Isus a petrecut mult timp singur(în rugăciune,cercetare de sine)

Singuratea este,pentru cei ce nu au pace cu Dumnezeu,o tortură;ei vor

căuta compania altora,din dorinţa de a putea abandona,uita anumite
probleme interioare,spirituale.
Ca şi creştini,avem nevoie de singurate pentru a ne pune viaţa în
rânduială.

Pentru tinerii lumeşti, iubirea de tovarăşii şi plăceri devine o pasiune care îi absoarbe. Etalarea de
îmbrăcăminte, vizitele, îngăduirea poftei şi a patimilor şi învârtirea într-un cerc social destrăbălat le pare că este
cel mai mare ţel al vieţii. Dacă sunt lăsaţi în singurătate, ei sunt nefericiţi. Dorinţa lor de căpătâi este să fie
admiraţi şi flataţi şi să facă senzaţie în societate; şi, când această dorinţă nu este satisfăcută, viaţa li se pare de
nesuportat. Caminul Advent,Ellen White p 412.2

Isus, când Se pregătea pentru o mare încercare sau o lucrare importantă, recurgea la singurătatea din munţi şi
Îşi petrecea noaptea rugându-Se Tatălui Său. O noapte de rugăciune a precedat alegerea apostolilor şi predica
de pe munte, schimbarea la faţă, agonia din sala de judecată, crucea şi slava învierii. Divina Vindecare,Ellen
White p 482.2

Când inima ta este împărţită, stăruind, în principal, asupra lucrurilor lumii, şi numai puţin asupra lucrurilor lui
Dumnezeu, acolo nu poate fi o creştere a puterii spirituale. Întreprinderile lumeşti reclama participarea cea mai
mare a minţii, care solicită exersarea puterilor ei, de aceea, în această privinţă, există tărie şi putere spre a
revendica din ce în ce mai mult interesul şi ataşamentul, în timp ce este rezervat din ce în ce mai puţin timp
pentru a ne consacra lui Dumnezeu. Este imposibil ca sufletul să prospere, în timp ce rugăciunea nu este
exerciţiul special al minţii. Numai rugăciunea familială sau publică nu este suficientă. Rugăciunea în taină este
foarte importantă; în singurătate, sufletul este dezvăluit pentru ochiul cercetător al lui Dumnezeu, şi fiecare
motiv este cercetat îndeaproape. Rugăciune tainică! Ce preţioasă este! Sufletul, comunicând cu Dumnezeu!
Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu, Auzitorul de rugăciune. Marturii pentru
comunitate vol 2 p 184.3

Am fost învăţată că bolnavii trebuie să fie îngrijiţi departe de îmbulzeala oraşelor, departe de zgomotul
automobilelor şi de huruitul continuu al căruţelor şi al camioanelor. Oamenii care vin la sanatoriile noastre din
căminurile lor de la ţară vor aprecia un loc liniştit, iar în singurătate, pacienţii vor fi mai uşor influenţaţi de Duhul
lui Dumnezeu.Marturii pentru comunitate vol 7 p 78.

Simţămintele de nelinişte sunt bune uneori. - Simţămintele de nelinişte, de înstrăinare sau de singurătate ar
putea fi spre binele vostru. Tatăl vostru ceresc doreşte să vă ajute să descoperiţi în El prietenia, iubirea şi
mângâierea, care vor satisface cele mai arzătoare căutări şi năzuinţe ale sufletului... Unica sursă de siguranţă şi
fericire constă în a-L face pe Hristos Sfătuitorul vostru permanent. Voi puteţi fi fericiţi în El, chiar dacă nu aţi avut
niciodată vreun alt prieten în această lume mare. Minte,caracter si personalitate,Ellen White, p 122.4

Omul ca fiinţă socială. - Nici una dintre fiinţele pe care Dumnezeu le-a adus la existenţa pe pământ nu putea
egala omul. "Şi Dumnezeu a zis: 'Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit'" (Genesa 2,18).
Omul nu a fost creat pentru a trăi în singurătate; el trebuia să fie o fiinţă socială. Oricât de minunate ar fi fost
priveliştile Edenului şi oricât de plăcută ar fi fost şederea în această grădină, acestea nu ar fi reuşit să-l facă
fericit cu adevărat, dacă ar fi fost lipsit de tovărăşie. Nici chiar compania îngerilor nu ar fi putut satisface dorinţa
sa după împreuna simţire şi prietenie. Pe atunci, încă nu exista nici o altă fiinţă de aceeaşi natură cu el, care să-
l iubească şi pe care să o poată iubi. Minte,caracter si personalitate,Ellen White, p 154.3

Enoh a fost un om al unei minţi puternice şi foarte cultivate, cum şi al unor vaste cunoştinţe; el a fost onorat cu
descoperiri speciale din partea lui Dumnezeu; şi totuşi, aflându-se într-o continuă comuniune cu cerul, având
totdeauna înaintea sa simţământul măreţiei şi desăvârşirii divine, el a fost unul dintre cei mai umili oameni. Cu
cât era mai strânsa legatura lui cu Dumnezeu, cu atât mai profund era simţământul slăbiciunii şi nedesăvârşirii
sale. Chinuit de creşterea stricăciunii celor nelegiuiţi şi temându-se că nu cumva necredinţa lor să slăbească
respectul lui faţă de Dumnezeu, Enoh a evitat continua legătură cu ei şi a petrecut mai mult timp în singurătate,
consacrându-se meditaţiei şi rugăciunii. Astfel, el zăbovea înaintea lui Dumnezeu, căutând o mai clară
cunoaştere a voii Sale, pentru ca s-o poată împlini. Pentru el, rugăciunea era respiraţia sufletului; el trăia chiar
în atmosfera cerului.Patriarhi si Profeti,Ellen White, p 61.3

La anumite intervale de timp, el continua să se retragă din societate. După ce rămânea un timp între oameni, în
mijlocul societăţii, lucrând în favoarea lor prin sfat şi exemplu, el se retrăgea, pentru a petrece un timp în
singurătate, flămânzind şi însetând după cunoştinţa divină pe care numai singur Dumnezeu o poate da. Având o
astfel de comuniune cu Dumnezeu, Enoh a ajuns să reflecte din ce în ce mai mult chipul divin. Faţa sa strălucea
de o lumină sfânta, chiar de lumină ce strălucea pe faţa lui Isus. Venind în mijlocul oamenilor de la aceste
comuniuni sfinte, chiar cei nelegiuiţi priveau cu teamă manifestarea cerului pe chipul său.Patriarhi si
profeti,Ellen White p 63.1
Cereţi atunci; cereţi şi veţi primi. Cereţi umilinţă, înţelepciune, curaj şi o creştere în credinţă. Pentru fiecare
rugăciune sinceră, va exista un răspuns. S-ar putea să nu vină exact când aţi dori sau la momentul pe care-l
aşteptaţi, dar va veni în formă şi la momentul care vă va satisface cel mai bine nevoile. Rugăciunile pe care le
înălţaţi în singurătate, în oboseală şi în încercări, vor primi răspuns de la Dumnezeu nu întotdeauna
corespunzător aşteptărilor voastre, dar întotdeauna spre binele vostru.Solii catre tineret,Ellen White p 238.5

Aici, condiţiile erau favorabile obişnuinţei cu simplitatea şi renunţarea la sine. Nederanjat de larma lumii, el
putea să studieze lecţiile naturii, ale revelaţiei şi providenţei. Cuvintele spuse de înger lui Zaharia îi fuseseră
adeseori repetate de părinţii lui, temători de Dumnezeu. Din copilărie i-a fost prezentată mereu misiunea şi el a
acceptat investirea divină. Pentru el, singurătatea pustiului a fost o bine-venită evadare din societatea în care
suspiciunea, necredinţa şi necurăţia deveniseră predominante. El nu se încredea în propria-i putere de a rezista
ispitei şi se ferea de contactul direct cu păcatul, pentru că nu cumva să-şi piardă extraordinarul simţ al
neprihănirii. Sfaturi pentru parinti,educatori si elevi p 419.1 --1 Corinteni 15:33 Nu vã înselati: "Tovărasiile rele
stricã obiceiurile bune."

Sper ca aceste ganduri,scrise sub inspiratie divina,sa va lumineze in aceasta privinta.Dumnezeu sa va

binecuvanteze cu multa intelepciune si sa alegeti intotdeauna ce este bun.
Stanciu Marian