Ciocoii vechi si noi

caracterizarea lui Dinu Paturica

Figura lui Dinu Paturica e menita a intruchipa in concretul textului

ciocoimea, acea patura sociala fata de care autorul isi manifesta o
nedisimulata antipatie. “Straluciti luceferi ai vicielor”, ciocoii sunt
“putrajunea si mucegaiul ce sapa din temelii si rastoarna imparatiile si
domniile”. O fiziologie concentrata a tipului social dupa care este modelat
diabolical Paturica intalnim in prolog: “Ciocoiul este totdeauna si in orice
tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la barbarie si dotat
de o ambitiune nemarginita, care eclata ca o bomba pe data ce si-a atins tinta
aspiratiunilor sale”. Toata aceasta caracterizare se potriveste perfect cu
persoana lui Dinu Paturica, intrucat el este un ambitios viclean, brutal si
grosolan in actiunile sale, obsedat de ascensiunea sociala in slujba careia
pune o imaginatie diabolica. Dar si o ipocrizie si inteligenta pe masura.
Portretul personajului central este realizat prin caracterizare directa, la
nivelul fizionomiei si al vestimentatiei. Din fizionomie, naratorul
comenteaza acele elemente, care indica viclenia, ambitia si prefacatoria lui
Dinu: “ochi negri plini de viclenie…fata oachesa…nas cu varful cam ridicat
in sus ce indica ambitiunea si mandria grosolana”. Vestimentatia cu
particularitati orientale denota saracia maxima a personajului, imbracat mai
mult in zdrente si petice, cu lucruri vechi si decolorate. Primit in casa
postelnicului in funtia de ciubucciu, ambitiosul fiu de fost “opincar” adopta
masca supuseniei si a umilintei, simuland atat de bine devotamentul, incat in
scurta vreme Tuzluc ii acorda toata increderea, destinandu-l supravegherii
“amantei” sale, Chera Duduca. Si daca, o data cu admiterea sa in slujba
fanariotului, Paturica se simte “proprietar pe prima litera a alfabetului
fortunei”, din momentul in care frumoasa si depravata Duduca ii devine
amanta si complice el este sigur ca“a invatat pe dinafara alfabetului
norocului”. Initierea in viata mediului social fata de care Paturica nu este
deocamdata decat un umil, dar tenace aspirant este dublata de educatie, de
invatarea limbii grecesti si asimilarea unor modele livresti, instructive si
formative pentru parcurgerea drumului spre marire. Dand dovada de o silinta
extraordinara in cititul cartilor, el isi canalizeaza fara ezitare interesul spre
acele texte care sa-I subtieze mintea, care-l pot ajuta “spre a deveni perfect
in arta ipocriziei si a perfidiei”. Maestru al disimularii, paturica isi ascunde
cu o extraordinara stapanire de sine adevaratele intentii, facandu-se iubit si
pretuit de naivul si credulul sau stapan care il promoveaza vataf de curte, in
locul lui Gheorghe, vinovat de prea mult devotement si cinste. Impreuna cu
Chera Duduca si Kir Costea Chiorul, il ruineaza pe postelnicul Andronache
Tuzluc, mosiile sale trecand, rand pe rand, in proprietatea noului sau vataf.
Compasiunea, mustrarea de constiinta si mila sunt sentimente necunoscute
ciocoiului. Cinstea, o stare morala inexistenta. Caracterul lui Paturica
exclude afirmarea oricaror simtaminte positive. Casatoria sa cu Chera
Duduca nu e urmarea dragostei, ci a calculului economic. Intrat in gratiile
domnitorului, el primeste slujbe importante, care ii permit sa acumuleze o
avere imensa, printr-un jaf sistematic, exercitat asupra taranilor. Ciocoiul isi
asociaza un veritabil calau, un individ sinistru numit Neagu-Rupe-Piele,
acesta tortureaza oamenii si datornicii prin metode de o cruzime dementa,
pentru a-I face sa achite birurile. Rolul lui Dinu Paturica in evenimentele
legate de revolutia lui Tudor Vladimirescu este obscure, dar se sugereaza ca
Dinu l-ar fi tradat pe Tudor, facilitand grecilor uciderea acestuia. Cariera
personajului se incheie printr-o cadere spectaculoasa, in spirit romantic.
Primul domnitor roman de dupa epoca fanariota permite venirea la curte a
taranilor, care reclamau nedreptatile fostilor arendasi. Impresionat,
domnitorul Ghica ordona imediat arestarea ispravnicului, care va fi trimis in
ocnele de sare de la Telega, iar averea lui confiscate va fi redistribuita
taranilor. Romanul are un sfarsit moralizator, dovedind ca lumea aceasta are
un sigur principiu: ‘dupa fapta si rasplata’. Dinu moare odata cu
Andronache, iar cortegiile lor funerare se intalnesc pe drum, in momentul
promovarii crediniosului Gheorghe, si amandoua trec prin fata pravaliei lui
Chir Costea Chiorul care este pedepsit, fiind tintuit cu urechea de stalp.
Demonic si negative prin definitie, Dinu Paturica este un personaj a carui
iesire din scena se face in buna traditie a scrierilor cu teza subterana si
caracter moralizator explicit.