Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.

Language:

Download

Go BackAdd Note

Link

Embed

Save for later

NOTE DE LA CURSUL DE HOMEOPATIE– BUCURESTI -2006-2007adresate (numai) medicilor cursanti:

http://www.teleianuhomeopat.3x.ro/Curs_01.htmhttp://www.homeopatia.ro/Curs_03.htmhttp://www.homeopatia.ro/Curs_03.htmhttp://www.homeopatia.ro/Curs_04.htmhttp://www.homeopatia.ro/Curs_05.htmhttp://www.homeopatia.ro/Curs_06.htmhttp://www.homeopatia.ro/Curs_07.htm

Convocarea I-a (noiembrie 2006)

•

Bazele stiintifice si principiile homeopatiei

•

Forta vitala

•

Consultatia homeopatica in cazurile cronice

Convocarea II-a (decembrie 2006)

•

Modalitati, alternante, concomitente

•

Aconitum napellus

•

Dulcamara

•

Durata de actiune a remediilor

Convocarea III-a (27-28 ianuarie 2007)

•

Homeopatie si biotipologie. constitutii.

•

Remedii frecvent indicate in traumatisme (materia medica)

•

Tratamentul homeopatic in traumatisme (terapeutica)

•

Miasmele in homeopatie (generalitati)

•

Miasma psorica

•

Sulphurus

•

Psorinum

•

Sulphurus iodatum

Convocarea IV-a (24-25 februarie 2007)

•

Tuberculinismul

•

Tuberculinum

•

Natrum muriaticum

•

Natrum carbonicum

•

Natrum phosphoricum

•

Natrum sulphuricum

•

Pulsatilla

•

Platina

•

Silicea

Convocarea V-a (24-25 martie 2007)

•

Grupul Calcarea (Dr. Nicoleta Bratcoveanu, Dr. Atena Antonescu)

•

Sicoza - generalitati (Dr. Ioan Teleianu)

•

Medorrhinum (Dr. Mariana Galesanu)

•

Thuja (Dr. Silvia Nedelcu)

•

Grupul Kalium (Dr. Dorin Dragos)

•

Grupul Argentum (Dr. Doina Pavlovschi)

•

Aurum ( Dr. Ileana Rindasu)

Convocarea VI-a (19-20 mai 2007)

•

Miasma Luetica - Dr. M. Galesanu

•

Luesinum - Dr. Adrian Dumitrescu

•

Materia Medica - Phosphorus, Arsenicum album, Staphysagria, Belladonna, Bromium - Dr. D. Pavlovschi

•

Materia Medica - Lachesis, Conium - Dr. Ileana Rindasu

•

Medicamentul homeopatic

Convocarea VII-a (16-17 iunie 2007)

•

Medicamentul homeopatic - Dr. Nicoleta Bratcoveanu

•

Evaluare de etapa - Dr. Doina Pavlovschi, Dr. Nicoleta Bratcoveanu, Dr. Ileana Rindasu

•

Materia medica - Lycopodium - Dr. I. Rindasu

•

Materia medica - Chelidonium, China - Dr. Silvia Nedelcu

•

Materia medica - Nux Vomica - Dr. Adrian Dumitrescu

•

Materia medica - Sepia, Ignatia - Dr. D. Pavlovschi

•

Materia Medica - Bryonia, Rhus Toxicodendron - Dr. Secil Omer

CONVOCAREA I-A (25 - 26 noiembrie 2006)

http://www.teleianuhomeopat.3x.ro/Curs_01.htm

•

Bazele stiintifice si principiile homeopatiei

•

Forta vitala

•

Consultatia homeopatica in cazurile cronice

Dr. Ioan Teleianu - note de curs – 2006BAZELE ŞTIINŢIFICE ŞI PRINCIPIILE (LEGILE) HOMEOPATIEI

Fiecare ştiinţă are anumite principii fundamentale care ghidează întregul sistem. Homeopatia, ca ştiinţă atratamentului medical are o filozofie a sa proprie şi terapeutica sa este bazată pe anumite principii fundamentale,astfel:Legea similitudiniiLegea remediului unicLegea dozei minime (infinitezimalităţii)Se adaogă:Doctrina provingurilor Teoria bolilor croniceTeoria Forţei vitaleLegea asemănărilor (similitudinii)Despre Similitudine şi IdentitateMenţionarea acestei legi ne trimite mult înainte de Hahnemann şi anume la Hippocrate şi Paracelsus şi la alte texteantice. Dar Hahnemann a fost acela care identificat universalitatea acestei legi şi a scos-o din uitarea timpurilor pentru a o aduce la baza unui sistem complet de medicină.Dedusă în urma experimentelor şi confirmată de experienţa clinică, legea asemănărilor poate fi definită: oricesubstanţă este capabilă să deregleze un organism, dereglare care se traduce printr-un ansamblu de simptome. Aceiaşisubstanţă va fi apoi capabilă să vindece un bolnav care prezintă acele astfel de simptome.Putem vorbi astfel de producerea unei „boli artificiale”, aşa cum a conceput-o Samuel Hahnemann.„Nu rămâne deci altă metodă eficace de a folosi medicamentele contra bolilor, decât de a recurge la metodahomeopatică, cu ajutorul căreia se caută, pentru a-l îndrepta contra totalităţii simptomelor cazului morbid individual, pe acela dintre toate medicamentele căruia i se cunoaşte bine maniera de a acţiona asupra omului sănătos, şi care posedă facultatea de a produce boala artificială cea mai asemănătoare bolii naturale, cu care avem de a face” (S.Hahnemann)Legea similitudinii nu este un principiu de identitate ; ea se bizuie pe principiul analogiei : boala produsă de manieră„artificială” nu poate să fie identică în putere bolii reale, ea este analoagă (comparabilă) şi asemănătoare.Similitudinea este o asemănare, o afinitate simptomatică. Nu poate avea caracter « identic » pentru căexperimentarea a fost făcută pe subiecţi sănătoşi iar în practică noi avem de a face cu o persoană bolnavă.

Este vorba de compararea simptomelor bolnavului cu cele ale remediului, deci două realităţi diferite, pentrustabilirea gradului de similitudine între ele. De fapt, compararea priveşte simptomele „bolii naturale” şi semnele bolii exprimate de bolnav. Homeopatia vindecă prin analogie nu prin identicitate.Samuel Hahnemann explică clar în Organon et în Bolile cronice :«Două boli care diferă bine una de alta ca gen, dar care se aseamănă mult privind manifestarea şi efectele lor, adicăîn ceea ce priveşte simptomele şi suferinţele pe care ele le determină, se distrug totdeauna în mod reciproc, imediatce ele ajung să se întâlnească în acelaşi organism. Cea mai puternică o distruge pe cea mai slabă. Cauza acestuifenomen nu este greu de înţeles. Boala mai puternică ce survine, având asemănare cu cea veche în maniera ei deacţiona, invadează şi chiar preferă părţile care fuseseră până atunci atacate de aceasta din urmă, care, mai slabă decâtea, se stinge, ne mai putându-şi exercita activitatea ei. La fel ca flama unei lămpi de lumină care se şterge rapid înnervul optic, în faţa razelor soarelui, care pătrund în ochii noştri cu forţă mult mai puternică" (Organon § 45)Să presupunem că am da unei persoane un remediu identic cu maladia sa, în acest fel noi nu facem decât săreadăogăm o miasmă identică cu cea existentă în organism. Nu putem avea în acest caz niciun fel de vindecare. E caşi când mecanismele organismului se învârtesc pe loc şi nu pot să elimine ceea ce îl tulbură. Pentru că „identic” este„asemănător lui însuşi” Scopul homeopatiei nu este de a face bolnavul asemănător bolii naturale, adică să prezinte o perfectă asemănare cu ea ; finalitatea ei este să aducă organismului acea transformare care să-i permită să treacă dela o stare (boală) la alta (vindecare), dându-i un remediu „înrudit”, echivalent dar nu omolog.« Niciodată homeopatia nu a pretins să vindece bolile prin aceiaşi putere cu cea care le-a produs ; ea vrea să o facă printr-o putere care nu este deloc identică, ci numai analoagă cu boala” (Samuel Hahnemann).Concepţia similitudinii este desigur o lege unică ; enunţarea sa a permis să se stabilească o relaţie între fenomene(manifestări morbide) după o metodă experimentală şi deductivă, răspunzând unor reguli precise. Unii vorbesc deacum de un fel de concept homeopatic sau de relaţie terapeutică de similitudine.Totuşi, ea seamănă a fi mai aproape de un principiu decât de un concept. Conceptul este abstracţie; principiul esteoriginea, cauza primă, sursa şi tocmai acest lucru a fost conceput de Hahnemann : legea asemănărilor sau principiulsimilitudinii este cheia de boltă, punctul de plecare al homeopatiei.Faţă de ceea ce se mai întâmplă în practică, se pare că mulţi terapeuţi homeopaţi n-au sesizat sensul profund şineobişnuit al acestei legi, nu şi-au clarificat aspectele profunde definitorii ale homeopatiei, subtilităţile valorice aleacesteia, plecând de la principiul similitudinii. Această împlinire cere o muncă continuă, ani de practică şi reflexie,de fapt homeopatia este opera

Legea individualizării

(De la globalitate la entitate (individ)Homeopatia consideră mai întâi „bolnavul”, înaintea bolii. Persoana este luată în considerare în totalitatea ei : înfuncţie de ce este, de retenul său, de istoria sa şi nu numai în funcţie de simptomele corespunzătoare sau de efectele bolii.Bolnavul este observat în realittea sa complexă, spaţio-temporală, deci legat de spaţiu (corp, calităţi înnăscute) şitimp (istorie, calităţi dobândite); pentru a cunoaşte cauza declanşantă trebue adus la zi din memoria pacientului oriceeveniment semnificativ (episod), cât ar fi de vechiu, îndepărtat sau insignifiant. Fiinţa este considerată ca o entitatereacţională. Discuţia cu bolnavul trebue să creieze o sinergie a triunghiului „remediu, persoană, forţă vitală”. Boalaeste expresia unei etape în viaţa bolnavului şi nu poate fi izolată de ansamblul istoriei persoanei.Pacientul vine totdeauna pentru o particularitate simptomatologică, care este motivul consultaţiei dar asta nuînsemnează că asta este totul. Persoana este ceea ce ne interesează în primul rând, înainte de particularitateaetiologică. Particularităţile sunt studiate numai pentru a confirma remediul.« Totalitatea este mai importantă decât detaliul. Nu jonglaţi niciodată cu particularităţile în defavoarea întregului. »(M. Tyler)Să facem ca remediul să apară din vorbele pacientului şi de aceea discuţia cu el trebue să vizeze acest lucru, săfurnizeze maximum de informaţii privind descrierea apariţiei suferinţelor, a factorilor declanşanţi, a altor simptomeconcomitente, etc. şi a ceea ce face ca starea sa să fie diferită de a altui pacient bolnav.Pacientul, în final, trebue să ne permită să avem acces la ceea ce este el, acesta este scopul interogatoriului, ca să percepem care poate fi cheia sa personală, care să ducă la vindecare profundă.