Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
40Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Discursul Politic

Discursul Politic

Ratings: (0)|Views: 3,569|Likes:
Published by Cristina Mihaela F

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Cristina Mihaela F on Jan 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/18/2013

pdf

text

original

 
Discursul politic
Discusul electoral constituie principala modalitate prin care actorul politic poategenera evenimente intr-o campanie electorala. O data lansat in spatiul concurential alcampaniei, discursul electoral parcurge o continua miscare de reorganizare si negociereconform unei “gramatici” conventionale care include “capitole” allocate participantilor  protagonisti: candidatii, mass-media, “clasa mediatica(personalitatile publice carecomenteaza evenimentul), electoratul si diferitele reprezentari ale acestuia. Cu alte cuvinte,inainte chiar de a deveni “discurs”, exista deja institutia si practica discursului electoral.“Discursul” este un mod de utilizare a limbii si a limbajelor (limbaje nonverbale,limbaje specializate, diferite vocabulare) pe baza caruia un actor social prezintainterlocutorilor sai o interpretare a unor fapte. In masura in care, utilizand o limba si anumitelimbaje, producem efecte asupra unor fapte. In masura in care, utilizand o limba si anumitelimbaje, producem efecte asupra interlocutorilor nostri directi si indirecti, putem spune caorice act de comunicare are o dimensiune discursive.Elaborand un “discurs”, punem in circulatie anumite fapte si, in acelasi timp,caracterizam faptele respective; ne atribuim noua si interlocutorilor nostril o pozitie in functiede situatia in care ne aflam; indicam cat de mult ne implicam in actul de comunicare si cat deimportanta este pentru noi situatia in care comunicam. Prin discurs, redefinim situatia in careevoluam.Un discurs este politic atunci can evalueaza situatii de interes public. Ceea ce distingediscursul politic de alte tipuri de discurs este in primul rand conventionalitatea sa: oricat de“originala” ar fi conjuctura care declanseaza acest discurs, ea este imediat normalizata printr-un comentariu corespunzator cu rangul institutiei si a celui care reprezinta institutia. Oricediscurs politic functioneaza pe baza unei argumentatii conventionale care justifica, pe de o parte, rolul institutiei si, pe de alta parte, imaginea publica a celui care reprezinta institutia.In al doilea rand, un discurs este politic atunci cand se autoevalueaza ca fiind“adevarat” sau correct. Mai mult decat orice alt tip de discurs, cel politic comunica “versiuneacorectaa unor fapte, precum si implicarea maxima a autorului in ceea ce privesteveridicitatea continutului. Discursul politic comunica adevarul, “ianaintea” chiar acontinutului propriu-zis.Material discursului politic provine din faptul ca actorul politic activeaza, in functie desituatia de comunicare, anumite strategii de credibilitate menite a comunica “adevarul”. De ceopinia publica ridiculizeaza sau condamna “minciuna politica”, iar actorii politici continua promisiunile adesea fara acoperire? Probabil pentru ca politicianul are nevoie nu doar saafirme adevaruri, ci sis a fie perceput de catre electorat ca fiind persoana care spune adevarulatat in situatia data, cat si adevarul “in general, indifferent de situatie”.Prea preocupati sa-si construiasca credibilitatea, actorii politici promit prea mult sauspun cu prea mare usurinta ceea ce vor oamenii sa auda. Pe de alta parte, regimul mediatic incare actioneaza actorii politici, contribuie la dezvoltarea unor tehnici de credibilitate din ce ince mai sophisticate. Astfel, daca intr-o prima etapa discursul politic se intemeia pe “adevar” pe baza de criterii ideologice, in epoca mediatizarii, politicienii beneficiaza de un intregdispozitiv tehnologic si scenic care produce “imagini adevarate”.
 
Discursul politic este si electoral atunci cand este generat de un evenimentconventional (campania electorala) si este construit pe baza unor conventii de interactiune sicomunicare specifice.Campanile electorale confera actorilor politici roluri discursive multiple inainte chiar ca acestia sa se lanseze in competitie. Astfel, fiecare actor politic actioneaza simultan incalitate de:-“candidat” care detine puterea politica in timpul campaniei versus “candidat” situate inopozitie-contracandidat-“politician” care dispune deja de o imagine publica alimentata de un trecut politic si deo memorie colectivaParticipand la aceasta interactiune relativ pre-stabilita, la un spatiu de comunicareconventional si, ca atareaparent “inchis “, candidatul isi poate construe in mod legitim oidentitate in conditii de publicitate.Evenimentul conventional care este o campanie electorala distribuie nu numai rolurile,ci si tipurile de resurse electorale de care pot benefiacia actorii politici. Potentialul acestor resurse variaza in functie de caracteristicile sistemului politic, electoral si mediatic din fiecaretara. Depinde de actorii politici cum vor utilize la nivelul discursului electoral:-resursele electorale formale provenond din organizarea constitutionala si procedurala acampaniei (avem in vedere o serie de prevederi constitutionale si legislative carevizeaza eligibilitatea candidatilor, accesul la mass-media durata campaniei, finantarea,rolul unor organizatii nonguvernamentale etc.);-resursele electorale cumulate – imaginea publica a candidatului bazat pe trecut sifamilie politica, intreaga istorie discursive a candidatului;-resursele electorale create pe baza actiunii in campania electorala a candidatului(aceste resurse fie sunt depistate de catre candidat in conjuncture electorala, fieconstituie resurse “date” pe care respectivul le creeaza in favoarea sa).Unele dintre resursele unui candidat sunt deopotriva formale, accumulate si create. De pilda, “electoratul” este o resursa formala (electoratul ca interlocutor colectiv si institutie carelegitimeaza actiunea candidatului), o resursa acumulata (electoratul ca interlocutoru caredispune deja de o imagine preelectorala a candidatului si implicit, de criterii de evaluare aacestuia), precum si o resursa create (electoratul, un interlocutor care trebuie mentinut sau – dupa caz – convertit).Resursele electorale formale si accumulate atribuie candidatului o marja de putere care poate fi perdanta sau performanta. De aceea, in timpul campaniei, un candidat are nevoie si dealte resurse care sa mentina, sa suplimenteze sau sa anuleze marja de actiune electorala.Rolurile discursive confera candidatului o identitate formala. Astfel, in fataelectoratului si a mass media, candidatul trebuie sa “se lase” investigat si, in acelasi timp, sase prezinte. In fata contracandidatilor, candidatul se lasa chestionat de acestia, si la randul sau,ii poate interpela. Din acest punct de vedere, campania electorala este singura practica politicacare egaleaza conditiile discursive ale actorilor politici si care face posibila “comunicareaorizontala” dintre acestia.Rolul de candidat constituie numai in aparenta o pozitie de subordonare. In realitate,acest rol confera politicianului dreptul de a simula pozitia celui care ia decizii politice.Pornind de la aceasta “reprezentatie”, candidatul poate accede la decizia politica efectiva.
 
Intr-o campanie electorala, nu numai candidatii, ci si electoratul si mass-media beneficiaza de roluri distinctive. Totusi, cata putere are electoratul, in conditiile in care , desiel concentreaza atentia mass-media si a electoratului, posibilitatile sale de participare ladezbaterea electorala sunt extreme de limitate?Dincolo de faptul ca mandateaza liderii politici, electoratul legitimeaza organizareaunui spatiu de comunicare electorala la care, paradoxal, el nu aprticipa in mod direct. Pe dealta parte, depinde de politica de mediatizare si de sondare a opiniei cat de eficienta este participarea electoratului la campania electorala chiar prin formulele de mediere.Ca si in perioada dintre alegeri, pe parcursul campaniei electorale, mass-media asiguracirculatia informatiei politice si evalueaza evenimentul electoral in calitate de opinie publicaindependenta. Spre deosebire insa de perioadele politice “normale”, mass-media abordeazaacelasi subiect timp indelungat – un timp a carui durata este stabilita prin conventie –, astfelincat mass-media va avea nevoie de un proiect de comunicare electorala. De regula, acest proiect modifica grila canalului mediatic fara ca acesta din urma sa renunte la modelul decomunicare consacrat (modelul care a propulsat canalul mediatic drept “voce” sau “gen”mediatic).Controversata problema a efectelor mass-media este relansata mai mult ca oricand intimpul campaniilor electorale, cand mass-media trece drept o resursa atat pentru bublicul careurmeaza sa voteze, cat si pentru candidatul care actioneaza in regim concurential. Din perspective candidatilor, “oferta mediatica” inseamna, in primul rand, eleborarea unor ituatiide mediatizare a candidatului. Din acest punct de vedere, candidatii se raporteaza la mass-media ca la o resursa formala. Pe de alta parte, pentru candidat, mass-media poate fi si oresursa acumulata in masura in care candidatul dispune de un “trecut mediatizat”. Nu este clar încã dacã discursul politic propriu-zis a apãrut odatã cu afirmarea retoriciisau odatã cu inventarea politicii în sine, deşi problema este fãrã îndoialã, în mod ironic, unacaracteristicã oricãrui homo sapiens sapiens care se respectã. Şi dacã un homo faber ne-ar vorbi de prima posibilitate, în timp ce un homo politicus şi-ar respecta cu stricteţe Egoul,gãsindu-l în cea de a doua.Ce trebuie sã facã un discurs? Dacã el îşi propune sã-i convingã pe toţi, el e cusiguranţã ratat. Dacã îşi va propune sã fie cea mai frumoasã încercare lingvisticã rostitãvreodatã, el va fi lamentabil ca şi eficienţã. Iar dacã nu-şi propune nimic, este chiar posibil sãiasã bine. (apud O. Henry)"Trebuie sã le vorbesc - ei nu gândesc ca mine - ei gândesc invers decât mine - eu vatrebui sã mã prefac, într-un fel, cã gândesc la fel ca ei". Nu este obligatoriu ca aceasta sã fie secvenţa exactã a raţiona-mentului implicat, dar elementele sale constitutive nu pot fi altele. Motivaţia este arareori o uşurinţã şi o plãceredeosebitã de a ţine discursuri - când se întâmplã, oratorul este un caz special, cu mari şanse dea reuşi oricum. În rest, obiectivul oricãrui orator improvizat este sã pãstreze atenţia publiculuisãu printr-o disimulare a propriului interes pentru bunãstarea generalã sau printr-o tacticãadoptatã pe moment, în funcţie de diferitele reacţii ale ascultãtorilor. De aceea, discursurilecele mai complicate şi de aceea supuse celor mai multe studii sunt "cele fãrã public", undeavantajul relaxãrii aparente este devansat de absenţa feed-back-ului general, element crucialîn reglarea nivelului paratextual implicat. Existã şi în acest sens unele posibilitãţi demanipulare evidente, precum şi altele subliminale. De exemplu, pentru discursul radiofonic,întrebãrile, invocaţiile şi exclamaţiile retorice sunt redundante, pentru cã sunt realmenteadresate "nimãnui", atâta timp cât la un moment dat nu poate fi determinat un adversar 

Activity (40)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Veronica Vozian liked this
Lavinia Toabeș liked this
Dulcea Loredana liked this
Ramona Elena liked this
Adriana Sandu liked this
Adriana Sandu liked this
Aura Feghiu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->