SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”
ACCESUL LIBER LA JUSTIŢIE
St. Ileana Valentina STANCUSt. Claudiu Andrei TÂRHOACĂCoord.: Lect. univ.dr. Marius ANDREESCUPrep. univ. Andra DASCALU
Access to justice is a fundamental principle of democratic organization of any judicial system is enshrined in a number of international documents, so it has special significance and procedural law, but for constitutional law. Faculty anyone to enter, by its discretion, a legal action, involving suchcorresponding obligation of the state, as the court, to settle these actions, the person isvirtually free access to justice. Free access to justice is enshrined as a fundamental citizenship right by Article 21 of Romania's Constitution, by article 10 of the Universal Declaration of Human Rights,article 14 item 1 of the International Covenant on Civil and Political Rights and by Article 6 of European Convention of Human Rights.
Sistemul judiciar reprezintă, în orice stat democratic, o componentă esenţială acivilizaţiei şi progresului social. Ideea de proces echitabil trimite automat la ideea de stat dedrept.În societăţile moderne, justiţia este o funcţie fundamentală a statului, iar administrareaei reprezintă unul din atributele esenţiale ale puterii suverane. Această funcţie implicăexistenţa unor structuri statale (servicii publice) apte să realizeze activitatea jurisdicţională.Un atare serviciu public trebuie organizat pe baza unor principii proprii, funcţionale şiautonome.Există principii ce se află într-o legătură indisolubilă cu organizarea sistemului judiciar dar care vizează mai degrabă funcţionarea acestuia şi însăşi democratismul şi umanismulsistemului procesual, fie el cel civil sau penal.Accesul liber la justiţie constituie un principiu fundamental al organizării oricăruisistem judiciar democratic fiind consacrat într-un număr important de documenteinternaţionale, astfel că el are semnificaţii deosebite şi pentru dreptul procesual, dar şi pentrudreptul constituţional.Orice condiţionare a accesului liber la justiţie, ar reprezenta o nesocotire a unui principiu constituţional fundamental şi a unor standarde internaţionale universale, în oricedemocraţie reală. Pe plan procesual, accesul liber la justiţie se concretizează în prerogativele pe care le implică dreptul la acţiune, ca aptitudine legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice. În explicitarea acestui drept, în doctrina dreptuluieuropean dreptul de acces la un tribunal este înţeles ca un drept de acces concret şi efectiv,care presupune ca justiţiabilul „să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contestaatingerea adusa drepturilor sale.”Pornind de la premisa că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieraconcretă si reală, iar nu iluzorie si teoretica, imposibilitatea concreta de sesizare a uneiinstante de către persoana interesata constituie o încalcare a dreptului acesteia de acces la justitie.Dreptul de acces la justiţie impune obligaţii în sarcina legiuitorului şi executivului.Statul este ţinut să acorde oricărei persoane toate facilităţile rezonabile de drept şi de fapt, pentru a accede la instanţa, într-un cuvânt, efectivitatea dreptului de acces.
128
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”
Liberul acces la justiţie este consacrat, ca drept cetăţenesc fundamental prin art.21 dinConstituţia României, prin art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin art.10din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi prin art.14 pct.1 din Pactulinternaţional cu privire la drepturile civile şi politic:
1)
art.21 din Constituţia României
;
”(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, alibertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-untermen rezonabil.(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.”
2)
art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
;
1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şiîntr-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială,instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cucaracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptateîmpotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în salade şedinţă poate fi interzisă presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau aunei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţiinaţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţiavieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi denatură să aducă atingere intereselor justiţiei.2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până cevinovăţia sa va fi legal stabilită.3. Orice acuzat are, în special, dreptul:a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispunede mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit deun avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şiaudierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.
3)
art.10 din Declaraţia universală a drepturilor omului;” Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotarî fieasupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări înmaterie penală îndreptată împotriva sa. ”
4)
art.14 pct.1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
1
Marin –Vlădulescu F. - Decan al Baroului Vâlcea;
2
Constituia României, Best Publishing, Ediia I, 2006, pag. 12 ;
ț ț
3
Vicent Berger, Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului, Ediia a 3-a în limba română, Institutul
ț ț ț
român pentru drepturile omului, 2001, pag. 667 – 668 ;
4
www.onuinfo.ro
129
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”
Adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966 ” Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege,care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotrivaei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil.Şedinţa de judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte adesfăşurării ei, fie în interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securităţiinaţionale într-o societate democratică, fie dacă interesele vieţii particulare ale părţilor în cauză o cer,fie în măsura în care tribunalul ar socoti acest lucru caabsolut necesar, când datorităcircumstanţelor speciale ale cauzei, publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei; cu toateacestea, pronunţarea oricărei hotărâri în materie penală sau civilă va fi publică, afară de cazurile când interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau când procesul se referă la diferende matrimoniale ori la tutelacopiilor. ”
Liberul acces la justiţie, este considerat a fi un drept fundamental deoarece el seanalizează ca o facultate de voinţă garantată indivizilor de Legea fundamentală, facultatecăreia îi corespunde obligaţia pentru stat de a desfăşura o activitate jurisdicţională.
Articolul 21 alineatele (1) şi (2) din Constituţie nu suscită comentarii deosebite, eleconsacrând un principiu general al îndrituirii legitime de care dispun toate persoanele pentru ase adresa justiţiei. Este cert însă că, deşi dreptul aparţine direct persoanei în cauză, acesta îl poate exercita, în anumite cazuri, printr-un mandatar. Persoanele care nu au capacitatea de a-şi exercita drepturile lor se vor adresa justiţiei prin cei care îi reprezintă. Pe de altă parte, esteîn afară de orice îndoială că referinţa din text cu privire la justiţie are în vedere toatecategoriile de instanţe judecătoreşti şi orice fel de categorii de cauze. Când priveşte principiulenunţat la paragraful (2), deşi dreptul în cauză nu poate fi supus unor îngrădiri, aşa cum amarătat mai sus, pot exista practic situaţii când cel în cauză să nu şi-l poate exercita singur (minori, incapabili, persoane aflate în detenţie), situaţii în care se vor aplica prevederile legalecuprinse în Codul de procedură penală şi Codul de procedură civilă.
Comentatorii Constituţiei României au ridicat, însă şi următoarea problemă de principiu: ”S-ar putea pune întrebarea de ce în Constituţie se foloseşte exprimarea ”intereselegitime”? nu ar fi aceasta o restrângere a posibilităţii de a acţiona în justiţie şi deci nu ar fifost suficient doar termenul ”interese„? pentru a se răspunde la aceste întrebări trebuie săarătăm că legea fundamentală şi celelalte legi nu apără şi nu garantează orice interese, cinumai pe acelea care se întemeiază pe drept, pe cutumă, în general pe izvoare de drept.Interesele nelegitime nu pot şi nu trebuie ocrotite, ele fiind contrare legalităţii şi statului dedrept”.
Principiul liberului acces la justiţie – se aplică indiferent de calitatea persoanei protejate, cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid. El permite accesul la justiţie pentruapărarea oricărui drept sau a oricărei libertăţi şi a oricărui interes legitim, fără deosebire dacăacestea rezultă din Constituţie sau din alte legi. De asemenea, nici o lege nu poate îngrădiexercitarea acestui drept. Articolul 21 din Constituţie implică o corectă delimitare întredreptul la acţiune în justiţie şi obligaţia constituţională de ocrotire a drepturilor, libertăţilor şi
5
www.onuinfo.ro
6
Tudor Drăganu, Drept constituţional şi institutii politice, Editura Lumina Lex, 1998, Volumul 1, p.151
7
Duculescu V., Călinoiu C., Duculescu G., Constituia României – comentată i adnotată, Editura Lumina Lex,
ț ș
1997, pag. 89 – 90 ;
8
Constantinescu M., Deleanu I, Antonie I., Muraru I., Vasilescu F., Vida I., Constituia României, comentată i
ț ș
adnotată, Regia Autonomă ” Monitorul Oficial, Bucureti, 1992, pag. 37 – 38 ;
ș
130
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
