Istoria organizaţiei – nouă băieţi şi un bărbat

Se spune că o zi poate fi schimbată, sau un moment important poate fi declanşat, cu un singur

telefon.

Un asemenea telefon a venit în ianuarie 1919. Câdn Frank a răspuns apelului, a recunoscut
vocea lui Sam Freet, nou instalatul Paznic Principal al Lojii Ivanhoe. „Frank, vreau să terog să-mi
faci un serviciu. Unul din membrii noştri, Elmer E. Lower, care fusese iniţait ca FELLOW CRAFT,
a murit acum un an. Ai putea găsi o slujbă part-time pentru băiatul lui cel mare, Louis_ Este unul
din cei mai capabili băieţi pe care i-am cunoscut.”

„Sam, ai sunat exact la momentul potrivit. Aş fi încântat să vorbesc cu băiatul. Trimite-l pe Louis la
mine, să zicem mâine după şcoală dacă se poate. Abia aştept să îl întâlnesc.”

A doua zi, Louis a ajuns punctual la interviu. Strângând mâna cu tânărul, domnul Land a avut
sentimentul că s-au unit într-o experienţă comună care îi va uni pentru mulţi ani. Louis radia
onestitate şi caracter, o înclinaţie nativă pentru leadership, precum şi graţia mişcărilor unui atlet.
Frank s-a gandit: “Daca as avea un fiu,as vrea sa fie exact ca el.”

*
Au vorbit putin cu privire la şcoală. Louis i-a spus de aspiraţiile sale pentru un loc TRACK TEAM,
de poziţia sa aruncator intr-o echipa de baseball, şi ca răspuns la o întrebare a domnului Land a
spus, "Sunt un elev destul de bun. Chiar şi in perioada grea pe care o traversam, vreau să termin
liceu şi apoi sa ajut la educarea altora. "

Frank a răspuns: "Acesta este un scop bun. Vei face faţă provocării. Acum, spune-mi despre tatal
tau. L-am cunoscut, dar numai de la intalniri informale."

Louis ezitat ca si cum n-ar fi vrut sa se întoarcă în trecut, dar în cele din urmă a spus: "Tatăl meu
a fost cel mai bun tată pe care un băiat l-a avut vreodata."

In acea seara, în timp ce Nell Land strângea masa, a spus, "Frankie, ceva sa întâmplat astăzi cu
tine. Arăţi de parcă ai fi regasit un prieten pierdut de foarte multa vreme.”

"Nu un prieten pierdut, ci un tânăr şi nou prieten. Băiatul cu care am vorbit astăzi este
exdtraordinar. Unul dintre cei mai buni tineri pe care i-am întâlnit vreodată. Va lucra cu mine la
birou şi ştiu ca ma voi bucura de prezenţa lui. Poate am putea să-l luăm cu noi la biserică miercuri
seara. Invaţăturile creştine i-ar prinde bine, iar tu l-ai putea întâlni pe Louis Lower.

Abia spre mijlocul lui februarie a apărut posibilitatea de a face acest lucru. “”cu cine iti petreci
timpul? l-a intrebat dl Land pe Louis.

“Am cativa prieteni prin vecini” a raspuns Louis/

“”Ce-ai zice sa formati un Club şi să vă intalniti aici la Templu?”

Louis s-a gandit ca aceasta idée putea deschide noi posibilitati si a venit in urmatoarea
saptamana cu alti 8 prieteni. Era 19 februarie, 1919.

Baietii au venit devreme in acea seara de miercuri si fiecare in parte a fost prezentat dl. Land de
catre Louis Lower cu formula “As vrea sa vi-I prezint pe Ralph Sewell, Elmer Dorsey, Edmund
Marshall, Jerome Jacobson, William Steinhilber, Ivan Bentley, Gorman McBride siClyde Stream.
Suntem noua cu totii”.
Era un grup menti sa formeze o puternica organizatie de tineret, fiecare avand sarcina sa
avanseze prin propriile eforturi si determinare, pentru a straluciin domeniul de activitate ales.

Dl Land a luat cunostinta de fiecare prezentare cu o strangere de mana si un cuvant de bun-venit.

“Inainte de a trece la treaba, haideti sa facem un tur al cladirii. Cred ca veti considera asta o idee
potrivita daca ne vom decide sa formam un Club si sa folosim acest loc pentru intalniri.”

Baietii formau un grup entuziast, care s-a asezat de-a lungul mesei celei lungi dintr-una din salile
de intalnire in acea seara. Nu era nicio indoiala ca urmau sa continue sa se intalneasca sub forma
unui Club.Singura intrebare ramanea numele acestuia. Cineva a sugerat sa folsoeasca litere
grecesti ca in fraternitatile din facultate, dar ideea a fost respinsa, intrucat ii facea sa fie doar una
din multe alte organizatii de acest tip. Numele trebuia sa fie distinc si semnificativ. L-au solicitat pe
dl Land pentru sugestii.El le-a aratat cateva print-uri de pe pereti, care descriau aventurile lui Sir
Galahad si a Cavalerilor Mesei Rotunde. Toti au dat din cap in semn de refuz.

Cel mai mare din razboaiele din istorie se incheiase cu doar putine luni inainte, iar aventurile
calalerilor din vechime pareau prea indepartate. Apoi au fost pomenite nume din istorie si din
biblie. Povesti precum cele ale lui Damon si Phythias, David si Ioan si Nathan Hale. Nimic nu
parea sa se lege, pana cand unul dintre baieti, Clyde Stream, a spus “”Domnule Land, spuneti-ne
ceva legat de masonerie. Trebuie sa fi existat nume mari acolo, iar noi ne intalnim intr-una din
cladirile lor”.

Frank a zambit: “Anul acesta indeplinesc functia de
Masonice. Sunt Comandant pentru Consiliul Demolay al
legate direct de Masonerie, dar cred ca ar trebui sa
Cavalerilor Templieri. Numele lui era Jacques DeMolay
istorie, Jacques de Molay.”
conducator al unuia dintre Grupurile
Kadosh. Exista multe nume si povesti
va povestesc despre ultimul lider al
sau, cum este mentionat in cartile de

Povestea si numele au aprins imaginatia baietilor. Avea eroism. Avea un exemplu mare de
loialitate si curaj. Avea un subiect de capa si spada de cea mai buna calitate, precum si numele
unui martir al fidelitatii si tolerantei. Baietii s-au decis fara alte ezitari sa accepte acest nume
pentru denumirea grupului. Dar Land i-a interrupt: “Acum haideti sa asteptam un pic si sa ne
gandim la asta pana maine. Sa nu ne grabim. Poate daca ne gandim mai mult putem gasi un
nume chiar mai bun, poate chiar mai potrivit. Este tarziu si toti ar trebui sa mergeti acasa. Reveniti
saptamana viitoare si mai aduceti cativa prieteni. O sa vorbim mai mult despre asta atunci.
Noapte buna si va multumesc ca ati venit.”

Desi baietii au vorbit cu dl Land despre Club cand au venit la Templu, interesul lor a crescut dupa
lungi discutii intre ei la scoala si pe drumul spre casa, impulsionand organizatia lor. Intr-o dupa-
amiaza, dupa ora de chimie, Elmer Dorsey l-a retinut pe Louis Lower: „Louis, cred ca ideea
acestui club e grozava. Dar despre ce e vorba?Ce-i iese domnului Land din asta? Vrea sa deveni
masoni juniori? ”Nu detin toate raspunsurile, Elmer, stiu numai ca Frank Land e unul din cei mai
tari. Singurul lui motiv este cel pe care ni l-a spus. Îi place sa fie inconcjurat de oameni tineri si
crede in mod sincer ca, daca formam un asemenea grup, fiecare dintre noi va beneficia din asta.
Cum i-a convins pe cei mai in varsta ca sa ne lase sa le folosim templul, asta ma depaseste
Trebuie ca ei au acelasi interes fata de noi pe care il are si dl Land, pentru ca el mi-a spus ca nu
trebuie sa devenimun grup de tineri masoni. Mi-a spus doar ca acesti oameni sunt interesati de un
singur lucru, anume sa devenim oameni de isprava, care vor fi respectati de comunitate. ”

24 martie 1919 a fost ziua cand s-a lansat Ordinul DeMolay. In timpul urmatorilor cativa ani, totusi,
data de 18 martie, cand a fost ucis Jacques DeMolay, a ajuns sa fie folosita mai des ca data
aniversara.
31 de baieti, toti de la acelasi liceu, au venit la Tempul Ritului Scotian in acea seara. Frank Land l-
a primit pe fiecare din acestia si le-a explicat pe scurt ideea sa despre Club. „ Aceasta este
intalnirea voastra. Eu voi avea rol de Consilier, dar este intalnirea voastra. De ce nu incepeti cu
organizarea si alegerea a cativa ofiteri, voi fi eu responsabil pana termianti alegerile.”

In timpul urmatoarelor cateva luni grupul a crescut ca numar de participanti, activitati si domenii de
interes. Apoi, uniiau inceput sa se teama ca devin un grup prea mare.

Cineva a sugerat o consfatuire cu dl Land, in care sa fie convins ca numarul de membri ar trebui
sa fie limitat la 75. Land nici nu a admonestat, nici nu a criticat comitetul consfatuirii la acel
moment. De fapt, ei nu au stiut daca a fost de acord sau nu cu propunerea lor.

Mai tarziu, cand reuniunea a fost reluata, presedintele a dat raportul si a decis ca numarul de
membri ai DeMolay sa fie limitat la 75. Motiunea a fost imediat acceptata. Abia atunci dad Land s-
a ridicat de la locul sau din fundul salii, unde statuse mai mult sau mai putin ascuns de privirile
celor adunati, intrucat nu era genul care sa iasa in evidenta sau sa dea tonul in intalnirile lor.
Dorea ca baietii sa isi conduca singur intalnirile.

Cand a iesit in fata in acea seara, a inceput sa le spuna – in termeni deloc ambigui- cat de egoist
si lipsit de consideratie se purtau. Le-a spus ca gandeau si actionau exact opus fata de ideile pe
care le avuse in minte cand se gandise la infiintarea acestei organizatii. Le-a reamintit ca mai
existau 3 licee in Kansas City, care aveau tineri care erau la fel de capabili, la fel del calificati, si la
fel de remarcabili ca si ei. De fapt, le-a spus ca probabil erau cu mult mai buni decat credeau ca
sunt. Le-a spus ca ceea ce era bun pentru un tanar, trebuia sa fie bun pentru toti tineri eligibili. Le-
a reamintit ca „pentru a deveni mare, trebuie sa fii mare”. Motiunea de a limita numarul de membri
la 75 a fost anulata. In acel moment, DeMolay a putut sa creasca si sa se dezvolte.

Si intr-adevar, s-a dezvoltat. DeMolay a continuat sa creasca, initiind noi tineri si instituind noi
capitole in toate statele SUA. Apoi, DeMolay a trecut oceanul si organizatia s-a dezvoltat in mai
multe tari. Mii si mii de tineri si-au imbogatit vietile prin anularea motiunii de limitare a numarului
membrilor Ordinului DeMolay la 75.