Capitolul

FOCUS GRUPUL – TEHNICĂ UTILIZATĂ

PENTRU EVALUAREA NEVOILOR DIN
COMUNITATE

Ce este focus grupul?

Interviul de tip focus grup este un interviu de
grup, focalizat pe o anumită temă, strict delimitată,
care este condus de un moderator şi face parte din
categoria tehnicilor calitative de culegere a datelor
pentru analiza percepţiilor, motivaţiilor,
sentimentelor, nevoilor şi opiniilor oamenilor. Această
tehnică este o “discuţie de grup planificată organizată
pentru obţinerea percepţiilor legate de o arie de
interes strict delimitată, desfăşurată într-un mediu
permisiv; discuţia este relaxată şi adesea plăcută
pentru participanţii care îşi împărtăşesc ideile şi
percepţiile; membrii grupului se influenţează reciproc,
răspunzând ideilor şi comentariilor” (Kreuger, apud.
Marlow, 1993: 55-56). Metoda îşi are originile în anii
’30, fiind folosită de Lazarsfeld şi Merton în cercetări
efectuate în timpul celui de-al doilea război mondial.
Unii autori (Morgan, apud. Cojocaru D., 2003: 88)
definesc focus grupul ca “o tehnică de cercetare în
care suportul pentru culegerea datelor este
interacţiunea de grup pe o temă determinată de către
cercetător”, în care sunt avute în vedere câteva
chestiuni esenţiale: scopul focus grupului, localizarea
sursei de date, evidenţierea şi clarificarea rolului
cercetătorului. Focus grupul se diferenţiază de alte
grupuri organizate al căror scop nu este cercetarea
(grupuri de experţi, grupuri terapeutice, grupuri de
lucru, grupuri Delphy etc.).

1
 Interviul de tip focus grup se diferenţiază de
interviul individual prin aceea că “focus grupul smulge
o multiplicitate de perspective şi procese emoţionale
într-un context de grup”(Cojocaru D., 2003:89) care
produc date datorită interacţiunilor dintre indivizii
participanţi, dar care nu încurajează discuţiile
interactive dintre participanţi. Prin intermediul focus
grupului se obţin date calitative care surprind
comportamente ale indivizilor, percepţii şi opiniii şi nu
informaţii cantitative de tip cifric. Dacă dorim să aflăm
cum este perceput programul venitului minim
garantat, putem organiza focus grupuri cu beneficiari
ai acestui sistem de protecţie, separat, cu oameni din
comunitate care nu primesc venitul minim garantat şi
un alt grup cu specialişti sau cu liderii comunităţii.
Vom afla astfel cum gândesc aceste categorii de
persoane (selectate după criteriile stabilite), cum se
iau deciziile cu privire la acordarea venitului minim
garantat, cum se hotărăsc tipurile de activităţi pe care
le desfăşoară cei care beneficiză de acest suport
financiar din partea Statului etc. În 1946, au fost
stabiliţi parametrii principali ai focus grupului:
“participanţii au o experienţă specifică sau o opinie pe
tema delimitată de investigaţie, este utilizat un ghid
de interviu explicit şi experienţele subiective ale
participanţilor sunt explorate din perspectiva
întrebărilor preelaborate ale anchetei” (Merton şi
Kendall, apud. Cojocaru D., 2003: 89). Scopul principal
al cercetătorului care utilizează focus grupul în cadrul
unei cercetări calitative de tip explorativ
(Miftode,2003:74-75) este acela de a obţine informaţii
directe, “cu valoare de opinii” (Miftode, 2003:28) de la
beneficiarii unor programe, de la membrii comunităţii
care sunt puşi într-o situaţie de grup pentru a-şi
exprima experienţele, atitudinile, sentimentele faţă de
o anumită temă.

2
 Arii de aplicabilitate a focus grupului
Focus grupul este o tehnică pe care o putem
folosi în cercetarea/evaluarea unei situaţii, probleme
prin prisma interpretărilor pe care le dau oamenii
acestora, a sentimentelor faţă de un anumit
eveniment, fenomen, a opiniilor faţă de un program,
produs, servicii, idei etc. Practic, el poate fi aplicat în
toate domeniile vieţii sociale atunci când se
urmăreşte obţinerea unor informaţii în mod nemijlocit
de la persoane. Tehnica focus grupului este una
calitativă, dar care nu exclude tehnicile de tip
cantitativ. Ea poate fi folosită înaintea cercetărilor şi
evaluărilor cantitative pentru a se obţine informaţii
exploratorii despre un domeniu, o temă, sau ipoteze şi
pentru pregătirea culegerii de date de tip cantitativ
(de exemplu, prin intermediul chestionarelor); această
tehnică poate ajuta la rafinarea instrumentelor de
cercetare care vor fi folosite în culegerea datelor.
Focus grupul poate fi folosit ca tehnică pentru
aprofundarea informaţiilor despre o anumită temă,
după culegerea şi analiza datelor cantitative, folosind
la obţinerea unor date necesare realizării interpretării
calitative a materialului informaţional cules. Totodată,
tehnica focus grupului poate fi utilizată independent
de orice cercetare cantitativă atunci când ne
interesează doar opiniile, sugestiile, reacţiile
persoanelor selectate pentru interviul de grup.
Focus grupul poate fi utilizat în evaluarea
nevoilor unei comunităţi, a resurselor acesteia şi a
modului cum membrii comunităţii gândesc, simt şi
reacţioneză faţă de o anumită situaţie. În multe
situaţii, focus grupul este considerat ca o practică
esenţială de culegere a datelor cu privire la nevoile
oamenilor din comunitate pentru că se obţin date
direct de la persoanele implicate, costurile sunt
reduse în comparaţie cu alte tehnici (de exemplu,

3
sondaje de opinie, ancheta bazată pe interviuri de
culegere a datelor sau comprehensive, observaţie
directă etc.) pentru că desfăşurarea în sine a
interviului durează puţin (1,5 până la 2 ore), nu sunt
necesari mulţi operatori de teren pentru culegerea
datelor, oferă posibilitatea participanţilor de a avea o
întâlnire cu ceilalţi etc. Avantajele focus grupului nu
sunt doar de ordin economic, factor deloc de neglijat
în realizarea unei evaluări a comunităţii, ci şi de
management al timpului şi informaţiilor; în plus,
creează o legitimitate a posibilelor soluţii care se vor
aplica în comunitate în urma prelucrării şi analizei
datelor.
Caracterul explorativ al focus grupului poate fi un
avantaj pentru:
- identificarea unor probleme care nu au fost
conştientizate de către comunitate, pentru că,
aşa cum spune Blumer “o problemă există în
comunitate, atunci când comunitatea devine
coştientă de existenţa ei” (Blumer,
apud.Cojocaru Şt, 2003b:68),
- identificarea profilului unui potenţial grup ţintă
a unor servicii sociale în construcţie,
- surprinderea percepţiilor asupra unor instituţii,
organizaţii, asupra unor servicii sociale oferite
populaţiei de către autorităţile locale şi/sau
organizaţii non-guvernamentale,
- evidenţierea efectelor pe care le-a avut o
anumită decizie la nivel comunitar privind
oferirea unor facilităţi pentru populaţie,
- identificarea unui anumit serviciu social şi
poziţionarea acestuia în registrul serviciilor
oferite către populaţie,
- identificarea percepţiilor, opiniilor şi reacţiilor
privind calitatea unor servicii primite de către
membrii comunităţii,

4
 - testarea unor mesaje de campanie folosite în
promovarea unor idei, servicii, organizaţii,
- identificarea tipului dominant de vulnerabilitate
socială (Cojocaru Şt, 2003a: 533-547)
caracteristic unui anumit grup ţintă şi
identificarea celor mai eficiente intervenţii
folosite în trecut pentru reducerea acestei
vulnerabilităţi,
- identificarea unor reacţii, comportamente,
motivaţiilor într-o situaţie reală,
- evaluarea resurselor existente în comunitate
care pot fi utilizate în favoarea membrilor săi,
- identificarea unor “resurse pierdute” (Miftode,
2002: 74-76) care pot fi accesate de către
comunitate etc.

Organizarea focus grupului

Focus grupul este o discuţie de grup la care
participă între 6 şi 10 persoane. Unii cercetători
consideră că numărul participanţilor poate fi mai
mare, în funcţie de “tema de cercetare şi gradul de
implicare a moderatorului” (Morgan: 1996:146). Fern
consideră că numărul ideal de participanţi pentru un
focus grup este de 8 persoane (Fern, 1982: 1-13), mai
ales dacă “se dezbate o temă cu o mare încărcătură
emoţională, în care persoanele participante sunt
puternic implicate, este recomandat un grup mai mic,
în special datorită faptului că moderatorului îi este
mai uşor să controleze discuţii cu un nivel înalt de
implicare emoţională într-un grup mai mic.” (Cojocaru
D., 2003: 91). Dacă sunt prea puţine persoane
participante la focus grup există riscul de a nu obţine
suficiente informaţii în legătură cu problema
discutată. Dacă numărul persoanelor depăşeşte cifra
12 există riscuri ca să nu fie suficient timpul alocat

5
întâlnirii, să fie încurajată pasivitatea participanţilor,
să fie greu de dirijat discuţiile de către moderator.
Durata standard a unui focus grup este de 1,5 ore, cel
mult 2 ore, în funcţie de temă şi de caracteristicile
participanţilor la grup.
Organizarea focus grupului presupune:
a) stabilirea temei de discuţie
b)stabilirea structurii grupului şi a modalităţilor
de selectare a participanţilor
c) elaborarea şi testarea ghidului de interviu
d)stabilirea datei, locului şi pregătirea acestuia
pentru întâlnire
e) pregătirea moderatorului, a asistentului
moderator
f) derularea focus grupului

a) Stabilirea temei de discuţie

Tema de discuţie se stabileşte înainte de
organizarea focus grupului, deoarece toate discuţiile
din cadrul întâlnirii sunt focalizate pe aceasta. Dacă
tema este bine structurată în funcţie de obiectivele pe
care moderatorul le stabileşte, întâlnirea va fi
coerentă, iar calitatea informaţiilor culese vor fi în
funcţie de aşteptări. Focus grupul nu este o întâlnire
de lucru care se desfăşoară sub forma unor întâlniri
amicale, colegiale aşa cum există riscul să devină în
cazul organizării acestuia în comunităţi mici. În
evaluarea nevoilor membrilor unei comunităţi se pot
organiza focus grupuri pe teme diferite şi cu grupuri
diferite. Se pot organiza, de exemplu focus grupuri cu:
- persoane de vârsta a treia pentru a evalua
nevoile lor de servicii care pot fi dezvoltate în
comunitate;
- cu asistenţii personali ai persoanelor cu
dizabilităţi, pentru identificarea resurselor
disponibile în comunitate utilizate în trecut

6
 pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale
acestora;
- beneficari ai venitului minim garantat, pentru
identificarea unor soluţii de îmbunătăţire a
prestării orelor în folosul comunităţii pe care
aceştia trebuie să le desfăşoare;
- femei victime ale violenţei domestice, pentru
identificarea cauzelor care produc acte de
violenţă în familie, pentru identificarea unor
soluţii, pentru schiţarea unor posibile servicii
care pot fi dezvoltate la nivel comunitar;
- persoane de vârsta a treia, pentru a surprinde
disponibilitatea de a primi servicii din partea
celor care primesc venitul minim garantat;
- liderii formali ai comunităţii, pentru a evalua
modul în care aceştia cunosc probleme
membrilor comunităţii, pentru identificarea
categoriilor sociale care au nevoie de anumite
servicii;
- proprietarii de baruri din comunitate, pentru a
evalua problemele comunităţii generate de
consumul exagerat de alcool, de riscurile şi
efectele pe care le are consumul de alcool etc.
Temele prezentate reprezintă doar câteva direcţii
orientative pentru iniţiatorii unor astfel de întâlniri,
destinate cercetării, evaluării situaţiilor existente.

b) Stabilirea structurii grupului şi a

modalităţilor de selectare a participanţilor
Participanţii la interviurile de grup trebuie să aibă
caracteristici comune, să alcătuiască un grup omogen
în funcţie de tema de discuţie. “Dacă grupul este prea
eterogen în raport cu anumite caracteristici,
diferenţele între participanţi pot afecta contribuţiile lor
(prin aceste grupuri se pot pune în evidenţă anumite

7
bariere de comunicare, incompatibilităţi de opinii sau
de valori între anumite categorii sociale)” (Cojocaru
D., 2003: 92). Este recomandat ca persoanele
participante la focus grup să nu se cunoască între ele,
sau să nu aibă contacte permanente, deoarece
familiaritatea relaţiilor dintre acestea afectează
răspunsurile care vor fi date în timpul discuţiilor,
datorită interacţiunilor cu persoanele cunoscute,
evitarea unor răspunsuri sincere şi introducerea unor
filtre cauzate de imaginea sa în ochii celorlalţi.
De exemplu, dacă se organizează un focus grup
cu persoane de vârsta a treia din comunitate pentru
identificarea nevoilor, este recomandat să fie
selectate persoane care nu sunt rude sau vecini şi
care nu comunică permanent unele cu altele.
Nerespectarea acestei indicaţii poate duce la
obţinerea unor informaţii moderate deja de relaţiile
existente între persoanele care se cunosc. Mai mult,
în cadrul întâlnirii există riscul monopolizării timpului
şi obţinerea unui consens din partea celorlalţi
participanţi, aspect care este de nedorit în cazul focus
grupului.
Recrutarea participanţilor la focus grup se face în
funcţie de obiectivele cercetării/evaluării, de
caracteristicile grupului ţintă, de informaţiile pe care
iniţiatorii evaluării le deţin despre potenţialii
participanţi, de caracteristicile serviciului evaluat etc.
Pentru recrutarea participanţilor este necesară
elaborarea unui formular de identificare şi recrutare
prin care se verifică dacă subiecţii satisfac cerinţele
stabilite de către iniţiatorului evaluării. De aceea, este
recomandată realizarea unei grile de identificare în
care să se precizeze criteriile stabilite pentru
recrutarea participanţilor la focus grup. De exemplu,
dacă dorim să identificăm nevoile persoanelor de
vârsta a treia din comunitate care locuiesc singure,
putem stabili ca participanţii să: aibă peste 65 ani, să

8
locuiască singuri, să nu beneficieze de sprijin financiar
din partea rudelor, să aibă probleme de sănătate etc.

c) Elaborarea şi testarea ghidului de interviu

Orice focus grup se organizează numai dacă
există un ghid de interviu elaborat prealabil de către
evaluator. Acest ghid de interviu are rolul de a dirija
discuţiile în direcţiile dorite, de a sprijini moderatorul
pentru organizarea eficientă a focus grupului, de a
păstra discuţiile în limitele dorite pentru atingerea
obiectivelor stabilite şi de a încuraja obţinerea unor
informaţii de calitate prin structurarea acestora în
funcţie de scheletul logic stabilit de iniţiator şi
respectarea timpului alocat întâlnirii.
Ghidul de interviu reprezintă o suită de întrebări
prezentate într-o succesiune logică, de tip pâlnie
(întrebările trebuie să urmeze drumul de la general la
foarte specific), care permit acoperirea tuturor
obiectivelor stabilite şi permit culegerea unui volum
de informaţii suficient de mare pentru analiză şi
obţinerea unor informaţii de profunzime legate de
tema studiată. “Construirea ghidului de interviu,
acesta este strâns legat de universul tematic ales,
caracteristica focus grupului fiind aria problematică
extrem de precis delimitată; ghidul de interviu nu se
reduce la itemii propuşi, asemenea unui chestionar, ci
el este construit mai degrabă asemenea unui
scenariu, urmărind diverse probleme, întrebări sau
situaţii cu care trebuie confruntaţi participanţii”
(Cojocaru D., 2003: 92).
Întrebările trebuie să aibă un “caracter familiar”
(Miftode, 2003: 208) care este generat de claritatea
întrebărilor şi de limbajul accesibil tuturor
participanţilor. De regulă, un ghid de interviu cuprinde
8-15 întrebări pentru a da posibilitatea tuturor
participanţilor ca, în limita de maxim 2 ore, să-şi

9
poată împărtăşi gândurile, ideile, părerile,
sentimentele etc. În timpul oricărui focus grup, fiecare
participant poate face comentarii la răspunsurile
celorlalţi, iar moderatorul poate pune întrebări
suplimentare pentru a se asigura că a înţeles ce a
vrut să transmită unul dintre participanţi şi că ceilalţi
participanţi au înţeles sensul explicaţiilor pe care
acesta le oferă.
Pentru realizarea unui ghid de interviu util se
folosesc doar întrebări deschise, acestea sunt
întrebări care pun subiecţii în situaţia de a-şi exprima
liber ideile, opiniile, sentimentele, motivaţiile etc. fără
a exista o paletă de răspunsuri precodificate (aşa cum
se întâmplă în construirea chestionarului şi chiar în
elaborarea ghidului structurat folosit în interviul
individual. Sunt eliminate întrebările închise, cele care
produc întrebări dihotomice şi întrebările de tipul De
ce? Întrebările de ce? reduc spontaneitatea care este
urmărită de către cercetător pentru că obligă
participanţii şă găsească nişte explicaţii raţionale ale
unor evenimente. De obicei, acest tip de întrebare
este înlocuit cu cel de tipul Cum? sau Care? sau Ce?
De exemplu, într-un focus grup organizat cu persoane
de vârsta a treia din mediul urban, dacă scopul
întâlnirii este de a identifica noi servicii care pot fi
oferite, se pune întrebări de tipul De ce sunteţi
singuri? sau De ce nu vă ajung banii? De ce nu vă
ajută vecinii să vă scoată apă din fântână? Acestea
vor genera deseori răspunsuri de apărare sau de
acuzare a celorlalţi. Este mai indicat să punem
întrebări de tipul: Ce consideraţi că puteţi face pentru
a nu mai fi singur? Care sunt cheltuilile cele mai mari
pe care le faceţi într-o lună? Cum i-aţi determinat pe
vecini să vă ajute? Care lucru vă este cel mai greu?
Ce vă mulţumeşte în relaţia cu vecinii? etc.
Întrebările dihotomice sunt întrebări care
încurajează vorbitorul, chiar îl obligă să dea

10
răspunsuri de tipul Da, Nu, Nu ştiu şi prin acestea nu
se obţin informaţii de substanţă. De exemplu, Vă
place…?, Vă doriţi …. ? Aceste întrebări sunt evitate
pentru că introduc bariere în comunicare şi irosesc
timpul participanţilor.
Întrebările cu răspunsuri tendenţioase, cele care
anticipează răspunsurile participabnţilor sunt de
asemenea inutile (Miftode, 2003: 258), chiar dacă ele
se prezintă sub forma întrebărilor deschise. De
exemplu, Sunteţi muţumit de….?, Cât de puternică
este dorinţa dumneavoastră…? Aveţi nevoie de ….?
Dacă vi se oferă …. Sunteţi tentat să refuzaţi…?

d) Stabilirea datei, locului şi pregătirea acestuia

pentru întâlnire
Orele de desfăşurare focus grupului se stabilesc
în funcţie de timpul diponibil al subiecţilor. Invitaţia
pentru întâlnire este lansată cu 6-7 zile înainte de
realizare şi tuturor invitaţilor la grup li se reaminteşte
de întâlnire cu o zi înainte de aceasta. Pentru
întâlnirea respectivă se folosesc locaţii neutre, pentru
a se evita situaţii în care participanţii pot face
asociaţii negative sau pozitive cu un loc particular
(Cojocaru D., 2003: 92). De obicei, spaţiul este izolat
şi aerisit, fără multe postere, tablouri etc. pentru a nu
distrage atenţia celor care participă. Organizatorii se
asigură că scaunele şi mesele sunt poziţionate în cerc,
astfel încât fiecare să vadă pe fiecare, că există unele
produse: cafea, apă minerală pentru a crea o
atmosferă cât mai plăcută. Se verifică aparatura de
înregistrare funcţionează (camera video, reportofon).

e) Pregătirea moderatorului, a asistentului

moderator
Moderatorul şi asistentul moderator trebuie să se
familiarizeze cu întrebările din ghidul de interviu, să-şi

11
adapteze comportamentul în funcţie de
caracteristicile grupului tinţă şi să-ţi construiască o
atitudine pozitivă, constructivă, destinsă. Unii autori
recomandă chiar învăţarea ghidului de interviu de
către moderator pentru a accentua aspectul de
spontaneitate. Moderatorul şi asistentul său trebuie să
fie din timp în sala unde se organizează, pentru a se
asigura că totul este aranjat pentru întâlnire.
Reguli pe care trebuie să le respecte
moderatorul:
- să cunoască foarte bine ghidul de
interviu şi obiectivele evaluării/cercetării;
- să trateze toţi participanţii cu respect şi
în mod egal;
- să aibă răbdare cu persoanele care se
exprimă cu dificultate;
- să nu se implice prin oferirea unor
răspunsuri;
- să nu dea impresia unei autorităţi;
- să se încadreze în timpul anticipat
pentru realizarea focus grupului;
- să maniferte fermitate în ceea ce
priveşte păstrarea temei de discuţie;
- să nu fie partizan unor opinii exprimate
de către unii participanţi,
- să aibă simţul umorului, să nu-şi
exprime păreri personale;
- să fie un ascultator activ;
- să fie prietenos, cald şi amabil;
- să aibă o atitudine pozitivă care să
încurajeze participanţii;
- să treacă de la o întrebare la alta fără a
se repeta;
- să fie flexibil, dinamic etc.

12
f) Derularea focus grupului
Introducerea este momentul în care moderatorul
furnizează grupului mai multe informaţii despre sine şi
prezentarea asistentului în cazul în care este unul.
Moderatorul informează participanţii de ce este
implicat în focus grup şi care este rolul său în cadrul
întâlnirii. Este recomandat ca moderatorul să prezinte
informaţii despre sine şi despre experienţa sa
profesională. Moderatorul explică regulile întâlnirii şi
mulţumeşte pentru efortul participanţilor de a veni la
întâlnire. Pentru o bună comunicare, pentru reţinerea
numelor, moderatorul poate folosi ecusoane.
Kreuger (1994) ne oferă câteva repere
metodologice pentru realizarea ghidului de interviu:
folosirea numai a întrebărilor deschise, evitarea
întrebărilor dihotomice (cele care reclamă un răspuns
de tipul da sau nu); folosirea întrebărilor referitoare la
experienţa trecută a participanţilor şi nu proiectarea
lor în viitor; prudenţă în administrarea întrebărilor de
serendipity (Miftode, 2003: 399); folosirea unor
întrebări care să-i păstreze pe participanţi concentraţi
şi implicaţi în discuţie;folosirea diferitelor tipuri de
întrebări (întrebări de deschidere, introductive - “de
încălzire”, întrebări intermediare, întrebări cheie,
întrebări de final);.

- Întrebările de deschidere sunt întrebări de

introducere menite să “spargă gheaţa” şi care-i
ajută pe participanţi să identifice
caracteristicile comune ale membrilor grupului,
sunt întrebări relaxante, calde care deschid
atmosfera şi trasează canale de comunicare.
Ele se referă la aspecte personale ale vieţii
fiecărui particpant, dar se prezintă sub forma
unor întrebări generale şi uzuale, care nu
stânjenesc participanţii, sunt lucruri despre

13
 care, în general oamenii vorbesc cu plăcere. De
exemplu, Ce emisiuni TV vă plac cel mai mult?
Câţi copii aveţi?

- Întrebările introductive sunt intrebări care ajută

moderatorul şi participanţii să intre în tema de
discuţie, să dirijeze şi să antreneze participanţii
în discuţui discuţiei, să imprime un anumit ritm
al discuţiilor. Dacă se organizează un focus
grup cu beneficiari ai venitului minim garantat
şi scopul acestuia este de a identifica noi arii
de activitate pentru orele de muncă în folosul
comunităţii pe care aceştia trebuie să de
desfăşoare, mai ales pentru orientarea unor
beneficiari ai venitului minim garantat să ofere
anumite servicii persoanelor în vârstă, fără
suport din partea rudelor, vecinilor, pot fi puse
întrebări de tipul: Ce activitate pe care o
desfăşuraţi în folosul comunităţii vă place cel
mai mult? Care sunt avantajele venitului minim
garantat? Care sunt dezavantajele venitului
minim garantat? Cu ce periodicitate vă place
să lucraţi?

- Întrebările intermediare sau de legătură sunt

întrebările care conduc participanţii spre
întrebările cheie, cele care oferă informaţii
cruciale pentru evaluarea pe care focus grupul
şi-a propus-o. Aceste întrebări sunt de tipul
celor care parafrazează discuţiile anterioare,
realizează o rezumare a răspunsurilor
anterioare şi canalizează discuţia spre punctele
forte ale întâlnirii. Din discuţiile de până acum,
înţelegem că sunt multe activităţi care ne plac
şi unele pe care le considerăm inutile şi chiar
neplăcute. Ce credeţi despre posibilitatea ca
unuii dintre cei care primesc venitul minim

14
 garantat să lucreze orele prin sprijinirea unui
bătrân singur din satul nostru? Care este
părerea dumneavoastră?

- Întrebările cheie sunt întrebările principale ale

evaluării propusă prin focus grup. Participanţii
sunt destul de acomodaţi cu ritmul discuţiei,
sunt antrenaţi în ascultarea părerilor celorlalţi,
au fost introduşi prin intrebările intermediare în
“miezul tare” al discuţiei. Atunci când se trece
la această etaă există riscul ca unii participanţi
să evite răspunsurile detaliate, amănuntele şi
încearcă să găsească soluţii pentru a da
răspunsuri dihotomice. Este rolul moderatorului
de a păstra o atmosferă relaxată, destinsă, dar
în acelaşi timp focalizată. Dacă obţine
informaţii superficiale, poate pune întrebări
suplimentare pentru ca participanţii să prezinte
detalii, motivaţii etc. Exemple, Care credeţi că
sunt avantajele pentru dumneavostră dacă
orele de muncă în folosul comunităţii vor
însemna ajutarea unui bătrân/ă din sat? Care
ar fi avantajele pentru bătrân/ă dacă vă ştiu ca
oameni care-i ajută?

- Întrebările finale sunt întrebări de încheiere

prin care moderatorul urmăreşte să obţină o
imagine generală din perspectiva fiecărui
participant legată de tema de discuţie. Aceasta
va fi analizată pentru a vedea dacă participanţii
şi-au modificat ideile, părerile, opiniile în urma
interacţiunilor cu ceilalţi. Care este părerea
dumneavoastră generală despre ce am
discutat astăzi?

15
 Bibliografie
Cojocaru D., 2003, Focus grupul – tehnică de
cercetare a socialului, în Revista de Cercetare şi
Intervenţie Socială vol. 3/2003, Iaşi,
Universitatea “Al.I.Cuza”-Departamentul de
Sociologie şi Asistenţă Socială şi Holt România,
Iaşi, Editura Lumen.
Cojocaru, Şt, 2003b, Elaborarea proiectelor, Iaşi,
Editura Expert Projects.
Cojocaru, Şt, 2003a, în George Neamţu (coord), Tratat
de asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom.
Hamel J, 2001, The focus group method and
contemporary French sociology, Journal of Sociology,
37(4).
Iluţ P, 1997, Abordarea calitativă a socioumanului,
Iaşi, Polirom
Krueger R., 1994, Focus Group – A practical Guide for
Applied Research, New York, Sage Publications.
Marlow C.,1993, Research methods for generalist
social work, Brooks/Cole Publishing Company,
Pacific Grove, California.
Merton RK, Kendall PL, 1946, The focused interview, ,
American Journal of Sociology, 51.
Miftode, V., 2002, Populaţii vulnerabile şi fenomene
de automarginalizare, 2002, Iaşi, Editura Lumen.
Miftode, V., 2003, Tratat de metodologie sociologică,
Iaşi, Editura Lumen.
Morgan DL, 1996, Focus Groups în Annual Review of
Sociology, 22.

16