MINISTERUL

LUCRÃRILOR
PUBLICE ªI
AMENAJÃRII
TERITORIULUI
ORDIN
Nr.
24/N din: 19.02.1997

Având
învedere:
Avizele
Consiliului Tehnicoªtiinþific
nr. 156/96; 205/96; 206/96

În
temeiul H.G. nr.456/1994 privind organizarea ºi funcþionarea Ministerului Lucrãrilor
Publice
ºi
Amenajãrii Teritoriului,
În
conformitate
cu
Hotãrârea
Parlamentului
nr. 12/1996
ºi a
Decretului nr.591/1996,
Ministrul Lucrãrilor Publice ºi
Amenajãrii Teritoriului
emite urmãtorul

ORDIN

Art.
1 Se
aprobã:
"Normativ
privind
calculul
coeficientului
global
de
izolare termicã la clãdiri de locuit"
Indicativ
C 107/197,

"Normativ
pentru
calculul
coeficientului
global
de izolare
termicã la clãdiri cu
altã
destinaþie decât cele de locuit" Indicativ
C 107/297.

"Normativ
privind
calculul termotehnic al dementelor
de
construcþie
ale clãdirilor"
Indicativ
C 107/397,

"Ghid
pentru
calculul performanþelor
termotehnice ale clãdirilor
de locuit" indicativ
C
107/497,

"Normativ
privind
calculul termotehnic
al
elementelor
de construcþii în
contact
cu
solul" Indicativ
C 107/597.

Art.2
Reglementãrile
de
la art.l intrã
în
vigoare
la data
publicãrii
in
Buletinul
Construcþiilor.
Art.3
Direcþia
Programe de Cercetare
ºi
Reglementãri
Tehnice
va aduce la îndeplinire
prevederile prezentului
ordin
MINISTRU
NICOLAE
NOICÃ
MINISTERUL
LUCRÃRILOR
PUBLICE
ªI
AMENAJÃRII
TERITORIULUI

DIRECÞIA COORDONARE, CERCETARE

ªTIINÞIFICÃ ªI REGLEMENTÃRI
TEHNICE
PENTRU
CONSTRUCÞII

NORMATIV
PRIVIND
CALCULUL
TERMOTEHNIC AL
ELEMENTELOR
DE
CONSTRUCÞIE
ALE
CLÃDIRILOR
Indicativ C 107/31997

Elaborat de:
INSTITUTUL
DE
PROIECTARE, CERCETARE ªI
TEHNICÃ DE
CALCUL
ÎN
CONSTRUCÞII
S.
A

Director
general:
ing.ªERBAN
STÃNESCU
Responsabil lucrare:
ing.MIHAELA GEORGESCU
Elaboratori:
ing.MOSES
DRIMER
ing.MIHÃELÃ
GEORGESCU
ing.NICOLETÃ
CRISTIAN

Avizat de :
DIRECÞIA PROGRAME DE CERCETARE ªI REGLEMENTÃRI II UNICE
Director:ing.OCTAVIÃN
MÃNOIU
Raponiabil de lucrareMLPAT:arh.DOROTEIA COCHECI
Indicativ:

NORMATIV
PRIVIND CALCULUL TERMOTEHNIC AL

C 107/3
1997

ELEMENTELOR DE CONSTRUCÞIE ALE CLÃDIRILOR

1.1.
Prezentul normativ
se
referã
la
calculul
termotehnic,
pentru
timpul
iernii, al
tuturor
elementelor
de construcþie
ale
clãdirilor, cu
excepþia elementelor
de
construcþie
în
contact
cu solul.
1.2.
Prezentul normativ
înlocuieºte în
totalitate STAS
6472/389
"Fizica
construcþiilor. Termotehnica. Calculul termotehnic al elementelor deconstrucþie ale
clãdirilor".
1.3.
Prevederile
prezentului
normativ
se aplicã
la
elementele de construcþie
care
delimiteazã
spaþiile încãlzite ale clãdirilor de locuit, socialculturale
ºi
industriale.
Prevederile normativului
se utilizeazã
ºi
la elementele
de
construcþie care delimiteazã
spaþiile
neîncãlzite,
în
scopul
determinãrii temperaturii interioare a
acestor
spaþii, pe
baza unui
calcul de
bilanþ termic.
1.4.
Prevederile
prezentului normativ
nu
se aplicã la
elementele
de construcþie aferente
clãdirilor
ºi
încãperilor
la
care
se impun
cerinþe speciale ale regimului
de temperaturi
ºi de
umiditate, cum
sunt:
spaþiile frigorifice, cele cu
mediu
agresiv,
º.a.
1.5.
Izolareatermicãaelementelor deconstrucþie care delimiteazã încãperileîncãlzite,
se
realizeazã în
vederea asigurãrii
climatului interior
impus de
exigenþele
igienicosanitare
ºi
de confort
la clãdirile de locuit
ºi
socialculturale,
de condiþiile
necesare
desfãºurãrii muncii
ºi procesului tehnologic
la
clãdirile
industriale,
precum
ºi pentru
reducerea,
în
cât
mai
mare
mãsurã,
a consumului de energie
ºi de combustibil în
exploatare.
1.6.
Prevederileprezentului normativ
seutilizeazã atâtdecãtre proiectanþi, pentru
determinarea ºi pentru
verificarea caracteristicilor
termotehnice
ale elementelor
de
construcþie,
cât ºi de factorii abilitaþi pentru
verificarea proiectelor de clãdiri.
Prevederile normativului
se utilizeazã deasemenea
la
determinarea necesarului de
cãldurã de calcul,
în
scopul dimensionãrii instalaþiei de încãlzire.
Între
modelul
de
calcul
folosit pentru
verificãrile
termotehnice
ºi
cel adoptat
pentru
calculul instalaþiilor
trebuie
sã existe
o
riguroasã corespondenþã.
1.7.Prevederile prezentului
normativ
se aplicã atât
pentru
elementele de construcþie
perimetrale, cât ºi
pentru
elementele de
construcþie interioare care
despart spaþii între care
existã o diferenþã de
temperaturã mai mare de 5K.
1.8.Prevederile normativului se aplicã la verificareatermotehnica, atât a
clãdirilor
noi,
cât
ºi a
clãdirilor
existente
care urmeazã
a fi supuse unor
lucrãri de reabilitare ºi de modernizare.
1.9.Prevederile prezentului normativ
se aplicã,
atât
la clãdirile având
sisteme
centrale
de
încãlzire,
cât ºi la
cele cu
încãlzire
localã
(inclusiv
cu
sobe).
1.10. Alegerea modului
de alcãtuire
a elementelor
de
construcþie,
din
punct de
vedere
termotehnic, se
face astfel încât sã se
realizeze, în principal,urmãtoarele:
rezistenþa termicã
minimã
necesarã pentru
asigurarea
climatului interior,
pentru
limitarea fluxului termic
ºi
pentru
economisirea energiei înexploatarea clãdirilor;
evitarea
condensãrii vaporilor
de
apã
pe
suprafaþa
interioarã a elementelor
de
construcþie;
rezistenþa
la permeabilitate la vapori, pentru
limitarea sau
pentru
împiedicarea
condensãrii vaporilorde apã în interiorul elementelor de construcþie;
stabilitatea termicã
necesarã, atât pe timp
de iarnã,
cât ºi
pe timp
de varã,
pentru
limitarea oscilaþiilor
temperaturii
aerului
interior
ºi pe suprafaþa interioarã a
elementelor
de
construcþie.
1
.
1
1
.
P ebazaprevederilordinprezentulnormativ, se potdetermina:
Rezistenþele
termice
specifice corectate
ale elementelor
de OOMtructie,
cu
luarea
în considerare a influenþei punþilor
termice,permiþând:

compararea
acestor
valori,
calculate pentru
fiecare
încãpere în
parte,
cu
rezistenþele termice minime
necesare dinconsiderente igienicosanitare
ºide confort;
compararea acestor
valori, calculate
pentru
ansamblul clãdirii,
cu
rezistenþele termice minime,
normate,
în
scopul economisirii
energiei
în
exploatare;
determinarea coeficientului global de
izolare
termicã,
în
scopul
stabilirii
nivelului de performanþã
termotehnicã
de ansamblu
a
clãdirii
ºi
a
comparãrii
cu
valoarea
normatã, stabilitã
în
vederea
limitãrii
consumului de
energie
pentru
încãlzirea clãdirilor;
utilizarea rezistenþelor
termice specifice corectate
la calculul necesarului de
cãldurã,
în
vederea proiectãrii instalaþiilor de încãlzire.
Temperaturile
pe
suprafaþa
interioarã
a
elementelor
de construcþie, permiþând:

verificarea riscului
de
condens superficial, prin
compararea temperaturilor
minime
cu temperatura punctului de rouã;
verificarea
condiþiilor
de
confort
interior,
prin
asigurarea indicilor
globali de
confort
termic
PMV ºi PPD,
în
funcþie
de temperaturile medii
de pe
suprafeþele
interioare
ale elementelorde construcþie perimetrale.
1.12. Calculul
termotehnic al
elementelor
de construcþie
în
contact cu
solul
se face
în
conformitate cu [1].
Verificarea comportãrii
elementelor
de construcþie la difuzia
vaporilor
de
apã,
precum
ºi
verificarea stabilitãþii termice a elementelor
de construcþie perimetrale ºi
a încãperilor, nu
este
tratatã în
prezentul normativ, aceste verificãri fãcând obiectulunor acte
normative speciale [
7] ºi
respectiv[11].
Deasemeneasunttratateînactenormative speciale [
12]ºi [13]
aspectele referitoare
la determinarea ºila
verificarea coeficientului global de izolare
termicã.

1.13.
Normativul este
întocmit înurmãtoarele
ipoteze generale:
transferul termicse face în regimstaþionar;
toate caracteristicile termofizice
ale materialelor
sunt independente de temperaturã;
principalele
calcule
termotehnice se bazeazã
pe calculul numeric automat al
câmpurilor
de
temperaturi.
1.14. Calculele ºi
verificãrile
termotehnice prevãzute în
cadrul prezentului normativ,
se
referã la urmãtoarele elemente de construcþie perimetrale:
pârlea opacã I pereþilor
exteriori, inclusiv suprafaþa adiacentã rosturilordeschise;
componentele transparente ºi
translucide ale pereþilor
exteriori
ºi acoperiºurilor
(tâmplãria exterioarã, pereþii vitraþi
ºi
luminatoarele);
planºeelede peste ultimulnivel, de sub terase ºi poduri;
planºeele care delimiteazã
clãdirea la partea
inferioarã,
faþã de mediul
exterior
(bowindouri, ganguri de
trecere,
º.a.);
planºeele de peste pivniþe ºi subsolurineîncãlzite;
pereþii ºi planºeele care separã volumul clãdirii de spaþii adiacente
neîncãlzite
sau
mult
mai puþin
încãlzite,
precum
ºi de spaþiul rosturilor închise.
1.15. Pentru
cazuri speciale
ºi siudii termotehnice,
prin
efectuarea unui
calcul
numeric
automat
al
câmpului
plan,
bidimensional,
de temperaturi, pe
baza prevederilor
din
prezentul normativ
se pot determina ºi reprezenta grafic:
variaþia temperaturilorpe suprafeþeinterioare ale elementelorde construcþie;
curbele izoterme dininteriorulelementelor deconstrucþie.
2.
ACTE
NORMATIVE
CONEXE
Prezentul normativ se
va utiliza împreunã cu urmãtoarele
reglementãri tehnice:

[l]
C
107/597
Normativ
privind
calculul
termotehnic al elementelor
de
construcþie
în
contact cu
solul.
[2] C 107/497
Ghid
pentru
calculul performanþelor
termotehnice
ale clãdirilor de
locuit.
[3]
Ghid
pentru
calculul
necesarului
de cãldurã de
calcul ºi
al
necesarului
de cãldurã ale
clãdirilor.
[4]
SR ISO7345:1994
Izolaþie
termicã. Mãrimi fizice ºi definiþii.
[5]
STAS 710986
Termotehnicã
construcþiilor. Terminologie,simboluri ºi unitãþi de mãsurã.
[6]
STAS 737/1087
Sistemul
internaþional de unitãþi
(SI). Unitãþi
ale mãrimilor
caracteristice
fenomenelor calorice.
[7]
STAS
6472/489
Fizica
construcþiilor.
Termotehnicã. Comportarea
elementelor
de
construcþie
la difuzia vaporilor de apã. Prescripþii de
calcul, (cu
modificãrile dinanexa K).
[8] STAS 6472/688
Fizica
construcþiilor. Proiectarea
termotehnicã a
elementelor
de
construcþie cu
punþi termice.
[9]
STAS
6472/7
Fizica
construcþiilor.
Termotehnica.
Calculul permeabilitãþii
la
aer
a
elementelor
ºi materialelorde construcþie.
[10]
STAS 13149
Fizica
construcþiilor.
Ambianþe
termice moderate. Determinarea
indicilor PMV ºi
PPD ºi nivele
de performanþã pentru ambianþe.
[11]
NP 20089
Instrucþiuni
tehnice provizorii
pentru
proiectarea la
stabilitate
termicã a
elementelor de închidere ale clãdirilor.
[12]
C 107/197
Normativ
privind
calculul
coeficienþilor
globali de
izolare
termicã
la
clãdirile
de
locuit.
[13]
C 107/297
Normativ
privind
calculul
coeficienþilor
globali de izolare
termicã
la
clãdiri
cu
altã
destinaþie decât cea de locuit.
[14]
CEN/TC 89
N 351EBuilding
components
and
building
elements. Thermal resistancc and
thermal transmittance. Calculation method.
[15]
CEN/TC 89
N
433E
Windows,
doors and
shutters. Thermal transmittance.
Calculation
method.
3.
DEFINIÞII
ªI
SIMBOLURI
3.1. Definiþii
.
Regim (termic)
staþionar:
Ipotezã
convenþionalã de
calcul termotehnic, în
cadrul
cãreia se considerã cã
temperaturile
nu
variazã
în
timp. Strat omogen: Strat de grosime
constantã, având caracteristici termotehnice
uniforme
sau care pot fi considerate uniforme.
.
Strat
cvasiomogen:
Strat
alcãtuit
din
douã sau
mai
multe
materiale,
având
conductivitãþi
termice diferite,
dar
care poate
fi considerat ca un
strat omogen, cu
o
conductivitate termicã
echivalentã.
.
Punte
termicã:
Porþiune
din
anvelopa
unei
clãdiri,
în
care rezistenþa termicã,
altfel
uniformã,
este sensibil
modificatã ca urmare a faptului cã izotermele nu
sunt
paralele
cu
suprafeþele elementelor
de construcþie.
.
Anvelopa
clãdirii:
Totalitatea suprafeþelor
elementelor
de construcþie perimetrale,
care
delimiteazã
volumul
interior
(încãlzit)
al
unei
clãdiri, de mediul
exterior
sau
de
spaþii
neîncãlzite din exteriorul clãdirii.
.
Flux
termic
(.):
Cantitatea de cãldurã transmisã
la,
sau
de la un
sistem, raportatã
la
timp. Densitatea
fluxului termic (q): Fluxul termic
raportat
la
aria prin
care se face
transferul
cãldurii. Suprafaþa adiabaticã: Suprafaþã prin
care
nu
se produce
nici un transfer termic.
.
Izoterme:
Linii
sau
suprafeþe care
unesc
punctele
având
aceleaºi temperaturi în
elementele
de
construcþie,
determinate
pe baza unui calcul
al câmpului
plan, respectiv
spaþial,
de
temperaturi.
.
Linii
de flux:
Linii
perpendiculare pe
izoterme, reprezentând
direcþia
ºi
sensul
fluxului termic în clementele
de construcþie.
.
Rezistenþã
termicã
(R):
Diferenþa
de temperaturã raportatã la
densitatea fluxului
termic, în regim
staþionar.
.
Coeficient
de
transfer
termic
(U):
Fluxul termic
în
regim
staþionar, raportat
la
aria de transfer
termic
ºi
la
diferenþa de
temperaturã dintre
temperaturile
mediilor
situate
de
o
parte ºi de alta
a unui sistem. Inversul
rezistenþei termice.
.
Coeficient
de
cuplaj
termic
(L):
Fluxul
termic
în
regim
staþionar, raportat la
diferenþa de temperaturã
între
douã medii
care sunt
legate între
ele din
punct de vedere termic,
printrun
element de construcþie.
.
Coeficient
liniar de transfer termic
(.):
Termen
de
corecþie
care þine seama
de
iniluenþa
unei
punþi
termice
liniare,
faþã
de
un
calcul unidirecþional
al
coeficientului de
transfer termic.
.
Coeficient
punctual
de transfer termic
(.):
Termen
de
corecþie
care þine seama
de
influenþa unei
punþi
termice punctuale,
faþã de un
calcul unidirecþional al
coeficientului
de
transfer termic.
.
Calcul
unidirecþional (1D):
Model
de calcul
termotehnic
simplificat, în
care
se
considerã cã
liniile de flux
sunt perpendiculare pe elementul de construcþie.
.
Cacul
bidimensional
(2D):
Model de
calcul
termotehnic,
în
care se
þine seama
de
influenþa punþilor
termice
liniare
ºi care se bazeazã
pe un
calcul
plan,
bidimensional, al
câmpului de
temperaturi.
.
Calcul
tridimensional
(3D):
Model
de
calcul
termotehnic,
în
care
se þine
seama de
influenþa tuturor
punþilor
termiceliniare
ºi
punctuale ºi
care
se
bazeazã
pe un
calcul
spaþial,
tridimensional,
al câmpului
de temperaturi.
.
Coeficient
de emisie (e):
Fluxul
radiant al unui
corp
în
raport cu
fluxul radiant al
corpului negru în aceleaºi
condiþii de temperaturã.
3.2. Simboluri
ºi
unitãþi
de
mãsurã
Simbolurile
ºi
unitãþile
de
mãsurã
ale
principalilor
termeni
utilizaþi
în prezentul
normativ
sunt
date
în
tabelul
I.

Majoritatea
simbolurilor
folosite
sunt
în
conformitate
cu SR
ISO
7345:1994
ºi
STAS
737/1087;
pentru
unii
termeni
sau
menþinut
simbolurile
prevãzute
în
STAS
710986.
Observaþii:

1)
Temperaturile
ºi
diferenþele
de
temperaturã
se
pot
nota
ºi
cu simbolurile
.
ºi
respectiv
...

Se
dã
mai
jos
corespondenþa
între
simbolurileþutilizate
în
cadrul
prezentului
normativ ºi
simbolurile
folosite
în prescripþiile
tehnice
elaborate
anterior:

.r
=
.r
. = Q
.=
k
c = cp q = q . =
k
s = sm R = Ros R nec
= Ro
nec
A =
S R = R os R m = Rom
n = N
U
= k R min = Rom
min
e = . .
=
.
Tabel I

SIMBOLUL TERMENUL
RELAÞIA
DE
DEFINIRE
U.M.
1
2
3
4
Te
Temperatura
exterioarã
de
calcul
°
C
T,
interioarã
de
calcul
Tu
în
spaþiile
neîncãlzite
TS1
pe
suprafaþa
interioarã
Tse pe
suprafaþa
exterioarã
punctului
de
rouã
AT
Diferenþa de
temperaturã
între
Ti ºi
Te
TiTe
KAT, între
Ti ºi Tsi TiTsi
ATe între
Tse
ºi Te
T seTe
.
Raportul
ecartului
de temperaturã superficialã
T
TT ji
D
-
.
Factorulde corecþie
a temperaturilor exterioare
T
TT ji
D
-
Rsi
Rezistenþa
termicã
superficialã
interioarã 1/ .i
m2K/W
Rse
exterioarã 1/ .e
.i
Coeficientul de
transfer
termic superficial
interior
q/.Ti
W/(m2K)
.e
exterior
q/ .Te
.
Conductivitatea
termicã de
calcul
a unui material de
construcþie W/(
mK)
c
Capacitatea caloricã
masicã la presiune
constantã
J/(kgK)
. Densitatea aparentã Kg/m3
s
Coeficientul de
asimilare termicã W/(m2K)
D
Indicele inerþiei termice
a unui
element de construcþie
( )[ ]a sd
/l .i
Umiditatea relativã a aerului interior
%
n
Viteza
de
ventilare
naturalã (numãrul
schimburilor
de
aer
pe orã,
rata schimburilor
convenþionale de
aer)
h1
e
Coeficientul de
emisie d
Grosimea unui element de construcþie
sau a
unui strai al elementului de construcþie m
b Lãþimea clãdirii, a unei zone, etc.
Tabel I (continuare)

1 2
3 4
l
Lungimea încãperii, a clãdirii
sau a
punþilor termice liniare
m
h înãlþimea grinzilor, buiandrugilor, etc.
B Lãþimea consideratã în calculul
coeficientului
liniar de transfer termic
H
Înãlþimea încãperii, nivelului sau
a clãdirii
P
Perimetrul clãdirii sau al
încãperii
A
Aria (de transfer termic)
m2
V
Volumul încãperii sau al
clãdirii m3
Q
Cantitatea de cãldurã J
. Fluxul termic (puterea termicã)
dQ/dt W
q Densitatea fluxului termic ./A
W/m2
.
Coeficientul liniar de
transfer termic W/(
mK)
. Coeficientul punctualde
transfer
termic W/
K
Rs
Rezistenþa
termicã
(specificã)
a unui
strat omogen
d/.
m2K/W
Ra a unui
strat de aer
neventilat R
unidirecþionalã
a unui
element de
construcþie
( ) qTT
kj
/-
R
corectatã R m
medie R nec
necesarã
max
/
ii
TT
DD a
R min
minimã U
Coeficientul
de transfer
termic
unidirecþional
corectat
al unui
element de
construcþie
l/R
W/(m2K)
U l/R
L
Coeficient de
cuplaj termic
( k )j
TT
-F/ W/K
G
Coeficientul
global de izolare termicã a
clãdirii W/(
m3K)

3.3
Indici
În prezentul normativse utilizeazã, în principal, urmãtorii indici:

i
interior
r
rouã,
condens
e
exterior
t
timp
si
suprafaþã interioarã
m
mediu
se
suprafaþã exterioarã
min
minimum
u
spaþiu neîncãlzit
max
maximum
a
aer
nec
necesar
w
apã
ech
echivalent
3.4
Sistemul de unitãþi ºi mãsuri
Se
foloseºte sistemul internaþional
de unitãþi
de mãsurã (SI).
Pentru unele
transformãri se pot folosirelaþiile:

1W=1J/S=0,860kcal/h
U = lWs =
2,39104kcal
lWh=
3600J=0,860 kcal
lkcal/h=
1,163J/s
=
1,163 W

4. CARACTERISTICI TERMOTEHNICE
4.1. Caracteristicile termotehnice de calcul ale materialelor care
se utilizeazã la alcãtuirea
elementelorde construcþie, se vor considera în conformitate cu anexa A.
4.2. În
anexa A se dau
urmãtoarele caracteristici
termotehnice,
în
funcþie de felul
materialului ºi de densitatea aparentã p
(kg/m3):
conductivitatea
termicã de calcul
.
[W/(mK)];
coeficientul
de asimilare
termicã
s
[W/(m2K)];
capacitatea
caloricãmasicã lapresiuneconstantã
c
[J/(kgK)].
4.3. Alte
materiale decât cele
din
anexa A pot fi
utilizate
în
elemente de construcþie
numai
cu
avizul
unui
institut de specialitate,
care va atesta
ºi
conductivitatea
termicã
de calcul a
respectivului material.
4.4. Capacitatea caloricã volumicã se obþine prin multiplicarea capacitãþii calorice masic
e
cu densitatea aparentã a materialului, în stare
uscatã:
..c
[Ws/(m3K)]

4.5. Conductivitãþile termice

de
calcul
din
anexa
A includ
influenþa urmãtorilor
factori,
aferenþi condiþiilorde punere
în operã a materialelor termoizolante:
existenþarosturilordintre plãcile termoizolante;
miciledeteriorãri admise, la plãciletermoizolante friabile;
creºterea
densitãþii
aparente
ca urmare
a tasãrilor
din
timpul execuþiei ºi
în
decursul
exploatãrii, la materialele termoizolante tasabile.
4.6. Conductivitãþile
termice de calcul din
anexa A corespund
unui
regim
normal de
umiditate a
materialelor
în
timpul
exploatãrii; în
cazul
unei umiditãþi sporite,
conductivitãþile
termice trebuie sã
fie majorate corespunzãtor.
4.7. Conductivitãþile
termice echivalente ale
straturilor
cvasiomogene se calculeazã în
conformitate cu prevederile
din cap. 7.2.
4.8. Caracteristicile termotehnice
de calcul ale straturilor
de aer
imobil
la
temperatura de
+
10°C, se pot considera astfel:
. =
l,23 Kg/m3
c =1000
J/(KgK)
4.9.
Caracteristicile termotehnice de calcul ale apei sunt urmãtoarele:
. = 1000
Kg/m3
c =
4180 J/(KgK)la o temperaturãde +10°C
. =0,58
W/(mK)
4.10.
Rezistenþele termice specifice ale straturiloromogene se calculeazã cu3 zecimale.
5. TEMPERATURI DE CALCUL
5.1. Temperaturile exterioare
(Te)
Temperaturile exterioare convenþionale de
calcul
se considerã în conformitate cu harta de
zonare
climaticã a teritoriului României, pentru perioada de iarnã, din anexa D.

Conform
acestei hãrþi, care
înlocuieºte harta din
STAS
6472/283,
teritoriul
României
se
împarte în 4 zone
climatice, astfel:
zona
I
Te =12°
C

zona
II
Te=15°
C

zona
III
Te=18°
C

zona
IV Te = 21°
C

5.2. Temperaturile interioareale încãperilor încãlzite

(Tj)
Temperaturile
interioare convenþionale de
calcul ale
încãperilor
încãlzite,
se
considerã
aceleaºi cu temperaturile utilizate
la proiectarea instalaþiilorde încãlzire ºi
se iau
din [3].
Dacã
încãperile au
temperaturi
de calcul
diferite,
dar
existã
o
temperaturã predominantã,
în
calcule se considerã aceastã temperaturã; de exemplu, la clãdirile de locuit se considerã
Ti
=
+20°C.
Dacã
nu
existã
o
temperaturã
predominantã,
temperatura interioarã convenþionalã de
calcul se
poate
considera
temperatura medie ponderatã
a tuturor
încãperilor
încãlzite,
de la
acelaºi nivel:

aTij
Aj
Ti
=
aAj

în care:
Aj aria
încãperii j având temperatura
interioarã
Tij.

5.3
Temperaturile interioare alespaþiilor neîncãlzite
(Tu)
Temperaturile
interioare ale
spaþiilor
ºi
încãperilor
neîncãlzite se determinã
exclusiv
pe
bazã de bilanþ termic, în
funcþie
de
temperaturile
de calcul
ale încãperilor
adiacente,
de ariile
elementelor
de
construcþie
care
delimiteazã
spaþiul
neîncãlzit, precum
ºi
de rezistenþele
termice
ale acestor elemente.

În
calcule
se
va þine seama în
mod
obligatoriu
ºi
de viteza
de ventilare a
spaþiului
neîncãlzit. Determinarea temperaturilor
Tu
ale spaþiilor
ºi
încãperilor
neîncãlzite se face
în
conformitate cu prevederile cap. 8din prezentul normativ.
Tot pe bazã de bilanþ termic se vor
determina
temperaturile Tu
din
rosturile închise,
podurile
ºi
etajele
tehnice,
precum
ºi
cele
din
balcoanele ºi
logiile
închise cu
tâmplãrie
exterioarã.

6. DIMENSIUNI DE CALCUL
6.1. Ca
principiu
general, suprafeþele se delimiteazã
prin
axele
geometrice ale
elementelor
de construcþie interioare ºi
prin
feþele interioare ale elementelor
de construcþie
perimetrale.
6.2. Suprafeþele orizontale ale elementelorde construcþie exterioare(planºeul de la te
rasã
sau
de la pod, planºeul
de peste subsolul
neîncãlzit º.a.)
se
delimiteazã prin
axele geometrice ale
pereþilor interiori structurali ºi nestructurali
ºi princonturul interior alpereþilor exteriori (fig.l).
Pe
ansamblul
clãdirii, aria
orizontalã este delimitatã exclusiv
prin
conturul
interior
al
pereþilor exteriori
(fig.3).
6.3. Suprafeþele verticale exterioare
(pereþii)
se delimiteazã pe
orizontalã prin
axele
geometrice ale pereþilor
interiori
structurali ºi
nestructurali, precum
ºi
prin
colþurile,
intrânde
sau
ieºinde,
ale feþelor interioare
ale pereþilor exteriori (fig.l).
Pe
verticalã,
suprafeþele se
delimiteazã prin
axele
geometrice
ale plãcii planºeelor
intermediare, prin
faþa inferioarã a plãcii
ultimului planºeu, precum
ºi
prin
faþa superioarã a
pardoselii primului
nivel încãlzit (fig.2).
Pe
ansamblul
clãdirii, aria verticalã exterioarã totalã, inclusiv aria vitratã, este:

A = H ×al j
= H ×P
în care P este
perimetrul clãdirii, mãsurat peconturul interior al pereþilorde faþadã.
6.4.
Suprafeþele
înclinate
se calculeazã pe baza dimensiunilordin planul lor.
6.5. Ariile tâmplãriei
exterioare
se determinã pe
baza dimensiunilor
nominale
ale
golurilor corespunzãtoare din pereþi
(fig.l ºi 2).
6.6. Lungimile "1" alepunþilor termice
lineare se
stabilesc,
în principiu, în funcþie de
lungimile reale
pe care se prevãd
detaliile
respective, cuurmãtoarele precizãri:
lungimile se
mãsoarã
în
cadrul
ariilor
A determinate
conform
pct.6.2
... 6.4.; în
consecinþã ele sunt delimitate, la extremitãþi, de conturul suprafeþelor respective;
intersecþiile punþilor
orizontale
cu
cele
verticale se
includ
atât în
lungimile punþilor
orizontale, cât ºi înlungimile punþilor
verticale;
la planºeul depeste spaþii neîncãlzite, înlungimile
"1"
ale punþilor termice create prin
întreruperea
stratului termoizolant
(amplasat peste planºeu)
în
dreptul
pereþilor
interiori structurali
ºi
nestructurali, nu
se includ lãþimile golurilordeuºi.
6.7. Aria anvelopei
clãdirii se calculeazã ca suma tuturor
ariilor
elementelor
de
construcþie perimetrale ale clãdirii
prin care au
loc transferuri termice.
6.8. Volumul
încãperilor
se calculeazã
pe
baza ariilor
orizontale
determinate conform
pct.6.2.
ºi a înãlþimilor Hj
considerate
ca în fig.2:
V
= A H
j
jj

6.9. Volumul
clãdirii V
reprezintã
volumul
delimitat, pe contur, de feþele interioare
ale elementelorde
construcþie
perimetrale:
V
=aVj
=V1
+V2
+...
+Vn

Volumul V include atât încãperile încãlzite direct (cu

elemente de
încãlzire), cât ºi
încãperile încãlzite
indirect (fãrã elemente de încãlzire), dar
la care cãldura pãtrunde prin
pereþi
adiacenþi, lipsiþi
de
o
termoizolaþie semnificativã.
în
acest
sens se
considerã ca fãcând
parte din
volumul
clãdirii:
cãmãri, debarale, vestibuluri, holuri
de intrare,
casa scãrii, puþul
liftului,
ºi
alte
spaþii comune.

Nu
se
includ
în
volumul clãdirii:
camerele
de pubele,
verandele,
precum
ºi
balcoanele
ºi
logiile, chiar în situaþia în care ele sunt închise cu tâmplãrie exterioarã.
7. DETERMINAREA REZISTENÞELOR TERMICE SPECIFICE ALE
ELEMENTELOR DE CONSTRUCÞIE OPACE
7.1. Rezistentatermicãspecificãaunui stratomogen
Rezistenþa termicã specificã a unui
strat omogen
al
elementului de construcþie se
determinã
cu relaþia:

Rs
= d [m2K/W](l)
l
în care:
d grosimea
de calcul a stratului;
. conductivitatea
termicã
de calcul a materialului, conform anexei
A.
La straturile la care grosimea
finalã, dupãpunerea în operã, este mai micã
decât grosimea
iniþialã,
în calcule se considerã
grosimea finalã (dupã tasare).
în
cazurile
în
care abaterea
negativã admisã
la grosimea straturilor
este semnificativã,
grosimea
de calcul a stratului se va
considera egalã cu
grosimea minimã admisã.
Rezistenþele termice ale straturilor omogene
se calculeazã cu 3 zecimale.

7.2. Rezistenþatermicãspecificãaunui strat cvasiomogen

7.2.1. Întrun
model
geometric
este
admisibil
ca,
în
anumite condiþii sã se înlocuiascã
materiale
cu
conductivitãþi
termice
diferite cu
un
material având
o
conductivitate
unicã,
echivalentã.
Stratul
respectiv este
denumit strat cvasiomogen.
Ca exemple
de straturi
cvasiomogene se pot da zidãriile (alcãtuite din
cãrãmizi
sau
blocuri
+
mortar), precum
ºi
straturile termoizolante din
cadrul
elementelor
de construcþie
tristrat, prin care
trec ancore din oþel
inoxidabil
de diametre
reduse, dispuse uniform pe suprafaþa
elementului de construcþie.

7.2.2.
Rezistenþa termicã a unuistrat cvasiomogense calculeazã cu relaþia(1), în care, în
locul
conductivitãþii
termice X, se introduce
valoarea conductivitãþii echivalente . ech.
7.2.3. Conductivitatea
termicã
echivalentã a
straturilor
cvasiomogene
de tipul
zidãriilor
se poate calcula
cu
relaþia:
a(ljAj
)
lech
= [W/(mK)](2)

aAj
în care:
.j conductivitãþile
termiceale materialelor componente;
Aj ariile
materialelor
componente
din
cadrul
stratului
cvasiomogen, mãsurate în
planul
stratului.
7.2.4.
La
straturile cvasiomogene alcãtuite
dintrun
strat
termoizolant +
ancore metalice
de
legãturã,
conductivitatea
termicã echivalentã se poate determina cu relaþia:
lech
=l+d
´n
´c [W/(mK)](3)
în care:
. conductivitatea
termicã
a materialului termoizolant [W/(mK)];
d grosimea
stratului termoizolant [m];
. coeficientul
punctual de transfer termic, aferent unei ancore dinoþel inoxidabil, care se
determinã
pe bazaunui
calcul tridimensional al câmpului de temperaturi, conf. pct. 7.6.3.[W/K];
nnumãrul
de ancore metalice pe metru
pãtrat.

7.3.
Rezistenþele termice
superficiale
7.3.1. Rezistenþele termice
superficiale (Rs, ºi
Rse)
se
considerã în
calcule în
conformitate
cu
tabelul II, în funcþie de direcþia ºi sensul fluxului
termic.
La determinarea rezistenþelor termice
ale elementelor de
construcþie interioare, pe ambele
suprafeþe
ale elementului se considerã valori.i=.e = 8W/(m2K).
În
spaþiile neîncãlzite,
indiferent de
sensul
fluxului
termic,
se considerã .i
=
.e =
12W/(m2K).
7.3.2.
La calculul
câmpului
de temperaturi pentru
verificarea
temperaturilor
superficiale
conform
cap. 10, valoarea coeficientului
de transfer
termic superficial
interior
.i
în
colþurile
interioare intrânde, se considerã:
.i=8(lx)
[W/(m2K)](4)
în care:
x
distanþa,
în
metri, între
colþul intrând
ºi
cel
mai
apropiat colþ ieºind, dar
cel
mult
0,25m.
Între valoarea astfel determinatã ºi
valoarea .i=
8W/(m2K) se considerã o variaþie liniarã,
pe
lungimea
x, pe suprafeþele verticale ºi
orizontale
interioare ale încãperilor, aferente colþului
intrând.
7.3.3. Valorile din
tabelul II
aferente suprafeþelor
verticale,
sunt
valabile
ºi
pentru
suprafeþele
înclinate cu
un
unghi
de cel
mult 30°
faþã de
verticalã,
iar
cele
aferente suprafeþelor
orizontale
sunt
valabile ºi
pentru
suprafeþele înclinate
cu
un
unghi
de cel
mult 30°
faþã de
orizontalã.
7.3.4. Valorile
rezistenþelor
termice superficiale interioare din
tabelul II
sunt valabile
pentru
suprafeþele interioare
obiºnuite,
netratate (cu uncoeficient
de emisie
e =
0,9); valorile din
tabel au fost
determinate pentru o temperaturã interioarãde+20°C.
7.3.5.
Valoarea rezistenþei
termice superficiale exterioare Rse =
0,042
m2K/W
din
tabelul
II corespunde urmãtoarelor condiþii:
suprafaþa
exterioarã netratatã, cuun coeficient de emisiee =0,9;
temperaturaexterioarã
Te =0°C
viteza
vântului adiacent suprafeþei exterioare v=4m/s.
În studii, pentru alte viteze
ale vântului
se poate considera,orientativ:

v
Rse
[m/s]
m2K/W

1
0,08
2
0,06
3
0,05
5
0,04
7
0,03
10
0,02
COEFICIENÞI DE TRANSFER TERMIC SUPERFICIAL [W/m 2K)]
ªI REZISTENÞE TERMICE SUPERFICIALE [m 2K/W]
7.4.
Rezistenþele termice alestraturilor deaer
7.4.1. Rezistenþele termice ale straturilor
de aer
neventilate
(Ra)
se iau
din
tabelul
III, în
funcþie de direcþia ºi sensul fluxului termic ºi
de grosimea stratului de aer.
7.4.2. Valorile din tabel, din coloana
"flux termic
orizontal" sunt valabile ºi pentru
fluxuri
termice
înclinate cu
cel
mult 30°
faþã de orizontalã,
iar
cele
din
coloanele
"flux
termic vertical"
suni
valabile ºi
pentru fluxuri termice
înclinate cu
cel mult 30° faþã deverticalã.
REZISTENÞELE TERMICE ALE STRATURILOR DE AER
NEVENTILATE Ra[m 2K/W]

TABELUL III

Grosimea
stratuluide
aer (mm)
Direcþia
ºi sensul
fluxului termic
Orizontal Vertical
ascendent descendent
0
0,00
0,00
0,00
5
0,11
0,11
0,11
7
0,13
0,13
0,13
10
0,15
0,15
0,15
15
0,17
0,16
0,17
25
0,18
0,16
0,19
50
0,18
0,16
0,21
100
0,18
0,16
0,22
300
0,18
0,16
0,23

OBSERVAÞIE: Pentru valori intermediare

se interpoleazã liniar.
7.4.3.
Valorile
din
tabelul III
sunt
valabile pentru
toate elementele de construcþie, cu
excepþia geamurilor, pentru care se poate consulta
anexa I.
7.4.4. Valoriledin tabel sunt valabile în urmãtoarele condiþii:
stratul
de
aer
este mãrginit de suprafeþe
paralele,
perpendiculare pe direcþia fluxului
termic,
toate
suprafeþele fiind
suprafeþe obiºnuite,
netratate,
cu
un
coeficient de
emisie
ridicat
(e>0,8);
stratulde aerare grosimea (pe direcþia fluxului termic) de celmult 10% din oricare
din
celelalte
douã dimensiuni, ºinu
mai mult de 0,3m;
nu
are loc nici un
schimb
de
aer
semnificativ, atât cu
mediul
interior, cât ºi
cu
cel
exterior.
7.4.5. Pentru
modul
în
care
se pot considera în
calculele termotehnice
straturile de aer
în
care
existã un oarecare grad de ventilare a spaþiului de aer, deci o comunicare cu
mediul exterior,
se poate consulta anexa E.
7.5.
Rezistenþa termicã specificã
unidirecþionalã
7.5.1. Rezistenta termicã specificã
unidirecþionalã a unui element de
construcþie
alcãtuit
din
unul
sau
mai
multe straturi
din
materiale omogene sau
cvasiomogene,
fãrã punþi
termice,
inclusivdineventuale straturide aerneventilat, toate dispuseperpendicularpe
direcþia fluxului
termic,
se calculeazã cu relaþia:
R
= Rsi
+aRs
+aRa
+ Rse [m2K/W](5)

Relaþia (5)
se utilizeazã ºi
pentru
determinarea
rezistenþei termice specifice în
câmp
curent, a elementelorde
construcþie neomogene (cu punþi termice).
În
calculul
unidirecþional, suprafeþele izoterme
sunt paralele cu
suprafaþa
elementului
de
construcþie.
7.5.2. La elementele de construcþie
cu straturi
de grosime variabilã (de ex. la planºeele de
la
terase),
rezistenþele
termice se
pot determina pe baza grosimilor
medii
ale acestor
straturi,
aferente suprafeþelor care se calculeazã.
În
cazul
în
care conductivitatea
termicã a stratului
cu
grosime
variabilã este
redusã,
pentru
o
mai mare
exactitate, se recomandã utilizarea
prevederilordinanexa F.
7.5.3. Coeficientul de
transfer termic unidirecþional
se determinã cu relaþia:
U
= 1
[W/(m2K)](6)

R
7.5.4.
La elementele de
construcþie cu
permeabilitate la aer
ridicatã, determinarea
rezistenþei
termice specifice unidirecþionale se
va face
cu
luarea în
consideraþie a
prevederilor
STAS 6472/785[
9].
7.5.5.
Dacã
valorile R
ºi
U
reprezintã rezultate finale ale calculelor
termotehnice, ele pot
fi rotunjite la 3
cifre semnificative
(2 zecimale).
7.6.
Rezistenþa termicã specificã
corectatã
7.6.1.
Rezistenþa termicã specificã
corectatã se
determinã la elementele de construcþie cu
alcãtuire neomogenã; ea
þine seama
de influenþa punþilor
termice asupra valorii rezistenþei
termice
specifice determinate pe baza unui
calcul
unidirecþional
în
câmp
curent, respectiv
în
zona cu
alcãtuirea predominantã.
7.6.2. Rezistenþa
termicã specificã corectatã R'
ºi respectiv
coeficientul de transfer
termic
corectat U'
se calculeazã cu relaþia generalã:
1 1 a(Y×l) ac
U
'== + + [W/(m2K)](7)

R' R A A
încare:
R
rezistenþa
termicã specificã unidirecþionalã aferentã ariei A;
l lungimea
punþilor termice liniare de acelaºi fel,din cadrul suprafeþei A.
Rezistenþa termicã specificã corectatã R' se mai
poate exprima
prin relaþia:
R'
= rR [W/(m2K)](8)
în care:
rreprezintã
coeficientul
de
reducere a rezistenþei termiceunidirecþionale:

r
= [](
9)

1+
R[a(y×l)+ac]
A

7.6.3. Coeficienþii specifici liniari (.)

ºi
punctuali
(.) de
transfer
termic aduc o
corecþie a
calculului unidirecþional, þinând
seama atât de prezenþa punþilor
termice constructive,
cât ºi
de
comportarea
realã, bidimensionalã,
respectiv
tridimensionalã»
a fluxului
termic,
în
zonele de
neomogenitate a elementelorde construcþie.
Punþile termice punctuale
rezultate la intersecþia unor
punþi
termice
liniare,
de regulã,
se
neglijeazã în calcule.

Coeficienþii .
ºi
. nu
diferã
în
funcþie de zonele
climatice; ei se determinã
pe
baza
calculului numeric automat al câmpurilorde temperaturi.
În
cazul în
care aceºti
coeficienþi
nu
pot
fi
extraºi
din
tabele,
ei se pot
determina pe baza
indicaþiilordin anexa J.
Coeficienþii .
ºi
. au
valori
pozitive sau
negative ºiei
se introduc în
relaþiile (7)
ºi
(9)
cu
semnele lor
algebrice.

Semnul
(
+
)
reprezintã o
reducere a rezistenþei termice corectate
R'
faþã de rezistenþa
termicã
unidirecþionalã R; semnul ()
are o frecvenþã mai redusã
ºi semnificã o mãrire
a valorii R'
faþã de valoarea
R.
7.6.4. Înanexa G se
prezintã o clasificare a punþilor termice liniare ºi
punctuale precum ºi
o clasificare a tipurilorde coeficienþi liniari de transfer termic ..
7.6.5. În
tabelele 1
... 73
se dau
coeficienþii .
ºi
. pentru
o
serie
de detalii
curent
utilizate.
Coeficienþii
liniari
de transfer
termic aferenþi
pereþilor
exteriori
din
zona de
intersecþie cu
placa pe
sol se iau
din tabelele 1
...
10din[1].
7.6.6. Pentru
calcule la faze
preliminare de proiectare, rezistenþa termicã specificã
corectatã
a
elementelor
de
construcþie
neomogene, poate
fi
determinatã cu
metoda aproximativã
din anexa H.
7.6.7. Dupã finalizarea calculelor
termotehnice, valorile R'
ºi
U'
pot fi
rotunjite la trei
cifre semnificative (2 zecimale).
7.7.
Rezistenþa termicã specificã
medie
7.7.1. Rezistenþa termicã specificã
medie a
unui element de
construcþie se
calculeazã
cu
relaþia:
1
aAj
R'
m
== [m2K/W](10)

U '
m
a(AjU '
j
)
în care:
U jcoeficienþii
de
transfer
termic corectat [W/(m2K)J aferenþi suprafeþelor Aj.
7.7.2. Rezistenþele termice medii R'm se pot calcula:
pentru
o
încãpere având
mai
multe
suprafeþe aferente
unui aceluiaºi
element de
construcþie,de exemplu pereþii exteriori la o încãpere decolþ;
pentruunnivel al clãdirii;
pentru ansamblul unei clãdiri.
În
cazul rezistenþei termice medii pe un
nivel
sau
pe ansamblul clãdirii,
valorile Aj ºi U'j
sunt aferente diferitelor încãperi.
Valorile R'm ºi
U'm pe ansamblul unui
nivel
sau
al unei
clãdiri
se
pot
determina ºi
direct,
cu
relaþiile (7), (8)
ºi
(9),
în
care
valorile A
ºi 1, precum
ºi
numãrul
de punþi termice punctuale,
sunt cele corespunzãtoare unui
nivel sau
unei clãdiri în întregime.
7.7.3. Relaþia (10)
este
valabilã
ºi
pentru
determinarea rezistenþelor
termice specifice
medii ale
unor
elemente de
construcþie
alcãtuite din
douã sau
din
mai multe zone cu
alcãtuire
omogenã;
în
aceastã situaþie
în
relaþia (10)
în
loc
de
U'j se introduce coeficientul
de transfer
termic unidirecþional
Uj, obþinânduse
rezistenþa
termicã specifica medie Rm= 1/Um.
7.7.4.
Rezistenþa termicã specificã medie
a mai
multor
sau
a tuturor
elementelor
de
construcþie
aferente
unei încãperi, unui
nivel
sau
întregii
clãdiri, se calculeazã
cu
relaþia (10),
în
care
la numitor
termenul
S(AjU '
j
) se înlocuieºte cu
termenul
S(AjU '
j
tj
),
în
care .j, este
factorulde
corecþie a temperaturii exterioare, corespunzãtor suprafeþei
j.
Relaþia (10)
astfel modificatã este valabilã ºi
la
calculul
rezistenþei termice medii
a
unui
singur element de construcþie care
separã mediul interiorde douã sau mai multe
medii exterioare,
având temperaturi Te ºiTudiferite.

7.8.
Alte caracteristici termotehnice
7.8.1. Coeficientul de cuplaj
termic (L), aferent unui
element de construcþie, se calculeazã
cu relaþia
generalã:
A
Lj
= AjU '
j
= j
[W/K](11)
R'

în care
indicele j
se referã
la
o suprafaþã
a elementului de construcþie, aferentã unei încãperi, unui
nivel
sau întregii clãdiri.
Pentru
ansamblul
mai multor
elemente de construcþie, valorile L se pot însuma.

7.8.2. Fluxul
termic (.),
aferent
unui
element de construcþie,
se
calculeazã
cu
relaþia
generalã:
F= Lj
×DT

în care indicele j are aceeaºi semnificaþie

ca la pct.7.8.1.
În
cazul
elementelor
de
construcþie
care separã spaþiul
interior
încãlzit de
un
spaþiu
neîncãlzit, în
locul
valorii .T =
TiTese
utilizeazã diferenþa de temperaturã
(TiTu)
în
care
Tu
reprezintã
temperatura din
spaþiul
neîncãlzit, determinatã pe baza
unui
calcul
de bilanþ termic,
conform cap.8.
Pentru
ansamblul
mai multor
elemente de construcþie, valorile
F se
pot însuma.
7.8.3. Coeficientul
global de
izolare termicã (G), aferent unei
clãdiri
în
ansamblu, se
calculeazã cu relaþia generalã:
a(L
×t )
G = jj
+0,34 ×n [W/(m3K)](13)

V
în care:
.j
factorul
de corecþie a temperaturii
exterioare,
aferent suprafeþei
j
a elementului
de
construcþie;
Vvolumul
clãdirii [m3];
n
viteza
de ventilare naturalã a
spaþiului interior
al clãdirii,
respectiv
numãrul
mediu
al
schimburilor de
aerpe orã aferent tuturor încãperilor încãlzite ºi neîncãlzite
din cadrul volumului
clãdirii [h1].
Calculul
coeficientului
global
de izolare termicã
este tratat în
detaliu
în
normativele
[12]
ºi[13].

8. DETERMINAREA
TEMPERATURII DINTRUN
SPAÞIU
NEÎNCÃLZIT
8.1. Pentru
determinarea
temperaturii convenþionale de calcul
dintrun
spaþiu
neîncãlzit,
se face uncalcul
de bilanþ termic, utilizânduse
relaþia generalã:
a(T ×Lj
)+0,34
×V ×a(n
×T )
Tu
= jj
[0C](14)

aLj
+0,34
×V ×an

în care:
Lj coeficienþii
de cuplaj
termic
aferenþi
tuturor
elementelor
de
construcþie orizontale ºi
verticale
care delimiteazã
spaþiul
neîncãlzit de mediile adiacente:
aer
exterior
sau
încãperi încãlzite [W/K];
Tj temperaturileconvenþionale
de calculale mediilor adiacente:Te sauTj[°C];
Vvolumul
interioralspaþiuluineîncãlzit [m3];
n
viteza
de ventilare naturalã
a
spaþiului
neîncãlzit, respectiv
numãrul
de schimburi
de
aer pe orã [h1].

8.2.
Pentruutilizareacorectã a relaþiei (14), se fac urmãtoarele precizãri:
la
determinarea valorilor
L,
aferente elementelor
de
construcþie
interioare se pot utiliza
rezistenþele termice specifice unidirecþionale (R);
dacã
încãperea neîncãlzitã
este prevãzutã
cu uºi, ferestre,
luminatoare º.a., în
relaþia de
calcul se introduc ºiaceste
elemente de construcþie;
temperaturile Tj seintroduc în relaþiade calcul cu valorilelor algebrice.
RATA SCHIMBURILOR CONVENÞIONALE
DE
AER
TABELUL IV

Nr.
crt.
Tipul de
etanºare la aer
n
(h1)
Între
spaþiul neîncãlzit (u) ºi
încãlzit (i)
1
Pereþi ºi
planºee fãrã
goluri, uºi
sau
ferestre 0
2
Ca la 1),
dar cu
uºi
sau ferestre etanºe 0,2
3
Ca la 1),
dar cu
uºi
sau ferestre obiºnuite 0,5
Între spaþiul
neîncãlzit (u) ºi exterior (e)
4
Elemente de construcþie fãrã goluri
sau
orificii
de ventilare
0
5
Elemente de
construcþie cu goluri închise (cu
uºi sau ferestre), dar fãrã orificii de ventilare
0,5
6
Ca la 5),
dar cu mici orificii de
ventilare 1,0
7
Elemente de
construcþie cu
etanºeitate
redusã
5,0
8
Elemente de
construcþie evident neetanºe 10,0
8.3. Viteza de ventilare a spaþiului neîncãlzit, respectiv
rata schimburilor
convenþionale
de
aer,
se stabileºte în
funcþie de
existenþa uºilor
|j
a
ferestrelor, de existenþa unor
eventuale
goluri
sau
orificii
de ventilare,
precum
ºi
în
funcþie de gradul
de
etanºeitate
a elementelor
de
construcþie perimetrale.
Pentru
numãrul
de schimburi de
aer
pe
orã între
spaþiul
neîncãlzit ºi
spaþiul
încãlzit,
precumºi între
spaþiul neîncãlzit ºi mediul
exterior, se pot
utiliza valorile din tabelulIV.
Valorile n
se vor
stabili
ºi
în
funcþie de necesitãþile de aerisire a încãperii
neîncãlzite,
în
funcþie de
destinaþia acesteia
(de exemplu
cerinþe mai mari
de
ventilare la cãmãrile de alimente
de
la locuinþe, etc.)

8.4. Spaþiile neîncãlzite pentru care se face calculul cu relaþia (14)pot fi:
încãperi
interioare de dimensiuni reduse ºi
înconjurate
în
mare parte de încãperi
încãlzite (cãmãri, debarale, vestibuluri, windfanguri neîncãlzite,
degajamente º.a.);
spaþii de dimensiuni mai
mari. interioare
sau
adiacente
clãdirii (casa scãrii neîncãlzitã,
garaje, º.a.);
rosturi închise;
poduri sau etaje tehnice
neîncãlzite.
Temperaturile
în
subsolurile neîncãlzite se
determinã
în
conformitate cu
prevederile
din
[1].
8.5. În
situaþia în
care douã spaþii
neîncãlzite
sunt adiacente,
temperaturile
Tu
se pot
determina,
fie
cu
relaþia (14)
prin
încercãri
succesive,
fie pe baza
unui
calcul
de bilanþ termic,
rezolvând un sistem
de douã ecuaþii cu
douã necunoscute.
9. DETERMINAREA REZISTENÞELOR TERMICE
ALE SUPRAFEÞELOR VITRATE
9.1. Rezistenþa termicã a
tâmplãriei exterioare
(ferestre ºi
uºi
vitrate)
din
lemn, a
luminatoarelor ºi
a pereþilor exteriorivitraþise considerã conform tabelului V.
9.2. Pentru
alte
tipuri
de elemente de construcþie vitrate,
necuprinse
in
tabelul V,
rezistenþele termice specifice vor fi determinate
prin încercãri de cãtre un institut de specialitate.
9.3. Tâmplãriile exterioare
cu
tocuri
ºi
cercevele din
mase
plastice sau
din
aluminiu,
produse de firme
din
þarã,
produse în
þarã pe baza
unor
licenþe
strãine sau
importate, nu
vor
fi
utilizate decât
dupã atestarea caracteristicilor
lor termotehnice de cãtre un institut de spacialitate.
9.4. Nu
se recomandã folosirea tâmplãriilor
din
aluminiu
la
care
nu
se realizeazã
ruperea
punþilor termice pe o adâncime de
cel puþin12 mm.
9.5. Pentru
tâmplãriile metalice simple,
realizate
din
profile
din
oþel
se vor
considera
urmãtoarele rezistenþe termice:
cuo
foaie degeam simplu R' =0,17 m2K/W
cuun
geam termoizolant R'=0,28 m2K/W

9.6. Pentru
calcule în
fazele preliminare de proiectare,
rezistenþele
termice
ale tuturor
tipurilorde tâmplarii
se pot determina pebaza prevederilordin anexa I.
9.7. Pentru
uºile
interioare,
opace
sau
vitrate,
rezistenþele termice pot fi
determinate
prin
calcul, în
funcþie de materialele utilizate
la tocuri
ºi
foi, de
alcãtuirea ºi
grosimea acestora ºi
de
valorile Rsi
ºi
Rse corespunzãtoare poziþiei uºilor. Calculele
se vor efectua pe baza indicaþiilordin
anexa I.
REZISTENÞE TERMICE SPECIFICE PENTRU
ELEMENTE
DE CONSTRUCÞIE VITRATE

TABELUL V

ELEMENTUL DE CONSTRUCÞIE VITRAT

R'
m2K/W
TÂMPLÃRIE EXTERIOARÃ DIN LEMN
simplã,
cu
o
foaie de geam
0,19
simplã,
cu
un geam termoizolant 0,33
simplã,
cu
douã foi de geam la
distanþã
de 2
... 4
cm
0,31
simplã,
cu
o
foaie de geam ºi un
geam termoizolant la distanþã de 2
... 4 cm
0,44
cuplatã,
cu
douã foi
de geam la distanþã de 2 ...
4 cm
0,39
cuplatã,
cu
o foaie de geam
ºi un geam termoizolant la distanþã de 2 ...
4 cm
0,51
dublã,
cu
douã
foi
de
geam la distanþã de 8
... 12
cm
0,43
dublã,
cu
o foaie de geam
ºi un geam termoizolant la distanþã de 8 ...
12 cm
0,55
triplã,
cu
trei foi de geam
0,57
triplã,
cu douã foide geam ºi un
geam
termoizolant 0,69
LUMINATOARE
cu
o foaie de geam
0,18
cu
un geam
termoizolant 0,29
cu
douã foi de geam la distanþã de1...3 cm
din
plãci PAS
0,27
simple
0,18
duble
0,34
TABELUL V (continuare)

ELEMENTUL DE CONSTRUCÞIE VITRAT

R'
m2K/W
PEREÞI
EXTERIORI VITRAÞI
geam
profilit tip U, montat simplu
geam
profilit tip U, montat
dublu
geam
profilit tubular
plãci
PAS, montate simplu
plãci
presate din sticlã, tip S
(Nevada):
pereþi
simpli
pereþi
dubli
cãrãmizi
presate din sticlã cu goluri,
de 80
mm grosime
vitrine
cu
rame metalice,
cu
o
foaie de geam
0,17
0,27
0,30
0,18
0,22
0,42
0,31
0,18

10. DETERMINAREA TEMPERATURILOR PE

SUPRAFAÞA
INTERIOARÃ A ELEMENTELOR
DE
CONSTRUCÞIE
10.1. Temperatura pe
suprafaþa
interioarã a elementelor
de construcþie fãrã
punþi
termice
(sau
în câmpul curent al elementelorde construcþie cupunþi termice)
se determinã cu
relaþia:
DT
Tsi
=Ti
- [oC](15)
ai
×R
La
elementele
de construcþie
adiacente
spaþiilor
neîncãlzite,
în
locul valorii .T =
TiTe,
în relaþia de calcul
(15) se introduce diferenþa de temperaturã (TiTu).

10.2. Înzona punþilortermice, temperaturileTsi

se determinã printrun
calcul automat al
câmpului
de temperaturi. Calculul
câmpurilor
de
temperaturi
se face
pe
baza
precizãrilor
din
anexa
J.
În
mod
curent, pentru
determinarea temperaturilor
minime Tsi
min
este
suficient a se
face
calculul câmpuluiplan, bidimensional de temperaturi.
10.3. Pentru
cazurile ºi
detaliile curente,
temperaturile superficiale
minime Tsi
min
se dau
în tabelele 1
...
73.
Valorile din
tabele sunt valabile pentru
zona II
climaticã ºi
pentru
o
temperaturã
interioarã Ti
= +20°C.
Pentru
alte condiþii
de
temperaturã
(T'e ºi T'i),
temperatura minimã (T'si
min)
se poate
determina
cu realaþia:

min
'
si
T
''
'
ei
ei
i
TT
TTT
-
-
-= ( iT
min
)si
T- [oC](16)
în care:
Ti
= +20°C
Te = 15°
C
Ti
Te
=
35K
10.4. La
colþurile
intrânde de la
intersecþia a
doi pereþi
exteriori
cu
un
planºeu
(la tavan
sau
la
pardosealã), temperatura minimã se poate determina
numai
pe
baza unui
calcul
automat
al
câmpului spaþial, tridimensional, detemperaturi.
În cazul în care nu se face unastfel de calcul, se poate
considera valoarea
aproximativã:
Tsicolt
=1,3Tsi
min
-0,3Ti
[°C](17)

în care:
Tsi
mln
temperatura
superficialã
minimã, determinatã
pe baza câmpului
plan
de
temperaturi.
10.5. Temperatura superficialã medie, aferentã
suprafeþei
interioare
a unui
element de
construcþie, sepoate determina cu relaþia:
DT
T
=T
- [°C](18)

sim
i

ai
×R'

în care:
R'
rezistenþa
termicã specificã corectatã,
determinatã conform
cap.7, aferentã,
dupã
necesitãþi, fie
unei încãperi, fie
ansamblului clãdirii.
10.6. Pe baza temperaturii superficiale minime Tsi
min, sepoate calcula valoarea maximã a
raportului ecartului de temperaturã superficialã, cu relaþia:
T
-T
i
si
min

zmax= [](
19)
DT

Pe
baza
temperaturii
superficiale medii
Tsi
m,
se
poate
determina valoarea medie
a
raportului ecartului de temperaturã superficialã, folosind relaþia:
Ti
-Tsi
m
R
zm
== si
[](
20)
DTR'

10.7. La
elementele de construcþie adiacente
spaþiilor
neîncãlzite, în
locul
valorii .T din
relaþiile (18),(19),(20),
se introducediferenþa de temperaturã (TiTu).
10.8. Pentru efectuarea unui calcul
numeric automat al câmpului plan de
temperaturi (2D)
conform indicaþiilor din anexa J, se poate reprezenta grafic variaþia temperaturilor
Tsi.
ll.COMPORTAREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCÞIE LA
DIFUZIA VAPORILOR DE APÃ

11.1. Comportarea elementelor

de construcþie la difuzia vaporilor
de apã se
determinã în
conformitate cu prevederile
STAS 6472/489[
7] ºi cu modificãrile dinanexa K.
11.2. Calculele se fac în
ipoteza
cã
elementul
de construcþie este alcãtuit din
straturi
omogene
perpendiculare pe fluxul
termic.
În aceastã ipotezã se potdetermina urmãtoarele
temperaturi:

pe suprafaþa interioarã a elementului deconstrucþie, pe baza relaþiei (15);

pe suprafaþa exterioarãaelementului de construcþie:
DT
Tse
=Te + [°C](21)
ae ×R
 întrun
plan n din interiorulelementului de construcþie, cu unadin relaþiile:
DT
Tn
=Ti
- (Rsi
+aRsj
) [°C](22)

R
sau

T
=T
-
DT
(R +aR )
ne se sj

R
în care:
.Rsj
suma
rezistenþelor
termice specifice ale straturilor
amplasate
între
suprafaþa
interioarã relaþia
(22), respectiv exterioarã relaþia
(23), ºi planul n.
11.3. Temperaturile din interiorul elementelor de
construcþie neomogene se pot determina
printrun
calcul numeric automat al câmpuluibidimensional de temperaturi.
Pe baza temperaturilor
astfel
determinate,
se
pot reprezenta grafic curbele izoterme
din
interiorul elementelor de construcþie.

12. STABILITATEA
TERMICÃ A ELEMENTELOR DE CONSTRUCÞIE
12.1. Determinarea
stabilitãþii termice a elementelor
de construcþie perimetrale ale
clãdirilor
se face
înconformitate cu
prevederile Instrucþiunilor
tehnice NP 2001989[
11].
12.2. Elementele de construcþie
care
se
verificã la exigenþa de stabilitate termicã sunt
urmãtoarele:
partea opacã apereþilor exteriori supraterani ai încãperilorîncãlzite;
planºeele de peste ultimul nivelîncãlzit, de sub terase ºi poduri.
12.3. Indicele inerþiei termice D a unui element de construcþie plan, alcãtuit din mai
multe
straturidispuse perpendicular pe fluxul
termic, se calculeazã cu relaþia:
D =S(Rs
×s)
în care:
s coeficientul
de asimilare termicã,
pentru perioada oscilaþiilor
densitãþii
fluxului
termic
de 24 de ore. [W/(m2K)].
12.4. Coeficienþii de
asimilare termicã s se
iau
din
anexa A.
Pentru
materiale
necuprinse
în anexa
A, coeficientul de asimilare
termicã se
calculeazã cu relaþia:
s
=8,5×10 -3
l×c
×r [W/(m2K)](25)
în care:
c capacitatea
caloricã masicã la presiune constantã [J/(kgK)] conform anexei A;
. densitatea
aparentã a materialului [kg/m3].
12.5. În
cazul
elementelor
de construcþie neomogene, indicele
inerþiei termice se
calculeazã cu relaþia:
S(Aj
×Dj
)
D
= [](
26)
aAj
în care:
Aj ariile
zonelordistincte de pe suprafaþa elementuluide construcþie [m2];
Dj indicii
inerþiei termice corespunzãtori zonelorcu
arii Aj.

13. REZISTENÞE TERMICE NORMATE

13.1. Rezistenþa
termicã necesarã
din
considerente igienicosanitare,
se calculeazã
cu
relaþia:
R'
nac =
DT [m2K/W](27)
ai
×DTi
max

în care:
.Tmax
diferenþa
maximã de temperaturã,
admisã între
temperatura interioarã
ºi
temperatura medie a suprafeþei
interioare:.Timax
= (TiTsirn).

Valorile .T,
max
se dau
în
tabelul VI, în
funcþie de destinaþia clãdirii
ºi
de tipul
elementului de construcþie.

La
elementele de construcþie care separã
încãperea consideratã
de un
spaþiu
neîncãlzit,
în
loc de
valoarea .T = TiTe,
înrelaþia (27)
se introduce
diferenþa de
temperaturã
(TiTu),
încare
Tu
reprezintã temperatura în spaþiul neîncãlzit, determinatã pebazaunui calcul de bilanþ termi
La
elementele de construcþie care
separã încãperea consideratã de un
spaþiu
mai
puþin
încãlzit, în
loc de
valoarea .T,
în
relaþia
(27)
se introduce
diferenþa
dintre
cele douã
temperaturi
interioare convenþionale
de calcul, având valori
conform [3].
Relaþia (27) nu
se aplicã la
suprafeþele
vitrate.

13.2. Rezistenþele termice specifice corectate R'

ale tuturor
elementelor
de construcþie ale
clãdirilor,
calculate pentru
fiecare încãpere
în
parte,
trebuie
sã fie
mai mari
decât rezistenþele
termice
necesare:
R'3 R'
nec [m2K/W](28)

13.3. Condiþia (28)

se
aplicã
ºi
la
elementele
de
construcþie adiacente rosturilor
închise,
izolate
faþã de
mediul
exterior, la verificarea
termotehnicã a
elementelor
de
construcþie
interioare,
spre încãperile
neîncãlzite
sau
mai
puþin
încãlzite,
precum
ºi
la
clãdirile încãlzite
cu
sobe.
13.4. La elementele de construcþie ale
încãperilor
în
care
staþionarea
oamenilor
este
de
scurtã duratã
(de exemplu
casa scãrii, holurile de
intrare
în
clãdirile
de locuit, º.a.)
valorile
.Timax
din tabelulVIse mãresc
cu
1K.
13.5. Pentru
destinaþii
ºi
funcþiuni
specifice,
valorile normate Ti
ºi
ATj max, pot ºi trebuie
sa fie stabilite
de proiectant, chiar
dacã
ele diferã
de
valorile
Tj
din
[3]
ºi de valorile .Timax
din
tabelulVI.
13.6. Pentru
încãperile clãdirilor
de
producþie
cu degajãri
importante de cãldurã,
valoarea
.Timax
nu se
normeazã,dacã este
îndeplinitã una din urmãtoarele condiþii:
degajãrile decãldurãdepãºesccu cel puþin 50% necesarulde cãldurã de calcul;
densitatea fluxului termic degajat estede cel puþin 23 W/m 2deelement de construcþie
;
suprafaþa
interioarã a elementului
de construcþie este supusã unui flux
radiant
permanent sau este spãlatã
de aer uscat ºi cald.
13.7. Rezistenþele termice
specifice ale elementelor
de construcþie vitrate trebuie
sã fie
mai mari decât valorile R'nec
din tabelul VII.
13.8. Pentru
elementele de construcþie
uºoare cu
excepþia suprafeþelor
vitrate sunt
valabile valorile R'nec
de mai jos, prin
care se urmreºte a
se
compensa
inerþia
(exprimatã
prin
greutate) redusã, prinrezistente termice specifice
sporite:
pentru20 kg/m2
R'nec
= 2,50m2K/W
pentru50 kg/m2
R'nec
= 2,00m2K/W
pentru100kg/m2
R'nec
=1,80 m2K/W
pentru150kg/m2
R'nec
=1,60 m2K/W

13.9. În
scopul reducerii consumului de energie în
exploatare, rezistenþa termicã
corectatã, medie peclãdire,
a fiecãrui element de construcþie, se comparã curezistenþele termice
minime
prescrise de actele
normative în
vigoare.Trebuie sã fie îndeplinitã condiþia:
R'
3 R'
[m2K/W](29)

m
min

VALORI NORMATE
.Ti
max

TABELUL VI

Grupa
clãdirii Destinaþia
clãdirii (%)
.Timax
[K]
Pereþi Tavane Pardoseli
I
Clãdiri
de locuit, cãmine,
internate
Spitale, policlinici º.a.
Creºe, grãdiniþe
ªcoli, licee, º.a.
60
4,0
3,0
2,0
II
Alte
clãdiri
socialculturale,
cu
regim normal
de umiditate
50
4,5
3,5
2,5
III
Clãdiri sociale
cu regim
normal de umiditate
Clãdiri de producþie cu regim
normal de umiditate
60
6,0
4,5
3,0
IV
Clãdiri
de producþie
cu
regim
ridicat de umiditate *)
.75
.Tr
0,8.Tr
3,5

*)
DT
=T
-q
r
ir

REZISTENÞE TERMICE SPECIFICE NECESARE

PENTRU ELEMENTELE DE CONSTRUCÞIE VITRATE
TABELUL VII

Grupa
clãdirii
R'nec
[m2K/W]
Tâmplãria
exterioarã
Luminatoare Pereþi
exteriori
vitraþi
I
0,39 0,31 0,33
II
0,35 0,28 0,30
III
0,31 0,25 0,27
IV 0,27 0,22 0,24
OBSERVAÞII:

1)
La tâmplãria
exterioarã
de la casa scãrii
ºi
de
la alte spaþii de circulaþie,
indiferent de
grupa clãdirii, se
admite
R'nec
=0,27 m2K/W

2)La tâmplãria exterioarã de

la vitrine se admite R'nec
=0,22 m2K/W

14. TEMPERATURISUPERFICIALE
NORMATE
14.1. Temperaturile de la
suprafeþele interioare ale
elementelor
de construcþie,
atât în
câmp
curent,
cât ºi
în
dreptul tuturor
punþilor
termice,
trebuie
sã fie mai mari decât temperatura
punctuluide
rouã
.r:
Tsi(Tsi min, Tsi colþ). .r
[°C](30)

14.2. Temperatura
punctului
de
rouã se poate determina
din
anexa
B, în
funcþie
de
temperatura interioarã
convenþionalã de calcul Ti ºi
de umiditatea relativã a
aerului
interior
.i
consideratã conform tabelului VI.
Pentru
destinaþii
ºi
funcþiuni specifice,
valorile .i pot fi
ºi
trebuie sã fie stabilite de
proiectant, chiar dacã ele
diferã de valorile .idintabelul VI.
14.3. Pentru
alte valori T
ºi
.i decât cele
din
anexa B, temperatura
punctului
de rouã
poate fi
determinatã, aproximativ, prin interpolare liniarã.
Mai exact, temperatura punctului de rouã se calculeazã
astfel:

sedeterminã presiunea parþialã avaporilorde apã lainterior, curelaþia:

p ×j
p
= si
[Pa](31)
vi
100

în care:
Ps presiunea
de saturaþie
corespunzãtoare temperaturii
aerului
interior, conform
anexei
C
[Pa];
.i
umiditatea
relativã a aerului umed interior [%].

din anexa Cse determinã temperatura pentru care presiunea parþialã avaporilor de apã,
calculatã cu
relaþia (31),
devine presiune de saturaþie; aceastã valoare a temperaturii
este
temperaturapunctului derouã0T.
14.4. Cu
ajutorul
temperaturilor
superficiale medii determinate cu
relaþia
(18)
se pot
calcula ºi
verifica indicii
globali
de confort termic PMV
si
PPD,
precum
ºi
indicatorii specifici
disconfortului
local:
temperatura suprafeþei
pardoselii, variaþia pe
verticalã
a temperaturii aerului
ºi asimetria temperaturii radiante, în conformitate cu[10].
ANEXE

A Caracteristicile
termotehnice ale materialelorde construcþie
B
Temperatura
punctului
de rouã
pentru
diferite temperaturi ºi
umiditãþi
relative ale
aerului interior
C
Presiunea
de saturaþie a vaporilordeapã pentru
diferite temperaturi ale aerului.
D Zonarea
climaticã a României, pentru perioada de iarnã
E Considerarea
în
calcule a
straturilor de aer
ventilat
F Determinarea
rezistenþelor
termice ale elementelor
de construcþie
având
straturi
de
grosime variabilã
G Clasificarea
punþilor termice
ºi a coeficienþilorde transfer termic
H Metodã
aproximativã de calcul
pentru
determinarea rezistenþelor
termice
specifice
corectate
ale
elementelor de construcþie neomogene
I
Metodã
simplificatã
de
calcul
pentru
determinarea coeficienþilor
de
transfer
termic ai
tâmplãriei exterioare
JCalculul
numeric automat
K Modificãri
la STAS 6472/489
"Comportarea elementelor
de
construcþie
la difuzia
vaporilor de apã"
ANEXA A
CARACTERISTICILE TERMOTEHNICE ALE
MATERIALELOR DE CONSTRUCÞIE

Nr.
crt.
Denumirea
materialului
Densitatea
aparentã
.
kg/m3
Conductivitatea
termicã de
calcul
.
W/(mK)
Coeficientul
de asimilare
termicã
s
W/(m2K)
Factorul
rezistenþei la
permeabilitate
la
vapori
1/KD
0
1
2
3
4
5
I. Produse pe bazã de azbest
Capacitate
caloricã masicã c = 840 J/(kgK)
1
Plãci ºi
foi
de
azbociment
1900
0,35
6,35
24,3
2
Plãci termoizolante
de azbest
500
300
0,13
0,09
1,99
1,28
1,6
1,6
II. Materiale asfaltice
ºi bituminoase
Capacitate
caloricã masicã c = 840 J/(kgK)
3
Mortar asfaltic 1800
0,75
9,05
85,0
4
Beton asfaltic 2100
1,04
11,51
85,0
5
Bitum
1100
0,17
3,37
*)
III. Betoane
Capacitate
caloricã masicã c = 840 J/(kgK)
6
Beton armat 2600
2500
2400
2,03
1,74
1,62
17,90
16,25
15,36
24,3
21,3
21,3
7
Beton simplu cu
agregate naturale
de naturã
sedimentarã sau
amorfã (pietriº, tuf
calcaros, diatomit).
2400
2200
2000
1800
1600
1400
1200
1000
1,62
1,39
1,16
0,93
0,75
0,58
0,46
0,37
15,36
13,62
11,86
10,08
8,53
7,02
5,79
4,74
21,3
14,9
12,1
8,5
7,1
4,7
4,3
3,9
8
Beton cu
zgurã de
cazan
1800
1600
1400
1200
1000
0,87
0,75
0,64
0,52
0,41
9,75
8,53
7,37
6,15
4,99
8,5
7,7
7,1
6,1
4,7
9
Beton cu
zgurã
granulatã
1800
1600
1400
1200
0,64
0,58
0,52
0,46
8,36
7,50
6,65
5,79
7,7
7,1
6,6
6,1
0
1
2
3
4
5
10
Beton cu
zgurã
expandatã
1600
1400
1200
0,58
0,46
0,41
7,50
6,25
5,46
7,1
6,5
6,0
11
Beton cu perlit 1200
1000
800
600
0,41
0,33
0,26
0,17
5,46
4,47
3,55
2,49
4,3
3,4
2,4
2,1
12
Beton cu
granulit 1800
1700
1600
1500
1400
1200
1000
800
600
400
0,81
0,76
0,70
0,64
0,58
0,46
0,35
0,29
0,23
0,17
9,41
8,85
8,24
7,63
7,02
5,79
4,61
3,75
2,89
2,03
7,1
7,0
6,9
6,8
6,5
6,1
4,7
3,4
2,4
1,9
13
Beton celular
autoclavizat
(gazbeton):
tip
GBC
50
tip
GBN
50
tip
GBN 35
tip
GBN T;
GBC T
750
700
600
550
0,28
0,27
0,24
0,22
3,57
3,39
2,96
2,71
4,2
4,2
3,7
3,5
14
Produse
rigide
spumate din
cenuºã
de termocentralã
liatã cu
ciment
500
400
0,20
0,16
2,46
1,97
3,1
2,6
IV. Mortare
Capacitate
caloricã masicã c =
840
J/(kgK)
15
Mortar
de
ciment
1800
0,93
10,08
7,1
16
Mortar
de
ciment ºi var
1700
0,87
9,47
8,5
17
Mortar
de var
1600
0,70
8,24
5,3
18
Mortar
de zgurã
cu ciment
1400
1200
0,64
0,52
7,37
6,15
5,7
4,7
V. Vatã mineralã ºi produse din vatã mineralã
Capacitate caloricã masicã c=750
J/(kgK)
19
Vatã mineralã:
tip
60
tip
70
60
70
0,042
0,045
0,37
0,41
1,1
1,1
20
Saltele din
vatã
mineralã
tip
SCI
60,
SCO60,SPS 60
tip
SPS70
100...130
120...
150
0,040
0,045
0,50
0,59
1,3
1,3
0
1
2
3
4
5
21
Pâslã mineralã:
tip
P
40
tip
P
60
tip
P
90
40
60
90
0,043
0,040
0,040
0,31
0,36
0,44
1,1
1,6
2,0
22
Plãci din
vatã
mineralã:
tip
G
100
tip
G
140
tip
AP
140
100
140
120...140
0,048
0,040
0,044
0,51
0,55
0,56
2,1
2,4
2,4
23
Plãci
rigide din
fibre
de bazalt tip
PB
160
160
0,050
0,66
2,5
VI
Sticlã ºi produse pe bazã de sticlã
Capacitate caloricã
masicã
c=840 J/(kgK)
24
Sticlã 2500
0,75
10,67
.
25
Sticlã
spongioasã 400
300
140
0,14
0,12
0,075
1,84
1,48
0,80
28,3
28,3
28,3
26
Vatã de sticlã:
cal.
I
cal.
II
80
100
0,036
0,041
0,42
0,50
1,1
1,2
VII Produse pe
bazã de
ipsos,
perlit, diatomit
Capacitate caloricã
masicã
c=840 J/(kgK)
27
Plãci de
ipsos 1100
1000
0,41
0,37
5,23
4,47
6,1
6,5
28
Plãci
de
ipsos cu
umpluturã organicã
700
0,23
3,13
3,4
29
Ipsos celular
500
0,18
2,34
1,7
30
ªapãde ipsos 1600
1,03
10,00
11,2
31
Produse
termoizolante din
diatomit
600
500
0,22
0,19
2,83
2,40
32
Plãci
termoizolante
din
perlit liate cu
ciment
270
0,16
162
1,9
VIII Pãmânturi ºi umpluturi
Capacitate caloricã
masicã
c=840 J/(kgK)
33
Pãmânt vegetal în
stare
umedã
1800
1,16
11,28
34
Umpluturã din
nisip
1600
0,58
7,50
3,9
35
Umpluturã din
pietriº
1800
0,70
8,74
2,4
0
1
2
3
4
5
IX.
Lemn ºi produse din
lemn
Capacitate
caloricã masicã c=2510
J/(kgK)
36
Pin ºi
brad
perpendicular
pe
fibre
în
lungul fibrelor
550
550
0,17
0,35
4,12
5,91
10,4
2,0
37
Stejar ºi
fag
perpendicular
pe
fibre
în
lungul fibrelor
800
800
0,23
0,41
5,78
7,71
11,3
2,1
38
Placaj încleiat 600
0,17
4,30
28,3
39
Rumeguº 250
0,09
2,02
2,4
40
Plãci termoizolante
din
talaº, tip
STABILIT
400
300
0,14
0,13
3,19
2,66
2,4
2,1
41
Beton cu
agregate
vegetale (talaº,
rumeguº,puzderie)
800
600
0,21
0,16
5,52
4,17
5,3
5,0
42
Plãci termoizolante
din
coajã de
rãºinoase
tip
PACOSIP
tip
IZOTER
750
350
270
0,216
0,125
0,116
5,42
2,82
2,38
5,3
2,4
2,1
43
Plãci din fibre de
lemn, tip
PFL
(plãci
moi)
plãci
S
plãci
B ºi BA
220...350
230...400
0,084
0,094
2,08
2,32
2,7
3,7
44
Plãci aglomerate
fibrolemnoase, tip
PAF
300
0,084
2,14
2,7
45
Plãci din aºchii de
lemn, tip
PAL:
termoizolante
stratificate
omogene
pline
omogene
cu
goluri
350
650
550
700
600
500
450
0,101
0,204
0,180
0,264
0,216
0,168
0,156
2,53
1,90
4,24
5,79
4,85
3,90
3,57
2,8
7,1
4,3
8,5
7,1
3,4
2,8
X. Produse termoizolante fibroase de naturã organicã
Capacitate caloricã masicã
c=
1670
J/(kgK)
46
Plãci aglomerate
din
puzderie, tip
PAP
300
200
0,101
0,086
1,91
1,44
3,5
3,0
0
1
2
3
4
5
47
Stufit
presat
manual
presat
cu
maºina
250
400
0,09
0,14
1,65
2,60
1,3
1,4
48
Plãci din paie 250
120
0,14
0,05
2,05
0,85
1,4
1,3
49
Saltele din
Deºeuri
textile
sintetice,
tip
vatã de tapiþerie
100
0,045
0,74
1,1
XI. Umpluturi termoizolante
Capacitate
caloricã masicã c =
840
J/(kgK)
50
Zgurã de
cazan
1000
700
0,35
0,26
4,61
3,32
3,3
2,9
51
Zgurã granulatã,
zgurã
expandatã
1100
900
500
0,36
0,31
0,19
4,90
4,11
2,40
3,4
3,1
2,7
52
Cenuºã ºi zgurã de
termocentralã
650
0,29
3,38
3,0
53
Granulit 900
500
300
0,49
0,25
0,18
5,17
2,75
1,81
3,0
2,1
1,7
54
Perlit 200
100
0,088
0,083
1,03
0,71
1,7
0,9
55
Diatomit 700
500
0,25
0,20
3,26
2,46
XII.
Pietre
naturale ºi zidãrie din piatrã naturalã
Capacitate
caloricã masicã c = 920 J/(kgK)
56
Scorie bazalticã 1000
0,26
4,16
57
Marmurã, granit,
bazalt
2800
3,48
25,45
56,7
58
Gresie
ºi cuarþite 2400
2,03
17,99
17,0
59
Pietre calcaroase 2000
1700
1,16
0,93
12,42
10,25
10,6
8,5
60
Tuf calcaros 1300
0,52
6,70
4,3
61
Zidãrie
din pietre
de formã regulatã,
cu
densitate
aparentã a pietrei
de:
2800
kg/m3
2000
kg/m3
1200
kg/m3
2680
1960
1260
3,19
1,13
0,51
23,89
12,13
6,54
30,4
9,9
4,9
0
1
2
3
4
5
62
Zidãrie
din pietre 2420
2,55
20,30
15,5
de formã 1900
1,06
11,57
8,7
neregulatã, cu
densitatea aparentã
a pietrei
de:
2800
kg/m3
2000
kg/m3
1200
kg/m3
1380
0,60
7,42
5,3
XIII Zidãrie
din cãrãmizi, blocuri mici ºi produse din beton celular autoclavizat
Capacitate caloricã
masicã
c
=
87
(J/kgK)
63
Zidãrie
din
cãrãmizi pline
1800
0,80
9,51
6,1
64
Zidãrie
din
cãrãmizi cu gãuri
verticale, tip GVP,
cu
densitatea
aparentã a
cãrãmizilor de:
1675
kg/m3
1700
0,75
8,95
5,3
1475
kg/m3
1550
0,70
8,26
5,0
1325
kg/m3
1450
0,64
7,64
4,7
1200
kg/m3
1350
0,58
7,02
4,5
1075
kg/m3
1250
0,55
6,57
4,3
950
kg/m3
1150
0,46
5,77
4,1
65
Zidãrie
din
cãrãmizi de
diatomit, cu
densitatea aparentã
a cãrãmizilor de
1000 kg/m3
1200
0,52
6,26
3,4
66
Zidãrie
din blocuri
mici pline din
beton
cu agregate
uºoare, cu
densitatea aparentã
a blocurilor
de:
2000
kg/m3
1980
1,16
12,02
10,6
1800
kg/m3
1800
0,93
10,26
8,5
1600
kg/m3
1620
0,75
8,72
7,1
1400
kg/m3
1440
0,61
7,43
4,7
1200
kg/m3
1260
0,50
6,29
4,3
1000
kg/m3
1080
0,42
5,34
3,9
67
Zidãrie
din blocuri
debeton celular
autoclavizat:
cu
rosturi subþiri
0
1
2
3
4
5
tip
GBN 35
tip
GBN 50
cu
rosturi
obiºnuite
tip
GBN 35
tip
GBN 50
675
775
725
825
0,27
0,30
0,30
0,34
3,38
3,82
3,70
4,20
3,8
4,3
3,9
4,4
68
Fâºii armate
din
beton
celular
autoclavizat
tip
GBN 35
tip
GBN 50
625
725
0,25
0,28
3,13
3,57
3,7
4,2

XIV. Metale Capacitate caloricã masicã

c=480 J/(kgK)
69
Oþel de
construcþii 7850
58
125,6
.
70
Fontã 7200
50
111,7
.
71
Aluminiu
2600
220
140,8
.
XV. Polimeri ºi
spume depolimeri
Capacitate caloricã masicã c = 1460 J/(kgK)
72
Polistiren celular
20
0,044
0,30
30,0
73
Spumede
policlorurã de
vinii
70
30
0,05
0,05
0,61
0,40
3,0
3,0
74
Poliuretan celular
30
0,042
0,36
30,0
XVI. Materiale în
suluri
Capacitate caloricã masicã c = 1460 J/(kgK)
75
Covor PVC
fãrã
suport textil
cu
suport textil
1800
1600
1600
1400
0,38
0,33
0,29
0,23
8,49
7,46
7,00
5,83
425
425
425
425
76
Pânzã bitumatã,
carton
bitumat, etc.
600
0,17
3,28
*)

*) Valoarea
este conform S1 AS 6472/489
OBSERVAÞII:
1. Conductivitãþile
termice de calcul
din
anexa
A sunt date la
condiþiile unui
regim
normal de umiditate a materialelor în timpul exploatãrii, conform prevederilor din S
TAS 6472/489.
2. Alte
materiale
decât cele din
anexa A pot fi utilizate
în
elemente
de construcþie numai
cu
avizul
unui
institut de specialitate.
3.
Pentru
materialele
care
nu
sunt
cuprinse în
anexa A,
conductivitatea termicã
se
poate determina
experimental,
conform
STAS 591289
(pentru
materialul în
stare
uscatã),
conductivitatea fiind raportatã la temperatura medie de 0°C.
Conductivitãþile termice de calcul . se obþin
prin
majoritatea valorilor
determinate
experimental.odupã cum urmeazã:
betoane
uºoare
având:
.o
. 0,16
W/(mK)
60%
.o
=
0,17...0,23
W/(mK)
35%
.o
=
0,24...0,30
W/(mK)
30%
.o=0,31...0,46 W/(mK)
25%
.o
=
0,47...0,58
W/(mK)
20%

produse
dinvatã mineralã 10%
produse
dinlemn
20%
produse
fibroase de naturã organicã 20%
masã
ceramicã 20%
polimeri
ºi
spume din polimeri
cu
pori închiºi 10%
cu
pori deschiºi 20%

4. Densitatea
aparentã
datã
în
anexa
A,
se referã la
materialele
în
stare
uscatã pânã
la
masã
constantã.
5. Pentru
materiale
cuprinse în
anexa A,
dar
având
alte densitãþi
aparente,
conductivitatea termicã de
calcul
se poate determina prininterpolare.
6. Pentru
materialele
ºi densitãþile
aparente
necuprinse
în
anexa
A,
coeficientul de
asimilare
termicã
s
se
calculeazã
conform
pct. 12.4
din
prezentul normativ.
7. Pentru
materialele care
nu
au
valori 1/KD
în
anexa A,
precum
ºi
pentru
alte materiale necuprinse în
anexa A,
factorul
rezistenþei la permeabilitate
la
vapori se
va
determina
pe
cale
experimentalã de cãtre
un
institut
de
specialitate.
8. Pentru
materiale sub
formã de vopsele,
pelicule
sau
folii, valorile 1/KD
se dau în
STAS 6472/489.
ANEXA B
TEMPERATURA PUNCTULUI DE ROUÃ (.r)
PENTRU DIFERITE
TEMPERATURI ªI UMIDITÃÞI
RELATIVE
ALE AERULUI
INTERIOR
0C

Umiditatea relativã
aaerului.i
%
Temperatura aerului
interior,
Tj în
°C
12
14
16
18
20
22
100
+
12,0
+
14,0
+
16,0
+ 18,0
+
20,0
+ 22,0
95
+
11,2
+
13,2
+
15,2
+ 17,2
+
19,2
+ 21,2
90
+
10,4
+
12,4
+
14,3
+
16,3
+
18,3
+ 20,3
85
+ 9,6
+
11,5
+
13,5
+ 15,4
+
17,4
+ 19,4
80
+ 8,7
+
10,6
+
12,5
+ 14,5
+
16,5
+ 18,4
75
+
7,7
+
9,7
+
11,6
+ 13,5
+
15,4
+ 17,4
70
+ 6,7
+
8,6
+
10,5
+ 12,4
+
14,4
+ 16,3
65
+ 5,7
+7,5
+
9,4
+
11,3
+
13,2
+
15,1
60
+ 4,5
+
6,4
+
8,2
+10,1
+
12,0
+
13,9
55
+ 3,2
+5,1
+
7,0
+
8,8
+
10,7
+ 12,5
50
+ 1,9
+
3,7
+
5,6
+
7,4
+9,3
+
11,1
45
+
0,4
+2,3
+4,1
+
5,9
+
7,7
+
9,5
40
1,0
+
0,6
+
2,4
+
4,2
+
6,0
+
7,8
35
2,6
1,1
+
0,5
+
2,3
+4,1
+
5,9
30
4,5
2,9
1,3
+
0,2
+
1,9
+
3,6
25
6,6
5,0
3,5
2,0
0,5
+
1,1
ANEXA C
PRESIUNEA
DE
SATURAÞIE
A VAPORILOR
DE
APA (Ps)
PENTRU
DIFERITE
TEMPERATURI
ALE
AERULUI
Pa

Temperatura
aerului
T(°C)
Fracþiuni de
grade
Celsius
0,0
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
Presiunea de saturaþie a vaporilor de apã, ps, în Pa
I .
Pentru domeniul de
temperaturã de la
30
pânã la 0°C
30
4244
4269
4291
4319
4344
4369
4394
4419
4445
4469
29
4006
4030
4053
4077
4101
4124
4148
4172
4196
4219
28
3781
3803
3826
3848
3871
3894
3916
3939
3961
3984
27
3566
3588
3609
3631
3652
3674
3695
3717
3793
3759
26
3362
3382
3403
3423
3443
3463
3484
3504
3525
3544
25
3169
3188
3208
3227
3246
3266
3284
3304
3324
3343
24
2985
3003
3021
3040
3059
3077
3095
3114
3132
3151
23
2810
2827
2845
2863
2880
2897
2915
2932
2950
2968
22
2645
2661
2678
2695
2711
2727
2744
2761
2777
2794
21
2487
2504
2518
2535
2551
2566
2582
2598
2613
2629
20
2340
2354
2369
2384
2399
2413
2428
2443
2457
2473
19
2197
2212
2227
2241
2254
2268
2283
2297
2310
2324
18
2065
2079
2091
2105
2119
2132
2145
2158
2172
2185
17
1937
1950
1963
1976
1988
2001
2014
2027
2039
2052
16
1818
1830
1841
1854
1866
1878
1889
1901
1914
1926
15
1706
1717
1729
1730
1750
1762
1773
1784
1795
1806
14
1599
1610
1621
1631
1642
1653
1663
1674
1684
1695
13
1498
1508
1518
1528
1538
1548
1559
1569
1578
1588
12
1403
1413
1422
1431
1441
1451
1460
1470
1479
1488
11
1312
1321
1330
1340
1349
1358
1367
1375
1385
1394
10
1228
1237
1245
1254
1262
1270
1270
1287
1295
1304
9
1148
1156
1163
1171
1179
1187
1195
1203
1211
1218
8
1073
1081
1088
1096
1103
1110
1117
1125
1133
1140
7
1002
1008
1016
1023
1030
1038
1045
1052
1059
1066
6
935
942
949
955
961
968
975
982
988
995
I .
Pentru domeniul de
temperaturã de la
30
pânã la0°C
5
872
878
884
890
896
902
907
913
919
925
4
813
819
825
831
837
843
849
854
861
866
3
759
765
770
776
781
787
793
798
803
808
2
705
710
716
721
727
732
737
743
748
753
1
657
662
667
672
677
682
687
691
696
700
0
611
616
621
626
630
635
640
645
648
653
II. Pentru
domeniul de temperaturã
de
la 0
pânã
la 20
°C
0
1
2
611
562
517
605
557
514
600
552
509
595
547
505
592
543
501
587
538
496
582
534
492
577
531
489
572
527
484
567
522
480
3
4
5
476
437
401
472
433
398
468
430
395
464
426
391
461
423
388
456
419
385
452
415
382
448
412
379
444
408
375
440
405
372
6
368
365
362
359
356
353
350
347
343
340
7
337
336
333
330
327
324
321
318
315
312
8
310
306
304
301
298
296
294
291
288
286
9
284
281
279~
276
274
272
269
267
264
262
10
260
258
255
253
251
249
246
244
242
239
11
237
235
233
231
229
228
226
224
221
219
12
217
215
213
211
209
208
206
204
202
200
13
198
197
195
193
191
190
188
186
184
182
14
181
180
178
177
175
173
172
170
168
167
15
165
164
162
161
159
158
157
155
153
152
16
150
149
148
146
145
144
142
142
139
138
17
137
136
135
133
132
131
129
128
127
126
18
125
124
123
122
121
120
118
117
116
115
19
114
113
112
111
110
109
107
106
105
104
20
103
102
101
100
99
98
97
96
95
94
ANEXA E

CONSIDERAREA ÎNCALCULEASTRATURILOR DEAERVENTILATE

Prezenta anexã
este întocmitã pe baza prevederilordin CEN/TC 89 N351E[14].

1.Strat de aer foarte slab ventilat

În
aceastã
categorie intrã
straturile de aer
care au
legãturã
cu
mediul exterior
prin
intermediul
unor
gãuri de dimensiuni foarte reduse ºi anume:

pentru straturi verticale max. 500mm2/metruliniar

pentru straturiorizontale max. 500mm2/metrupãtrat
Trebuie sã se
respecte de asemenea urmãtoarele
condiþii:
între
stratul
de
aer
ºi
mediul
exterior
sã
nu
existe
nici
un
strat termoizolant;
gãurile prevãzute
sã fie astfel
dispuse încât sã nu
se poatã naºte un
curent de aer
prin
stratul de aer
considerat.
În
aceste condiþii, stratul
de
aer
se poate considera
în
calcule ca un
strat de aer
neventilat.

2.
Strat
de aer slab
ventilat
În
aceastã categorie intrã
straturile de
aer
care
au
legãturã cu
mediul exterior
prin
intermediul
unor gãuri având urmãtoarele dimensiuni:

pentru straturi verticale între 500 ºi1500 mm2/metru liniar

pentru straturiorizontale între 500ºi 1500mm2/metrupãtrat
Trebuie
sã se
respecte de asemenea condiþia ca
gãurile sã
nu
fie
dispuse astfel încât
sã
favorizeze un
curent de aer
prin
stratul de aer
considerat.
În aceste condiþii, rezistenþa termicã a stratului de aer slab ventilat se considerã în
calcule
cu
jumãtate
din
valorile prevãzute în tabelul
III.
Dacã rezistenþa termicã Rs a straturilor
amplasate între
stratul
de
aer
ºi mediul exterior
depãºeºte 0,15
m2K/W,
rezistenþa
termicã a
acestor
straturi,
care
se considerã în
calcule,
se
limiteazã
la
valoarea
de 0,15
m2K/W.

3. Strat
de aer bine
ventilat
Din
aceastã categorie
fac parte
straturile de
aer
care au
legãturã cu
mediul
exterior
prin
intermediul unor gãuri
care depãºesc:

pentru straturi verticale 1500mm2/metru liniar

pentru straturiorizontale 1500 mm2/metru pãtrat
în
aceste condiþii rezistenþa termicã se calculeazã
atât fãrã
aportul
Untului
de
aer, cât
ºi
fãrã cel
al
straturilor amplasate între
stratul de aer
ºimediul exterior.
în
aceastã situaþie,
pentru
rezistenþa
termicã
superficialã
Rse se adoptã "
valoare egalã cu
rezistenþa termicã superficialã Rsi, corespunzãtoare.
ANEXA F
DETERMINAREA REZISTENÞELOR TERMICE ALE
ELEMENTELOR DE CONSTRUCÞIE AVÂND STRATURI DE
GROSIME VARIABILÃ

Prezenta anexã este întocmitã

pe baza prevederilor dinCEN/TC89
N351E [14].
Prezenta
anexã
se referã
la elementele
de construcþie
în
alcãtuirea cãrora intrã
un
strat
de
grosime variabilã, de
exemplu planºeul terasã (fig.Fl).
În
aceastã situaþie
rezistenþa
termicã este diferitã
de la
zonã
la zonã; de
asemenea,
rezistenþa termicã specificã medie
pe
ansamblul
elementului
de construcþie,
este în
funcþie de
rezistenþele termice aferente
acestor zone.
Relaþiile
de calculdemai jos sunt valabile în cazulîn care pantele nu depãºesc 5
%.

Se
definesc
3 tipuri de zone
(fig.F2):
1)Suprafeþe dreptunghiulare.
2)Suprafeþe triunghiulare
cu vârful mai înalt.
3)Suprafeþe triunghiulare
cu vârful mai puþin înalt.
Coeficienþii
de
transfer
termic
U, corespunzãtori celor
3
tipuri de suprafeþe,
se
calculeazã cu relaþiile:
1
lad1
+l×Ro
ö
1)
U
== çç ÷÷ [W/(m2K)]

R d
l×R
1
e o
o
12×léd
+l×R ad
+l×R ö u
1
o
1
o
2)
U
== e ln
çç ÷÷
-1ú [W/(m2K)]
R d1
d1
e l×Ro
o
ë u
12×lé d
+l×R ad
+l×R öu
1
o
1
o
3)
U
== e1- ln
çç ÷÷
ú [W/(m2K)]

R d1
ë d1
e l×Ro
ou
în care:
. conductivitatea
termicã
de calcul a
stratului cu
grosime
variabilã (având
grosimea
egalã cu zero la o margine);
Ro
rezistenþa
termicã
a
celorlalte
straturi,
inclusiv
ambele
rezistenþe termice
superficiale(Rsi
ºi Rse);
d1
grosimea
maximã
a
straturilor
de grosime
variabilã;
ln
logaritmi
naturali
(lnx =
2,3026
log x).

Calcululse conduce astfel:

1)Se calculeazã
Ro
ca
o
rezistenþã termicã
totalã a tuturor
straturilor,
cu
excepþia
stratului
de grosime
variabilã.
2)Se
subîmparte aria
totalã
în
arii
de tipurile
1), 2), 3),
ca în
exemplul
din
fig.Fl
3)Se
calculeazã valorile Uj
aferente
fiecãrei arii Aj.
4)Se
calculeazã coeficientul de
transfer
termic total, cu relaþia:

a(U j
×Aj
)
U
= [W/(m2K)]
aAj

5)Se calculeazã rezistenþa

termicã specificã pentru
ansamblul elementului de
construcþie
cu
relaþia:

R
= 1
[m 2K/W]

U
Observaþii

1)Relaþiile din
aceastã anexã permit
sã
sedetermine,
cu
un
grad
sporit de exactitate,
rezistenþa termicã aferentã întregului
element de construcþie.
Cu
un
grad
mai mic
de exactitate,
relaþiile din
aceastã anexã permit a se calcula ºi
rezistenþele
termice corespunzãtoare unor
încãperi
sau unui ansamblu dedouã sau mai multe încãperi.
2)În
situaþia în
care
straturile cu
grosime constantã conþin
punþi
termice,
în
loc de
rezistenþa termicã unidirecþionalã Ro, în relaþiile de calcul
se introducerezistenþa termicã specificã
corectatã Ro.
ANEXA G

CLASIFICAREA
PUNÞILOR
TERMICE
ªI
A
COEFICIENÞILOR
DE
TRANSFER
TERMIC

1.
Puntea
termicã
reprezintã
o
zonã
a
anvelopei unei clãdiri, în
care fluxul termic altfel
unidirecþional este
sensibil
modificat prin:
penetrarea
parþialã sau
totalã a elementelor
de
construcþie perimetrale,
cu
materiale
având o conductivitate diferitã;
o schimbare a grosimii elementului deconstrucþieºi/sau
o
diferenþã
între
ariile
suprafeþelor
interioare ºi exterioare,
aºa cum
se întâmplã la
colþurile
dintre
pereþi, precum ºi
la
cele dintre pereþi
ºi planºee.

2.
Din punctul de
vedere
al
lungimii lor, punþile termice se clasificã (fig.G1)
în:
punþi termice liniare;
punþi termice punctuale.
Punþile termice
punctuale pot
fi independente
(agrafe sau
ploturi de legãturã)
sau
provenind din
intersecþia unor punþi termice liniare.
3.
Din punctul de
vedere
al
alcãtuirii lor, punþile termice se clasificã(fig.G1)
astfel:
punþi
termice constructive,
realizate prin
incluziuni
locale
din
materiale având
o
conductivitate diferitã;
punþi termice
geometrice,
realizate
ca urmare a
unor
forme
geometrice specifice
(colþuri,
schimbãri
ale
grosimilor, º.a.);
punþi termice mixte,
având ambele caracteristici de mai sus.
Punþile termice constructive
pot fi cu
incluziuni totale sau parþiale.
4. În
comparaþie
cu
elementele de construcþie fãrã punþi termice, acestea
din
urmã au
consecinþe în urmãtoarele direcþii:
se modificã cuantumulfluxului termic;
se modificã alura izotermelor ºialiniilor de flux termic;
se modificã temperaturile superficialeinterioare.
5. În
figura
G2, se
prezintã
câteva tipuri
caracteristice de coeficienþi liniari de transfer
termic, astfel:
a)un
singur
coeficient
aferent
unei punþi termice
amplasate întro
unicã
încãpere;
b)doi coeficienþi
simetrici (la detaliile cu un axde simetrie);
c)doi coeficienþi inegali, de
exemplu
la unele colþuri
ºi
la secþiunile verticale;
d)coeficienþi care cumuleazã
efectul a douã
sau
a
mai
multor
punþi termice,
de
exemplu la un
gol de fereastrã,
amplasat lângã o
intersecþie de pereþi;
e)coeficienþi aferenþi
la
douã
spaþii din
exteriorul elemetului de construcþie,
de
exemplu un spaþiu exterior ºi unspaþiu interior, neîncãlzit.
ANEXA H

METODÃ APROXIMATIVÃ DE CALCUL PENTRU

DETERMINAREA REZISTENÞELOR TERMICE SPECIFICE
CORECTATE ALE ELEMENTELOR DE CONSTRUCÞIE NEOMOGENE

Prezenta anexã este întocmitã pe baza prevederilor din CEN/TC

89 N351E [14].
Metoda aproximativã de mai
jos se poate utiliza la fazele
preliminare
de proiectare,
pentru determinarea rezistenþelor
termice specifice corectate aferente elementelor
de
construcþie
cu
alcãtuire
neomogenã.
1. Se împarte elementul
de
construcþie
în
straturi paralele cu
suprafaþa
elementului
în
în
zone
perpendiculare pe suprafaþa acestuia, aºa cumse aratãîn figura H1.
Straturile se denumesc "j"(j
=1,2,3) iar zonele se denumesc "m"(m=a,b,c,d).
Straturile au
grosimi
"dj", iar
zonele au
arii "Am".
Se calculeazã ariile
zonelor
"Am"(Aa,Ac,Ac,Ad) ºiponderea acestora
"fm"
faþã de aria totalã
A
= .Am:

A A A A
abc d
f = f = f = f =
a
bc
d
A A A A
f
+ f + f + f =1

abc d

În acest fel, elementul de construcþie a fost împãrþit în fragmente "mj", care sunt omogene
din punct de
vedere termic.
Fiecare fragment "m" (de
ex. a1,a2,a3,b1,b2,...)
are
o
conductivitate termicã ".mj",
o
grosime "dj", o pondere "fm"
ºi o rezistenþã termicã "Rmj".
2. Se determinã valoarea maximã
a rezistenþei termice (Rmax), folosind relaþia de calcul:
1 f f f f
abc d
=+ + + [W/(m2K)]

R
R R R R
max
abc d
în care: Ra,Rb,Rc,Rd
reprezintã rezistenþele termice R, calculate cu relaþia
(5)

3. Se determinã rezistenþeletermice echivalente (Rj) alefiecãrui strat neomogenînparte:

f f f f
abc d
1
=+ + + [W/(m2K)]

R
R R R R
j
abc d

în care:

dddd
jjjj
R
= R
= R
= R
=
aj
bj
cjdj

llll
aj
bj
cj
dj

Rezistenþele termice echivalente (Rj) se pot

calcula,
învariantã, cu relaþia:

Rj
=
dj
[m2K/W]

l'
j

în care:
.j
conductivitatea
termicã echivalentã
a
stratului "j", care se calculeazã curelaþia:
l' j
=laj
× fa
+lbj
× fb
+lcj
× fc +ldj
× fd
[W/(mK)]

În
aceastã
variantã de
calcul, straturile de
aer
neventilat trebuie sã fie înlocuite
cu
straturi
de
aceleaºi
dimensiuni, realizate dintrun
material având o conductivitate termicã echivalentã:

l"
=
dj
[W/(mK)]
j
Ra

în care:
Ra rezistenþa
termicã a stratuluide
aer
4. Valoarea minimã a rezistentei termice (Rmin) se calculeazã
cu relaþia:
R
= R +R +R +R +R [m2K/W]
min
si
123
se
5. Rezistenta
termicã
specificã
corectatã se
calculeazã
ca medie aritmeticã a valorilor
Rmax
ºi Rmin:
R +R
max
min

R'= [m2K/W]

2
6. Eroarea relativã maximã posibilã. în procente, este:
R
-R
max
min

100 [%]
2R'
De exemplu,
pentru
un
raport
Rmax/Rmjn
=
1,5, eroarea maximã este
de 20%, pentru
un
raport Rmax/Rmin
=
l,25, eroarea maximã
este de 11%, iar
pentru
Rmax
=
2Rmin, eroarea maximã
este de 33%.
ANEXA I
METODÃ
SIMPLIFICATÃ
DE CALCUL PENTRU
DETERMINAREA COEFICIENÞILOR DE TRANSFER
TERMIC
AI TÂMPLÃRIEI EXTERIOARE

Prezenta anexã
este întocmitã pe baza prevederilordin CEN /TC 89 N433E [15].
Relaþiile
de
calcul
din
prezenta
anexã
permit determinarea aproximativã a
coeficienþilor
de
transfer
termic pentru
tâmplãria exterioarã.
Valorile
obþinute pot
fi
utilizate
la calculele
termotehnice din primelefaze de proiectare.

Pentru
ultima fazã
de
proiectare se
vor
utiliza valori
atestate
ale
coeficienþilor de
transfer
termic, în conformitate cu actele
normative în vigoare.

1. Notaþii
fereastrã
F
uºã
U
tâmplãrie exterioarãfereastrã
sau
uºã
T
toc partea
fixã a tâmplãriei
t
cercevele pãrþile
mobile ale tâmplãriei
c
toc + cercevele
f
geamuri
g
panouri (opace)
p
2. Dimensiuni

Aria geamului (Ag)

cea
mai
micã
dintre
ariile vizibile
dinspre cele douã
feþe
ale
tâmplãriei;
Aria panoului (Ap) idem
ca Ag;
Aria tocului
+
cercevelelor
(Af)
cea
mai
mare
dintre
ariile (proiectate pe
un
plan
paralel
cu
geamurile) vizibile dinspre
cele douãfeþe ale tâmplãriei;
Aria ferestrei (AF)
ºi a uºii (AU) sumaAf+
Ag+Ap

Perimetrul geamului
(lg)
cea
mai
mare dintre
sumele
perimetrelor
panourilor
de geam
termoizolant, vizibile dinspre cele douã feþe ale tâmplãriei;
Perimetrul panoului
(lp) idem
ca (lg).
3. Caracteristici termotehnice
3.1.
Conductivitatea termicã
a
geamurilor
se considerã .= l,0
W/(mK).
3.2. Conductivitãþiletermice
ale
tocurilor
ºi
cercevelelor
din
lemn
(cu
o
umiditate de
12%) se considerã
astfel:
lemn
de esenþã moale (brad)
(rL600 kg/m3)
.
=0,19 W/(mK)
lemn
de esenþã tare (stejar)
(rL900 kg/m3)
.
=0,25 W/(mK)

3.3. Rezistenþele
termice
superficiale,
atât pentru
toc ºi
cercevele,
cât
ºi
pentru
geamuri,
se considerã astfel:
Rsi
= 1
=0,125 Rse = 1
=0,042 [m2K/W]

8 24
Valorile de mai sus sunt
valabile pentru
tâmplarii exterioare verticale sau
înclinate cu
cel
mult 30° faþã de verticalã.

4.
Relaþii de
calcul
4.1.
Ferestre (fig. 1.1)
4.1.1. Ferestre simple:
1
Ag
×U g
+ Af
×U f
+lg
×Yg
UF
== [W/(m2K)](l)

R A + A
F
gf

în care:
.g
coeficientul
liniar
de transfer
termic care
reflectã
în
principal
influenþa
negativã a
distanþierilor
metalici
de
pe
conturul
geamurilor
termoizolante; la geamurile obiºnuite (simple)
se considerã .g=0

În cazul în care pe
lângã
geamuri se
prevãd
ºi panouri opace, se utilizeazã relaþia:
1 A ×U + A ×U + A ×U +l ×Y +l ×Y
gg
pp
f
fggpp
UF
== [W/(m2K)](2)

R A + A + A
F
gpf

în care:
.p
coeficientul
liniar
de transfer
termic care
reflectã
în
principal
influenþa negativã a
reducerii rezistenþei termice a panoului opacpe contur.
4.1.2. Ferestreduble
UF
= 1 = 1 [W/(m2K)](3)

R R + R +R -R -R
FF1
F
2
a
si
se
în care:
Ra rezistenþa
termicã a stratului de aerdintre cercevele (tabelul12);
RF1 rezistenþa
termicã a
tâmplãriei interioare, calculatã cu relaþia
(1);
RF2 idem
RF1,dar
atâmplãriei exterioare.

4.1.3. Ferestre
cuplate
Calculul se face cu relaþia
(1),
încare Ugse
determinã cu relaþia:
Ug
= 1 [W/(m2K)](4)
a 1 1 .
ç+ +Ra
-Rsi
-Rse
.

ç÷
eU g1
U g
2
o
în care:
Ug1
coeficientul
de transfer termic al geamului interior,
calculat cu relaþia (5) sau (6);
Ug2
idem
Ugl, dar al geamului exterior.
4.2.
Geamuri
4.2.1. Geamuri obiºnuite (simple):
U
= 1 [W/(m2K)](5)
g
a d .
çR + j
+ R .

çsi
al se .
e j
.

în care:
dj
grosimea
panoului de geam sau a stratului
dematerial j, în m;
.j
conductivitatea
termicã a geamului sau a stratului
de material
j, înW/(mK).
4.2.2. Geamuri
termoizolante duble sau triple
Coeficientul
de transfer
termic se
poate lua din
tabelul
13. În
cazul în
care
spaþiul
dintre
foile de geam este umplut cu aer, se poate calcula cu relaþia:

U
= 1 [W/(m2K)](6)
g
a d .
çRsi
+al
j
+aRaj
+Rse
.

ç÷
e j
o
în care:
dj
ºi .j
ca
în relaþia
(5);
Raj
rezistenþa
termicã a stratului de aer, j, dintre foile
geamuri, care
se iadin tabelul 12.
4.3.
Uºi
(fig. II)
4.3.1. Uºi complet vitrate
1 Ag
×U g
+ Af
×U f
+lp
×Yg
UU
== [W/(m2K)](7)

R A + A + A
U
gpf

în care: .gare
aceeaºi semnificaþie ca in relaþia (1).
4.3.2. Uºi cu geamuri si cupanouri
opace
1
Ag
×U g
+ ApU p
+ Af
×U f
+lg
×Yg
+lp
×YpUU
== [W/(m2K)](8)
RU
Ag
+ Ap
+ Af

în care: .pare
aceeaºi semnificaþie ca în relaþia (2).
5.
Rezistentele termice ale straturilor
de aer neventilate pentru ferestre cuplate ºi
duble (Ra)
se dau în tabelul12.
Valorile dintabel
sunt valabile în urmãtoarele condiþii:
ferestrele suntverticale sau înclinate cucel mult 30° faþã de verticalã;
întrecele douã geamuri obiºnuite esteaer;
temperaturamedieageamurilorîn perioada rece aanului este de +10°C;
diferenþa de temperaturã între feþele exterioare ale geamurilor estede15K.
REZISTENÞELE TERMICE ALE STRATURILOR DE AER NEVENTILAT
PENTRU FERESTRE CUPLATE ªI DUBLE (Ra)
[m 2K/W]

TABELUL 12

Grosimea
stratului
de
aer
(mm)
O SUPRAFAÞÃ TRATATÃ AMBELE
SUPRAFEÞE
NETRATATE coeficient de emisie (e)
0,1
0,2
0,4
0,8
6
0,211
0,190
0,163
0,132
0,127
9
0,298
0,259
0,211
0,162
0,154
12
0,376
0,316
0,247
0,182
0,173
15
0,446
0,363
0,276
0,197
0,186
50
0,406
0,335
0,260
0,189
0,179
100
0,376
0,315
0,247
0,182
0,173
300
0,333
0,284
0,228
0,171
0,163
6. Coeficienþii de transfer termic
pentru
geamuri duble si
triple
(Ug), umplute cu
aer
sau
cu
diferite
gaze (argon sau cripton), se dau
întabelul
13.
Valorile din tabel
sunt valabile
pentru gaze cuo concentraþie mai mare de 90%.
7.
Coeficienþii
de transfer termic
aferenþi
tocului
ºi cercevelelor
(Uf)
se pot determina
printrun
calcul
numeric automat al câmpului
plan, bidimensional, de temperaturi
sau
prin
mãsurãtori înjaborator.
În
lipsa acestor
posibilitãþi
se pot folosi
datele din
tabelele
ºi graficele
care se
dau
în
aceastã anexã.

COEFICIENÞI DE TRANSFER TERMIC PENTRU

GEAMURI
TERMOIZOLANTE
DUBLEªI TRIPLE (U g) [W/m 2K)]

TABELUL 13

TIPUL GEAMURI COEF. DE

EMISIE
e
DIMENSIUNI
(mm)
Spaþiul dintre foile
de
geam
este
umplut cu:
AER ARGON
CRIPTON
GEAMURI
DUBLE
GEAM NORMAL
NETRATAT
0,89
464
3.3
3,0
2,8
494
3,0
2,8
2,6
4124
2,9
2,7
2,6
4154
2,7
2,6
2,6
4204
2,7
2,6
2,6
O SUPRAFAÞÃ
TRATATA
.0,40
464
2,9
2,6
2,2
494
2,6
2,3
2,0
4124
2,4
2,1
2,0
4154
2,2
2,0
2,0
4204
2,2
2,0
2,0
.0,20
464
2,7
2,3
1,9
494
2,3
2,0
1,6
4124
1,9
1,7
1,5
4154
1,8
1,6
1,6
4204
1,8
1,7
1,6
.0,10
464
2,6
2,2
1,7
494
2,1
1,7
1,3
4124
1,8
1,5
1,3
4154
1,6
1,4
1,3
4204
1,6
1,4
1,3
.0,05
464
2,5
2,1
1,5
494
2,0
1,6
1,3
4124
1,7
1,3
1,1
4154
1,5
1,2
1,1
4204
1,5
1,2
1,2
TABELUL 13 (continuare)

TIPUL GEAMURI COEF. DE

EMISIE
e
DIMENSIUNI
(mm)
Spaþiul dintre foile
de
geam
este
umplut cu:
AER ARGON
CRIPTON
GEAMURI
TRIPLE
GEAM NORMAL
NETRATAT
0,89
46464
2,3
2,1
1,8
49494
2,0
1,9
1,7
4124124
1,9
1,8
1,6
O SUPRAFAÞÃ
TRATATÃ
.0,40
46464
2,0
1,7
1,4
49494
1,7
1,5
1,2
4124124
1,5
1,3
1,1
.0,20
46464
1,8
1,5
1,1
49494
1,4
1,2
0,9
4124124
1,2
1,0
0,8
.0,10
46464
1,7
1,3
1,0
49494
1,3
1,0
0,8
4124124
1,1
0,9
0,6
.0,05
46464
1,6
1,3
0,9
49494
1,2
0,9
0,7
4124124
1,0
0,8
0,5

7.1.
Tocuri ºi
cercevele
din
lemn
Se
utilizeazã
graficul
din
figura
14, obþinânduse
valori
Ut, în
funcþie
de grosimea
convenþionalã a tocului d grosime definitã
prin
schemele
ºi
relaþiile de calcul
din
cadrul
aceleiaºi figuri.
Tocuri
ºi
cercevele dinmase
plastice
Se utilizeazã valorile
Ut,
din
tabelul I5,
în
funcþie
de
materialul din
care sunt
realizate
tocurile ºi
cercevelele (poliuretan sau PVC).
Toate tocurile ºi cercevelele sunt prevãzute
cu
profile metalice de ranforsare; tocurile din
PVC pot fi
prevãzute cu 2 sau 3 camere (goluriumplute cu aer).
Valorile din tabelul 15 sunt valabile
in condiþiile în care distantele (luminile)
dintre feþele
interioare ale camerelor sunt de
cel puþin5 mm.

VALORI UfPENTRU TOCURI

ªI CERCEVELE
DIN MASE PLASTICE
CU RANFORSÃRI METALICE

TABELUL 15

MATERIALUL TIPUL
TOCULUI Ut
[W/(m2K)]
POLIURETAN cu
miez
metalic, grosimea PUR .5mm
2,8
PVC
(profile cu
goluri)
douã
camere
2,2
trei
camere
2,0

7.3. Tocuri si
cercevele metalice
Coeficienþii
de
transfer
termic
aferenþi
tocurilor
ºi
cercevelelor
metalice, realizate
din
profile de aluminiu, cu
întreruperea punþilor
termice, sunt influenþate,
în
principal, de
urmãtoarele caracteristici
constructive (fig.I6):
distanþa
"d"
dintre
profilele
de aluminiu;
lãþimea
"bj" a
tampoanelor
termoizolante;
conductivitatea
termicã
a tampoanelor
termoizolante (.);
raportul
dintre
lãþimea
tampoanelor
termoizolante ºi
lãþimea
totalã a tocului
ºia
cercevelei (.bj)/bf.
înfigura 16 sunt arãtate douã tipuri de secþiuni caracteristice:
tip
1
conductivitatea
termicã a tampoanelor
termoizolante este cuprinsã între
0,2
ºi
0,3W/(mK),
iar
raportul (.bj)/bf.0,2.
tip 2
conductivitatea
termicã a tampoanelor termoizolante
este cuprinsã între
0,1
ºi
0,2
W/(mK),
iar
raportul (.bj)/bf.0,3.
În
figura
17
se dau
valorile Ut, maxime
ºi
minime în
funcþie
de
distanþele minime
dintre
profilele de aluminiu,
opuse.
În
cazul
când
nu
existã
date
obþinute
prin
calcul
sau
prin
încercãri de laborator, se
pot
adopta
valorile maxime din fig.I7.
Valorile Ut, din
grafic sunt
valabile
numai
dacã
se
respectã
condiþiile
prevãzute în
fig.16
referitoare la conductivitatea termicã ºi
la lãþimea tampoanelor termoizolante.

Pentru
tocurile
ºi cercevelele
din
aluminiu
tarã mãsuri
de întrerupere a punþilor
termice,
se considerã:
Ut
=5,9 W/(m2K)

8. Interacþiunea termicã între

cercevele ºi geamurile termoizolante.
Coeficientul de transfer
termic aferent
geamului
(Ug)
este
aplicabil
suprafeþei
centrale a
acestuia ºi nu include efectul distanþierilorde peconturul geamurilor termoizolante.

Pe
de altã
parte
coeficientul
de
transfer
termic al tocului
ºi
cercevelelor
(Ut)
este
valabil
în condiþiile absenþei
geamului.
Coeficientul liniar
de
transfer
termic .g
reprezintã transferul termic suplimentar
datorat
interacþiunii între cercevea
, geamul
termoizolant ºi distanþierii de pe conturul acestuia.

Coeficienþii .g
sunt
în
funcþie,
în
special,
de conductivitatea materialului
din
care
sunt
realizaþi distanþierii.
În tabelul 18 se dau câteva
valori.gvalabile încazul
distanþierilor metalici.
COEFICIENÞI LINIARIDE TRANSFER TERMIC .g
PENTRU GEAMURI
TERMOIZOLANTE
CU DISTANÞIERI METALICI
[W/(mK)]

TABELUL 18

FELUL
TAMPLARIEI
Geamuri
duble
ºi triple
Geamuri
netratate
Aer
sau gaz
Geamuri
duble cu o
suprafaþã
tratatã
Geamuri
triple cu
douã suprafeþe tratate
Aer
sau gaz
DIN LEMN ªI DIN PVC 0,04
0,06
DIN
METAL
cu
întreruperea
punþilor termice
0,06
0.08
fãrã
întreruperea
punþilor termice
0
0,02
ANEXA J

CALCULUL NUMERIC AUTOMAT

1. Generalitãþi
Metodele de calcul
numeric automat pot fi utilizate pentru
determinarea rezistenþelor
termice
specifice corectate ale elementelor
de construcþie,
fie pe baza metodei
de calcul
datã de
capitolul7.6, fie ca
ometodã
alternativã,
astfel:
a)
Metoda
utilizatã
în cap.7.6.,
care furnizeazã coeficienþi
liniari
sau
punctuali
de
transer termic, pe baza unui:
1
calcul
plan, bidimensional
(2D), al
câmpului
de temperaturi,
care permite
determinarea coeficienþilor liniari de
transfer termic (.);
2
calcul
spaþial, tridimensional
(3D), al
câmpului
de
temperaturi, care
permite
determinarea coeficienþilorpunctuali de
transfer termic (.).
b)
Metoda
alternativã,
care
permite
determinarea directã
a rezistenþei
termice aferente
unei zone din elementul de construcþie, pe bazaunui:
1
calculplan.
bidimensional (2D), al câmpuluidetemperaturi:
2
calcul
spaþial,
tridimensional
(3D), al
câmpului de temperaturi. Indicaþiile cuprinse in
aceastã anexã se referã exclusiv la
metoda a)demai sus.
Calculul
numeric
automat
este indispensabil
pentru
determinarea temperaturilor
minime
Tsi
min
pe suprafeþele
interioare ale elementelorde
construcþie.

2. Modelul geometric
Pentru obþinerea unor rezultate corecte, este necesar ca la stabilirea modelului g
eometric
pentru calculul
câmpului plan de temperaturi, sã
se adopte urmãtoarele dimensiuni
minime
(fig.Jl, J2 ºiJ3):
distenþele b,
mãsuratede la colþurile suprafeþelorinterioare,în toate direcþiile minimum1,2
m;
distanþelef, mãsuratede la conturul exterior al tâmplãriei
minimum0,8
m(fig.J2.2);
distanþele u, mãsurate de la suprafeþele pardoselilorde peste
spaþiile neîncãlzite minimum1,0
m (fig.J2.3).
La calculul câmpului spaþial de temperaturi, necesardeterminãrii coeficienþilor x
aferenþi
ancorelor metalice ºiploturilor de betonarmat, latura pãtratului aferent unui elemen
t va fi
minimum1,2 m.
Agrafele, precumºi ploturile circulare
pot fi considerate în calcul fie de
forma unui pãtrat
circumscris, fie, mai exact, de
forma unei suprafeþe cu
conturul în trepte mici, exterioare
cercului.
La tâmplãriile
exterioare, se admit urmãtoarele simplificãri:
tocul + cercevelele pot fistilizatesubforma unuia saumai multor dreptunghiuri;
ansamblul geamurilor ºi al straturilorde aerdintre ele, pot fi considerate ca un s
ingur
strat având grosimea egalã
cu
distanþa dintre feþele exterioare ale geamurilor extreme, sau cu
lãþimea stilizatã
a
tocului ºi a
cercevelelor.
3. Subdiviziunile modelului geometric
Modelul geometric, cuprins între planurile de decupaj
orizontale
ºi verticale se
subîmparte cuplanuri auxiliare, formând reþeaua de
calcul a
câmpului
de temperaturi.
În mod normal, distanþele dintre planurile
auxiliare vor
avea o creºtere gradatã spre
planurile de decupaj; la
câmpul plan de temperaturi aceste distanþe nu trebuie sã
depãºeascã:
25mm
îninteriorulelementului
de construcþie;
50mm
primele
6distanþe de
la
feþele interioare ºi exterioare
ale elementelorde
construcþie;
l00mm
urmãtoarele
3distanþe;
200mm
restul
distanþelor.
La calculul câmpului spaþial de temperaturi, agrafele
vor
fi împãrþite în 4 sau6paºiiar
ploturile
inminimum8
paºi; se vor respecta ºi urmãtoarele distanþe maxime:
25mm
primele
6 distanþe de la conturulplotului sau agrafei;
50mm
restul
distanþelor.
Se
vordispune întotdeauna planuri auxiliare
în planurile care separã straturi din materiale
diferite, precum ºi
înaxul geometric al punþilor termice liniare
sau
punctuale. Fiecare strat
alcãtuit dintrun
material se
va împãrþi în cel puþindouã distanþe.
La calculul câmpurilordetemperaturiutilizate pentrudeterminarea rezistenþelor termic
e
ale tocurilor ºi cercevelelor tâmplãriilor exterioare,distanþele dintre planurile auxili
are vor fi
mult mai mici, inclusiv de ordinul milimetrilor.

4. Temperaturile de calcul
Calculul câmpurilor de temperaturi se va
face pe baza temperaturilorde la
cap.5, cu
urmãtoarele precizãri:

planurileorizontale ºi verticale de decupaj sunt suprafeþe adiabatice;

temperaturaîninteriorul spaþiilor neîncãlziteva fi egalã cutemperatura Turezultatã
dintrun
calcul de bilanþ termic.
Pentru
calcule
uzuale, la determinarea coeficienþilor liniari ºi
punctuali
de transfer termic
se pot considera urmãtoarele temperaturi
convenþionale:
Ti= +20 °C
Tc =15
°C
la pereþi exrteriori, terase ºi tâmplãriiic exterioare;
Tu
=12
°C
la
planºeele de pod;
+ 3 °C la
planºee peste subsolurineîncãlzite.
5. Caracteristici termotehnice de calcul
Conductivitãþile termice de calcul ale materialelor
de
construcþie se
vor
lua,
de regulã,
conform cap.4 ºianexei A din prezentul
normativ, cu urmãtoarele
precizãri:
straturile
de aer
neventilate înglobate în
elementele
de
construcþie,
vor
fi
introduse în
calculul
câmpurilor
de temperaturi
cu
grosimea lor
realã ºi
cu
o
conductivitate
termicã
echivalentã .a:

d
la
= a
[W/(mK)]

Ra

în care;
da grosimea
stratului de aer, în metri;
Ra rezistenþa
termicã a stratuluide
aer, conform
cap.7.4
la
tâmplãriile exterioare,înlocul ansamblului de geamuri ºistraturi deaer se va
introduce în calculul câmpuluide temperaturi o
conductivitate termicã echivalentã Xg:

d
l= [W/(mK)]
g
a 1
.

ç÷
ç÷
U -R -R
e g
si
se o
în care:
Ugcoeficientul
de transfer termic al ansamblului
de geamuri ºi
de straturi de aer, care se
poate determina conform anexei I;
d distanþa
dintre feþele extetrioare ale geamurilorextreme (sau
orice altã lãþime
consideratã înmodelul geomoetric.

Rezistentele termice superficiale se vor considera,de regulã, în conformitate

cu cap.7.3
ºi
cu
tabelul IIdinprezentul
normativ.
Pentru determinarea fluxurilor termice,
câmpurile de temperaturi
se pot calcula
considerând valoarea Rsi
constantã.

La calculul câmpurilordetemperaturi în scopul determinãrii temperaturilor superficiale

Tsi, se va considera
variaþia valorilor
Rsi
la colþurile intrânde.
Pentru
verificarea, cuun grad sporit de siguranþã, a exigenþei
referitoare la absenþa
fenomenului de condens superficial, se pot calcula câmpuride temperaturi considerând
urmãtoarele valori .i
constante:
în jumãtateasuperioarã a încãperilor încãlzite:
.i
=4
W/(
m2K)
în jumãtateainferioarã a încãperilor încãlzite:
.i=
3W/(m2K)
6. Programele de calcul automat
Se
vor folosi exclusivprograme de
calcul atestate, care
dispun deurmãtoarele facilitãþi:
permit alcãtuirea unei reþele de calcul cu un numãr mare depaºipe ambeledirecþii, de
regulã peste 200de paºi;
pot furniza temperaturileTsi
pe suprafeþele interioare aleelementelorde construcþie, în
condiþiile considerãrii
la colþurile interioare intrânde, aunei variaþii a rezistenþei termice
superficiale;
pot furniza fluxurile termice., aferente oricãrorporþiuni din suprafeþele interioare;
permit considerareaa3 mediicu temperaturi diferite.
Pentru
a verifica corectitudinea datelor
de intrare,
se recomandã ca una din
verificãri
sã
fie
compararea temperaturilor
Tsi
ºi
Tse în
dreptul planurilor
de decupaj, rezultate din
calculul
automat, cu
cele rezultate dintruncalcul
unidirecþional (1D).
7. Relaþii de calcul
Coeficientul specific liniar
de transfer termic.
se calculeazã cu relaþia:

F B
Y= - [W/(mK)]

DTR
în care:
.T ºi R au
semnificaþiile din tabelulI;
.
fluxul
termic rezultat dincalculul
automat (2D), aferent unei suprafeþe având
lãþimea
.b ºi
lungimea lm [W/m].
Fluxurile
termice . ºi lãþimile b ºi B se considerã conform figurilorJl, J2, J3.
În
cazul coeficienþilor
.
aferenþi
elementelor
de construcþie care
separã mediul
interior

încãlzit
de un
mediu
neîncãlzit, în
locul
termenului .T=(TiTe)
se
introduce diferenþa de
temperaturã (Ti Tu).
Fluxurile termice .
sunt
determinate prin
calculul
automat (2D), pe
baza
relaþiei:
F =(aai
×l j
×DT
) în
care lj, .T,
ºi .i, reprezintã lungimile,
diferenþele de temperaturã (TiTu)

ºi
respectiv
coeficienþii
de
transfer
termic superficial
interior,
aferenþi fiecãrui
punct din
reþeaua
de
calcul.
Coeficientul specific
punctual
de transfer
termic . pentru
agrafe ºi
ploturi, se calculeazã
cu relaþia:

F A
c= - [W/R]

DTR
în care:
A aria
adoptatã pentru calculul automatal
câmpului
de temperaturi [m2];
. fluxul
termic rezultat din calculul automat (3D), aferent suprafeþei A
[W];
R
rezistenþa
termicã unidirecþionalã [m2K/W].
Fluxurile
termice . sunt determinate princalculul automat (3D),
pe bazarelaþiei:
F =aa(Aj
DTi
)
i

în care Af
sunt ariile aferente fiecãrui punct din reþeaua de calcul.
Coeficientul specific punctual de transfer termic yaferent unei
intersecþii de punþi termice
liniare se
calculeazã cu relaþia:
[W/R]

F A
c= -a(Yj
×l j
)-
Dt R
în care:
A,
. ºi R au
semnificaþiile de mai sus;

lj
ºi
.j
reprezintã
lungimea ºi
respectiv
coeficientul
specific liniar
de transfer
termic al
punþilorde tip
jdin cadrul ariei A.
ANEXA K

MODIFICÃRI LA STAS
6472/489
"Comportarea elementelor de construcþiela difuzia vaporilor deapã"

Pct.1.1.2. În
loc de STAS6472/389,
trebuie sã se facã trimitere la normativul defaþã ºi
la [1].
Cap.
1.3. Idem
ca
la pct.1.1.2.
STAS
6472/283
(cu
excepþia
hãrþii
de zonare climaticã a
teritoriului
României,
pentru
perioada deiarnã, care se va
lua dinanexa D a prezentuliu
normativ).
STAS
1907/280trebuieînlocuit
cu[3].
Cap.2.2. Pag.
3, penultimulrând:"... sau anexei A din prezentul normativ".
Pag.
6, rândul al doilea de la "Observaþii": în
loc de STAS 6472/389
se va face trimitere
la
normativul
de faþã.
Pct.2.3.1.
Pag.
7:
a) Se stabilesc rezistenþele termice specifice Rs ale straturilor componente ale
elementului
de
construcþie, conformprezentului normativ;
b)în loc de R05, se prevede R, calculat conformnormativului de
faþã.
Se
înlocuieºte Tec cuTe
Se
adaugã la Tem:

pentru zonaIV (Te =21°

C); Tem =6,5°
C
Rs(
jl,
j)...calculat conform normativului
de faþã.
înloc
deTie se prevede Ti, conform [3].
g) Se adaugã la relaþia (6):
pentru zonaIV aceeaºi relaþie, cuvaloarea132
Rândul
2de jos:".. .pentrucele patru zone..."
Pct.2.3.1.
Pag.
8:
g)Se
adaugã la relaþia (7):
pentru zona IVpse cor
=psem+132
Rândul
9de sus:"...pentru cele patru zone..."
h)Se
înlocuieºte
Tie cu Ti
Rândul
9
de
jos:
"Umiditatea relativã...conform tabelului VIdin prezentul normativ"
Pct.2.3.2.1. Pag.
9:
e) Se
înlocuieºte Tie cuTi
Rândul
6de jos:"...conformprezentuluinormativ"
Fig.2.3. 7. Se
scrie Ti
în loc deTie
Exemplu de calcul
înloc
deTie se prevede Ti
înloc
deRos se prevedeR
La
pct.B, se adaugã: "Clãdireaeste amplasatã în zona IIclimaticã"
La
tabelul5se înlocuieºte "b."cu
".".
EXEMPLE DE CALCUL

I. Determinarea rezistenþei
termice corectate pe baza prevederilor cap.7.6. din normativ
II. Determinarea rezistenþei
termice corectate pe baza metodei aproximative
de calcul dinanexa H.
III. Determinarea temperaturii interioare de calcul
întro
încãpere neîncãlzitã
EXEMPLE DE CALCUL

EXEMPLUL
I
DETERMINAREA REZISTENTEI TERMICE
CORECTATE
PE BAZA
PREVEDERILOR CAP.7.6 DIN NORMATIV

Sã
se calculeze rezistenþa termicã specificã
corectatã
R'
pentru
peretele
exterior
al unei
încãperi, amplasate la ultimul
nivel al unei
clãdiri
de locuit,
folosind
coeficienþii specifici liniari
ºipunctuali
de transfer termic din tabelele 1...73...
Dimensiunile ºi
alcãtuirea peretelui
exterior
rezultã din
secþiunea orizontalã ºi
cea
verticalã,
care se
dauîn fig.l ºi 2.
În
figuri
nu
sunt
reprezentate tencuielile
(3cm
la exterior
ºi
2cm
la interior)
ºi
nici
tâmplãria exterioarã, care este dublã,din lemn.
Se
utilizeazã zidãrie din cãrãmizi cu gãuri
verticale tip G.V.P. având
. = 0,60W/(mK), de
dimensiuni 240x115x88 mm ºi termoizolaþie din polistiren celular, de 84mm grosime.
Se prevãd
agrafe de legãturã realizate
din bare dinoþel inoxidabil4O6/m2.
Termoizolaþia terasei este realizatã din polistiren celular de
l0cm grosime.

1)Determinarea rezistenþei
termice unidirecþionale (R)

Materiale conform anexei

A:
1 zidãrie
din cãrãmizi cu gãuri verticale tip GVP (poziþia
64)

p=1380kg/m3=
0,60W/(mK)

2 Polistiren
celular (poziþia 72)

. = 20kg/m3
.=
0,044W/(mK)

3 Mortarde
ciment (poziþia 15)

. =1800kg/m3
A=0,93W/(mK)

Pentru
stratul de polistiren
celular
se considerã în
calcul
grosimea minimã posibilã,

având în vedere
abaterea admisã
(+4mm) faþã de grosimea nominalã de 84mm
d=844
= 80mm
Se
aplicã
relaþia
(5), în care
coeficienþii de transfer termic superficial se iau din tabelul II:
.1=
8W/(m2K)
.e =24
W/(m2K)

0,355
0,080
0,05
1
1
R
= + + + + =2,630
m2K/W
0,60
0,044
0,93
8
24

2. Determinarea
coeficienþilor specifici liniari
ºipunctuali de transfer termic
Pe
baza detaliilor
din
fig.l
ºi
2,
din
tabelele 1...73
se extrag
coeficienþii
liniari
de
transfer
termic,
pentru
grosimea peretelui d
=
45cm
ºi
pentru conductivitatea termicã
a zidãriei . =
0,60W/(mK). Coeficienþii . se dau
în tabelul1.

Tabelul 1
Secþiuni Detaliul Tabelul %
W/(mK)
Orizontale
a
Intersecþie pereþi
2
cu
stâlpiºor 0,01
b
Colþ pereþi
4
0,09
c
Glaf lateral fereastrã
52
cu nervuri 0,15
Verticale d
Intersecþie
perete cu
pardosealã 23
a=10cm
0,14
e
tavan
31
a= l0cm
d'=
10cm
0,26
f glaf
fereastrã
inferior 53
a=9cm
0,16
g
superior 54
h=20cm
0,10

Pentru
detaliile d
ºie sau
considerat valorile .
corespunzãtoare
grosimii a=10cm,
având
în
vedere cã determinantã
din
punct de vedere
termotehnic nu
este grosimea planºeului, ci
grosimea
consolei din beton armat.

Coeficientul punctual
de
transfer
termic aferent
agrafelor
metalice O6mm
se extrage
din
tabelul 71,
pentru d=45cm ºi.=0,60W/(mK): .=0,0039 W/K
3. Determinarea ariei ºi a
lungimilor
Din figurile
1 ºi 2 rezultã:
A=4,08x2,8251,80x1,20=
9,366 m2
la=lb=2,825m
lc=2xl,20=2,40m
ld=le=4,08m
lf= lg=l,80m
Numãrul de agrafe este:

9,366x4=37 buc.(4buc/m2)
4)
Determinarea rezistentei
termice specifice
corectate (R')
Se utilizeazã relaþia (7):

() l c
11
a Y +a
U
'= = +
R'
R A
a( ) l
= 2,825 (0,01 +0,09 )+2,40 ´0,15 +4,08 (0,14 +0,26 )+1,80 (0,16 +0,10 )
Y
a( )Yl
= 2,743 W/K
ac=37
´0,0039 =0,144 W/K
1
1
2,743
+0,144

U
'== + =0,380
+0,308
+0,688
W/(m2K)
R'
2,630
9,366

R'= 1
=1,45
m2K/W
0,688

Coeficientul de reducere a rezistenþei termice unidirecþionale:

R'
1,45
r
== = 0,55
R 2,63
EXEMPLUL
II

DETERMINAREA
REZISTENTEI TERMICE
CORECTATE
PE BAZA
METODEI APROXIMATIVE DE CALCUL DIN
ANEXA H

Sã
se determine,
conform
prevederilor
prezentului Normativ, rezistenþa termicã specificã
corectatã
ºi
indicele inerþiei
termice pentru
peretele exterior
al
unei încãperi
dintro
clãdire
de
locuit.
Peretele este
realizat dintrunpanoumare
prefabricat ºi are alcãtuirea din figura 3.
Sã
se
verifice dacã peretele îndeplineºte cerinþele termotehnice,
având
în
vedere cã
amplasamentul clãdirii este în zona II climaticã din România.
1)Determinarea rezistentei
termice specifice
corectate

Dimensiunile
panoului sunt egale cu
dimensiunile
peretelui
exterior, între
axele
geometrice ale pereþilor ºi planºeelorparalele cu fluxul
termic.

Peretele are o
structurã neomogenã pe ambele
direcþii
ºi
punþi
termice;
calculul
se face
conform anexei H.
Se
împarte panoul (peretele) în zone distincte dinpunct de vedere termic (fig.4), astfe
l:
a zona
de nervuri (punþi termice) din beton armat;
b
zona
de
câmp, alcãtuitã din
mai
multe straturi, cu
termoizolaþia din
plãci de vatã
mineralã G100;
c zona
de îmbinare orizontalã;
d zona
de îmbinare verticalã.

În tabelul 2 se
calculeazã, pe zone, valorile .Rs
Nr.
crt.
Denumirea
stratului
Densitatea
aparentã p
kg/m3
Grosimea
stratului d
m
Conductivitatea
termicã
de calcul X
W/(mK)
Rd
m2K/W
a. ZONA DE NERVURI (PUNÞI
TERMICE)
1
Beton
armat 2400
0,27
1,62
0,167
ZONA
a.Rs = 0,167
b. ZONA DE CÂMP
1
Beton
armat 2400
0,19
1,62
0,117
2
Vatã
mineralã
G100
100
0,08
0,048
1,667
ZONA
b.Rs = 1,784
c. ZONA DE ÎMBINARE ORIZONTALÃ
1
Beton
armat 2400
0,246
1,62
0,152
2
Polistiren celular 20
0,024
0,044
0,545
ZONA
c.Rs = 0,697
d. ZONA DE ÎMBINARE VERTICALÃ
1
Beton
armat 2400
0,21
1,62
0,130
2
Polistiren celular 20
0,06
0,044
1,364
ZONA d.Rs= 1,494

Caracteristicile termotehnice ale materialelor

se iaudin anexa
A.
Pentru
stratulde mozaic se iau aceleaºi
valori ca pentru
betonarmat.
Se
calculeazã ariile corespunzãtoare fiecãrei
zone:
Zona a (nervuri)
2x1,80x0,05=0,18
2x1.30x0.05=0.13

Aa=0,31m 2

Zona b
(câmp)
2x0,69x2,55=3,31
1.25x1.90=2.38

Ab=5,69m 2

Zona c (îmbinare orizontalã)

3.60x0.15=0.54

Ac=0,54m 2

Zona d
(îmbinare verticalã)
2x0.20x2.55=1.02

Ad
=
1,02m 2

Aa + Ab+
Ac +
Ad=0,31+ 5,69
+ 0,54+1,02
= 7,56m2

Suprafaþa opacã a peretelui:

A =3,60 x2,70 1,80
x 1,20
=
7,56m2

Verificare:A =
Aa +Ab
+ Ac + Ad

Se
calculeazã rezistenþele termice specifice unidirecþionale:
Rsi
+ Rse =0,125 +
0,042 = 0,167
m2K/W
R=2Rs + (Rsi
+
Rse)

Zona a...Ra =0,167 +

0,167
=
0,334
m2K/W
Zona b...Rb=1,784
+ 0,167=
1,951
m2K/W
Zona c...Rc =0,697+
0,167
=
0,864
m2K/W
Zona d...Rd= 1,494
+0,167= 1,661 m2K/W

Se
calculeazã ponderea
zonelor (fig.5):

0,31

fa
==0,041

7,56

5,69

fb
==0,753

7,56

0,54
fc ==0,071
7,56
1,02
fd
==0,135

7,56
fa + fb+ fc + fd=1,000
Valoarea maximã a rezistenþei termice:
1 fa
fb
fc fd
0,041 0,753 0,071 0,135
=
+ + + = + + + = 0,672 W/(m2K)
R
R R R R 0,334 0,1,951 0,864 1,661
max
abc d

Rmax
= 1 =1,488 m2K/W0,672
Se
calculeazã rezistenþele termice ale straturilor1...5 (fig.5)
1
1,000

==13,500
W/(m2K)
R1
0,12
1,62

1
0,041
0,753
0,206

=+ + =4,651
W/(m2K)
0,024
0,024
0,024

R2

1,62
0,048
0,044

1
0,112
0,753
0,135
=+ + =6,209
W/(m2K)
R3
0,036
0,036
0,036
1,62
0,048
0,044

1
0,247
0,753

=+ =21,814
W/(m2K)
0,02
0,02

R4

1,62
0,048
1
1,000

== 23,143
W/(m2K)

R5
0,07
1,62
Valoarea minimã a rezistenþei termice:
1111
1
Rmin
=0,167
+ + + + + =0,706
m2K/W
13,500
4,651
6,209
21,814
23,143
RR + Rmin
1,488 +0,706 m
'= max
= =1,097 2K/W2 2
Eroarea relativã
maximã posibilã:
Rmax
-Rmin
1,488
-0,706

= ´100
=35,6%

2´R'2´1,097
Raportul R /Rb:
R'
1,097

==0,56
Rb
1,951

2)
Determinarea indicelui inerþiei
termice

Coeficienþii
de asimilare termicã
s
ai
materialelor
care
intrã
în
alcãtuirea
panoului,
conform anexei A, au urmãtoarele
valori:
beton
armatp
=2400 kg/m3...........s = 15,36 W/(m2K)
vatã
mineralã G100...............s
= 0,51W/(nrK)
polistiren
celular.................s =0,30 W/(m2K)

Se
calculeazã
indicele inerþiei
termice
D
pentru
fiecare zonã în
parte,
cu
relaþia
(24),
astfel:
Da =0,167 x 15,36 = 2,565
Db=0,117
x15,36 + 1,667 x 0,51 =2,647
Dc =0,152
x 15,36
+0,545 x
0,30 = 2,498
Dd=
0,130 x 15,36 +1,364 x
0,30 = 2,406

Indicele inerþiei termice a peretelui

se calculeazã cu
relaþia (26) astfel:
0,31x2,565
+5,69x2,647
+0,54x2,498
+1,02x2,406

D
==2,60

7,56
3)
Determinarea rezistentei
termice necesare
Seutilizeazã relaþia (27):

DT
R'
nec =
ai
´DTi
max
Ti= +20°C
Te = l5°
C (zona IIclimaticã)
.T=20(
15)=
35
.Tmin
=4K (tabelulVI)
.i= 8 W/(m2K)

R'
= 35 =1,09 m2K/Wnec 8´4
Rezultã:

R
> R nec
EXEMPLUL III

DETERMINAREA TEMPERATURII
INTERIOARE DE
CALCUL
INTR0
ÎNCÃPERE NEINCALZITA

Sã
se calculeze temperatura în
cãmara de
alimente situatã la ultimul
nivel
al
unei
clãdiri
de
locuit amplasatã în zona IIIclimaticã.
Planul de arhitecturã este dat în fig.6Înãlþimea liberã
a cãmãrii
este 2,60
m,
iar
înãlþimea între
axele geometrice
ale planºeelor

2,80m.
Uºa este
de lemn ºi are o rezistenþã
termicã R'
=0,35 m2K/W
Fereastra
este dinlemn, cuplatã
(R' =0,39 m2K/W)
Rezistenþele termice ale planºeelor ºi ale pereþilorde pe
conturul cãmãrii se dau
întabelul
3.
Temperatura interioarã de calcul
la
etajul inferior este Ti
=+22°C.
Rata schimburilorde aer se considerã
astfel:

întrebucãtãrieºi cãmarã........n = 0,5h1

între cãmarã ºi exterior..........n = 3,0h1
Calculul se face cu relaþia
(14).
T ×A
jj
a R'
+0,34
×V a(nT j
)
j
Tu
=
A
a j
+0,34
×V an
R'

j
Dimensiunile în plan ale cãmãrii:
0,12

l
=2,00
+ = 2,06
m
12
0,25 0,12
l2
=1,50 + + =1,685 m
2 2
Volumul cãmãrii
:
V =
2,06 xl,685
x2,8
= 9,72
m3
Primul termen al numãrãtorului ºi al
numitorului relaþiei (14) se calculeazã în tabelul 3.

TABELUL 3

Nr.
crt.
Elementul de
construcþie
Aj R j Tj
j
j
R
A
'
j
j
R
T
A
'
m
mK/W
°C W/K W°C/K
1
Perete exterior 4,36
1,15
18
3,791
68,238
2
Fereastrã
0,36
0,39
18
0,923
16,614
3
Perete interior
structural
5,77
0,60
+ 20
9,617
+ 192,340
4
Perete interior
nestructural
9,02
0,49
+ 18
18,408
+ 331,344
5
Uºã
1,47
0,35
+ 18
4,200
+ 75,600
6
Planºeu
superior 3,47
1,85
18
1,876
33,768
7
Planºeu inferior 3,47
0,33
+ 22
10,515
+ 231,330
TOTAL 27,92
49,330
+ 711,994
0,34 ´V
´an =0,34 ´9,72 (3+0,5)=11 ,567 W/K
0,34 ´V
´an ´Tj
=0,34 ´9,72 (0,5´18 -3,0´18 )= -148 ,716 W0C/K
711,994
-148,716

Tu==9,25
0C

0,60

VERIFICARE

Se
calculeazã fluxul termic total (relaþiile 11 ºi
12)
5,77
(20
-9,25
)a9,02
1,47
ö 3,47
(22
-9,25
)
F= +ç + ÷(18
-9,25
)+ +0,34
´9,72(18
-9,25
)´0,5-
0,60
e0,49
0,35
o 0,33
a4,36
0,36
3,47
.

-ç + + +0,34
´9,72
´3,0÷(9,25
+18,0)=449,7W
-449,7W =0

e1,15
0,39
1,85
o
TABELE
DE COEFICIENÞI LINIARI (.) ªI
PUNCTUALI (.)
DE
TRANSFER TERMIC
ªI TEMPERATURI SUPERFICIALE MINIME (Tsi min)

1. Intersecþie pereþi
2. Intersecþie pereþi cu termoizolaþie
3. Colþ pereþi
4. Colþ pereþi cu termoizolaþie
5. Colþ pereþi B.C.A.
6. Colþ pereþi B.C.A.+pereþi B.A.
7. Colþ pereþi B.C.A. +perete B.A. cubulb
8. Colþ pereþi B.C.A. +perete B.A. cubulb
9. Colþ pereþi B.C.A. +perete B.A. cubulb
10. Colþ pereþiB.C.A.+ stâlp B.A.
11. Colþ pereþiB.C.A.+ stâlpB.A.
12. Colþ pereþiB.C.A.+ stâlpB.A.
13. Colþ intrândpereþi (fãrã stâlpiºor)
14. Colþ intrând
pereþi (cu stâlpiºor)
15. Colþ intrând
pereþi cu termoizolaþie
21. Centurã în ziduri (fãrãtermoizolaþie)
22. Centurã în ziduri (cu termoizolaþie)
23. Centurã în pereþi cu termoizolaþie
24. Grindã B.A.+pereþi B.C.A.
(consolã sus)
25. Grindã B.A.+pereþi B.C.A.
(consolã sus)
26. Grindã B.A. +pereþiB.C.A.(consolãsus)
27. Grindã B.A.+pereþi B.C.A.
(consolã jos)
28. Grindã B.A.+pereþi B.C.A.
(consolã jos)"
29. Grindã B.A.+pereþi B.C.A.
(consolã jos)
31. Atic terasã
32. Atic terasã (în dreptul tâmplãriei exterioare)
33. Corniºã terasã
34. Intersecþie terasã perete
exterior (varI)
35. Intersecþie terasã perete
exterior (varII)
36. Atic terasã (pereþi B.C.A.)
37. Intersecþie terasã perete
B.C.A. (var.I)
38. Intersecþie terasã perete
B.C.A. (var.II)
41. Soclu subsol (zidãrie dincãrãmizi, cu termoizolaþie)
42. Soclu subsol (zidãrie dinblocuri B.C.A.)
43. Soclu subsol (zidãrie dinblocuri B.C.A.)
44. Soclu subsol (zidãrie dinblocuri B.C.A.)
45. Soclu subsol (zidãrie dinblocuri B.C.A.)
46. Perete interior pe placapestesubsol
51. Tâmplãrie dublã
(fãrã urechi)
52. Tâmplãrie dublã(cuurechi)
53. Solbanc
tâmplãrie
dublã
54. Buiandrug
tâmplãrie
dublã
55. Buiandrug
tâmplãrie
dublã (fereastrã)
56. Buiandrug
tâmplãrie
dublã (uºã balcon)
57. Buiandrug
tâmplãrie
dublã (pereþi B.C.A.)
58. Buiandrug
tâmplãrie
dublã (pereþi B.C.A.)
59. Buiandrug
tâmplãrie
dublã (pereþi B.C.A.)
60. Buiandrug
tâmplãrie
dublã (pereþi B.C.A.)
61. Tâmplãrie cuplatã
62. Buiandrug
tâmplãrie
cuplatã (fereastrã în perete B.C.A.)
63. Buiandrug
tâmplãrie
cuplatã (fereastrã în perete B.C.A.)
64. Buiandrug
tâmplãrie
cuplatã (uºã balcon în perete B.C.A.)
71. Agrafe metalice în pereþi structuralidin zidãrie cu termoizolaþie
72. Agrafe metalice în pereþi nestructurali din zidãrie cutermoizolaþie
73. Agrafe metalice în pereþi structuralidin B.A.monolit cu termoizolaþie
LEGENDÃ

1
Beton armat
2
Beton armatprefabricat
3
Beton de pantã
4
Mortar
5
Zidãrie din cãrãmizi
6
Zidãrie din blocuri B.C.A.
7
Termoizolaþie . =0,05W/(mK)
8
Hidroizolaþie
9
Tâmplãrie exterioarã, dublã, din lemn
10
Tâmplãrie
exterioarã, cuplatã, din lemn
11 Agrafã metalicã
12 Peretesau grindã din beton armat (eventual)

Elaborat de:
INSTITUTUL DE PROIECTARE,
CERCETARE ªI TEHNICÃ
DE
CALCUL
ÎN CONSTRUCÞIII.P.C.T. SA
Bucureºti
Aprobat de:
MLPATDGRATDPCRT
cu ordin
nr.24/N din 19.02.1997
CUPRINS

1. Obiect ºi domeniu de aplicare

2. Acte normative conexe
3. Definiþii ºi simboluri
4. Caracteristici
termotehnice
5. Temperaturi de calcul
6. Dimensiuni
de calcul
7. Determinarea rezistenþelor
termice specifice
ale elementelorde construcþie opace
7.1.
Rezistenþa termicãspecificã a unui strat omogen
7.2.
Rezistenþa termicã
specificã a unui strat cvasiomogen
7.3.
Rezistenþele termice superficiale
7.4.
Rezistenþele termice ale straturilorde aer
7.5.
Rezistenþa termicã
specificã unidirecþionalã
7.6.
Rezistenþa termicã
specificã corectatã
7.7.
Rezistenþa termicã
specificã medie
7.8.
Alte
caracteristici
termotehnice
8. Determinareatemperaturii dintrunspaþiuneîncãlzit
9. Determinarea
rezistenþelor termice ale suprafeþelor vitrate
10.
Determinarea temperaturilorpesuprafaþa interioarã asuprafeþelor de construcþie
11. Comportareaelementelorde construcþie la difuzia vaporilor de apã
12. Stabilitatea termicã a elementelorde construcþie
13. Rezistenþe termice normate
14. Temperaturi superficiale normate
ANEXE:

A Caracteristicile
termotehnice ale materialelorde construcþie
B
Temperatura
punctului de rouãpentru diferite temperaturi
ºi
umiditãþi relative ale aerului
interior
C
Presiunea
de saturaþie a vaporilordeapã pentru
diferite
temperaturi ale
aerului
D Zonarea
climaticã a României, pentru perioada de iarnã
E Considerarea
în calcule a straturilorde aer ventilat
F Determinarea
rezistenþelor termice
ale elementelor
de construcþie având straturi
de
grosime variabilã
G Clasificarea
punþilor termice
ºi a coeficienþilorde transfer
termic
H Metodã
aproximativã
de calcul pentru
determinrea rezistenþelor
termice
specifice
corectate
ale
elementelor de construcþie neomogene
I
Metodã
simplificatã
de
calcul
pentru
determinarea coeficienþilor
de transfer
termic ai
tâmplãriei exterioare
J Calculul
numeric automat
K Modificãri
la STAS 6472/489
"Comportarea elementelor
de
construcþie
la difuzia
vaporilor de apã"