Adrian Păunescu lasă în urmă versuri unice, dar şi controverse

Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943 în comuna Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia,
ca fiu al lui Constantin şi Floarea. A absolvit şcoala primară, gimnaziul si liceul la Bârca,
la Cârna şi la Craiova, iar între 1963 şi 1968 a urmat Facultatea de Limba şi Literatura
română a Universităţii din Bucureşti. În perioada 1970-1971, a fost bursier al
Universităţii din Iowa (SUA), susţinând în ultima lună a programului mai multe
conferinţe în faţa studenţilor americani şi demonstrându-şi încă de atunci calităţile de
orator.
A debutat ca poet la începutul anilor '60, iar de atunci şi-a consolidat renumele de
autor prolific, cu peste 40 de volume lansate. Şi pentru că adunarea tuturor versurilor sale
ar fi reprezentat o muncă de Sisif pentru oricine, Păunescu a lansat şi "Cartea cărţilor de
poezie", în care sunt adunate toate stihurile sale din 1965 până în 2003. Altfel, din
dragoste pentru limba şi cultura română, dar şi privind înapoi, nostalgic, la vremurile
debutului său, Păunescu s-a preocupat constant de promovarea tinerilor poeţi, inclusiv
prin intermediul unui ziar virtual.

Cenaclul Flacăra a consacrat "reţeta" cu Păunescu recitând şi invitaţii săi cântând

folk, muzică uşoară şi populară
Poeziile sale pot fi împărţite în două categorii distincte: prima dintre ele, care i-a
adus numeroase critici şi antipatii, a fost asimilată de unii drept odă adusă regimului
condus de Ceauşescu, iar cealaltă, mult mai consistentă ca volum şi reprezentativă ca
valoare literară, este cea care, practic, îl recomandă ca poet.
Versurile sale, în special cele de dragoste, au fost sursă de inspiraţie pentru mulţi
muzicieni autohtoni, printre care Nicu Alifantis, Mircea Vintilă şi Tudor Gheorghe.
Înainte de toate, însă, poezia lui Păunescu a devenit cunoscută datorită unei serii de
evenimente care au reprezentat un veritabil fenomen socio-cultural în România anilor
'70-'80: Cenaclul Flacăra. În săli de spectacol şi pe stadioane pline ochi, Cenaclul a
consacrat "reţeta" cu Păunescu recitând şi invitaţii săi cântând folk, muzică uşoară şi
populară. La Cenaclu s-au lansat, astfel, multe nume importante ale muzicii româneşti,
însă tot la Cenaclul Flacăra s-a întâmplat nenorocirea despre care se spune că ar fi
determinat şi îndepăratea lui Păunescu din sfera celor agreaţi de Ceauşescu: în 1985, o
busculadă produsă pe stadionul din Ploieşti s-a soldat cu mai mulţi morţi şi a pus capăt
unui lanţ de peste 1.600 de spectacole cu muzică şi poezie. După Revoluţie, poetul a
încercat renaşterea Cenaclului, sub titulatura "Totuşi, iubirea", însă demersul a avut
ecouri palide şi viaţă efemeră.

Suporter pătimaş al Universităţii Craiova, Păunescu a supranumit-o pe aceasta

"Campioana unei mari iubiri"
Adrian Păunescu a activat şi ca jurnalist, atât înainte, cât şi după 1989. A scris în
"Amfiteatru", "România literară", "Luceafărul" şi "Flacăra", iar la televiziune a fost
realizator de emisiuni, dar şi o prezenţă constantă, ca invitat, în dezbateri.
 CV-ul său politic include 12 ani în Senatul României, mai întâi ca membru al
Partidul Socialist al Muncii, între 1992 şi 1996, iar apoi din partea PSD, între 2000 şi
2008.
Păunescu nu le-a rămas dator nici microbiştilor. Suporter pătimaş al Universităţii
Craiova, poetul a supranumit-o pe aceasta "Campioana unei mari iubiri", iar a doua sa
pasiune fotbalistică, Rapid Bucureşti, s-a ales din condeiul său cu imnul deschis de
versurile "Suntem peste tot acasă / Porţile ni se deschid...".
La 5 noiembrie 2010, porţile din viaţa poetului s-au închis. De el, însă, îşi vor
aminti cu siguranţă şi cei care l-au iubit, şi cei care l-au urât, dar în primul rând toţi cei
care l-au citit şi care au reuşit să vadă graniţa dintre poetul, politicianul şi omul Adrian
Păunescu.