Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Suport de Curs - Semiotica

Suport de Curs - Semiotica

Ratings: (0)|Views: 363|Likes:
Published by simi-tiny

More info:

Published by: simi-tiny on Jan 08, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/24/2014

pdf

text

original

 
Cursul de
 Introducere în semiotică 
se adresează studenţilor de la specializareaJurnalistică anul I-îi. Această disciplină este obligatorie şi complementară şi se predă pe parcursul unui semestru.Coinutul tematic al cursului vizează o problematică bine structurată şiînchegată, care să permită realizarea obiectivelor propuse. În acest sens, vor fi abordatezece teme, anume: 1. Ce este semiotica? Definiţii ale semioticii; 2. Semiotica încontemporaneitate; 3. Semiotica – teoria generală a semnelor. Semn şi semioză; 4.Metodologia semiotică, instrument de optimizare a comunicării publice; 5. Modeluldiadic al semnului - Ferdinand de Saussure; 6. Modelul triadic al semnului – CharlesSanders Peirce; 7. Semiotica publicităţii; 8. Semiotica gestuală; 9. Poxemica; 10.Semiotică şi jurnalism. Rolul semioticii în comunicare şi în mass-media.
I. Ce este semiotica? Definiţii ale semioticii
Obiectul investigaţiei semiotice îl constituie semnele şi acţiunea acestora.
Semiotica
sau
 semiologia
(
 semeion = semn
,
logos = ştiinţă 
) este teoria generală asistemelor de semne şi a legilor lor de funcţionare. Semiotica modernă s-a născut lainterferenţa dintre filosofie (logică, prin Charles Peirce) şi filologie (lingvistică, prinFerdinand de Saussure).Întemeietorul acestei discipline este considerat a fi Ferdinand de Saussure, care încursurile sale de lingvistică generală şi-a pus problema specificităţii lingvisticii în cadrulunei discipline care să studieze sistemele de semne, cum ar fi: limbajul vorbit, scrierea,alfabetul surdo-muţilor, eticheta ş.a. – o disciplină care să integreze semnele în viaţasocială.Printr-o sugestivă nuanţare, am putea spune că semiotica este ştiinţa prin careomul recunoaşte şi asociază sensuri adecvate imaginilor lumii, ale semenului său şi chiar ale propriului său chip. Aceste imagini se reflectă în "oglinda magică" a înţelegerii şi(re)semnificării lumii, omul devenind cu adevărat capabil să înţeleagă lumea care-lînconjoară şi rolul lui în aceasta, prin intermediul a două procese, expresie a logicii minţii
 
sau a logicii inimii, care pot fi exprimate prin intermediul a două mituri construite de elînsuşi: mitul peşterii (Platon) şi mitul oglinzilor paralele (Dante).O importantă contribuţie la apariţia semioticii a reprezentat-o mecanismele degândire şi limbaj din Orient (în special China şi India). Cea mai veche formă a conştiinţeisemiotice s-a născut în China; cercetările limbajului chinez au relevat faptul că acesta nueste abstract sau arbitrar precum limbajul modern, ci este motivat, păstrând o anumelegătură cu realitatea de referinţă. Astfel, contribuţiile ulterioare la conturarea semioticii,fie ele din antichitate (de exemplu: Platon în
Cratylos
), fie ele din Evul Mediu (deexemplu: Sfântul Augustin în
 De Dialectica
), fie ele din modernitate (precum cea a luiFr. Bacon, G. Leibniz sau J. Poinsot) au fost impregnate de problema duală
arbitrarietate – motivaţie
a semnelor.Semiotica ocupă un spiu al răsntiilor în care interferează lingvistica,antropologia, sociologia, psihologia socială, filosofia şi disciplinele comunicării. Sevizează domenii şi aplicaţii dintre cele mai diverse, de la mitologia lui Circe şi Proteu, lamodelarea pasiunii (A. J. Greimas şi semiotica pasiunii), la lectura modei fotografice saua spaţiului citadin (Roland Barthes şi sistemul modei sau şi problema urbanismului). Şiacestea nu sunt decât câteva dintre multiplele aplicaţii ale sale.
II. Semiotica în contemporaneitate
Ştiinţa contemporană este martora unei modificări de perspectivă în abordarealumii, modificare denumită
 pragmatic turn
(
 pragmatische Wende
) şi care secaracterizează prin impactul socialului în producţia ştiinţifică, prin integrarea dimensiuniiistorice şi personale în ştiinţă. Noua paradigmă presupune o serie de transformări: se trece de la perceptulcartezian de evidenţă la un „context senzitive” al pertinenţei; se trece de la principiulreducţionist, care presupunea investigarea structurii interne, atomice a părţilor carereglează comportamentul întregului la un principiu globalist, în care se pune accent peintegrarea obiectului în întregul din care face parte; se trece de la principiul cauzalităţii lacel al finalităţii; are loc, de asemenea, substituirea perceptului exhaustivităţii de către cel
 
al agregării, ceea ce implică faptul enumerarea tuturor ilor e înlocuicuintroducerea unor simplificări selective.Ca disciplină autonomă, semiotica are un câmp precis de investigare: limbajul şi practicile sociale de semnificare şi comunicare. Demersul semiotic vizează descriereacondiţiilor de producere şi înţelegere a sensului. În acest sens, în studiul
Sémiotique,marketing, communication
J. M. Floch nota: „Semiotica este evident studiul semnelor cucondiţia de a depăşi aceste semne şi a vedea ce se produce sub semne”.Evoluţia acestei discipline a sfidat cultura clasică, ea inserându-se în aria unor departamente precum comunicarea, jurnalismul, dreptul, teatru sau literatura şicorelându-se cu practici sociale dintre cele mai diverse precum: marchetingul, publicitatea, educaţia, spectacolul.În viziunea lui Umberto Eco, semiotica reprezintă corelarea a două domenii:teoria codurilor şi teoria producţiei de semne; este vorba aşadar de semiotica semnificăriişi semiotica comunicării. O semiotică a semnificării se poate institui şi independent de osemiotică a comunicării, în timp ce situaţia inversă este imposibilă.O importantă distincţie care trebuie avută în vedere este aceea dintre semioticagenerală şi semioticile regionale. O semiotică generală reprezintă o teorie globală asemnelor, pe când semiotica regională e una descriptivă şi aplicată unui anumit domeniu.Semiotica generală (pură) reprezintă ştiinţa universală a semnelor şi are la bazălimbajul uman ca instrument de modelare. Semioticile regionale sau specifice secaracterizează prin aceea că adaptează teoria semnului la domenii strict circumscrise.Simultan însă apare şi tendinţa de grupare a diverselor regiuni în clase înglobante:semiotica imaginii reuneşte fotografia, afişul, mesajul publicitar; sau semiotica spaţiuluiînglobează semiotica oraşului, a străzii, a cartierului, a locuinţei; sau: semiotica trupului(body language) cuprinde studiul gestualităţii, al mimicii, pantomimei sau proxemicii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->