Adrian Paunescu - Poezii
Rugă pentru părinţi
Enigmatici şi cuminţi,Terminându-şi rostul lor,Lângă noi se sting şi mor,Dragii noştri, dragi părinţi.Chiamă-i Doamne înapoiCă şi-aşa au dus-o prost,Şi fă-i tineri cum au fost,Fă-i mai tineri decât noi.Pentru cei ce ne-au făcutDă un ordin, dă cevaSă-i mai poţi întârziaSă o ia de la început.Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori,Doamne fă-i nemuritoriPe părinţii care mor.Ia priviţi-i cum se duc,Ia priviţi-i cum se sting,Lumânări în cuib de cuc,Parcă tac, şi parcă ning.Plini de boli şi suferind Ne întoarcem în pământ,Cât mai suntem, cât mai sunt,Mângâiaţi-i pe părinţi.E pământul tot mai greu,Despărţirea-i tot mai grea,Sărut-mâna, tatăl meu,Sărut-mâna, mama mea.Dar de ce priviţi asa,Fata mea şi fiul meu,Eu sunt cel ce va urmaDragii mei mă duc şi eu.1
Sărut-mâna, tatăl meu,Sărut-mâna, mama mea.Rămas bun, băiatul meu,Rămas bun, fetiţa mea,Tatăl meu, băiatul meu,Mama mea, fetiţa mea.
Steaguri albe
Mă rog cu puterea cuvântuluiPentru copiii pământului,Mă rog cu dulceaţa colinzilor De sănătatea părinţilor.Florile, florile dalbe,Iar pe lume steaguri albe.Mă rog cu lumina minunilor În amintirea străbunilor,Mă rog cu nădejdile omuluiDe echilibrul atomului.Florile, florile dalbe,Iar pe lume steaguri albe.Mă rog cu putinţa mătuşilor Contra venirii cenuşilor,Mă rog cu blândeţea din flauteUn happy end să ne caute.Florile, florile dalbe,Iar pe lume steaguri albe.Mă rog cu pecete de fulgereSă ne ferim de distrugere,Mă rog cu puterea cuvântuluiDe sănătatea pământului.Florile, florile dalbe,Iar pe lume steaguri albe2
Iubiţi-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolulCă dragostea să devinăObiect al meditaţiei,Al speculaţiei,Al filozofiei.Ferească DumnezeuDe acea dragoste retorică,În stare să ucidă Numai eroiiPe scenele de scândura uscată.Alt fel de dragoste am trăit euÎn zilele şi-n nopţile vieţii mele.Am fost devorat,De patimi reale,Şi nici un regizor Nu mi-a putut iscăli pieptulCu biata lui cerneală roşie,De care s-au învrednicit toţi actorii.Eu însumi am ceva teatralÎn fiinţa mea.Dar eu nu sunt actorul,Eu nu sunt regizorul,Eu sunt autorulTragediei pe care o joacă atâţia.Adolescenţi şi adolescenteSe vor regăsi teatralÎn poemele mele de dragostePe care le restitui lumiiCa pe-o boală de care voiesc să mă lepădŞi nu pot.Căci nici o boală nu devineMai mică în tineDacă se molipsesc şi alţii de ea;O, dragostea mea devăstătoare,Câţi tineri îşi vor face iluziaCă-i poţi salva când te vor ciţiÎn cuvintele mele. Nu există propriu-zis experienţă umană,3
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
Notes
Load more
