Leac pentru tuse

Când boarea mişc frunzele pe ram

Şi colb de bronz pe pajişti risipeşte
La domnul doctor Blatt, intră Avram
Şi se plânge bietul că tuşeşte

- Îmi sparge pieptul doctore şi sudui

Mă încovoi din mijloc şi mă aprind
Mă ţine câte-un ceas şi atât mă zgudui
Că mă apuc de-un pom, îl mişc tuşind.

Mi-am pus bazaleone şi comprese

Pahare şi grăsimi şi iod şi mac
Încă am spasme, tot mereu mai rece
Şi nu ştiu singur ce să mă mai fac.

- Uite, îţi prescriu, - îi spune doctorul Blatt

O singură retina dimineaţa
Una la prânz şi alta pe-nserat
Şi n-ai să mai tuşeşti în toată viaţa

- Iertaţi, domnule doctor, eu ştiam

De la bunicul meu, ce-a stat la ţară,
Cum că retina-i bună - a spus Avram -
Pardon, scuzaţi, pentru ieşit afară!

- Da, dar Congresul Marii Societăţi

Laringologe care-n Dresda fuse
A decretat retinei calităţi
Cu efecte minune pentru tuse.

Aşa că faci precum ţi-am spus! Şi lasă

Că orice fleac e greu la început
Şi poimâine vii la mine, după masă.
Să te consult să văd de ţi-a trecut!

A treia zi la opt de dimineaţă

Când nimeni nu gândea netam-neasam
La doctor, pământiu şi tras la faţă
Tânându-se de pântec intră Avram.

- Ei cum o duci cu tusea? Ţi-e mai bine?

(Încearcă domnul doctor să glumească)
- Vai, doctore - răspunse Avram -, dar cine
Mai îndrăzneşte acum să mai tuşească...?