Uriașulmicde statură
Mabel Robinson Miller
Traducere
Gabriela Micu Victor Micu
CAPITOLUL
Era prin anul 1887.Ora mesei trecuse deja. De-a lungul străzilor din Nîmes, Franţa,copiii se grăbeau să meargă la școală.– Nimic captivant nu se petrece în jur, bombăni Andrei cătreprietenul său. Fiecare zi este la fel: te scoli, servești masa de dimi-neaţă, mergi la școală, vii acasă, apoi lucru, lucru, lucru.– Ai dreptate, spuse Leon lovind cu piciorul o piatră de pepoteca prăfuită.Pe neașteptate, de după colţ, dădu buzna Louis Passebois. Elfrână și se opri la timp, ferindu-se de a se ciocni în plin cu Andrei.– Veniţi după mine băieţi! Haideţi! Merg să văd ce este în jur!La câteva străzi mai departe se instalează un cort de circ. Lăsaţișcoala! Grăbiţi-vă!Louis îi dădu la o parte pe băieţi și o rupse la fugă.– Noi ce să mai așteptăm? exclamă Andrei în timp ce dădeaunăvală în jos, pe potecă.Picioarele scurte ale lui Louis au străbătut repede terenul, darși cei doi băieţi l-au ajuns imediat din urmă.– Uite, ce v-am spus eu? gâfâia Louis arătând către un cortmare la capătul străzii.El nu pierdu vremea, ci se apropie de omul care întindea osfoară ce era legată de stâlpul cortului.– Unde ţii animalele? Când se deschide circul? Ce poţi să-mispui despre toate acestea?
1
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
More From This User
Notes
Load more
