Magnetism

1. Funcţia de undă a atomului de hidrogen în starea fundamentală este

r
−
1
ψ (r ) = e a0
1
(πa0 ) 2
h2
unde a0 = = 0,529 Ǻ este prima rază Bohr.
me 2
Arătaţi că în această stare
r 2 = 3a02
şi calculaţi susceptibilitatea molară diamagnetică a hidrogenului.

Rezolvare:
Numerele cuantice ale funcţiei de undă în starea fundamentală sunt: n=1, l=0, m=0.
Pentru această stare, distanţa pătratică medie este
2r
∞π 2π ∞ −
1
r 2 = ∫ ∫ ∫ r 2 ψ 100 (r ) r 2 sin θdrdθdϕ =
2 a0
4π ∫ r 4 e dr
00 0 πa02 0
Integrând prin părţi
2r
∞ −
4 a0 8⋅3 5
I = ∫r e dr ⇒ I = a
0 (2)5 0
distanţa pătratică medie electron-nucleu este
r 2 = 3a02
Susceptibilitatea diamagnetică molară a hidrogenului este, conform teoriei:
μ 0 N Ae 2
χm = − r2
6m
unde:
• N A = 6 ,022 ⋅ 10 23 mol −1 este numărul lui Avogadro
H
• μ 0 = 4π ⋅ 10 − 7
m
• e = 1,6 ⋅ 10 −19 C
• m = 9 ,1 ⋅ 10 −31 kg
Înlocuind valoarea obţinută mai sus pentru r 2 , se obţine:

χ m = −2,98 ⋅ 10 −11 m 3 mol −1

2. Considerăm un cristal conţinând N impurităţi paramagnetice cu două stări energetice

accesibile: − ε 0 , + ε 0 în câmp magnetic. Ştiind că contribuţia la energia totală a
sistemului este E = Mε 0 , unde M = − N ,− N + 1,...,0,...N , să se calculeze contribuţia

1
 impurităţilor la ponderea statistică a unei stării, entropia statistică şi temperatura
sistemului.

Rezolvare:
Entropia statistică este dată de formula Boltzman
S = k B ln Ω M
unde
N!
ΩM =
N+! N−!
este ponderea statistică a stării, cu N+ şi N- populaţiile celor două stări.
Presupunând că distribuţia celor N particule pe cele două stări energetice este:

ε0, N+

-ε0, N-

astfel încât:
N = N+ + N−
E = Mε 0 = N + ε 0 − N − ε 0
populaţiile celor două nivele sunt:
N +M
N+ =
2
N −M
N− =
2
Ponderea statistică va fi:
N!
ΩM =
⎛N +M ⎞ ⎛N −M ⎞
⎜ ⎟! ⎜ ⎟!
⎝ 2 ⎠⎝ 2 ⎠
iar entropia statistică
N!
S = k B ln
⎛N +M ⎞ ⎛N −M ⎞
⎜ ⎟! ⎜ ⎟!
⎝ 2 ⎠⎝ 2 ⎠
Folosind formula Stirling
ln N ! ≅ N ln N − N
rezultă pentru entropie expresia:
⎡N + M N + M N − M N − M ⎤
S = −k B ⎢ ln + ln
⎣ 2 2N 2 2 N ⎥⎦
Temperatura sistemului se calculează din relaţia
1 ⎛ ∂S ⎞ 1 ⎛ ∂S ⎞
=⎜ ⎟ =
{ ⎜ ⎟
T ⎝ ∂E ⎠V E = Mε ε 0 ⎝ ∂M ⎠V
0
şi, prin derivare, se obţine:
1 kB N
= ln −
T 2ε 0 N +

2
 3. Pentru sistemul de mai sus, care este distribuţia impurităţilor pe cele două nivele
energetice şi contribuţia acestora la energia totală a sistemului şi cum variază cu
temperatura.

Rezolvare:
Din relaţia
1 kB N
= ln −
T 2ε 0 N +
rezultă
2ε 0
N− k BT
=e
N+
şi, ţinând cont de conservarea numărului total de particule, N = N + + N − , rezultă că populaţiile celor
două nivele sunt:
1
N+ = N
2ε 0
k BT
1+ e
2ε 0
k BT
e
N− = N
2ε 0
k BT
1+ e
Ţinând cont că:
N
lim N + = 0; lim N + =
T →0 T →∞ 2
N
lim N − = N ; lim N + =
T →0 T →∞ 2

reprezentarea grafică a funcţiilor N + (T ), N − (T ) este următoarea:

N+, N-

N N-

N/2

N+
T

Contribuţia la energia totală a sistemului este

3
 2ε 0
k BT
1− e
E = Mε 0 = N + ε 0 − N − ε 0 ⇒ E = Nε 0
2ε 0
k BT
1+ e
Ţinând cont că
lim E = − Nε 0 ; lim E = 0
T →0 T →∞
reprezentarea grafică a funcţiei E = E (T ) este:

-Nε0

Rezultă că în limita T → 0 toate impurităţile se află pe starea de energie –ε0, iar când T → ∞ ,
când populaţiile celor două nivele se egalizează, contribuţia impuritătlor la energia totală a sistemului
tinde la zero.

4. Pentru sistemul din problema 2 care este contribuţia impurităţilor la capacitatea calorică
la volum constant şi să se studieze variaţia cu temperatura. Comparaţi dependenţa de
temperatură a acestei capacităţi calorice cu aceea a capacităţii calorice a fononilor în
modelul Debye.

Rezolvare:
Capacitatea calorică la volum constant se calculează din relaţia
⎛ ∂U ⎞ ⎛ ∂E ⎞
CV = ⎜ ⎟ =⎜ ⎟
⎝ ∂T ⎠V ⎝ ∂T ⎠V
Având contribuţia impurităţilor la energia totală a sistemului calculată în problema precedentă
2ε 0
k BT
1− e ε0
E = Nε 0 = − Nε 0 th
2ε 0 k BT
k BT
1+ e
un calcul direct conduce la următoarea expresie pentru contribuţia impurităţilor la capacitatea calorică la
volum constant:

4
 2
⎛ ⎞
2⎜ ⎟ 2
⎛ ε ⎞ 2 ⎟ = Nk ⎛⎜ ε 0 ⎞⎟ sec h 2 ⎛⎜ ε 0 ⎞⎟
CV = Nk B ⎜⎜ 0 ⎟⎟ ⎜ B⎜ ⎟ ⎜k T ⎟
⎜ ⎟
⎝ k BT ⎠ ⎜ ch ε 0 ⎟ ⎝ k BT ⎠ ⎝ B ⎠
⎝ k BT ⎠
În limita temperaturilor joase
ε0
−
⎛ ε ⎞
sec h⎜⎜ 0 ⎟⎟ → 2e k B T
⎝ k BT ⎠ T → 0
şi capacitatea calorică
2 2ε 0
⎛ ε ⎞ −
CV → 4 Nk B ⎜⎜ 0 ⎟⎟ e k B T → 0
T →0 ⎝ k BT ⎠ T →0

În limita temperaturilor înalte

⎛ ε ⎞
sec h⎜⎜ 0 ⎟⎟ → 1
⎝ k BT ⎠ T → ∞
şi capacitatea calorică
2
⎛ ε ⎞
CV → 4 Nk B ⎜⎜ 0 ⎟⎟ → 0
T →∞ ⎝ k BT ⎠ T → ∞

CV
kB

0,5

k BT
ε0
1 2 3

Această variaţie cu temperatura a contribuţiei impurităţilor la capacitatea calorică se numeşte

anomalia Shottky.

Comportarea capacităţii calorice cu temperatura în modelul Debye are următoarele caracteristici:

• La temperaturi joase, T < θ D , CV ≈ T 3
• La temperaturi înalte, T > θ D , CV ≈ const .

5
 Diferenţele de comportare se explică prin aceea că la temperaturi joase contribuie la la
capacitatea calorică doar acele moduri de vibraţie pentru care hω < k B T şi a căror contribuţie dă o
comportare CV ≈ T 3 . La temperaturi înalte, toate modurile de oscilaţie sunt excitate şi au energia k B T ,
ceea ce conduce la CV ≈ const .
r
5. Pentru un gaz ideal de mezoni de moment magnetic μ (particule grele cu spinul s=1)
calculaţi magnetizarea în funcţie de inducţia magnetică B şi temperatura T şi
susceptbilitatea magnetică. Calculaţi cuantic şi clasic.

Rezolvare:

Cuantic: Pentru particulele cu spinul s=1, numărul cuantic ms ia valorile ms=-1,0,1, astfel că
r r r
nivelele energetice în câmp magnetic sunt ε i = − μ ⋅ B ( μ este momentul magnetic al unui mezon):

ε 3 = + μB

ε2 = 0

ε1 = − μB

Pentru un gaz ideal de particule care nu interacţionează funcţia de partiţie uniparticulă este
ε μB μB
− i −
k BT k BT k BT
Z = ∑e =e +1+ e
i
şi energia medie:
εi
− μB μB
k BT −
∑εie k BT
μBe − μBe k B T
E = U (T ) = i =
Z μB μB
−
e k BT + 1 + e k BT
În câmp magnetic slab, μB << k B T , energia medie este:
⎛ μB ⎞ ⎛ μB ⎞
μB⎜⎜1 − ⎟⎟ − μB⎜⎜1 + ⎟
⎝ k BT ⎠ ⎝ k B T ⎟⎠ 2 (μB )2
E = U (T ) ≅ =−
⎛ μB ⎞ ⎛ μB ⎞ 3 k BT
⎜⎜1 − ⎟⎟ + 1 + ⎜⎜1 + ⎟⎟
⎝ k BT ⎠ ⎝ k BT ⎠
Magnetizarea sistemului de N mezoni/unitatea de volum va fi:
M = Nm
unde m este momentul magnetic
⎛ ∂U ⎞ 4 Nμ 2 B
m = −⎜ ⎟ ⇒ M =
⎝ ∂B ⎠T 3 k BT

6
 Susceptibilitatea paramagnetică a sistemului de spini va fi
M μ0 M 4 Nμ 0 μ 2
χm = = ⇒ χm =
H B 3 k BT
r
Clasic: Energia potenţială a unui dipol clasic de moment magnetic μ aflat în campul magnetic
r
de inducţie B este
r r
U = − μ ⋅ B = − μ B cos θ
unde θ este unghiul dintre momentul magnetic şi inducţia câmpului magnetic.
Magnetizarea M va fi:
M = N μ cos θ
unde cos θ este media tuturor orientărilor posibile ale momentelor magnetice faţă de câmpul magnetic
r
pe distribuţia de echilibru. Probabilitatea de a găsi momentul magnetic μ după direcţia θ este
U μB cos θ
−
k BT
e = e k BT
şi momentul magnetic mediu va fi
π
− β μB cos θ
∫e μ cos θ 2π sin θdθ
0
μ =
π
− β μB cos θ
∫e 2π sin θdθ
0
1
unde β = .
k BT
Notând:
⎧θ = 0 ⇒ x = 1
x = cos θ ⎨ ⇒ ds = − sin θ dθ
⎩θ = π ⇒ x = −1
s = βμB
rezultă:

1
sx
∫ xe dx
d ⎛⎜ 1 sx ⎞⎟ d ⎛⎜ 1 sx ⎞⎟ d
( )
1
d
cos θ = −1 = ln ∫ e dx = ln e = ln e s − e − x − ln s
1 dx ⎜⎝ −1 ⎟ ds ⎜ s
⎠
⎟
−1 ⎠ ds ds
sx ⎝
∫ e ds
−1
Ştiind că
d
ds
(
ln e s − e − s = cths)
rezultă
⎛ 1 ⎞
μ = μ ⎜⎜ cth(βμB ) − ⎟
⎝ βμB ⎟ ⎠
În câmp magnetic slab, μB << k B T ,
1 βμB
cth(βμB ) ≅ +
βμB 3
şi magnetizarea paramagnetică va fi:

7
 Nμ 2 B
M ≅
3k B T
iar susceptibilitatea paramagnetică clasică
M μ0 M 1 Nμ 0 μ 2
χm = = ⇒ χm =
H B 3 k BT
6. Care este valoarea densităţii de magnetizare de saturaţie a fierului? Din această valoare
estimaţi momentul magnetic intrinsec (de spin) al electronului.

Rezolvare:
La aplicarea unuicâmp magnetic, magnetizarea fierului creşte proporţional cu câmpul aplicat
pâna la valoarea de saturaţie când toate momentele magntice datorate spinului electronului sunt aliniate
după direcţia câmpului magnetic. Dacă densitatea de electroni a materialului feromagnetic este n şi
r
momentul magnetic de spin μ , densitatea de magnetizare va fi
M s = nμ
Conform tabelelor pentru materialele feromagnetice, densitatea de magnetizare de saturaţie a
A
fierului este M s = 10 6 .
m
Numărul de atomi de fier pe unitatea de volum este:
N ρN A
n= A =
v A A
v=
ρ
unde: NA este numArul lui Avogadro, N A = 6,02 ⋅ 10 23 atomi / atomgram , v este volumul unui
atomgram, A este masa atomică (exprimată în g), ρ – densitatea fierului. Înlocuind, se obţine:
g
6 ,02 ⋅ 10 23 atomi / atomgram ⋅ 7 ,9
n= cm 3 = 8 ⋅ 10 28 m −3
g
59
atomgram
Momentul magnetic intrinsec al electronului va fi
A
10 6
M m
μ= s ⇒μ= = 1,25 ⋅ 10 − 23 Am 2
n 28 − 2
8 ⋅ 10 m