Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Nedemnitate succesorala

Nedemnitate succesorala

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 749 |Likes:
Published by sorin

More info:

Published by: sorin on Jan 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/02/2014

pdf

text

original

 
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
 „Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”
PROBLEME ACTUALE SI SOLUTII DE VIITOR IN MATERIANEDEMNITATII SUCCESORALE
St. Elena Mihaela ENACHESpecializarea Drept anul al III-leaCoord.: lect. dr. Dumitru VADUVA
 Le domaine des successions n’a pas subi de larges modifications par rapport aux autresmatières au fil des 145 ans d’existence du Code Civil, raison pour laquelle il a été surnommé « Le noyau dur du Code Civil ». Cependant, l’évolution imminente de la société impose la satisfaction des nouvelles exigences législatives surtout en ce qui concerne l’indignité  successorale, domaine qui réclame une analyse d’un côté quant aux problèmes d’applicationdans le droit actuel et de l’autre côté concernat les solutions préconisées par le nouveau CodeCivil. La nécessité des modifications semble catégorique à l’égard de l’indignité successoraledans la situation où les trois hypothèses prévues par l’art. 655 C.Civ. et les conditions qu’on doit accomplir pour chaque cas, ne répondent plus aux exigences des situations de fait dans le présent. Le législateur roumain de la loi de la réforme a apporté des changements significatifsinfluencés par la doctrine interne et en suivant la règle similaire du Code Civil Français et celuidu Quebéc. Il a réglementé ainsi les cas d’indignité successorale de droit et judiciaire, les effetsde l’indignité, mais aussi le fait que ces dernières peuvent être écartées par la volonté du défunt.
 Nedemnitatea succesorală este decăderea de drept a moştenitorului legal din dreptul de aculege o moştenire determinată, inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din această moştenire,deoarece s-a făcut vinovat de o faptă gravă faţă de cel care lasă moştenirea sau faţă de memoriaacestuia
1
. Nedemnitatea, numită şi nevrednicie, a fost calificată ca fiind o pedeapsă civilă 
2 
 pentru că se aplică doar cu privire la cel vinovat, moştenitorii săi putând veni la succesiune înnume propriu (opinie majoritară în doctrina
3
şi practica
4
franceză), fie ca sancţiune civilă
5
, pentrucă intervine de drept, în puterea legii, instanţa având doar să constate nedemnitatea ( mai exact căfaptele invocate se încadrează în ipoteza unuia dintre cazurile reglementate de art. 655 C.Civ şică, aşa fiind, nevrednicia a operat). Hotărârea judecătorească este, aşa cum s-a observat, unadeclarativă şi nu constitutivă.În dreptul actual cazurile de nedemnitate succesorală sunt expres şi limitativ reglementatede art. 655 C.Civ : atentatul la viaţa celui care lasă moştenirea, acuzaţia capitală calomnioasăîmpotriva lui
de cuius
şi nedenunţarea omorului a cărui victimă a fost cel care lasă moştenirea.Fiind vorba de norme imperative, de strictă interpretare, aceste cazuri nu ar putea fi extinsela situaţii ce ar prezenta asemănări. Într-o atare situaţie, din raţiuni de ordin moral şi practic, o
1
Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a actualizată şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,2002. pg.59
2
Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni şi testamente., Ed.Rosetti, Bucureşti, 2003, p 50.
3
Ph. Malaurie, Les successions. Les libéralités , 3e éd., 2008, Defrénois, no 44
4
Civ. 1re, 18 déc. 1984, Bull. civ. I, no 340, Defrénois 1985, art. 33560, no 68, obs. Champenois, Gaz. Pal. 1985. 2.Pan. 221, obs. Grimaldi.
5
Alexandru Bacaci şi Gheorghe Comăniţă Drept civil.Succesiunile ed. a 2-a, Ed. C.H.Beck, Bucureşti 2006, pg. 20;Fr. Deak Tratat de drept succesoral ed. a II-a actualizată şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti.2002 pg. 60.
62
 
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
 „Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”
nouă reglementare a nedemnităţii succesorale apare ca indispensabilă, în primul rând datorităfaptului că două dintre cazurile de nedemnitate nu mai prezintă relevanţă şi în al doilea rând pentru că evoluţia societăţii româneşti necesită noi cazuri în care aceasta să intervină.I .Problemele de aplicabilitate ale art. 655 C.CivDincolo de cazul atentatului la viaţa lui
de cuius
, de care se va vorbi pe larg la finalulacestei părţi (din considerente de ordin structural), se află acuzaţia capitacalomnioaîmpotriva defunctului
 
şi nedenunţarea omorului a cărui victimă a fost cel care lasă moştenirea.a) Nedemnitatea pentru « acuzaţia capitacalomnioasă » intervine în cazul în caremoştenitorul a făcut un denunţ, o plângere sau o mărturisire (deci nu o
acuzaţie
 propriu-zisă careeste de atributul procurorului) capitală (pentru faptele care ar fi putut atrage pedeapsa cu moartea)calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea
6
. Căderea în desuetudine a acestui caz denedemnitate s-a realizat odată cu intrarea în vigoare Decretului-lege nr. 6 / 1990 în care pedeapsacu moartea a fost abolită şi înlocuită cu detenţiunea pe viaţă, astfel încât acuzaţia nu mai poate fi« capitală ». Desigur, caracterul calomnios al acuzaţiilor trebuia constatat judecătoreşte prinhotărârea de condamnare a celui care a făcut aceste acuzaţii
7
.Pe de-o parte s-ar opina că acest caz de nedemnitate nu ar fi căzut în desuetudine, art. 655 pct.2 C.Civ. devenind aplicabil în cazul « acuzaţiei » pentru fapte care sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii pe viaţă, pedeapsă care a înlocuit condamnarea la moarte. Acest lucru însă nu poate fi reţinut întrucât temeiul reglementării consta în sancţionarea intenţiei calomniatorului de aculege o moştenire prin provocarea morţii « prin mijloace legale », rezultat ce nu se înfăţişează încazul detenţiunii pe viaţă. În egală măsură, aspect reliefat şi anterior, normele care reglementeazăcazurile de nedemnitate sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate prin asemănare şi în alteipoteze decât cele prevăzute de legiuitor. Pe de altă parte, doctrina
8
afirmă că în măsura în carelegiuitorul ordinar se va folosi de facultatea de a înfiinţa pedeapsa cu moartea, cerinţa legii civile,cât priveşte acest caz de nevrednicie, ca plângerea să fie capitală, va putea fi îndeplinită. Raţiunide politică penală exclud însă reintroducerea în sistemul de drept român a unei asemenea pedepse. De altfel Constituţia, prin art. 22 al .3 , garantează interzicerea pedepsei cu moartea. b) Potrivit art. 655 pct. 3 C. civ., este nedemn să succeadă moştenitorul major care, avândcunoştinţă de omorul celui care lamoştenirea, nu a denunţat aceasta justiei. Legeasancţioneaza în modul acesta neîndeplinirea unei obligaţii morale faţă de memoria defunctului dea acţiona în sensul declanşării cercetărilor pentru găsirea şi pedepsirea celui vinovat de omorâreaintenţionată a lui
de cuius
. Fiind vorba de sancţionarea neîndeplinirii unei obligaţii, este necesar ca ea sa fie imputabilă celui ţinut la aceasta. Astfel, moştenitorul trebuie să fie major şi capabil,deoarece minorul şi interzisul sunt scutiţi de obligaţia de denunţ. Este însă nedemn dacă, după cea devenit major sau i-a fost ridicată interdicţia , a omis să facă denunţul. Nedenunţarea omoruluinu este imputabilă însă rudelor apropiate şi afinilor celui care a comis omorul.( art.656 C. civ.)Spre deosebire de celelalte două cazuri de nevrednicie, acesta nu necesită condamnarea penală a moştenitorului, fiind suficientă simpla omisiune a denunţării. Omisiunea implică însăcunoaşterea prealabilă a faptului că
de cuius
a fost victima unui omor. Această cunoaştere poateinterveni la un moment ulterior deschiderii moştenirii, ceea ce ridică probleme în legătură cu
6
Fr. Deak op.cit. pg 64
7
Alexandru Bacaci şi Gheorghe Comăniţă op.cit. pg. 22
8
Mihail Eliescu Curs de succesiuni – Ediţie îngrijită de Cristiana Mihaela Crăciunescu, Ed. Humanitas, Bucureşti,1997, pg 55
63
 
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR
 „Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”
durata în timp a obligaţiei de denunţare. Pornind de la acest rezultat, în doctrină
9
s-a precizat cătextul a devenit aproape inaplicabil întrucât, odată ce succesibilul a fost înlăturat de la moştenireca nedemn pentru omisiunea de denunţare a omorului, pentru a înlătura efectele acestei sancţiunitrebuie să facă dovada că se încadrează în aceste grade de rudenie sau afinitate ce-l scuteau deaceastă obligaţie. Or, pentru aceasta trebuie să precizeze cine este autorul faptei, obligaţie pe caretextul legal nu i-o cere. Mostenitorul are obligatia de a denunta omorul (faptul ca atare) căruia i-acăzut victimă
de cuius
, sarcina descoperirii autorului şi vinovaţiei acestuia revenind organelor decercetare penală abilitate.Textul s-ar putea aplica în singura ipoteză în care, după ce s-a constatat prin hotărâre judecătorească nedemnitatea succesibilului, dar înainte de rămânerea ei definitivă şi irevocabilă,se descoperă autorul faptei de omor, astfel încât succesibilul ar putea dovedi că se încadra încategoria celor absoviţi de lege de a-l fi denunţat. Argumentele enumerate sunt elemente ce audeterminat literatura de specialitate recentă
 să precizeze că incidenţa practică a acestui caz denedemnitate este neglijabilă.c) Cel mai important caz de nevrednicie este,
de lege lata
, atentatul la viaţa celui care lasămoştenirea. Astfel, potrivit art. 655 pct.1 este nedemn de a succede „condamnatul pentru că aomorât sau a încercat să omoare pe defunct”. Condiţiile acestui caz de nedemnitate reies dinreglementarea menţionată: moştenitorul trebuie să fi săvârşit infracţiunea de omor( în formaconsumată sau sub formă de tentativă), forma de participaţie penală neavând relevanţă ; faptatrebuie săvârşită cu intenţie directă sau indirectă (astfel, o infracţiune săvârşită din culpă sau praeterintenţie ce are ca urmare imediată moartea lui
de cuius,
nu constituie caz de nedemnitate);moştenitorul să fie condamnat penal printr-o hotărâre definitivă pentru omor sau tentativă laaceastă infracţiune împotriva lui
de cuius
. Condiţiile sunt exprese, nefiind admisă nicio derogare, practica judiciară internă fiind unanimă în acest sens .Totuşi, în jurisprudenţa recentă a Curţii Europene a Dreturilor Omului
, s-a pus problemaunei interpretări prea rigide a legislaţiei interne, în speţă a art.655 pct. 1 C.Civ. În virtuteadispoziţiilor constituţionale (art. 20 din legea fundamentală), reclamanţii s-au adresat CEDO dupăepuizarea căilor naţionale, pentru constatarea încălcării art.8 din Convenţie de către statul român.În fapt, este vorba de un soţ care şi-a ucis soţia, iar ulterior s-a sinucis. Organele de urmarire penală au reţinut, în urma expertizelor, că autorul crimei fusese soţul, numitul Aurel A. însă, dincauza sinuciderii acestuia, clauza a fost clasată. La deschiderea procedurii succesorale, instanţanu a aplicat art. 655 din C.Civ care reglementează nedemnitatea succesorală pentru că lipsea unadintre condiţiile necesare impuse de text, şi anume condamnarea definitivă. Aşadar, fratele luiAurel A. a putut veni, prin retransmitere, la moştenirea victimei Tatiana A.În drept, CEDO a constatat încălcarea art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omuluice consacră dreptul la respectare a vieţii private şi familiale.Instanţa de la Strasbourg a amintit că viaţa de familie cuprinde atât relaţiile sociale, moralesau culturale, de exemplu în sfera educaţiei copiilor, cât şi obligaţii alimentare ori dreptul demoştenire. În jurisprudenţa sa anterioară, ea a stabilit domeniul succesiunilor şi alliberalităţilor este intim legat de viaţa de familie. De asemenea, Curtea a reiterat faptul căarticolul 8 din Convenţie nu impune dreptul de a culege liberalităţile ori o parte din moştenirea
9
Al. Bacaci şi Gh. Comăniţă op. cit. şi autorul ce împărtăşeşte această opinie, acolo citat nota nr. 2., pg 23.
10
Bogdan Pătraşcu şi Mihaela-Gabriela Berindei Nedemnitatea succesorală într-o viitoare reglementare - articol din“Dreptul românesc în contextul exigenţelor Uniunii Europene” – Comunicări prezentate la Sesiunea ştiinţifică aInstitutului de Cercetări Ştiinţifice, 2009 , Ed. Hamangiu 2009, pg.50
11
Velcea şi Mazăre vs. România,64301/01, 1 decembrie 2009
64

Activity (3)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Ioana Ciobanu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->