MINISTERUL ÎNVÃÞÃMÎNTULUI, TINERETULUI ªI

SPORTULUI al REPUBLICII MOLDOVA COVAL Dumitru, doctor habilitat în filologie, profesor universitar.
JURNALISM DE INVESTIGAÞIE. Manual pentru studenþii facultãþii
de jurnalism ºi ºtiinþe ale comunicãrii a USM. - Chiºinãu, 1998.

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de jurnalism ºi ºtiinþe ale comunicãrii
Manualul a fost discutat ºi recomandat pentru tipar de
cãtre membrii catedrei de teorie ºi practicã a presei a USM.
Aprobat de cãtre Consiliul facultãþii de jurnalism ºi ºtiinþe ale
comunicãrii a Universitãþii de Stat din Moldova.

Dumitru COVAL Lucrarea profesorului universitar D.Coval reprezintã prima

tentativã de a examina fenomenul jurnalismului de investigaþie
în contextul mass media din Republica Moldova. Autorul a studiat
mai multe aspecte ale acestui fenomen manifestat în presa
contemporanã a Moldovei, Rusiei, Spaniei, Italiei. “Numitorul
comun” al acestor scrieri publicistice a fost ºi rãmîne sã fie

JURNALISM DE
elementul cercetãrii multilaterale ca factor dominant în creaþia
jurnalisticã. Cartea “Jurnalism de investigaþie” face parte din
lucrãrile instructiv-didactice realizate conform programului

INVESTIGAÞIE european “TEMPUS”, efectuat cu concursul facultãþilor de

jurnalism ale universitãþilor “Complutense” (Madrid), “La
sapienza” (Roma) ºi Universitãþii de Stat din Moldova (Chiºinãu).

Manual pentru studenþii facultãþii de jurnalism

ºi ºtiinþe ale comunicãrii a USM © Universitatea de Stat din Moldova
CPC “Jurnalistica”. Chiºinãu, 1998
Text: Dumitru Coval, prof. universitar.

ISBN 5-85268-261-6

Chiºinãu 1998
 Dumitru COVAL
JURNALISM DE INVESTIGAÞIE
Manual

Redactor Valeriu RAÞÃ

Coperta Alexandru HMELNIÞCHI
Tehnoredactare Sergiu CORLAT

Tipar Centrul Tehnologii Informaþionale

al FJªC, C.C.R.E. “Presa”.

Dat la cules 02.04.1998

Bun pentru tipar 12.04.1998
Formatul 60 x 84 1/16
Coli de tipar
Garnitura “Times”
Tiraj 300 ex., Comanda 3.

Universitatea de Stat din Moldova

277014, Chiºinãu-14, str. Mateevici, 60a
Centrul Tehnologii Informaþionale al Facultãþii
de Jurnalism ºi ªtiinþe ale Comunicãrii,
Laboratorul poligrafic al FJªC

INTRODUCERE
Fenomenul numit “jurnalism de investigaþie” vine sã se afirme în
practica presei scrise ºi a celei electronice de pe continentul european
relativ nu demult. Contextul economic ºi social-politic, în care a apãrut
ºi a cãpãtat dezvoltare amplã aceastã modalitate specificã de a aprecia
faptele, evenimentele ºi fenomenele vieþii, este determinat de dezvoltarea
producþiei capitaliste ºi de afirmare a raporturilor burghezo-capitaliste în
Germania, Italia, Anglia, Rusia, Franþa ºi în alte þãri ale continentului
european.
Acest proces îºi ia ulterior avînt ºi pe continentul nordamerican.
La hotarul dintre secolele XIX ºi XX presa periodicã tinde tot mai mult
sã exercite o influenþã decisivã asupra procesului de evoluþie a economiei
naþionale, a politicii externe ºi interne a mai multor state. Apar gazete ºi
reviste editate de cãtre partide ºi formaþiuni politice, se editeazã tot mai
multe publicaþii periodice finanþate ºi dirijate de felurite unitãþi economice
ale lumii capitaliste. Treptat, dintr-un instrument al politicii ºi culturii cu
misiuni limitate, presa se transformã într-o unealtã de transformare
economicã a societãþii.
Aceste misiuni ale presei au generat schimbãri esenþiale în modul
de a fi ºi a acþiona al jurnalistului. Alãturi de cronicarul-reporter, în echipele
redacþionale ale oamenilor de creaþie se afirmã viguros jurnalistul-
cercetãtor, care se specializeazã în anumite domenii ale economiei,
studiazã relaþiile politice ºi culturale, comenteazã evenimentele ºi
fenomenele politicii curente, formuleazã pronosticuri, recomandaþii,
variante de rezolvare a unor chestinui dubioase.
Astfel, prin creaþia ºi activitatea sa socialã jurnalistul-investigator
contribuie într-un anumit mod la democratizarea vieþii publice, la
familiarizarea cititorului cu multe teme, spre care pînã mai odinioarã el
nu avea acces.
In procesul cercetãrii efectuate de cãtre jurnalist cititorul,
! "
telespectatorul sau radioascultãtorul se aflã o anumitã perioadã de timp,
cît dureazã lectura, alãturi de publicistul-investigator, trãieºte cu grijile ºi
emoþiile acestuia. Practic cercetãtorul îl implicã pe consumatorul
informaþiei prezentate într-o activitate consacrastã unei cauze, fãcîndu-
l sã se pronunþe pro sau contra, sã aleagã cea mai raþionalã decizie
solicitatã de situaþia concretã.
Fiecare investigaþie jurnalisticã presupune, de regulã, selectarea
ºi analiza unor date statistice, documente istorice, secvenþe ale
materialelor spicuite din presa periodicã, mãrturii scrise sau orale ale
participanþilor la evenimente de anvergurã etc. Utilizarea chibzuitã a
acestora ºi a altor izvoare în structurile schiþei documentare, articolului
de problemã, comentariului politic, corespondenþei analitice etc. este un
act, care determinã mãiestria jurnalistului-investigator, ne dovedeºte
maturitatea lui profesionalã, priceperea de a alege grîul de neghinã.
Determinarea izbutitã a unei creaþii, ce face parte din categoria
jurnalismului de investigaþie poate fi consideratã pe bunã dreptate o lecþie
de educaþie civicã a cititorului, o iniþiere a lui în problemele majore ale
statului ºi poporului, ale unor domenii importante din economie, culturã,
istoria naþionalã. Anume investigaþiile jurnalistice ºi istorico-literare din
anii 80-90 ai secolului nostru au contribuit esenþial la opera de valorificare
a moºtenirii noastre clasice în literaturã, teatru, muzicã, pedagogie etc.
Jurnalistica de investigaþie, care determinã astãzi “cartea de vizit㔠a
fiecãrei publicaþii periodice, adicã orientarea ei social-politicã cardinalã,
mesajul care-l aduce cititorului, n-a apãrut pe loc gol, ci urmeazã cele
mai valoroase tradiþii umaniste existente în cronice, letopiseþe, opere
literare, creaþiile memorialistice ale premergãtorilor culturii noastre.
Stilul cercetãtorului cu stofã de publicist analitic dominã în cartea
lui Dimitrie Cantemir “Descrierea Moldovei”, care prezintã pentru prima
oarã cititorului european valorile materiale ºi spirituale ale Þãrii Moldovei.
Utilizînd un bogat material factologic, selectat din vechile cronici
moldoveneºti ºi din izvoare strãine, D.Cantemir impresioneazã cititorul
nu numai prin abundenþa faptelor reproduse prin datele statistice,
amãnuntele ºi descrierile istorico-geografice, ci, mai ales, prin modalitatea
de interpretare a lor. “Descrierea Moldovei” e mãrturia sincerã a unui
scriitor-patriot, care-ºi iubeºte fierbinte patria sa ºi militeazã pasionat
pentru promovarea ei în familia þãrilor civilizate ale Europei.
 Cea mai mare parte a textului “Descrierii Moldovei” este o
profundã cercetare a unui material nevalorificat, aproape necunoscut
pînã la începutul secolului XVIII. Multe din filele acestei opere
publicistico-ºtiinþifice (pentru care Dimitrie Cantemir s-a învrednicit de
titlul onorific de membru al Academiei de ªtiinþe din Berlin - D.C.) pot
servi drept modele de atitudine cointeresatã, pãrtinitoare a omului de
creaþie faþã de materialul selectat, valorificat ºi adus la cugetul ºi inima
cititorului. Aceleaºi elemente ale jurnalismului de investigaþie le gãsim ºi
în alte opere cantemiriene - “Istoria ieroglificã”, “Istoria Imperiului
Otoman”, “Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor” etc.
Un strãlucit model de investigaþie publicisticã ºi ºtiinþificã de
nepreþuitã valoare ne-a lãsat marele scriitor rus Anton P. Cehov. Sãvîrºind
în anul 1890 o cãlãtorie în Siberia ºi în Extremul Orient al Rusiei, el scrie
cartea-epopee “Insula Sahalin”. Deºi scriitorul nu era în posesia vreunui
document oficial, care ar fi confirmat careva împuterniciri ale lui, Cehov
înfãptuieºte pentru prima oarã din iniþiativã proprie recensãmîntul
populaþiei localnice, face un control medical riguros în localitãþile unde
erau situate închisorile de pe Sahalin, cerceteazã starea spitalelor, ºcolilor,
ia cunoºtinþã de condiþiile de muncã ºi de trai la întreprinderile situate pe
“insula suferinþelor”.
Autorul cãrþii a ocolit calea, pe care pãºeau pînã la el jurnaliºtii
ruºi ºi americani, care vizitase anterior Sahalinul pentru a prezenta în
manierã senzaþionalã, þipãtoare, exoticul contingent al puºcãriaºilor din
închisorile de pe insulã. Ei savureazã mai multe amãnunte picante privind
crimele sãvîrºite de cãtre condamnaþi. Cercetarea complexã pe care o
face Cehov în cartea sa poartã un caracter profund umanist, avînd drept
scop de a contribui la promovarea în viitor a unor mãsuri ale autoritãþilor
Rusiei þariste, care ar facilita condiþiile de viaþã ale oamenilor ce populau
insula la sfîrºitul secolului XIX.
Notele de drum “Prin Siberia” ºi cartea de sintez㠓Insula Sahalin”
de A.Cehov pot ºi astãzi servi drept exemplu de atitudine profesionistã
faþã de pregãtirea ºi efectuarea unei veritabile investigaþii publicistice
fãrã precedent prin amploarea ºi profunzimea ei. Cercetãtorii creaþiei
lui Cehov au stabilit, cã în ajunul plecãrii sale spre Siberia ºi Sahalin
scriitorul a consultat circa o sutã de enciclopedii, manuale, monografii
ºtiinþifice, culegeri de materiale statistice, memorii, colecþii de ziare ºi
# $
reviste. Multe din aceste lucrãri au fost amintite în trimiterile cehoviste
sau din subsolul paginilor în diferite contexte ale acestor opere ale sale,
servind drept argumente în cadrul formulãrii diferitelor decizii ale
scriitorului-publicist.
Elemente ale jurnalismului de investigaþie gãsim ºi în schiþele ºi
nuvelele prozatorului român Mihail Sadoveanu, care au format cunoscutul
sãu ciclu intitulat “Drumuri basarabene”. Vizitînd o mulþime de sate ºi
tîrguºoare din judeþele Basarabiei, conversînd cu oamenii întîlniþi în cale,
ascultîndu-le pãsul, scriitorul cerceteazã de fapt tristele realitãþi ale
Basarabiei din anii 20-30 ai secolului nostru - cu profundele lor contradicþii
social-economice, cu grave probleme nerezolvate în cele mai felurite
domenii ale vieþii.
Timpul nostru, cu vertiginosul ritm al vieþii, cu cataclismele lui
politice, economice ºi naturale, lanseazã acum probleme noi, pe care nu
le-a cunoscut pînã mai odinioarã jurnalistica informaþionalã ºi chiar acea
de investigaþie. Publicistul-cercetãtor tinde sã dialogheze la egal cu
savantul, medicul, constructorul, omul de artã, cu specialistul în agriculturã
ºi industrie. Nu rareori meditaþiile ºi sugestiile lui sînt mai raþionale, mai
convingãtoare ºi mai argumentate decît acele ale experþilor.
Publicaþiile jurnalistului Vasili Peskov la rubrica “O fereastrã în
natur㔠din ziarul moscovit “Kîìñîìîëüñêàÿ ïðàâäࠔ ar face cinste
celor mai autoritari cercetatori ai faunei de pe planeta noastrã. Studiind
timp de peste trei decenii lumea animalã a Terrei, Peskov a creat în
paginile gazetei o adevãratã enciclopedie despre vietãþile care trãiesc
alãturi de noi. El a cutreerat stepele ºi pãdurile Rusiei, necuprinsul
Antarctidei, junglele Africii, Alpii Elveþiei ºi Austriei, deºerturile Saharei,
exoticele lanþuri de munþi ale Mexicului, descriind cele vãzute în pagini
de ziar, în mai multe cãrþi de publicisticã ºi albune, în paginile cãrora
gãsim splendide imagini fotografice ale celor descrise de cãtre neobositul
publicist, cercetãtor al faunei planetei.
Cercetãrile realitãþii care ne înconjoarã, efectuate prin intermediul
jurnalismului contemporan, nu întotdeauna tind sã cuprindã probleme
globale, sã rezolve chestiuni ce þin de destinele continentelor sau ale
unor þãri aparte. Astãzi mulþi publiciºti folosesc investigaþia jurnalisticã
pentru a cerceta aspecte separate ale tematicii ecologice, a studia relaþiile
de producþie în condiþiile economiei de piaþã, a urmãri cum funcþioneazã
noile forme de gospodãrire în agricultura Moldovei...
Drept exemplu elocvent de investigaþie jurnalisticã de tip nou ne
poate servi cartea scriitorului-publicist Mihail Gh.Cibotaru “Sîrjoaca”.
Examinînd realitãþile social-economice din satul sãu de baºtinã
Vãrvãreuca, o veche localitate din stepa Bãlþilor, publicistul încearcã sã
rãspundã la întrebãrile care frãmîntã în prezent toþi oamenii muncii de la
sate: de ce sînt date uitãrii multe din frumoasele tradiþii de muncã ale
poporului nostru; cum sã frînãm procesul de “îmbãtrînire” a resurselor
umane de muncã de la sate; care este perspectiva satelor situate în
preajma oraºelor mari º.a.m.d.
Meditînd pe aceste teme, publicistul-cercetãtor face investigaþii
în sfera economiei agriculturii contemporane, reproduce opinii ale
specialiºtilor în domenii legate direct sau indirect de statistica producþiei
ºi a consumului la sate, destinul ºcolilor medii, caselor de culturã,
bibliotecilor ºi altor instituþii social-culturale.
Problemele cele mari ºi mici ale Vãrvãreucãi s-au dovedit a fi în
cea mai mare parte a lor tipice pentru majoritatea satelor moldoveneºti
de la acest zbuciumat sfîrºit de mileniu. Lucrul acesta l-au subliniat în
recenziile ºi avizele lor specialiºtii care au apreciat înalt aceastã carte.
Nu întîmplãtor ea s-a învrednicit de Premiul de Stat al Republicii Moldova
în domeniul publicisticii. În sfera jurnalismului de investigaþie au înregistrat
realizãri demne de a fi menþionate regretaþii Petrea Darienco, Liviu
Damian, Gheorghe Malarciuc, Procopie Kravþov, Petru Dudnic º.a.
Continuã sã evolueze rodnic pe acest tãrîm al creaþiei Ion Druþã, Alexei
Marinat, Boris Marian, Mitrofan Vãtavu, Alexandru Gromov, Vasile
Severin, Alexandru Manoil. Constatãm cu regret, cã cea mai mare parte
a fondului jurnalismului de investigaþie din republica noastrã rãmîne
deocamdatã nevalorificatã, aproape nestudiatã, din cauza tirajelor mici
ale periodicelor, acestea fiind cunoscute unui numãr foarte mic de cititori.
Scopul cursului universitar “Jurnalistica de investigaþie” este în primul
rînd de a familiariza studenþii-jurnaliºti cu tendinþele principale, care se
preconizeazã în prezent în conþinutul presei periodice ce studiazã,
analizeazã ºi apreciazã fenomenele principale ale lumii contemporane.
În prelegeri, seminare ºi lecþiile de laborator planificate se va da o amplã
caracteristicã capacitãþilor ºi aptitudinilor, pe care urmeazã sã le
însuºeascã ºi sã le posede jurnalistul-investigator, se va analiza în mod
% &
detaliat însuºi procesul propriu-zis al cercetãrii jurnalistice, se vor studia
principiile de bazã, care constituie actualmente tactica ºi strategia
cercetãrii efectuate de cãtre publicist.
Intenþionãm, de asemenea, sã reflectãm interacþiunea procedeelor
pur jurnalistice cu cele proprii muncii anchetatorului-jurist, cercetãtorului
ºtiinþific, medicului preocupat de studierea unei maladii grave etc. Desigur,
cercetarea jurnalisticã nu va fi izolatã de alte materiale din conþinutul
revistei, sãptãmînalului, ci se va examina în ansamblu cu acestea.
Programa cursului în cauzã prevede de asemenea studierea experienþei
de valoare acumulatã în jurnalismul de investigaþie din mai multe publicaþii
de presã periodicã atît din Republica Moldova, cît ºi din diferite þãri ale
lumii contemporane: SUA, Rusia, Spania, Italia. Fireºte, o atenþie
deosebitã se va acorda cercetãrilor în acest domeniu al creaþiei
publicistice din þara noastrã. În mod special se vor analiza rezultatele
celor mai însemnate cercetãri jurnalistice înfãptuite pe parcursul ultimilor
ani de cãtre presa scrisã în ansamblu ºi de cei mai experimentaþi publiciºti
din Republica Moldova aparte.
Procesul cercetãrilor jurnalistice a cãpãtat în republicã proporþii
mari mai ales în ultimul timp, cînd presa tinde sã exercite o imfluenþã tot
mai puternicã asupra dezvoltãrii social-economice a societãþii. De aceea
majoritatea exemplelor de manifestãri ale jurnalismului de investigaþie
reproduse în lucrarea de faþã þin de aceastã perioadã specificã a evoluþiei
mass media în viaþa social-politicã a republicii.

I. JURNALISTUL-INVESTIGATOR ÎN
ANTURAJUL PRESEI CONTEMPORANE
În ºtiinþa despre mass media de azi existã mai multe clasificãri
ale jurnaliºtilor care constituie potenþialul intelectual al unei redacþii sau
alta. Dacã punem pe prim plan tematica preocupãrilor publiciºtilor,
specializarea lor în anumite domenii ale economiei naþionale sau culturii,
atunci deosebim categorii aparte ale jurnaliºtilor-economiºti, agrarieni,
analiºti în sfera activitãþilor bancare, comentatori politici, critici literari,
cronicari teatrali, reporteri sportivi º.a.m.d.
Dat fiind faptul cã în lume sporeºte mereu numãrul publicaþiilor
periodice predestinate unor categorii aparte de cititori (oamenilor de
afaceri, specialiºtilor din sfera literaturii, muzicii, teatrului, cinematografiei,
lucrãtorilor din domeniile diferitor ºtiinþe etc.), devine destul de impunãtor
numãrul jurnaliºtilor care sînt preocupaþi în exclusivitate de o singurã
problemã sau de un set de probleme înrudite, pe care ei le studiazã, le
descriu ºi le comenteazã în mod multilateral, tinzînd sã ne prezinte un
tablou maximal de obiectiv ºi veridic.
Veacul jurnaliºtilor “universali”, “atotºtiutori”, intenþionaþi sã se
descurce de sinestãtãtor în toate problemele vieþii, a dat bir cu fugiþii.
Cititorul, telespectatorul, radioascultãtorul de azi are o pregãtire generalã
destul de serioasã, ºi este inadmisibil ca el sã fie tratat cu materiale
publicistice preparate de cãtre diletanþi, alimentate din izvoare
neºtiinþifice, bazate pe zvonuri sau informaþie inventatã.
În statele redacþiilor multor cotidiene, sãptãmînale, reviste, în
echipele agenþiilor ºi centrelor de presã, alãturi de publiciºti care au
absolvit facultãþi de jurnalism, sînt economiºti, experþi în domeniul reclamei
comerciale, specialiºti în sfera managementului, marketingului ºi statisticii
economice, ingineri, tehnologi, juriºti. Activitatea acestor specialiºti are
'
menirea sã sporeascã autoritatea cuvîntului tipãrit în presã, difuzat la
radio sau televiziune. Ei înfãptuiesc expertiza, care fereºte redacþia de
erori, ce nu rareori au o influenþã negativã asupra evenimentelor ºi
fenomenelor vieþii înconjurãtoare.
Existã ºi clasificãri mai simple ale jurnaliºtilor ce activeazã în
prezent în felurite detaºamente ale mass media. Acestea sînt determi-
nate de condiþiile specifice, în care funcþioneazã multe colective
redacþionale în condiþiile economiei de piaþã. Limitaþi din punct de vedere
material, jurnaliºtii sînt siliþi sã scrie pe teme cunoscute superficial, studiate
ocazional sau întîlnite pentru prima oarã în practica lor de creaþie.
Cercetãtorul spaniol al jurnalisticii Pepe Rodriguez considerã cã
în linii mari jurnaliºtii pot fi împãrþiþi condiþional în douã categorii: jurnaliºti-
informatori ºi jurnaliºti-investigatori.*)
Sferele de activitate ºi modul de a fi ale jurnalistului-informator
(reporter) au multe tangenþe comune cu calitãþile respective ale
jurnalistului-investigator (cercetãtor). ªi unul ºi altul sînt datori sã se
orienteze operativ ºi competent în situaþie, sã apeleze prompt la instituþiile
legislative ºi executive, sã confirme sau sã nege cu o mare probabilitate
informaþia pe care o posedã ºi o apreciazã la un moment sau altul.
Spre deosebire de colegul-cercetãtor, jurnalistul-informator nu intrã
în detalii, cînd vine sã comunice cititorului sau auditorului presei electronice
noutatea pe care a aflat-o. El are grijã, în primul rînd, ca amãnuntele,
datele statistice, detaliile, numele de familie, pe care le conþine relatarea
sa, sã nu-l inducã în eroare pe cititor, ci sã-l ajute a se orienta în atmosfera
nu rareori încordatã, contradictorie, cu subiecte ce conþinînd detalii ºi
momente ce se exclud reciproc.
Jurnalistul-informator tinde a prezenta rodul creaþiei sale într-
o formã cît mai pregnantã ºi expresivã. Toate componentele materialelor
reportericeºti urmeazã sã contribuie atît la realizarea concomitentã a
efectului cognitiv, cît ºi a celui emoþional: titlul original, lipsit de stereotipe
ºi ºtampuri bãtãtorite; imaginea fotograficã, expresivã; lexica ºi sintaxa
frazelor ce constituie textul comunicãrii jurnalistice.
————————
*) Rodriguez Pepe. Periodisimo de investigation: tecnicas y estrategias. -
Ediciones Paidos. Barcelona. Buenos Aires. Mexico, 1994, pag. 23.

 Jurnalistul-investigator vine de cele mai multe ori pe urmele
reporterului. Materialul, pe care-l pune dînsul la dispoziþia cititorului, poartã
un caracter complex,conþinînd ºi concluzii conceptuale. Protagonistul
acestui text jurnalistic nu se limiteazã numai la selectarea datelor despre
un eveniment sau altul; el studiazã atent materia informativã, o analizeazã
în laboratorul sãu de creaþie, apreciind-o în contextul altor evenimente
similare ce au loc în societate.
Aceastã muncã a publicistului-cercetãtor are multe trãsãturi
comune cu activitatea savantului, juristului-anchetator, cercetãtorului-
politolog sau sociolog. Într-o anumitã mãsurã jurnalistul-investigator
posedã cele mai valoroase calitãþi ale colegilor ce îmbrãþiºeazã aceste
profesii. Principala deosebire a activitãþii lui o constituie angajarea activã
în rezolvarea chestiunilor de mare rezonanþã social-politicã, poziþia de
viaþã promovatã în procesul cercetãrii ºi interpretãrii evenimentului din
realitatea ce ne înconjoarã.
Practic fiecare corespondenþã analiticã sau articol de problemã
publicat în ziar este o micã cercetare autonomã efectuatã de cãtre jurnalist
sau de autorul netitular care semneazã aceastã secvenþã publicisticã.
Prin intermediul a sute ºi mii de asemenea creaþii presa îºi îndeplineºte
funcþia sa de a patra putere în societate. Cu concursul nemijlocit al
acestui valoros instrument social-politic funcþioneazã celelalte trei puteri
ale statului: legislastivã, executivã ºi juridicã.
Constituþia Republicii Moldova, Legea despre presã, alte
documente legislative adoptate în ultimii ani au avut nobila intenþie de a
perfecþiona ºi îmbunãtãþi activitatea presei, a democratiza formele ºi
metodele de influenþã a jurnalismului asupra maselor. Spaþiul informaþional
creat în oraºele, raioanele ºi satele republicii a contribuit la consolidarea
ºi lãrgirea în presa Moldovei a jurnalismului de investigaþie. Cu ajutorul
acestei modalitãþi de studiere ºi de reflectare a realitãþii mass media din
republicã a înregistrat unele realizãri meritorii în opera de fãurire a unui
stat bazat pe drept ºi principii democratice de existenþã ºi funcþionare.
Jurnalismul de investigaþie are sorþi de izbîndã în primul rînd acolo, unde
în colectivele redacþionale de creaþie dominã o atmosferã de exigenþã,
de atitudine criticã faþã de realizãrile obþinute ºi problemele nerezolvate.
Un asemenea anturaj constructiv tind sã formeze echipele de publiciºti
în redacþiile ziarelor guvernamentale “Moldova Suveranã”, “Nezavisimaia
Moldova”, în sãptãmînalele independente “Patria Tînãrã”, “Sãptãmîna”,
“Delovaia gazeta”, “Moldavskie vedomosti”, “Iuventus” º.a. Spiritul
sãnãtos al cercetãrii serioase a temelor examinate îl gãsim ºi în publicistica
multor reviste ce se editeazã în prezent în republicã: “Moldova”, “Moldova
ºi lumea”, “Kodrî”, “Femeia Moldovei” º.a.
Scrierile publicistice realizate în genul jurnalismului de investigaþie
se deosebesc plãcut de conþinutul celorlalte materiale din coloanele
revistelor ºi ale ziarelor. Ele îi impun pe oameni sã mediteze, sã propunã
soluþii raþionale de ieºire din situaþii de crizã, sã intre în discuþii ºi polemici
privind cele mai însemnate chestiuni ale existenþei noastre.
Sîntem departe de gîndul de a suprapreþui modestele victorii, pe
care le-a repurtat pînã în prezent jurnalismul de investigaþie din presa
republicii noastre. Foarte multe articole, schiþe, corespondenþe ºi interviuri
concepute ca cercetãri publicistice, în cele din urmã coboarã la nivelul
unor materiale fãrã nerv polemist, transformîndu-se în niºte inocente
informaþii “lãrgite”, care conþin numai constatãri. Este greu sã determinãm
cine e vinovatul concret ºi ce se poate face pentru a schimba cardinal
starea de lucruri sau, cel puþin, a ameliora situaþia de la faþa locului.
Presa contemporanã moldoveneascã posedã deocamdatã o prea
modestã experienþã de cercetare profundã a evenimentelor ºi
fenomenelor realitãþii cu concursul publicisticii. De aceea numãrul
jurnaliºtilor, angajaþi permanent în sfera investigaþiilor, rezultatele cãrora
se preconizeazã a fi publicate, este deocamdatã foarte mic. Nu avem
pînã în prezent nici ºcoli sau direcþii ale jurnalismului de investigaþie,
promovate de cãtre redacþiile unor cotidiene, sãptãmînale sau reviste.
Afirmarea publiciºtilor-cercetãtori în presã are loc în temei din iniþiativa
entuziaºtilor, care tind sã aprofundeze investigaþiile lor în cele mai vari-
ate sfere ale vieþii, sã contribuie astfel la sporirea rezonanþei ºi autoritãþii
slovei publicistice.
ªTIINÞA ÎN SERVICIUL
JURNALISTULUI-INVESTIGATOR
Dezvoltarea intelectualã a oamenilor din societatea noastrã este
un proces care se desfãºoarã pe mai multe cãi: prin acumularea de
cunoºtinþe în instituþiile de învãþãmînt, prin însuºirea pe cale largã a
informaþiei tehnico-ºtiinþifice, prin transformãrile care au loc în producþie
etc. În cadrul acestui proces un rol deosebit îl joacã mass media, care
exercitã o influenþã puternicã asupra mentalitãþii ºi modului de a fi al
compatrioþilor noºtri.
În activitatea de studiere a realitãþii jurnalismul de investigaþie are
multe puncte comune cu activitatea ºtiinþificã. Jurnalistul, ca ºi
cercetãtorul ºtiinþific, adunã informaþii, argumente, detalii, dovezi pentru
a promova sau pentru a respinge o tezã sau alta, pentru a contribui la
elucidarea obiectivã a unei concepþii sau idei majore, care capãtã
rãspîndire în societate.
Este bine cunoscut faptul cã în prezent în þara noastrã ºi în întreaga
lume sîntem martori ai unei profunde crize în elucidarea cu mijloacele
jurnalisticii a problemelor cardinale ale ºtiinþei contemporane. Avem puþine
cãrþi, broºuri, articole de sintezã gãzduite în ziare ºi reviste - materiale,
care ar oglindi veridic realizãrile ºi problemele nerezolvate ale fizicii,
chimiei, biologiei, pedologiei, istoriei, filologiei, geneticii, politologiei,
statisticii economice, sociologiei etc. Numãrul jurnaliºtilor ºi savanþilor
moldoveni, preocupaþi permanent de popularizarea realizãrilor ºtiinþei ºi
tehnicii este în prezent foarte mic. Printre entuziaºtii explorãrii acestor
teme am putea sã-i numim pe savanþii Artiom Lazarev, Sergiu Rãdãuþan,
Constantin Popovici, Haralambie Corbu, Dumitru Batîr, Eliza Botezatu,
Mihail Dolgan, Iosif Krupenikov, publiciºtii Alexandru Gromov, Raisa
Kazakova, Tatiana Rotaru, Leonid Busuioc.
Genericele care întrunesc materiale privind destinele de azi ale
ºtiinþei în Republica Moldova le gãsim în presa noastrã în temei în preajma
unor sãrbãtori, jubilee sau altor manifestãri festive. Foarte puþine din
aceste publicaþii poartã un caracter constructiv, iau o atitudine criticã
faþã de situaþia ce s-a creat pe acest tãrîm al economiei noastre. Aceastã
concluzie o putem face în urma analizei materialelor respective din
paginile ziarelor ºi revistelor cu caracter de masã.
Puþine materiale din presa periodicã contemporanã încearcã sã
insereze un dialog dintre savant ºi cititorul puþin iniþiat în materie ºtiinþificã.
Majoritatea articolelor savanþilor, inclusiv ºi interviurile cu liderii gîndirii
ºtiinþifice din republicã constituie niºte monologuri monotone fãrã nervul
polemicii, cu prezentãri tradiþionale a temei elucidate. Rar de tot jurnalistul
! "
îndrãzneºte sã intervinã cu negarea vre-unei teze a savantului sau cu
încercarea de a iniþia un dialog întreþinut la egal cu interlocutorul. De
regulã, absoluta majoritate a articolelor privind tematica ºtiinþificã tind
sã punã punctul pe “i”, sã dea “murã-n gur㔠cititorului, afirmînd cat-
egoric toate adevãrurile lansate. Foarte rar avem cazuri, cînd autorul
(savantul sau jurnalistul) oferã cititorului prilejul de a medita de sine
stãtãtor, a cãuta adevãrul de pe poziþii netradiþionale.
Desigur, în aceastã sferã delicatã sînt contraindicate recetele pre-
cise, bine “peptãnate” ºi ajustate. Crearea unei opere publicistice despre
ºtiinþã ºi savanþi constituie o artã care nu suferã reglementãri sau
stereotipe rigide. În fiecare caz aparte publicistul cautã o soluþie adecvatã
pentru realizarea izbutitã a temei. Dialogul sincer, cinstit purtat cu cititorul,
contribuie la dezvãluirea amplã a materialului, pe care-l examineazã la
momentul dat jurnalistul.
Spre regret, popularizarea realizãrilor ºtiinþei ºi tehnicii în presa
periodicã n-a devenit pînã acum o cauzã permanentã a publiciºtilor. ªtiinþa
despre jurnalisticã n-a generalizat deocamdatã experienþa acumulatã în
acest domeniu a creaþiei publicistice. De aceea la ora actualã avem un
numãr foarte mic de lucrãri publicistice veritabile, care popularizeazã în
mod competent realizãrile colectivelor ºtiinþifice ºi ale celor mai de vazã
savanþi din Moldova. Cititorul de masã cunoaºte puþin chiar acele
compartimente ale ºtiinþei moldave, care i-au adus glorie pe continentul
european ºi departe de hotarele lui.
Astãzi au un prestigiu binemeritat în lume reprezentanþii unor aºa
ºcoli ºtiinþifice moldoveneºti, cum sînt cele de fizicã teoreticã ºi fizicã a
semiconductoarelor, microbiologie, matematicã aplicatã, arheologie. Sînt
înalt apreciate de asemenea ºi rezultatele înregistrate de cãtre oamenii
de ºtiinþã, care lucreazã în diferite domenii ale agriculturii ºi industriei
alimentare: pedologie, geneticã, viticulturã, pomiculturã, vinificaþie,
elaborarea seminþelor pentru culturi grãunþoase ºi tehnice.
Jurnaliºtii-investigatori, care activeazã actualmente în presa
periodicã din Republica Moldova, au fãcut mult pentru a iniþia o discuþie
constructivã privind problematica ecologicã în paginile revistelor
sãptãmînalelor, cotidianelor, în emisiunile radiofonice ºi televizate. La
tratarea tematicii ecologice s-a reeºit din condiþiile specifice, în care se
aflã acum solurile, resursele acvatice ºi clima Moldovei.
 Avînd cel mai mare numãr de populaþie la fiecare kilometru pãtrat dintre
toate statele Europei, Moldova dispune de suprafeþe limitate de pãmînt
arabil ºi de rezerve foarte modeste de apã. Aproximativ jumãtate din
teritoriul republicii face parte din aºa-numita “zonã a agriculturii de risc”
- cu alunecãri de teren ºi secete sistematice, cu alte calamitãþi ale naturii,
care cauzeazã, mai ales în ultimii ani, pagube economice uriaºe.
Angajînd în discuþie specialiºti în materie, publiciºti-cercetãtori,
mass media din republicã a încercat sã elaboreze ºi sã promoveze
tehnologii avansate, care ar putea sã acorde un ajutor real plugarilor,
mecanizatorilor, crescãtorilor de animale, viticultorilor, legumicultorilor.
Articolele de problemã, comentariile publicistice, inbterviurile,
corespondenþele analitice ºi alte materiale din arsenalul genurilor presei
contemporane au acordat un ajutor real cititorului nu numai la iniþierea
lui în materie de ecologie, dar ºi în cauza de traducere în fapt a
recomandãrilor, pe care le conþin majoritatea materialelor pe teme
ecologice.
Presa periodicã din republicã ºi în special “Moldova Suveranã”,
“Nezavisimaia Moldova” ,”Sãptãmîna”, “Delovaia gazeta”, “Agricultura
Moldovei” etc., a fãcut foarte mult pentru a lichida “necãrturãria”
ecologicã a multor mii de cititori. Este vorba de publicaþiile care au pledat
ºi pledeazã pentru explorarea gospodãreascã, chibzuitã a solurilor ºi
resurselor de apã din lacurile ºi bazinele rîurilor noastre, pentru folosirea
raþionalã a îngrãºãmintelor ºi chimicatelor, care necesitã o dozare
determinatã de recomandaþiile ºtiinþei ºi practicii înaintate.
De o realã valoare cognitivã ºi instructivã sînt publicaþiile pe teme
ecologice în gazetele orãºeneºti ºi raionale. Aceste materiale “coboarã”
pînã la tematica ce þine nemijlocit de problemele nerezolvate ale unor
gospodãrii ºi localitãþi aparte, de destinul de azi ºi cel de mîine al florei ºi
faunei Moldovei. Presa localã a prevenit prin publicaþiile ei combaterea
tãierii nechibzuite a masivelor de pãduri în mai multe localitãþi din
republicã, a contribuit real la pãstrarea unor braniºti - monumente ale
naturii plaiului moldav.
În ultimii ani a sporit interesul cititorilor faþã de publicaþiile privind
tematica ocrotirii sãnãtãþii oamenilor. Afarã de revista “Sãnãtate”, or-
gan oficial de presã al Ministerului sãnãtãþii, în prezent la Chiºinãu se
mai editeazã periodicele populare de mas㠓Tainele sãnãtãþii” ºi “Viaþa
# $
conjugalã ºi nu numai...” în limbele românã ºi rusã. Cercetãrile
sociologice, care s-au efectuat recent în Moldova ºi în alte þãri ale CSI,
ne dovedesc cã auditoriul acestor publicaþii este mereu în creºtere.
Gãzduind în paginile lor o mulþime de materiale privind medicina popularã,
realizãrile legate de folosirea în chirurgie a razei laser, a tehnicii electronice
de calcul ºi alte realizãri ale revoluþiei tehnico-ºtiinþifice, revistele populare
de profil medicinal-farmaceutic n-au rezistat întotdeuna ispitei ºi au
gãzduit în coloanele lor mai multe subiecte despre “minuni” ale medicinii,
care la primul control profesionist au dovedit cã nu au nimic comun cu
adevãrul ºtiinþific. Spre regret, goana dupã senzaþii ieftine le-a jucat festa
ºi multor periodice serioase care în modul acesta au indus în eroare
multe mii de cititori.
Popularizarea ºtiinþei este un sector important al platformei
ideologice a ziarului (revistei) care determinã procesul de formare a
concepþiei despre lume a compatrioþilor noºtri, a omului care trãieºte în
secolul revoluþiei tehnico-ºtiinþifice. Prezentînd unele aspecte ale
funcþionãrii ºtiinþei ºi activitãþii unor savanþi aparte, jurnalistul-investiga-
tor contribuie la educarea cititorului în spiritul dragostei ºi mîndriei pentru
Patria ºi poporul sãu. Cãci realizãrile ºtiinþifice determinã într-un anumit
mod locul unei sau altei þãri pe scara valorilor intelectuale ale lumii.
Pe an ce trece sarcina de a zugrãvi ºtiinþa cu mijloacele ºi metodele
tradiþionale ale jurnalismului devine tot mai complicatã ºi mai grea din
mai multe cauze obiective. Limbajul, în care comunicã savanþii devine
îmbibat cu noþiuni care indicã matematizarea ºi computerizarea nu numai
în domeniul ºtiinþelor exacte, ci ºi în sfera umanisticã. Astãzi cu concursul
maºinilor de calcul se rezolvã cele mai diferite probleme teoretice ºi
practice în filosofie, sociologie, lingvisticã, politologie, pedagogie, geneticã.
Devine cu totul alta terminologia comunicãrii în mediul oamenilor de
ºtiinþã. Pentru majoritatea cititorilor cea mai mare parte a lexicului
savanþilor rãmîne a fi deocamdarã inaccesibilã.
Pe lîngã alte funcþii ale sale jurnalistul-investigator mai are ºi
sarcina de a însuºi jargonul ºtiinþei ºi de a-l transpune chibzuit în materialul
gezetãresc pe înþelesul numerosului sãu auditoriu. Aceasta este o misiune
deloc simplã, pe care e în stare s-o realizeze numai publicistul bine iniþiat
în materia ºtiinþificã.
Stilul cazon, “suprasaturat” cu tehnicisme ºi terminologie
departamentalã specificã mai rãmîne a fi încã o piedicã serioasã în calea
popularizãrii în mass media a realizãrilor progresului tehnico-ºtiinþific,
Nu rareori ziarele ºi revistele noastre, intenþionînd sã facã o largã
publicitate descoperirilor ºtiinþifice de mare rezonanþã, gãzduiesc în
coloanele lor materiale didactico-instructive, care conþin descrieri
amãnunþite ale proceselor tehnologice redate cu un lexic specific,
accesibil numai unui numãr limitat de cititori. Asemenea texte jurnalistice
caracterizeazã de mai multe ori nu cercetarea ºtiinþificã, ci dese ori
constutuie un model de ºtampuri gazetãreºti, care înstrãineazã auditoriul
mass media de valorile ºtiinþifice care urmau a fi însuºite de cititor.
În ultima vreme sîntem martorii promovãrii insistente în presã a
unor ºtampuri sintactice utilizate mai ales la formularea titlurilor de articole,
studii, materiale publicistice de sintezã. Iatã cîteva mostre de acest fel
spicuite din gazetele ºi revistele republicane: “Selecþia geneticã: metode,
perspective”, “Omul ºi clima: ieri, azi, mîine”, “ªtiinþa Moldovei: bilanþ ºi
perspective”, “Tehnica de calcul: eficienþa utilizãrii” etc. Precum se vede,
cele douã puncte din frazele reproduse constituie mai mult o danie modei,
decît respectarea unor reguli sau tradiþii în sintaxa, stilisticã ºi punctuaþia
limbii noastre.
Experienþa cu duratã de mai mulþi ani de existenþã ºi de funcþionare
a jurnalismului de investigaþie în domeniul ºtiinþei ºi tehnicii nu poate fi
calificatã numai ca o simplã elucidare a unei teme. Ea intenþioneazã sã
fie o sferã cu statut aparte a jurnalismului de cercetare a realitãþii cu
obiectivele sale de studiu, cu metodele ei specifice de expunere a materiei,
care determinã în cele din urmã diversitatea genurilor ºi speciilor
publicistice, stilul, maniera de reflectare a subiectelor º.a. Spre asemenea
orizonturi ne orienteazã operele jurnalismului de investigaþie semnate de
A.I.Hertzen, D.I.Pisarev, M.Kogãlniceanu, B.P.Hasdeu, C.Stere.
CALITÃÞI PROFESIONISTE
NECESARE JURNALISTULUI
INVESTIGATOR.
Calea, pe care o parcurge jurnalistul-cercetãtor în cãutarea
adevãrului, are de cele mai multe ori obstacole ºi piedici de diferite soiuri.
Eforturile jurnalistului nu întotdeauna gãsesc susþinere în forurile
% &
administraþiei oficiale, care de regulã nu sînt cointeresate sã-l ajute pe
jurnalist, ci tind sã-i creeze frîne ºi greutãþi, care ar complica sau ar face
imposibilã dezvãluirea adevãrului.
De cele mai multe ori jurnalistul este nevoit sã rezolve de sine
stãtãtor probleme mari ºi mici, care se piloneazã în faþa lui în cadrul
muncii de selectare sau de definitivare a materialului predestinat pentru
a fi publicat în mass media. Fireºte, prezentarea ºi interpretarea faptelor,
evenimentelor ºi fenomenelor spicuite din viaþã depinde în mare mãsurã
de pregãtirea conceptualã ºi profesionistã a jurnalistului-investigator, de
ingeniozitatea ºi erudiþia lui, de mai multe calitãþi care ne prezintã în mod
complex o personalitate organizatã ºi bine orientatã în munca de creaþie.
Desigur jurnalistul-investigator din zilele noastre nu poate fi
comparat cu omologul sãu de la începutul secolului XX sau chiar cu acel
din anii 60-70 ai veacului nostru. La dispoziþia publicistului-investigator
de la finele mileniului doi sînt tehnica electronicã de calcul, sistemul
“Internet”, o mulþime de periodice ºi buletine informative, care uºureazã
procesul de colectare de cãtre jurnalist a materialului factologic.
Reieºind din aceste considerente, putem constata, cã una din
calitãþile distincte ale jurnalistului specializat în domeniul cercetãrilor
realitãþii trebuie sã fie capacitatea de a observa ºi a memoriza
evenimentele ºi faptele realitãþii ce ne înconjoarã. Din noianul lor el are
sarcina sã reþinã ºi sã reproducã în creaþia publicisticã secvenþele cele
mai importante care meritã sã fie date publicitãþii. Capacitatea aceasta
faciliteazã considerabil procesul de desfãºurare ºi de finisare definitivã
a investigaþiei jurnalistice.
În activitatea curentã a jurnalistului-cercetãtor o importanþã
deosebitã o capãtã calitatea de a reþine ºi a desprinde din avalanºa mare
de detalii ºi amãnunte acele momente, care determinã principalul în
investigaþia iniþiatã. Magnetofonul ºi calculatorul nu pot sã substituie
aceastã participare a “factorului uman” la opera de cãutare ºi de
dezvãluire a adevãrului. Pentru a însuºi ºi a deprinde aceastã extrem de
valoroasã capacitate, publicistul e dator sã-ºi antreneze permanent me-
moria ºi piesele principale din bagajul sãu intelectual.
Memoria vizualã se constituie ºi ea ca o calitate extrem de utilã
pentru toþi oamenii de creaþie angajaþi în sistemul mass media. Ea le
ajutã jurnaliºtilor sã reþinã ºi sã reproducã imagini vii ale realitãþii, scene
din viaþã, documente, vorbirea directã a oamenilor implicaþi direct sau
indirect în subiectul viitoarei opere publicistice.
Capacitatea de a planifica ºi a aprecia propria activitate, de
a prezice rezultatele ei este de mare folos în cadrul muncii, pe care
urmeazã s-o înfãptuiascã jurnalistul-cercetãtor. Nu rareori autorul lucrãrii
publicistice trebuie sã aibã bãrbãþia de a se dezice de rezultatele unui
mare volum de lucru înfãptuit dupã un plan greºit, pe care cercetãtorul
l-a elaborat în pripã, dupã prima impresie. Unii publiciºti ajung la adevãrul
veritabil dupã examinarea consecutivã a 3-4 variante de versiuni diferite
din care se acceptã numai una.
Pronosticurile în activitatea de investigaþie jurnalisticã sînt un lucru
riscant. Garanþia succesului s-au prezicerea sigurã a insuccesului muncii
înfãptuite pot sã fie expuse numai de cãtre publiciºti cu bogatã experienþã
de activitate profesionistã, de oameni, ce posedã intuiþie socialã. De
cele mai dese ori jurnaliºtii se abþin de la pronosticuri categorice.
Priceperea de a improviza în cadrul reproducerii amãnuntelor ºi
datelor, care urmeazã sã formeze un tablou mai mult sau mai puþin veridic
al celor întîmplate în viaþã, se impune ca ceva absolut necesar în
activitatea jurnalistului cercetãtor. Aidoma unui scenarist dramaturg, el
are sarcina de a reconstitui unele amãnunte ºi detalii, despre care nu are
dovezi directe. Concursul de împrejurãri, intuiþia publicistului îi ajutã sã
întregeascã tabloul (fabula) a unui sau a altui subiect cu o maximã
veridicitate. În tendinþa de a reproduce adevãrul ºi de a-l prezenta prin
virtuþiile slovei publicistice au soriþ de izbîndã numai jurnaliºtii care s-au
exercitat pe acest tãrîm timp de mulþi ani, au acumulat o bogatã experienþã
de creaþie ºi de viaþã.
Improvizaþia are în jurnalisticã limitele ei, care nu pot nicidecum
sã o certe cu normele elementare ale eticii profesioniste. Nu se poate
improviza acolo, unde lipsesc orice premise sau detalii, care ne-ar permite
sã expunem o versiune sau alta a desfãºurãrii probabile a evenimentului
care ne intereseazã. În asemenea împrejurãri delicate jurnaliºtii moscoviþi
Anatoli Agranovski, Vasili Peskov, Ina Rudenko, Melor Sturua nu
inventeazã nimic. Ei comunicã cinstit cititorului faptul cã la capitolul dat
nu dispun de argumente forte, cerîndu-ºi pe aceastã cale scuze de la
cititori ºi rezervîndu-ºi dreptul de a reveni la tema datã cu altã ocazie.
Mai este în uz încã o variantã: cea de a recunoaºte în opera publicisticã
'
cã autorul nu este sigur de veridicitatea celor comunicate. O asemenea
mãrturie nu ºtirbeºte nicidecum autoritatea sau prestigiul cercetãtorului.
Din contra: sinceritatea publicistului îi sporeºte gradul de popularitate în
faþa cititorului, dovedind o datã în plus cã autorul e sincer, tentat spre
crearea în lucrarea sa a unei imagini întemeiate pe cultul adevãrului ºi al
echitãþii.
Discreþia constituie ºi ea o evidentã necesitate în modul de a fi ºi
de a acþiona a jurnalistului cercetãtor, care aproape în decursul întregii
sale vieþi se aflã într-o stare extrem de delicatã. Ca nimeni altul dînsul
trebuie sã ºtie a pãstra o tainã, sã fie rezervat în vorbire ºi în acþiuni, sã
nu batã la ochi prin modul cum comunicã cu semenii sãi, cum e îmbrãcat,
sã nu atragã atenþia prea mare a celor ce-l înconjoarã la lucru, în activitãþi
publice, în locuri de odihnã.
A fi discret înseamnã foarte mult în cadrul oricãrei cercetãri
înfãptuite de cãtre jurnalist. În faþa publicistului care insuflã încredere,
posedã priceperea nu numai de a pune întrebãri, dar ºi de a asculta
atent, cu multã rãbdare, rãspunsurile interlocutorului, omul se simte mai
liber, “descãtuºat”, predispus fiind spre o discuþie constructivã, sincerã.
Am putea exemplifica aceastã concluzie prin unele secvenþe ale
emisiunilor analitice televizate “Geneza”, ºi “Ðåçîíàíñ” ale Companiei
de Stat “Teleradio Moldova”.
Protagoniºtii acestor emesiuni Aurelia Peru ºi Constantin Starîº
intenþioneazã sã ne prezinte cele mai actuale teme ale vieþii economice
ºi social-politice a Republicii Moldova de la finele veacului XX. Cea mai
mare valoare a acestor emisiuni, dupã pãrerea noastrã, o constituie
materialul factologic colectat ºi înglobat în structura emisiunilor în cauzã.
Interlocutori tradiþionali ai protagoniºtilor sînt conducãtori ai republicii,
membri ai Guvernului RM, specialiºti în diferite domenii ale economiei,
lideri ai partidelor ºi formaþiunilor politice, oameni de artã. De multe ori
opiniile lor expuse în cadrul examinãrii uneii chestiuni sau alta sînt
selectate într-o atmosferã neoficialã, astfel depãºindu-se cadrul oficial
al discuþiei, cînd unii vorbitori repetã ceea ce telespectatorul ºtie de acum
din comunicãrile anterioare ale presei scrise ºi din emisiunile radiofonice,
Aceste emisiuni analitico-investigaþionale au binemeritat o înaltã apreciere
a specialiºtilor în materie ºi a telespectatorilor graþie faptului cã în cadrul
investigaþiilor jurnaliºtii nu se grãbesc sã punã punctul pe “i”, sã expunã

concluzii ºi judecãþi definitorii. Aceste secvenþe se prezintã în ansamblu
ca niºte creaþii, în conþinutul cãrora triumfã cu adevãrat pluralismul de
opinii ca expresie vie a democratizãrii vieþii interne a þãrii noastre.
Jurnalismul de investigaþie este rodul muncii unei personalitãþi
dotate cu capacitãþi distinse, cu viziune proprie a lucrurilor din jurul sãu.
Desigur, tot volumul de informaþie acumulat în urma cercetãrii nu se
transpune în mod mecanic în conþinutul articolului de problemã, al schiþei,
comentariului politic sau materialului de alt gen publicistic. Aceastã sumã
de date este interpretatã conceptual de cãtre jurnalist în corespundere
cu simpatiile ºi antipatiile lui politice, apartenenþa la taberele partidelor ºi
formaþiunilor social-politice existente în Moldova, poziþia pe care o ocupã
ziarul (sãptãmînalul, revista) în anturajul concret al mass media din þarã.
Activitatea rodnicã a jurnalistuliui care înfãpteieºte o cercetare
de sine stãtãtoare este condiþionatã de existenþa ºi funcþionarea cu succes
a unor surse informative ºi a unui serial de elemente care determinã
conþinutul propriu-zis al investigaþiei întreprinse. Din categoria surselor
informative fac parte publicaþiile periodice de actualitate, cele cu profil
tehnic, revistele cu tematicã specializatã în felurite domenii ale ºtiinþei ºi
activitãþii umane. Componentele obligatorii, pe care le utilizeazã jurnalistul
în cadrul investigaþiei sale, se constituie din mediile de investigaþie
disponibile (economice, tehnice, umane etc.), mai ales – în mediul în
care se lucreazã nemijlocit, timpul disponibil pentru a efectua lucrãrile
schiþate, obiectivul propriu zis al cercetãrii întreprinse. Din aceeaºi
categorie de componente fac parte, desigur, ºi personalitatea jurnalistului-
protagonist al investigaþiei, echiparea lui tehnicã, capacitãþile individuale,
apartenenþa la o ideologie sau alta.
Sursele informative ºi mediile investigaþionale nu pot nicidecum
sã fie înglobate în niºte scheme stricte sau instrucþiuni departamentale
rigide. Orice cercetare jurmalisticã este o parte componentã a actului
de creaþie, care fãureºte opera publicisticã. De aceea nu sîntem în drept
sã formulãm recete sau recomandaþii cu adrese concrete.
II. PARTICULARITÃÞI ALE PROCESULUI
DE INVESTIGAÞIE ÎN CADRUL MASS MEDIA
Absolut în toate mediile de informare în masã - în agenþii
guvernamentale ºi private, în redacþiile ziarelor ºi revistelor, la posturile
de radio ºi televiziune – procesul anevoios de cercetare jurnalisticã a
unui eveniment sau a unei probleme din istoria contemporanã are unele
particularitãþi specifice caracteristice pentru întregul sistem al mass
media. Comunitatea aceasta este determinatã, în primul, rînd prin
identitatea scopurilor strategice ºi tactice, pe care le realizeazã în
activitatea lor zilnicã jurnaliºtii ce fac parte din felurite detaºamente ale
sistemului mass-media angajaþi în munca de cãutare ºi de promovare a
adevãrului.
Orice investigaþie ce poartã determinativul “jurnalistic㔠se începe,
de regulã, de la o elementarã iniþiere a publicistului în materia ce þine de
tema subiectului care urmeazã sã fie oglinditã în viitoarea scriere. De
cele mai multe ori autorul-jurnalist se strãduie sã efectueze aceastã
acþiune nu numai pentru sine, ci, în primul rînd, pentru cititorul sãu, pentru
consumatorul materialului acumulat ºi interpretat în cadrul investigaþiei
efectuate.
Înainte de a nimeri în structura textului jurnalistic, datele ºi
documentele ce urmeazã a fi analizate trebuie sã fie plasate, mai întîi de
toate, în cîmpul de investigaþie. Aceastã acþiune se compune din mai
multe elemente care ne prezintã pe larg originea surselor informaþionale,
plasarea lor în contextul vieþii politice ºi social-economice actuale, analiza
generalã a acestui bagaj la capitolul “veridicitate” º.a.m.d.
Cu alte cuvinte, materialul de care dispune jurnalistul în procesul
cercetãrii sale trebuie sã treacã o minuþioasã expertizã, scopul principal
al cãreia este de a-l pregãti pe jurnalist pentru etapele decisive ale viitoarei
sale investigaþii. Munca aceasta (de cele mai multe ori de rutinã) are
multe trãsãturi comune cu cea pe care o înfãptueieºte juristul-anchetator,
cercetãtorul ºtiinþific, sociologul, politologul ºi alþi analiºti angajaþi în
studierea problemelor mari ºi mici ale contemporaneitãþii.
Din arealul mare care constituie baza de date a cercetãrii cea
mai mare valoare o au materialele cãpãtate la Arhiva de Stat a Moldovei,
Curtea de Conturi, structurile Ministerului de finanþe, documentele
publicate în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, alte surse oficiale.
În majoritatea cazurilor izvoarele enumerate feresc jurnaliºtii de erori
grosolane ºi chiar de interpretãri greºite ale temei.
Sîntem departe de gîndul de a identifica munca jurnalistului-
cercetãtor cu acea a poliþistului-anchetator. Fiecare din ei îºi are sectorul
sãu de pledoarie pentru triumful adevãrului. Investigaþia, pe care o face
ºi o descrie jurnalistul în creaþia sa, tinde sã aibã, în primul rînd, valoare
social-educativã, sã conþinã încuviinþarea unei iniþiative de preþ în
economia naþionalã sau dezaprobarea unor tendinþe ºi fenomene nega-
tive care sînt observate ºi apreciate la justa lor valoare în coloniþele
ziarului sau ale revistei.
Descrierea amãnunþitã a procesului de cercetare jurnalisticã într-
un material gãzduit în presa periodicã are efect pozitiv numai atunci cînd
jurnalistul ne prezintã laboratorul sãu de creaþie ca un veritabil avanpost
al luptei pentru dezvãluirea cinstitã a adevãrului vieþii. Este foarte im-
portant sã notãm cã modalitatea de prezentare a amãnuntelor ºi detaliilor,
poziþia civicã activã a publicistului ne caracterizeazã atît nivelul de
pregãtire profesionistã a lui, cît ºi viziunea generalã a sa ca personalitate
complexã a muncii de creaþie.
Experienþa acumulatã de cãtre jurnaliºtii moldoveni angajaþi la
muncã de creaþie în redacþiile ziarelor ºi revistelor, în aparatul agenþiilor
de informaþii, ne dovedeºte, cã procesul de acumulare ºi de cercetare a
informaþiei predestinate pentru publicare în presã întîlneºte pe parcursul
desfãºurãrii sale o mulþime de obstacole. Înfruntarea ºi depãºirea lor
solicitã de la autorul-publicist nu numai o solidã pregãtire profesionistã,
dar ºi calitãþi distinse de caracter: dîrzenie, insistenþã. combativitate,
capacitate de a duce la bun sfîrºit orice lucru început.
Reieºind din aceste considerente, misiunile de a efectua
investigaþiile jurnalistice sînt încredinþate în temei gazetarilor cu o bogatã
! "
experienþã de creaþie ºi de viaþã, oamenilor care cunosc economia
naþionalã a þãrii, ºtiu sã aprecieze la justa lor valoare relaþiile umane,
conflictele în colectivele de muncã etc. Printre jurnaliºtii care ºtiu sã
organizeze procesul de investigaþie ºi sã obþinã rezultatele aºteptate
(prognozate) am putea sã-i nominalizãm pe Alexandru Gromov, Mitrofan
Vãtavu, Boris Marian, Macarie Ghilas, Mihail Gh.Cibotaru, Vasile Severin,
Tudor Þopa º.a.
Chiar în perioada stagnãrii ºi a totalitarismului, cînd toate instituþiile
ideologice din Moldova, inclusiv ºi presa, erau dominate în activitatea lor
de dogmele unui singur partid, aceºti merituoºi veterani ai jurnalismului
autohton au reuºit sã iniþieze ºi sã ducã la bun sfîrºit mai multe investigaþii,
valoarea cãrora nu s-a pierdut pînã astãzi. In aceastã ordine de idei
este,credem, cazul sã ne referim la cartea de publicisticã a lui Mihail
Gh. Cibotaru “Sîrjoaca”, care se înscrie fericit în contextul publicisticii
de facturã nouã, care promoveazã principii ºi adevãruri mari. Problemele
economice, etico-morale, ecologice, chestiunile acute ale progresului
tehnico-ºtiinþific, ale reformei ºcolii medii de culturã generalã, ale orientãrii
profesionale ºi educaþiei prin muncã a generaþiei tinere sînt abordate ºi
tratate de cãtre scriitorul-publicist pe baza realitãþilor satului Vãrvãreuca
din raionul Floreºti, baºtina autorului. Factorul uman dominã aici în fiece
paginã a cãrþii.
“Întîlnirile cu consãtenii, cu foºtii prieteni de ºcoalã ºi de tinereþe,
cu locurile copilãriei ºi adolescenþei, cu satul de azi în permanentã
schimbare ºi reînnoire, - mãrturiseºte M.Gh.Cibotaru în cuvîntul
introductiv al scrierii dumisale, - totdeauna-þi trezesc în suflet adînci emoþii,
care te urmãresc ºi te frãmîntã îndelung. Anume în asemenea clipe
încerci ispita de a te aºeza la masa de lucru.
Aºa s-a întîmplat cã într-o bunã zi m-am pomenit aºternînd file
dintr-o carte despre satul meu natal, despre oamenii lui, despre unele din
mulþimele de interese ºi probleme ce-i preocupã. Nu-i o lucrare strict
documentarã, deºi aproape toate faptele ºi detaliile sînt autentice. E o
încercare de a împleti, de a îngemãna fraza publicisticã, documentarul
cu imaginea ºi expresia artisticã, de a cugeta asupra anumitor chestiuni,
evenimente, fapte, întîmplãri, asupra anumitor valori etico-morale ºi
spirituale care se cer dezvoltate cu demnitate ºi ocrotire cu sfinþenie.
Într-un cuvînt, aº vrea sã propun cititorului mãcar un colþ din acel lan de
sîrjoacã, pe care-l reprezintã, la modul simbolic, satul natal, oamenii lui”.*)
O lucrare mai complexã, mai bogatã din punct de vedere ideinico-tematic
decît “Sîrjoaca” n-am avut în publicistica artisticã moldoveneascã din
anii 80-90. Cãci M.Gh.Cibotaru ne-a prezentat satul moldovenesc nu în
veºmîntul sãu de paradã, ci în haine de lucru, cu problemele lui nerezolvate, III. SEPARAREA SUBIECTELOR
durerile ºi necazurile din fiecare zi. În absoluta lor majoritate cele expuse
INVESTIGABILE
în cartea lui Cibotaru despre multe din actualele paradoxuri
social-economice rurale se referã, desigur, nu numai la realitãþile
Vãrvãreucãi, ci, într-o mare mãsurã, sînt tipice pentru toate satele
Cîmpul de cercetare jurnalisticã a realitãþii care ne înconjoarã
republicii.
este foarte mare. Posibilitãþile de explorare a lui cu concursul mijloacelor,
Acumularea ºi intrerpretarea de cãtre autor a datelor, din care se
de care dispune astãzi jurnalismul contemporan, sînt practic inepuizabile.
constituie conþinutul acestei uimitoare cãrþi, se prezintã în ansamblu ca
De aceea publicistul tinde sã stabileascã în timpul cercetãrii o anumitã
un proces creator, în cadrul cãruia are loc naºterea unui amplu tablou al
ordine în valorificarea ºi utilizarea raþionalã a informaþiei de care dispune.
satului contemporan. În afarã de imagini tradiþionale, acest panoramic
De cele mai multe ori informaþiile ºi mãrturiile documentare acumulate
cuprinde de asemenea ºi elemente ale noului în activitatea economicã,
sînt aranjate în ordine cronologicã. Alteori materialul selectat este clasificat
în viaþa politicã, în contactele social-culturale ale semenilor noºtri.
conform unor prioritãþi stabilite chiar de cãtre jurnalist.
Procesul de investigaþie presupune cunoaºterea de cãtre jurnalist
Este firesc faptul cã în cadrul cercetãrii înfãptuite în casetele cu
a unui numãr mare de oameni de profesii ºi vîrste diferite, cu felurite
înscrieri ºi carnetele cu notiþe ale publicistului se adunã o mulþime de
concepþii ºi experienþã de viaþã. Cu viziuni diverse ale realitãþii ce ne
materiale de prisos, care au prea puþin comun cu tema abordatã. Pentru
înconjoarã. Comunicarea cu aceºti interlocutori ne ajutã sã întregim
a se debarasa de acest “balast,” jurnalistul pune în funcþiune aºa numitul
tabloul viitoarei investigaþii, sã consolidãm baza documentarã a
“filtru informaþional” care “cerne” întreaga mulþime de amãnunte, fapte,
argumentelor expuse sau þinute în rezervã.
detalii, date statistice, spicuiri din paginile presei periodice, “descompuse”
Pe parcursul cercetãrii efectuate deseori se schimbã orientarea
în compartimente separate pe calea magistralã a cercetãrii jurnalistice.
cãutãrilor jurnalistului-investigator. El se dezice de versiunea care are la
“Filtrul informaþional” nu poate fi nicidecum conceput ca o unitate
bazã argumente puþin convingãtoare. În locul lor dînsul elaboreazã
universalizatã de mãsurã, cum sînt, de exemplu, metrul, kilogramul, ora
variante care conþin o probabilitate mai mare în procesul avevoios de
etc. În cazul nostru el se formeazã din preferinþele unor jurnaliºti aparte,
confirmare (sau de negare) a materialului predestinat pentru publicare
din simpatiile ºi antipatiile altora, din concepþia filosoficã despre lume,
în presã. Cercetarea profundã, multilateralã a unei probleme contribuie
de care se cãlãuzesc editorii ºi redactorii unei sau altei publicaþii periodice.
la maturizarea profesionistã a jurnalistului, la îmbogãþirea bagajului sãu
Misiunea “filtrului informaþional” nu se reduce nicidecum la excluderea
de cunoºtinþe în felurite domenii ale vieþii.
din textul viitoarei opere publicistice a amãnuntelor ºi epizoadelor picante
- operaþie, care poate influenþa negativ structura ºi þinuta generalã a
lucrãrii predestinatã pentru publicare în presã. Din contra - utilizarea
chibzuitã a materialului care este la dispoziþia jurnalistului de cele mai
———————
*) ×èáîòàðó Ìèõàèë . Ã. Ñûðæîàêà. Ïîâåñòèðü øè ñêèöå. - Êèøèíýó, multe ori determinã succesul ºi rezonanþa scrierii publicistice. Ne vom
Ëèòóðàòóðà Àðòèñòèêý, 1985, ïàæ. 4. referi în continuare la un exemplu grãitor, în felul sãu, cînd abundenþa de

# $
amãnunte ºi detalii a jucat un rol pozitiv în destinul unei originale investigaþii
jurnalistice.
Cu 28 de ani în urmã jurnalistul moscovit Vasili Peskov a publicat
în cotidianul “Êîìñîìîëüñêàÿ ïðàâäà” schiþa intitulat㠓Ðå÷êà ìîåãî
äåòñòâà”, la care acelasi autor a revenit în vara anului 1997.*)
În acest rãstimp scriitorul-publicist a primit de la cititorii sãi peste
patru mii de rãvaºe-ecouri. O parte din ele au fost gãzduite în paginile
ziarului, altã parte a completat genericul “Revista scrisorilor”. Laitmotivul
general al ecourilor epistolare era acelaºi: “Aþi scris nu numai despre
pîrîiaºul dumneavoastrã, ci ºi despre al meu”. Îndemnaþi de cercetarea
jurnalisticã a lui V.Peskov, cititorii au lãrgit considerabil aria discuþiei
despre micile pîrîiaºe, afluente ale rîurilor mari, despre rolul lor nobil în
educaþia ecologicã ºi civicã a tinerii generaþii.
Autorii rãvaºelor-ecouri au pus în discuþie sute de subiecte care
nu erau nici mãcar pomenite în investigaþia jurnalisticã iniþialã: materiale
privind protecþia solurilor, alunecãrile de teren, utilizarea raþionalã a
resurselor acvatice, fauna fluviilor noastre, starea pescuitului în albiile
rîurilor ºi lacurilor formate în urma revãrsãrilor de ape º.a.m.d.
În epicentrul primei schiþe a lui V.Peskov a fost pîrîiaºul Usmanca,
albia cãruia cu o lungime de o sutã cincizeci de kilometri autorul a parcurs-
o pe jos, cu toiagul în spate - de la izvor pînã în locul unde micul fluviu îºi
vãrsa apele în rîul Voronej din centrul Rusiei, acolo, unde pe timpuri a
luat naºtere flota fluvialã a Rusiei medievale. Dupã cum stabileºte
scriitorul, istoria majoritãþii rîurilor mari ºi mici are o mulþime de subiecte
neexplorate, cunoscute unui numãr foarte mic de specialiºti în materie
de istorie ºi geografie.
Reproºul acesta îl putem adresa în mãsurã deplinã ºi oamenilor
de ºtiinþã preocupaþi de studierea complexã a apelor Moldovei. Avem
pînã la ora actualã foarte puþine studii ºtiinþifico-populare, care ne-ar
prezenta secvenþe privind biografia zbuciumatã a localitãþilor situate pe
malurile Nistrului, Prutului, Rãutului, Bîcului, Cogîlnicului, Culei º.a.
Prima încercare serioasã de a face o investigaþie publicisticã
despre monumentele istorice de pe malul Nistrului a fost efectuatã în
*) Ïåñêîâ Â. Ðå÷êà ìîåãî äåòñòâà. - “Êîìñîìîëüñêàÿ ïðàâäà”, 15 àâãóñòà
1997 ãîäà.
% &
presa basarabeanã de la sfîrºitul veacului XIX. Ea aparþinea lui Alexandr
Iaþimirschi (1873-1925), mare savant-filolog, publicist, istoric al literaturii
ºi critic literar rus. Originar din satul basarabean Bairamcea, judeþul
Akkerman, fecior de învãþãtor, A.Iaþimirski ºi-a fãcut studiile mai întîi la
gimnaziul din Chiºinãu, iar apoi la facultatea de istorie ºi litere a universitãþii
din Moscova.
Tînãrul gimnazist avea numai 19 ani, cînd cotidianul chiºinãuean
de limbã rus㠓Bessarabski Vestnik” a început sã publice ciclul de articole
cu caracter istorico-etnografic intitulat “Antichitãþi de pe malul Nistrului”.
Cu unele intervale nu prea mari acest grupaj din nouã articole s-a tipãrit
în gazetã timp de un an ºi jumãtate.*)
Aceste apariþii în presã constituie debutull tînãrului cercetãtor în
paginile gazetei chiºinãuene. Ele au marcat de fapt începutul activitãþii
publicistice ºi ºtiinþifice a talentatului savant în domeniul studierii complexe
a þinutului natal.
Tînãrul autor descrie cu mult har monumentele istorice situate pe
malurile Nistrului, demonstrînd în cadrul acestor emoþionate mãrturisiri
cunoaºterea excelentã a multor opere literare ºi ºtiinþifice de mare valoare
- lucrãri, care þineau de istoria, geografia, economia ºi cultura baºtinii
sale de la finele secolului XIX.
Cercetarea jurnalisticã întreprinsã de cãtre tînãrul publicist
Alexandr Iaþimirschi cu peste o sutã de ani în urmã rãmîne a fi pînã în
prezent unicalã în felul ei. Mãrturiile publicistului basarabean conþin
informaþie, documente puse imediat la dispoziþia cititorului pentru prima
oarã ºi interpretatã ingenios de cãtre autor. Desigur, astãzi informaþia pe
care o conþine serialul publicistic “Antichitãþi de pe malul Nistrului” nu
mai corespunde, fireºte, exigenþelor ºtiinþifice ale timpului. În prezent
potenþialul apelor nistrene îl studiazã în mod complex economiºtii ºi
ecologii, energeticienii ºi ihtiologii, microbiologii ºi specialiºtii ºi domeniul
irigaþiei.
*) Ciclul “Antichitãþi de pe malul Nistrului” a apãrut în “Bessarabski Vestnik”
în ordinea cronologicã ce urmeazã: 1. Ãåíóýçñêàÿ êðåïîñòü â ã. Ñîðîêàõ.
1892 nr. 934; 2. Äâîðåö Ïîòîöêèõ â ã. Ìîãèëåâå; 3. Ïàìÿòíèê Ãåòìàíó,
Æîëêåâñêîìó, 1892, nr. 936; 4. Îñòàòêè ëàãåðÿ Êàðëà XII â ñåëå Âàðíèöà,
1893, nr. 949; 5. Áàêèðåâà ïåùåðà â ã. Ñîðîêàõ, 1893, nr. 958; 6. Ëÿäîâñêàÿ
ñêàëüíàÿ öåðêîâü, 1893; 7. Îñòàòêè ñêàëüíîãî ìîíàñòûðÿ â ñ. Ðîãè, 1893,
nr. 1123 ºi 1124.
 Presa a publicat în repetate materiale de sintezã, care au intenþionat
sã dovedeascã cu argumente convingãtoare, cã rîul a fost, este ºi va fi
de acum înainte un activ stimulator biologic ºi social al vietãþii pe Pãmînt.
Nu întîmplãtor cea mai mare parte a populaþiei de pe planeta noastrã
vieþuieºte acum în bazinele celor mai mari rîuri: Enisei, Nipru, Huanhe,
Ianþzi, Main, Amazon, Mississippi, Dunãrea. În prezent o pãtrime din
locuitorii Federaþiei Ruse trãiesc în bazinul Volgãi. Chiar cea mai generalã
trecere în revistã a capacitãþilor acestui mare rîu rusesc ne indicã faptul
cã pe malurile Volgãi se fãureºte destinul de azi ºi acel de mîine al
industriei constructoare de maºini din Rusia; aici îºi ia avînt noua generaþie
a industriei automobilstice cu capitala la Gorki ºi Toliatti, în oraºele
Povolgiei cresc ºi se dezvoltã cele mai mari centre tehnico-ºtiinþifice
care îi dau faimã Rusiei.
În aceeaºi ordine de idei am putea vorbi despre potenþele
cunoscutelor rîuri de pe continentul european - Niprul, Nemanul, Oderul,
Dunãrea, Visla, Donul etc. Pe lîngã multiplele lor funcþii, zbuciumatele
biografii ale acestor fluvii, precum subliniazã Vasili Peskov, mai au ºi o
nobilã misiune educativã. Cãci pe malurile rîurilor noastre mari ºi mici în
timpuri distanþate de vremurile noastre au fost înãlþate mãnãstiri, cetãþi,
bastioane de luptã. Mai mult decît atît: pe malurile rîurilor au luat naºtere
mai multe cnezate, principate, regate ºi alte formaþiuni statale europene
din veacurile medii.
Dacã ne vom aprofunda în materie de etnografie ºi folclor, vom
gãsi lesne o mulþime de subiecte de legende, poveºti populare, balade,
cîntece, care glorificã fluviile de pe diferite meridiane ale globului
pãmîntesc. Cunoaºterea acestor secvenþe le ajutã jurnaliºtilor sã asigure
o expunere emoþionantã a materiei, care în modul acesta contribuie la
educaþia patrioticã iniþiatã pe aceastã cale.
Existã în cadrul separãrii subiectelor alese pentru cercetare trei
niveluri diferite ale procesului comunicativ: cel al publicului, cel privat ºi
cel rezervat. Cel mai simplu ºi mai rãspîndit în spaþiul informativ care ne
înconjoarã este nivelul publicului. Acesta e un nivel general care
întruneºte în interiorul sãu bagajul de informaþie cules din surse cunoscute
unui numãr mare de cititori, telespectatori, ascultãtori ai posturilor de
radio.
Pentru jurnalismul de investigaþie acest nivel al procesului
' !
comunicativ nu prezintã un interes deosebit, excepþional, fiind cã conþine
fapte ºi amãnunte ºtiute de toþi. Cu toate acestea, fãrã nivelul în cauzã
cercetarea jurnalisticã e de neînchipuit. Deºi majoritatea ºtirilor din care
se compune acest nivel este de naturã oficialã, ele nu pot fi nicidecum
ignorate sau trecute cu vederea de cãtre publicistul investigator, cãci
rentabilitatea lor rãmîne a fi foarte înaltã.
Al doilea nivel al procesului comunicativ este cel privat, care in-
clude în conþinutul informaþiei material selectat ºi interpretat în mod par-
ticular de cãtre o persoanã sau un grup redus de recipienþi. Dobîndirea
ºi prelucrarea datelor ce fac parte din bagajul acestui nivel are unele
particularitãþi specifice, dintre care principala este pãstrarea anonimatului
ºi intimitãþii pentru toþi sau pentru majoritatea executanþilor.
ªi, în sfîrºit, al treilea nivel informaþional care existã ºi funcþioneazã
în arsenalul jurnalismului de investigaþie, poartã determinativul de nivel
rezervat sau închis, ascuns. De cele mai multe ori el are o structurã
confidenþialã, elaboratã în exclusivitate pentru grupuri reduse de recipienþi.
Nivelul informativ rezervat conþine materiale care de regulã, se utilizeazã
foarte rar, în proporþii reduse pînã la minimum. Toate aceste trei niveluri
informative au dominat de-a lungul anilor, oferindu-le jurnaliºtilor
posibilitãþi de a întreprinde investigaþii concrete. Intre canalele informa-
tive care s-au afirmat în jurnalismul de azi distingem urmãtoarele:
instituþionale, publicaþii de interes general, publicaþii specializate în anumite
domenii, publicaþii tehnice þi alte tipãrituri.
Informaþia instituþionalã este la rîndul ei acea, care are origine de
identitate diversã, exprimatã în mod accesibil (preferabil în comunicate
de presã, buletine informative etc.) prin intermediul posibilitãþilor oficiale
de care dispune mass media. Astãzi gazetele noastre publicã foarte
multã informaþie de provinenþã instituþionalã. De aceea titlurile majoritãþii
subiectelor privind relaþiile externe ale þãrii cu strãinãtatea, contactele
economice ale Moldovei, activitatea guvernului ºi a parlamenului
“cãlãtoresc” din paginã în paginã în conþinutul periodicelor de cele mai
diferite orientãri: guvernamentale, departamentale, centriste, de dreapta,
de stînga etc. Fenomenul “aducerii la numitor comun” a informaþiei
instituþionale vine în contradicþie cu principiile pluralismului de opinii, cu
procesul stabilirii în societatea noastrã a unei atmosfere democratice în
sfera delicatã de acumulare, difuzare ºi utilizare a informaþiei.

 Informaþia spicuitã din paginile publicaþiilor periodice de interes general
este destul de amplã în posibilitãþile ei de conþinut ºi în calitate pur
informaþionalã. La acest capitol este cazul sã situãm toate expresiile
folosite permanent în mediile de comunicare (scrise sau difuzate prin
intermediul mijloacelor audiovizuale). In ºuvoiul enorm de informaþie
operativã care se perindã prin coloanele publicaþiilor de interes general,
nu rareori avem materiale care meritã sã fie în cadrul atenþiei jurnalistului-
investigator. Pentru a exemplifica aceastã concluzie vom reproduce
cîteva crîmpeie din tradiþionalul grupaj de materiale “Actual” publicat
la sfîrþitul anului 1997 în sãptãmînalul chiþinãuean “Patria Tînãrã”:
Preºedinþie.
Din motive tehnice în numãrul precedent nu am avut posibilitate
sã povestim cititorilor despre întîlnirea pe care preºedintele Republicii
Moldova Petru Lucinshi a avut-o cu liderul transnistrean Igor Smirnov.
Sã lichidãm aceastã lacunã în prezentul numãr al sãptãmînalului. Din
capul locului jurnaliºtii au etichetat acest eveniment drept senzaþional,
deoarece liderii nu s-au întîlnit de aproape douã luni. Lucinschi însã a
insistat ca acest epitet sã fie lãsat la o parte, cãci “ba eu nu am avut
timp, ba Smirnov a fost ocupat”.
Iar acum sã ne oprim în detalii asupra rezultatelor acestei întîniri:
1. Armamentul ºi muniþiile fostei Armate a 14-a au fost parþial
transportate în Rusia, parþial realizate; 2. Preºedintele Republicii Moldova
a declarat cã problema statilitãþii Transnistriei, sau noþiunea de “stat
comun”, fixatã þn textul Memorandumului este problema principalã în
care se manifestã contradicþia; 3. În domeniul relaþiilor economice
reciproce nu existã careva disensiuni de ambele pãrþi ale Nistrului; 4. In
problema “grupului Ilaºcu” s-a înregistrat un anumit progres.
Parlament
Deputaþii moldoveni au comentat activ adoptarea codului elec-
toral. Opinia generalã este practic, unanim㠖 adoptarea actului în cauzã
este un act pozitiv capabil sã redreseze situaþia politicã în Moldova. ªi
nu e de mirare: nu orice deputat din actuala componenþã a Legislativului
! !
ar risca sã meargã la alegeri în mod individual, ºi nu cu lista partidului. In
calitate de argument în favoarea susþinerii sistemului majoritar mulþi
deputaþi prezintã urmãtoarea tezã: cicã, se exclude apariþia în Parlament
a persoanelor capabile sã cumpere voturile electoratului. Un argument
forte, nimic de spus. Dar, pe de altã parte, parlamentarii prea din cale
afarã îºi asigurã situaþia lor pe viitor, cãci nu prea ai cum cere de la
listele de partid. Din toatã afacerea aceasta un lucru este clar: Insãºi
noþiunea de “ales al poporului” a fost deformatã.
Guvern
Viceprim-ministrul Valeriu Bulgari a fost desemnat preºedinte al
Comisiei guvernamentale, împuternicitã cu verificarea executãrii legii
despre Gagauz-Yeri. Comisia, constînd din 20 persoane, între care
reprezentanþi ai tuturor structurilor autonomiei, urmeazã sã prezinte în
termen de o lunã raportul privind executarea legii ºi propunerile de
rigoare. Reprezentanþii Gãgãuziei au declarat, cã acesta este primul pas
spre elaborarea mecanismului de delimitare a împuternicirilor între Comrat
ºi Chiºinãu, ºi spre modificarea legislaþiei Republicii Moldova în funcþie
directã de adoptarea statutului special al Gagauz-Yeri. Reamintim cã
autoritãþile gãgãuze au insistat în repetate rînduri asupra acestei
probleme. Prim-ministrul Ion Ciubuc a declarat cã aderarea Moldovei
la francofonie deschide în faþa statului nostru perspectivele susþinerii din
partea þãrilor europene dezvoltate. Proporþia ajutorului scontat va fi pusã
în directã legãturã cu propunerile ºi proiectele de investiþii ale Chiºinãului.
Strada
Bãtrîneþea este o stare inevitabilã a organismuluiu uman. În faþa
acestui postulat cedeazã oricare altul. Tinereþea într-adevãr nu poate fi
cumpãratã chiar pentru toþi banii lumii. Astãzi, urmãrind viaþa
pensionarilor, declar fãrã rezerve: “decît aºa viaþã, mai bine....” Poate
sunã cam cinic, dar totuºi e mai bine sã mori tînãr. N-am crezut niciodatã
cã în statul nostru, oarecum civilizat, în preajma secolului XXI bãtrînii
vor muri de foame.
Dar, chiar zilele trecute pe scara blocului în care locuiesc a murit
o bãtrînicã. Diagnosticul oficial al medicilor - atac de cord. Parcã nu ar
mai fi nimic de adãugat la aceastã sentinþã imparabilã, însã... Atacul de
cord a fost consecinþa subnutriþiei permanente, mai exact spus, a foamei.
Bãtrîna avea o pensie de 55 lei. A dus-o o vreme, vînzînd cîte ceva din
casã. Dar toate au un sfîrºit. S-a sfîrºit ºi viaþa bietei bãtrîne. A fost
înmormîntatã în pijama, cãci în tot apartamentul nu s-a gãsit o hainã mai
bunã. Au înmormîntat-o persoane absolut strãine - rudele n-au binevoit
sã se prezinte la ceremonia funerarã.
În schimb ºi-au fãcut apariþia mai tîrziu, cînd urma sã se decidã,
cui îi va rãmînea apartamentul bãtrînei. Unul dintre aceºtea se cãina
prin curtea blocului: “ce delãsare, acum reparaþia ne va costa bani grei”.
Da, astãzi prea puþini sînt cei mulþumiþi de viaþã. Totuºi, bãtrînii se
descurcã cel mai rãu în condiþiile actuale. Absolut în toate problemele -
de la cãutarea produselor mai mult sau mai puþin ieftine, pînã la
cumpãrarea medicamentelor (se ºtie cã pensionarii se îmbolnãvesc mai
des decît tinerii). Apropo de medicamente. Recent am devenit martorul
unei scene înfiorãtoare: la una din farmaciile oraºului un bãtrînel a fãcut
o crizã de isterie atunci, cînd a aflat cã medicamentul prescris costã
peste o sutã de lei. A plecat fãrã sã-l fi cumpãrat, desigur “mai bine sã
mor decît sã plãtesc atîþea bani...” - a rostit el spre finele incidentului.
Aceasta ne este viaþa. Viaþa, care duce inevitabil spre moarte*).
Chiar din prima lecturã a acestor secvenþe informative obeservãm,
cã toate au la bazã niºte evenimente consumate recent. Meditînd însã
asupra subiectelor prezentate, ne dãm seama cã prilejul operativ serveºte
aici în calitate de ambalaj pentru esenþa materialului jurnalistic lansat în
acest grupaj.
Cele mãrturisite în miniatura “Preºedinþie” ni se întipãresc în
memorie nu prin faptul “întîlnirii senzaþionale” între Petru Lucinschi ºi
Igor Smirnov (care nu s-au vãzut de douã luni), ci prin cele patru concluzii
dure privind relaþiile Republicii Moldova cu Transnistria. Toate aceste
verdicte numerotate ne indicã o datã în plus adevãrul trist, cã în prezent
conducerea de vîrf a Moldovei bate pasul pe loc în rezolvarea problemei
integritãþii teritoriale a republicii. Fiecare din cele patru verdicte poate
servi drept prilej pentru înfãptuirea unei investigaþii jurnalistice.
*) “Patria Tînãrã”, 1997, 29 noiembrie. pag. 2.
!!
Acelaºi lucru putem spune ºi despre a doua secvenþã a grupajului,
gãzduitã sub genericul “Parlament”. Polemicile ce s-au purtat în presã
ºi în localul parlamentului în jurul formulãrii definitive a codului electoral,
ne dovedesc, cã o parte însemnatã a “aleºilor poporului” se strãduie sã
foloseascã legislaþia în vigoare pentru a-ºi asigura bunãstarea proprie
pentru azi ºi pentru viitor. De aceea sãptãmînalul repetã trista concluzie,
pe care au proclamat-o anterior mai multe mijloace mass media din
Moldova: “...noþiunea de “ales al poporului” a fost deformatã...” .
Subiectul celei de-a treia miniaturi prezentate la rubrica “Guvern”,
ia în discuþie problema de verificare a executãrii Legii despre formaþiunea
“Gagauz-Yeri”. Se ºtie, cã traducerea în fapt a acestui document legislativ
se complicã din cauza mai multor factori obiectivi ºi subiectivi. “Patria
Tînãr㔠preferã sã prezintre starea lucrurilor la general, fãrã a o detaliza.
Dar ºi în acest mod materialul îndeamnã la cercetarea aprofundatã a
problemei convieþuirii etniilor ce trãiesc acum în Moldova.
Secvenþa “Strada” ne reproduce cîteva episoade dramatice cu
acelaºi numitor comun - starea deplorabilã a bãtrînilor - pãturã aproape
absolut neprotejatã în societatea noastrã de tranziþie. Pornind de la
constatarea unor cazuri aparte, spicuite din realitãþile Moldovei de la
sfîrºitul secolului XX, autorul-jurnalist trece la generalizãri privind starea
materialã ºi moralã a bãtrînilor.
Cele patru secvenþe analitico-informative gãzduite în grupajul din
“Patria Tînãr㔠vin sã ne convingã, cã jurnalistul-reporter ºi jurnalistul-
investigator se alimenteazã în activitatea lor de creaþie din surse situate
alãturi, în vecinãtate nemijlocitã.
Informaþiile care provin din publicaþii specializate sau din periodice
tehnice trebuie sã fie considerate substanþial distanþate, izolate de originea
materiei utilizate în publicaþii de profil general-uman. Concluzia aceasta
se confirmã prin esenþa conþinutului ºi veºmîntul lexical al celor patru
subiecte din sãptãmînalul “Patria Tînãrã”.
Actele publice constituie în cele din urmã, canalele informative
principale, prin intermediul cãrora este posibil sã obþinem informaþie
destoinicã de atenþia jurnaliºtilor. Caracterizîndu-le, ne simþim obligaþi sã
numim ºi sã acceptãm nu numai reuniri masive, manifestãri cu multã
lume, cum ar fi conferinþele de presã, seminarele, “mesele rotunde” cu
un numãr impunãtor de invitaþi, vernisajele, expoziþiile de materiale in-
!"
formative etc. ci, de asemenea, ºi tot felul de acþiuni cu un numãr mai
mic de participanþi (brifingurile, declaraþiile fãcute în faþa unui numãr
mic de reprezentanþi ai mass media, un anunþ în paginile gazetei, un
modest aviz pe tabla de anunþuri dintr-o organizaþie, care este în cadrul
atenþiei jurnalistului º.a.).
În mai multe cazuri în practica vieþii social-politice din Republica
Moldova sînt utilizate destul de eficient declaraþiile difuzate prin
intermediul unor agenþii de presã, posturi de radio sau canale de
televiziune. La forme de acest fel de comunicare cu publicul apeleazã
deseori liderii partidelor ºi formaþiunilor politice, membrii guvernului,
deputaþii Parlamentului Republicii Moldova, conducãtorii administraþiei
locale din oraºele ºi raioanele republicii.
Este cazul sã ne referim în continuare ºi la caracteristicile canalelor
informative private. In cel de-al doilea nivel informaþional includem actele
private, publicaþiile private ºi conferinþele. Se ºtie însã, cã nu toatã lumea
are acces liber la cea mai mare parte a actelor private. De aceea
jurnalistul-cercetãtor, pe lîngã alte obligaþiuni ºi funcþii ale sale, mai are
ºi misiunea de a fi o “punte de legãtur㔠dintre materia pe care o conþin
actele private ºi cititor. Realizarea acestei misiuni delicate poate sã aibã
loc în cadrul celor mai felurite întruniri - de lucru, protocolare, în timpul
unor contacte personale, recepþii, comemorãri, inaugurãri ale expoziþiilor
de artã plasticã etc.
Din categoria surselor private fac parte informaþiile cu suport
scris, informatic, magnetic sau fotografic, predestinate pentru consumul
special privat. Este vorba de scrisori particulare, mesage ºi demersuri
comerciale, memorandumuri, buletine cu informaþie de uz intern,
fotografii, pelicule, casete audio, video ºi alte materiale de acest gen.
Alte canale informative foarte rãspîndite în timpurile noastre poartã
numirea de confidenþe. Ele îl pun pe jurnalist faþã în faþã cu viitoarele lui
scrieri publicistice. In jurnalisticã confidenþa înseamnã destãinuirea unei
taine,expunerea unui gînd intim, profund individual, personal.
Confidenþele sînt rezultatul unor profunde trãiri, îndelungate cãutãri,
care nu întotdeauna se încheie cu rezultatele rîvnite. De aceea veritabilile
confidenþe sînt foarte rare în paginile presei, fiind, de regulã, prerogativa
jurnaliºtilor cu bogatã experienþã de viaþã ºi de creaþie publicisticã.
Alt instrument foarte util ºi rãspîndit în jurnalismul contemporan îl
!#
constituie aºa-numitele filtraþii – priceperea de a reduce din scrierea
publicisticã acele pasaje, amãnunte ºi detalii, care sînt în stare sã-l punã
pe jurnalist în situaþie neplãcutã de risc. Filtraþiile nu constituie o invenþie
a cuiva - ele au apãrut ºi s-au dezvoltat împreunã cu procesul de
maturizare a jurnalismului ca mod de activitate social-politicã. Folosirea
chibzuitã a “filtrului intern”, care “trãieºte” în firea fiecãrui jurnalist, îi
permite acestuia sã evite subiectivismul în interpretarea diferitelor
subiecte, sã fie chibzuit ºi echilibrat în formularea concluziilor, deciziilor
sau acuzaþiilor adresate cuiva.
Spre deosebire de confidenþe, filtraþiile nu pot fi controlate cu
ajutorul datelor statistice oficiale, dãrilor de seamã ºi a altor documente
de acest soi. Cãci acest instrument þine de definitivarea materialului
jurnalistic, de punerea accentelor în ultimã instanþã.
Una din etapele de finiº în procesul de lansare a textului jurnalistic
în paginile ziarului, revistei, sãptãmînalului sau în buletinul unei agenþii de
presã poate fi numitã analizã a conþinutului.
În timpul acestei operaþii jurnalistului i se oferã posibilitatea de a
preciza fiecare detaliu aparte ºi materialul în întregime înainte de a
prezenta lucrarea la judecata cititorului.
Aprecierea care se face în cadrul acestei analize a conþinutului
determinã de fapt nu numai valoarea propriu-zisã a unei sau altei creaþii
jurnalistice; o asemenea decizie se cere sã fie expusã în legãturã
nemijlocitã cu strategia ºi tactica ziarului (revistei) în elucidarea ºi
promovarea unei probleme social-economice de mare importanþã. In
practica presei moldoveneºti din ultimii ani s-a încetãþenit tradiþia de a
discuta cele mai însemnate creaþii ale jurnalisticii de investigaþie la
ºedinþele colegiilor de redacþie. Sfaturile, recomandaþiile ºi observaþiile
constructive ale colegilor contribuie în majoritatea cazurilor la
îmbunãtãþirea calitãþii producþiei jurnalistice predestinate cititorului de
masã.
!$
 publicisticã pentru a confirma (sau a nega) un adevãr, de care depinde
destinul investigaþiei întreprinse. O sursã informativã generalã poate fi
utilizatã cu acelaºi succes în orice gen jurnalistic: în stire ºi reportaj, în
interviu ºi dare de seamã, cãpãtînd în fiecare caz valoare de dovadã
IV. ÎN CÃUTAREA (argument) pentru consumatorul informaþiei lansate.
Precum ne dovedeºte practica de mai multe decenii a jurnalismului
SURSELOR DE INFORMAÞIE
de investigaþie, în definitiv nu importã, de unde anume provine o informaþie
sau alta atunci cînd vine momentul decisiv de formulare a adevãrului.
Îndeosebi de valoroase se prezintã mãrturiile oamenilor, care, graþie
Procesul de cãutare, gãsire ºi valorificare a surselor de informaþie
specificului profesiei pe care o posedã, au o memorie vizualã net
ºi a subiectelor publicistice constituie unul din obiectivele prioritare, care
superioarã acelei de care dispun majoritatea semenilor lor. În aceastã
determinã activitatea jurnalistului-investigator. In continuare intenþionãm
ordine de idei, formulîndu-ºi concluziile definitive ale cercetãrii sale,
sã definim varietãþile acestor izvoare, care ne ajutã sã deosebim sursele
jurnalistul va da prioritate informaþiei care provine de la un poliþist, din
personale (private) de cele oficiale de documentare, sã le divizãm în
spusele unui vînzãtor de gheretã, de la un farmacist sau din relatarea
grupe separate dupã caracterul existenþei ºi menirea lor. Ne vom strãdui
unui ºofer de taxi. Aceºti oameni comunicã zilnic cu zeci ºi sute de
de asemenea sã caracterizãm în linii generale principalele tipuri de surse,
pietoni, cumpãrãtori, vizatatori ai instituþiilor de ocrotire a sãnãtãþii,
care deþin materia informativã ºi la care rîvneºte cercetãtorul.
pasageri. Dînºii, fireºte, au o reacþie cu totul deosebitã faþã de ceea ce
Fiecare jurnalist viseazã la surse informaþionale cît mai complete,
se întîmplã mereu în jurul lor. De aceea datele ce le comunicã ei sînt
cît mai bogate în detalii ºi amãnunte ce se referã direct sau indirect la
deosebit de valoroase.
obiectul investigaþiei determinate. Norocul de a poseda asemenea surse
Subiectele romanelor cunoscutului prozator american Arthur
revine unui numãr mic de jurnaliºti. Ceilalþi sînt nevoiþi sã caute insistent,
Hailley”Aeroportul”, “Hotelul”, “Noutãþile “Curierului de sear㔠sînt o
timp îndelungat, materia solicitatã de planul cercetãrii jurnalistice. Nu
dovadã convingãtoare, cã spiritul de observaþie ºi calitãþile pregnante de
întotdeauna aceste cãutãri se încununeazã în cele din urmã cu rezultatele
reporter-gazetar i-au ajutat talentatului scriitor sã creeze un serial de
scontate. Cãci o parte destul de mare de surse gãsite ºi analizate cu
proze cu evident caracter de investigaþie a principalelor domenii ale vieþii
migalã de cãtre cercetãtor nu conþin în genere informaþie.
Statelor Unite ale Americii la sfîrºitul mileniului doi. Cu adevãrat
Sursele pot fi împãrþite convenþional în cîteva categorii (clase). În
enciclopedice, copleºitoare prin imaginile lor complexe, sînt capitolele
primul rînd, analizãm ºi apreciem sursele de provinienþã personalã.
ce ne prezintã diferite structuri ale companiilor de aviaþie civilã din SUA,
Cãlãuzindu-ne de criteriile amintite de acum, sîntem în drept sã divizãm
funcþionarea sincronicã a serviciilor terestre ºi a celor aeriene, activitatea
fondul informaþional de care dispunem în patru blocuri în dependenþã de
companiilor care asigurã viaþa pasagerilor aerieni, munca de întreþinere
timpul disponibil, conþinutul informativ, structura comunicaþiei ºi, în sfîrºit,
a funcþionãrii unui gigantic hotel modern etc.
de eticã.
Scriitorul se manifestã cunoscãtor excelent al vieþii social-
Conceptul de timp, care figureazã aici pe prim plan, poate fi divizat,
economice a Americii contemporane. Eroii romanelor lui vieþuesc într-
la rîndul sãu, în alte douã compartimente: surse jurnalistice veritabile ºi
un mediu, care-i impune sã-ºi aplice toate cunoºtinþele, experienþa de
surse ocazionale. Conþinutul informaþiei faciliteazã în mare mãsurã
viaþã ºi mãiestria profesionistã pentriu a rezista în lumea concurenþei ºi
împãrþirea ei în materie particularã ºi generalã. Drept veritabilã se
a luptei permanente pentru profit. A.Hailley se dovedeºte a fi un bun
considerã aceea care poate fi utilizatã de cãtre jurnalist în opera sa
cunoscãtor al particularitãþilor vieþii ºi funcþionãrii jurnaliºtilor americani.

!% !&
Lupta dîrzã pentru triumful echitãþii sociale devine principala devizã în
munca de nobilã investigaþie a acestor veritabili martiri ai adevãrului.
In repetate rînduri personajele pozitive din lumea gazetarilor lui A.Hailley
tind sã ne dovedeascã faptul cã acum cota valoricã a informaþiei luate în
ansamblu poate fi apreciatã în temei dupã propria intuiþie a jurnalistului.
De bunã seamã, analiza strategicã a faptelor, evenimentelor,
argumentelor documentare ºi a pronosticului, pe care urmeazã sã-l
formuleze autorul-publicist, vor fi expuse definitiv în procesul constituirii
scrierii sale.
ANALIZA STRATEGICÃ
ªI VALOAREA SURSELOR
Sursele informaþionale utilizate în cadrul investigaþiei jurnalistice,
dupã pãrerea cercetãtorului spaniol P.Rodriguez, pot fi clasificate în patru
categorii convenþionale; surse favorabile, surse neutre, surse nefavorabile
ºi surse tehnice.*)
Drept surse favorabile se considerã acelea, care pot fi utilizate
pentru o rodnicã activitate de investigaþie jurnalisticã ºi prin þinuta lor
generalã contribuie la realizarea sarcinilor, pe care ºi le-a formulat
jurnalistul la startul acþiunilor sale. Spre deosebire de celelalte, sursele
favorabile sînt expresia adevãrului într-o formã directã, fãrã camuflaj
sau fraze care solicitã explicaþii ori comentarii. Sursele neutrale se
deosebesc prin faptul cã ele, în cea mai mare parte a lor, nu iau nici o
atitudine faþã de subiectul investigaþiei jurnalistice. De regulã, sursele
neutre contribuie la formarea fondului cercetãrii întreprinse ºi nu
împiedicã procesul de cãutare a adevãrului. Sursele numite nefavorabile
conþin informaþie fragmentarã, puþin argumentatã, de multe ori chiar
contradictorie. De aceea folosirea unor asemenea materiale în cadrul
cercetãrii iniþiate de o redacþie sau un jurnalist aparte este în majoritatea
cazurilor problematicã. Existã o singurã variantã de utilizare a acestei
materii: punerea în circulaþie numai a valorilor indiscutabile, a adevãrului
de netãgãduit. Sursele tehnice opteazã pentru o opinie care calificã
*) Rodriguez Pepe. Periodismo de investigation. Tecnicas y extrategias -
Barcelona. - Buenos-Aires. - Mexico, 1994, pag. 71.
!'
informaþia cercetatã din punctul de vedere al realizãrilor progresului
tehnico-ºtiinþific. Forma aceasta specificã de promovare a materialuluiu
supus investigaþiei este întrucîtva separatã, independentã de celelalte
surse informaþionale. Pentru aprecierea subiectului de cercetare sursele
tehnice pot propune aprecieri cu caracter consultativ.
Urmãtorul pas în direcþia definitivãrii analizei surselor supuse
cercetãrii este legat de examinarea caracteristicelor viitoarelor izvoare
informaþionale. Aceastã muncã urmeazã sã fie îndreaptã în douã direcþii:
prima va analiza particularitãþile informaþionale, iar a doua va examina
calitãþile pur umane ale surselor în cauzã.
Caracteristicile informaþionale se manifestã de cele mai multe ori
nu ca ceva separat, autonom, ci în anturajul ce se creeazã în conþinutul
unei sau altei scrieri publicistice. Cît priveºte analiza surselor cu caracter
preponderent uman, nu rareori ea ne apare în textul jurnalistic drept
ceva, care-l îndepãrteazã pe publicist de sarcinile lui primordiale.
Manifestãrile emoþiilor ºi sentimentelor fireºti ale omului (bucuria, necazul,
dragostea, spaima, ura etc.) apar în textele unor scrieri publicistice ca
un corp strãin, ca un material distanþat sau chiar înstrãinat cu totul de
jurnalismul de investigaþie.
Confruntînd aceste surse, iar apoi determinînd rosturile ºi valoarea
lor în cadrul cercetãrii unor fenomene ºi evenimente ale realitãþii ce ne
înconjoarã, putem constata cã în procesul studierii vieþii prin intermediul
cercetãrii jurnalistice îºi au locul ºi rolul lor atît sursele pur informaþionale,
cît ºi cele umane. Materialele, pe care ni le oferã sursele informaþionale
împreunã cu cele umane, confirmã încã o datã adevãrul despre
complexitatea vieþii, necesitatea de a studia profund toate aspectele care
þin de cercetãrile jurnalistice.
În sfîrºit, în cadrul investigaþiei pe care o înfãptuim, mai trebuie sã
þinem cont ºi de aºa zisa gradaþie temporalã a evenimentelor, faptelor,
documentelor oficiale, datelor statistice, pe care le are la dispoziþia sa
jurnalistul în timpul cercetãrii propriu zise. Se ºtie cã o parte însemnatã
a bagajului de date din carnetul jurnalistului îºi pierde capacitatea sa
informaþionalã de acum în stadiul iniþial de cercetare a materialului
factologic. Jurnalistul este dator sã ignoreze aceste piese (de multe ori
destul de interesante) ale viitorului sãu subiect din simplul motiv cã ele
s-au învechit ºi nu mai pot sã serveascã concepþiei ºi scopului principal
"
al cercetãrii întreprinse. Gradaþia temporalã se prezintã astfel ca o barierã
ce ajutã jurnalistului sã plaseze scrierea sa într-un context al
evenimentelor pe care le trãim. Aceastã gradaþie ne ajutã sã stabilim în
scrierile publicistice o legãturã logicã, fireascã între trecut ºi prezent,
prezent ºi viitor.
Din toate aceste îmbinãri de origine diferitã se formeazã în mod
definitiv strategia contactului informativ - una din verigile principale în
procesul de iniþiere ºi de realizare a jurnalismului de investigaþie în presa
scrisã contemporanã.
In continuare interesul jurnalistului-cercetãtor este, de regulã,
concentrat asupra analizei calitãþii surselor informative. Aceastã acþiune,
la rîndul ei, poate fi împãrþitã în douã blocuri diferite, care determinã
evaluarea credibilitãþi tuturor surselor ºi analiza materialului în contextul
care ne intereseazã. Rezultatul final al acestei acþiuni bifurcate formeazã
ceea ce numim strategia calitãþii informative a materialului.
Mai avem în circulaþie încã o noþiune din acest context: valoarea
credibilitãþii informaþiei. Acesta este un pas logic legat de asigurarea
veridicitãþii materialului selectat din toate sursele posibile de informaþie
jurnalisticã. În acelaºi timp valoarea credibilitãþii informaþiei constituie o
categorie pe care este foarte greu s-o determinãm în mod definitiv. În
ºtiinþã ºi în practica jurnalisticã curentã deocamdatã nu existã criterii
bine determinate de apreciere a valorii credibilitãþii informaþiei.
Referindu-ne la credibilitatea materialuluii colectat ºi lansat pentru
a fi difuzat în lume prin intermediul mass media, cercetãtorii jurnalismuluiu
apeleazã de mai multe ori la intuiþia publicistului, experienþa lui de viaþã
ºi de creaþie, fac trimiteri la creaþia lui anterioarã, la aprecieri din articole
omagiale ºi recenzii despre creaþia jurnalistului care ne intereseazã la
momentul dat. Toate elogiile ºi meritele de cîndva ºi de odiniaorã nu pot
salva onoarea ºi prestigiul jurnalistului, dacã la un moment dat el
promoveazã un neadevãr, vine în contradicþie cu bunul simþ ºi principiile
sãnãtoase pe care le-a susþinut cu multã rîvnã anterior.
În cadrul polemicilor desfãºurate în coloanele gazetelor ºi revistelor
se opereazã cu argumente, fapte, surse documentare care contribuie la
dezvãluirea adevãrului obiectiv, la triumful echitãþii sociale. Majoritatea
materialelor demonstrate în cursul desfãºurãrii polemicilor în mass me-
dia au o sutã de procente de credibilitate: aceasta este chezãºia
" "
avantajului pe care-l obþine biruitorul în polemicã. Cel învins se alege cu
un asemenea rezultat pentru cã a utilizat materiale iniþiale, valoarea
credibilitãþii cãrora a fost îndoielnicã.
Polemistul pierde pentru cã foloseºte date învechite care nu provin
din sursele statisticii oficiale, ci din relatãrile tendeþioase, subiectiviste
ale unor demnitari din instanþe sus-puse. Unii polemiºti sînt criticaþi pe
bunã dreptate pentru folosirea în articolele, interviurile ºi luãrile lor de
cuvînt în presa electoralã a statisticii “selective”. Ei reproduc în mod
abundent datele ºi cifrele care le sînt convenabile la momentul dat ºi
trec cu vederea celelalte compartimente ale buletinelor de statisticã,
fãrã de care tabloul general ne apare schimonosit.
Presa ce se editeazã în Moldova foloseºte în paginile ei destul de
frecvent datele ce le calculeazã ºi le lanseazã în presã Direcþia Centralã
de Statisticã din Republica Moldova. De cele mai multe ori aceastã
instituþie guvernamentalã difuzezã cifre privind volumul producþiei
industriale sau agricole în comparaþie cu perioada respectivã de timp a
anului trecut, noutãþile ce au intervenit în comerþul extern al Moldovei
cu þãrile Europei, Americii ºi Asiei, creºterea salariului mediu al populaþiei
apte de muncã din republicã.
Multe din compartimentele economice ale buletinelor de statisticã
a Moldovei prezintã un interes real numai pentru o parte a populaþiei.
Conform rezultatelor anchetãrii fãcute între cititorii ziarelor
guvernamentale “Moldova Suveran㔠ºi “Íåçàâèñèìàÿ Ìîëäîâࠔ,
peste 50 procente dintre ei in genere nu citesc buletinele de statisticã
publicate în paginile acestor gazete.
Sã nu ne grãbim însã cu concluziile pripite, acuzînd cititorul nostru
de apolitism, pasivitate civicã, de alte “pãcate” similare. Sã încercãm a
rãspunde la întrebãrile:
- Este oare o lecturã interesantã statistica social-economicã din
paginile ziarelor Republiciui Moldova?
- Cum ne prezentãm la acest capitol în comparaþie cu producþia
similarã a colegilor din presa Occidentului?
Pentru a uºura rãspunsul la întrebãrile formulate vom reproduce
un tabel de statisticã spicuit din ziarul spaniol “Cronica”, supliment
sãptãmînal al cunoscutului cotidian din Madrid “El Mundo”. Tabelul a
apãrut în primãvara anului 1976 cu titlul “Cifrele felipismului”*). Numãrul profesorilor: Numãrul ºomerilor:
Aceasta s-a întîmplat la finele campaniei electorale, care avea sã 1983 - 695.180 1983 - 2.319.800 ºomeri;
deseneze noul ºef al guvernului Spaniei. Tabelul, precum se vede, 1995 - 743.024 1995 - 3.579.640 ºomeri
intenþiona sã demonstreze principalele realizãri ale guvernului Felipe
Gonzalez în sfera social-economicã. Fondurile obºteºti: Salariul minimal interprofesional:
1983 - 9 bilioane de pesete 1983 - 32.160 pts/lunar;
CIFRELE FELIPISMULUI**) 1995 - 45 bilioane de pesete. 1995 - 63.330 pts/lunar
POPULAÞIA OCROTIREA SÃNÃTÃÞII
TRAFIC: Numãrul de pensionari:
Nr.de locuitori: Numãrul medicilor:
Autostrãzi asfaltate: 1983 - 5.058.211
1983 - 38.034.100 1983 - 121.362
1983 - 1.664 kilometri 1995 - 6.996.608
1995 - 39.600.000 1995 - 152. 824
1995 - 1.807 kilometri
MEDIUL AMBIANT
Rezidenþi strãini în Spania: Numãrul paturilor din spitale:
Drumuri auto: Incendii forestiere:
1983 - 1,8 prunci 1983 - 179.192
1983 - 639 kilometri 1983 - 4.880
la fiecare femeie; 1995 - 170.867
1995 - 4.479 kilometri 1995 - 24.536
1995 - 1,2 prunci
Accidente mortale
la fiecare femeie. ÎNCÃLCAREA
1983 - 4.666 decedaþi; Centrale nucleare.
LEGISLAÞIEI
1995 - 4.220 decedaþi 1983 - 5
Sinucigaºi: Populaþie reþinutã:
1995 - 9
1983 - 1.841 1983 - 22.474 arestaþi
Turiºti înregistraþi
1995 - 2.344 1995 - 46.655 arestaþi
1983 - 550.436 APÃRAREA NAÞIONALÃ
1995 - 868.180 Investiþii în buget:
EDUCAÞIA ECONOMIA
1983 - 473.334 milioane de
Elevi înmatriculaþi în: Taxa de ºomaj:
CULTURA: pesete; 2,12 procente din
- Sectorul preºcolar: 1983 - 17,85% din numãrul
bugetul total al þãrii
1983 - 6.804.071 populaþiei apte de muncã;
Producþia editorialã:
1995 - 4.973.742 1995 - 2.679.076
1983 - 29.484 cãrþi 1995 - 868.499 milioane de
- Sectorul ºcolii medii:
1995 - 51.048 cãrþi pesete; 1,24 procente din
1983 - 1.142.308 SECTORUL UNIVERSITAR:
bugetul total al þãrii *
1983 - 744.115
Cheltuieli în domeniul educaþiei: 1995 - 1.529.679
1983 - 758.00 mln.
1995 - 3.238.197
——————— ——————
*) Prin termenul”felipismo” presa spaniolã a numit perioada anilor 1983-1995, **) “Cronica”. Semanal de “El Mundo”, 1996, domingo, 5 de mayo, pag. 3.
timp în care la putere s-a aflat guvernul condus de Felipe Gonzalez.

"! ""
 Precum se vede, tabelul publicat în sãptãmînalul social-politic
“Cronica” intenþioneazã sã prezinte principalele realizãri în domeniul
economiei ºi în sfera social-culturalã în decursul ultimilor 12 ani (1983-
1995), cît timp Spania a fost condusã de guvernul lui Felipe Gonzalez,
reprezentantul forþelor de stînga în viaþa politicã a acestei þãri din Apusul
Europei.
Menþionãm, în primul rînd, selecþia foarte izbutitã a tematicii
compartimentelor din acest grupaj. Cifrele indicate sînt de un interes
general. Ele se referã atît la probleme de ansamblu naþional, cît ºi la
chestiuni ce þin direct de interesele particulare ale cetãþenilor Spaniei.
“Cifrele felipismului” impresioneazã prin caracterul lor neomogen, care-
l impune pe cititor sã cugete, sã mediteze în cãutarea unor aprecieri
definitive ºi concluzii adecvate. Cea mai mare parte a datelor statisticii
oficiale reproduse aici mãrturiseºte despre o evidentã sporire a indicilor
social-economici înregistraþi în ultimii 12 ani. Sînt impresionante mai ales
cifrele privind succesele învãþãmîntului public, ale medicinii, indicii
impunãtori care ne demonstreazã starea asigurãrii sociale a pensionarilor,
creºterea capacitãþilor ºoselelor automobilistice, sporirea aproximativ
de douã ori a salariului minim etc.
Pe fundalul acestor relatãri pozitive, chiar victorioase, ce le conþine
tabelul tematic “Cifrele felipismului”, este greu sã explicãm originea
unui ºir întreg de date pe care le interpretãm cu semnul minus. Este
vorba de numãrul extrem de mare al ºomerilor (27,7 procente din
populaþia aptã de muncã), indicii extrem de modeºti ai natalitãþii (1,2
copii în fiecare familie), tendinþa spre creºtere a numãrului sinucigaºilor,
sporirea indicilor criminalitãþii.
Se înþelege cã fenomenele în cauzã nu le putem explica în mod izolat,
separat de alte probleme economice ºi politice ale acestei þãri din
comunitatea europeanã. Se cere sã ne referim numaidecît la urmãrile
dictaturii franchiste care a durat în Spania aproape jumãtate de veac;
intrarea acestei þãri în “piaþa comun㔠europeanã ºi în blocul NATO a
avut o mulþime de consecinþe imprevizibile ºi negative. Situaþia internã
din þarã o complicã în prezent funcþionarea pe arena politicã a circa 150
partide ºi formaþiuni politice de cea mai pestriþã orientare.
Astfel, generalizînd învãþãmintele, pe care ni le oferã analiza unui
singur exemplu - acel al tabelului de statisticã intitulat “Cifrele felipismului”
"#
- statistica oficialã este în stare sã confirme în presã valoarea credibilitãþii
materialului lansat în mass media.
TREI CONTEXTE ALE
CERCETÃRII PUBLICISTICE
Pentru a definitiva procesul de confirmare a datelor selectate în
vederea “construcþiei” unei viitoare opere publicistice, materialul respectiv
se cuvine sã mai treacã încã o expertizã: analiza lui în context. Intru
realizarea acestei sarcini este necesar sã se lucreze intensiv în trei terenuri
complementare: social (unde), uman (cine) ºi temporal (cînd). Analiza
în cazul de faþã urmeazã sã se înfãptueascã nu separat, izolat, ci
concomitent,evidenþiind trãsãturile cele mai caracteristice ale materialului
supus cercetãrii detaliate.
Studiind contextul social al investigaþiei , sîntem datori sã þinem
cont de un aflux mare de informaþie destoinicã de a completa paginile
celor mai autoritare publicaþii de presã. In aceastã avalanºã de ºtiri nu
rareori întîlnim ºi secvenþe, care nu prezintã nici un interes social.
Referindu-ne la situaþia concretã ce caracterizeazã contextul so-
cial al jurnalismului de investigaþie din Republica Moldova, trebuie sã
notãm cã în ultimul deceniu s-a lãrgit tematica informaþiei, care reflectã
procesele noi ce determinã cele mai profunde transformrãri în politica
vieþii interne economia, relaþiile interstatale, cultura republicii. Presa a
semnalat apariþia pluripartitismului în Moldova, ajutînd în mod eficient la
afirmarea lui în viaþa politicã a þãrii; cu participarea nemijlocitã a mass
media au fost promovate Constituþia RM, Legile despre Învãþãmînt,
privatizarea poroprietãþii statului, legea despre presã ºi multe alte
documente legislative, care au determinat afirmarea Moldovei ca stat
suveran ºi independent.
De un nou context social þin materialele presei scrise ºi a celei
electronice privind statalitatea Republicii Moldova. Activitatea
Preºedinþiei, Parlamentului, forurilor Executivului este mereu în cadrul
atenþiei ziarelor, revistelor, sãptãmînalelor, posturilor de radio ºi de
televiziune, a agenþiilor de informaþie. Orice ºtire din acest context so-
cial poate fi consideratã interesantã ºi, deci, valoroasã nu numai atunci
cînd conþine noutãþi cu semnul plus, adicã e un material care propagã,
"$
susþine sau promoveazã o acþiune ori un fenomen de mare importanþã în
viaþa societãþii noastre.
Tot atît de însemnatã este în contextul social ºi informaþia negativã,
pe care o difuzeazã abundent mass media din republicã. Este vorba de
o mulþime de cazuri de tãrãgãnare a reformelor economice în industrie,
construcþii, transport, agriculturã; de lipsa unei baze legislative care ar
facilita relaþiile dintre diferiþi agenþi economici din þarã ºi din afara ei.
Materialele presei semnaleazã o creºtere în ultimul timp a indicilor
criminalitãþii în diferite sfere ale econoimiei, în comerþ ºi alimentaþia
publicã. Organele ordinii publice nu sînt deocamdatã în stare sã asigure
o stare normalã de lucruri mizînd numai pe propriile forþe ºi mijloace.
Atmosfera social-politicã generalã din societatea noastrã se
agraveazã ºi prin faptul cã o mulþime de legi adoptate în ultimul timp de
cãtre Parlamentul republicii practic nu funcþioneazã - fapt care constituie
o daunã mare pentru existenþa ºi funcþionarea Republicii Moldova ca
stat suveran ºi independent - membru al comunitãþii þãrilor europene.
Faptul participãrii Moldovei în diferite organisme internaþionale este pentru
unii politicieni ºi jurnaliºti prilej pentru manifestãri de euforie ºi dispoziþii
triumfaliste.
Presa din republicã nu analizeazã în mod constructiv, gospodãreºte,
cum se cheltuiesc creditele investite în economia Moldovei de cãtre
diferite bãnci, fonduri ºi companii financiare internaþionale, de oameni
de afaceri din SUA, Marea Britanie, Germania, Japonia, Italia. O parte
mare din aceste subvenþii se cheltuiesc pentru procurarea produselor
alimentare, aparatelor electronice de uz casnic ºi pentru alte mãrfuri de
mîna a doua. În aceeaºi ordine de idei trebuie sã vorbim ºi despre unele
aspecte ale relaþiilor economice a Moldovei cu strãinãtatea. Presa a
notat în repetate rînduri cã atît la nivel ministerial, cît ºi la cel al unor
întreprinderi aparte, partenerii din Moldova au comis încãlcãri grave ale
condiþiilor din contractele încheiate: tãrãgãnãri ale executãrii lucrãrilor
planificvate, predare în folosinþã cu mari întîrzieri a unor obiecte de mare
importanþã, neachitarea la timp a datoriilor de platã pentru lucrãrile
efectuate º.a.
Cu alte cuvinte, fazele principale ale contextului social þin în mare
mãsurã de maturizarea civicã a jurnalistului-investigator, de priceperea
lui de a se orienta în avalanºa de evenimente ºi fenomene ale lumii
"%
contemporane.
Materia jurnalismului de investigaþie are neapãratã nevoie ºi de
analizã calificatã în context uman. Pînã mai odinioarã mass media
promova, atît în presa scrisã, cît ºi în acea electronicã o concepþie, con-
form cãreia posibilitãþile personalitãþilor din operele publicistice erau în
multe privinþe marginalizate. Eroul pozitiv din schiþã, corespondenþã sau
reportaj era aproape zeificat în paginile ziarului. El era harnic în frontul
muncii, devotat cu trup ºi suflet cauzei colectivului din care fãcea parte,
avea prestigiul unui familist excelent.
De la mijlocul anilor ‘80, cînd în republicile din fosta Uniune
Sovieticã începe “perestroica” gorbaciovistã, aceste fantome dispar
treptat din publicisticã. Locul lor continua sã fie liber în epicentrul multor
lucrãri jurnalistice care tindeau sã exploreze “factorul uman”. Prin unele
locuri, inclusiv ºi în Moldova, cãutãrile în acest domeniu mai continuã ºi
în prezent.
Contextul uman este o categorie care nu se formeazã singurã de
la sine, ci este produsul unor împrejurãri ce se preconizeazã în viaþa
politicã, economicã, în culturã, ºtiinþã, literaturã. Astfel, starea actualã a
statului cu numele Republica Moldova se determinã nu numai de cãtre
datele statistice oficiale, de numãrul documentelor legislative lansate
într-un anumit interval de timp, de aderarea (sau neaderarea) lui la
anumite structuri sau convenþii internaþionale. Prestigiul statuluiu mai
depinde de autoritatea conducãtorilor sãi în Europa ºi în lume, de calitatea
corpului diplomatic, de modul cum colaboreazã statul nostru cu þãrile din
lume.
Referindu-ne concret la personalitãþi care prin activitatea lor
nemijlocitã determinã imaginea Moldovei în lume, putem numi doar 10-
15 politicieni, pe care-i cunoaºte cea mai mare parte a populaþiei RM ºi
lumea din strãinãtate. Aceºtea sînt: Petru Lucinschi, Dumitru Moþpan,
Ion Ciubuc, Mircea Snegur, Andrei Sangheli, Vladimir Voronin, Valeriu
Matei, Dumitru Diacov, Valeriu Chiþan, Dumitru Tãbãcaru, Iacob
Popovici, Vasile Iovv, Pavel Barbalat, leaderii autoproclamatei republici
transnistrene Igor Smirnov, Alexandru Caraman, Valeriu Leþkai etc. Cea
mai mare parte din cei ce figureazã în aceastã listã sînt bine cunoscuþi
prin activitatea lor anterioarã în structurile puterii de stat, în organele
centrale ºi raionale ale Partidului Comunist al Moldovei. De aceea putem
"&
afirma cu toatã siguranþa: contextul uman de la finele secolului XX a
suferit în “politica mare” a Moldovei puþine schimbãri în comparaþie cu
starea lui din anii 70-80.
În comparaþie cu realizãrile înregistrate de cãtre Republica
Moldovei în politicã, cele din sferele culturii se prezintã mult mai impunãtor.
Aprecierile pe care le-au binemeritat în ultimii ani teatrele chiºinãuene
“Mihai Eminescu”, “Ion Cereangã”, “Eugen Ionesco”, Ansamblul aca-
demic de dansuri populare “Joc” sînt o convingãtoare mãrturie a maturitãþii
artei profesioniste moldoveneºti, implimentarea ei sigurã în rîndul marilor
valori ale teatrului ºi coreografiei.
Contextul uman raportat la realitãþile din alte sfere ale vieþii
spirituale ale poporului nostru ne permite sã vorbim elogios despre
recunoaºterea meritelor mari pe care le au solista Operei moldoveneºti
Maria Bieºu, scriitorul Ion Druþã, savantul-fizicean A. Andrieº.
Realizãrile acestora ºi a altor reprezentanþi ai culturii noastre au depãºit
demult hotarele naþionale.
La prima vedere ar putea sã parã cã analiza contextului temporal
este o operaþie mai puþin importantã decît analizele efectuate anterior în
contextele social ºi uman. O asemenea impresie este greºitã, pentru cã
toate evenimentele ce au loc în jurmalismul de investigaþie se desfãºoarã
într-o ordine anumitã. Factorul timpului devine de multe ori important ºi
chiar decisiv, cînd este cazul de a da publicitãþii o declaraþie, de a confirma
sau nega un comunicat de presã de mare valoare pentru politica sau
economia þãrii.
Presa scrisã nu poate sã se întreacã cu cea electronicã la viteza
comunicãrii ºi difuzãrii operative a ºtirii. Dar ea dispune de alt avantaj:
de a prezenta cititorului un profund ºi competent comentariu al celor
comunicate de radio- sau telejurnalist. Mai mult decît atît: gazetarul sau
jurnalistul de agenþie are posibilitatea de a comunica lucrurile în contextul
temporal: în contact nemijlocit cu ceea ce s-a întîmplat ieri, astãzi, sã
facã o punte spre un eveniment ce poate sã aibã loc mîine. Pierderea
competiþiei în timp constituie una din cele mai grele înfrîngeri în sfera
preocupãrilor jurnalistice. Întîrzierea lansãrii în eter sau în paginile ziarului
a unei informaþii de valoare echivaleazã cu reducerea la zero a eforturilor
unui colectiv de creaþie depuse într-o perioadã de timp. Factorul întîietãþii
în procesul gãsirii, interpretãrii ºi lansãrii la timp a informaþiei este unul
"'
din criteriile principale ale aprecierii muncii jurnalistului.
Capacitãþile tehnicii poligrafice ºi acele ale mijloacelor
audiovizualule ale mass media din þara noastrã sînt prea modeste pentru
a vorbi de factorul contextului temporal pentru majoritatea ziarelor ºi
revistelor ce se editeazã la Chiºinãu ºi în alte oraºe ale republicii. Doar
cîteva gazete ºi suplimente ale lor au posibilitatea sã aparã de 3-4 ori pe
sãptãmînã; majoritatea celorlalte publicaþii de profil politic se editeazã în
regim de sãptãmînale. Aici, precum se ºtie, cea mai mare parte a
informaþiei se prezintã cititorului cu mare întîrziere, egalînd ºansele de a
influenþa sau a forma opinia publicã prin intermediul cuvîntului tipãrit.
CÎT COSTÃ
INFORMAÞIA?
Aceasta este actualmente una din chestiunile cele mai dubioase,
la care nu putem rãspunde univoc. Piaþa informaþionalã, vînzãtorii ºi
cumpãrãtorii de pe arena ei sînt în veºnicã miºcare, în cãutarea
permanentã a posibilitãþilor de a vinde mai scump ºi a cumpãra marfa
mai ieftin.
Dacã apreciem în ansamblu costul informaþiei politice, economice,
social-culturale din conþinutul presei scrise ºi din buletinele posturilor de
radio ºi TV, putem considera, cã cea mai avantajoasã ºi, deci, cea mai
ieftinã este informaþia ce provine din agenþii. Redacþia unui ziar sau
sãptãmînal, abonatã la buletinele a 3-4 agenþii guvernamentale ºi pri-
vate, are practic asigurate compartimentele principale ale genericelor
care ne prezintã noutãþile din politicã, agriculturã, industrie, construcþii,
transport, ºtiinþã, învãþãmîntul public, artã.
Cititorul însã nu poate fi satisfãcut numai de “meniul” informaþional,
pe care-l pun la dispoziþia noastrã agenþiile de presã. Tematica ºtirilor de
aceastã provinienþã (cu precãdere - din sursele oficiale) este în Moldova
deocamdatã destul de îngustã, sãracã în materiale de mare rezonanþã
pentru destinul republicii, cu rare comentarii tãioase, care ne-ar face sã
meditãm asupra unor probleme puþin studiate.
Cunoscînd creaþii ale jurnalismului de investigaþie lansate în presa
rusã ºi românã (parþial în cea francezã ºi ameriacnã), cititorul moldovean
e în drept sã ºtie ce se întîmplã în culisele Parlamentului ºi ale Guvernului
#
Republicii Moldova, cum îºi îndeplinesc funcþiile deputaþii din Legislativ,
cum funcþioneazã ministerele ºi departamentele în condiþiile neobiºnuite
pentru noi ale economiei de piaþã.
Este de la sine înþeles faptul cã numai pe linie oficialã e foarte
greu, practic imposibil, de a poseda informaþia care face parte din
categoria celei confidenþiale. Deci, pentru a o “procura” (aici s-ar putea
sã ne lipsim de ghilimele) e nevoie de o garanþie materialã pentru
remunerarea jurnalistului-investigator ºi ajutorilor sãi. Dat fiind obiectul
foarte delicat, neordinar, al temei date, nu vom intra prea profund în
detalii. Notãm doar cã materiale publicate în presã despre asasinarea
jurnaliºtilor moscoviþi Vlad Listiev ºi Dmitri Holodov semnaleazã punerea
în joc a unor sume foarte mari.
În condiþiile Republicii Moldova sînt comparativ mici distanþele
de la Chiºinãu pînã în cele mai îndepãrtate raioane ºi oraºe ale þãrii.
Cheltuielile rezervate transportului pentru jurnaliºti sînt destul de
considerabile. Analiza chiar cea mai fugitivã a materialelor ce fac parte
din categoria jurnalismuluiu de investigaþie ne aratã cã peste 80 la sutã
din ele constituie subiecte cu adrese din Chiºinãu. Materialele privind
realitãþile din Ocniþa, Donduºeni, ªoldãneºti, Basarabeasca, Vulcãneºti,
Ceadîr-Lunga, Cahul º.a. apar în presa republicanã foarte rar. Acest
fenomen negativ are loc ºi din cauzã cã majoritatea redacþiilor au lichidat
institutul corespondenþilor titulari care acþionau pe teren.
În preþul de cost al producþiei jurnalistice intrã acum ºi plata pentru
arenda încãperilor închiriate pentru energia electricã consumatã, hîrtie,
pentru serviciile poligrafice care s-au scumpit în ultimul timp foarte mult.
In republicã funcþioneazã o organizaþie de stat care se ocupã cu difuzarea
presei - “Moldpresa”. Deºi funcþionarii de aici nu participã nicidecum la
procesul de editare a periodicii, dînºii iau partea leului - mai mult de
jumãtate din banii încasaþi de la abonaþii la ziare ºi reviste.
Foarte puþine ziare ºi reviste din Moldova au în prezent propria
lor bazã poligraficã. Majoritatea publicaþiilor periodice sînt nevoite sã
apeleze la serviciile concernului “Presa”. Servicii foarte costisitoare,
pe care redacþiile le achitã cu greu.
În þãrile înalt dezvoltate din punct de vedere economic cea mai
mare parte a cheltuielilor pentru întreþinerea ºi funcþionarea mass media
revine pe seama mijloacelor provenite de la reclamã. Nivelul de
# #
dezvoltare a economiei naþionale a Republicii Moldova nu-i permite sã
prevadã investiþii mari predestinate reclamei. Aceasta, fireºte, se reflectã
negativ asupra bazei tehnico-materiale a mijloacelor de informare în
masã.
Calculatoarele de cele mai noi generaþii au intrat temeinic în
arsenalul tehnic al majoritãþii ziarelor ºi revistelor ce se editeazã în prezent
în Moldova. La machetarea computerizatã au trecut chiar ºi gazetele
orãºeneºti ºi raionale. Pe an ce trece se mãreºte numãrul publicaþiilor
periodice moldoveneºti care însuºesc tiparul color. Toate aceste inovaþii
în poligrafie au loc pe baza tehnicii fabricate în strãinãtate. Piesele de
rezervã, hîrtia, consumantele - toate aceste elemente, fãrã de care nu
ne putem imagina progresul tehnico-ºtiinþific în procesul editãrii presei,
solicitã mijloace, care scumpesc producþia gazetelor ºi a revistelor, fãcînd-
o inaccesibilã pentru mulþi cititori.
În sfîrºit, vine ºi momentul, cînd trebuie sã ne expunem referitor
la remunerarea muncii publicistului care practicã jurnalismul de
investigaþie. Pe lîngã faptul cã omul ce posedã aceastã profesie lucreazã
mereu la limita posibilitãþilor intelectuale, munca aceasta mai face parte
din “zona de risc”, fiind periculoasã pentru sãnãtatea ºi viaþa omului. In
þãri diferite jurnalistica de investigaþie este plãtitã în mod diferit: în unele
- mai bine, în altele - mai modest.
Nu se obiºnuieºte a afiºa sumele concrete ce figureazã în listele
de platã ale executanþilor. Unii redactori preferã sã treacã aceste date
în categoria informaþiei ce constituie tainã comercialã, pe care în redacþie
o cunosc numai un numãr limitat de oameni. Plata (onorarul) pentru o
investigaþie jurnalisticã se cere sã fie adecvatã eforturilor morale,
intelectuale ºi fizice, pe care le-a depus condeerul pentru a plãsmui ºi a
realiza o ofertã ce a trezit ecou în societate ºi, posibil, a supravieþuit
timpul.

V. CONTROLUL ªI
CONFIRMAREA DATELOR.
PROTECÞIA JURIDICÃ A MUNCII
JURNALISTULUI INVESTIGATOR
Este firesc ºi lesne de înþeles faptul cã orice jurnalist care în urma
cercetãrii sale vine în posesia unui conglomerat de fapte, primul lucru pe
care se grãbeºte sã-l facã este controlul lor riguros. Drept rezultat dînsul
confirmã sau neagã tezele principale sau secundare ale viitoarei sale
creaþii. Nimeni nu riscã astãzi sã dea publicitãþii materiale necontrolate,
nesupuse unei expertize mãcar cît de elementare ºi generale.
În viaþã de multe ori se întîmplã aºa, cã nu toate adevãrurile pot fi
confirmate prin documente autentice, dactilografiate pe blanchete cu
antet ºi autorizate prin ºtampile oficiale. O parte destul de însemnatã din
mãrturiile pe care le folosesc jurnaliºtii-cercetãtori sînt declaraþii orale
ale oamenilor. De multe ori acestea din urmã sînt mai convingãtoare,
mai dure chiar decît documentele oficiale. Multe redacþii intenteazã
proceduri de validare a dovezilor expuse fãrã confirmare documentarã.
In arsenalul muncii de investigaþie a jurnaliºtilor au intrat temeinic probe
speciale de control, la care sînt supuse originalele ºi copiile documentelor
puse la dispoziþia jurnaliºtilor. Controlarea lor se face cu metode tradiþionale
ºi prin probe suplimentare pentru a dovedi autentitatea materialului utilizat.
Aceste acþiuni nu înseamnã nicidecum faptul cã jurnalismul
substituie prin activitatea sa funcþiile ºi misiunile organelor în drept: secþiile
orãºeneºti ºi raionale de poliþie, judecãtoriile populare, procuratura, Curtea
Constituþionalã. Colaborînd permanent cu aceste organe, presa îºi
pãstreazã cîmpul ei specific de activitate, contribuind la însãnãtoºirea
atmosferei în societate.
Spre sfîrºitul cercetãrii sale publicistul-investigator, de regulã,
#!
efectueazã o validare totalã a suportului documentar de care dispune: a
notiþelor din carnete, documentelor originale ºi copiilor, casetelor sonore
ºi video, rãvaºelor adresate redacþiei º.a. Documentele care-ºi gãsesc
cea mai slabã argumentare cu dovezi puþin convingãtoare sînt trecute în
mapa materialelor de rezervã. La ele se va apela numai în cazuri
excepþionale sau, mai precis, deloc. În modul acesta jurnalistul exclude
posibilitatea de a se alege cu vreo dezminþire sau un contrarãspuns la
tezele controlate insuficient.
În caz de necesitate stringentã, cînd în colectivul redacþional nu
este determinatã o opinie univocã despre o cercetare jurnalisticã sau
alta, colegul redacþional poate convoca o expertizã a materialului
publicistic prezentat pentru publicare în gazetã sau revistã. La aceastã
acþiune publicã prealabilã se invitã cei mai competenþi specialiºti în materie:
oameni de ºtiinþã, specialiºti de vazã în economia naþionalã, publiciºti
specializaþi în tematica datã. In acest mod se reduce procentul riscului
de a da publicitãþii un material, care ar conþine o concepþie (metodologicã,
tehnologicã sau economicã) greºitã, o viziune antiºtiinþificã asupra temei
sau greºeli ºi incorectitudini de alt ordin. Scopul principal al expertizei
este: de a evita tratarea subiectivistã a temei, de a exlude apariþia în
presã a unui material care ar induce în eroare un numãr mare de cititori.
Referindu-ne în aceastã ordine de idei la realizarea unor teme în
domeniul medicinii, e cazul sã notãm cã lipsa unei publicaþii periodice
ºtiinþifico-populare de acest profil în Republica Moldova se face simþitã
de mai mult timp. In diferite ziare ºi reviste se tipãresc zilnic articole
despre “minuni” ºi “secrete” ale medicinii, care nu au nimic comun cu
adevãrul ºtiinþific privind aceastã delicatã materie. Presa publicã schiþe,
interviuri, corespondenþe ºi materiale de alte genuri publicistice despre
personalitãþi cu reputaþie dubioasã, care în viziunea acestor
“popularizatori” trateazã oamenii de toate bolile posibile ºi imposibile,
produce cele mai eficiente medicamente, au cele mai fantastice efecte
în procesul tratamentului.
Spre regret, aceste pseudotratate de medicinã îºi gãsesc
susþinãtorii activi între cititorii creduli, care încredinþeazã oraculilor falºi
ºi sãnãtatea lor, ºi sume mari de bani. Foarte rar gãsim în presã materiale
care ar spune cinstit adevãrul despre dauna pe care o aduc prin activitatea
lor aceste “vedete” ale medicinii “tenebre”.
#"
 Sîntem departe de gîndul de a afirma cã investigaþia jurnalisticã este o
acþiune atotputernicã ce spune prin rezultatele ei adevãrul în ultimã
instanþã. Ca ºi în orice alt gen al creaþiei (literare, ºtiinþifice, metodico-
didactice), jurnalismul de investigaþie admite polemica constructivã,
expunerea ºi popularizarea largã a unor idei ºi concepþii, care susþin sau
combat alte doctrine ori postulate din acelaºi domeniu de activitate umanã.
Presa din republica noastrã are la activul ei mai multe încercãri reuºite
ºi mai puþin izbutite de folosire a jurnalismului de investigaþie pentru
discutarea diferitelor chestiuni actuale ale economiei naþionale.
O rezonanþã mare a cãpãtat dezbaterea în paginile presei a
chestiunii construcþiei unui sistem de irigaþie pentru raioanele de sud-
vest ale Republicii Moldova - Dunãrea-Nisporeni. Prin lacul Ialpug apele
Dunãrii aveau sã fie ridicate spre nord, la o distanþã de peste douã sute
de kilometri. Se preconiza asigurarea cu apã suprafeþe foarte mari de
grîne, culturi tehnice, vii, livezi, masive legumicole aflate în zone secetoase.
La lucrãrile de proiectãri au participat cei mai de vazã specialiºti din
republicã însoþiþi de oameni de ºtiinþã ºi experþi în ale irigaþiei din mai
multe centre ale fostei Uniuni Sovietice. Lucrãrile de fãurire a canalului
au început practic înainte de efectuarea tuturor compartimentelor
proiectãrii acestui gigantic obiect. Albia primei tranºe pe sectorul
Dunãrea-Taraclia a fost datã în folosinþã înainte de termenul stabilit.
Presa Moldovei a scris mult despre aceastã construcþie unicalã,
consacrîndu-i diferite texte jurnalistice, inclusiv ºi articole de problemã,
în conþinutul cãrora au fost ºi încercãri de a pune la îndoialã unele aspecte
ale destinului viitorului canal de irigaþie. Dar aceste note, de cele mai
dese ori timide, s-au pierdut în corul triumfalist al jurnaliºtilor, care utilizau
în timpul cînd scriau despre uriaºul canal numai superlative: “ªantierul
secolului”, “Canal ce va schimba pe vecie soarta Bugeacului”, “Apele
Dunãrii vin în centrul Moldovei” etc.
Ziarele ºi revistele republicane practic nici n-au încercat sã iniþieze
o expertizã cît de cît în problemele economice ºi ecologice ale viitorului
sistem de irigaþie, un control, care avea sã gãseascã abateri ºi încãlcãri
flagrante ale unui ºir întreg de instrucþiuni ºi alte documente normative,
care, cum se spune, se aflau la suprafaþã.
În cele din urmã, în atmosfera unei euforii generale, trebuia sã se
întîmple ceea ce s-a ºi întîmplat. Cînd apele canaluluiu au pornit pe albia
##
betonatã a primei secvenþe, analizele chimiºtilor au scos la ivealã banalul
adevãr, cã lichidul predestinat irigaþiei plantelor are o concentraþie prea
mare de sãruri, care face imposibilã folosirea lui în scopul ajutorãrii
fiinþelor vegetale. Echipa responsabilã pentru analiza componenþei soluþiei
ce se creeazã din apa Dunãrii ºi lacul Ialpug a calculat prea “optimist”
(pentru marele rãu, desigur) rezultatul definitiv.
Acuma, pentru a corecta aceastã gravã eroare ºi a pune canalul
în funcþiune, se cer proiectate, construite ºi montate cîteva intreprinderi
de curãþire chimicã a apei. Ele solicitã cheltuieli suplimentare de sute de
milioane lei. Desigur, în cazul exemplului de faþã vina pentru cele întîmplate
cade nu numai pe seama jurnaliºtilor. Pãcat numai cã puþini condeeri au
scos învãþãminte din aceastã tristã poveste. S-a scurs mult timp de la
încetarea (mai bine spus, conservarea) lucrãrilor de pe uriaºul ºantier.
Pare cã ºi vechii conducãtori ai republicii, ºi acei de astãzi au uitat de
soarta lui. Avem însã în toatã presa moldoveneascã tradiþionalele generice
care permit sã se facã acest lucru: “Revenim la cele publicate”,
“Jurnalistul se întoarce la adrese vechi”, “Pe urmele celor publicate”
etc.
SECURITATEA ACTIVITÃÞII
JURNALISTULUI IN TIMPUL
CERCETÃRII
Activitatea jurnalistului are în toate fazele ei multe trãsãturi comune
cu acea a oamenilor care îmbrãþiºeazã alte profesii ale muncii de creaþie:
a scriitorului, omului de ºtiinþã, cineastului, artistului plastic, compozitorului,
omului de teatru, arhitectului. Spre deosebire de confraþii sãi, publicistul
are de a face mai mult cu fapte ºi detalii concrete, ºi mai puþin - cu idei
ºi imagini abstracte. Dacã oamenii de creaþie, despre care am vorbit,
pot sã se izoleze de cei care-i înconjoarã ºi sã realizeze planurile plãsmuite
de sine stãtãtor, absolut autonom, apoi jurnalistul e lipsit de acest privilegiu.
Munca lui de cele mai multe ori se desfãºoarã în vãzul tuturor. El
comunicã cu mai mulþi oameni, se sfãtuie sau se confruntã cu ei,
polemizeazã ºi chiar intrã în conflict cu ei. Fireºte, nu toþi doresc sã-i
ajute jurnalistului sã-ºi definitiveze cercetarea sa. Cãci multora ea le
produce incomoditãþi ºi neplãceri. Nu rareori în jurul activitãþii de
#$
investigaþie a jurnalistului în mod intenþionat se creeazã o atmosferã de
agiotaj nesãnãtos. Jurnalistul este avertizat, intimidat, iar în unele cazuri
chiar supus obstrucþiei ºi ºantajat în modul cel mai urît.
La ordinea de zi se pune problema securitãþii activitãþii jurnalistului,
care, dupã opinia specialiºtilor europeni în domeniul legislaþiei mass media,
trebuiue sã includã în sine patru componente: integritatea psihofizicã,
depozitul de date documentare, protecþia juridicã ºi viitorul profesional
al jurnalistului. Sã le examinãm aparte.
Integritatea psihofizicã este o calitate care determinã respectarea
tuturor cerinþelor, pe care le solicitã în forma ei adecvatã cercetarea
propriu-zisã. Nu este secret faptul cã în unele organe de presã se facee
mare zarvã în jurul unor pseudoprobleme sau chestiuni de importanþã
minorã. In linii mari valoarea adevãratã a cercetãrii trebuie sã fie
determinatã de acum la startul ei.
Atunci, cînd o cere situaþia concretã, sîntem datori sã manifestãm
grijã faþã de securitatea existenþei fizice a jurnalistului implicat în
investigaþie. La ajutorul poliþiei se apeleazã numai în modul determinat
de lege, stabilindu-se protecþia apartamentului privat sau a celui de stat
al jurnalistului, automobilului, telefonului sau hotelului unde locuieºte
provizoriu cercetãtorul. În aceste episoade este foarte important sã nu
se întreacã mãsura, sã se evite cazurile patologice, cînd unii jurnaliºti
manifestã exces de zel, demonstrînd nu modele de cercetare constructivã,
ci ambiþii de cel mai prost gust, care compromit jurnalismul în genere.
În jurnalistica moldoveneascã de la finele sec. XX avem, spre
regret, multe exemple de “cercetãri”, în care dominã nu argumentele ºi
dovezile, ci în temei emoþiile calãuzite de interese de gaºcã. Lucrul acesta
se manifestã mai ales în conþinutul ziarelor partidelor ºi formaþiunilor
politice, în timpul campaniilor preelectorale de toate rangurile -
prezidenþiale, parlamentare, în administraþia localã etc.
Alt component, care asigurã securitatea jurnalistului pe parcursul
activitãþii sale de cercetare este depozitul de date documentare - temelia
documentarã, care (dacã e construitã just) poate fi chezãºia principalã a
succesului pe care-l rîvneºte jurnalistul. Experienþa pe care o posedã în
prezent mai multe ziare ºi reviste europene, cum sînt “Èçâåñòèÿ” si
“Îãîíåê” (Moscova), “Unita” (Roma), “Oggi” (Milano), “El pais” ºi
“El Mundo” (Madrid) “Moldova suveran㔠(Chiºinãu) º.a., care dispun
#%
de arhive redacþionale foarte bogate, ce permit fãrã a pãrãsi localurile
redacþiilor de a da caracteristici ºi mãrturii ample despre activitatea publicã
ºi viaþa privatã a sute de oameni: conducãtori de stat, leaderi politici,
oameni de artã, savanþi, miniºtri, diplomaþi, scriitori, publiciºti,
businessmeni etc.
Dispunînd de un bogat material colectat în arhivele publice ºi cele
particulare, jurnalistul face o proprie clasificare a acestor valori aparte
în ordinea credibilitãþii datelor documentare studiate profund de cãtre
jurnalistul-cercetãtor. Pe primul loc se posteazã informaþia confirmatã
în repetate rînduri de cãtre specialiºti, gãzduitã în registre ºi în alte
documente de origine statalã (republicanã), orãºeneascã ºi raionalã.
Publicaþiile din presã de asemenea se considerã surse documentare
autoritare - în cazul dacã ele n-au fost dezminþite. ªi, în sfîrºit, urmeazã
ultimul compartiment al clasificãrii, pe care o întocmeºte jurnalistul-
cercetãtor - alcãtuirea unei agende a lucrãrilor suplimentare care se
mai cer executate pentru a definitiva crearea temeliei de date
documentare ale investigatorului. Acesta se poate spune, constituie cea
mai principalã anexã la planul general al lucrãrilor schiþate, ce includ
ultimele corective în structura ºi conþinutul propriu-zis al lucrãrii.
Astfel, pe parcursul cercetãrii se formeazã un dosar de date
documentare, pe care-l completeazã ºi-l alcãtuieºte treptat jurnalistul
dupã forma, pe care o acceptã dînsul. Afarã de datele extrase din arhivele
oficiale ºi private, publicistul include crîmpee din stenogramele
convorbirilor sale cu participanþii sau martorii la evenimentele implicate
în mod direct sau indirect în subiectul cercetãrii întreprinse. Pe cît e
posibil, documentele ce fac parte din dosarul în cauzã trebuie sã fie la
maximum de oficializate: stenogramele se cer înscrise pe bandã de
magnetofon sau dactilografiate ºi vizate în modul cuvenit de cãtre
persoana care ne intereseazã. Tot aºa se procedeazã cu procesele verbale,
mãrturiile personajelor investigaþiei ºi ale colegilor de la locul de muncã,
ale rudelor.
Jurnalistul n-are dreptul sã colecteze informaþie tendenþioasã,
compromiþãtoare despre un cetãþean sau altul, dacã aceasta nu se referã
la tema investigaþiei. Încã o cerinþã obligatorie pentru conþinutul dosarului
de date documentare: jurnalistul e dator sã poatã dovedi, cã toate
materialele de care dispune în acest dosar au fost obþinute pe cale legalã.
#&
Judecata este în drept sã nu ia în consideraþie documentele ºi mãrturiile,
care au fost obþinute prin ºantaj, intimidare, ascultarea nepermisã de
cãtre organele în drept a conversaþiei telefonice de serviciu sau
particulare, furtul unor documente compromiþãtoare, utilizarea altor
procedee ºi mijloace certate cu legea.
Protecþia juridicã a jurnalistului este o condiþie obligatorie de
desfãºurare a investigaþiei. Ca ºi orice cetãþean al Republicii Moldova,
jurnalistul are o apãrare juridicã garantatã din partea Constituþiei RM,
Codului penal, Codului civil. În afarã de aceste garanþii
legislative,activitatea jurnalistului mai este protejatã de Legea presei,
Convenþia internaþionalã de la Jeneva a dreptului de autor, de documente
ale ONU, Consiliului Europei ºi ale altor foruri europene ºi mondiale, la
care a aderat în ultimii ani Moldova.
Constatînd drept factor pozitiv crearea unei baze legislative solide
care ar trebui sã faciliteze funcþionarea normalã a mass media, sîntm
nevoiþi sã notãm cã acest mecanism deocamdatã nu lucreazã în regimul
solicitat. Precum a relatat în repetate rînduri presa moldoveneascã, mai
ales în ultimul timp, de cînd Moldova a devenit stat suveran ºi indepen-
dent, jurnaliºtii din presa scrisã ºi cea electronicã întîmpinã greutãþi
serioase în cauza obþinerii informaþiei pe cale oficialã. Numeroase unitãþi
ale comunicãrii instituþionale care au început sã funcþioneze la Chiºinãu
ºi în alte centre ale Moldovei (centre ºi birouri de presã, grupuri de
contact cu mass media, secþii de publicitate etc.) tind de mai multe ori sã
devinã posesori monopoliºti ai informaþiei, iar nu difuzori ai ei pentru
cititorul de masã - prin intermediul agenþiilor de informaþii, gazete,
sãptãmînale, reviste.
Greutãþi mari se piloneazã mai ales în faþa jurnalistului-investiga-
tor. Aflînd cã dînsul studiazã serios o problemã, care într-un mod sau
altul se referã la prestigiul unei instituþii ºi a demnitarilor ei, cei cu musca
pe cãciulã fac totul ce le stã în puteri pentru a stopa cercetarea cu totul
sau a o orienta pe cale greºitã. Sînt cunoscute cazuri cînd jurnaliºtilor li
se propunea mitã, ei erau persecutaþi, încercîndu-se sã fie compromiºi
pe alte cãi.
Legislaþia care funcþioneazã în Moldova este deocamdatã
imperfectã ºi de cele mai multe ori apãrã nu interesele jurnaliºtilor ºi
cauza echitãþii sociale, ci vin în ajutor oamenilor necinstiþi, care vãd în
#'
acþiunile presei o piedicã în afaceri necinstite. Majoritatea proceselor
juridice, care s-au disputat pînã acum în oraºele ºi raioanele Moldovei
cu implicarea presei ºi a jurnaliºtilor s-au terminat cu înfrîngerea
reprezentanþilor mass media. Jurisprudenþa moldoveneascã a acumulat
deocamdatã o experienþã modestã în problemele de examinare ºi
apreciere a activitãþii jurnaliºticii curente.
O parte componentã importanþã care þine în modul cel mai direct
de securitatea jurnalistului-investigator este chestiunea viitorului
profesionist al acestui om de creaþie. În multe redacþii promovarea în
posturile vacante ale colectivului lucrãtorilor de creaþie se face în
majoritatea absolutã a cazurilor dupã gradul de popularitate individualã
al publicistului. Iar acesta, la rîndul sãu, depinde de numãrul victoriilor ºi
înfrînfgerilor înregistrate în sfera cercetãrilor jurnalistice.
Criteriile de apreciere a investigaþiei jurnalistului rãmîn a fi ºi astãzi
acelea care au fost odinioarã: ecourile, pe care le capãtã o cercetare
sau alta în societate, aprecierea investigaþiei în presa scrisã, la radio ºi
televiziune. Eficienþa publicaþiei în cauzã se mai determinã prin reacþia
la cele relatate în textul cercetãrii jurnalistice din partea forurilor
guvernamentale ºi a organizaþiilor obºteºti.
O investigaþie jurnalisticã înfãptuitã cu largã publicitate, pe lîngã
alte dividende morale, contribuie la sporirea popularitãþii publicistului în
societate. Succesul cercetãrii jurnalistice oferã autorului ei posibilitatea
de a fi promovat în viitor la muncã de mai mare rãspundere ºi mai înalt
apreciatã în mass media, în activitatea social-politicã.
Cîteva exemple care confirmã aceastã tezã. Ghenadi Selezniov,
fost redactor al ziarului “Smena” din Sankt-Petersburg, în prezent este
Preºedinte al Parlamentului Federaþiei Ruse. Cunoscutul publicist
moscovit Iuri Cernicenko, în trecutul nu prea îndepãrtat a fost core-
spondent special al ziarului “Pravda” ºi comentator al postului moscovit
de televiziune “ORT”, astãzi e un cunoscut scriitor, unul din liderii
partidului agrar în Legislativul Rusiei. Începîndu-ºi cariera de jurnalist în
redacþia unui ziar din oraºul Sverdlovsk, Mihail Poltoranin a ajuns sã fie
acum ministru al informaþiei ºi presei din Federaþia Rusã.
Calitatea scrisului publicistic a fost principala condiþie de promovare
a redactorilor de odinioarã ºi a celor de azi ai presei republicane din
Moldova: Ion Josul, Pavel Cristov, Mihail Gh.Cibotaru, Tudor Þopa, Vasile
$
Spinei, Viorel Mihail, Boris Marian, Alexei Rotaru, Gheorghe Copoþ,
Ludmila Vãtavu, Ion Anton º.a. Un numãr destul de impunãtor de
jurnaliºti au fost promovaþi la posturi de mare rãspundere în structurile
Preºedinþiei Republicii, în Parlament, în diferite structuri ale Executivului.
Precum vedem, viitorul profesionist al jurnalistului depinde direct de VI. SUBIECTE PENTRU
calitatea muncii sale, de capacitãþile sale de a analiza lucrurile, de a le
JURNALISMUL DE INVESTIGAÞIE
privi în perspectiva, de a transforma investigaþia jurnalisticã într-o acþiune
de mare folos pentru societate.
Viaþa ce ne înconjoarã ne oferã un areal practic nelimitat pentru
obiectivele jurnalistului cercetãtor. Inainte de a purcede la investigaþia
propriu-zisã publicistul face mai întîi un studiu prealabil. În cadrul lui se
renunþã la temele ºi obiectele, care în urma cercetãrii efectuate nu rezistã
la cea mai elementarã expertizã a specialiºtilor, constituind expunerea
unor zvonuri, bîrfeli, nãscociri subiectiviste, intenþii evidente de a folosi
paginile presei pentru rãzbunare personalã.
În baza examinãrii întregului set de documente de care dispune,
jurnalistul formuleazã principalul obiectiv al viitoarei cercetãri. Tot aici
sînt identificate subiectele pasive ºi cele active, care constituie temelia
bazei de date (a dosarului). Jurnalistul determinã regimul de lucru asupra
materialului selectat. Luîndu-se în consideraþie spaþiul cercetãrii ºi situaþia
temporarã concretã, se determinã în linii mari condiþiile ºi termenele
înfãptuirii cercetãrii schiþate.
Obiectivele pe care le punem în continuare la discuþie ca subiecte
ale investigaþiei jurnalistice sînt foarte rãspîndite în mass media ºi
considerãm cã e cazul sã le facem prezentãri pe cît e posibil în contextul
dat.

REPERE
ECOLOGICE

Studiul, pe care-l prezentãm în acest compartiment aparþine

ecologului american Curtis Moore, consultant internaþional ºi scriitor,
care a þinut numeroase conferinþe pe tema relaþiilor dintre noile tehnologii
ecologice de producþie a energiei ºi competivitatea diferitelor þãri.
C. Moore considerã cã tot aºa cum omenirea a trecut, în domeniul
energiei, de la lemn la cãrbune, în secolul al XIX-lea ºi de la cãrbune la

$ $
petrol, în secolul XX, existã indici cã acum se pregãteºte o a treia tranziþie.
Lumea pare a fi în pragul unei noi ere, a tehnologiilor avansate ºi a noi
combustibili. Chiar dacã aceastã trecere nu se poate face peste noapte,
este clar cã schimbarea este deja în curs. Întrebarea este cît va fi ea de
mare ºi de rapidã. Tranziþia în domeniul energiei va fi o revoluþie
tehnologicã sau doar o evoluþie?
Dacã va fi o revoluþie, omenirea va vedea în curînd modalitãþi noi
ºi complet diferite de a produce ºi folosi energia. Electricitatea, de
exemplu, ar putea fi generatã de surse cu poluare zero, precum vîntul
sau lumina soarelui, ºi folositã apoi pentru a genera hidrogen, care, la
rîndu-i, ar alimenta uzine, furnale ºi automobile cu poluare zero - poate
chiar ºi vapoare ºi avioane. Acoperiºurile vor fi cu panouri care produc
electricitate din lumina soarelui, iar fermierii vor obþine, pe lîngã roadele
pãmîntului, electricitate produsã de vînt, care va face posibil ºi iluminatul
în cele mai îndepãrtate colþuri ale lumii. Automobilele superputernice,
uºoare, complet nepoluate ºi reciclabile vor circula pe ºosele alãturi de
camioane lucitoare, în paralel cu trenurile rapide ca sãgeata.
Dacã rezultatul va fi o evoluþie, s-ar putea ca omenirea sã con-
tinue sã foloseascã unii combustibili poluanþi, precum cãrbunele, petrolul
ºi gazul natural, gãsind însã modalitãþi noi, mai curate ºi mai eficiente de
utilizare a lor. Atît automobilele, cît ºi centralele electrice îºi vor dubla
sau chiar tripla randamentul, reducîndu-ºi poluarea cu 90 la sutã. Locuinþe
ºi birouri supraizolate, becuri electrice ºi motoare ultraeficiente ºi linii de
producþie conduse prin calculator ar putea sã reducã consumul de energie
- ºi o datã cu aceasta, poluarea - cu 75 la sutã. În loc sã fie construite cu
centrale termice, birourile ºi chiar satele îndepãrtate ar putea fi echipate
cu pile de combustibil - dispozitive compacte, ultracurate, care produc
electricitate prin procedee chimice, avînd ca produse secundare apã
complet purã ºi foarte puþinã poluare atmosfericã sau aproape deloc.
Automobilele ºi camioanele vor continua sã meargã cu benzinã ºi
motorinã produse din petrol, dar vor fi modele “ecologice” cu poluare
redusã, datoritã concurenþei tot mai mari a gazului natural, a metanolului
ºi a altor combustibili mai curaþi.
Dupã pãrerea lui C.Moore, ameninþarea la adresa mediului
înconjurãtor care a cãpãtat atenþia întregii lumi ºi a grãbit actuala
avalanºã tehnologicã, este încãlzirea globului - o crestere a temperaturii
$!
pãmîntului din cauza poluãrii aerului, în special cu bioxid de carbon. Deºi
marea majoritate a oamenilor de ºtiinþã sînt de acord cã o detectare
neechivocã a efectului de serã sporit nu se va face decît peste vreo
zece ani sau mai mult, ei au dat avertismente neobiºnuit de înfricoºãtoare
cã a aºtepta în momentul cînd încãlzirea se va putea mãsura clar
înseamnã a accepta riscul unor modificãri profunde ºi ireversibile. Pentru
a împiedica aceste modificãri, omenirea trebuie sã se concentreze asupra
a trei domenii:
Creºterea demograficã.
De secole, singura constantã a unei lumi alminteri în schimbare a
fost creºterea continuã a populaþiei. Din 1950, aceasta s-a dublat, crescînd
de la 2,5 miliarde de persoane la aproximativ 5,2 miliarde. Marea parte
a acestei creºteri a avut loc în þãrile în curs de dezvoltare. In 1990, de
exemplu, 77 la sutã - adicã 4,1 miliarde - din populaþia globului trãia în
þãrile în curs de dezvoltare. Iar proporþia celor care trãiesc în þãri în curs
de dezvoltare în raport cu cei ce trãiesc în þãri industrializate va creºte,
probabil, ºi mai mult, deoarece creºterea demograficã în þãrile
industrializate este relativ modestã. Populaþia Germaniei ºi a altor cîteva
þãri, de exemplu, nu creºte deloc, în timp ce rata natalitãþii în þãrile mai
puþin dezvoltate este de la trei pînã la cinci ori mai mare. Se estimeazã
cã în urmãtorii 30 de ani populaþia þãrilor industrializate va creºte cu
aproximativ 150 de milioane, în timp ce cea a lumii în curs de dezvoltare
va spori cu aproximativ 3 miliarde.
Creºterea consumului.
Odatã cu creºterea populaþiei a crescut ºi standardul de viaþã ºi,
împreunã cu el, cererea de produse care consumã energie ºi produc
poluare. In þãrile industrializate precum SUA, o mare parte din creºterea
de energie a fost pusã pe seama unor produse mai mari sau mai lacome,
de exemplu, frigidere cu douã uºi ºi capacitate mare, sau maºini cu
motoare mai puternice. În þãrile în curs de dezvoltare, creºterea
consumului de energie a fost pusã pe seama rãspîndirii tehnologiilor ºi a
produselor care pentru þãrile industrializate sînt de mai multã vreme ceva
$"
obiºnuit: automobile, frigidere, boilere ºi aparate de aer condiþionat.
Astfel, numãrul obiectelor care consumã energie ºi provoacã, di-
rect sau indirect poluare, a crescut mult mai rapid decît populaþia. În
1950, de exemplu, pe drumuri circulau aproximativ 70 de milioane de
vehicule. Astãzi cifra lor se situeazã la aproximativ 550 de milioane,
adicã avem o creºtere de opt ori. În cursul aceleiaºi perioade, populaþia
doar s-a dublat, ceea ce înseamnã cã numãrul vehiculelor creºte de
patru ori mai repede decît cel al oamenilor. Drept rezultat, u excepþia
unor scurte întreruperi în perioada crizelor petroliere, cea din 1975 ºi
apoi cea dintre 1979 ºi 1982, producîia mondialã de energie a crescut
mereu în ultimii 20 de ani ºi este acum aproximativ 50 la sutã peste
nivelurile din 1970. Cãrbunele, petrolul ºi gazul stau la baza a peste 90 la
sutã din aceastã producþie. ªi acum, cea mai mare parte a energiei este
consumatã de þãrile industrializate, care folosesc cam de 10 ori mai
multã energie per persoanã decît þãrile în curs de dezvoltare.
Una din explicaþiile acestui decalaj este numãrul tot mai mare, în
þãrile industrializate, de locuinþe mai spaþioase ºi mai bune în Europa,
America de Nord ºi Japonia. Numãrul caselor de locuit a crescut din
1972 într-un ritm anual de 1,1 pînã la 1,9 la sutã.
Ele sînt ºi mai bine echipate: numãrul locuinþelor cu sisteme de
încãlzire centralã a crescut ºi el rapid, trecînd, în Germania, Franþa, Italia
ºi Marea Britanie, de la aproximativ 40 la sutã în 1972, la 70 la sutã în
1987. Frigiderele ºi congelatoarele au crescut în dimensiuni, ºi au apãrut
noi aparate de uz casnic.
Cu toate acestea, din cauza cã majoritatea þãrilor industrializate
au trecut în anii ‘70 ºi ‘80, în urma crizelor petroliere, la niºte campanii
susþinute de conservare a energiei, o mare parte din creºterea consumului
de energie în decursul ultimelor douã decenii a avut loc în þãrile în curs
de dezvoltare. Acolo consumul de energie comercializatã aproape s-a
triplat din 1970 ºi se aºteaptã sã se tripleze din nou pînã în anul 2025.
Cea mai mare parte a acestei energii a fost produsã folosindu-se
cãrbunele ºi petrolul. În pofida acestei creºteri rapide ºi vertiginoase a
utilizãrii energiei în oraºele din þãrile în curs de dezvoltare, majoritatea
populaþiei rurale continuã sã se bazeze, pentru gãtit, încãlzire ºi iluminat,
pe lemnul de foc, deºeurile animaliere ºi vegetale ºi mangal.
$#
Creºterea poluãrii.
Pe mãsura ce creºterea excesivã a populaþiei ºi industriaizarea
au afectat, rînd pe rînd þãrile în curs de dezvoltare, oraºele mari au
devenit cãldãri de poluare. La Atena, de exemplu, în zilele cu cea mai
mare poluare, rata mortalitãþii face un salt de 500 la sutã. In Ciudad de
Mexico, considerat de mulþi ca fiind oraºul cu cel mai impur aer din
lume, nivelurile ozonului sau “smog”-ului sînt frecvent de trei ori peste
limitele recomandate de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii. O parte din
aceastã poluare se datoreazã celor 36.000 de uzine ale oraºului, dar în
proporþie cam de 80 la sutã ea este scuipatã de þevile de eºapament ale
celor 3 milioane de automobile ºi camioane, care înghit zilnic 19 milioane
de litri de benzinã cu plumb, de proastã calitate.
Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii estimeazã cã 70 la sutã din
populaþia urbanã a globului respirã un aer care este, cel puþin, o parte din
timp, nesãnãtos, iar alþi 10 la sutã respirã un aer care este “la limitã”.
Studiile privind particulele de bioxid de sulf ºi sulfat - care rezultã din
arderea combustibililor fosili cu conþinut de sulf, cum ar fi cãrbunele - au
evidenþiat legãtura dintre aceºti poluanþi ºi bolile bronºice, precum ºi alte
boli de care suferã iarna copiii.
C. Moore reproduce în studiul sãu un serial întreg de date difuzate
de cãtre organizaþiile ecologice internaþionale privind poluarea
înspãimîntãtoare a mediului ambiant. Astfel, între 1979 ºi 1985, 8 din
cele 10 staþii de monitorizare din China au raportat creºteri ale poluãrii
cu sulf. In unele din aceste puncte, concentraþiile erau de la trei pînã la
cinci ori mai mari decît oriunde în America de Nord. Situaþii similare,
printre altele, chiar dacã mai puþin grave, sînt frecvente la New Delhi,
Djakarta, Teheran, Manila ºi Bangkok.
ªi în unele þãri industrializate nivelul poluãrii este periculos de
ridicat. La Cracovia, de exemplu, în Polonia, monumentele ºi clãdirile
din piatrã au fost atît de grav deteriorate, încît se spune cã piatra “se
topeºte”. In unele regiuni din fosta Cehoslovacie, au murit pãduri întregi.
Ozonul ºi ploile acide au provocat distrugerea pãdurilor din multe regiuni
din Europa ºi America de Nord.
Chiar ºi în zone mai îndepãrtate de cele industriale, poluarea aerului
poate sã provoace daune. În pãdurile tropicale din Africa, oamenii de
$$
ºtiinþã au constatat ploi acide ºi niveluri ale “smog”-ului la fel de ridicate
ca ºi în centrul Europei, probabil din cauza incendierii cu regularitate a
marii întinderi de terenuri ierboase, pentru a le desþeleni.
În concluzie ecologul american scrie: “Fie cã energia nuclearã va
fi revigoratã, cãrbunele curãþat sau soarele va ajunge o sursã de energie
curatã ºi perpetuã, faptul cã lumea evolueazã într-o nouã direcþie pare a
fi un adevãr de necontestat. Atît guvernele, cît ºi industriile sînt
impulsionate de diverse imperative - conservarea, protecþia mediului,
cererea consumatorilor, randamentul energetic, noile tehnologii. Ceea
ce se întrevede la orizont poate fi un viitor complet nou, sau doar unul
ceva mai luminos. Cert este însã cã actuala stare de fapt nu va con-
tinua.*)
Materialul concentrat în studiul analitic al lui C. Moore poate fi
considerat o mostrã excelentã de îmbinare a cercetãrilor din felurite
domenii, orientate fiind în direcþiile cardinale ale ecologiei contemporane.
Este o investigaþie jurnalisticã complexã, în conþinutul cãreia se
implimenteazã fericit nu numai materia pur ecologicã, ci ºi un larg areal
de probleme economice, sociale, de ocrotire a sãnãtãþii, urbanisticã.
Practic cercetarea, din care am reprodus cîteva pagini, poate fi calificatã
drept reper principal, cãlãuzã în activitatea jurnaliºtilor deciºi sã studieze
ºi sã exploreze tematica ecologicã.
ÎN ATELIERUL LUI
AGRONOVSCHI
Publicistica din fostul spaþiu sovietic a înregistrat mai multe realizãri
în do meniul jurnalismului de investigaþie. Autori ai creaþiilor de acest
gen dificil au fost în ultimii 30-40 ani cunoscuþii condeieri ruºi Valentin
Rasputin, Vasili Peskov, Iuri Cernecenko, Capitolina Kojevnikova,
Gheorghi Radov, cît ºi colegii lor din republici ex-unionale Iuhan Smuul,
Cinghiz Aitmatov, Vasili Bîcov, Ion Druþã.
—————-
*) Moore Curtis. Energia: o nouã erã. Documente ecologice. - Produced by
USIA regional. Program Office, Vienna, 1994, pag. 10.
$%
În aceastã impunãtoare echipã de oameni de creaþie un loc de
cinste l-a ocupat timp de mai mulþi ani cunoscutul cores- pondent
cotidianului moscovit “Èçâåñòèÿ” Anatoli Agranovski. În jurnalisticã el
vine sã se afirme dupã o bogatã experienþã de viaþã, în timpul cãreia a
fost pictor-retuºor, pedagog în ºcoala primarã, navigator de bord în
echipajul unui avion militar, corespondent al sãptãmînalului
“Ëèòåðàòóðíàÿ ãàçåòࠔ.
Angajîndu-se în anul 1960 în funcþia de corespondent special al
ziarului “Èçâåñòèÿ”, Agranovski devine în scurt timp leader al
jurnalismului de investigaþie în presa sovieticã rusã, cucerind simpatia ºi
dragostea a multor milioane de cititori dintr-un imens spaþiu informaþional.
Problema studierii profunde a domeniului, pe care avea sã-l zugrãveascã
publicistul cu mult zel ºi veritabilã pasiune de cercetãtor, se piloneazã în
faþa lui Arganovski de fiecare datã ca un fenomen nou, revelator, plin de
farmecul misterului ºi a necunoscutului, copleºit de dorinþa de a face o
nouã investigaþie cu subiecte puþin explorate, dar interesante pentru o
întreagã þarã.
În modul acesta A.Agranovski se aprofundeazã în studiul
construcþiilor capitale, cerceteazã aspecte puþin cunoscute ale vieþii
popoarelor ce trãiesc în localitãþi nordice, face cîteva studii privind analiza
stãrii de lucruri în instituþiile responsabile pentru construcþia de avioane,
cerceteazã procesul de învãþãmînt în mai multe ºcoli medii, publicã un
ciclu de articole analitice despre situatia ce s-a creat în comerþul obºtesc
etc. Majoritatea secvenþelor publicistice semnate de A.Agranovski au
un lexic simplu, accesibil pentru cititorul de masã; chiar cele mai compli-
cate lucruri el ºtie sã le explice simplu, pe înþelesul tuturor.
Printre lucrãrile publicistice, care la timpul cuvenit i-au adus lui
A.Agranovski popularitate mare în lumea jurnalismului, au fost “Scrisorile
de la Universitatea din Kazan” - un ciclu de articole analitice care aveau
în epicentrul lor chestiunile majore ale ºcolii superioare sovietice de la
mijlocul anilor ºaizeci ai sec. XX. Deºi s-a scurs de atunci un interval
mare de timp, “scrisorile” din Kazan se citesc ºi astãzi cu un mare
interes. Ele dovedesc faptul cã dupã paravanul cifrelor ºi informaþiilor
cu semnul plus, la Universitatea din Kazan mai continuã sã persiste
formalismul, sã se comitã neglijenþe serioase în organizarea procesului
de studii ºi a muncii ºtiinþifice.
$&
 “Cine este pedagogul Dumneavoastrã? - se intereseazã
Agranovski. - Multora la Kazan le-am adresat aceastã simplã întrebare.
Aproape întotdeauna studenþii fizicieni rãspundeau precis: “Docentul
Kostîlev”, sau “Profesorul Norden”, sau “Profesorul Tumaºev”. Studenþii
de la facultãþile umanistice se fereau de rãspunsuri directe: “Precum
vedeþi, eu îmi fac studiile la facultatea de istorie ºi filologie”. Sau - ºi mai
generalã mãrturie: “Absolvesc Universitatea din Kazan”.
Jurnalistul studieazã foarte cointeresat nu numai evenimentele ºi
fenomenele care se aflã în prim plan, adicã stau la suprafaþã. În aceeiaºi
mãsurã el manifestã interes faþã de situaþiile paradoxale. Iatã un subiect
de acest fel:
“Un profesor din Kazan, somitate în ºtiinþã, timp de trei ani la rînd
nu ia pe nimeni la doctoranturã. “N-au fost candidaturi de oameni talentaþi,
- motiveazã el.- Existã aºa numita aspiranturã, existã un plan de pregãtire
a cadrelor ºtiinþifice, sînt doritori cîþi frunzã ºi iarbã de a ocupa locurile
vacante de doctoranzi; este, în sfîrºit, pentru aceasta ºi fondul respectiv
de salariu. Avem un singur obstacol: nu sînt candidaturi de oameni talentaþi.
Cazul este special examinat de cãtre A.Agranovski, care în cele din
urmã conchide: “Cred cã profesorul are dreptate.”
A.Agranovski studiazã tema promovãrii talentelor în ºtiinþã în
contextul problemei “pãrinþi ºi copii”, confruntîndu-se cudocumente leg-
islative ºi instrucþiuni învechite care au fost ºi mai continuã sã rãmînã ºi
în prezent obstacole în calea propãºirii sistemului de învãþãmînt universitar.
Încã un subiect din aceeaºi categorie. In cabinetul rectorului Universitãþii
din Kazan au dat nãvalã într-o bunã zi biologii. Daþi-ne utilajul care ni se
cuvine,”- au cerut dînºii cu ton categoric. Rectorul nu s-a pierdut cu
firea:”Expuneþi-mi concepþia dumneavoastrã de exploatare a utilajului.
Pentru o idee bunã vã pun la dispoziþie un laborator utilat cu toate cele
necesare”. Apoi la rector au intrat geografii care au cerut optsprezece
mii de ruble pentru procurarea dulapurilor. Le-a refuzat ºi acestora.
Spre sfîrºitul zilei în sala de primire a rectorului ºi-a fãcut apariþia un
savant serios, care pentru realizarea ideii sale a solicitat din fondul pentru
investigaþiile ºtiinþifice douã sute mii de ruble. Rectorul s-a mai întreþinut
cu acest vizitator încã jumãtate de orã: a precizat unele detalii, s-a interesat
de perspectiva economicã a lucrãrii. In cele din urmã rectorul a gãsit de
cuviinþã sã majoreze suma cerutã pînã la jumãtate de milion.
$'
“Straniu om este acest rector din Kazan”, -conchide A.Agranovski. -
Dar anume lui îi aparþine viitorul în ºcoala superioarã de mîine. Agranovski
cautã, gãseºte ºi promoveazã în publicistica sa asemenea personalitãþi
neordinare.
Printre primii jurnaliºti, care au lucrat mulþi ani în spaþiul sovietic,
Agranovski studiazã problema carierei omului înzestrat. În schiþa intitulatã
“Schema creºterii” publicistul se pronunþã categoric împotriva
“calapoadelor” care erau în uz în societatea noastrã din anii 60-70, cînd
venea vorba de promovarea pe scara activitãþii profesioniste de conducere
a unor oameni talentaþi. Tendinþa de a da numaidecît fiecãruia din ei un
portofoliu sau un fotoliu mai moale a dus la aceea, cã multe colective de
producþie, ºtiinþifice, pedagogice etc., au rãmas la un moment dat fãrã
veritabilii lor leaderi, care au devenit funcþionari, “nacialnici” pentru vechile
lor merite. Pentru mulþi din cei “înaintaþi” astfel, nu rareori contra voinþei
lor, aceste transferãri forþate însemnau de fapt sfîrºitul adevãratei lor
cariere.
Investigaþiile jurnalistice ale lui Anatoli Agranovski sînt captivante
ºi întotdeauna interesante pentru cã autorul ne þine la curent cu
principalele etape ale cercetãrii sale. El descrie detaliat amãnuntele
procesului de investigaþie, de cãutare chinuitoare a adevãrului, din cele
aflate se stãruie sã formuleze concluziile ºi recomandãrile respective.
Din paginile cãrþilor ºi cercetãrilor jurnalistice se piloneazã pregnant ºi
expresiv nu numai chipurile eroilor conturaþi de pana jurnalistului; mai
aproape de noi, de mentalitatea noastrã vine A.Agranovski în persoanã
- om cu viziunea ºi concepþiile sale cu calitãþile de cetãþean, de om
cumpãtat ºi chibzuit.
În activul lui A.Agranovski sînt cîteva schiþe ºi articole de sintezã
care ar putea sã aibã acelaºi generic - “Anatomia profesiei”. Din acest
serial menþionãm în special schiþa “Ospãtarul”. Pornind de la destinul
unui om concret - Ghenadie Roºcin, ospãtarul la restaurantul “Sever”
din Murmansk, Agranovski ne antreneazã într-o constructivã ºi foarte
utilã discuþie prestigiul social al acestei profesii, despre condiþiile în care
se afirmã ºi încearcã sã prospere oamenii care s-au decis sã se consacre
acestei sfere a alimentaþiei publice.
Era o perioadã de timp ( schiþa a fost publicatã pe la mijlocul
anilor ºaizeci - D.C.), cînd se considera o ruºine pentru un bãrbat în
%
toatã firea sã-l deserveascã pe cineva la masã, în magazin, la frizerie.
Agranovski combate aceastã viziune în fond greºitã despre rostul ºi
menirea profesiilor din sferele deservirii publice, dovedind, cã anume
aceºti oameni determinã dispoziþia a milioane de compatrioþi de-ai noºtri.
ªi nu numai dispoziþia, ci în mare parte ºi capacitatea de muncã, ºi
atmosfera ce se preconizeazã într-un colectiv sau altul...
De la un intensiv schimb de opinii cu interlocutorul sãu ospãtarul
Roºcin, publicistul încearcã sã ne prezinte starea de lucruri de pe poziþiile
statului. “De la început sã rãsfoim Buletinele Direcþiei Centrale de
Statisticã, - consemneazã A.Agranovski. - În þarã avem acum 70.000
de ospãtari. Mai mulþi decît artiºti, decît culegãtori. Mai mulþi chiar decît
oþelari. Afarã de ospãtari, cafenelele ºi restaurantele mai sînt deservite
în total încã de 250.000 de oameni. Plus “grupa de comerþ” (bufetieri,
ºefi de depozite, ºoferi º.a.) - În total - 200.000 de lucrãtori. Iar de tot în
alimentaþia publicã sînt ocupaþi circa 1,5 milioane de oameni. Sfera
deservirii în general e asiguratã cu eforturile a 20 milioane de oameni!
Judecaþi ºi singuri: trebuie sã ne gîndim serios la situaþia acestor
oameni?”*)
Studiind minuþios problema în proporþiile uriaºe ale Statului Sovietic,
A.Agranovski constatã cã aproximativ aceeaºi situaþie (similarã cu acea
a ospãtarilor din alimentaþia publiucã) este în asigurarea populaþiei þãrii
cu croitori, frizeri, poºtaºi, vînzãtori, bucãtari etc., munca cãrora încã
mulþi semeni de-ai noºtri nu s-au obiºnuit s-o aprecieze destoinic, la
justa ei valoare. De unde îºi trage obîrºia în societatea noastrã acest
“aristocratism” de origine neînþeleasã? De ce oamenii care deservesc
maºinile se bucurã la noi de cinste mai mare, decît acei semeni ai lor
care poartã grijã oamenilor?
În mentalitatea compatrioþilor noºtri, e mai bine zis, în atitudinea
lor faþã de sfera de deservire, s-au produs transformãri mari. Articolele-
investigaþii ale lui Anatoli Agranovski au contribuit în mare mãsurã la
crearea acestei noi atmosfere în societate, noi viziuni asupra profesiilor
din cîmpul de muncã ce ne înconjoarã.
———————-
*) Àãðàíîâñêèé Àíàòîëèé. Î÷åðêè. Ôåëüåòîíû. Ñòàòüè. - Ìîñêâà,
“Õóäîæåñòâåííàÿ ëèòåðàòóðà”, 1973, ñòð. 270.
% %
FENOMENUL INVESTIGATOR
DE LA REVISTA “OGGI”
În jumãtatea a doua a secolului XX jurnalistul de investigaþie
înregistreazã în mai multe þãri europene realizãri remarcabile care se
impun prin proporþiile lor, prin înaltul nivel ºtiinþifico-metodologic, prin
tãria argumentelor puse în circulaþie. Cuceririle acestea se datoreazã în
mare parte afirmãrii în mai multe þãri a sãptãmînalului ilustrat de profil
social-politic ca unul din cele mai mobile mijloace ale presei scrise. În
Germania, þarã-lider în domeniul editãrii revistelor de acest soi, în anul
1998 apãreau 554 jurnale informativ-ilustrate cu un tiraj de o singurã
datã de 126 milioane de exemplare. Piaþa revistelor ilustrate din R.F.G.
o împart în prezent aproape în întregime reprezentaþii a patru “balene”
ale businessului editorial din aceastã þarã: H.Bauer, A.ªchpringher,
grupele Burda” ºi “Grumez und Jar”.
Precum constatã cercetãtorii revistelor germane, cea mai mare
parte a spaþiului acestor publicaþii este rezervatã reclamei comerciale.
Informaþia politicã, economicã ºi culturalã nu depãºeºte în conþinutul
tipãriturilor în cauzã 10-15 procente din spaþiul general.
Cu totul alta este acum situaþia în lumea revistelor ilustrate din
Italia. Dispunînd de o excelentã bazã poligraficã, editorii din aceastã
þarã au desconcentrat cîmpul informaþional al jurnalismului naþional. S-a
lãrgit în mod esenþial sfera organizaþiilor ºi persoanelor particulare, care
au cãpãtat posibilitatea de a edita reviste proprii. Publicaþiile extrem de
politizate, cum erau odinioar㠓Europeo” “Mondo” ºi altele de felul lor
au dat faliment. A scãzut auditoriul celor mai populare pînã nu demult
sãptãmînale ilustrate - “Panorama” ºi “Espresso”, atingînd în prezent
numãrul de 500.000-600.000 cititori.
Pe prim plan în presa scrisã italianã se situeazã acum sãptãmînalul
“Oggi” (“Azi”), care în anul 1994 ºi-a sãrbãtorit jubileul de 50 de ani de
la apariþia primului numãr. Cauza succesului înregistrat de revista “Oggi”
e un fapt ce stã la suprafaþã: cititorii au votat pentru crezul creaþiei
publicistice promovate în paginile acestei publicaþii periodice cu sediu de
bazã la Milano ºi cu o impunãtoare filialã a redacþiei principale la Roma.
Majoritatea textelor jurnalistice ºi a ilustraþiilor, care completeazã paginile
acestui sãptãmînal, constituie materiale ce fac parte din categoria
genurilor analitice: articole de sintezã, comentarii publicistice,
corespondenþe analitice, interviuri, “scrisori deschise” º.a. Acestea sînt
investigaþii mici ºi mari, foarte importante ºi (în opinia unora) cu totul
neînsemnate. Redacþia, de acum 54 de ani, propune cititorului o viziune
proprie asupra principalelor evenimente ºi fenomene care se disputã în
teritoriul peninsulei Apenine la sfîrºitul mileniului doi.
În repetate rînduri publiciºtii întruniþi în echipa de creaþie e la “Oggi”
sînt departe de gîndul de a afirma cã posedã adevãrul în ultima instanþã;
ei intenþioneazã sã prezinte nu mai mult decît o imagine argumentatã,
chibzuitã de ei asupra celor ce se întîmplã în Italia ºi în cealaltã parte a
lumii contemporane.
Revista renunþã la serviciile agenþiilor de informaþie, prezentînd
materiale din proporþiile surse în majoritatea cazurilor cînd aceasta o
cere situaþia. Astfel, corespondenþii titulari ai hebdomadarului de la Milano
Anna Checchi ºi Enrico Pugnaletto s-au aflat circa trei luni la Paris,
unde au efectuat o cercetare jurnalisticã complexã asupra împrejurãrilor
orþii tragice într-un accident rutier foarte dubios a principesei britanice
Diana ºi prietenul ei arab Dodi al-Faied. Examinînd la faþa locului o
mulþime de documente autentice ºi mãrturii din cele mai diferite surse,
jurnaliºtii italieni au prezentat în N 52 al revistei “Oggi”din 1997 o versiune
a lor a consumãrii accidentului care a zguduit prin tragismul sãu inimile
a multor milioane de oameni. Autorii au creat o imagine ineditã a tragicului
eveniment disputat în capitala Franþei, dovedind cã cele întîmplate sînt în
ansamblu mai mult decît un concurs de împrejurãri nefericite: ele
constituie o dramã pentru familia regalã britanicã ºi urmaºii ei.
Destinul dinastiilor monarhice de pe continentul european este o
temã tradiþionalã pentru jurnaliºtii de la “Oggi”. La redacþie, precum am
reuºit sã ne convingem, existã un set mare de materiale documentare,
care completeazã biografiile multor regi, regine, prinþi ºi principese,
moºtenitori ai unor tronuri reale sau a unor iluzii monarhice pierdute
pentru totdeauna.
...Acum 54 ani, cînd mai ardea vãpaia celui de-al doilea rãzboi
mondial, tînãrul jurnalist italian Enzo Biagi dicta prin telefon de la Londra
la Milano corespondenþa sa despre înscãunarea pe tronul britanic a reginei
engleze Elisabeta II. Reginei care este ºi în prezent în fruntea familiei
%!
regale engleze. În jumãtate de veac, care s-a scurs de la acest eveniment
memorabil, Enzo Biagi a parcurs calea de la postura de jurnalist începãtor
pînã la înãlþimea unuia din cei mai prestigioºi scriitori ai Italiei
contemporane. Scrierile lui sînt bine cunoscute în mai multe þãri europene.
Nu demult au vãzut lumea tiparului douã volume noi de publicisticã, în
baza cãrora sînt sute de articole ºi corespondenþe scrise de Enzo Biagi
în timpul colaborãrii dumisale la revista “Oggi”. Fãrã a exagera lucrurile
putem afirma sigur cã materialul publicistic al acestui combativ ºi inimos
sãptãmînal constituie în ansamblu un capitol din istoria Italiei - cu bucuriile,
necazurile, realizãrile ºi nãzuinþele oamenilor din aceastã þarã.
Calitatea scrisului publicistic, înaltul potenþial intelectual al
jurnaliºtilor angajaþi aici, simþul mãsurii în redarea subiectelor delicate
din realitatea ce ne înconjoarã - toate acestea ºi alte prioritãþi ale
colectivului redacþional au asigurat revistei “Oggi” un înalt grad de
popularitate pe piaþa sãptãmînalelor ilustrate din Italia. Fiecare numãr
de revistã se vrea o micã enciclopedie a momentului pe care-l trãim: cu
reflecþii privind economia, relaþiile Italiei cu strãinãtatea, cu nesfîrºitele
conflicte politice, demisiile guvernelor, cu secvenþe din viaþa sportivã
º.a.m.d.
Spre deosebire de alte jurnale de acest gen, “Oggi” nu
romantizeazã aspectele vieþii ºi activitãþii lumii criminale, ci trateazã
aceastã temã sever, cu multã seriozitate. Revista este îngrijoratã de
faptul cã din an în an producþia poligraficã ce se fabricã în Italia propagã
tot mai intensiv ºi mai agresiv cultul violenþei, forþa ºi influenþa practic
nelimitatã a mafiei italiene, sexul, pornografia. “Somitãþile” lumii criminale
sînt implimentate practic în toate sferele activitãþii umane din aceastã
peninsulã mediteranianã.
“Oggi” are prestigiul unei publicaþii periodice care nu se limiteazã
numai la cercetarea amãnunþitã a unor fapte ºi evenimente ale realitãþii
ce ne înconjoarã; revista tinde sã asigure publicitate largã unor acþiuni
proprii de binefacere, care au drept scop salvarea ºi tratarea cu mijloacele
moderne ale medicinii a unui impunãtor numãr de copii din Coreea de
Nord, Vietnam, Romønia, Cambodgia. Protagonista acestei teme, tînãra
jurnalistã Gabriella Montali, a reuºit sã mobilizeze la efectuarea acestor
acþiuni oameni de bunã credinþã - medici, savanþi, businessmeni care au
materializat nobilele intenþii ale revistei în acþiuni de largã rezonanþã
%"
socialã. mici sînt îmbîccsite cu imigranþi din China, Mongolia, Tunisia, India, Egipt,
Spre deosebire de alte reviste ilustrate ce se editeazã în prezent Siria, Mexic, Bolivia, Surinam, Africa de Sud. Ei întreþin curãþenia pe
în Italia, “Oggi” are grijã în permanenþã de a întreþine contacte la lucru, strãzi, deservesc cafenelele, barurile ºi restaurantele, îndeplinesc funcþiile
cu cititorii sãptãmînalului. Primele 10-12 pagini ale fiecãrui numãr de hamali ºi muncitori auxiliari la numeroasele pieþe alimentare ºi alte
întrunesc materialele genericului “Domande di “Oggi” (“Întrebaþi la unitãþi comerciale.
“Oggi”). La întrebãrile formulate de cititori rãspund cei mai competenþi La activul sãptãmînalului “Oggi” sînt multe investigaþii de valoare
experþi în domeniul politicii externe, economiei, ºtiinþei, învãþãmîntului mare pentru viaþa politicã a þãrii, pentru relaþiile Italiei cu strãinãtatea.
public, artei ºi literaturii. Rãspunsurile în cauzã se prezintã în ansamblu Un ecou larg în societatea italianã din anii 70-80 a avut-o cercetarea de
ca un amplu dialog-comentariu asupra principalelor secvenþe ale vieþii cãtre echipa de la “Oggi” a rãpirii ºi asasinãrii ulterioare a cunoscutului
materiale ºi spirituale ale Italiei în acest tulburãtor ºi alarmant prag dintre om olitic Aldo Moro, liderul de atunci al Partidului Creºtin-Democrat din
milenii. Italia. Jurnaliºtii au prezentat organelor justiþiei dovezi, care au demonstrat
“Rãspunsuri private de la Susanna “Agnelli” - acesta este un alt convingãtor tristul adevãr, cã omorîrea lui Aldo Moro s-a fãcut cu
generic cliºat al revistei, pe care timp de peste zece ani îl completeazã participarea serviciilor secrete ale Italiei.
citind poºta redacþiei o femeie care în Italia are prestigiul maicãi Tereza În primii 50 de ani de existenþã ºi de funcþionare a sa pe arena
în India academicianului Lihaciov în Rusia, sau pezicãtoarei bulgare jurnalismuliui naþional au vãzut lumina tiparului 2500 de numere ale
Vanga. Aceastã corespondenþã confidenþialã (numele adevãrate ale sãptãmînalului “Oggi”. În paginile revistei au fost gãzduite 84600 de
participanþilor ei nu se divulgã) este tot timpul pe unda sentimentelor articole ºi informaþii, 173.478 imagini fotografice alb-negre ºi 81029
umane: dãruire de sine, dragoste, trãdare, jertfire în numele unui ideal fotografii color. Arhiva uriaºã de materiale documentare îi permite
mãreþ, mercantilism, indiferenþã etc. “Riposte private di Susanna Agnelli” redacþiei sã revinã de multe ori la subiecte publicate anterior în paginile
se prezintã în ansamblu ca niºte simboluri ale înþelepciunii ºi bunãtãþii de la “Oggi”, sã întreprindã noi investigaþii jurnalistice de largã rezonanþã.
umane, ca niºte recomandaþii ºi sfaturi, care ne ajutã sã ne orientãm în
labirinturile întortochiate ale vieþii.
Tirajul maximal al revistei atinge în lunile de varã cifra de 1,5 mil.
de cititori. Toamna ºi iarna numãrul cititorilor scade cu 100.000-150.000.
In prezent “Oggi” se difuzeazã în 62 de þãri ale lumii - practic peste tot,
unde existã ºi funcþioneazã comunitãþi ale italienilor. Inclusiv în Africa
de Sud, Australia, Canada, Argentina, China, Japonia, Islanda.
Comunitatea în cauzã poate sã numere în rîndurile sale 1000 de inºi, 400
sau numai 20 de persoane care au format o colonie (comunitate) pe o
scurtã perioadã de timp atîta, cît dureazã termenul unui scurt contract
de muncã.
“Oggi” se strãduie sã explice cititorilor cauzele uriaºei (pentru
Italia) migraþii a braþelor de muncã în spaþiul continental ºi cel exeuropean.
Anual sute de mii de italieni, pleacã la lucru bine plãtit în SUA, Germania,
Canada, Rusia, Suedia, Marea Britanie etc. În acelaºi timp Roma,
Neapole, Milano, Florenþa, Torino, Veneþia ºi alte oraºe italiene mari ºi

%# %$

VII. STRATEGII ALE CERCETÃRILOR
JURNALISTICE
Fiecare investigaþie pe care o înfãptuieºte publicistul este
neordinarã, irepetabilã prin caracterul sãu. De aceea în practica
jurnalisticã nu e primit sã se formuleze recete precise, recomandaþii
strict determinate sau sfaturi care intenþioneazã sã constituie prin esenþa
lor adevãrul pur în ultima instanþã. Cãutarea soluþiilor rezonabile în aceastã
sferã a activitãþii umane mizeazã pe legitãþile mass media din ultimii 10-
15 ani ºi pe experienþa profesionalã a jurnaliºtilor din spaþiul european ºi,
desigur, a celor autohtoni.
Transformãrile care se produc la acest zbuciumat sfîrºit de secol
în domeniul relaþiilor sociale ºi a consecinþelor care urmeazã n-au putut
sã nu se reflecte asupra fenomenului jurnalistic ca factor decisiv nu
numai de reflectare, ci, în primul rînd, de formare a opiniei publice. Unul
din procedeele cele mai larg rãspîndite ale strategiei jurnalistului
contemporan preocupat de veritabile cercetãri ale realitãþii rãmîne a fi
uzul de confidenþã. Acest procedeu este utilizat atît în perioada de
selectare a materialului factologic menit de a fi folosit în conþinutul
materialului publicistic, cît ºi în procesul creãrii propriei configuraþii
arhitectonice a viitoarei scrieri publicistice în stare definitivã.
Uzul de confidenþã nu este o valoare constantã, pe care o posedã
ºi o exploateazã jurnalistul vizavi de priceperea de a folosi noþiunile din
fondul lexical de bazã a mînui sintaxa frazei, a cunoaºte regulile stilisticii,
principiile redactãrii literare etc. Uzul de confidenþã are o valoare mai
mare sau mai micã, un loc mai solid ori mai puþin autoritar în jurnalism -
în dependenþã de stagiul profesionist al publicistului, de erudiþia în domeniul
unde dumnealui se considerã expert în materie. În jurnalistica
moldoveneascã de azi avem doar un grup nu prea mare de jurnaliºti, pe
care putem sã-i considerãm iniþiaþi în anumite sfere ale problematicii
%%
presei: Mihail Gh. Cibotaru - în problemele social-economice ale satului
de azi; Alexandru Gromov - în chestiunile acute ale ºtiinþei ºi tehnicii;
Vasile Severin - în subiecte care þin de econoimia satului; Tudor Rusu -
în problemele evoluþiei învãþãmîntului public; Mitrofan Vatavu - în
domeniul ecologiei. Fãrã riscul de a exagera lucrurile, putem afirma, cã
aceºti maieºtri ai slovei publicistice au utilizat la maximum confidenþa
pentru a oglindi obiectiv unele aspecte deocamdatã puþin ºtiute ºi puþin
studiate ale spaþiului care ne înconjoarã. Din surse confidenþiale dumnealor
au selectat ºi au lansat în creaþiile lor o mulþime de materiale inedite ce
s-au bucurat de o largã rezonanþã ºi o înaltã apreciere din partea cititorilor.
Altã calitate strategicã importantã a jurnalismului de investigaþie poartã
numirea de infiltraþie proprie. Aceastã calitate presupune aflarea
jurnalistului (sau a unui grup de jurnaliºti implicaþi în muncã asupra temei)
în epicentrul cercetãrii. Este una din fazele decisive ale investigaþiei
întreprinse. Confruntînd datele selectate, jurnalistul le mai trece o datã
prin propria filierã - de data aceasta în ultima instanþã. Succesul sau
insuccesul acestei faze strategice depinde de nivelul profesionist al
cercetãrii efectuate, de tehnica de clasificare a datelor adunate, de
expertiza definitivã a concluziilor formulate în încheiere. Infiltraþia proprie
mai presupune de asemenea ºi introducerea în joc a intuiþiei cercetãtorului.
Cu cît jurnalistul este mai experimentat, cu atît riscul lui de a greºi apelînd
la intuiþie este mai mic.
Alt procedeu strategic folosit frecvent în investigaþiile jurnalistice
se numeºte infiltrarea jurnalistului în materie prin intermediul mijlocitorului
(persoanei a treia). În jurnalisticã sînt destul de frecvente cazurile cînd
autorii-publiciºti sînt nevoiþi sã apeleze la ajutorul colegilor sau la serviciile
traducãtorilor, la concursul unor specialiºti capabili sã prezinte imediat
un document legislativ, sã comenteze un decret prezidenþial sau o hotãrîre
a Guvernului într-un anumit context.
Existã ºi cazuri, cînd jurnalistul solicitã un interviu la rugãmintea
colegului sãu, selecteazã date statistice care vin sã întregeascã tabloul
unei situaþii într-un domeniu sau altul. Nu rareori de acum în faza publicãrii
sau lansãrii în eter a lucrãrii publicistice ea se completeazã cu noi date
documentare ºi “post scriptum”-uri pregãtite de colegii primului autor.
Aceasta ne dovedeºte o datã în plus teza despre caracterul colectiv al
creaþiei jurnalistice, dinamica ei.
%&
 Participarea la pregãtirea ºi realizarea unei pagini tematice sau a unei
emisiuni televizate a 3-4 ºi mai mulþi jurnaliºti profesioniºti pune în mod
firesc problema respectãrii dreptului de autor în conformitate cu cerinþele
Convenþiei Internaþionale de la Geneva. În aceeaºi ordine de idei trebuie
sã ne referim ºi la etica jurnalistului în partea protejãrii drepturilor tuturor
participanþilor la realizarea actului de creaþie.
Infiltrarea în materie a jurnalistului prin intermediul mijlocitorului
este un procedeu tactic utilizat în presa noastrã foarte rar. Redacþiile
apeleazã la ajutorul specialiºtilor din afarã numai atunci, cînd este absolut
imposibil de a dobîndi informaþia necesarã cu puteri proprii. Existã
momente, cînd redacþia nu poate sã divulge planurile unui public larg.
De aceea prin atragerea la procesul investigaþiei a unei persoane neutre
mass media ocoleºte unele momente ce ar putea sã creeze incomoditãþi
ºi complicaþii în cadrul procesului propriu-zis al cercetãrii jurnalistice.
În componenþa unor agenþii de informaþii, în statele secþiilor de
creaþie din redacþiile ziarelor ºi revistelor ce se editeazã în Republica
Moldova sînt incluºi specialiºti-experþi în domeniile jurisprudenþei,
economiei de piaþã, a artelor, relaþiilor internaþionale. De cele mai multe
ori aceºti oameni îndeplinesc misiuni delicate care þin direct sau indirect
de implementarea jurnalismului de investigaþie în problemele complicate
ale politicii, ºtiinþei, dreptului etc.
Rezolvarea unor chestiuni ale cercetãrii cu ajutorul mijlocitorului
este o chestiune nelipsitã de pericolul riscului. Acþiunile nechibzuite,
negîndite pînã la capãt, de regulã, aduc aici mai multã daunã decît folos
cauzei comune, în numele cãreia se consumã atîtea mijloace ºi energie.
Succesul sau insuccesul acþiuni depinde în cea mai mare parte de
personalitatea mijlocitorului, de modul cum se implimenteazã el în acþiunea
intreprinsã de cãtre redacþie.
În procesul înfãptuirii cercetãrii jurnalistice - din momentul
planificãrii ei prealabile pînã la realizarea definitivã - o însemnãtate mare
o capãtã comportarea publicistului pe teren în vîltoarea evenimentelor ºi
fenomenelor care sînt legate direct sau indirect de subiectul viitoarei
scrieri publicistice. În afarã de cerinþele comune pentru orice acþiune
care þine de activitatea profesionistã a jurnalistului, investigaþia de acest
gen mai necesitã sã se þinã cont de unele particularitãþi specifice ale
activitãþii jurnalistului-executant.
%'
Mai întîi de toate, publicistul- cercetãtor este obligat sã execute un volum
mai mare ca de obicei de muncã prealabilã, pregãtitoare. Acest lucru se
face prin lectura literaturii ºi a presei de specialitate, consultaþiilor solicitate
de la experþi în materia ce ne intereseazã prin studierea documentaþiei
legislative ºi a statisticii în problema datã. E preferabil ca cercetãtorul
sã nu afiºeze în faþa unui numãr mare de oameni scopul ºi strategia
investigaþiei sale. Nu sînt rare cazurile, cînd jurnalistul se ciocneºte chiar
de la început cu o atitudine ostilã faþã de intenþiile sale. De aceea e de
dorit ca despre planurile jurnalistului sã ºtie un numãr redus de oameni.
Cînd lucrarea e definitivatã, adicã e prezentatã pentru publicare, e de
dorit ca ea sã fie cititã nu numai de administraþia redacþiei, ci ºi de
colegii jurnalistului-autor. Observaþiile, sugestiile ºi recomandaþiile lor
sînt în stare de mai multe ori sã îmbunãtãþeascã calitatea materialului,
sã-l lipseascã pe autor de greºeli ºi gafe.
În prezent cercetarea jurnalisticã, care face procesul cãutãrii
adevãrului argumentat din punct de vedere ºtiinþifico-documentar, are,
de regulã, o solidã susþinere instrumentalã. Ea se compune din utilizarea
eficientã a fotografiei, mijloacelor grafiei de ziar ºi de revistã, capacitãþilor
moderne de telecomunicaþii, a tehnicii contemporane de transport. În
faþa jurnalismului de investigaþie se deschid perspective largi. Ele sînt
legate de utilizarea în practica presei scrise ºi a celei electronice a textului
televizat, aparatelor fax, a sistemului Internet. Se face totul ce e posibil
pentru evidenþierea ºi plasarea pe prim-plan a factorilor determinanþi
care dau pondere viitoarei creaþii publicistice.
Atmosfera în care urmeazã sã fie înãlþat cultul adevãrului, echitãþii
sociale ºi al argumentului de rigoare trebuie sã fie festivã atît pentru
jurnalist, cît ºi pentru consumãtorii creaþiei lui - cititori, telespectatori,
radioascultãtori.
&

VIII. TRADIÞII ªI INOVAÞII ÎN
JURNALISMUL DE INVESTIGAÞIE
Precum s-a menþionat de acum, jurnalismul de investigaþie are o
vechime mai mare decît vîrsta celor mai “bãtrîne” publicaþii periodice
existente în presa de pe glob. Elementele cercetãrii jurnalistice a
evenimentelor ºi fenomenelor vieþii erau însuºite cu succes nu numai de
cãtre publiciºti, ci ºi de scriitori, cercetãtori ºtiinºifici, politicieni, diplomaþi,
oameni de afaceri etc.
TRADIÞIA CERCETÃRII
PUBLICISTICE ÎN OPERA
LUI DIMITRIE CANTEMIR
Apariþia ºi dezvoltarea presei scrise ºi mai întîi de toate a ziarelor
ºi revistelor a constituit un stimulent puternic pentru asigurarea publicitãþii
procesului de cercetare jurnalisticã a realitãþii.
Una dintre lucrãrile cele mai meritorii de acest gen rãmîne a fi
studiul lui Dimitrie Cantemir “Descrierea Moldovei” (1716) scris în limba
latinã în timpul aflãrii autorului în Rusia. V.Coroban, cunoscut cercetãtor
al creaþiei cantemiriene, considerã c㠓Descrierea Moldovei” este un
studiu amplu ºi cuprinzãtor, conceput în aºa fel, încît inevitabil sã devinã
o enciclopedie obiectivã a unei þãri ºi a unui popor”*).
Conþinutul cãrþii, modul de interpretare a materialului, compoziþia
lucrãrii ne dovedesc strãlucita erudiþie ºtiinþificã a lui D.Cantemir, vastele
lui cunoºtinþe în domeniile istoriei naþionale, geografiei, ºtiinþelor natu-
rale, dreptului, lingvisticii etc.
—————
*) Êàíòåìèð Äèìèòðèå. Äåñêðèåðÿ Ìîëäîâåé. Òðàäó÷åðå äèí ëèìáà ëàòèíý
âó Í. Êîñòåíêî. - 1975, ïàæ. 4.
& &
Cantemir a folosit in timpul plasmuirii scriierii sale letopiseþul lui
Grigore Ureche ºi minunatul studiu al lui Miron Costin intitulat “De
neamul moldovenilor”. Aceste surse i-au servit marelui nostru
premergãtor mai mult decît drept puncte de reper în avalanºa de date,
cifre, aprecieri ºi sugestii, pe care le conþine între copertele ei “Descrierea
Moldovei”. Absoluta majoritate a deciziilor ºi concluziilor expuse, a
ipotezelor ºi pronosticurilor aparþin în exclusivitate scriitorului moldovean.
Splendida investigaþie cantemirianã se compune din trei compartimente:
“partea geograficã, partea politicã ºi partea despre biserica ºi învãþãturã
în Moldova”. Fiind consideratã de cãtre cercetãtorii creaþiei lui Cantemir
drept cea mai izbutitã scriere a lui, “Descrierea Moldovei” nu poate fi
examinatã izolat de alte opere ale lui - “Istoria ieroglificã”, “Hronicul
vechimii romano-moldo-vlahilor”, “Istoria Imperiului Otoman”, “Sistema
religiei mahomedane” etc. În conþinutul tuturor acestor ºi alte scrieri
scriitorul-publicist promoveazã idei ale umanismului cunoscute dupã
concepþiile gînditorilor din antichitate ºi a celor din epoca Renaºterii.
Este vorba de ideile progresului social, de raporturile dintre om ºi natura,
dintre personalitate ºi societate.
Deºi “Descrierea Moldovei” este conceputã ca o lucrare ºtiinþificã
ce are o structurã specificã, autorul ei introduce în text elemente stilistice
ºi lexicale, care învioreazã expunerea, îi dau o þinutã publicisticã
pronunþatã, transformînd-o într-o lecturã captivantã, bogatã în figuri de
stil, maxime, aforisme, vorbe de duh. Informaþia spicuitã din felurite
izvoare nu este pur ºi simplu transpusã mecanic în alt spaþiu; Cantemir îi
dã o interpretare proprie, care deseori nu corespunde cu punctul de
vedere oficial. Iatã, de exemplu, cum este prezentat în partea geograficã
Þinutul Lãpuºnei:
“...Acestuia odinioarã îi aparþinuse Tighina, numitã de turci Bender,
pînã nu demult o cetate foarte întãritã, iar acum de însuºi turcii fortificatã
prin multe lucrãri dinspre Nistru; în timpurile noastre regele Suediei,
fugind de la Poltava, aici ºi-a aflat refugiu. Înzadar au fost toate asediile
turcilor, înainte de a se hotãrî condiþiile supunerii ei, dar ce n-a putut face
forþa, foarte uºor a putut-o face trãdarea ºi perfidia lui Aron Vodã, cãruia
moldovenii i-au dat porecla de “Tiranul”. Cãci acesta, din cauza cruzimii
ºi implicãrii, pe care o exercitase asupra moldovenilor, a fost expulzat
din þarã de cãtre boieri, refugiindu-se la împãratul turcilor, promiþîndu-i
cã de-i va fi restituitã domnia, el va preda ostaºilor turci Tighina cu toate
cele douãsprezece sate dimprejur, lãsînd-o sub stãpînirea turcilor pentru
totdeauna. Ispitit de aceasta, sultanul i-a restituit sceptrul de domnitor,
primind în schimb ca rãsplatã cea mai fortificatã cetate a întregii þãri, iar
contra tãtarilor ºi polonezilor cãpãtînd cel mai tare parapet.
În acest fel, Lãpuºna aºezat pe rîuºorul cu acelaºi nume, este
acum în acest þinut cel mai însemnat oraº, condus de doi pîrcãlabi, numiþi
de domnitor sã supravegheze viaþa þinutului. Pe lîngã acesta se aflã
Chiºinãul, pe rîul Bîcul, un orãºel de micã însemnãtate. În apropierea lui
se gãseºte o serie de pietre foarte mari aºezate într-o linie dreaptã,
parcã anume de mîna unui om. Dar mã împiedicã sã cred în aceasta ºi
înseºi mãrimea pietrelor, ºi spaþiul prea vast, în care se întinde acest ºir.
Conþinînd unele trei sau chiar patru coþi în pãtrat de fiecare laturã, acest
ºir se întinde peste Nistru tocmai pînã în Crimeea. În limba þãrii se numesc
Cheile Bîcului, ºi cã ar fi la mijloc mîna diavolului susþin þãranii în simplitatea
lor, spunîndu-se cã diavolul a jurat sã astupe cu ele gura rîului. Intr-
adevãr, cîþiva domnitori au fãcut încercãri sã astupe albia rîului care
face o cursã lunarã printre munþi, încercînd în acest chip sã formeze un
lac, apa astupînd locurile învecinate, care nu au altã întrebuinþare, decît
pentru pãºune, însã niciodatã lucrãrile n-au putut fi duse la capãt.*)
Precum vedem, acest crîmpei nu prea mare ca volum din
capodopera cantemirianã include în conþinutul sãu o vastã informaþie
istorico-geograficã, economicã, politicã-material, care ne prezintã trecutul
ºi prezentul Lãpuºnei, unul din cele mai vechi ºi mai pitoreºti judeþe ale
Moldovei medievale. Tot atît de amplu ºi detaliat ne sînt prezentate în
“partea geografic㔠a studiului sãu þinutul Tecuciului, oraºul ºi þinutul
Orhei, Moldova Superioarã (Þara de Sus), þinutul Hotinului, cetatea
Soroca, Suceava, vechea capitalã a Moldovei. Multe date statistice, numiri
georgafice, note bibliografice sînt interpretate ºi comentate de cãtre
D.Cantemir în ample trimiteri ºi note explicative din subsolul paginilor
cãrþii. Datele reproduse sînt comentate, iar uneori - contrazise, dezminþite,
sau puse la îndoialã.
————-
*) Äèìèòðèå Êàíòåìèð. “Äåñêðèåðÿ Ìîëäîâåé”, 1975, ïàæ. 37-38.
&!
“Partea a doua, politic㔠este cel mai voluminos compartiment al
“Descrierii Moldovei”. În cele 19 capitole D.Cantemir ne prezintã
principalele atribute ale statului feudal moldovenesc de la începutul
veacului XVIII. Înspirîndu-se din filele documantelor oficiale, Cantemir
le îmbinã cu subiecte din creaþii folclorice - legende, balade, poveºti,
cîntece.
În linii mari scriitorul moldovean încuviinþeazã principiile existenþei
ºi funcþionãrii, statului aprobã relaþiile sociale din timpul sãu. Concomitent,
D.Cantemir recunoaºte în repetate rînduri multe nedreptãþi existente în
raporturile dintre boieri ºi þãrani. Scriitorul pledeazã pentru o îmbunãtãþire
a moravurilor în patria sa. El nu admitea atît în actele de guvernare, cît
ºi în relaþiile sociale violenþa, arbitrarul, abuzul. Criticã sever tagma
boierimii moldoveneºti pentru semeþie, dispreþuire faþã de muncã ºi
învãþãturã. El acuza obiceiul urît de promovare în posturi mari a multor
boieri moldoveni nu pentru merite personale, ci datoritã protecþiei rudelor
suspuse.
Investigaþia lui D.Cantemir conþine ºi cîteva file, care întrunesc
informaþie subiectivã despre nãravurile moldovenilor, lenevia lor. Este
greu sã ne imaginãm sursele de care s-a cãlãuzit scriitorul pentru a
formula o asemenea caracteristicã a compatrioþilor sãi: “N-aº ºovãi sã
zic, cã dintre toþi plugarii lumii cei mai sãraci sînt þãranii moldoveni, numai
cã roadele bogate ale pãmîntului îi scot din sãrãcie aproape fãrã voia lor.
Sînt leneºi, muncesc în silã, arã puþin, samãnã, dar culeg mult. N-au
grijã sã cîºtige cît le-ar da munca lor ºi sînt mulþãmiþi sã strîngã în hambar
atîta, cît le-ar ajunge pe un an, sau cum le place lor sã zicã, “pînã la
pîinea nouã”; din aceastã pricinã, dacã dã vreo secetã sau nãvãlire a
duºmanilor împiedicã strîngerea pîinii, sînt în primejdie de a muri uºor de
foame”.
În mod tendenþios, cu aprecieri negative, exagerate, este oglinditã
în “Descrierea Moldovei” atitudinea compatrioþilor lui Cantemir faþã de
învãþãturã ºi ºtiinþã: “...Moldovenii nu numai cã nu iubesc cartea, ci
aproape toþi o urãsc. Nu cunosc mãcar nici cum se numesc ºtiinþele ºi
artele frumoase. Ei socotesc cã învãþaþii nu pot sã fie oameni cu mintea
întreagã, aºa cã, dorind sã laude cultura cuiva, spun cã a ajuns nebun de
atîta învãþãturã. Din gura moldovenilor a ieºit ruºinosul proverb, cã
“învãþarea ºtiinþelor este treaba popilor, iar mirenilor le este de ajuns sã
&"
citeascã ºi sã scrie, sã-ºi poatã pune semnãtura, sã-ºi noteze în catastif
boul alb, negru, cornut, caii, oile, dobitoacele, stupii ºi ce mai are la
gospodãrie, restul cunoºtinþelor fiind cu totul de prisos”*)
Se vede cã domnitorul moldovean a fãcut asemenea declaraþii categorice
avînd la dispoziþie materiale ºi surse de informaþie, pe care în acest
moment nu le cunoaºtem. Putem presupune doar, cã aceastã informaþie
dubioasã cu semnul minus i-a fost furnizatã în mod oral de cãtre cineva
din consilierii lui D.Cantemir plecaþi cu el în Rusia dupã bãtãlia de la
Stãnileºti.
Imprecizii ºi greºeli de acest soi se întîlnesc ºi în conþinutul altor
capitole ale acestei capodopere cantemiriene: “Moravurile moldovenilor”,
“Mãnãstirile Moldovei”, “Limba moldovenilor” ,”Scrisul moldovenilor”
etc. Aceste erori nu ºtirbesc nicidecum din valoarea ºtiinþificã ºi instructivã
a cãrþii lui D.Cantemir. In epoca medievalã ºi chiar cu douã veacuri mai
tîrziu “Descrierea Moldovei” s-a considerat pe bunã dreptate cea mai
preþioasã carte cu diapazon enciclopedic despre ziua de azi ºi cea de
mîine a Þãrii Moldovei.
Studiul lui D.Cantemir a exercitat o influenþã puternicã asupra
operei ºi conceptului de creaþie al scriitorilor moldoveni din secolul XIX.
Nuvela istoric㠓Alexandru Lãpuºneanul” de C.Negruzzi, apãrutã la
1840 în revista “Dacia literarã”, dezvãluie principalele conflicte din
societatea moldoveneascã a sec. XVII în spiritul “Descrierii Moldovei”
de D.Cantemir. Ideile social-politice ºi estetico-literare ale marelui nostru
premergãtor au fost continuate ºi dezvoltate de cãtre mai mulþi literaþi ºi
publiciºti moldoveni care s-au manifestat pe tãrîmul jurnalimului de
investigaþie într-o perioadã mai tîrzie.
Unul din publiciºtii, care a valorificat ºi a promovat pe toate cãile
posibile cauza ºi opera lui D.Cantemir, a fost scriitorul-iluminist Gheorghe
Asachi (1788-1869). Cunoscutul sãu jurnal de cãlãtorie intitulat “Ex-
tract din jurnalul unui cãlãtoriu moldovean” (1830) conþine mai multe
file ce oglindesc relaþiile moldo-ruse în diferite domenii de activitate
umanã. “Academia ºtiinþelor de Petru cel Mare, - nota Gh.Asachi, - se
aflã pe de-a dreapta Nevei în faþa Admiralitatei. Învãþatul domn al
Moldovei, prinþul Dimitrie Cantemir, au împreunãlucrat la a sa informare.
—————
*) Êàíòåìèð Äèìèòðèå. “Äåñêðèåðÿ Ìîëäîâåé”, 1975, ïàæ. 176.
&#
Academia are un turn astronomic, o bibliotecã de 50 mii tomuri ºi multe
manuscripte, mai ales chineze”*).
Multe din nuvelele istorice, studiile de sintezã ºi articolele analitice
semnate de Gheorghe Asachi poartã pecetea influenþei metodelor
cantemiriene de cercetare ºi apreciere a materialului, de plasare a lui
într-un context adecvat cerinþelor timpului. Opera publicistico-literarã a
lui Dimitrie Cantemir a fost cãlãuzã în activitatea de creaþie pentru
Constantin Negruzzi, Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu
Russo, Bogdan Petriceicu Haºdeu, Victor Crãsescu ºi alþi fruntaºi de
vazã ai jurnalismului moldovenesc din veacul XIX.
PE POTECILE CÃUTÃRILOR
DE INVESTIGAÞIE
Transformarile mari, care s-au produs în decursul sec. XX în
viaþa spiritualã a popoarelor lumii, au avut consecinþe însemnate în întreaga
structurã a jurnalismului în general ºi a jurnalismului de investigaþie în
speþã. Cercetãrile jurnalistice cuprind în sfera lor cele mai diferite
chestiuni ale economiei industriale ºi agricole, examineazã problemele
acute ale ºtiinþei ºi tehnicii, iau în discuþie aspectele cardinale ale evoluþiei
învãþãmîntului public º.a. În promovarea jurnalismului de investigaþie au
intervenit ºi schimbãri de alt ordin: pentru realizarea tematicii alese pentru
examinare acum se utilizeazã practic toate genurile publicistice, inclusiv
comentariul, schiþa, interviul etc.
Tematica jurnalismului de investigaþie din Republica Moldova este
dominatã în ultimii 25-30 de ani de o problemã ajorã - ecologia. La
promovarea ei în presa moldoveneascã ºi-au adus o esenþialã contribuþie
Ion Druþã, regretatul Gheorghe Malarciuc, Mitrofan Vãtavu, Vasile
Severin. Începînd explorarea acestei problematici încã în anii 70-80,
condeierii în cauzã au semnalat fapte care rareori nimereau în paginile
presei ce se edita în Moldova: tãierea nesancþionatã a pãdurilor,
exploatarea hrãpãreaþã a resurselor acvatice din bazinele rîurilor, iazurilor,
————
*) Ecouri dintr-un secol. Pagini din presa periodicã moldoveneascã a secolului
XIX. - Chiºinãu, Universitas, 1991, pag. 303.
&$
bãlþilor, nimicirea faunei pe cale de dispariþie pe meleagurile moldave.
Mai apoi publiciºtii-ecologi au purces la examinarea unor teme care
solicitã un studiu aprofundat al problemelor luate în discuþie: protecþia
solului, folosirea raþionalã a îngrãºãmintelor ºi chimicatelor, reciclarea
pregãtirii cadrelor de specialiºti care lucreazã în agricultura Moldovei.
Tot mai des ºi mai des publiciºtii moldoveni trec de la constatãri ºi
aprecieri negative la studii aprofundate a stãrii de lucruri, la generalizãri
ºi reconmandaþii constructive bine argumentate.
Vasile Severin subliniazã în placheta sa de publicisticã Unul ni-i
pãmîntul”: “Programul tehnic împetuos îl sileºte pe om sã pãtrundã tot
mai multe taine ale naturii ºi sã scoatã din depozitele ei porþiuni tot mai
mari de materie primã ºi cantitãþi sporite de energie. Dar cine a spus, cã
“depozitele” naturii sînt fãrã fund, cine ne-a dat dreptul sã nu fim economi
ºi precauþi? Oare am uitat cã noi, oamenii, sîntem nu observatori strãini
ai naturii, ci participanþi direcþi ai proceselor ei? Rãspunsul e unul: sã
dirijãm activitatea noastrã economicã în favoarea dezvoltãrii naturii ºi
nu a daunei ei, sã mergem cu dînsa braþ la braþ ºi sã-i vedem un viitor
desãvîrºit pentru urmaºii noºtri, pentru nenumãratele generaþii”. *)
Jurnalistul încearcã sã ne convingã, cã noi toþi - acei care facem
umbrã Pãmîntului - în faþa naturii sîntem egali, toþi sîntem copii ai acestui
Pãmînt, supranumit leagãn al omenirii. Atîta timp cît forþa de influenþã a
omului asupra naturii era foarte micã, nu exista nici un pericol, pentru cã
natura are însuºirea de a se restabili, de a-ºi recompensa pierderile.
Pornind de la aceste premise,V.Severin face o analizã detaliatã a
problemelor-cheie ale ocrotirii mediului ambiant în republica noastrã.
Agronom de profesie, publicistul constatã cu regret, cã în asolamentul
republicii avem, de regulã, circa 950 mii de hectare de culturi prãºitoare,
ºi numai din cauza cã nu pretutindeni se respectã tehnologia culturii
solului - se arã, se seamãnã ºi se afîneazã de-a lungul povîrniºurilor, -
apa “fur㔠anual de la fiecare din aceste hectare cîte 30 tone de pãmînt
fertil, adicã aproape cîte un centner de azotat de amoniu (un kilogram
de azot echivaleazã cu 15 kilograme de grãunþe). Cîtã pîine pierdutã! ªi
din vina cui? Numai ºi numai din vina unor tovarãºi, care încalcã legile,
manifestînd indiferenþã faþã de mediul ambiant.
__________
*) Ñåâåðèí Âàñèëå. Óíóë íè-é ïýìûíòóë. - “Êàðòÿ Ìîëäîâåíÿñêý”, Êèøèíýó,
1976, ïàæ. 4-5.
&%
Investigaþia întreprinsã de jurnalist în proporþii impunãtoare ne
dovedeºte cã ocrotirea naturii, menþinerea ºi îmbunãtãþirea mediului
înconjurãtor ºi folosirea raþionalã a recurselor naturale devine problema
numãrul unu în activitatea noastrã de zi la zi. Fiindcã, în ultimã analizã,
aceasta este problema consolidãrii condiþiilor de viaþã ºi odihnã a
oamenilor.
Dintre numeroasele subiecte ecologice, pe care le examineazã
pãrtinitor ºi foarte pasionat publicistul-agrarian Vasile Severin, pe un loc
de frunte se aflã problema cultivãrii în Moldova a tutunului. Pe parcursul
mai multor ani la rînd în republicã s-au creat condiþii optimale pentru
cultivarea acestei plante, care ocupã acum un loc de frunte în economia
agricolã a meleagului nostru. Conform indicilor statisticii oficiale, în prezent
veniturile Moldovei de pe urma producþiei tutunului depãºesc beneficiile
obþinute de la creºterea viþei de vie, a fructelor, legumelor, culturilor
grãunþoase.
Suprafeþele de pãmînt ocupate de cãtre plantaþiile tutunarilor se
lãrgesc mereu, sporesc pe an ce trece recoltele, constituind în ultima
vreme 100-130 mii tone de frunze anual. Conducãtoirii unitãþilor de
producþie de tot soiul nu înceteazã sã afirme la fiecare pas cã tututnul e
salvatorul cel mai veritabil al economiei satului moldovenesc contemporan.
“Cînd discut cu astfel de oameni, - scrie V.Severin. - apoi în închipuirea
mea mi se deschide, ca pe un ecran de cinema, urmãtorul tablou: în
urma unui naufragiu pe suprafaþa mãrii au rãmas sã pluteascã, aidoma
unor gunoaie, pachete de bani - zeci ºi sute de milioane. Repet: anume
ca gunoaiele, fiindcã numai ele nu se scufundã. Dar ceea ce a fost mai
scump, principala bogãþie - oamenii ºi vasul - s-au dus la fund... Aº vrea
sã vãd, ce vor zice economiºtii noºtri, dacã în dãrile lor de seamã s-ar
cere nu numai ceea ce-i la suprafaþã - milioanele, dar ºi ceea ce se
scufundã în adîncuri - sãnãtatea oamenilor ºi a copiilor, rãul, pe care-l
aduce fumatul la fumãtori ºi milioanele pierdute de pe urma aceasta,
adunate toate la un loc. Dar, vedeþi neavoastrã, astfel de dãri de seamã
nu existã, nimeni nu le cere ºi toþi se prefac morþi în pãpuºoi, chipurile, la
fund nimica nu se duce ºi... continuã liniºtiþi sã strîngã milioanele de la
suprafaþã, strîng ºi se laudã în dãrile de seamã: priviþi, oameni buni, cît
de bravo sîntem noi”. *)
———————-
*) Ñåâåðèí Âàñèëå. Èêàðèàäà. - Êèøèíýó, ïàæ. 96.
&&
 Valoarea cercetãrii publicistice a lui V.Severin intitulate “Fierea
frunzei de tutun” constã în caracterul ei concret, combativ, prezentîndu-
ne starea de lucruri obiectiv, corect, de pe o poziþie civicã avansatã.
Investigaþia ziaristului Vasile Severin ne dovedeºte cã problema cultuivãrii
tutunului în Moldova are nu numai o faþetã economicã ci ºi una etico-
moralã. Indicii înalþi de producþie ºi de realizare a tutunului nu pot fi
obþinuþi cu preþul sãnãtãþii a zeci de mii de oameni.
Menþinonãm în mod special înalta eficienþã a materialului lansat
de cãtre jurnalistul Vasile Severin. Dumnealui nu se limiteazã doar la
constatarea faptelor, ci bate insistent la uºile diferitelor instanþe de re-
sort, deranjeazã oameni care sînt implicaþi direct sau indirect în problemã.
La rezolvarea problemelor dubioase ale cultivãrii tutunului în Moldova
participã nu numai tutunarii propriu-ziºi, ci ºi tehnologi ai producþiei acestei
culturi, constructori ai tehnicii predestinate cultivatorilor de tutun, medici
ºi savanþi specializaþi în domeniul tratãrii bolilor provenite de la producþia
ºi consumul tutunului.
Pentru creaþiile publicistice care mãrturisesc diferite episoade din
viaþa ºtiinþificã a Moldovei este caracteristicã ãtrunderea profundã în
esenþa unor subiecte de mari proporþii, menite sã introducã cititorul “în
temã”. Astfel, schiþa documentarã a publicistului Alexandru Gromov
“Seminþele adevãrului” - despre academicianul-fizician Sergiu Rãdãuþan
- este conceputã în acelaº timp ºi ca o scurtã biografie a fizicii
semiconductorilor în fosta Uniune R.S.S. O mulþime de detalii ºi
amãnunte ne creazã imaginea complexã a “Fizteh”-ului din Leningrad,
unde a luat start cariera ºtiinþificã a merutuosului nostru compatriot.
Fondat în anii 20-30, Institutul Fizico-Tehnic din Leningrad, graþie
eforturilor conducãtorului sãu Abram Fiodorovici Ioffe, devine nu numai
leagãnul multor descoperiri de prim rang, dar ºi o fãurãrie de talente,
centru ºtiinþific de prestigiu, unde s-a format o pleiadã întreagã de iluºtri
fizicieni. In listele colaboratorilor “Fizteh”-ului din ani diferiþi gãsim o
întreagã constelaþie de nume celebre: N.Semionov ºi I.Kurciatov, P.Kapiþa
ºi L.Fuk, L.Landau ºi D.Skobelþin, G.Frank ºi A.Alihanov...
Sergiu Rãdãuþan vine sã facã doctorantura la aceastã instituþie,
cînd în fruntea ei se afla academicianul Boris Konstantinov, ulterior
Preºedinte al Academiei de ªtiinþe din Uniunea Sovieticã. La institut
domnea atmosfera de cutezanþã ºi romantism, de unitate spiritualã dintre
&'
specialitãþi ºi generaþii.
Toate acestea ºi multe alte date ºi amãnunte nu le putem califica
nicidecum “umpluturã”, “ambalaj de serviciu”; acesta este un material,
care ne demonstreazã anturajul, în care a crescut, s-a cãlit ºi s-a
manifestat din plin talentul porofesorului Rãdãuþan - unul din fondatorii
ºcolii moldoveneºti ai fizicii semiconductorilor.
A.Gromov constatã reperele principale fixate în afirmarea
fizicienilor moldoveni în plan unional ºi internaþional. Laboratorul
moldovenesc de materiale semiconductoare condus de S.Rãdãuþan n-a
fost nevoit sã-ºi caute prea mult propria sa albie. Ea se înfiripase încã
pe atunci, cînd viitorul ºef al viitorului laborator se strãduia la Leningrad
sã descifreze prima sa structurã defectã. O nesfîrºitã gamã de soluþii
solide îºi aºtepta cercetãtorii. Ce proprietãþi posedã fiecare din ele? Ce
valori þine ascunse în ea? ªi, în ultimã instanþã, care sînt perspectivele
folosirii ei în practicã?
“Aºa dar, - conchide jurnalistul, - direcþia a fost determinatã chiar
de la început - studiul strcuturilor defecte pe baza de indici. Nimeni nu
le-o impusese tinerilor fizicieni, ºi nici unul din ei n-ar fi renunþat la ea
pentru nimica în lume. ªi dacã i-ar fi trecut cuiva prin gînd s-o facã, nu
i-ar fi permis ceilalþi. In repetate rînduri publicistul Gromov gãseºte de
cuviinþã sã sublinieze, cã viaþa ºi activitatea ºtiinþificã a lui S.Rãdãuþan
constituie un capitol din zbuciumata istorie a fizicii semiconductorilor în
Moldova. Viaþa lui e ºi viaþa ºtiinþei cãreia s-a consacrat. El nu scapã
niciodatã prilejul sã declare, cã începuturile fizicii semiconductorilor aparþin
eforturilor învãþãtorilor de la Chiºinãu ai lui S.Rãdãuþan - regretaþilor
profesori universitari Mihail Kot ºi Iurie Perlin.
În timpul activitãþii de aproape jumãtate de veac a lui Rãdãuþan ºi
a discipolilor sãi în Moldova se constituie sigur un aliaj de ºtiinþe înrudite,
care studiazã sub toate aspectele materialele semiconductoare. “A venit
timpul de a formula cu precizie legile, conform cãrora se produc
schimbãrile în ansamblul de proprietãþi al materialelor semiconductoare.
La rezolvareea acestei probleme a fizicii moderne îºi aduc aportul ºi
savanþii din Moldova”*)
_________________
*) Ãðîìîâ Àëåêñàíäðó. Ñûìáóðèé àäåâýðóëóé. Êèøèíýó, 1969, ïàæ. 39.
'
 Examinînd în ansamblu corelaþia dintre tradiþie ºi spirit inovator în beneficii ºi privilegii în afaceri dubioase.
jurnalismul de investigaþie din republicã, avem tot temeiul sã conchidem, ªtiinþa despre jurnalism, forurile obºteºti preocupate de problemele acute
cã pe acest sector important al mass media rãdãcinile vechilor tradiþii ale mass media din sfera presei scrise ºi a celei electronice urmeazã sã
sînt mai trainice ºi mai viguroase decît lãstarii noului. Acest fenomen caute ºi sã gãseascã soluþii pentru ca în viitorul apropiat jurnalismul de
poate fi explicat prin particularitãþile specifice ale perioadei de tranziþie investigaþie sã devinã un factor determinant al calitãþii producþiei
la regimul economiei de piaþã - perioadã, prin care trec acuma majoritatea jurnalistice. Întru realizarea unei asemenea sarcini existã toate premisele
republicilor ex-sovietice. Sociologia, politologia ºi alte ºtiinþe scoail-politice ºi posibilitãþile necesare.
din mediul fostei Uniuni Sovietice nu a dat deocamdatã o caracteristicã
completã a fenomenelor, în atmosfera cãrora trãim acum. Noile relaþii
în societate au în cadrul lor nu numai probleme economice, ci, în primul
rînd, mutaþii serioase în mentalitatea oamenilor, transformãri esenþiale
pe scara aprecierii valorilor materiale ºi morale, alte schimbãri.
În majoritatea cazurilor investigaþiile jurnalistice ale noilor primeniri
din societatea noastrã se iniþiazã de cãtre redacþiile ziarelor ºi revistelor
din republicã post factum, cu mare întîrziere, de mai multe ori ele au
numai modesta intenþie de a informa cititorul, fãrã aprofundare în materie,
fãrã încercarea de a lansa o doctrinã sau concepþie proprie. Sîntem
alarmaþi de faptul cã în prezent numãrul publiciºtilor profesioniºti din
Moldova, care practicã permanent în activitatea lor de creaþie metodele
jurnalismului de investigaþie, este foarte mic. Avem zeci de colective de
oameni de creaþie în interiorul cãrora ani de-a rîndul nu se înfãptuiesc
nici un fel de cercetãri cu încercãri de analizã a situaþiei ce s-a creat în
societatea noastrã.
Rãmîne a fi la un nivel scãzut eficienþa materialelor, scrise în
baza înfãptuirii unor cercetãri jurnalistice. În trecutul nu prea îndepãrtat
o parte însemnatã de materiale de asemenea facturã constituiau temelia
unor documente de directivã a oreganelor executive ale puterii de stat.
Legislaþia existentã în prezent oferã redacþiilor ºi jurnaliºtilor aparte
posibilitãþi limitate de a folosi potenþialul intelectual al jurnalisticii
moldoveneºti în interesul prosperãrii economice ºi spirituale a statului.
Discordia care existã în societate se reflectã negativ asupra relaþiilor
dintre diferite medii de informare: ziare, sãptãmînale, reviste, posturi de
radio ºi televiziune. Nu rareori cunoºtinþele de care dispun jurnaliºtii,
mãiestria profesionistã a lor sînt utilizate nu pentru a efectua cercetãri
jurnalistice de valoare, ci pentru a compromite adversarii politici, a
satisface ambiþiile unor persoane care se gîndesc numai la propriile

' '

ÎNCHEIERE
Examinarea conþinutului ºi formei mai multor lucrãri publicistico-
literare din trecut ºi din prezent ne dovedesºte, cã jurnalismul de
investigaþie ca modalitate a muncii de creaþie a existat îi mai multe þãri
ale Europei ºi Americii de Nord cu mult înainte de apariþia ºi funcþionarea
presei periodice. Elementele analizei aprofundate a materialului luat din
viaþã, comentarea ºi interpretarea lui pe înþelesul tuturor cititorilor erau
trãsãturi caracteristice pentru scrierile cronicarilor din perioada
medievalã, pentru autorii schiþelor fiziologice care capãtã rãspîndire largã
în literaturile Franþei, Germaniei, Rusiei, Spaniei etc.
Afirmîndu-se în presa scrisã a mai multor þãri, jurnalismul de
investigaþie a schimbat categoric aspectul mijloacelor de informare în
masã, în conþinutul cãrora s-au consolidat poziþiile analitice. Modificãri
importante s-au produs nu numai în conþinutul editorialului, articolului de
problemã, comentariului politic, articolului de sintezã, ci ºi în structura
interioarã a genurilor tradiþional considerate informative a ºtirii, dãrii de
seamã,interviului, reportajului.
Însuºirea calitãþilor profesioniste necesare pentru realizarea
practicã a unei opere a jurnalismului de investigaþie solicitã cunoºtinþe
temeinice în domeniile economiei de piaþã, dreptului, marketingului, eticii
profesioniste a jurnalistului. Orice investigaþie care se înfãptuieºte în
cadrul mass media are multe tangenþe cu munca anchetatorului,
judecãtorului, procurorului, avocatului, a altor reprezentanþi ai
jurisprudenþei. El, însã, nu dubleazã activitatea lucrãtorilor din structurile
ministerelor de forþã. Cercetarea, pe care o înfãptuieºte jurnalistul se
deosebeºte esenþial, graþie rezonanþei ei sociale, de încercarea de a lua
în discuþie o problemã, rezolvarea cãreia þine de destinele întregii republici
sau a unui numãr mare din populaþia ei.
Investigaþia pusã la dispoziþia cititorului ne dovedeºte, cã nu toate
subiectele pot fi supuse cercetãrii jurnalistice cu aceaeaºi unitate de
'!
mãsurã. S-a constatat, cã în cadrul separãrii subiectelor alese pentru
cercetare distingem trei niveluri diferite ale procesului comunicativ: cel
al publicului, cel privat ºi cel rezervat. In spaþiul nostru imformativ cel
mai cunoscut ºi mai larg rãspîndit este nivelul publicului urmat de cel
privat. Al treilea nivel oferã jurnalistului posibilitatea de a acumula
informaþie confidenþialã predestinatã pentru grupuri reduse de recepþie.
Cercetãrile jurnalistice, pe care le-am întreprins în cadrul materialului
autohton ºi a celui din strãinãtate vin sã ne confirme adevãdul cã jurnalimul
de investigaþie a avut ºi are în toate þãrile ºi în toate timpurile legitãþi
generale, de care s-au cãlãuzit atît precursorii presei, cît ºi jurnaliºtii din
epoca contemporanã. Studiul lui Dimitrie Cantemir “Descrierea
Moldovei” se impune ca o primã investigaþie despre trecutul ºi prezentul
Þãrii Moldovei, despre georgrafia, economia, obiceiuri ºi cultura
compatrioþilor noºtri din cele mai vechi timpuri pînã la începutul veacului
XVIII. Cartea lui D.Cantemir a servit drept sursã de informaþie obiectivã
pentru mulþi cãrturari moldoveni din perioada de mai tîrziu: Alexandru
Hîjdeu, Costache Stamati, Gheorghe Asachi, Constantin Negruzzi, Alecu
Donici, Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu
Hasdeu.
Elementele jurnalismului de investigaþie sînt prezente într-o serie
întreagã de scrieri ale acestor condeieri: “Extract din jurnalul unui cãlãtoriu
moldovean” de Gh.Asachi, “O alergare de cai”, “Cîntece populare ale
Moldaviei” de C.Negruzzi, “Nou chip de a face curte” de
M.Kogãlniceanu, “Istoria unui galbîn” de V.Alecsandri, “Ziarele în
România” de B.P.Hasdeu etc.
Precum reiese din conþinutul cercetãrii înfãptuite în prezentul studiu,
principiile fundamentale ale jurnalismului de investigaþie au fost însuºite
cu succes de cãtre reprezentanþi ai actualei generaþii de literaþi ºi jurnaliºti
moldoveni: Ion Druþã, Mihail Gh. Cibotaru, Alexandru Gromov, Mitrofan
Vatavu, Vasile Severin, Victor Dumbrãveanu º.a. Concomitent þinem sã
notãm cã actuala calitate a jurnalismului de investigaþie (în varianta
moldoveneascã) deocamdatã lasã de dorit. O parte însemnatã de
materiale din paginile presei periodice, care pretind a se numi creaþii
publicistice cu statutul jurnalismului de investigaþie, au în conþinutul lor
multe secvenþe superficiale, unde lipsesc analiza profundã, viziunea
analiticã asupra problemei examinate, sugestiile ºi recomandaþiile
'"
jurnalistului-cercetãtor.
O piedicã serioasã în calea promovãrii ºi dezvoltãrii jurnalismului C U P R I N S:
de investigaþie ecte prezenul sistem al mass media care s-a stabilit
actualmente în Republica Moldova. În “cuprinsul” acestui sistem nu Introducere
avem numãrul suficient de publicaþii periodice, care prin profilul lor
temeinic ar fi stimulat propaganda cercetãrilor jurnalistice de amploare. I. Jurnalistul-investigator
În special notãm cã în Moldova nu avem astãzi reviste populare-ºtiinþifice în anturajul presei contemporane
de tipul celora ce se editeazã în Federaþia Rusã”: “Âîêðóã ñâåòà”,
“Çíàíèå-ñèëà”, “Òåõíèêà-ìîëîäåæè” “Ïîèñê”, “Þíîñòü”, II. Particularitãþi ale procesului
“Àðãóìåíòû è ôàêòû” º.a. în cadrul mass media
Între formaþiunile obºteºti ale jurnaliºtilor, care se întrunesc dupã
principiul tematic, nu avem în Moldova nici o echipã de creaþie care s-ar III. Separarea subiectelor investigabile
fi constituit conform intereselor investigaþionale ale publiciºtilor. Foarte
puþine cercetãrii jurnalistice de mare valoare poposesc în cuprinsul unor IV. În cãutarea surselor de informaþie
cãrþi aparte sau culegeri tematice de publicisticã. ªi mai rar lucrãrile de
acest gen au norocul de a fi ecranizate în forma unor filme documentare V. Controlul ºi confirmarea datelor.
sau schiþe televizate. Protecþia juridicã a muncii jurnalistului-investigator

VI. Subiecte pentru jurnalismul de investigaþie

VII. Strategii ale cercetãrilor jurnalistice

VIII. Tradiþii ºi inovaþii în jurnalismul de investigaþie

Încheiere

'#