Anul IV, nr. 47decembrie 2010
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº
aparecu sprijinul
CMYK
Darul lor a fost mai presusdecât aurul, sau smirna, sau tã-mâia. Ei au dat în dar lui Hris-tos chiar viaþa lor.
(pag. 8)
Cum sã gestioneze o per-soanã credincioasã asemeneasentimente? (
pag. 11)
Suntem luaþi adesea de valulmiºcãrii din ce în ce maiaccelerate a lumii în caretrãim ºi, adesea, nepregãtiþifiind, ne trezim într-o vâltoarehaoticã.
(pag. 13)
Gelozia este o atitudinecreºtinã?Bâjbâind spre nicãieri„Magii” poporuluiromân
Din cuprins:
Pãgânizarea sãrbãtorilor creºtine
(p. 9)
Crãciunul în temniþele comuniste
(p. 6-7)
Copilul cu ochiisenini
,,Copil iubit cu ochi se-nini/ Tu vii din nou printrestrãini,/ În peºterã, pe paiereci,/ Tu capul iarãºi Þi-lapleci.”
Acum mai bine dedouã mii de ani, „Copilul cu ochii senini”se nãºtea în Betleemul Iudeii ºi i-a pus peprinþii din Arabia sã facã un drum în-delungat. Steaua le-a arãtat drumul ºi i-acondus pânã la castelul Împãratului - ies-lea de vite. Copilul nu a avut alt adãpost înafarã de locul amenajat pentru animale.Nu a avut nici cãldurã, dar boii L-au în-cãlzit suflând pe El, sã nu-I fie frig. Laasta se rezumã lãcaºul în care a venit pelume Însuºi Dumnezeu. S-a coborât în celmai umil loc, luând trup plãpând de copil.A venit acolo pentru noi, ca sã ne înveþece înseamnã smerenia ºi calea spre cer.Au venit prinþii-magi ºi I-au adus în daraur, smirnã ºi tãmâie - simboluri ale regali-tãþii în vechea lume anticã. ,,ªi intrând încasã, au vãzut pe Prunc împreunã cu Ma-ria, mama Lui, ºi cãzând la pãmânt s-au închinat Lui, ºi deschizând vistieriile lorI-au adus lui daruri: aur, tãmâie ºi smir-nã”, spune Sfânta Scripturã (Matei 2, 11).Împãratul nostru S-a nãscut sãrac ºiasta trebuie sã învãþãm din Scripturi. Dum-nezeu ne învaþã sãrãcia, care înseamnãdetaºare de cele materiale. Înseamnã sã nualergi dupã avere, justificând cã „am fa-milie ºi copii”, dar nici sã cerºeºti. În-seamnã sã cauþi mai întâi ale sufletului, sãte fereºti de pãcat ºi sã cauþi mântuirea. Iarpentru cele materiale sã mulþumeºti mereuDomnului pentru tot ce îþi îngãduie sã ai,dar ºi pentru cele pe care nu le ai. Din celepe care le ai, sã te gândeºti întotdeauna sãdai ºi la cel care nu are. Întotdeauna avemceva de dat. Dacã nu avem o pâine, mân-gâierea adusã de o vorbã bunã,ascultareaceluilalt ºi iubirea nu costã nimic, darpreþuiesc mult mai mult în lumea plinã derãutate ºi egoism în care trãim.Lumea aceasta, în care ne zbatem azi,nu Îl primeºte pe „Copilul cu ochii senini”.,,La mii de uºi ai aºteptat,/ Dar în zadar!Erai uitat./ Azi tot mai mulþi Te-arunc-afar',/ Ceresc ºi sfânt ºi drag hoinar”, mai spunepoezia. Nu mai auzim îngerii, nu mai ve-dem magii. În schimb, ne plouã în cap cureclame care mai de care mai atractive.Zgomotul ,,erei Vãrsãtorului” acoperã sim-fonia tainicã ºi linã care se coboarã din cer,iar desfrânatele care-ºi spun ,,crãciuniþe”pervertesc ,,taina cea din veac ascunsã”.Copilul cu ochi senini nu mai are loc într-olume care nu-L mai vrea, pentru cã omulde astãzi vrea sã-ºi fie sieºi dumnezeu.În aceastã lume e tot mai greu sã maiauzi chemarea îngerilor… Dar e suficientsã deschizi portiþa sufletului pentru Prunc.Iubirea Lui îþi dã putere ºi îndrãznealã sã înfrunþi nebunia lumii. ,,Mai vii ºi astãzi?Mila iar Te poartã,/ De sus, spre staulul dinBetleem?/ Din lume n-ai cules destul bles-tem?/ Iubirea Ta nici astãzi nu e moartã?”Da, Domnul încã vine. Sã Îl aºteptãm sãSe coboare de sus, din cer, pentru ca sãputem urca ºi noi acolo.
Editorial de Pr. ªtefan Botoran
(pag. 5)
Sã nu împodobim bradul mai mult decât sufletul!
Add a Comment