Grillet, publicat în 1963, la Edition de Minuit, se înscriu încontextul
contra
/
 pentru
, cu o atât de lung tradiie în literatura greco-latin i european, într-un context undehiperbolele, acuzele, violenele pot fi la fel de legitime ca i cele mai irefutabile raionamente. Alctuit dintr-oseerie de articole
 , Pentru un nou roman
apare ca o însumare de rspunsuri date progresiv timp de zece ani (1953-1963) criticilor de orientare tradiionalist care se opuneau cu strnicie înnoirii formelor romaneti, propuse deromancieri ± în ultim instan totui foarte diferii unii de alii ± ca Nathalie Sarraute, Robert Pinget, ClaudeSimone, Michel Butor, grupai de istoricii literaturii în coala Noului Roman. Totui, înc de la primul eseu,
 La ce slujesc teoriile
, Robbe-Grillet se strduiete precaut s limiteze ateptrile cititorilor si care nu vor avea în fa niciun manifest virulent, nici o savant i abscons teorie a romanului, nici o culegere de analize literare i stilistice.Mult mai prudent, cel puin în aparen, autorul îi propune doar Äs traseze câteva linii de evoluie´ care i se par Äfundamentale în literatura contemporan´. Situându-se pe o asemenea poziie, Alain Robbe-Grillet reuete s pstreze o mare libertate de compoziie i de stil, care îi permite s fie ± simultan i succesiv ± polemist de vigoare,teoretician subtil i analist lucid.Astfel,
 Nou roman, om nou
(1961) apare mai degrab ca un manifest unde autorul inverseaz cu umor cinciaseriuni frecvente ale criticilor crora li se pare c Noul Roman pune în primejdie însi existena genului epic:
1) Noul Roma, a codificat legile viitorului roman. 2) Noul Roman a fcut tabula rasa din trecut. 3) Noul Roman vrea s alunge omul din lume. 4) Noul Roman viseaz obiectivitatea perfect. 5) Noul Roman, dificil de citit, nu seadreseaz decât specialitilor.
Rsturnând aceste cinci propoziii dintr-un discurs extrem de rspândit
contra
NouluiRoman, Alain Robbe-Grillet scrie o strlucitoare i incisiv pledoarie
 pentru
Noul Roman, care nu a codificat nimic,se înscrie într-o logic istoric a devenirii literaturii, se preocup de om (dar de omul anilor ¶50-¶60, nu e omulveacului al XIX-lea), este subiectiv i se adreseaz unui public foarte larg. În schimb, alte cinci eseuri,
O cale pentruromanul viitor 
,
 Despre câteva noiuni depite
,
 Natur, umanism, tragedie
,
Timp i descriere în textul de astzi
,
 Dela realism la realitate
se constiuie ca nite inteligente abordri, în naraiune, form i coninurt, stil, reprezentare etc.În ce privete Elemente ale unei antologii moderne, Robbe-Grillet analizeaz operele a cinci scriitori ale cror  producii textuale ori scenice sunt în consonan cu cutrile Noului Roman: Raymond Roussel, Italo Svevo, JoeBousquet, Smule Beckett, Robert Pinget.Fie c e vorba de texte cu miz polemic, teorertic ori analitic, Robbe-Grillet îi fundamenteaz argumentarea pecâteva puncte forte constituite într-o reea de coeren la scara întregii cri. Demersul autorului, prin excelenistoricist, se sprijin, în toate cele trei tipuri de texte identificatoare, pe constatarea c, la fel cum societatea se aflîntr-o evoluie permanent, nici literatura nu stagneaz , c Änu exist capodopere în eternitate, ci doar opere înistorie´. Odat stabilit acest fapt primordial, care va reveni ca un
leitmotiv
pe tot parcursul crii, Robbe-Grilletcontinu afirmând c este absurd s se cear romancierilor din anii ¶¶50-¶¶60 s scrie ca Stendhal ori ca Balzac: eitrebuie, din contr, s produc o literatur în acord cu epoca lor, la fel cum Flaubert ori Proust au inventat un Änouroman´ la 1860 ori la 1910. Modelul balzacian, foarte potriviti Franei dedinainte de revoluia de la 1848, devineabsurd un secol mai târziu, dat fiind c omul veacului al XX-lea nu a rmas neschimbat în comparaie cu strmoiisi:
 Pentru un nou roman
ar putea purta ca subtitlu
Contra lui Balzac (astzi)
.Consideraiile istoriciste ale lui Robbe-Grillet ridic problema formei i a coninutului, a cror separare autorul orefuz radical, aratând c aceste dou concepte estetice sunt inextricabil solidare: nu se poate placa o form balzacian pe un coninut modern, tot aa cum un romancier nu poate scrie acelai roman în dou feluri.Inseparabilitatea formei i a coninutului îl conduce pe Robbe-Grillet ctre o critic acid a dou tipuri aberant de
 
literatur romanesc: angajamentul i formalismul. Prin formalism, el nu înelege ± pe urmele lui Nathalie Sarraute ± un cult excesiv al expresiei, o situare pe poziiile doctrinei
art pentru art
, ci, dimpotriv, o acceptare, în numelesuprameiei coninutului, a uei forme golite de orice semnificaie istoric: ÄEi [anumii romancieri] sunt formalitiîntucât, acceptând o form gata fcut, sclerozat care nu mai reprezint decât o formul, rmând agai de aceastcarcas goal´. Cât despre romancierii angajai de teapa lui Sartre, acetia comit eroarea de a nu povesti pentru pura plcere a povestirii, ci pentru a instrui, pentru a modela istoria, pentru a transmite valori morale i politice, pentru aconsolida contiina de clas, desprind astfel în mod arbitrar forma de coninut. ÄRealismul socialist´ este intasarcasmelor scriitorului i aceast replic intertextual la
 Pour un réalisme socialiste
de Louis Aragon ± care nu estenumit în text, în vreme ce Jdanov este citat- îl încânt pe cititorul român, supus unei terapii de reeducare cultural înanii ¶¶50-¶¶60 prin directive sosite direct de la Moscova.
 Pentru un nou roman
ar putea aadar s primeasc, rând perând, titluri precum
Contra formalismului
,
Contra angajamentului
,
Contra realismului socialist 
. Neputând s accepte definiile restrictive care se ddeau angajamentului, Alain Robbe-Grilet caut s-l circumscrie ptr uzul su personal i rezultatul este transcris în câteva fraze foarte pertinente. ÄÎn loc s fie de natur politic,angajamentul este, ptr scriitor, contientizarea deplin a problemelor actuale din propriul su limbaj, credina înimportana lor major, voina de a le soluiona din interior. În asta const, ptr el, singura ans de a rmâne artist i,de asemenea, printr-o înlnuire de consecine neclare i îndeprtate, de a servi într-o bun zi la ceva ± poate chiar lao revoluie´. Scriitorul angajat a crui figur se contureaz în filigran în eseurile lui Robbe-Grillet este acela carecrede în importana textului pe care îl scrie, acela care manifesta dorina de a se pune în acord cu actualitatea, acelacare nu mai traseaz nici o frontier între
a scrie
i
a fi
.Dar s revenim la problema acordului delicat dintre un roman i cadrul socio-istoric în care se afl inseratromancierul. Forma balzacian, de pild, bazat pe o naraiune liniar, pe Äun întrg sistem, raionalist iorganizator´, nu este altceva decât reflectarea epocii când clasa burghez preia puterea impunând o logic a progresului prin rspândirea bunstrii economice. Romancierul, omniscient i omnipotent, stpânete o lume perfect organizat, unde orice fiin vie sau orice obiect rspund unor principii de clasificare imuabile.Ce se întâmpl îns cu romancierul contemporan lui Robbe-Grillet? Prizonier al unei lumi în plin micare, undenimic nu mai poate corespunde unor taxinomii prestabilite, unde prezena lucrurilor i a persoanelor este prinexcelen Äindecidabil´, nou romancier trebuie s-i inventeze o form corespunztoare (care va secreta automatun coninut propriu). Respingând miturile coerenei balzaciene, Robbe-Grillet vrea s demonstreze c lumeamodern a explodat, s-a pulverizat în mii de particule fr importan i c fina uman ± departe de a mai fi Ächipuli asemnarea lui Dumnezeu´ ± nu mai e altceva decât un banal numr matricol. Dar iat cum îi întrete autoruldemonstraia: ÄÎn ziua de astzi nu prea mai rmâne mare lucru din toate acestea. În timp ce clasa burghez îi pierdea încetul cu încetul temeiul i prerogativele, gândirea renuna la fundamentele esenialiste, fenomenologiaocupa progresiv întreg câmpul cercetrilor filosofice, fizica descoprea importana discontinuitii, psihologia însitrecea, concomitent, printr-o transformare complet. Semnificaiile lumii, în jurul nostru, nu mai sunt decât pariale, provizorii, ba chiar contradictorii i mereu contestate. Cum ar putea opera de art s pretind c ilustreaz osemnificaie cunoscut dinainte, oricare ar fi aceasta? Romanul modern, cum spuneam la început, este o cutare, iar aceast cutare îi creeaz singur, treptat propriile semnificaii´. Robbe-Grillet identific o micare similar decontesttaie, care se produce ± pe deasupra ± Äconcomitent´ în fillosofie, fizic, psihologie i literatur, ecou al uneilumi lipsite de semnificaie transcendent. Se nate aici întrebarea dac nu cumva avem de-a face, înc o dat, cu unsistem explicativ totalizator i Äorganizator´, unde corena ar fi înlocuit cu incoerena, liniaritatea cudiscontinuitatea, umanismul cu dorina de a regândi fenomenologic umanul. În acest caz, statutul ontologic i muncanoului romancier ar fi difertite de acelea ale lui Balzac sau Zola; ceea ce s-ar deosebi cu adevrat ar fi punctul de plecare i rezultatele..Problema rezultatelor obinute de romancierul anilor ¶¶50-¶¶60, prin explorarea atent a lumii contemporane lui,este îndelung dezbtut de Robbe-Grillet, atât la nivel teoretic (
ce ar trebui s fie Noul Roman
), cât i la nivelul unor texte reprezentative ptr aceast direcie literar. Înscris într-o lume în plin transformare, romanul nou ar trebui s pun bazele unui Änou realism´ ale crui contururi le traseaz volumul de fa, i care nu ar viza ± dup Robbe-Grillet ± informarea cititorului asupra unei lumi exterioare, obiective, ci Ä
constituirea
´ unei realiti. Lumea pe careo constriete romancierul prin frazele sale trebuie s fie Ämai solid, mai imediat´, iar Äobiectele i gesturile s seimpun prin
prezena
lor´. Descrierea nu mai are pretenia c face vizibil cadrul unde se desfoar aciunea, ci îiafirm funcia creatoare într-o arborescen de semnificaii. Aglomerarea detaliilor, jocul cu elemnte descriptive deoprecizie extrem, Ägrija fa de detalii, uneori vecin cu delirul´ au drept consecin fixarea cititorului asuprafluxului descrierii i nu asupra lucrurilor descrise, cum se întâmpl la Balzac (vezi eseul
Timp i descriere în textul de astzi
).Într-un astfel de cadru (folosesc acest termen, destul de nepotrivit în lipsa altuia mai bun), contururile precise ale personajului se estompeaz, psihologia îi pierde consistena, iar omul nu-i apare cititorului decât ca o contiin
 
care care încearc prin diferite mijloace s locuiasc în lume. Noul roman suprim atributele (i atribuiile) obinuiteale personajului literar: numele de familie i prenumele, familia i strmoii, profesia, statutul social, înfiareafizic. Pe deasupra, i în aceasta rezid o inovaie capital, Noul Roman este împotriva ideii sacrosancte deÄcaracter´, fr de care critica tradiional susine c nu se poate imagina un personaj viabil, trind în faa ochilor uimii ai cititorului: ÄCaracterul îi dicteaz aciunile, îl face s acioneze într-un fel determinat, în fiecareîmprejurare. Caracterul su îi permite cititorului s îl judece, s-l iubeasc, s-l urasc. Tocmai datorit caracteruluisu, el îi va lsa motenire numele unei tipologii umane care atepta, ca sa spunem aa, confirmarea acestui botez.Cci personajul trebuie s fie unic i, în acelai timp, s se ridice la rangul de categorie. Are nevoie de suficientspecificitate ptr a fi de neînlocuit i de tot atâta generalitate ptr a deveni univeral´. Conceptul de Äcaracter´ nureprezint altceva, în ochii lui Robbe-Grillet, decât o reflectare fidel a unei epoci Äcare a marcat apogeulindividului´. Dac pe vremea lui Balzac era foarte important ca oamenii i personajele s aib un Äcaracter´, lamijlocul veacului al XX-lea exigena aceasta se vdete atât vetust, cât i inutil.În
 Pentru un nou roman
, atitudinea lui Alain Robbe-Grillet ine în bun msur de
a fi contra
(contra unor idei primite de-a gata, contra criticii tradiionale, contra angajamentului i a formalismului etc.). toate aspectele stiluluiromanesc, de inspiraie balzacian sunt criticate: personajul-caracter, povestirea, metafora care tinde santropomorfizeze o realitate indiferent la tentativa (i tentaia) impunerii unui sens exterior. Un romancier Änou´ nuva putea spune despre un munte c e Ämaiestuos´ sau Ägrandios´, deoarece ar însemna s atribuie unui piscindiferent la valorile morale omeneti propria lui dorin de maiestate i de grandoare. Nici chiar scriitorii care sevoiau cei mai revoluionari: Camus, Sartre sau Ponge nu au scpat acestei dorine de a da un sens uman ± chiar Ätragic´ ± lumii, i în romane ca
Strinul 
sau
Greaa
umanizarea
à rebours
a inanimatului, merge foarte departe.Sugeram c Alain Robbe-Grillet este
contra
cu scopul de a fi
 pentru
. Este
contra
majoritii aspectelor din producia romanesc precedent, îns o face doar cu scopul de a se pronuna clar în favoarea unei înnoiri de profunzime. În demersul su radical, Robbe-Grillet îi d totui seama de pericolul unei negri totale, chiar învederea afirmrii unei necesiti stringente de primenire a romanescului: edificiul din
 Pentru un nou roman
i se paremult mai stabil dac se sprijin pe opera vizionar a unor precursori. Acetia sunt doi romancieri extrem de diferii:Gustave Flaubert i Franz Kafka: pornind de la ei se deseneaz o filiaie bazat pe Äpasiunea de descrie´, care seramific în timp pân la reprezentanii Noului Roman. De asemenea, Flaubert i Kafka ± unul prin corespondena sacu Louise Colet i cu diveri literai, iar cellalt prin jurnalul su ± sunt primii care au dat lovitura de graie uneierezii (balzaciene) a secolului al XIX-lea, aceea c romancierul este un Ämediator între un comun al mediatorilor i o putere obscur, un dincolo al umanitii, un spirit etern, un zeu...´, artând Ärolul primordial deinut de contiinacreatoare, de voina de rigoare´, precum i de Ämunca rbdtoare, construcia metodic, arhitectura îndelung proiectat a fiecrei fraze ca i a ansamblului crii´. Noul Roman merge pe urmele acelui Flaubert care declara într-o scrisoare ctre Louise Colet, la data de 16 ianuarie 1852, c vrea s construiasc
un livre sur rien
, unde aprape cnu ar exista subiect, care ar ine prin fora unificatoare a stilului, la fel cum pmântul st în aer fr a se sprijini penimic. ÄEu nu transcriu, ci construiesc. Iat vechea ambiie a lui Flaubert: s construiasc ceva pornind de la nimic,ceva care s stea singur în picioare, fr s se sprijine pe nimic din afar; aceasta e, astzi, ambiia oricrui roman´.În ceea ce îl privete pe Kafka, Robbe-Grillet îl definete ca pe un realist a crui scriitur precis la extrem produceefectul unei halucinaii i arat cât de absurd e interpretarea alegorizant a unor povestiri i romane care vizeaz ssurprind existena omului în ceea ce are ea mai nelinititor i mai straniu.Actualmente, când pe scena literar se agit alte probleme decât acelea ridicate de Pentru un nou roman, cartea programatic a lui Robbe-Grillet se înfieaz cititorului curit de orice scorii i de multe rezduuri polemice(
 pentru/contra
), intrând într-un fel în Äeternitatea´ operelor importante pe care, de altfel, autorul o refuza, cum amvzut. Poetica Änou´ a anilor ¶¶50-¶¶60 îi apre unui cititor de azi cuminit i plin de bun sim, demn obiect destudiu ptr istorici literari devenii la rândul lor tradiionaliti în faa unor noi valuri înspumate de
 post 
- ori de
neo
-.Definiia pe care o d Robbe-Grilet romanului nou, dincolo de faptul c îl definete precis în raport cu ceea ce l-a precedat, îi traseaz i limtele inerente, pe care un cititor aflat la distan de patruzeci de ani le simte mai bine caorice: ÄPasiunile, ca i evenimentele, puteau i concepute doar dintr-o curgere temporal: natere, cretere, apogeu,declin i cdere. În vreme ce, în textul modern, timpul pare rupt de temporalitatea sa. Nu mai curge. Nu maidesvârete nimic. Aa se explic, fr doar i poate, decepia ce se instaureaz dup lectura unei cri de astzi sauvizionarea unui film. Pe cât ne satisfcea orice
destin
, fie el chiar tragic, pe atât ne lsa de golii, de descumpniicele mai frumoase opere contemporane. Nu numai c nu tind înspre nici o alt realitate decât cea a lecturii sau aspectacolului, dar ele par mereu c se contest, punându-se singure la îndoial pe msur ce se construiesc.Descrierea bate pasul pe loc, se contrazice, se-nvârte-n cerc. Clipa neag continuitatea´.Eliberat întrucâtva de rolul dificil de a impune în lumea literelor o nou micare literar printr-o perpetudialectic
 pentru/contra
(Noul Roman s-a clacisizat deja de mult vreme),
 Pentru un nou roman
rmâne rmâne iazi o carte extraordinar. De ce? Deoarece vorbete în primul i în primul rând despre puterea literarurii i despre

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->