Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
20Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Cristian Teodorescu - RASPUNDEREA PENALA A PERSOANEI JURIDICE

Cristian Teodorescu - RASPUNDEREA PENALA A PERSOANEI JURIDICE

Ratings: (0)|Views: 1,334 |Likes:



Astăzi, societatea modernă trece printr-o perioadă de tranziţie fără precedent în istoria omenirii; fenomene necunoscute până acum un secol, precum criminalitatea organizată sau globalizarea sunt într-o continuă extindere, făcând astăzi parte din viaţa de zi cu zi. Raporturile dintre entităţi, la rândul lor se diversifică şi se dezvoltă perpetuu. Viaţa social-economică modernă a făcut ca un număr mare din aceste raporturi juridice să ia naştere şi să se consume nu la nivel individual, ci la nivel de grupuri. Aceste grupuri, sau într-un sens mai restrâns, persoane juridice, se bucură în prezent de numeroase atribute care odinioară erau considerate ca aparţinând exclusiv persoanei umane, ca de exemplu: capacitatea de a intra în raporturi juridice, de a-şi asuma drepturi şi obligaţii, ş.a.m.d.

Întrebarea care preocupă cu precădere, atât doctrina şi legiutorul cât şi jurisprudenţa, este dacă poate persoana juridică să săvârşească infracţiuni şi să răspundă penal pentru acestea? Considerăm că dincolo de toate disputele de ordin doctrinar, consacrarea instituţiei răspunderii penale a persoanei juridice îşi găseşte legitimitatea în necesităţi de ordin practic impuse de realităţiile vieţii economice.





Astăzi, societatea modernă trece printr-o perioadă de tranziţie fără precedent în istoria omenirii; fenomene necunoscute până acum un secol, precum criminalitatea organizată sau globalizarea sunt într-o continuă extindere, făcând astăzi parte din viaţa de zi cu zi. Raporturile dintre entităţi, la rândul lor se diversifică şi se dezvoltă perpetuu. Viaţa social-economică modernă a făcut ca un număr mare din aceste raporturi juridice să ia naştere şi să se consume nu la nivel individual, ci la nivel de grupuri. Aceste grupuri, sau într-un sens mai restrâns, persoane juridice, se bucură în prezent de numeroase atribute care odinioară erau considerate ca aparţinând exclusiv persoanei umane, ca de exemplu: capacitatea de a intra în raporturi juridice, de a-şi asuma drepturi şi obligaţii, ş.a.m.d.

Întrebarea care preocupă cu precădere, atât doctrina şi legiutorul cât şi jurisprudenţa, este dacă poate persoana juridică să săvârşească infracţiuni şi să răspundă penal pentru acestea? Considerăm că dincolo de toate disputele de ordin doctrinar, consacrarea instituţiei răspunderii penale a persoanei juridice îşi găseşte legitimitatea în necesităţi de ordin practic impuse de realităţiile vieţii economice.


More info:

Categories:Types, Business/Law
Published by: Cristian Claudiu Teodorescu on Jan 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF or read online from Scribd
See more
See less

09/17/2013

pdf

original

 
RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE ÎN LUMINALEGIUITORULUI ROMÂN
CRISTIAN CLAUDIU TEODORESCUAbstract
:
The criminal liability of corporations has became in the passed century one of themost controversial institution of criminal law. Although we come across this institution from the XVIIth century, it preoccupys with priority the doctrine and the jurisprudence in the 2nd half of the XXth century, a period in wich the importance of corporations, especially those ones who operatein the economic area, has growned significant in the world today. The development withou preceding in history of the economic and social life and implicit of the corporations, corespondesunfortunately and alsow inevitable to the development of criminality.Governments from both sides of the Atlantic Ocean have adopted laws for the fight against corporations criminality. Hereby in the United States of America, the Federal Committee for  Punishment of the United States, adopted the Federal Sentencing Guidelines (1991), wich became a federal law later on that year. In Europe, the Committee of Ministers of the European Council adopted in 1988, the recomandation R(88)18, wich recomands the european countryes to adopt laws wich punish the corporations . In the article that follows this short introduction we exposed very concise the concept and the historycal evolution of the corporation criminal liability. After that we attended the corporationcriminal liability in some european countryes like: Holland, Fracne and England. In the last part we attended the corporation criminal liability such as it was figured by the Parliament from Bucharest and alsow by the romanian doctrine along the XXth century and the begining of the XXIth century.This article questions the latin dictum: „societas delinquere non potest”, and it proposesit`s transformation in to a more actual form like: „societas delinquere potest et punire potest”
1.NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.1GENERALIŢIAstăzi, societatea modernă trece printr-o perioadă de tranziţie fără precedent în istoriaomenirii; fenomene necunoscute până acum un secol, precum criminalitatea organizată sauglobalizarea sunt într-o continuă extindere, făcând astăzi parte din viaţa de zi cu zi.Raporturile dintre entităţi, la rândul lor se diversifică şi se dezvoltă perpetuu. Viaţa social-economică modernă a făcut ca un număr mare din aceste raporturi juridice să ia naştere şi să seconsume nu la nivel individual, ci la nivel de grupuri
1
.Aceste grupuri, sau într-un sens mai restrâns, persoane juridice, se bucură în prezent denumeroase atribute care odinioară erau considerate ca aparţinând exclusiv persoanei umane, cade exemplu: capacitatea de a intra în raporturi juridice, de a-şi asuma drepturi şi obligaţii,ş.a.m.d.
2
Întrebarea care preocupă cu precădere, atât doctrina şi legiutorul cât şi jurisprudenţa, estedacă
 poate persoana juridică să săvârşească infracţiuni şi să răspundă penal pentru acestea?
 Considerăm dincolo de toate disputele de ordin doctrinar, consacrarea instituţieirăspunderii penale a persoanei juridice îşi găseşte legitimitatea în necesităţi de ordin practicimpuse de realităţiile vieţii economice.
1
 Pe larg:
 
dr. Ramiro Virgil Mancaş
, „Răspunderea penală a persoanei juridice”, Revista de Drept Penal, nr. 3/1998, pag . 67.
2
Florin Streteanu
,
 
„Răspunderea Penală a persoanei juridice în legislaţie şi doctrină. Examen de drept comparat”, Revista de DreptComercial, nr.3/1997, Bucureşti, pag. 64.
1
 
În viaţa statului, rolul persoanei juridice, atât de drept public cât şi de drept privat, a devenitdeosebit de important, şi totodată, aceste entităţi au devenit deosebit de folositoare în scopulcomiterii de infracţiuni.
3
Deoarece sancţiunile civile şi administrative nu mai sunt în măsură să facă faţă creşteriinumărului de infracţiuni comise prin intermediul sau de către persoanele juridice, state de peambele maluri ale Oceanului Atlantic au adoptat reglementări care să permită tragerea larăspundere penală a persoanelor juridice.Comitetul de Miniştrii al Consiliului Europei, considerând nu pe atât de oportună pe cât deneccesară, consacrarea instituţiei răspunderii penale a persoanei juridice de către statele UniuniiEuropene, a emis
Recomandarea R(88)18
care chema statele membre să emită acte normativecare să facă posibilă pedepsirea persoanelor juridice pentru săvârşirea de infracţiuni.1.2. CONTURAREA PRIMELOR FORME ALE INSTITUŢIEI RĂSPUNDERII PENALE APERSOANEI JURIDICEEste adevărat că instituţia răspunderii penale a persoanei juridice, aşa cum o cunoaştem noiastăzi, este un concept relativ nou, conturat la sfârşitul sec. XIX, în sistemul de
common law
,însă la fel de adevărat este că în decursul timpului au existat mai multe situaţii în carecolectivităţiile au spuns penal şi chiar au fost emise acte normative care prevedeau posibilitatea sancţionării unor colectivităţi.Hugo Grotius relata Împăratul Theodosie al Bizanţului a pedepsit oraşul Antiohia,închizându-i teatrele, băile şi retrăgâdu-i titlul de metropolă. Împăratul Septimius Sever a distrusBizanţul luându-i băile, teatrele şi podoabele.
4
 În Evul Mediu, în dreptul canonic s-a acceptat că unele colectivităţi pot săvârşi infracţiuni, şi prin urmare pot fi sancţionate penal; oraşele de pildă puteau fi pedepsite cu doborârea zidrilor, plata unor amenzi deosebit de aspre ş.a.m.d.În anul 1670, în Franţa a fost emisă o Ordonanţă Regală care a instituit răspunderea penală acolectivităţiilor locale (sate, oraşe, târguri), prevăzându-se totodată şi sancţiunile care urmau a fiaplicate în cazul naşterii unui raport conflictual. Perioada de aplicare a acestui act a luat sfârşitodată cu conturarea noilor principii ale Revoluţiei Franceze.
5
1.3. EVOLIA INSTITIEI SPUNDERII PENALE A PERSOANEI JURIDICEÎN ROMÂNIARomânia, asemenea altor state din estul Europei nu a cunoscut acelaşi ritm de dezvoltaresocial-economică precum statele din vest, fapt datorat în mare măsură regimului comunist dar cusiguranţă şi regimului „democratic” care s-a succedat lui decembrie 1989.Într-un stat comunist cu o economie centralizată şi în care noţiunea de proprietate privată acăzut cu totul în desuetudine, nu se putea vorbi despre importanţa persoanei juridice în viaţa socialăşi economică, şi cu atât mai mult de capacitatea acesteia de a săvârşi infracţiuni, mai ales datorităfaptului că entităţiile cu personalitate juridică erau în cea mai mare parte de stat, or acceptarea ideiică statul comunist prin intermediul acestor persoane juridice poate comite infracţiuni, era încontradicţie cu utopicele idei ale lui Karl Marx.Cu toate acestea însă, autori de seamă vorbeau despre o eventuală răspundere a persoanei juridice încă dinainte de Primul Război Mondial, urmând ca peste aproximativ un deceniu aceastăteză să fie şi acceptată.
3
Pentru detalii
:
Anca Juma
, „Răspunderea penală a persoanei juridice”, Revista de drept penal, nr.1/2003, pag. 99.
4
 
prof. dr. George Antoniu,
„Răspunderea penală a persoanei juridice”, Revista de Drept Penal, nr.1/1996, pag. 9.
5
Florin
 
Streteanu
, „Răspunderea Penală a persoanei juridice în legislaţie şi doctrină. Examen de drept comparat”, Revista de DreptComercial, nr.3/1997, Bucureşti, pag. 64.
2
 
În 1912 prof. Ion Tanoviceanu, respingând teza realităţii persoanei juridice, afirma cătragerea la răspundere penală a acesteia nu este posibilă întrucât colectivităţiile nu pot avea o voinţă proprie, separată de acea a persoanelor care o compun.
6
În perioada interbelică, prof. Traian Pop afirma că: „Faptul, că scopul persoanei morale fixat prin actul de asociere nu admite comiterea de infracţiuni, nu însemnează, că dacă totuşi, contrar scopului, se vor comite (infracţiuni), ele nu se vor socoti ca fapte ale persoanei morale, din a căreivoinţă derivă ...”
7
. În altă ordine de idei, chiar dacă scopul pentru care a fost înfinţată persoana juridică trebuie să fie întotdeauna licit, se pot imagina situaţii în care să nu fie aşa, ori cazuri în carescopul persoanei juridice poate fi deturnat ulterior, în scopul comiterii de infracţiuni. Astfel, persoana juridică va răspunde penal alături de persoana fizică, aplicândui-se şi o sancţiune specificănaturii ei.Patriarhul dreptului penal român, prof. Vintilă Dongoroz, achiesează la teoria realităţii persoanei juridice, în opinia sa aceasta fiind mai logică şi mai conformă cu realitatea.
8
Persoana juridică, spunea prof. Traian Pop, având voinţă colectivă, se poate manifesta atât licit cât şi în moddelictual, asemenea voinţei persoanei fizice.
9
Teza privind răspunderea penală a persoanei morale, formulată de prof. Vintilă Dongoroz, astat la baza reglementării acestei materii în Codul penal din 1936
, primul act normativ român carerecunoştea capacitatea delictuală a persoanei juridice.Acesta prevedea la
art. 84
că instanţa poate dispune în cazul săvârşirii unei infracţiuni decătre persoana juridică şi pentru a împiedica comiterea de noi infracţiuni, închiderea localuluiindustrial sau comercial pe durata de la o lună la un an.De asemenea
art. 85
a prevăzut posibilitatea luării unor măsuri de siguranţă precumdizolvarea sau suspendarea persoanei juridice dacă directorii sau administratorii unei societăţi,lucrând în numele persoanei juridice şi cu mijloace provenite de la ea au comis o crimă sau un delict pedepsit de lege cu cel puţin un an de închisoare.Din cuprinsul art. 85 rezultă condiţiile necesare a fi întrunite pentru aplicarea pedepseidizolvării sau suspendării:- directorii sau administratorii persoanei juridice să fi comis o crimă sau un delict pedepsit de legecu cel puţin un an de închisoare;- fapta să fi fost săvârşită acţionând în numele persoanei juridice şi cu mijloace procurate de ea;- să se fi constatat vinovăţia persoanelor respective, indiferent dacă au fost condamnate sau nu- activitatea persoanei juridice relevată prin faptul comis, să constituie un pericol pentru moralasau ordinea publică.
Dacă condiţiile se întruneau, suspendarea se aplica pe o perioadă de cel mult doi ani, iar dizolvarea era urmată de lichidare.
 În altă ordine de idei, Codul penal din 1936, instituie o răspundere indirectă a persoanei juridice, ceea ce în sistemul de
common law
se numeşte
teoria identificării
 
sau
teoria alter ego
 .
Aceasta a fost consacrată printr-o decizie cu valoare de precedent judiciar a CamereiLorzilor din 1972, pronunţată în cazul
Tesco Supermarkets Ltd.
Conform teoriei identificării,compania acţionează prin intermediul persoanelor fizice, iar când această persoană face parte dincentrul director şi reprezintă voinţa companiei, ea nu acţionează în numele companiei ca prepus, ciacţionează ca şi compania, este „întruparea” companiei.
6
Ion Tanoviceanu
, „Curs de drept penal”, vol. 1, edit. Socec, 1912, pag. 231,
citat de:
George Antoniu
, „Răspunderea penală a persoanei juridice”, Revista de drept penal, nr.1/1996, pag. 9.
7
Traian Pop
, „Drept penal comparat”, Partea Generală, vol. 2, Cluj-Napoca, 1923, pag. 273,
citat de:
Constantin Butiuc
, „Despre oeventuală răspundere penală a persoanelor juridice”, Revista Dreptul, nr.10-11/1999, pag. 88
.
 
8
 
Vintilă Dongoroz
, „Drept Penal”, Bucureti, 1939, pag. 367;
ș
citat de:
Constantin Butiuc
,
op.cit.
, pag. 88
9
Traian Pop
,
op.cit.,
 pag 273;
citat de:
Constantin Butiuc
,
op.cit. p
ag. 88.
 
10
George Antoniu
, „Răspunderea penală a persoanei juridice”, Revista de drept penal, nr.1/1996, pag. 10.
11
 
Florin Strateanu
, „Răspunderea penală a persoanei juridice în legislaie i doctrină. Examen de drept comparat”, Revista de drept
ț ș
 comercial, nr.3/1997, pag. 67.
12
 
V. Dongoroz
,
Comentare,
în
C.G. Rătescu, I.Ionescu, I. Gr. Perieeanu, V.Dongoroz, H.Asnavorian, Tr.Pop, M.I.
ț
 Papadopolu, N.Pavelescu,
Codul penal „Regele Carol al-II-lea” adnotat, Editura Socec, Bucureti, 1937, vol.1, pag. 174;
ș
citat de:
Florin Streteanu
,
op.cit.
 pag. 67.
3

Activity (20)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
mocanumadalina89 liked this
Andrici Ana liked this
Andrici Ana liked this
lavinia.martin liked this
lavinia.martin liked this
Elena Berghia liked this
Victoria Chirila liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->